femeile in roma antica

Upload: chesaru-cristian

Post on 03-Jun-2018

217 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

  • 8/12/2019 Femeile in Roma Antica

    1/1

    Femeile in Roma antica

    In legislatia romana, femeia trecea de la autoritatea tatalui la cea a sotului; chiar si ovaduva bogata avea nevoie de un barbat pentru a-i supraveghea averea. De abia in

    secolul I i.e.n., femeile romane au inceput sa aiba o mai mare libertate.

    Femeilor romane nu le era permis sa detina afaceri proprii. Dupa o lunga perioada de

    timp, in care femeilor nu le-au fost permise nici macar sugestiile, barbatii au inceput sa

    fie interesati de opiniile si sfaturile nevestelor. Femeile ce apartineau familiilor instarite

    nu erau nevoite sa lucreze, munca fiind rezervata sclavilor si claselor inferioare.

    Principala ocupatie a femeii era ingrijirea casei si cresterea copiilor, insa femeile sarace

    erau nevoite sa si munceasca pentru a putea trai. Femeile sclave lucrau ca servitoare

    sau ca menajere personale ale doamnelor din clasele superioare. Sclavii nu aveau

    drept de casatorie din punct de vedere legal, dar le erau permise relatiile sexuale in

    scop de procreare (copiii cu ambii parinti sclavi erau tot sclavi). Ei puteau fi eliberati de

    catre stapani, devenind astfel oameni liberi, si de abia copiii lor dobandeau statutul de

    cetatean. Cand li se reda libertatea, li se asigurau si mijloacele de subzistenta. Ei ii

    ramaneau fideli stapanului care le oferea in continuare sprijin de cate ori era necesar.

    Romanii puneau mare accent pe casatorie, casa si familie. Multe obiceiuri de nunta ale

    romanilor s-au pastrat pana in zilele noastre: inelul pus pe al treilea deget al mainiistangi pentru a simboliza logodna, mireasa imbracata in alb cu un voal asezat pe cap si

    prezenta cavalerului de onoare. O fata romana era considerata apta de insuratoare la

    14 ani. Tatal fetei era cel care alegea un sot pentru fiica sa, deci interesul economic si

    relatiile interfamiliale primau in fata dragostei. Ziua ceremonierii casatoriei era aleasa cu

    multa grija, iunie fiind luna preferata. Mai intai avea loc ceremonia religioasa apoi se

    semnau actele si in sfarsit era dat un ospat la care participau rudele si prietenii. In

    perioada de trecere de la republica la imperiu, in Roma a devenit popular un nou stil de

    casatorie, in care femeia era stapana propriilor bunuri dinainte de casatorie, si astfel

    divortul a devenit o optiune posibila.