fenomenul iulia hasdeu

5/12/2018 Fenomenul Iulia Hasdeu - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/fenomenul-iulia-hasdeu 1/5

Incredibila poveste a primei românce admise la Sorbona.

Fenomenul Iulia Hasdeu

17 sep 2011, 22:51 | Actualizat Duminică, 18 Septembrie 2011 08:29

REALITATEA.NETUnii spun că spiritul Iuliei Hasdeu n-a plecat niciodată de la castelul dinCâmpina. Uneori, noaptea, vecinii aud pianul cântând. Pentru cei care cred înspiritism, mâinile care bat în clape sunt ale Iuliei. Pentru cei care n-au dezlegatniciodată misterul lumii de dincolo, pe scaunul de la pian ar putea fi oricine.

Dincolo de tainele lumii de dincolo, scrise sau nu, pe pagini aruncate de- avalma, Iulia Hasdeu fascinează şi azi prin povestea ei.

Când pleci de la castel, după ce încerci să vezi cu ochii minţii lucruri desprecare doar ai citit sau ai auzit, îţi vine să-ntorci capul. Te mai uiţi o dată spre fereastră,

îţi spui în gând că pianul nu poate cânta singur şi totuşi ştii bine că ceva ciudat aisimţit când ai intrat în templul disperării lui Hasdeu. Rău n-are de ce să-ţi fie, devreme ce, moda capitalistă face ca gradina castelului să se umple de mirese, convinsefiind că Iulia Hasdeu le va purta noroc.

"Tata, nu dispera! Ştiu că eşti foarte nefericit, dar vom vorbi mereu! Sunt bineacum, nu mai sufăr!"

"Lilica tatii, îmi este permis să ştiu numele planetei sau regiunii unde zbori,dacă acest nume este cunoscut de fiinţele umane?", se întreba Bogdan PetriceicuHasdeu.

Acesta a fost primul mesaj care avea să lege, într-un mod aparte, o comunicareîntre lumi. Lumea reală, a tatălui distrus de durerea pierderii copilului şi fiica plecată

prea devreme şi nedrept în lumea îngerilor."Îngerii mei, as vrea să vă întreb atât de multe lucruri, dar, în fine, voi ştiti mai

bine gândurile mele, întrebarile pe care vreau să vi le pun", scria poetul.Unu şi jumatate este ora la care timpul s-a oprit în loc pentru Bogdan Petriceicu

Hasdeu. După ce ani de zile a căutat orice mijloace să-şi salveze fiica bolnavă detuberculoză, savantul s-a aplecat îndurerat în faţa morţii ei. Iar viaţa lui s-atransformat într-o luptă pentru a putea comunica cu fiica sa din lumea de dincolo.

"Hasdeu a fost înnebunit de durere. Nu este o exagerare. Hasdeu a fost

înnebunit de durere, Haşdeu a dorit să moară odată cu Iulia. Se spune ca ar fi dormitchiar cu un pistol sub pernă. Dar nu a putut să faca gestul. După moartea Iuliei,

părinţii descopera pe caietele ei, niciodată controlate, opera literară: poezii, proza şiteatru, gânduri, idei pe care Iulia le avea le aşternea pe hârtie. Şi, zile şi nopti,

plângând, ei petrec deasupra acestor caiete, copiaza tot ceea ce Iulia a lăsat acoloscris.

În urma cu câţiva ani, în 2005, poeziile Iuliei au fost reeditate.Dupa 100 şi ceva de ani, după un secol, toata opera poetica a Iuliei a fost

adunata la un loc într-un volum bilingv, aşa cum au fost scrise ele, în original, în

limba francează şi traducerile. Dar ceea ce este foarte interesant este că se împlineaceea ce Iulia gândea în anul 1886", a declarat Jenica Tabacu.

Iulia Hasdeu a fost un copil genial. Lovit, ca toate geniile, de blestemul unei



vieţi prea scurte. Curmate brusc, din pricina unei boli pentru care medicina nudescoperise încă leacul. Din copilăria fragedă Iulia vorbea perfect franceza, germanaşi engleza. La 17 ani studia deja la Facultatea de Litere de la Sorbona, iar genialitateaei i-a uimit pe francezi.

"A fost prima studentă de origine română, admisă la Sorbona", a spus Jenica

Tabacu.Un copil asupra căruia Dumnezeu avea să lase multe din semnele lui. Iulia amurit de tuberculoză la 18 ani, iar ceasul morţii coincidea, în mod straniu şi precis, cuceasul naşterii. 1 şi jumătate. Ea îşi presimţise sfârşitul de vreme ce, după moartea sa,tatăl său avea să găsească însemnările ei despre moartea ce avea să vină.

Şi după moartea Iuliei, tatăl ei nu a trăit decât pentru a-i înalţa, a-i construi unadevărat cult", a declarat Jenica Tabacu.

Viaţa socială şi creaţia lui Bogdan Petriceicu Hasdeu s-au prăbuşit odată cumoartea fiicei lui. Iar ochii parcă rămăseseră ţintiţi la ora fatidică ce avea să-i fi

schimbat destinul. În jurul lui nu mai exista nimic, iar sufletul bolnav nu mai aveadecât o singură dorinţă. Aceea de a comunica într-un fel, în orice fel de fapt, cu fiicasa. Pentru savant, spiritismul nu era tocmai un secret. Teoretic, auzise de el de cândlumea şi pământul, iar studiile sale l-au ajutat să-i înţeleagă tainele. Nu se gândiseniciodată însă până atunci să-l practice. Aşa că într-o zi a încercat să intre in legăturăcu fiica sa, iar şedinţele de spiritism au devenit obişnuinţă. Într-una dintre şedinţe,Iulia îi răspunde tatălui său.

"Trecuse şase luni de la moartea fiicei mele. Era în martie. Iarna plecase; primavara nu sosea încă. Într-o seara umedă şi posomorâtă, şedeam singur în odaielângă masa mea de lucru. Dinainte-mi, ca întotdeauna, era o testea de hârtie şi maimulte creioane. Cum? Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu; dar fără ca s-o stiu, mana mea lua uncreion şi îi rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simţi la tâmpla stângă bătăiscurte şi îndesate, întocmai ca şi când ar fi fost bagat într-însa un aparat telegrafic.

Deodată, mâna mea se puse în miscare fără astâmpar. Vreo cinci secunde celmult. Când braţul se opri şi creionul căzu dintre degete, mă simţii deşteptat dintr-unsomn, deşi eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie şi cetii acolofoarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire"Julie Hasdeu. ("Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ţi ajungă") -

Era scris şi iscalit cu slova fiicei mele", mărturisea Haşdeu

"Când a iesit din aceasta stare de transa, Hasdeu a constatat că scrisese cuscrisul fiicei sale si semnase chiar cu semnatura ei. Acela a fost începutul", a spusJenica Tabacu.

"Şedintele acestea de spiritism nu au pornit dintr-o stare feerica, ele au pornitdintr-o tragedie, dintr-o dramă interioară şi dintr-o neacceptare a lui Haşdeu că Iulia amurit", a declarat Doru Bem, maestru Reiki Grup Paracelsiuss.

Şocat, dar şi fericit, savantul îşi dorea cu ardoare un loc unde dialogurilenocturne între el şi Iulia să fie ferite de ochii curioşilor. La Câmpina avea un hectar de

pământ, aşa că a hotărât să ridice acolo o casă unde să fie doar el şi spiritul fiicei sale.

Dacă Iulia era atât de prezentă şi îi insotea fiecare gând, dacă spiritul ei îirăspundea şi se putea materializa, însemna ca avea nevoie de un adăpost pentruîntâlnirile dintre cele două lumi.



Haşdeu s-a trezit în timpul unei şedinţe de spiritism, că pe foia de hârtie, fiicasa desenase, prin mâinile sale, planurile unui castel, ce semăna cu o piesă de şah.

Castelul este plin de simboluri. Sacrul şi profanul se unesc armonios, fiecare particică a sa fiind plină de simboluri transcedentale.

Nu este pura întâmplare ca acest castel are 3 turnuri, 3 pivniţe- scări cu 7

trepte, 3 scaune în camera Iuliei . Există multe forme de triunghi – simboluri aletrinitătii divine, al echilibrului şi al armoniei, dar şi coordonate ale minţii, trupului şiale spiritului, 3 intrări, aproape la fiecare intrare, în lateral, existând oglinzi paralele – simbol al inconstistenţei materiei trupului, al imaterialitătii spiritului şi a vastităţiiinfinitului. 3 şi 7 sunt de asemenea numere magice ce înlesnesc pătrunderea în lumeaspiritelor. În castel se intră printr-o uşă mare, grea, din piatră plasată pe un ax cudiamante în jurul căreia uşa se roteşte cu uşurinţă. Deasupra uşii este ochiulatotstiutor şi atotvăzător, ochiul lui Dumnezeu. Castelul fusese astfel înălţat dupăgustul şi indicaţiile spiritului Iuliei, iar Haşdeu se ducea, seară de seară, în camera

obscură, la întâlnirea cu Iulia. Ca lumea să nu-l creadă nebun, sau poate, de bucuriecă poate comunica în scris cu lumea de dincolo, savantul îşi chema prietenii laşedinţele de spiritism.

"Primul sau medium a fost Vasile Cosmovici, un tânăr care va urma studii demedicina la Paris şi se va stabili acolo. Apoi un altul, Theodor Sperantia, care vaajunge peste ani membru al Academiei Române prin ajutorul dat de savant şi, în final,Ion Şerbulescu. Şerbulescu cum semna el în manuscrise, mai avea un medium carescria de regulă în limba rusă, un basarabean Zamfir Arbore, a povestit Jenica Tabacu.

"Aducea foarte mulţi pictori, ca în felul acesta încercau să picteze ce seîntâmpla în şedintele de spiritism", a spus Doru Bem, maestru Reikki GrupParacelsiuss.

"Erau ... aceşti mediumi specializati într-un anumit fel pentru ca de pildă,Vasile Cosmovici şi Ion Şerbulescu erau mediumi care scriau mesaje de la îngerulLili şi de la îngerul Nicolae, fratele savantului pentru că Haşdeu, în comunicărilespiritiste nu-i invoca doar pe fiica sa defunctă ci şi spiritul fratelui sau mort, Nicolae,spiritul tatălui său, spiritul bunicului şi ai altor membri ai familiei", a declarat JenicaTabacu.

"Din cauza asta Biserica vine şi spune “morţii cu morţii şi vii cu vii” ! Şi nu e bine să te bagi peste ei. Spiritismul se află într-o zonă ocultă din punctul de vedere al

Bisericii, nu este tolerată, şi nu este bine să te amesteci cu nişte lucruri pe care nu lecunoşti, Allain Kardec, dealtfel, este părintele spiritismului, spunea ca "este un plan

pe care ori îl stăpâneşti, ori te stăpâneşte el pe tine", nu cred că este o zona în care săte joci, în care să intri dintr-un adolescentism al curiozităţii, al pasiunii rebeleinterioare, şi asta poate aduce foarte multe entităţi care să se agaţe de tine, care sărămână prin casă, cu care să nu te poţi descurca, şi se pot întâmpla accidentenefericite, ţi se pot întâmpla foarte multe lucruri cu care intri în rezonanţa, cu entitati

pe care nu le vezi", a spus Doru Bem, maestrul Reikki Grup Paracelsiuss.Se spune că multă vreme pianul Iuliei a răsunat printre zidurile castelului, sub

atingerea diverselor mâini. Până când... într-o noapte, în lumea umbrelor, Iulia adictat o partitură pe care ea însăşi a intitulat-o "Sursurum". Pe foile rămase mărturie anopţilor de convorbiri spiritiste, nu există nici un cuvânt în limba română.



Iulia prefera, de cele mai multe ori, ca limbă de comunicare cu lumea de aici,franceza. A avut dăţi însă, când şi-a uimit tatăl, scriind, chiar şi în arabă, o limbă pecare n-o ştia.

"Nu există nici un mesaj în limba română de la spiritul Iuliei şi nici cel al lui Nicolae, după cum nici de la spiritul lui Alexandru mesajele nu veneau în limba

romana ci în limba rusa. Semnate e un fel de a spune. Aceste mesaje erau scrise, erautransmise daca vreţi prin scriitura automată, directă. Mediumii le scriau, le scriaudupa ce cădeau într-o stare de tranşa. Le scriau in obscuritate, intr-o cameră… acolose reunea cercul spiritist al lui Haşdeu. Uneori nici lampa cu gaz, nici flacaralumânării nu era permisă şi mesajele erau scrise pe coli numerotate pentru ca acestefile, în acea rapiditate cu care scria mediumul, cădeau", a spus Jenica Tabacu.

În 13 ani s-a păstrat transcrierea unui număr de 101 rezumate ale şedinţelor despiritism, dar numărul lor a fost cu mult mai mare. Limba preferata a acestor comunicari era franceza, însă puteau fi şi în română, engleză, rusă şi chiar araba. Deşi

pentru oamenii simpli care locuiau în jurul castelului, ceea ce se petrecea înauntru erade neînţeles, pentru cei aflaţi în interiorul zidurilor, majoritatea carturari şi artisti,aceste şedinte nu făceau altceva decât sa le deschida noi orizonturi de explorat.

Printre cei care au luat parte la şedinţele de spiritism s-a aflat şi I.L Caragiale.În timpul şedinţelor erau invocate, în afară de spiritul Iuliei, cel a mamei sale,

al unchiului din partea tatălui şi al bunicului patern. În orice astfel de sedinta eraimperios necesara prezenta unui mediu capabil, iar în aceasta privinta sunt date unelelamuriri chiar în transcrierile şedintelor care s-au păstrat până azi. Iulia vorbeştedespre casă, îi dă tatalui ei sfaturi cu privire la diverse probleme şi povesteşte chiar şidespre vieţile ei anterioare.

"Cădeau la picioarele scaunului pe care era aşezat acesta. Şi atunci, pentru camesajul să fie coerent, să curgă, evindent filele, la filele sedinţei trebuiau aşezate înordine pentru ca, la sfârşitul sedinţei, mesajele erau citite. Erau citite şi erau transcrisede Haşdeu. Pe fiecare filă vom gasi scrisul, aproape ilizibil al mediumului şi sub elsau deasupra lui scrisul lui Hasdeu. Fară spiritism n-ar fi putut să supravieţuiascaacestei dureri", e de părere Jenica Tabacu.

Trupul material al Iuliei se odihnea într- un mormânt din cimitirul Bellu.Cavoul a fost construit şi decorat fără a exista dinainte un plan general şi o

viziune de ansamblu a viitorului monument, fiecare detaliu fiindu-i inspirat lui

Haşdeu " într-un mod inconstient". B.P. Haşdeu era convins că spiritul Juliei era celcare-l sugesţiona totdeauna în privinţa templului, cu exceptia unei singure daţi cândspiritul fratelui său, Nicolae, i-a sugerat pictarea celor doi îngeri pe oglinzi.

Sugestiile erau primite direct sau prin intermediul unor mediumi.Pe 16 octombrie 1890, pe fila unui manuscris spiritist, savantul explica ideea

scrisă de medium, aceea ca "în fiecare unitate exista o trinitate", prin faptul ca îifusese comandat de către spiritul Juliei să aşeze în cavou trei busturi: al lui Christos,Shakespeare şi Victor Hugo, toate formând trinitatea ".

Alt număr simbolic în construcţia cavoului este 9. 9 fiind numărul portretelor

membrilor familiei Haşdeu, amplasate în suporţii-stea, pe tocul ferestreimormântului. Tot din arhiva spiritistă aflam că savantul a primit indicaţia de a asezade-o parte şi de alta a scării la intrare în cavou, două oglinzi pentru a "avea infinitul ".



B.P. Hasdeu urmează sugestia şi pe fiecare oglindă cere să fie pictat un înger alcărui chip se răsfrange în cealaltă oglindă. În timpul şedinţelor de spiritsm, Iulia îicere tatălui ca în cavoul din Bellu să pună şi figurile apostolilor", cu exceptia lui Iuda

pentru care va exista doar un mic piedestal cu numele său scris.Cavoul Iuliei Hasdeu de la cimitirul Bellu este fără doar şi poate o mare operă

arhitectonică ce îmbină perfect elementele primordiale ale universului.În vremea comunismului, una dintre cele mai cunoscute societăţi spiritiste dinBrazilia, a facut statului român o propunere: "Au vrut sa cumpere cavoul cu cincimilioane de dolari. Era simplu, îl demontau şi îl montau acolo. Auzind conducerea cavalorează cinci milioane de dolari, au spus “nu dom’le, n-aţi înteles bine, noi îl dămcu cincizeci de milioane de dolari! Şi asta a fost în avantajul nostru, pentru că a ramascavoul aici!", a povestit Paul Filip, cronicar.

În anii 50, multe dintre obiectele lăsate de Hasdeu au disparut, iar castelul afost lăsat în paraginî.

"Castelul era pazit, era un pluton de ostaşi care-l păzeau. S-a urcat sus unuldintre ei, cu şapca unui tovaraş de jos, sapcă muncitoreasca, şi i-a pus-o lui IisusCristhos pe cap, şi a spus : uite, vezi ce fotogenic este, dacă-i punem şapcamuncitorească?! Acum, nu ca s-ar fi suparat pronia cerească ca i-a pus şapcamuncitoreasca, dar faptul că a fost luat peste picior, l-a costat pe respectivul, adican-a apucat să iasa din cladire, şi a căzut, stop-cardiac, să zicem, a căzut pe loc, mort.

S-au mai întamplat si alte chestii, cum spun bătrânii de ceea ce nu cunosti, sanu râzi!", a relatat Paul Filip, cronicar.

Cei care viziteaza astăzi Muzeul Memorial Iulia Hasdeu de la Câmpina pot pătrunde, în intimitatea biroului lui Haşdeu, în salon, în camera în care se află pianulIuliei şi mai ales, în camera de spiritism în al cărei perete se poate observa o gaura cuun diametru destul de mare. Nu suficient pentru a permite accesul unui om, însă

perfect pentru trecerea spiritului Iuliei, atât de aşteptat la aceste şedinte. O altaatracţie pentru turişti este statuia lui Iisus de o înălţime mai mare decât staturaobişnuita a unui om. Acesta se ridica deasupra unor nori cu braţele ridicate într-ungest de binecuvântare, însă cu ochii în lacrimi. Reprezentarea deosebită şi amplasareasa într-o lumină speciala au făcut ca imaginea Mântuitorului sculptat să impresioneze

peste masura pe cei care au calcat pragul castelului."Nu este un spirit malefic Iulia Hasdeu, din contra, este un spirit binevoitor, cei

care au reuşit să ia legatura cu ea au fost ajutaţi, au fost încantaţi, bineinteles, cine avenit cu inima deschisă!", a spus Paul Filip, cronicar.

Spiritul Iuliei a fost cel care i-a sugerat tatălui său şi numele primei scrieridespre spiritism din istoria României, „Sic Cogito”. Indiferent dacă aceste convingeriale lui Haşdeu sunt împărtăşite, sau nu, castelul de la Câmpina rămâne un monumentcultural, dar şi semnul unei legături speciale, dincolo de moarte, între un tată distrusde durere şi fiica lui, plecată prea devreme de lângă el.

fenomenul iulia hasdeu

Documents