FARAH PAHLAVI

MEMORII

Cnd toti amintesc...Cnd mi amintesc de mine, cea din dimineata aceea din ianuarie 1979, tristetea mi sfsie inima; o tristete intensa, nestirbit. O tcere apstoare coplesise Teheranul, ca si cum capitala noastr, lovit si nsngerat de luni de zile, si-ar fi tinut brusc respiratia, n acea zi de 16 ianuarie plecam, prseam tara, estimnd c retragerea momentan a regelui va contribui la nbusirea revolutiei.Plecam. Trecuser zece zile de cnd lusem aceast hotrre. Oficial, ne duceam s ne odihnim cteva sptmni n strintate. Asa a vrut regele s prezinte lucrurile. Oare chiar credea ce spunea? Suferinta cumplit care i se citea uneori n privire m fcea s cred c nu. Eu speram ns, din toat inima, s fie adevrat, dar fr s cred mai mult dect o fcea el. Mi se prea imposibil ca acest om, care-si dedicase poporului treizeci si sapte de ani din viat, s nu mai aib ncredere n ziua de mine. Sub domnia lui, Iranul se dezvoltase, srise peste etape; o dat cu pacea, toat lumea ar fi fost obligat s-o recunoasc. Speram c da. L-ar chema si i-ar da dreptate.Ninsese, vntul puternic iscn ici-colo vrtejuri care scnteiau n lumina rsritului. Noaptea fusese calm, astfel nct regele putuse s doarm cteva ore - mcar att. Chinuit de boal, mcinat de evenimente, slbise mult n anul care trecuse. Iar n aceste ultime sptmni, n ciuda Legii martiale, n fiecare noapte, manifestantii se urcaser pe acoperisuri fcnd pe curajosii, iar strigtele lor de Ur se auziser pn la palat: Allah o, akbar, marg bar Shah!(Allah, care esti cel mai mare, moarte sahului!"). As fi dat orice s-1 apar pe rege de aceste insulte.De atunci au plecat copiii. Vizitele neasteptate ale micutei Leila, privirea timid si plin de dragoste a lui Farahnaz ndreptat ctre tatl ei, glumele si rsul lui Ali-Reza, extravagante afectuos tolerate de ctre sotul meu, toate lsaser acum palatul pustiu. Le-am amnat plecarea pn n ultimul moment, presimtind ca asta ar nsemna, fr ndoial, sfrsitul unei vieti familiale de aproape douzeci de ani. Biatul nostru cel mare, Reza, era n Statele Unite, unde urma cursuri de pilot de vntoare. Deja n vrst de 17 ani, telefona zilnic de acolo. Situatia, asa cum era descris de televiziunea american, l ngrijora puternic, ncercam s-1 linistesc, s-i spun c trebuia s rezistm, mai ales s nu ne pierdem speranta, cnd constatam ca tara se cufunda iremediabil n haos. Pretutindeni sau mai peste tot, oamenii ncetaser lucrul, rafinriile se opriser, vistieria statului era aproape goal si n fiecare zi erau manifestatii, valuri de ur, provocare si dezinformare. Regele vorbea ct mai putin cu fiul lui cel mare, cci nici el nu dorea sa lase s se vad ceva din confuzia n care triam. si totusi, oamenii plecau. Lun dup lun, sefi de ntreprinderi, ingineri, cercettori, profesori prseau tara. Binenteles, noi fceam parte dintre cei de pe urm legitimisti" din aceast nav n deriv, pe care fortele ntunericului preau hotrte s-o conduc spre naufragiu.Aceste ultime zile dinaintea plecrii fuseser groaznice. La numai 8 ani, Leila nu prea s-si dea seama de tensiunea nfiortoare n care triam, dar Farahnaz si Ali-Reza, n vrst de 15 si respectiv 12 ani, nu-si mai ascundeau frmntarea. O vedeam pe fiica noastr cea rnare stnd ndelung n fata gardului de fier al parcului si privind n tcere strzile goale, mirndu-se, desigur, deoarece nu mai vedea grupurile vesele de copii cu care i se mai ntmpla s stea de vorb nainte. Unde plecaser toti acesti tineri? n acelasi timp, generali, politicieni, universitari si preoti veneau, rnd pe rnd, la palat s-i mprtseasc sotului meu prerile lor. Unii propuneau o solutie pasnic, o solutie politic. Altii l rugau s lase armata s deschid focul. Invariabil, ragele le rspundea c unsuveran nu poate s-si salveze tronul cu pretul sngelui compatriotilor lui un dictator da, dar un suveran nu". si i conducea afar cu fermitate. Cnd regele a ajuns la concluzia c solutia cea mai nteleapt este plecarea, am hotrt s ne desprtim de copii. Cu o lun mai devreme, pe la jumtatea lui decembrie 1978, Farahnaz plecase deja n Statele Unite s-si ntlneasc fratele, ncredintati mamei mele, Leila si Ali-Reza au plecat si ei spre America, mi aduc aminte c Ali-Reza a tinut s ia drapelul imperial si uniforma lui de la Gard. Cnd i vom revedea? Dup ce ne invitaser, Statele Unite trgeau acum de timp; era clar c nu mai eram bine veniti. Egiptul, tara prietenului nostru, presedintele Sadat, ar fi putut fi deci o prim destinatie. Foarte departe de copii.Ne-am luat pe rnd micul dejun n dimineata aceea, pentru c suveranul se trezise foarte devreme si intrase n birou ca si cum ar fi fost o zi obisnuit. Oare bnuia c erau ultimele ore petrecute n tara aceasta pe care o iubea asa de mult? Oare bnuia c n-avea s se mai ntoarc niciodat aici? Chiar si astzi, cnd m gndesc, mi se frnge inima.Mai aveam cteva lucruri de pus la punct. M gndisem n timpul noptii la fotografiile copiilor si la albumele de familie, iar perspectiva de a le lsa n urma m nelinistea cumplit. S nu uit albumele, toat istoria fericirii noastre se afl ntre paginile acelea. Bun, si ce s mai iau?" Eram ntr-o asemenea stare, nct mi aduc aminte c mi-a czut privirea pe o pereche de cizme pe le purtam la tar cu plcere. Urma s mergem mult de acum nainte, iar mersul era esential pentru a nu ne pierde curajul, pentru a ne pstra echilibrul. Da, cizmele acelea aveau s fie cel mai pretios ajutor al meu, prezenta lor m linistea. Cteva zile mai trziu, gsindu-le pe fundul unei valize, am rs amar de mine nsmi: Doamne! Cum de nu mi-a venit ideea c astfel de ncltri se gsesc peste tot n lume? Spre ce exil nghetat si pustiu mi nchipuiam ca plecm?"Dup aceea, stnd n bibliotec, mi-am scos crtile preferate: cele pe care mi le druiser poeti, conductori de stat sau scriitori, cu ocazia unor ntlniri n Iran sau n alte prti ale lumii.Cineva din palat venise s m ajute; eram la mine n birou.- Snt miniaturile dumneavoastr, Maiestate, luati-le! mi aduc aminte cu ct tristete 1-am privit pe omul acela: Nu, toate trebuie s rmn, nu vreau s iau nimic din toate bibelourile acestea.Eram sfsiat ntre speranta c urma, poate, s ne ntoarcem si imaginea oribil, umilitoare, pe care o ntrevedeam deja, a manifestantilor furiosi intrnd n palat si deschizndu-ne sertarele, dulapurile. Sub nici o form nu voiam s aib sentimentul c am plecat lund totul. Nu, plecam cu fruntea sus, stiind c am muncit fr odihn numai pentru binele trii. si dac am fcut greseli, le-am fcut doar gndindu-ne la soarta tuturor.Chemasem n ajun responsabilii muzeului s ia cele cteva obiecte pretioase pe care le primiserm de la diversi suverani si conductori de stat, ca si cteva obiecte personale. Mcar ele s nu fie furate. Valoarea lucrurilor n-avea nici o important pentru mine. Doream ca restul tablouri, obiecte personale, covoare etc. s rmn la locul lor, pn si rochiile mele iraniene, pe care le-am lsat intentionat, asa cum lasi n urma ta o parte din suflet. Pentru a evita jaful sau distrugerile, am chemat televiziunea s filmeze interiorul palatului. Am invitat, de asemenea, ziaristi iranieni si strini. Vietile noastre se confundau cu destinul Iranului si snt mndr, n sufletul meu, c bunurile noastre personale n-au prsit niciodat tara.Ultimele ore au trecut repede, prea repede, cu clipe de febrilitate maxim si minute lungi de absent, cu ochii la copacii din parc, la lumina rece a iernii la Teheran si la acele locuri intime, clduroase n care am trit asa de intens, mi amintesc cum am sunat-o pe Farahnaz n Statele Unite, constient dintr-o dat c biata copil plecase de o lun, convins c-si va regsi la ntoarcere camera si toate bucuriile ei de adolescent. Ar fi putut ea, oare, s cread c nu va mai revedea Iranul pn n ziua n care mi scriu aceste amintiri? Ce-ar fi vrut ea s-i aduc? Gndeste-te bine, Nanazjun (Nanaz, viata mea"), la ce tii tu cel mai mult? Spune-mi...Am fost surprins s aflu c-si dorea afisul cu un cntret, Sat-tar, deja foarte ndrgit n Iran si care trona n camera ei. Nu mai voia nimic altceva. Cred c, asemenea perechii mele de cizme, promisiunea acestui afis a linistit-o, i ascundea dimensiunea nenorocirii care avea s vin si pe care, fr ndoial, o presimtea.Reza locuise ntr-o cas din incinta palatului. Obloanele erau nchise de un an, de la plecarea lui. Toate hinutele lui de copil pe care le pstrasem cu o infinit tandrete, casetele cu primele lui cuvinte, cu primii lui pasi, albumele lui de fotografii, toate amintirile erau acolo. Nu m-am gndit nici mcar s-1 sun, am lsat tot, iar astzi as da orice s regsesc acele comori...Dimineata era pe sfrsite, regele era n continuare nchis n birou; dar acum, cu fiecare minut care trecea, atmosfera din palat devenea mai apstoare. Simteam suferinta acestor femei si brbati, dintre care cei mai n vrst l slujiser pe Reza Shah, tatl sotului meu, unii asistaser si la cstoria noastr, cu douzeci de ani n urm. Toti preau uluiti de perspectiva plecrii noastre, umblau de colo-colo ntr-o tcere ciudat, iar n aceast rtcire nu se zrea nici un strop de sperant. Nu trebuia s ne purtm asa, nu trebuia s ne pierdem ncrederea.Se adunaser s ne salute. Le-am explicat c ne pregteam s retrim una dintre acele perioade dureroase care au existat rtiereu n lunga istorie a Iranului, dar vor veni si vremuri mai bune si ne vom rentlni s aplaudm ntoarcerea regelui. Cine s-ar fi putut gndi ce cosmar avea s ne ntunece tara? Ne-am retinut lacrimile; c[iva au mai avut puterea s zmbeasc, iar eu am oferit fiecruia cte un obiect pretios, o bijuterie personal sau ctiva bani, asa cum se face nainte de o lunga desprtire pentru a ntri forta legturii.In cele din urm, a aprut si regele. Cnd 1-au vzut, oamenii au nceput s plng. El, att de stpn pe sentimentele lui, prea c lupt s-si ascund emotia. A spus fiecruia cteva vorbe. Multi dintre ei, printre suspine, 1-au rugat s rmm, s nu-i prseasc. Cnd am fost anuntati c cele dou elicoptere care trebuiau sa ne ^Uc la aeroportul Mehrabad erau gata s decoleze, personalul palatului s-a adunat spontan pe trepte. De data aceasta chiar plecam, bagajele noastre fuseser luate. Ctiva ne-au ntins minile, mi amintesc si acum chipurile lor rvsite. Regele a adresat tuturor un ultim salut, eu le-am srutat pe femeile care mi erau cele mai apropiate, dup care, n zgomotul motoarelor, arn vzut cum dispare palatul n spatele pdurii de cldiri din Teheran.Cele doua elicoptere s-au plasat aproape de pavilionul imperial (unul ne transporta, cellalt era rezervat personalului de securitate). Acolo ne astepta un grup micut de oameni, ofiteri si ctiva civili nghesuiti unii n altii, luptnd mpotriva rafalelor nghetate care mturau asfaltul. Regele le ceruse oamenilor s rmn la posturile lor n aceste zile grele, era mai important acest lucru dect s vina la Mehrabad. Acest aeroport pe care 1-am vzut n plin extindere, n plin efervescent, traversat permanent de vacarmul reactoarelor, prea dintr-o dat mort. Rmase la sol din cauza grevei, avioanele ofereau o imagine lugubr, iar dinspre cerul incredibil de gol nu venea dect suieratul ncptnat al vntului dinspre Muntii Elburz.ncordat, stnd foarte drept, sotul meu i-a salutat pe acesti prieteni att de credinciosi. Atunci pilotul lui particular i s-a aruncat la picioare si 1-a implorat s rmn. Regele s-a aplecat s-1 ridice si, n acel moment, emotia, suferinta 1-au coplesit am vzut cum i s-au umezit ochii, lui, cel care se stpnea ntotdeauna. Mai multi ofiteri care nu-si mai ascundeau lacrimile 1-au rugat, la rndul lor, s nu plece, iar el a schimbat cteva cuvinte n particular cu seful de stat-major al armatei.Ziaristi iranieni asistau la acest rmas-bun, usor retrasi presa strin nu fusese invitat. Dup cteva clipe, regele i-a observat si s-a dus spre ei. Tocmai l numise pe Shapur Bakhtiar la conducerea Guvernului, iar la acea or noul prim-ministru astepta s-si primeasc nvestirea de la Parlament. Regele nu voia s prseasc tara nainte ca Parlamentul s-i fi confirmat decizia. Cum am anuntat nc din momentul numirii Guvernului, le-a spus el jurnalistilor, m simt obosit si am nevoie de odihn. De asemenea, am declarat c, dac lucrurile se vor desfsura cum trebuie si Guvernul va functiona, voi pleca ntr-o cltorie. Aceast cltorie ncepe acum."Am adugat c tara noastr, n lunga ei istorie, a cunoscut multe momente dramatice, dar c asta nu m-a fcut s-mi pierd ncrederea: cultura si identitatea iraniene vor supravietui.lat-ne plecnd n cltorie", disprnd pentru a lsa tuturor timp s-si linisteasc spiritul, iar urii vreme s se potoleasc. Dup cteva sptmni, oamenii vor ntelege... Da, trebuia s credem, s credem n viitor. Nu voiam cu nici un pret s cedez disperrii.Au mai trecut cteva minute ntr-o tensiune dureroas, apoi regele a fost informat c Majeles (Parlamentul) tocmai l nvestise pe Shapur Bakhtiar cu functia de conductor al Guvernului. Un elicopter avea s-1 aduc n cteva clipe la aeroport.si, ntr-adevr, am vzut elicopterul, apoi pe el aplecndu-se sub elice, apoi aranjndu-si mustata si nftisarea, mergnd pn la pavilion. Era nsotit de ctre presedintele Parlamentului, Javad Said. Cei doi brbati s-au nclinat n fata noastr si ne-au salutat cu mult emotie. Acum, totul este n minile voastre, i-a spus cu blndete sotul meu domnului Bakhtiar. Sper c veti reusi, v las Iranul, vou si lui Dumnezeu."Treizeci si sapte de zile mai trziu domnul Bakhtiar era nevoit s fug, s se salveze de la moarte, destituit din functie n favoarea primului guvern islamic, numit de ctre ayatollahul Khomeini.Imamul Moscheii de Vineri din Teheran, doctorul Hassan Emani, care era prezent la toate plecrile noastre pentru a spune rugciuni traditionale, nu era lng noi n acea zi cumplit. S-a spus ulterior c acest preot care ne era apropiat a lipsit pentru a-si exprima astfel dezaprobarea. Adevrul era mult mai trist: spitalizat, avea s moar la Geneva, cteva sptmni mai trziu.Acum puteam pleca, naintnd cu greu contra vntului, am ajuns la avionul pe care l foloseam pentru cltorii oficiale, un Boeing 707, albastru cu alb, botezat Shahine (Erete"). n pragul Pasarelei, regele s-a ntors, iar micul grup care ne nsotise a ncremenit. Aceast imagine mi-a rmas n amintire ca o emotie de nesuportat. Oamenii prezenti acolo erau ofiteri, piloti, personalittide la Curte, membri ai Gardei Imperiale care si dovediser curajul. si totusi se simtea acolo o suferinta de nedescris. Unul cte unul, ei au srutat mna regelui, cu chipurile necate n lacrimi. Chiar si domnul Bakhtiar, care ceruse aceast plecare, avea ochii plini de lacrimi.Dovezile de credint pe care le-am primit n clipa plecrii m-au rscolit, va scrie regele mai trziu, n Memorii. Se lsase o liniste adnc, sfsiat doar de suspine."n cele din urm ne-am urcat n avion, urmati de cele cteva persoane care au dorit s ne nsoteasc. Amir Aslans Afshar, conductorul protocolului, era unul dintre acei oameni care, mpreun cu oamenii de Ia Gard, ne asigurau securitatea personal. La fel ca el erau si Kambiz Atabai, al crui tat, Abolfath Atabai, l slujise pe Ahmad Shah si pe Reza Shah nainte s-1 slujeasc pe sotul meu, si coloneii Kiumars Jahanbini si Yazdan Nevissi. si alti oameni, care erau n serviciul nostru de mult vreme, au dorit s ne nsoteasc, n ultima clip, realiznd c nu era nici o femeie n anturajul meu, am rugat-o pe doctorita Liussa Pimia, pediatrul copiilor mei, de care m legau chestiuni familiale, s fie asa de bun, nct s m nsoteasc n aceast cltorie cu destinatie nesigur. Iar ea a acceptat imediat, lsndu-si n urm familia pentru a se mbarca doar cu o simpl valiz cu haine, n fine, mai fcea parte din echipaj si buctarul nostru. Presimtind, probabil, c nu va mai revedea Iranul multe luni de acum nainte, acest ins excesiv de scrupulos si-a luat cu el colectia de oale enorme de arama si sacii cu nut, cu orez, cu linte... Pe scurt, fiecare se agta de ce putea.De cum a urcat la bord, regele s-a asezat la pupitrul de comand al avionului. Pilotatul era dintotdeauna una dintre cele mai mari plceri ale lui. Astfel, n ciuda atmosferei apstoare sau poate tocmai datorit ei, el voia s preia comanda acestei cltorii care avea s-1 ndeprteze definitiv de Iran, s-1 smulg de lng ai lui. N-am pstrat nici o amintire a decolrii, nucit de violenta pe care o trisem n ultima vreme, dar mndrindu-m n sinea mea c n-am cedat.Sotul meu a pilotat ct timp am survolat Iranul; odat iesiti din spatiul nostru aerian, a predat comanda si a intrat n cabin. Atunciam fost perfect constient de prpastia imens spre care ne mpingea istoria si, convins c aveam s-mi pierd mintile dac nu fceam chiar atunci ceva pentru a rezista, am avut ideea s chem lumea n ajutorul trii noastre nefericite. Lsam n urm grupuri de revoltati lipsiti de toate cele necesare si care aveau s fie n curnd hituiti din toate prtile. Trebuiau ajutati urgent, trebuiau alertati conductorii statelor apropiate nou. Chiar n momentul acela am cerut permisiunea regelui s trimit mesaje unora dintre ei. M-a privit curios si a consimtit. Atunci, cu ajutorul domnului Afshar, am nceput s scriu acele mesaje.n ziua aceea, pentru prima dat n timpul acelui lung exil, n drumul nostru spre Assuan, n sudul Egiptului, m-am apucat s nnegresc febril primele pagini ale unui caiet care avea s m nsoteasc pn la moartea regelui, optsprezece luni mai trziu.Transcriu aici cteva pasaje:Ianuarie 1979.A fost groaznic la palat, asa de groaznic!... Ultimele lucruri de fcut, ultimele telefoane de dat, suspinele unora si ale altora... S nu te lasi dobort de disperare, s nu plngi, s ai ncredere... mi las toat viata n urm, pstrez speranta c m voi ntoarce, dar, n acelasi timp, inima mea este frnt de suprare. Toti oamenii care se aruncau la picioarele noastre la palat, rugmintile lor, ntrebrile lor: Unde plecati? Cnd v ntoarceti? De ce ne prsiti? Sntem orfani, orfani... Nu, ridicati-v, aveti ncredere n Dumnezeu, ne vom ntoarce. Snteti ofiteri, nu trebuie s plngeti.si eu plngeam n mine, dar ei nu m vedeau.S zmbesc la aterizarea elicopterului, s gsesc cuvinte potrivite, s fiu ntotdeauna tare.Snt sigur c uniunea nafional va nvinge, am ncredere n poporul iranian, le-am declarat ziaristilor. Dumnezeu s v-ajute, mi-a spus unul dintre ei. Dup care toat lumea s-a ndreptat spre avion. Acolo, oamenii au czut n genunchi la picioarele regelui, ^otul meu era rvsit, cu ochii n lacrimi. Piloti, ofiteri, ziaristi, grzi suspinau cu totii.Ne-am nltat pe cerul imens si gol. Am sentimentul groaznic de dureros ca am pierdut totul: copiii, prietenii, tara. Sentimentul c inima mi este rupt n bucti. As fi preferat s mor n tar dect s rtcesc asa. Unde vom ajunge? Cum vom continua s trim, s respiram cu inima sfsiat?"Adolescent, pe cnd m gndeam la viitorul meu, mi nchipuiam c voi tri lng un brbat cult, de care voi fi mndr. Dar nu m gndeam s m mrit nainte de a-mi fi terminat studiile, ntr-o epoc la sfrsitul anilor '50 n care din ce n ce mai multe femei se mobilizau s participe la dezvoltarea Iranului.n acelasi timp, nimic nu m fcea s cred c m voi cstori cu primul brbat al trii noastre. De ce m-ai ales pe mine? 1-am ntrebat ntr-o zi pe rege. Iar el, zmbind usor, mi-a spus: ntr-o dup-atniaz, ntr-una din primele noastre ntlniri, ne jucam cu discul. Eram multi, o echip ntreag. Majoritatea discurilor cdeau pe pmnt n loc s-si ating tinta, iar tu, foarte drgut, alergai imediat s le ridici pentru toat lumea. Eram deja ndrgostit de tine, dar din ziua aceea ti-am iubit simplitatea. ,PARTEA IAm pstrat mrturia uimit a tatlui despre mine n primele zile de viat: un caiet de scoal cu desenele lui, cu frazele lui pline de tandrete. A consemnat totul: greutatea mea, primele gngureli, tot ceea ce i-a atras atentia, evident, beat de fericire fiind. si, brusc, ncntarea cade n cel mai cumplit cosmar: Vinerea aceasta, scrie el pe pagina a cincea, este una dintre cele mai triste zile din viata mea: Farah a rcit. Doica aceasta proast n-a fost suficient de grijulie. Eram n mijlocul Teheranului cnd am aflat. Am nchiriat o masin pentru a urca mai repede la Shemiran. Biata mea fetit era culcat, cu o expresie chinuit si respira cu greutate. Mama ei plngea. n cele din urm a sosit si doctorul Tofigh: anghina acut! Are febr mare. Toat noaptea i-am pus comprese, n-am dormit pn n zori".si dedesubt o schit cu mine n pat, cu o compres mare pe frunte, sub un mare semn de ntrebare. Va supravietui?" pare s se ntrebe tatl meu. n sting, suspin mama si, pe partea cealalt, tata s-a desenat pe sine cu fruntea n mini, n mod evident dobort de durere.Totusi, peste cteva zile, starea mea s-a ameliorat. Gratie lui Dumnezeu, scrie tatl meu, Farah se simte mai bine, dar noi am Plns cu lacrimi de snge..."Eram n 1939. Locuiam atunci ntr-una din casele acelea de nceput de secol, cu grdina mprejmuit, n nordul Teheranului. Am crescut n acea cas pe care o mprteam cu fratele mamei mele, unchiul Mohammad-Ali Ghotbi, si cu sotia lui, Louise. Fiecare familie dispunea de o camer mare la parter si mpreun aveau un salon. Potrivit traditiei iraniene, etajul saloanele si sala de mese era rezervat exclusiv invitatilor, receptiilor. Mai era acolo totusi si biroul tatlui meu.Familia Ghotbi avea un biat cu sase luni mai mare dect mine, astfel nct varul meu Reza a fost, cu sigurant, primul chip de copil cruia i-am zmbit. Ani fcut primii pasi mpreun. Reza a fost pentru mine fratele pe care nu 1-am avut niciodat.Mult mai trziu am aflat c printii mei si mai doriser un copil, dar c efectele dramatice ale celui de-al doilea rzboi mondial n Iran i fcuser s renunte la aceast idee. Ocupat de trupele britanice si sovietice n august 1941, tara nu mai oferea nici o perspectiv. si aceast situatie a durat aproape patru ani...Am rmas deci singurul copil si, poate, cu att mai important n ochii printilor mei. Mi s-a povestit cum tatl meu era ngrijorat. Tria terorizat de gndul c m-as putea mbolnvi si, cum pe la noi nu apruser nc toate vaccinurile, se gndea c ar fi mai ntelept s interzic tuturor s m ating si, mai ales, s m srute, ns asta nu m-a mpiedicat s iau toate bolile copilriei si, cu ct cres-team, cu ct deveneam mai independent, cu att mai putin mi putea interzice s intru n contact cu oamenii.Cei mai apropiati, n afar de familie, erau oamenii din cas, adic doica mea, Monavar, o femeie tnr, ncnttoare si amuzant, pe care o iubeam mult, buctarul, servitoarea si doi brbati pe care tatl meu i folosea pentru diferite treburi pe lng cas. Reza si cu mine i ndrgeam pe toti, cu att mai mult cu ct ei ne primeau mereu cu bratele deschise si ne rsftau tot timpul. Locuiau ntr-o cldire modern, n cealalt parte a curtii. De cum plecau printii nostri, ddeam fuga la ei. Ne tineau pe genunchi si ne povesteau tot felul de ntmplri nfricostoare uneori, din care ntrevedeam o lume mult mai rea si mai misterioas dect cea pe care ne-o descriau mamele noastre.ntr-o dependint a aceleiasi cldiri era depozitat hran pentru mai multe luni linte, orez, zahr, migdale, ulei etc. mi amintescadesea tipetele de fric ale mamei cnd se aventura n rezerva aceea si vedea soareci. Buctarul o ajuta, iar eu si cu Reza, extrem de ncntati, ne nfundam clciele n grnarul acela plin de mirosuri tari care ne erau nc strine.Aceast lume pe care printii nostri o vedeau plin de boli si de pericole, o auzeam fremtnd n spatele zidurilor nalte de crmid ale gardului. Binenteles c nu aveam voie s iesim pe strad, dar de cum printii nostri se ntorceau cu spatele, ne asezam pe treptele verandei si priveam prin grilaj acel du-te-vino al oamenilor. Eram n timpul ocupatiei, viata nu era tocmai usoar, i auzeam adesea pe oamenii mari vorbind despre rzboiul care se purta departe, dincolo de munti, la temutul nostru vecin din nord, URSS-ul. si apoi jeepurile soldatilor britanici ne atrgeau mereu privirile, n vremea aceea, pe la noi treceau multi cersetori. Nu stiam cum i cheam, dar, stiind c vor veni, printii nostri nu aruncau nimic. Le ddeam mncare, dar si haine, si jucrii pentru copii. Vara, strada era plin de copii, iar noi stteam de vorb cu cei care aveau voie s se joace pe afar, nc se mai circula cu trsura pe vremea aceea foarte putini aveau bani s-si cumpere o masin, mi aduc aminte c una dintre distractiile preferate ale pustilor era s se agate de partea din spate a trsurilor pentru, a se bucura si ei de o plimbare. Acest lucru ne fascina. si mai interesant era cnd pietonii l anuntau pe un ton complice pe vizitiu: Vezi c ai pe cineva n spate!" Atunci vizitiul l desprindea pe micutul clandestin cu o lovitur de bici. Ni se tia respiratia.Dar spectacolul strzii care ne ncnta cu adevrat era dat de vnztorii ambulanti. Ei crau fructe de sezon pe spinarea mgarilor sau n crucioare de lemn pictate de mn sau pe niste platouri mari, pe care le purtau n echilibru pe cap. Iarna vindeau mandarine, portocale, sfecl, pe care o coceam n cuptor. Asteptam apoi cu nerbdare primvara, cnd mncam cpsune, prune, migdale proaspete, ridichi, ceap alb, tot felul de plante: ment, tarhon, busuioc, pe care vnztorii le udau constant... n cele din urm, n primele zile de var, ntotdeauna asa de clduroase la Teheran, apreau ciresele, merele cu arom de trandafir, caisele, putin maitrziu pepenii verzi si galbeni. Apreau, binenteles, si vnztorii de nghetat! Pe acestia i adoram, dar, normal, ne era interzis s ne apropiem de ei. Printii nostri ne explicau permanent ct de periculoas este nghetata pentru sntate, cum este ea plin de cei mai ri microbi cu putint. si totusi, mi aduc aminte cum sream peste verand ca iepurii ca s punem mna pe o portie din otrava delicioas prins ntre napolitane... Acadelele iraniene, pe care le numeam Cocosi de zahr", ne erau, de asemenea, interzise, pentru c printii nostri erau convinsi c strnseser pe ele tot praful de pe strad.Dar cea mai periculoas era apa, aceast ap asa de pretioas n Iran si al crei comert avea un rol important n viata cotidian a Iranului din epoca aceea. Apa potabil era rar, provenea din dou izvoare care permiteau aprovizionarea capitalei. Ea era adus cu ajutorul unor cai ce trgeau cisterne cu ap prin tot orasul. Ca si vnztorul de legume, vnztorul de ap si anunta prezenta prin-tr-un strigt aparte. Scoteam atunci urcioarele pe care ni le umpleau pentru ctiva bnuti.Apa pentru toalet si menaj era adus din Muntii Elburz, care mrgineau Teheranul. Era o retea de tevi care se ntindeau la suprafat si irigau toate strdutele. Fiecare cartier avea o zi n care putea s capteze apa curent si miloas. O deviai cu ajutorul unor baraje micute si curgea cteva ore ntr-un rezervor de sub cas sau ntr-un bazin special, spat n curte sau n grdin. Noi aveam si rezervor, si bazin si-mi amintesc cu ct curiozitate observam c n acesta din urma se deversau toate resturile adunate pe drum: coji de pepene, frunze moarte, chistoace de tigar, cioturi de lemn etc. Dup o zi sau dou, apa se decanta si noi o puteam pompa ca s umplem cisterna din pod care servea drept castel de ap pentru buctrie si bi. n ciuda varului pe care l puneam n cistern, viermii misunau peste tot si printii nostri ne recomandau s nu bem niciodat ap de la robinet.n furnicarul fascinant al strzii se ivea din cnd n cnd si vnztorul de jucrii cu magazinul" su ambulant, pe care-1 cra pe cap si n care se amestecau toate minuntiile la care visau toti copiii de pe atunci: fluiere de lemn sau de lut ars, mulinete de hr-tie multicolor, baloane, rachete si castanietele acelea de pe la noi, fcute din dou discuri legate cu un burduf de hrtie... Uneori puteam s ne cumprm cte o jucrioar, dar n general jucriile ni le fceam noi sau ne ajutau cei de acas, mi aduc aminte c ne plimbam ppusile n cutii de pantofi, c bietii mpingeau cercuri care erau de fapt roti vechi de biciclet, c trotinetele noastre erau rezultatul unor restaurri savante... n acelasi timp, aveam si dou minuntii care se distingeau dintre toate: o ppus care spunea mama" si o biciclet adevrat, dar pentru copii, fcut de faimoasa firm englezeasc B.S.A.n spatele vnztorului de jucrii si fcea aparitia, de cele mai multe ori, si magicianul cinematografului ambulant. Acesta mpingea o masinut plin cu almuri scnteietoare, cu patru lunete prin care orice copil putea s priveasc n schimbul unui bnut. Atunci omul fcea s-ti treac prin fata ochilor imagini sau desene care ilustrau povestea fantastic pe care o spunea o voce schimbtoare, plin de nuante, de emotii sau de rs. Cteodat, vocea cnta. Era peste puterile noastre s renuntm la aceast desftare numit Shahr-e Farang", adic Orasul Europei". Dar si acest lucru ne era interzis. Printii nostri se temeau s nu lum conjunctivit, acea boal foarte usor transmisibil care ataca ochiul si i orbea pe numerosi copii.Reza si cu mine am fost norocosi c am scpat de conjunctivit, dar varicela nu m-a mai ocolit. Mai putin periculoas dect conjunctivita, aceste ciupituri ca de tintar las urme care nu mai dispar ns niciodat. Ale mele snt pe mna dreapt. Tatl meu a spus c am avut totusi mare noroc multi rmn cu ciupiturile pe fat dar asta nu nseamn c nu a insistat ca doctorul sa ncerce s micsoreze cicatricea. Mama si amintea cuvintele lui si mi le spunea: Nu se stie niciodat, doctore, poate c ntr-o zi oamenii i vor sruta mna fetei mele..."n ciuda nenumratelor ispite ale strzii, cea mai mare fericire a copilriei mele era s fug vara din Teheran pn n Shemiran, pe coastele Muntilor Elburz. Prseam cuptorul, canicula prfoas28

a Teheranului pentru aerul usor al piscurilor, pentru rcoarea nesperat a serilor. Acum Shemiran este un cartier bogat si jinduit din nordul Teheranului; pe vremea cnd eram copil, era un trgusor savuros, la vreo doisprezece kilometri de centrul orasului si la o mie opt sute de metri altitudine. Pentru lunile de var, printii nostri nchiriau o vil n acest paradis bucolic. Cel mai mult mi plcea s cltoresc. Ne adunam cu totii n Fordul cel mare al tatlui meu. Oamenii casei ne urmau n trsuri. Era o caravan, un adevrat exod. Iubeam la nebunie drumul care serpuia printre platanii enormi si trandafirii galbeni pe care i culegeau mamele noastre pentru a face dulceat.La Shemiran gseam o droaie de verisori si de prieteni ai cror printi aveau proprietti acolo. M jucam uneori cu ppusa, dar niciodat pentru mult timp. M purtam mai degrab ca un biat, preferam jocurile cu mingea, jocul de-a v-ati ascunselea, plimbrile pe cmp si la munte, pe jos sau clare pe mgar, tot ceea ce m putea scpa de siest, mi plcea, de asemenea, s construiesc case de pmnt, s stau cu minile n noroi sau s sparg nuci necoapte de la care m murdream foarte tare pe degete, mi aduc aminte c m curtm frecndu-m cu frunze de dud rosu. Eram nnebunit dup ctratul n copaci. Copacii erau prietenii mei. stiam fiecare pr, mr, nuc, mosmon, dud si mi se ntmpla ca, odat urcat n copac, s uit jocul si s nu mai am nici un chef s cobor, mi ncropeam un culcus confortabil din crengi, peste care asezam o ptur. Imensitatea cerului m vrjea si visam, uneori pn seara, cnd toti se ngrijorau pentru c eram de negsit.La Shemiran, serile erau ncnttoare. Ne rentlneam cu toat familia n piata stucului. Acolo, mici vnztori ne ofereau frigrui, porumb copt, nuci verzi, toate felurile de prjituri si zaharicale si, binenteles, nghetat, de care aveam si noi voie s mncm mcar o dat. n timp ce printii se plimbau sau stteau comod pe terase la cafea, noi, copiii, ne alergam printre dughene, ametiti de rs si de dulciuri. Uneori, la ntoarcere, aveam voie s dormim cu totii n salonul cel mare. Se asezau atunci saltele direct pe podea pentru mine si Reza, ceea ce pentru noi, care dormeam toat iarnaMEMORII 29n camera printilor, era o srbtoare incredibil, ni se prea c lumea s-a ntors pe dos.Dar lumea aceea mai era nc n rzboi cnd am psit pentru prima oar la scoala Italian de la Teheran. Printii mei aleseser aceast scoal n special pentru c se nvta francez, iar tatl meu era francofon, atasat n Franta. Provenind dintr-o familie mare din Azerbaidjan, care servise la Curte n vremea dinastiei Qajar, apoi sub Reza Shah, fiul unui diplomat care vorbea curent franceza si rusa, tata a fost trimis la vrsta de 12 ani la scoala de Cdeti de la Sankt-Petersburg mpreun cu fratele lui mai mic, Bahram. Revolutia Bolsevic din 1917 i-a surprins acolo tatl meu avea atunci 16 ani - iar ei au fost nevoiti sa fug cu ajutorul ambasadorului nostru. Tatl meu a ajuns apoi n Franta unde si-a terminat studiile preuniversitare, a studiat Dreptul si a fost admis la scoala de Ofiteri de la Saint-Cyr. Absolvent, s-a ntors n Iran pentru a servi n armata pe care o comanda Reza Shah, tatl viitorului meu sot. Originar din Gilan, pe trmul Mrii Caspice, descendent a lui Ghotbeddine Mohammad Gilani, sufist venerat, mama studiase la scoala Jeanne d'Arc din Teheran, locuind la clugritele franceze, la care urma s merg si eu peste ctiva ani.Cnd am intrat la scoala Italian, aveam sase ani. mi aduc aminte c mama m mbrcase cu o bluz alb si cu o fust ecosez si c eram foarte speriat. Mi se spusese c trebuia s m altur celorlalti copii, dar eu am rmas n coltul meu, strngnd cu putere ghiozdnelul n care mama mi strecurase un caiet, un creion si un mr pentru recreatie...Cu toate acestea, am ndrgit repede scoala si, dincolo de ea, tot ceea ce noua mea viat mi aducea legat de ideea de libertate, de deschiderea ctre lume. Uneori, tata m ducea la scoal cu For-dul, dar de cele mai multe ori nsrcina vreo servitoare s m conduc, si la dus, si la ntors, dndu-i de fiecare dat bani de trsur. In mod sigur femeia i pstra pentru ea, cci mi aduc si acum aminte cu plcere de drumurile lungi fcute pe jos de-a lungul strzilor din Teheran, cu salcmi de o parte si de alta. Iubeam30

salcmii n floare si chiar si astzi parfumul lor mi strneste dorul de Teheran.La scoal ne nvtau si Coranul. Sau, mai exact, ne nvtau s citim din Cartea Sfnt, fr s ne explice si semnificatia celor citite. Ceea ce m mira cel mai tare era c nu aveam voie s urmrim rndurile cu degetul, ci trebuia s ne facem un fel de deget din hrtie. Printii mei erau musulmani siiti, ca majoritatea iranienilor, dar mama era mai practicant dect tata. Ea participa la ceremonii n cadrul crora credinciosii povesteau cu mult emotie vietile martirilor. Atunci mama, la fel ca toate femeile de acolo, plngea n hohote, de multe ori n prezenta unor bocitoare profesioniste. Noi, copiii, eram prea mici s ntelegem, dar ndrgeam mult aceste reuniuni pentru c, la sfrsit, femeile se ntremau cu dulciuri si ne chemau si pe noi s mncm.Mama tinea postul si si fcea rugciunile pentru Ramadan, dar nu ne obliga si pe noi s facem la fel: Reza si cu mine mncm mai putin dect de obicei, fcnd ceea ce iranienii numesc Ramadanul psrii". Eu ns o nsoteam pe mama n vizitele ei la locurile sfinte. Era o ocazie bun s ne reculegem si s ne punem dorinte, mi aduc aminte cum am fost, cnd eram mic, n orasul sfnt, unde era nmormntat bunicul meu. Ctiva ani mai trziu, pe la 7 sau 8 ani, pe cnd m aflam ntr-un locas de cult pe malul Mrii Caspice, ani fost victima unei scene aparent banale, dar care mi-a marcat puternic sufletul de copil. Pentru c nu purtam nimic pe cap, un mollah m-a apostrofat: Acoper-ti prul c-o s te duci n iad!"Niciodat n-am putut uita groaza pe care mi-a strecurat-o n suflet intoleranta omului aceluia si pe care o va trezi ayatollahul Khomeini treizeci si patru de ani mai trziu.l gseam adesea pe tatl meu scriind sau citind n biroul lui de la primul etaj. De multe ori asculta la radio emisiuni n persan sau n limbi strine. Nu 1-am vzut niciodat n uniform, era ntotdeauna mbrcat n costume elegante. Chiar si cnd juca tenis (sportul lui preferat) purta o vest alb si un pantalon imaculat. Fusese consilier juridic n armat, iar n timpul rzboiului muncise laMEMORII 31Ambasada Iugoslaviei, mi aduc aminte ct eram de suprat cnd pleca de acas. Plecarea lui m sfsia, ca si cum nu s-ar mai f ntors. S fi avut, oare, intuitia nefericirii care ne pndea? Oricum, pln-geam. si plngeam asa de ru, c mama ajunsese s mi ascund faptul c pleac. Dar seara, cnd se aseza lng mine s facem temele, uitam deja totul. Cnd trebuia s participe la un dineu rn consola cu un cadou micut pe care l gseam dimineata sub pern.Sfrsitul celui de al doilea rzboi mondial a provocat la noi criza Azerbaidjanului. Dac am trit aceste evenimente ca pe o dram personal, n ciuda vrstei mele fragede, a fost pentru c aceasta era provincia natal a tatlui meu, n care triau unchii si mtusile mele care, atunci, au fost alungati. Ocupati n sud de trupele britanice si n nord de cele sovietice, Iranul avea s fie eliberat o dat cu instaurarea pcii. Anglia si URSS-ul se angajaser, printr-un tratat din ianuarie 1942, s-si retrag soldatii de pe teritoriul nostru, cel mai trziu dup sase luni de la ncetarea ostilittilor. Cele dou tri au respectat acest tratat, dar Moscova si-a mentinut trupele n continuare n Azerbaidjan. Partidul Comunist Iranian Tudeh, nfiintat n 1942, prosperase vizibil n Azerbaidjan, pro-fitnd de prezenta sovieticilor. Conductorul lui, Jafar Pishevari, cerea acum autonomia provinciei. Era evident c URSS-ul astepta pur si simplu ca Azerbaidjanul s-i cad n plas.E putin spus c aceast eventualitate a fost trit ca o tragedie de ctre printii mei. Din familia mamei, unchii si mtusile au rmas traumatizati de lovitura de stat a comunistilor, care, n 1920, i gonise din provincia Gilan ce fusese declarat o perioad drept Republica Sovietic Socialist Gilan". Din aceast cauz ajunsese mama la Teheran nc din copilrie. si iat c lucrurile se re-petau, de data aceasta lovitura fiind ndreptat mpotriva familiei tatlui meu!Din anii '45- '46, cnd am fost martora disperrii printilor mei, Martora nefericirii unchilor si a mtusilor, mi-a rmas teama fat de comunisti pe care am simtit-o vreme ndelungat. Nu-i iubeam, mi era fric de ei pentru c erau mpotriva regelui. Nu artam mai32 mult ntelegere pentru politic, n ochii printilor mei care erau regalist! si respectau legea cu strictete, Tudehul era un partid care trda Iranul, reprezenta rul absolut pentru c, prin actiunile lui, ddea unei alte puteri o parte din teritoriul nostru.Prima mea amintire despre tnrul rege, de care aveam s-mi leg viata treisprezece ani mai trziu, dateaz din 1946. Mohammad Reza Pahlavi domnea din 16 septembrie 1941. i urmase tatlui su, Reza Shah Cel Mare, si avea s tin friele unei natiuni ngenuncheate de ocupatie. Eliberarea Azerbaidjanului a fost, cu sigurant, primul gest istoric care i-a adus recunostinta iranienilor.Guvernul Teheranului, condus de un diplomat genial, prim-mi-nistrul nostru, Ghavam-Os-Saltaneh, sustinut de opinia internationala, a sfrsit prin a-1 convinge pe Stalin s-si respecte semntura. Pe 10 mai 1946, trupele sovietice au primit ordin s evacueze provincia iranian. Dar acest lucru nu nsemna c Azerbaidjanul, care fusese proclamat provincie autonom, ar fi rmas neocupat de revoltatii din Tudeh. Armata a fost deci trimis pentru a stabili ordinea si, pe 12 decembrie 1946, Tabriz, capitala, a fost n cele din urm eliberat.Printii mei erau nebuni de fericire, era o zi mare. Cnd s-a aflat c regele, ntorcndu-se din Azerbaidjan, urma s treac prin Teheran, toat lumea a iesit n strad pentru a-1 aclama. Tot orasul era afar. Urma s treac pe strad, chiar pe la coltul casei noastre. Aveam acolo un garaj pe acoperisul cruia ne-am urcat cu totii. Oamenii se mpingeau, strigau, aplaudau, n cele din urm, regele si-a fcut aparitia, ceea ce a fost o imagine uluitoare pentru un copil de 8 ani, ct aveam eu pe atunci.Seara sau a doua zi, am srbtorit evenimentul n familie. Eu nu vzusem niciodat Azerbaidjanul, dar tata mi-a promis c n-tr-o zi vom merge mpreun s-1 vedem. Dar anul urmtor avea s dispar, fr s fi avut ocazia s m duc pe urmele familiei lui.2Boala tatlui meu a venit n momentul n care soarele rsrea si pe cerul Iranului, dar si al ntregii lumi, n momentul n care am fi putut s ncepem s ne facem planuri de viitor. El, care ducea o viat sntoas si bine organizat, a nceput brusc s se simt obosit, n acelasi timp ochii si pielea au nceput s i se nglbeneasc. Doctorii au crezut c are hepatit. Din acele prime sptmni de boal, mi amintesc n special mmcrimile. Se scrpina fr ncetare pe mini, pe picioare, lucru care l fcea s fie foarte nervos. Nimic nu-i alina mncrimile pe timp mai ndelungat.A fost tratat cu medicamentele cele mai noi mpotriva hepatitei, dar lua si toate leacurile medicinei noastre traditionale, n familia noastr, aveam mare ncredere n medicina natural, foarte rspndit n Iran. Chiar si astzi recurg la astfel de tratamente pe care le prefer produselor de laborator. A but extracte de ppdie si a nghitit chiar si pestisori de ap dulce... Dar degeaba, nici mncrimile, nici culoarea galben a pielii nu i-au trecut.Brusc, aceast boal care preocupa ntreaga cas si pe care speram, n ciuda evidentelor, s-o nvingem, a nceput s-i afecteze si pe alti oameni, s bulverseze viata cotidian: tata a fost internat la spital. Acest lucru a coincis cu un alt diagnostic alarmant al medicilor. Dup ce l trataser sptmni ntregi de hepatit, acum ncepuser s cread c suferea de cancer la pancreas si c trebuia operat. Eu n-am aflat acest lucru dect mult mai trziu, dar din acel t, din ziua spitalizrii, am simtit o team mut, greu de34

descris. Ce avea s se ntmple de acum ncolo? M-au dus s-1 vd. Omul pe care l vedeam era de nerecunoscut, slbit, cu pielea fetei ntinsa si de culoarea pergamentului, prea epuizat pentru a-mi spune cteva cuvinte. Dar mai mult dect orice, m-a ngrozit un tub o drena", mi-a zis mama prin care i se scurgea din burt un lichid galben. De ce? De ce suferea? Cnd se va ntoarce acas? ncremeniti n tcere, vizibil afectati, mama, unchiul si mtusa mi rspundeau cu un zmbet fortat: Nu-ti face griji, draga mea, o s fie bine".Dintr-o dat, nimeni nu s-a mai dus la spital si, cnd m-am mirat de acest lucru, mi-au spus c tata plecase n Europa s se ngrijeasc. Era o minciun, tocmai murise, dar m agtm cu toate puterile de aceast minciun. Ajunsesem chiar s m laud la scoal pe vremea aceea, putini iranieni erau asa de bogati sau celebri, nct s mearg s se trateze n prestigioasa Europ. Tata se va ntoarce deci aureolat de aceast faim.ntr-o zi, am surpins-o pe mama si pe mtusa Louise suspinnd. Mi-au spus c murise o mtus a mamei, ceea ce explica starea de apatie a casei si, n special, a mamei. si am crezut. Cred c as fi fost n stare s nghit orice mi-ar fi spus dect s accept adevrul ngrozitor pe care voiau s mi-1 ascund.ntre timp treceau zilele si sptmnile, iar noi nu primeam nici o veste de la tata. De ce nu ne scrie? ! ' E bolnav, Farah, iar bolnavii nu pot s scrie. Nu-i adevrat, si mtusa Effat e bolnav si i scrie familiei ei. Aceast mtus chiar era n Europa si rudele primeau n modregulat lungi scrisori de la ea.ncetul cu ncetul nimeni n-a mai vorbit de tata, nici chiar eu, n casa aceea mare si, evident, ndoliat. Cnd intram pe neasteptate ntr-o camer, oamenii tceau sau schimbau brusc subiectul discutiei. Iar mama plngea ncontinuu, palid si rvsit...Nu pot s spun cum mi-a intrat n cap de-a lungul lunilor ideea c nu-1 voi mai revedea niciodat pe tata. Insidios, fr s fie clar formulat. Oficial, tata nu murise pentru c nimeni nu-mi anuntaseMEMORII 35moartea lui. La vrsta de 17 ani am mers pentru prima dat la mor-mntul lui (tata se odihneste n sudul Teheranului) la Emam-Zade Abdollah. Nu era mort oficial, dar l pierdusem" n sensul literal al termenului. Un vl de tristete mi- umbrit ntreaga viat, fcut din pustiu si din asteptare. Inevitabilul se produsese, dar fr s pot vrsa o lacrim. Acum stiu c oamenii se duc discret la mor-mntul lui, pe care l ngrijesc si-1 mpodobesc cu flori. Au avut delicatetea s-i stearg numele ca s nu fie profanat.Tristetea avea s m copleseasc patruzeci de ani mai trziu, n urma unei consultatii la doctor. Eram vduv de ctiva ani, vorbeam despre acest doliu att de dureros pentru copii, pentru mine, vorbeam despre trecut si despre viata noastr de familie dup at-tea evenimente. Ceva a sunat ciudat n felul n. care vorbeam despre disparitia" tatlui meu, cci, dintr-o dat, doctorul m-a ntrebat de ce nu rostesc explicit: Dar tatl dumneavoastr a murit, nu-i asa? De ce n-o spuneti?"N-am crezut c mi se va ntmpla, dar cnd am pronuntat aceste patru cuvinte att de grele tatl meu a murit" am izbucnit n plns.Cteva luni mai trziu am fost nevoiti s prsim casa cea mare a copilriei mele; mama si fratele ei nu aveau posibilitatea s mentin acelasi nivel de viat ca pe vremea tatei. Ne-am mutat la etajul de sus al unei cldiri, ntr-un apartament care mi-a plcut din prima clip, pentru c avea o teras mare de pe care puteam admira o mare parte din capital, n special santierul Universittii din Teheran. Era nceputul anilor '50, Universitatea avea nevoie de cldiri noi pentru a primi generatiile ce aveau s urmeze. Oare cte ore am petrecut pe aceast teras urmrind rotirea macaralelor, forfota camioanelor, observnd metamorfoza unui oras al secolului trecut ntr-o capital gigantic, n care se itiser cldiri si strzile o rnpnziser ca s primeasc valurile de automobile? Cred c interesul meu pentru meseria de arhitect, pe care aveam s mi-o aleg ctiva ani mai trziu, dateaz din vremea aceea. Fratele ma-niei, mpreun cu care locuiam n acelasi apartament, era arhitect. Seara, mi plcea s-1 privesc aplecat asupra schitelor.36

Vara, pentru a scpa de cldur, ne aduceam saltelele pe teras si dormeam cu totii sub cerul liber, mi aduc aminte c jocul meu preferat dinainte de a m cufunda n somn era s agt o stea sau luna de unul dintre degetele mele. tineam mna ntins si un ochi nchis pentru ca iluzia s fie perfect si-mi nchipuiam c am un inel cu piatr pretioas... n alte seri, Reza si cu mine rmneam fascinati de ecranul giantic al cinematografului n aer liber din Teheran, Diana", ale crui lumini umpleau cerul de umbre fantastice.Lungile vacante de la Shemiran au disprut si ele din viata noastr pentru c mama nu era destul de bogat pentru a-si permite s nchirieze o vil acolo. Nu mergeam la Shemiran dect pentru scurte sejururi, la unul sau la altul dintre cei trei unchi ai mei care aveau proprietti. Dar n-am pierdut nimic pentru c, n schimb, printii nostri au hotrt sa ne petrecem vacantele la familiile noastre din Gilan si Azerbaidjan. Aceste vacante si, mai ales, incredibila cltorie pn acolo, snt, n mod sigur, cele mai frumoase amintiri din perioada de dinainte de adolescent. Ne urcam n autocare. soselele nu erau asfaltate pe vremea aceea si pe ferestrele larg-deschise intrau vrtejuri de praf purtate de un vnt arztor. Cnd ne opream s bem o limond nu aveam voie s bem ap izbucneam ntr-un rs nebun, din care nu ne mai puteam opri: eram de nerecunoscut, cu prul si cu sprncenele albite, transformati n btrnei...n Azerbaidjan mergeam la fratele tatlui meu, Manucehr, care locuia la Tabriz. Acolo locuiam ntr-o cas a familiei, mare si veche. Unchiul ne ducea la picnic pe terenurile lui pline de pomi fructiferi. Atunci m sturam de caise si de cirese. Pentru toti verisorii nostri care triau din agricultura, seceta era o problem permanent, obsedant. Asteptau s plou, implorau cerul; eu mi amintesc cum i-am multumit odat pe ascuns lui Dumnezeu pentru c nu aveam pmnt, cci aceast asteptare a apei devenise ncetul cu ncetul si pentru mine o suferint. Descopeream greuttile unei alte lumi, aceleia de la tar, cu arhaismul si cu nedrepttile ei. Nu apruse nc reforma agrar, iar cnd un tran fura un pumn de gru pentru a-si hrni familia sau fcea vreo greseal, proprietarulMEMORII 37terenului l btea sau l pedepsea foarte aspru. Nu ntelegeam comportamentul acesta, m revolta si de cteva ori m-am nfuriat la culme din cauza acestor exploatatori agricoli, pn aproape s plng de indignare. Aveam acelasi sentiment al nedrepttii ca atunci cnd ji vedeam, noaptea, mpuscnd gazele din jeepurile lor cu multe reflectoare. Zpcite, bietele animale nu aveau nici o sansa. Cum eram un copil iubit de familia lor, m luau n serios, dar fr s perceap n mod clar cte dintre purtrile lor umilitoare si crude o socau pe micuta citadin care eram.Cnd mergeam la sora tatlui meu, la mtusa Aziz, care locuia n Zanjan, plecam cu jeepul s vizitm satele ndeprtate sau luam parte la serbri. Mtusa mea profita de aceste cltorii pentru a duce medicamente anumitor familii. Aceste drumuri mi dezvluiau dimensiunile si slbticia Iranului, cci erau pline de pericole: trebuia s traversm ruri, s trecem peste prpstii care ne tiau rsuflarea, s ne aprm de animale, de lupi mai ales. Din cauza aceasta, oamenii erau narmati, n alte zile, ne plimbam pur si simplu clare peste cmpuri si stteam de vorb cu tranii. La prnz ne asezam cu totii pe iarb, oamenii si scoteau cutitele si tiau pepeni verzi. Ei si mai aminteau cu groaz de vremea cnd Azerbaidjanul dduse gres n lupta cu comunistii. Odat, pe cnd vizitam un grajd vechi, unul dintre trani s-a oprit n fata unui cal si mi-a spus: Vezi tu, Farah, pe calul acesta unchiul tu, Mahmud Khan, a luptat mpotriva tudehilor.Era un cal alb, foarte btrn, care sttea n dreptul unei raze de soare. Am pstrat n minte aceast imagine, emotionant si fru-rnoas. Toti acei agricultori luptaser cu arma n mn mpotriva comunistilor.Pentru a ajunge la Gilan, unde locuia familia mamei mele, adic fratele ei mai mare, unchiul meu Hossein, trebuia s trecem lantul Muntilor Elburz, care domin nordul Teheranului de la o inltime mai mare de 4 500 de metri. Este o cltorie deosebit, ^e ore ntregi naintam ntr-un mediu arid si stncos, urmnd albia unui ru. Brusc, drumul a dat ntr-o vale nverzit, care se continua38

ct vezi cu ochii, cobornd usor pn la plajele Mrii Caspice. Ore-zriile si plantatiile de ceai se continuau unele dup altele ntr-o atmosfer ncrcat de umezeal, sub un cer adesea prea jos si prea greu. Vara, mirosul orezului copt te mbta. Spre deosebire de sudul Muntilor Elburz, care sufer de cele mai multe ori de secet, cmpiile Gilanului snt bine irigate, mi amintesc bucuria care ne cuprindea cnd vedeam dintr-o dat smochinii, portocalii, mimozele si arborele acela cu flori roz, albizzia, pe care noi l numim arbore de mtase".Unchiul meu avea niste plantatii de ceai lng Lahidjan ceaiul fusese importat din China cu un secol n urm. mi plcea s ajut la culesul ceaiului mpreun cu verisorii si cu verisoarele mele. Muncitorii erau pltiti n fiecare sear n functie de kilogramele de ceai strnse. Noi i ajutam pe cei mai obositi s-si umple cosurile. Am pstrat amintirea acelor tinere mame care nu aveau alt solutie dect s vin la munc mpreun cu bebelusii lor. Ca s stea cuminti si s doarm, ele le ddeau o doz infim de opiu. Odat, unul dintre ei s- otrvit, iar noi am ncremenit pri-vindu-i mama cum i turna ap pe fat si-1 plmuia ca s-si revin.Tot aici ascultam povestea fricii a exodului pe care o provocase ocuparea temporar a Gilanului de ctre comunisti. Dar era clar c bietii trani nu puteau tri n conditiile sistemului actual n care ctiva privilegiati detineau pmnturile, n timp ce restul oamenilor n-aveau dect brate bune de lucru. O reform agrar era necesar si se prea c tnrul rege era de acord. El fcuse un prim pas n aceast directie, nc din primele luni ale domniei lui, dnd Guvernului o mare parte din propriile pmnturi si cernd distribuirea lor. Reforma era asteptat cu team de o parte a societtii si cu nerbdare de ctre cealalt. Atunci eram departe de a bnui c aceasta va fi una dintre principalele decizii luate de ctre rege, la scurt timp dup cstoria noastr.Nu aveam dect 11 sau 12 ani si ntelegeam c tara mea nu nsemna doar Teheranul si populatia lui; dup ttea generatii, ncepeam sa nvt la rndul meu s devin iranian. Elevii nostri descopereau acest sentiment de apartenenta de-a lungul paginilorMEMORII 39uimitoare din Shah-Name Cartea Regilor scris de cel mai mare poet al nostru, Ferdousi. Pentru noi, copiii, el reprezenta faptul si mndria de a fi iranian, nvtasem la scoala s-1 iubesc pe Ferdousi si l citeam mpreun cu verisorul meu, Reza. Ce ne povesteste Cartea Regilor! Epopeea fondatorilor Iranului, de la cele patru dinastii de regi anterioare Islamului. Ferdousi, care crease aceast capodoper n jurul anului 995, a descris n ea si rzboaiele, si anotimpurile cu o putere de evocare ce nu a mbtrnit nici n zece secole.Cum a reusit el s creeze aceast oper? Cu ajutorul unei crti din vremuri strvechi, dup cum chiar el ne mrturiseste, care cuprinde multe istorii" si pe care a obtinut-o cu mare greutate. Doream s am cartea aceea pentru a strecura esenta ei n versurile mele, scrie el. Am cerut-o multor oameni. Tremuram cnd vedeam cum se scurge timpul, m temeam c nu voi tri destul si c va trebui s las aceast lucrare altuia. [...] A trecut astfel ceva vreme, iar eu am pstrat secret planul meu. Dar aveam un prieten devotat n oras: ai fi zis c sntem fcuti din acelasi aluat. El mi-a spus: Este un plan bun care te va face fericit, ti voi aduce aceast carte antic. Nu te lenevi! Ai darul cuvntului, esti tnr, stii limba veche. Scrie aceast Carte a Regilor, stai pe Ung cei mari si vei obtine cu ajutorul ei gloria. si mi-a adus cartea, iar tristetea mea s-a transformat n fericire."Scrierile lui Ferdousi ne nflcrau, att la scoal ct si acas, unde mi mprtseam emotia cu Reza. Mai ales c, dup o scen de lupt, urma una de tandrete care nu ne putea lsa indiferenti si care ilustra excelent preceptul: Poti s mpaci faptul c tu ai primit o viat si o iei pe a altuia? S nu faci ru nici unei furnici care de-abia car un bob de gru, pentru c pn si ea are o viat, si Pentru o furnic viata e frumoas".Prin aceste scrieri epice, n care curajul si forta lupt pentru "ine, Cartea Regilor transmite iranienilor respectul pentru identitatea lor milenar. Acesta este unul dintre scopurile crtii; n Iranul cpilriei mele, se pstra traditia dintotdeauna: povestitorii mergeau40

din sat n sat, spunnd si cntnd opera lui Ferdousi. O alt ambitie a operei lui Ferdousi era s fie folositoare educatiei politice si morale a monarhilor nsisi. Dup ce vei fi scris aceast Carte a Regilor, d-o regilor." Cci, pentru Ferdousi, mretia Iranului este strns legat de permanenta monarhiei sau de renasterea ei, dac s-ar ntmpla s decad sau s dispar.Acest lucru 1-a fcut pe sotul meu s-i spun universitarului Joseph Santa Croce, profesor la Teheran, la nceputul cstoriei mele, c Destinul Iranului pare s fie puternic legat de Cartea Regilor"'. De-a lungul secolelor am vzut nasterea unor noi dinastii, scrie el ntr-unul din comentariile sale. Ele redau independenta trii, i mbunttesc limba, i mbogtesc civilizatia. Nu este nici usor, nici inutil s estimezi c aceste renasteri succesive si au originea n opera lui Ferdousi, care evidentiaz marile figuri imperiale."Pentru iranienii din anii '50, dinastia Pahlavi care i-a urmat n 1925 dinastiei Qajar, se ncadreaz perfect n logica scrierilor profetice ale lui Ferdousi. si cum ar fi putut s nu fie asa? Cnd Reza Shah Pahlavi, tatl viitorului meu sot, a primit coroana n urma unei hotrri a Parlamentului, Iranul era o tar la nivelul Evului Mediu, fr conductor. Ahmad Shah, ultimul din dinastia Qajar, nu domnise dect peste Teheran si si petrecuse cea mai mare parte a timpului n Franta, pe Coasta de Azur. tara rmsese pe mna cpeteniilor de trib si a marilor proprietari funciari si singura lege care functiona era a celui mai puternic. Principalele resurse, ca si principalele servicii nationale fuseser lsate n grija strinilor: englezii ne exploatau petrolul; armata sau ceea ce mai rmsese din ea se supunea, n nord, ofiterilor rusi, iar n sud, ofiterilor britanici; belgienii se ocupau de vam, iar suedezii de jandarmerie etc. Iranul era una dintre cele mai nenorocite tri din Iunie, media de viat sczuse la treizeci de ani, iar rata mortalittii infantile era una dintre cele mai ridicate de pe planet. Doar 1% din populatia masculin era alfabetizat, iar femeile nu aveau nici un drept, nici mcar pe acela de a merge la scoal, n fine, spre deosebire de vecinii si, India si Turcia, Iranul nu avea nici sosele, nici ci ferate, nici curent electric, nici telefon.MEMORII 41Un sfert de secol mai trziu, Iranul pe care ncepeam s-1 descopr avea si scoli, si universitti, si spitale; iar dac strzile nu erau toate asfaltate, aveau mcar meritul c existau; n fine, apruse si Calea Ferat Transiranian care lega Marea Caspic de Golful Persic. Binenteles c mai snt multe de construit, dar pentru generatia printilor nostri, Reza Shah a fcut pentru tara lui ceea ce a fcut Mustafa Kemal Atatiirk pentru Turcia: o revolutie industrial si cultural fr vrsare de snge. Cum s nu-1 omagiezi pe un astfel de om? Iar noi, copiii, care nvtaserm de la Ferdousi cultul monarhiei luminate, cum puteam s nu vedem n tnra dinastie Pahlavi renasterea anuntat de poet?Am nvtat pe de rost pagini din Ferdousi, dar si din alti poeti. Iranienii mprtsesc o pasiune foarte veche pentru poezie, astfel nct avem putini prozatori, iar patrimoniul nostru cultural pe care l descoperim la scoal este n mare parte alctuit din poeti clasici. Dac i evoc aici este pentru c dragostea pentru poezie mi-a alinat viata de zi cu zi, att la scoal ct si acas. Unul dintre jocurile noastre preferate, pe care l jucam cu mama, cu Reza si cu familia lui joc practicat n multe familii iraniene era de a spune versuri, ultima liter a unuia initiindu-1 pe cellalt, iar jocul continua astfel pn cnd unul dintre noi se bloca. Acesta era scos din joc, iar poemul continua. Cstigtorul era, binenteles, cel care avea cea mai bun memorie si cea mai bogat cultur.Unchiul meu Ghotbi si mama m-au nvtat s-1 ndrgesc pe Hafez, la mormntul cruia, la Shiraz, aveam s merg mai trziu, ca regina, s profit de blndetea serii si s meditez la fericirea de a tri, asa cum l invit el pe fiecare pelerin: Opreste-te la mine la mormnt cu vin si cu mult cnt. Astfel, prezenta-ti ascultnd, o s rn-nalt din pmnt". Pentru mine Hafez este cel mai uman, cel mai generos, cel mai bun poet al nostru. Cnd te simti confuz, cnd nu stii ce hotrre s iei, n ce directie s o apuci, deschide la n-tmplare cartea lui si, fr ndoial, vei gsi rspunsul acolo, misterios soptit de ctre cel supranumit Vocea secretelor". Hafez ti este alturi n clipele grele, ti d puterea s treci peste durere si s-ti accepti destinul, dac nu poti s-1 schimbi. Tot el este cel care42

scrie: Dac trebuie s strbati desertul pentru a-ti atinge scopurile, du-te, nu te gndi la rnile pe care ti le vor face spinii".Marna tria nconjurat de poezie; pentru fiecare eveniment al vietii si amintea cte un poem pe care l recita cu fata dintr-o dat luminat. Iar bucuria mea era atunci s-i pot rspunde printr-o alt poezie. Era mai mult dect un joc, era un fel de a accepta c sntem trectori pe acest pmnt si de a ne altura cu modestie nteleptilor nostri, mi mai place si Saadi, tot de la Shiraz, Moulana, Jalal al-Din Rumi, Omar Khayyam si poetii nostri contemporani Forugh Farrokhzad, Fereydun Mochiri, Sohrab Sepehri si multi altii.Cu timpul, viata din casa noastr devenise mai putin trist, disparitia tatei rmnnd o suprare nchis n sufletul fiecruia dintre noi. mi petreceam o mare parte din timp mpreun cu verisori si verisoare, unchi si mtusi, invitam la noi acas multe prietene de la scoal. si mai era si inseparabilul duo pe care-1 formam mpreuna cu Reza. Aveam multe prietene, m ntelegeam bine cu copiii, n general, si m bucuram de o mare afectiune din partea tuturor adultilor care m nconjurau. Lucru care a nceput s m mire. De ce erau asa de atenti cu mine? Nu m consideram nici mai strlucitoare, nici mai drgut dect alte fete. Dintr-o dat mi-a venit ideea c, dac adultii erau asa de amabili cu mine, n-o fceau pentru ochii mei frumosi sau pentru farmecul meu, ci pentru c tata nu mai era si, pur si simplu, le era mil de mine. O dat cu trecerea lunilor, lucrul acesta ncepuse s m deranjeze. Oscilam ntre tentatia de a accepta toate aceste semne de afectiune si o voce interioar, care mi soptea s nu cred n sinceritatea acestor lucruri plcute doar pentru auz. Dup aceea mi-a trecut. Dar din aceast perioad am pstrat o anumit suspiciune fat de complimentele care-mi snt adresate si de aceea, devenind regin, m-am ndoit ntotdeauna de lingusitori si de curtezani. De foarte putine ori ani crezut ceea ce mi-au spus, chiar dac uneori ori am czut n capcan, dar cred c acest lucru m-a ajutat s rmn cu picioarele pe pmnt. Pentru mine, laudele, lipsa sincerittii snt o insult la adresa inteligentei, o nseltorie. Nu mi contrazic interlocutorii pentru a nu-i ofensa, dar toate acestea m rnesc n tain.MEMORII 43Pentru a ne arta c viata merge nainte, n ciuda tuturor greuttilor, srbtorile iraniene se desfsurau, de milenii, la aceleasi date. Cea mai important, cea mai bine pregtit, este, binenteles, jVo Ruz (literal, Ziua Nou), Anul Nou iranian, care ncepe pe 21 martie, prima zi de primvar. Aceast srbtoare rensufletea armonia familial, pentru c, n copilrie, petreceam No Ruz n familie, n casa cea mare si era o ocazie bun pentru a schimba mii de drglsenii ntre copii si printi.si acest lucru se ntmpla n fiecare an. Cu dou sptmni nainte de 21 martie ncepea curtenia casei, din pivnit pn n pod, pentru c No Ruz era, nainte de toate, srbtoarea rennoirii: ntoarcem spatele trecutului, ne splm, ne mbrcm cu straie noi si curtm casa pentru a primi anul nou ntr-o stare de spirit, la rn-dul ei, nnoit. Aceast curtenie general era primul semn al agitatiei care avea s cuprind ntreaga comunitate. Odat terminat curtenia, putea s nceap prepararea faimoaselor dulciuri. Atunci ne ntlneam, de obicei la sora mamei, la Amdjad, care avea un buctar excelent. Pentru a-i da mn liber, ne instalam cu totii ntr-o camer mare, la subsol. Acest lucru putea s dureze zile ntregi. In fine, n ajun, puneam masa. Toate simbolurile bunstrii pmn-testi snt prezente pe masa iranienilor de No Ruz: ou pentru fecunditate, usturoi pentru sntate, fructe uscate pentru dragoste, mere pentru frumusete, bani de aur pentru prosperitate, luminri si o oglind pentru lumin, gru ncoltit ntr-un vas drgut pentru renastere, o portocal amar ntr-un bol cu ap pentru perenitate si o frunz de copac, simbolul trecerii noastre efemere pe acest pmnt. si Cartea Sfnt, n functie de religia fiecruia.Cnd vine ora potrivit la echinoctiul de primvar ora variaz n functie de ani familia se reuneste n jurul acestei mese, se srut, se felicit, si fac urri pentru noul an si, n general, adultii ofer copiilor bani: monede sau bancnote noi.n aceast prim zi, toat tara respir un aer de srbtoare. Potrivit traditiei, trebuie s mergi n vizit nti la persoana cea mai vrstnic din familie. Apoi la toti ceilalti, bunici, unchi si mtusi, verisori si verisoare, astfel c orasele Iranului snt brzdate de mii44

de grupuri de familii, vesele si colorate, cu bratele ncrcate de flori, care se duc si vin, se ntlnesc si rid, si ofer dulciuri unii altora, toate acestea pn la apus.Peste treisprezece zile este Sizdah, pe care trebuie s-1 petreci n alt parte, pentru c, potrivit traditiei, ti aduce ghinion dac rmi la tine acas. Deci, n aceast a treisprezecea zi a anului iranian, toat lumea merge la picnic. Cei mai bogati merg la tar cu masina ncrcat cu mncare. Cei mai sraci se asaz pe strad, pe malul unui ru, si ntind covoarele sub un platan, scot samovarul si radioul s asculte muzic si si prepar o sup cu fidea (sh-e reshte) si niste frigrui la un foc de crbuni, sub primele raze de soare ale primverii. Pretutindeni muzicantii cnt la tombak (tamburina iranian), la tar (chitara noastr) sau la sorna (un fel de trompet). Acestea snt cele mai frumoase zile la Teheran, n care poti mnca afar; nu este prea cald, iar piscurile Muntilor Elburz, nzpezite nc, inund orasul cu o lumin blnd si cristalin. Spre apus trebuie s arunci grul de la No Ruz ntr-o ap curgtoare, pentru ca anul care tocmai a nceput s fie unul bun. Noi fceam acest lucru mpreun cu mama; chiar si astzi, asa de departe de tara mea, ruri strine mi poart grul ncoltit, mi aduc aminte c odat, fiind deja n exil n Statele Unite si nestiind unde s ne ducem, am optat pentru mare. Dar plaja era nchis n perioada aceea, iar persoanele din garda mea au ntlnit un paznic. A trebuit s-i explic acelui om c era o traditie iranian americanii respect foarte mult traditiile iar el ne-a dat voie s ajungem pn la mare.nainte de No Ruz srbtorim ultima marti a anului, cahar shambe-ye suri. Atunci trebuie s sari peste foc. Astfel, simbolic, arunci n foc tot ce este ru n tine, primind, n schimb, cldur si lumin. Aprindeam aceste focuri n grdinile Teheranului, la tar sau chiar pe strad, daca nu exista o alt posibilitate. Este amuzant faptul c astzi, n loc s renunt la aceste obiceiuri fundamentale ale identittii poporului nostru, aprind o luminare n apartament si trec, simbolic, peste ea. Ca si cum acest mic gest, reafirmndu-miMEMORII 45apartenenta la cultura iranian, mi-ar da puterea s fac fat suferintelor exilului.Cresteam, ncetul cu ncetul, sub privirea sever a mamei, mi lsam copilria n urm. nc de la cea mai fraged vrst, ea si cu mine ndeplineam, o dat pe sptmn, ritualul hammam-ului. Pregtea o valiz cu haine curate si plecam tinndu-ne de mn spre bile publice. Fiind mic, mi era fric de aceste clipe pentru c femeia care m spla m tinea strns cu picioarele, ca s nu fug. pielea m ardea si spunul mi pisc ochii. Pe femeie o chema Tuba si mi amintesc cum mi cnta pentru a m mpca: O s te cstoresti cu un print ca n povesti, dac sahul ar veni si ministrul te-ar peti, poate c lui i te-am da, poate nu ne-am ndura"...O dat cu trecerea anilor, am nceput s ndrgesc hammam-ul si ceremonialul lui. Ne pregteam fiecare valiza si trebuia s mai avem cu noi un platou rotund suflat cu argint, pe care s ne asezm, si un bol de aram gravat cu rugciuni, jan-do 'a, cu ajutorul cruia ne vrsm ap pe cap la sfrsitul toaletei, rugciunile avnd rolul de a ne apra. Din motive de igien nu ne asezam niciodat direct pe rogojinile ptrate; de altfel, fetelor tinere li se spunea c, dac stteau acolo, riscau s rmn nsrcinate... mi amintesc si acum frica pe care mi-o provoca aceast profetie prosteasc. Acum apreciam faptul c Tuba mi masa energic spatele cu mnusa din iarb de mare. mi plcea ideea de piele nou, aceste lungi sedinte de ngrijire. La noi, hammam-\i\ este si locul n care mamele le repereaz pe cele care ar putea avea onoarea s fie prezentate fiilor lor si, cine stie, chiar si privilegiul de a fi alese... ntr-o zi, o femeie din Azerbaidjan, creznd c nu-i nteleg limba, i-a spus, n fata mea, unei prietene c m gseste gratioas. Bou guiz geuzal di (Aceast fat este drgut", n turc). Am simtit o satisfactie confuz si o curiozitate cu totul nou pentru adolescenta care deveneam.3Primii mei pasi n adolescent i-am fcut la scoala francez Jeanne d'Arc din Teheran, unde am fost admis la vrsta de 10 ani. si mama studiase acolo si i snt recunosctoare pentru alegerea pe care a fcut-o pentru mine, cci acolo am trit cei mai frumosi ani din perioada mea de crestere. Iar acest lucru se datoreaz ntlnirii mele cu o clugrit tnr, sora Clara, ale crei initiative erau pe cale s revolutioneze puternic aceast scoal veche. Sora Clara tocmai nfiintase o echip de baschet, care avea s transforme n ctiva ani copila retras care eram ntr-o fat ncreztoare si deschis.De-abia ajuns la aceast scoal, am intrat n echip si m-am trezit pentru prima dat fat n fat cu clugrita cea energic. O las acum s povesteasc: Hotrsem s nu aleg dect fete din a III-a si a IV-a. Cnd snt prea mici, copiii se apuc de toate si nu termin nimic. Farah nu era dect n a V-a, dar, nu stiu de ce, am ndrgit-o pe loc. Am simtit c pe noi ne leag ceva. Aveam cam acelasi temperament, cu toate c ea prea mai moderat. Era o fetit simpl, fr fasoane, cu o privire foarte sincer. Purta un sortulef negru si un guler brodat cu rosu. Avea un aer solemn, un nu-stiu-ce timid si rezervat. Totusi, era foarte vesel si plin de viat. Nu era niciodat morocnoas. Era prima care alerga s aduc mingea. Era o fetit fericit, fr probleme, cu toate c si pierduse tatl cnd era foarte mic. Cred c si ei i plcea de mineMEMORII 47mai mult dect de celelalte surori pentru c aveam spirit de initiativ si mult putere".Dup doar un an, am fost numit cpitanul echipei de baschet. n mod sigur, pentru calittile mele sportive, dar si pentru c nu eram o persoana dificil. Eram simpl si natural, nu fceam mofturi, nu ascultam brfele, lucru pentru care eram prieten cu toate sau aproape cu toate fetele. De altfel, atunci cnd una dintre ele se supra pe mine, mi era indiferent: o lsam s stea bosumflat si, n cele din urm, tot ea se ntorcea la mine. Fiind cpitanul echipei de baschet a scolii, am descoperit repede c devenisem un fel de eroin, un model pentru fetele din generatia mea. Iar asta pentru c, n nfruntrile cu celelalte echipe de la alte scoli, echipa noastr nvingea ntotdeauna si, lun dup lun, ajunseserm s lum titlul att de dorit de campioan a Teheranului. "Ziarele publicaser fotografiile grupului nostru si, binenteles, auzeam copii artn-du-m cu degetul printilor lor: Uite, ea e Farah!"Entuziasmul surorii Clara ne-a stimulat mult, spiritul de competitie m-a ajutat si el, asa c m-am lansat si n alte sporturi, cum ar fi sritura n lungime, n nltime si crosul. Pentru disciplinele din urm am participat la primele campionate nationale de atletism feminin n 1954 si am primit, n numele regelui, dou medalii si un drapel iranian nmnat de generalul Izad Panah, care era responsabil cu sportul n Iran. M mai uit nc o dat la medalii; snt cu efigia regelui si a reginei Soraya.n rest, mergeam la scoal cu bucurie, aveam multe prietene, mi plcea de majoritatea profesorilor si cred c si ei m simpatizau. Apreciam rigoarea si spiritul de camaraderie care erau deja celebre la scoala Jeanne d'Arc. Instalat n cldiri frumoase asezate n form de L, scoala insufla ideea de respect si de disciplin. Una dintre aripile ei era rezervat surorilor care se bucurau de o grdin numai a lor, cealalt adpostea slile de clas si ddea spre curte mare asfaltat, umbrit de brazi nalti. O biseric nltat n aceast curte ddea ansamblului un aer religios si sfnt. Dar acest Jucru nu ne mpiedica s rdem, mai ales n timpul mesei de prnz. ^e atunci scoala nu avea cantin si fiecare elev trebuia s-si aduc48

gamela. Ne nclzeam mncarea pe niste sobe vechi cu lemne, instalate ntr-un subsol n care ne era fric si din care ne grbeam s iesim...Cum eram eu n acea perioad de crestere, de descoperire a celorlalti si a propriei persoane? Aici trebuie s m ncred n memoria selectiv si nduiosat a surorii Clara: Nu era genial, dar era inteligent, nzestrat si constiincioas. Urma cursurile n francez, ca toate fetele cu posibilitti materiale, dar era mai bun la matematic si la stiinte dect la literatur. Ea avea un spirit organizat, precis. Era impecabila si la munca, si n relatiile ei cu colegele, asupra crora avea o puternic influent. Era plin de viat, sntoas si gata oricnd s te ajute. Ea era pentru mine fata iranian n ceea ce are ea mai bun: subtil, rezervat, fin, cald si credincioas prietenelor".Mostenisem, fr ndoial, caracterul tatlui meu: corect, fr mofturi, cu o nclinatie fireasc spre fericire. Dar, cu sigurant, datoram cea mai mare parte a acestor calitti maximei severitti a mamei, care nu-mi ierta nimic, n mod sigur, mama era foarte speriat de faptul c trebuia s m creasc singura ntr-o societate n care educatia tinerelor fete era vzut ca o mndrie. Binenteles c fratele ei, unchiul Ghotbi, luase ncetul cu ncetul locul tatlui, dar el nu se ocupa de lucrurile banale, ci m sprijinea, mi explica anumite aspecte ale vietii, m pregtea pentru viitor. Sotia lui, mtus Louise, mi arta o afectiune constant; n ochii ei, erarn nzestrat cu toate calittile si, astzi, dup atta vreme, cred c, dup mama, ea este persoana care m-a iubit cel mai mult. Zi de zi, mama veghea singur asupra mea si un singur pas gresit era de ajuns ca s tune si s fulgere, fcnd din orice o dram fr seamn, mi aduc aminte, de exemplu, c am picat un examen de sfrsit de an la ortografie si a trebuit s l dau din nou n septembrie. Trebuie s fi avut vreo 13 sau 14 ani. Mama s-a suprat foarte ru si mi-a spus c, dup tot efortul pe care l face ea pentru mine, nu am dreptul s-i fac asa ceva, iar eu m-am simtit rusinea familiei. Era ngrozitor, eram rvsit, chiar si acum m gndesc la perioadaMEMORII 49aceea cu emotie. O zi ntreag m-am nchis n camer si am plns, ca si cum acest esec la ortografie mi ruinase tot viitorul...n tot acest timp, pe plan national se pregteau simultan evenimente dramatice, care aveau s-mi contureze constiinta politic. Eram n 1952 si Guvernul se opunea englezilor n vederea nationalizrii petrolului nostru. Mohammad Mossadegh fusese numit de ctre rege la conducerea Guvernului, dup ce sustinuse Frontul National si exprimase nemultumirea iranienilor fat de englezi. Actionase cu curaj si fermitate, dar intransigenta lui sfrsise prin nghetarea exploatrii noastre petroliere de ctre englezi: nici o pictur de petrol n-a mai iesit din Iran, lucru care a dus la regresul economiei nationale. tara noastr prea s piard pe toate planurile: obtinerea respectrii drepturilor ei n fata instantelor internationale ntrzia si, victim a embargoului britanic, a czut ntr-o criz care a afectat toate nivelurile populatiei.Se spunea despre el c este un rege atent. Evident, partizan al nationalizrii, el estima c Mossadegh exagerase refuznd ofertele de negociere ale englezilor. Srcia, cresterea nemultumirilor erau n favoarea Partidului Comunist Tudeh, care niciodat nu mai fusese asa de bine plasat. Unii pretindeau c Mossadegh fcea fr s vrea jocul partidului Tudeh. Altii l sustineau, n ciuda acestui esec diplomatic, pentru c pozitia lui era un omagiu adus mndriei nationale.Cnd criza a nceput s ia o turnur dramatic, regele a hotrt s-1 ndeprteze pe prim-ministru, dar acesta a refuzat, provocnd iranienilor o criz de constiint ale crei cicatrice snt si astzi dureroase.Problema obtinerii nationalizrii petrolului crea discutii n toate familiile, n general, cearta era ntre partizanii regelui si emulii lui Mossadegh. ntr-o seara, am fost si eu martora furiei memorabile a unuia dintre verii mei care 1-a insultat pe un unchi, fervent sustintor al lui Mossadegh. Pe vremea aceea, vrul meu, Reza, Slnapatiza cu Partidul Paniranist, monarhist si anticomunist, n ciuda celor 13 ani ai lui, era un exeget cunoscut al Crtii Regilor, ln colegiul lui, si mi aduc aminte c adesea colegii lui l rugau50

s-i ajute s-si scrie nceputul compunerilor. si eu m simteam profund regalist si nationalist. De ce? Datorit educatiei, binenteles, si pentru c eram, ca si Reza, adepta preceptelor lui Fer-dousi: pentru noi, numai regii erau legitimi.Dezbaterile se desfsurau n egal msur si n clasele de la Jeanne d'Arc, unde elevii preluau optiunile politice ale printilor lor. Dar la nivelul nostru problema era marcat de un grad ridicat de afectivitate, nu eram nc n stare s exprimm convingeri politice, iar dac eram pentru unul sau pentru altul o fceam pentru c ne plceau, pur si simplu. Personal, nu ntelegeam cum e posibil s fii mpotriva tnarului nostru rege, a crui privire, sensibila si hotrt, n acelasi timp, m impresiona teribil, n curtea scolii, disputele noastre se rezumau la inofensive bti cu coji de portocal. Dar eram cu totii de acord cu nationalizarea petrolului si-mi aduc aminte ct eram de mndre s traducem emblema puterii britanice BP prin Benzin-e Pars, benzin iranian"...La bieti, mai ales la Colegiul Elburz, unde studia vrul meu Reza, lucrurile erau mult mai serioase. Militantii comunisti ai Tudehului i provocau sistematic vnzndu-si ziarul, dup ce, mai nti, i fceau reclam cu voce tare. n disputele lor, se ridica tonul cu mare rapiditate, iar Reza, exaltat, rupea pe loc ziarele. Lucrurile luau o ntorstur violent si din partea Tudehului si, ntr-o sear, s-a ntmplat lucrul de care ne era frica: am fost anuntati c Reza este la spital din cauza unei lovituri de cutit. Din fericire, n ziua respectiv purta o hain groas, asa c lama nu a atins nici un organ vital.Apoi s-a zvonit ca regele se gndea s prseasc tara pentru a evita degenerarea tensiunilor n rzboi civil. Mii de tineri s-au adunat n fata palatului pentru a-1 ruga s rmn. Oamenii erau nelinistiti, Iranul se afla din nou pe marginea prpastiei. mi aduc aminte c la Teheran apruser deja tancurile pe la intersectii. Doamne, ce avea s se ntmple dac regele ne prsea? Aceast perspectiv m ngrijora asa de ru, nct nu mai puteam nici s mnnc, nici s dorm, iar suprarea unchiului si a mtusii, ca si mutismul mamei nu erau n msur s m linisteasc, n fiecare sear l sunam pe unul dintreMEMORII 51unchii mei, Ahmad Diba, care locuia lng Piata Parlamentului, pentru a vedea dac s-a mai ntmplat ceva.Agitatia s-a potolit, cosmarurile mele au disprut, pentru a m invada din nou n acea var groaznic a lui 1953. Trebuia s srbtoresc mplinirea a 15 ani, eram n vacant cu familia la Ban-dar-Pahlavi, pe trmul Mrii Caspice, cnd am aflat c regele a prsit Iranul. De data aceasta nu mai era un simplu zvon, radioul o confirma. Explicatia era c regele l destituise pe Mossadegh, iar acesta refuzase s se supun si acum rsculatii erau n strad sus-tinndu-si prim-ministrul. Locuiam ntr-o pensiune n care era si o rusoaic. Cu treizeci si cinci de ani n urm, aceasta fusese martora Revolutiei Bolsevice. Asta e, o s fie exact ca n Rusia", repeta ea. Nefericita era livid, disperat. Eram constienti c triam zile dramatice, poate fatale pentru Iran. Pe strzile micutei statiuni balneare fuseser instalate megafoane pentru a difuza stirile din or n or. Oamenii aveau fetele ngrijorate, mi aduc aminte c opozantii regelui strigau din brci: Anzali! Anzali!, acesta fiind fostul nume al portului Bandar-Pahlavi. Sigur c aceasta nu era dect o admonestatie public, dar era ncrcat de semnificatii. Ce avea s se ntmple cu noi? mi simteam inima sfsiat, eram prea trist ca s pot plnge.Timp de trei zile revoltele au rvsit Teheranul producnd un adevrat haos. Comunistii, partizanii lui Mossadegh si chiar preotii iesiser n strad si si exprimau ura mpotriva regelui, lucru care nu lsa s se ntrevad nimic bun pentru tar. nainte de a pleca, suveranul l numise pe Fazlollah Zahedi prim-ministru, n locul lui Mohammad Mossadegh. Armata a fost de partea generalului Zahedi, refuznd s mai asculte ordinele fostului prim-ministru. n fine, stirea demolrii vilei lui Mossadegh cu tancul a fost Primul semn c situatia se afla sub control.Intr-adevr, a doua zi regele se ntorcea n Teheran ovationat de multime. Exilul su de o sptmn mpreun cu mprteasa Soraya m nelinistise ca si pe multi alti iranieni.n Memoriile pe care le-a scris cu putin timp nainte de a muri, regele a revenit pe scurt asupra acestui exil. Transcriu cele scrise52

de el pentru c amintirile mele de adolescent au o valoare istoric relativ:Fr s ignor nimic din planurile si din ambitiile lui Mossadegh, hotrsem s prsesc Iranul nainte de lovitura de stat: voiam s evit vrsarea de snge si s las tara s aleag. [...]Fuseser deja trei zile de revolutie, n principal la Teheran. Primele dou fuseser organizate de ctre partizanii lui Mossadegh si ai Tudehului. Doar n dimineata celei de-a treia zile, pe 19 august 1953, muncitori si artizani, studenti si liber profesionisti, soldati, jandarmi, chiar si femei, si copii, nfruntnd cu un curaj extraordinar pustile, mitralierele si chiar tancurile blindate ale dictatorului n delir, au rsturnat situatia. O singur lovitur de avertisment tras de un tanc blindat asupra vilei ex-prim-ministrului a pus capt la trei ani de haos politic. [...]M-am ntors de ndat la Teheran unde am fost primit de ctre popor cu entuziasm. A fost, ntr-adevr, n tot Iranul, un plebiscit n fata cruia nu putea rezista nimic, nainte de astfel de dovezi nu eram dect un suveran ereditar. Acum puteam s spun c am fost ales de popor. [...]Procesele care au urmat lichidrii sistemului lui Mossadegh au aruncat o lumin ciudat asupra evenimentelor din 1951-1953. Partidul Comunist Tudeh, care nu numra dect 110 membri n momentul numirii lui Mossadegh n pozitia de ministru de rzboi n 1951, avea 640 la plecarea lui, n 1953.Planul comunist consta n primul rnd n folosirea lui Mossadegh pentru a m rsturna. Conform documentelor descoperite la Partidul Tudeh, Mossadegh urma s fie eliminat dup dou sptmni de la plecarea mea. Am vzut timbre postale ale Republicii Populare Iraniene care urma s fie proclamat. [...]Eliberat din nchisoare dup trei ani, Mossadegh s-a retras pe proprietatea lui bogat de la Ahmad-Abad, la vest de capitala noastr, unde a si murit n 1967."Dincolo de agitatia prezentului, pot afirma astzi c regele, care l sustinuse puternic pe Mossadegh n timpul nationalizrii petrolului, l respecta mult. Ezitase mult nainte s-1 destituie dinMEMORII 53functie. S n t sigur c, dac Mossadegh ar fi fost mai putin intransigent, mai diplomat cu englezii, asa cum dorea suveranul, n-am fi avut parte de atta suferint n toti acesti ani. Astzi vreau s se sfrseasc aceast nentelegere veche de cincizeci de ani ce nu-si va mai gsi locul n Iranul de mine, pe care trebuie s-1 construim mpreun.Viata si reluase cursul obisnuit att n tar ct si la noi acas. Sub ndrumarea preotului Michel Goyaux am descoperit cerce-tsia. Miscarea ducea lips de voluntari pentru a-i putea include pe cei mai mici, pe bobocii scolii Saint-Louis, conduse de ctre preotii lazaristi. Fiind deja cpitan al echipei de baschet, am devenit repede cpetenie.Cercetsia a reprezentat prima mea asumare a responsabilittii; devenit regin, n sinea mea aveam s-i multumesc adesea. Nu era usor, la numai 15 ani, s porti pe umeri destinul a treizeci de copii ntr-o excursie cu cortul, timp de o sptmn sau dou. Am nvtat acolo organizarea, druirea de sine, sngele rece, curajul si rbdarea. Am nvtat, de asemenea, n rarele momente libere, s reflectez la greselile fcute, la cum ar fi fost mai bine s actionez, la ce ar fi trebuit s spun ntr-un anumit moment, sub presiunea prezentului. Da, ca tnr suveran am fost recunosctoare activittii de cercetas care mi impusese de att de devreme simtul datoriei si, chiar si n exil, am corespondat cu printele Goyaux care conducea si atunci miscarea cercetasilor si la care admiram dinamismul, deschiderea ctre ceilalti, generozitatea.Tot datorit acestei activitti de cercetas am fcut n 1956 prima mea cltorie n Franta. Doi bieti si dou fetite trebuiau s participe la o adunare international la Castelul Jambville, lng Paris, dar, cu toate c fusesem cordial invitati, costul biletului de avion cdea tot n grija noastr, ncasrile realizate de o pies de Marcel Pagnol, Topaz, care s-a jucat ntr-un teatru din Teheran ce avea legturi de prietenie cu scoala Saint-Louis, ne-au dat posibi-Watea s ne cumprm biletele dus-ntors pentru Franta.A fost extrem de emotionant s descopr Parisul. Acest oras era un loc special pentru familia mea: tata si fcuse studiile aici dup54

ce se ntorsese de la Sankt-Petersburg si visase mereu s mi-1 arate. Tatl lui, bunicul meu, Mehdi Diba, fusese secretar al legatiei Per-siei la Paris, la nceputul secolului. si unul, si cellalt vorbeau perfect franceza, iar tatl meu mi-a transmis sentimentul de prietenie pe care-1 avea pentru Franta, n special pentru capitala ei.Recent debarcati, am urcat pe Champs-Elysees pn la Place de l'Etoile. Eram uimit, n culmea ncntrii. As fi vrut s vd tot Parisul n dup-amiaza aceea; mi se prea c n-o s ne ajung timpul. Am vizitat apoi locurile mitice ale cror nume mi legnaser copilria: Domul Invalizilor, Saint-Germain-des-Pres, Sorbona, Notre-Dame, Turnul Eiffel... Seara locuiam la niste familii eram foarte fericit, dar cu picioarele pline de bsici si multe dintre ele sngerau.si metroul! Era ceva greu de imaginat pentru o iranian din vremea aceea. Coboram n pmnt dup ce aruncam o ultim privire lumii si, un sfert de or mai trziu, ieseam la suprafat sub frumosul cer parizian de august, dar n cu totul alt cartier. Cu toate c eram cpetenii, mi aduc aminte c rontiam ca niste copii n fata automatelor care mprteau bomboane si gum de mestecat pentru ctiva bnuti. Dar cel mai mult ne plceau acadelele Pierrot Gourmand, pe care le numeam cocosi de zahr" n primii ani ai copilriei noastre.Apoi am ajuns la Jambville. Tinerii veniti din toate colturile lumii povesteau despre tara lor, fiecare n felul lui: unii cntau melodii populare, altii improvizau spectacole. Era emotionant c, n ciuda diferentelor dintre limbi, reuseam s comunicm. Aceast tabr de comunicare", cum i se spunea pe atunci, avea ca scop s ne nvete modul de viat dintr-un grup mare. Am nvtat acolo cum s vorbesc n public, cum s captez atentia asculttorilor, cum s povestesc o ntmplare, pstrndu-i suspansul. Peste zece ani aveam s-mi dau seama cu emotie n fata copiilor mei ct de important este s stii s spui povesti.Dup Jambville am fost condusi la Royan, pentru a nvta, de data aceasta, modul de viat dintr-o tabr sportiv: coborre n rapel, exercitii de natatie etc. n fine, pe drumul de ntoarcere, arnMEMORII 55fcut o escal de o zi sau dou la Atena unde, firesc, am vizitat Acropole, mi aduc aminte cum m-am asezat n ziua aceea mpreun cu prietena mea Elli pe tronul de marmur al marelui suveran al Persiei Antice, Darius, n incinta teatrului Dionysos si ct de emotionat si de mndr m-am simtit.Spre deosebire de majoritatea mamelor iraniene de pe vremea aceea, mama refuza s accepte ideea unei cstorii aranjate pentru mine, aceasta fiind, binenteles, si prerea mea. stiam c anumiti membri ai familiei o ntrebaser discret despre acest lucru: eram la vrsta la care era normal, dup prerea lor, s-mi caut o partid bun. Dar eu si mama credeam c trebuie s-mi termin mai nti studiile si dup aceea s m gndesc la cstorie. Mama absolvise si ea o facultate si era o femeie cultivat, n legtur cu aceast cstorie mi aduc aminte c doream s pstrez numele de Diba, pe care mi-1 lsase tata, de care eram foarte legat si care risca s se piard, pentru c l purtau foarte putini verisori. si acum mai stiu ce le spuneam acestor verisori, unchi si mtusi referitor la viitoarea nunt: Dac as avea niste studii importante si as deveni o femeie celebr, atunci poate c as avea dreptul s-mi pstrez numele de fat. Nu credeti?"Dup ce, n cele din urm, m-am cstorit cu cel mai important om din Iran, ar fi trebuit mai mult dect oricine s renunt la numele de fat. ns ironia istoriei face ca n multe tri si, mai ales n Franta, s mi se spun n continuare Farah Diba, n timp ce n inima mea, ca si pentru starea civil, m numesc .Foarte hotrt s fac niste studii ndelungate si prestigioase, am intrat n clasa a X-a la Liceul francez Razi din Teheran pentru a-mi pregti bacalaureatul. Pstrez o amintire frumoas acestor trei ani petrecuti la liceu, n fiecare dimineat trebuia s merg mult cu autobuzul pn acolo si mi plcea acest traseu care traversa Teheranul dintr-un capt n altul. Acum n oras erau deja multe auto-^obile, apreau deja ici-colo primele ambuteiaje, deci aveam destul timp s admir cteva case vechi care m emotionau mult, Srdinile lor care fremtau, a cror vegetatie npdea zidurile si56

copacii din Teheran pe care i adoram: platani, salcmi, magnolii, caprifoi... Ah, parfumul caprifoiului, vara! Pe la toate colturile strzilor, vnztori ambulanti i mbiau pe trectori s cumpere din crucioarele lor diferit colorate, n functie de anotimp. Liceul era ntr-o cldire foarte veche, cu coloane ncnttoare, cu peretii acoperiti de mozaicuri. Pentru a trece dintr-o clas n alta trebuia s urcm piezis cteva trepte sau s mergem pe niste holuri ntortocheate. Cel mai profund regret este c, devenita regin, nu am avut prezenta de spirit s salvez aceast constructie nemaipomenit n care era Liceul Razi, cum am fcut cu multe altele. Era n sudul Teheranului si a fost distrus n cursul uneia dintre cele mai mari operatiuni de urbanizare, care au mrit suprafata capitalei n anii '60-'70.La Liceul Razi materiile ne erau predate n persan sau n francez de profesori iranieni sau francezi. Am continuat deci studiul literaturii persane. Desi liceul era laic, studiam si religia. Profesorii se purtau cu noi ca si cu niste studenti, ne respectau independenta si ne ajutau cu mult pricepere s ne dezvoltm personalitatea. Toti elevii din clasa mea au mers apoi la cele mai bune universitti din lume. Profesorii ne erau dragi si i respectam mult, lucru care ne mpiedica s rdem ca nebunii cnd vreunul, care nu vorbea franceza la fel de bine ca noi, fcea vreo greseal...nc un semn c mama era o persoan foarte deschis: Liceul Razi era mixt. Lucru care n-a fost un soc pentru mine, pentru c la scoala Jeanne d'Arc obisnuiam s organizm iesiri cu bietii de la Colegiul Saint-Louis. si, oricum, att n familie ct si n cercetsie m obisnuisem s stau cu bieti de vrsta mea. mi plcea n mod special momentul prnzului n care mncam cu dou prietene n grdin, la umbra platanilor btrni. Cum nu aveam cantin, veneam cu gamela. Era o ocazie bun s stm de vorb si s rdem zgomotos. Eram fericite si ncreztoare n viitor.Pe vremea aceea nu se concepea s ai un prieten si s te afisezi cu el. Dac-ti plcea de cineva, cum se zicea pe atunci, niciodat nu ai fi ndrznit s spui cuiva, nici chiar prietenei tale celei mai bune si cu att mai mult biatului respectiv.MEMORII 57Triam totul cu intensitate maxim si zgomotos, ca toti liceenii ,je vrsta mea. ncepeam s organizm primele petreceri pe la unii sj pe la altii si s facem primii pasi de dans. mi plcea n mod deosebit Elvis Presley, idolul tuturor tinerilor din Teheran, si stiu c am si chiulit o dat ca s merg la un film cu el.Descopeream cu ncntare cinematograful, unde mergeam n erup, foarte nerbdtori. Era o adevrat lupt s intri la cinema pentru c iranienii nu nvtaser nc s stea la coad. Multe filme nu erau titrate, iar pentru a rezolva acest inconvenient, imaginile se intercalau pe ecran cu textul, pentru a ne rezuma intriga. Ne plceau James Dean, Gregory Peck, Elisabeth Taylor, Montgome-ry Clift si multi altii... n ceea ce priveste muzica, cea american ne nflcra, binenteles, dar mi plcea si muzica iranian, cnte-cele populare, desi mi se preau prea triste. Mai trziu, aceste melodii aveau s m emotioneze puternic, n fine, mi plcea si muzica clasic, opera si mi aduc aminte ct de bucurosi am fost, eu si Reza, cnd am descoperit n bazarul de pe trotuar al unui mic vnztor saptezeci si opt de interpretri ale tenorului italian Enrico Caruso. Desi aveau stiluri complet diferite, m emotionau de asemenea Tino Rossi, Jacqueline Francois, Abdol Aii Vaziri sau Ghamar Moluk Vaziri, iar cnd i ascultam, parc l vedeam pe tata punnd discuri cu ei la vechiul nostru gramofon.Ezitnd ntre grija de a-mi da o educatie sever si dorinta de a m deschide spre lume, mama mi oferea libertate, dar cu zgrce-nie. mi ddea voie s rmn cu colegii n oras pn la miezul noptii, dar avea ntotdeauna grij ca printii unei prietene s ne nsoteasc. Dac ntrziam, o gseam n strad, nelinistit, mbrcat n rochie de cas. Biata mama, dac ar fi putut ghici ct de cuminte eram,