fenomenul militar în concepția nato și ue

Fenomenul militar în concepția NATO și UE

CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................p.3

CAPITOLUL 1....…………………………………...................p. 3-4(Ce reprezintă NATO?)

CAPITOLUL 2 ………………………...…………………...…p.4-8(Fenomenul militar în concepția NATO)

CAPITOLUL 3…………………………………………....……p.8(Ce reprezintă UE?)

CAPITOLUL 4…………………………………………………p.9-13Fenomenul militar în concepția UE)

CONCLUZII ...……………………………………………........p.13-14

BIBLIOGRAFIE.........................................................................p.15

Academia Forţelor Terestre “Nicolae Bălcescu” SibiuCatedra Ştiinţe Militare şi Manageriale

Introducere

Mediul de securitate contemporan caracterizat de o globalizare fără precedent, impune de la sine un mod plenar de abordare a tuturor conceptelor din aria militară, socială, politică şi economică.

Dinamica strategiilor de securitate este permanent influenţată de evenimente cu impact major asupra mediului internaţional, precum şi de modul în care acestea şi-au pus amprenta asupra politicilor celor doi actori principali ai lumii: Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană.

1.Ce reprezintă NATO?

”Securitatea este esenţială vieţii indivizilor, colectivităţilor şi statelor. Practic, orice domeniu al vieţii individuale şi sociale are nevoie de securitate.”

(Ionel Nicu Sava)

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat în Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 28 de state din Europa și America de Nord.

Alianța s-a format din state independente, interesate în mentinerea pacii si apararea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să raspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda si SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la tratat Grecia si Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membra NATO.1

La constituirea ei, ideea de baza a alianței, menținută timp de peste 50 de ani, era aceea a realizării unei apărări comune, credibile și eficiente. În acest sens, în articolul 5 al Tratatului se specifica: „Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in Europa sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor si, in consecinta, daca se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitand dreptul sau individual sau colectiv la autoaparare, recunoscut de articolul 51 al Cartei

1 Col. dr. Cosma Mircea, Cpt. drd. Ispas Teofil, Integrarea României în structurile europene şi euro-atlantice, Editura Academiei

Fortelor Terestre

2


Natiunilor Unite, va da asistenta Partii sau Partilor atacate, prin luarea in consecinta, individual si concertat cu celelalte parti, a acelor masuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea fortei armate, pentru a restaura si a mentine securitatea zonei Nord-Atlantice.”

Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliațiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001.2

2.Fenomenul militar în concepția NATO

Noul Concept Strategic al NATO

În definiția dată de către NATO, conceptul strategic reprezintă modul de acțiune adoptat în urma analizei unei situații strategice. Este enunțarea a ceea ce trebuie făcut, în termeni suficient de flexibili, încât să permită dezvoltarea liniilor de acțiune militară, diplomatică, economică, psihologică,precum și a altor acțiuni care reies din aceasta.

Definiția în sine a conceptului strategic al NATO este atât de largă, încât nu este întotdeauna foarte clar ce ar trebui să conțină acesta și care ar trebui să fie aria sa de cuprindere. Acest fapt nu a împiedicat Alianța să adopte, succesiv, concepte strategice, începând cu anul 1952, dată la care Comitetul Militar a aprobat primul document sub această denumire, cunoscut drept MC 14/1.

Trebuie însă subliniat că definirea conceptelor strategice se realizează prin documente clasificate NATO, ce conțin orientări esențiale de natură strategică și militară. Versiunile publice nu subliniază strategia generală pe care se bazează operațiile, dar explică obiectivele politice generale ale Alianței, esența existenței sale, mediul în care operează și viziunea sa pe termen mediu și lung.

Pe data de 19 noiembrie 2010, liderii NATO au adoptat un Nou Concept Strategic, care va servi Alianţei ca şi cadru de manifestare pentru următorii zece ani.Noul Concept strategic reconfirmă ca fiind esenţial angajamentul aliaţilor de a se apăra unul pe altul împotriva oricărui atac.

2 Provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului XXI, secţiunea Istorie, geopolitică şi geostrategie, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005

3


Documentul stabileşte viziunea NATO pentru o Alianţă în evoluţie, care va rămâne capabilă să-şi apere membrii împotriva ameninţărilor moderne şi angajează transformarea NATO într-o organizaţie mai dinamică, mai pregătită şi mai eficientă.“NATO este o comunitate de neegalat de libertate, pace, securitate şi valori comune”, a spus secretarul general. “Dar lumea se schimbă. Ne confruntăm cu noi ameninţări şi provocări noi. Şi acest concept strategic va asigura că NATO rămâne la fel de eficient ca niciodată în apărarea păcii noastre, a securităţii şi prosperităţii noastre. ”

Subliniind faptul că a venit timpul pentru NATO să dezvolte noi capabilităţi şi noi parteneriate, Noul Concept Strategic deschide calea pentru ca Alianţa să-şi modernizeze capacităţile necesrae pentru îndeplinirea misiunii de bază, accea de apărare colectivă, în timp ce continuă să promoveze stabilitatea internaţională.

Noul Concept Strategic cere aliaţilor să investească în capabilităţi cheie pentru a răspunde ameninţărilor emergente şi agreează dezvoltarea în interiorul Alianţei a capabilităţilor necesare de apărare antibalistică şi împotriva atacurilor cibernetice.“Acesta este un plan de acţiune … care stabileşte în mod clar etapele concrete NATO pe care NATO le va adopta în următoarea perioadă”, a subliniat Secretarul General al NATO. “Se va creea o Alianţă care va fi eficientă, mai angajată şi mai eficientă decât oricând înainte.”

Noul Concept Strategic oferă ţărilor partenere din întreaga lume mai multe oportunităţi pentru dialog şi cooperarecu Alianţa, NATO angajându-se să consolideze cooperarea cu Rusia. De asemenea, ţine uşa deschisă pentru aderarea la NATO a democraţiilor europene.Documentul subliniază necesitatea ca NATO să fie pregătit să joace un rol activ în operaţiunile de gestionare a crizelor, ori de câte ori este chemat să acţioneze.

Se subliniază necesitatea ca Alianţa să rămână rentabilă şi să facă în continuare reforma internă, un aspect cheie al modului în care Alianţa va particpa la gestionarea relaţiilor internaţionale în viitor.

4


Principalele prevederi din noul concept strategic al NATO

Apărarea colectivă

Conceptul confirmă angajamentul fondator al statelor membre de a se

"apăra reciproc împotriva un atac, inclusiv în cazul noilor ameninţări".3

Politici nucleare

NATO îşi ia angajamentul să "creeze condiţiile pentru o lume fără arme

nucleare", dar va rămâne o alianţă nucleară "atât timp cât vor exista arme

nucleare în lume". Disuasiunea rămâne un element central al strategiei sale:

forţele nucleare oferă "garanţia supremă" pentru securitate, deşi condiţiile pentru

o recurgere la arma nucleară sunt "extrem de improbabile".

Apărarea antirachetă

NATO îşi defineşte capacitatea de apărarea împotriva unui atac cu rachete

drept unul dintre elementele centrale ale apărării sale. În acest domeniu, va căuta

activ "cooperarea cu Rusia şi alţi parteneri euroatlantici".

Parteneriate

Parteneriatele cu ţări terţe pot "contribui la consolidarea securităţii

internaţionale, la apărarea valorilor NATO, la operaţiunile sale precum şi la

pregătirea ţărilor interesate de aderare"4.

"O Uniunea Europeană activă şi eficientă contribuie la securitatea globală

în zona euro-atlantică. UE este un partener unic şi esenţial pentru NATO".

Cooperarea NATO-Rusia rămâne de o "importanţă strategică".3

“Strategic Concept For the Defence and Security of The Members of the North Atlantic Treaty Organisation” Adopted by Heads

of State and Government in Lisbon,2010

4 “Strategic Concept For the Defence and Security of The Members of the North Atlantic Treaty Organisation” Adopted by Heads of State and Government in Lisbon,2010

5


Gestionarea crizelor

NATO îşi ia angajamentul să "prevină sau gestioneze" crize susceptibile

să degenereze în conflicte şi să "stabilizeze o situaţie postconflict sau să ajute la

reconstrucţie". Alianţa va crea "trăgând învăţăminte din operaţiuni, o structură

civilă de gestionare a crizei adecvată, dar modestă, pentru a interacţiona mai

eficient cu partenerii civili".

Terorism

Terorismul este o "ameninţare directă". Conflicte externe la frontierele

NATO pot ameninţa securitatea sa, alimentând extremismul, terorismul, dar şi

traficul de arme, droguri ş fiinţe umane.

Atacuri informatice

Conceptul prevede dezvoltarea capacităţii Alianţei de a preveni şi detecta

atacurile informatice. Documentul citează ca posibile surse forţele armate şi

serviciile de informaţii externe, crima organizată, grupările teroriste sau

extremiste.

Securitatea energetică

NATO vrea să contribuie la securitatea energetică, inclusiv prin apărare

infrastructurilor energetice şi zonelor şi căilor de tranzit importante.

Alianța pentru secolul al XXI-lea

6


Liderii NATO se declară "hotărâţi să continue modernizarea Alianţei,

pentru a putea face faţă provocărilor de securitate din secolul al XXI-lea"5 şi să

îi "menţină eficienţa, ca alianţa politico-militară care a avut cel mai mult succes

în lume".

3.Ce reprezintă UE?

Uniunea Europeană este o organizaţie a ţărilor europene dedicată creşterii integrării economice şi întărirea cooperării intre state. Uniunea Europeană are sediul în Bruxelles, Belgia. La baza întregii construcții europene stã voința de a lucra împreunã, pe baza unor interese comune.Acestea au condus la convingerea ca în unele domenii se pot obține rezultate mult mai bune la nivel european decât la nivel național. Așa s-a ajuns la politici comune tuturor statelor membre,elaborate și adoptate de instituțiile comunitare cu aplicabilitate pe întreg teritoriul Uniunii.

Existența politicilor comune conferã unicitate Uniunii Europene, pentru cã demonstreazã acceptarea cedãrii unei parți a suveranitãții statelor membre cãtre instituțiile europene.Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relațiile dintre statele membre și între popoarele acestora, într-o manierã coerentã, având drept suport solidaritatea.

Uniunea Europeană a fost infintata oficial la 1 noiembrie 1993. Este cea mai recentă organizaţie de cooperare europeană care a început cu Comunitatea Europeană de Cărbune şi Oţel din 1951 care a devenit Comunitatea Europeană în 1967. Membrii acestei organizaţii au fost: Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Frântă, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxembourg, Olanda, Portugalia şi Spania. În 1991 guvernele celor 12 state membre au semnat Tratatul Uniunii Europene (care a mai fost numit şi Tratatul Maastricht). Acesta a transformat Comunitatea Europeană în Uniunea Europeană. În 1994 Austria, Suedia şi Finlanda au intrat şi ele astfel numărul total de membrii a ajuns la 15.

4.Fenomenul militar în concepția UE

Strategia de securitate a UE5 “Strategic Concept For the Defence and Security of The Members of the North Atlantic Treaty Organisation” Adopted by Heads of State and Government in Lisbon,2010

7


Europa nu a fost niciodată atât de prosperă, atât de sigură şi nici atât de liberă. Violenţa înregistrată în prima jumătate a secolului al XX-lea a făcut loc unei perioade de pace şi stabilitate fără precedent în istoria europeană.

Statele Unite ale Americii au jucat un rol esenţial în integrarea şi în securitatea europeană, în special prin intermediul NATO. Sfârşitul războiului rece a lăsat Statele Unite ale Americii într-o poziţie dominantă din punct de vedere militar. Totuşi, niciun stat nu este capabil să facă faţă pe cont propriu problemelor complexe actuale.

Europa încă se confruntă cu ameninţări şi provocări în materie de securitate. Izbucnirea conflictului din Balcani a reamintit faptul că războiul nu a dispărut de pe continent. Pe parcursul ultimei decade nicio regiune a globului nu a rămas neatinsă de conflicte armate. Cele mai multe dintre aceste conflicte au apărut mai degrabă în interiorul statului decât între state şi majoritatea victimelor au aparţinut populaţiei civile.

Ca o uniune a 25 de state cu o populaţie de mai mult de 450 milioane de locuitori, care produce un sfert din produsul intern brut (PIB) mondial şi care dispune de o gamă largă de instrumente, Uniunea Europeană este în mod inevitabil un partener global. Pe parcursul ultimei decade forţele europene au fost desfăşurate peste hotare, în locuri îndepărtate precum Afganistanul, Timorul de Est şi RDC. Creşterea convergenţei intereselor europene şi consolidarea solidarităţii reciproce a UE o impun ca pe un actor mai credibil şi mai eficient. Europa ar trebui să fie pregătită pentru a partaja responsabilitatea în materie de securitate globală şi pentru a construi o lume mai bună.

Atmosfera care a urmat războiului rece este una caracterizată de deschiderea progresivă a frontierelor, deschidere în cadrul căreia aspectele interne şi externe de securitate sunt legate în mod indisolubil

Securitatea reprezintă o condiţie prealabilă pentru dezvoltare. Conflictele nu numai că distrug infrastructura, inclusiv infrastructura socială; acestea încurajează, de asemenea, criminalitatea, deteriorează investiţiile şi conduc la imposibilitatea derulării unei activităţi economice normale. Un număr de ţări şi regiuni sunt prinse într-un ciclu de conflicte, insecuritate şi sărăcie.

8


Concurenţa pentru resurse naturale - în special pentru apă - care se va agrava în următoarele decade ca urmare a încălzirii globale, este posibil să creeze tulburări şi migraţii suplimentare în multe regiuni.

Dependenţa energetică reprezintă o îngrijorare deosebită pentru Europa. Europa este cel mai mare importator mondial de petrol şi de gaze naturale. Importurile totalizează aproximativ 50% din actualul consum de energie. Acestea vor creşte la 70% în 2030. Cea mai mare parte a importurilor de energie provin din zona Golfului, Rusia şi Africa de Nord.

Obiective strategice ale UE

Trăim într-o lume care oferă perspective mai luminoase, dar şi ameninţări mai mari decât cele pe care le-am cunoscut până acum. Viitorul va depinde parţial de acţiunile noastre. Trebuie şi să gândim global, şi să acţionăm local. Pentru apărarea securităţii şi promovarea valorilor sale UE are trei obiective strategice: Uniunea Europeană a fost activă în a face faţă ameninţărilor-cheie.

Terorismul

După 11 septembrie, aceasta a reacţionat cu măsuri precum adoptarea unui mandat european de arestare, iniţiative îndreptate împotriva finanţării terorismului şi un acord privind asistenţa juridică reciprocă cu Statele Unite ale Americii. UE continuă să dezvolte cooperarea în acest domeniu şi să îşi îmbunătăţească apărarea.

Uniunea tocmai a ajuns la un acord asupra unui nou program de acţiune care prevede măsuri destinate să consolideze Agenţia Europeană pentru Energie Atomică, măsuri de intensificare a controalelor exporturilor şi de combatere a transporturilor ilegale şi achiziţiilor ilicite.

UE este angajată pe calea realizării unei adeziuni universale la regimurile tratatelor multilaterale, precum şi a consolidării tratatelor şi a dispoziţiilor acestora în materie de verificare.

Uniunea Europeană şi statele membre au intervenit pentru a contribui la soluţionarea conflictelor regionale şi pentru a repune pe picioare statele aflate în derivă, inclusiv în Balcani, Afganistan şi în RDC. Restaurarea bunei guvernări în Balcani, promovarea democraţiei şi dotarea autorităţilor din aceste regiuni cu

9


capacităţi pentru a face faţă criminalităţii organizate reprezintă una dintre cele mai eficiente căi de combatere a criminalităţii organizate în cadrul UE.

Într-o eră a globalizării, ameninţările îndepărtate pot constitui o ameninţare în aceeaşi măsură cu cele apropiate. Activităţile nucleare ale Coreei de Nord, riscurile nucleare din Asia de Sud şi proliferarea din Orientul Mijlociu reprezintă tot atâtea surse de îngrijorare pentru Europa.

Teroriştii şi criminalii sunt capabili în prezent să acţioneze la nivel mondial: activităţile întreprinse de aceştia în Asia Centrală şi de Sud-Est pot reprezenta o ameninţare pentru statele europene sau pentru cetăţenii acestora.

Conceptul tradiţional de autoapărare - de până la şi incluzând războiul rece - s-a bazat pe ameninţarea reprezentată de invazie. Odată cu noile ameninţări, prima linie de apărare se va situa deseori în afara graniţelor. Noile ameninţări sunt dinamice. 6

În contrast cu ameninţarea vizibilă masivă din timpul războiului rece, niciuna dintre noile ameninţări nu este pur militară; şi nici nu se poate face faţă oricăreia dintre ele prin mijloace pur militare.

Pentru a face faţă terorismului poate fi necesară combinarea de informaţii secrete şi de mijloace poliţieneşti, judiciare, militare şi de altă natură. În statele aflate în derivă, pot fi necesare instrumente militare pentru restabilirea ordinii şi mijloace umanitare pentru a face faţă crizelor imediate. Dacă în conflictele regionale sunt necesare soluţii politice, mijloacele militare şi o poliţie eficientă pot fi necesare în faza post-conflict. Instrumentele economice servesc pentru reconstrucţie, iar gestionarea civilă a crizelor ajută la restaurarea guvernării civile. Uniunea Europeană este bine dotată, în special pentru a răspunde unor situaţii cu aspecte atât de multiple.

Construirea securităţii în vecinătatea granițelor

Chiar şi într-o eră a globalizării, geografia este încă un element important. Este în interesul european ca ţările de la graniţele noastre să fie bine guvernate. “Vecinii care sunt angajaţi în conflicte violente, statele slabe în care criminalitatea organizată prosperă, societăţile disfuncţionale sau creşterea

6 Chiriac Mircea Dănuţ, Politici şi strategii de securitate la începutul secolului XXI, Editura U.N.Ap., Bucureşti, 2005

10


explozivă a populaţiei la graniţele acesteia - toate acestea reprezintă probleme pentru Europa.”7

Integrarea statelor candidate sporeşte securitatea, dar şi aduce UE mai aproape de regiunile turbulente. Sarcina UE este de a promova un ansamblu de state bine guvernate, la estul Uniunii Europene şi la frontierele bazinului mediteraneean, cu care să întreţină relaţii apropiate şi de cooperare.

Importanţa acestui fapt este cel mai bine ilustrată în Balcani. Datorită eforturilor concentrate cu SUA, Rusia, NATO şi cu alţi parteneri internaţionali, stabilitatea în regiune nu mai este ameninţată de apariţia unui conflict major.

Soluţionarea conflictului arabo-israelian reprezintă o prioritate strategică pentru Europa. Fără aceasta, vor exista foarte puţine şanse de soluţionare a altor probleme din Orientul Mijlociu

Regiunea mediteraneeană continuă să se confrunte în general cu serioase probleme de stagnare economică, tulburări sociale şi conflicte nesoluţionate.

Multilateralismul eficient

Într-o lume a “ameninţărilor globale, a pieţelor globale şi a mijloacelor globale de exprimare în masă, securitatea şi prosperitatea noastră depind tot mai mult de un sistem multilateral eficient”8. Dezvoltarea unei societăţi internaţionale mai puternice, a unor instituţii internaţionale funcţionale şi a unei ordini internaţionale guvernate de lege constituie obiectivul nostru.

Uniunea Europeană s-a angajat pe calea apărării şi a dezvoltării dreptului internaţional.

Instituţiile cheie din sistemul internaţional, precum Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi instituţiile financiare internaţionale şi-au extins numărul de membri. China s-a alăturat OMC şi Rusia îşi negociază intrarea în această organizaţie. Creşterea numărului membrilor organizaţiilor de acest fel ar trebui

7A SECURE EUROPE IN A BETTER WORLD - THE EUROPEAN SECURITY STRATEGY Approved by the European Council

held in Brussels on 12 December 2003 and drafted under the responsibilities of the EU High Representative Javier SOLANA

8 A SECURE EUROPE IN A BETTER WORLD - THE EUROPEAN SECURITY STRATEGY Approved by the European Council

held in Brussels on 12 December 2003 and drafted under the responsibilities of the EU High Representative Javier SOLANA

11


să reprezinte un obiectiv pentru noi, în paralel cu menţinerea standardelor înalte ale acestora.

Unul dintre elementele centrale ale sistemului internaţional este reprezentat de relaţiile transatlantice. Acest fapt nu este numai în interesul nostru bilateral, ci consolidează comunitatea internaţională ca întreg. NATO reprezintă o ilustrare semnificativă a acestei relaţii.

Organizaţiile regionale consolidează, de asemenea, guvernanţa globală. Pentru Uniunea Europeană, rolul şi eficienţa OSCE şi ale Consiliului Europei au o semnificaţie specială. Alte organizaţii regionale precum ASEAN, MERCOSUR şi Uniunea Africană aduc o contribuţie semnificativă la o lume mai ordonată.

Un număr de state s-au plasat chiar ele în afara hotarelor societăţii internaţionale. Unele au optat pentru izolare; altele au încălcat în mod repetat normele internaţionale. Este de dorit ca asemenea state să se alăture din nou comunităţii internaţionale şi UE ar trebui să fie pregătită să le ofere asistenţă. Statele care nu doresc să facă acest lucru ar trebui să înţeleagă că este un preţ care trebuie plătit, inclusiv în relaţiile lor cu Uniunea Europeană.

Concluzie

Apărarea şi securitatea colectivă, pe de o parte, şi securitatea bazată pe cooperare, pe de altă parte, sunt instrumente fundamental diferite, dar complementare, ale politicii internaţionale de securitate. Aplicarea principiului subsidiarităţii, în organizarea securităţii europene, presupune luarea în calcul a unui sistem de securitate multietajat: U.E., O.S.C.E., N.A.T.O. şi O.N.U. Angajarea pe unul sau mai multe din aceste nivele va depinde de specificul sarcinilor de securitate avute în vedere. Necesitatea unei corelări, a optimizării cooperării între diferitele instituţii de securitate devine mai evidentă ca oricând.

Evoluţiile în U.E., competiţia dintre U.E. şi N.A.T.O., posibilitatea ca interesele naţionale ale unor state occidentale să prevaleze asupra celor comune, evaluarea securităţii de pe poziţii ideologice şi nu financiare, lipsa unei diviziuni corecte a muncii între statele participante, sunt principalii factori care influentează edificarea unui sistem eficient în domeniul securităţii europene. Progresele instituţionale, evidenţiate în subcapitolele anterioare, dau o formă concretă contribuţiei europenilor la securitatea euro-atlantică. Nivelul de

12


interoperabilitate pe care se întemeiază relaţiile între U.E. şi N.A.T.O. dă conţinut capacităţii europene colective de gestionare a crizelor.

13


Bibliografie:

1. Col. dr. Cosma Mircea, Cpt. drd. Ispas Teofil, Integrarea României în structurile europene şi euro-atlantice, Editura Academiei Fortelor Terestre

2. Neag Mihai Marcel, Evoluția structurală si ideologică a Organizației Nord-Atlantice,Techno Media, Sibiu, 2009, pp. 65-79

3. Curs de doctrine politico-militare, partea a VI-a – „Securitatea naţională şi euroatlantică”, Editura U.N.Ap, Bucureşti, 2004;

4. Chiriac Mircea Dănuţ, Politici şi strategii de securitate la începutul secolului XXI, Editura U.N.Ap., Bucureşti, 2005.

5. Provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului XXI, secţiunea Istorie, geopolitică şi geostrategie, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005

6. “Strategic Concept For the Defence and Security of The Members of the North Atlantic Treaty Organisation” Adopted by Heads of State and Government in Lisbon,2010

7. A SECURE EUROPE IN A BETTER WORLD - THE EUROPEAN SECURITY STRATEGY Approved by the European Council held in Brussels on 12 December 2003 and drafted under the responsibilities of the EU High Representative Javier SOLANA

14

fenomenul militar în concepția nato și ue

Documents