Personajul feminin în literatura engleză a secolului al XVIII-lea

Prof. Cristina Lörincz, C.T. “Iosif Şilimon", Braşov

În funcţie de scopul ales în momentul scrierii, câteva din autoarele secolului al XVIII-lea au ales ca tematică femeile în romalele lor. Din acest punct de vedere, Jane Austin se remarcă prin faptul că a scris mai mult decât oricare altă scriitoare despre femei, remarcându-se faptul că în toate romanele, personajele principale sunt femei.Fiecare din cele şase cărţi, prezintă imaginea femeii în general prin intermediul celor şase personaje principale create de autoare.

Deşi personajele diferă unul de celălat prin temperament, poziţie socială , comportament şi complexitate, ele sunt destul de asemănătore datorită faptului că toate completează inaginea femeii ca fiinţă umană independentă, inteligentă şi puternică. În ultimă instanţă însă, romanele ei ar trebui să fie privite ca un tot unitar, ca lucrarea unui moralist. Şi Jane Austin a fost într-adevăr o moralistă a. sec. al XVIII-lea, reprezentând chintesenţa perioadei sale.

Spre deosebire de alţi autori, scriitoarea foloseşte sensibilitatea şi sentimentalismul ca material pentru satiră. Aceasta este des întrebuinţată dar nu este direcţionată niciodată împotriva personajelor feminine. Ea ii atacă pe cei care îi înconjoară eroinele, fie ei familie, vecini sau rude

În „Mândrie si prejudecată”, d-l Collins şi Layde de Bourgh sunt exemple de prostie şi snobism iar în „Emma”, familia Elton este prezentată într-un mod comic şi ironic. În orice caz, eroinele ei nu sunt descrise în asemnea termeni. Autoarea găseşte întotdeauna calităţi în femeile descrise reuşind să accentueze laturile lor pozitive, în opoziţie cu laturile negative ale altor personaje.

Mai mult decât atât, nu toate eroinele sunt tratate în mod egal Doar câteva sunt cu adevarat speciale, în timp ce altele sunt descrise ca fiind banale şi neieşind cu nimic în evidenţă. De exemplu, eroina din „Parcul Mansfield” este o fată umilă, crescută de nişte rude sărace. Ea nu trece prin schimbări majore şi este unul din cele mai pasive personaje. Personajul principal din „Persuasion”, Anne Eliot poate fi considerată ca fiind unul din personajele care nu excelează în calităţi. Deşi este hotărâtă şi foarte inteligentă, îi lipseşte sclipirea care dă viaţă personajelor din romanele de început. O explicaţie pentru atitudinea scriitoarei ar fi faptul că aceste ultime romane „Parcul Mansfield”, şi „Persuasion” au fost scrise la un interval de mai mult de zece ani după primele romane: „Raţiune şi sensibilitate”, „Mănăstirea Northanger” şi „Mandrie şi prejudecată”.

Pe parscursul acestei lungi perioade de linişte, ea a devenit mai profundă iar consecinţele aceste schimbări sunt vizibile în crearea acestor personaje. Probabil că cele două personaje feminine care demonstrează cel mai bine încrederea în femei şi valoarea lor sunt Elzabeth Bennet şi Emma Woodhouse.

Publicat în 1813 volumul „Mândrie şi prejudecată” a fost prelucrat în repetate rânduri înaintea publicării, astfel, acest roman a devenit cea mai populară carte a lui Jane Austin iar personajul principal o eroină spirituală şi încântătoare, cel mai popular personaj al ei. De fapt, succesul romanului este datorat strălucitei creaţii a lui Elizabeth Bennet. Deşi în carte apar multe femei, niciuna nu are trăsăturile lui Elizabeth. Autoarea foloseşte ironia cu fiecare ocazie, criticând naivitatea sau stupiditatea femeilor.

Comentariul ironic nu poate fi evitat de scriitoare. Cu toate aceste, ea apără femeile, creând un personaj cum este Elizabeth Bennet. Fiica d-lui şi a d-nei Bennet, Lizzy este singurul membru al familiei care gândeşte cu claritate. Celelalte patru surori au defectele lor, fiind preocupate în primul rând de propriile persoane mai mult decât de orice altceva. Dl şi dna Bennet sunt descrişi în registrul comic, fiind mai aproape de marionete decâd de fiinţe umane. Într-o asemenea companie, Elizabeth pare ruptă din context. Jane Austin o creeză ca pe un amestec de inteligenţă, şarm, frumusteţe şi isteţime. Astfel, acest personaj pare a fi o figură aparte a romanului. Scriitoarea este omniprezentă şi reprezintă femeia în adevăratul sens al cuvântului.

Deşi a fost scris la câţiva ani după „Mândrie şi prejudecată”, romanul „Emma” aduce un alt personaj puternic. Emma Woodhouse, eroina romanului captează atenţia cititorului pe parcursul întregii cărţi. Ea e prezentată încă din primele rânduri, dând tonul întregii cărţi. Desi aceasta caracterizare prefigurează o tânără perfectă, ea indică şi faptul că perfecţiunea are şi ea defectele ei. Din acest punct de vedere, Emma este un personaj mult mai complex decât Elizabeth. Cea din urmă este înzestrată doar cu trăsături pozitive, în timp ce prima pare a avea şi caracteristici negative care echilibrează şi îmbogăţesc personajul. Emma e intotdeuna sigură că are dreptate când, de fapt, greşeşte întotdeauna. Mai mult decât atât, e răsfăţată şi încăpăţânată, crezând că poate face ceea ce nimeni altcineva nu poate. Dualitatea Emmei e remarcabilă şi demonstrează înţelegerea lui Jane Austin faţă de complexitatea fiinţei umane. Oricum, Emma poate fi considerată o reperezentativă pentru categoria femeii inteleigente şi puternice.

În ceea ce priveşte femeile, ea este o adevarată apărătoare a sexului ei. Deşi nu poate fi considerată o scriitoare feministă în adevăratu sens al cuvântului, e preocupată de condiţia femeii şi soarta acestora şi astfel creează imaginea femeii într-o manieră ce se apropie de modern.

Mai mult decat Fanny Burney, Jane Austin îşi plasează eroinele în opoziţie cu lumea valorilor masculine. În cazul ei subiectul este irelevant şi se poate reduce la o singură idee- este întotdeauna legat de găsirea unui soţ. În consecinţă, talentul ei este direcţionat către prezentarea ironică a vieţii având un simţ acut al locului şi timpului şi studiind relaţiile interumane. Peste toate acestea poate fi menţionată şi lupta pentru drepturile femeilor, personajele ei femimine si Emma Woodhouse, Elizabeth, Katherine Morgan , Fanny Price demonstrează că drumul femeilor către recunoaştere a fost deschis. Jane Austin a sintetizat ideile legate de femei care au aparut în sec. al XVIII- lea şi le-a materializat în şase romane, atingand un înalt nivel. Ea a intrat în sec al XIX- lea pregătind drumul pentru alte scriitore, printre care surorile Brönte, Elizabeth Gaskell şi George Elliot.