Ministerul Educaţiei al Republicii MoldovaUniversitatea de Stat din Moldova

Lucru individual la disciplina: managementul tehnologic şi

operaţional

Tema: „Procesul de fabricare al creioanelor “

Elaborat de: Belibov Ana , gr BA 1304

Controlat de: Lect. univ. Zubcu Tatiana

Chisinau, 2014

Cuprins :

Scurt istoric …………………………………………….................……...…….… 3

Material primă ............................................................................ 3

Enumerarea operaţiilor şi descrierea lor ………………...……...….……4

Schema fluxului tehnologic …………………………............................…6

Concluzie ..................................................................................... 7

2

Scurt istoric:

Creionul nu are o istorie asa indelungata cum ne-am astepta. Grafitul, adica mina creionului, a fost descoperit langa Keswick, Anglia, in 1554 de o persoana necunoscuta, care probabil si-a dat seama ca grafitul se poate folosi la scris. Curand dupa aceasta descoperire au inceput sa se produca in aceasta zona primele creioane. Initial, oamenii pentru a scrie, foloseau mina de carbon infasurata in sfoara pentru a nu se murdari pe maini.

Prima productie in masa de creioane a fost produsa in Nuremberg, in 1662 si abia in 1795, chimistul francez Nicolas Conte a patentat pentru prima oara procesul de fabricare a creioanelor, folosind un amestec de argila si grafit pe care il ardea, iar apoi realiza si partea cilindrica din lemn a creionului, de care acest amestec era lipit, astfel incat sa nu iasa atunci cand se scria cu el. Creioanele au ajuns foarte repede instrumentul de baza pentru artistii plastici. Nu la mult timp de la aparitia creionului a aparut si guma de sters, descoperita de omul de stiinta si exploratorul Charles Marie de la Condamine, care a adus pentru prima oara in Europa un fel de guma-cauciuc din America de Sud, care a inceput sa fie folosita pe post de guma de sters. Cu toate acestea guma de sters incepea sa se deterioreze ca si mancarea, ceea ce facea sa fie greu de folosit pe perioade mai lungi. Cei care obisnuiau sa scrie des foloseau de multe ori pe post de guma de sters miez de paine.

In 1839, Charles Goodyear a descoperit o metoda prin care cauciucul sa nu se mai deterioreze, si anume prin vulcanizare, proces pe care l-a numit dupa zeul roman al focului, Vulcan. In 1844, el a patentat acest proces si guma de sters a devenit un obiect banal. Ideea geniala de a atasa guma de sters la capatul creionului i-a venit lui Hyman Lipman din Philadelphia in 1858, insa nu i-a fost patentata ideea considerandu-se ca nu aduce un fel nou de a folosi creionul sau guma de sters. In 1870 deja in America se consumau anual 20 de milioane de creioane.

Ascutitoarea a aparut cel mai tarziu, in 1897, si ea a fost patentata de John Lee Love, care a realizat o ascutitoare de dimensiuni mici, cu un mecanism foarte simplu, de altfel cel pe care il cunoastem si noi. Inainte de inventia lui John Lee Love ascutitoarele erau din metal, cu manivela, ceea ce le facea mai greu de transportat.

Printre autorii celebri care scriau cu creionul se numara John Steinbeck, care folosea 60 de creioane din cedru pe zi, Ernest Hemingway, Henry David Thoreau, care folosea creioane realizate in fabrica tatalui lui, celebre pentru mina neagra si pentru rezistenta, unele dintre cele mai bune creioane din America, Leonardo da Vinci care obisnuia sa-si schiteze lucrarile cu creionul, s. a.

Majoritatea creioanelor moderne sunt gradate dupa sistemul european in functie de cat de neagra si consistenta este mina, cel mai banal creion fiind HB. De asemenea, cele mai multe creioane de pe piata sunt vopsite in galben, o traditie care dateaza din 1890.

Materi primă:

Grif (grafit, argilă albă,) plastine din chedru californian 18x7x0,5 cm

3

piese din aluminiu gume de şters (cauciuc vulcanizat) vopsea (galbenă, neagră, albă şi roşie), lac

Enumerarea operaţiilor şi descrierea lor

Nr d/o

Denumirea operatiei Descrierea operaţiei

Tipul procesului tehnologic

1. Canelură Fabricarea începe cu calenura plastinelol din chedru californian (18x7x0,5 cm), care sunt introduse pe banda rulantă cu ajutorul unui dispozitiv.

(cedru se consideră cel mai convinabil material pentru utilizarea la fabricaţia creionelor deoarece acesta are fibre durabile, nefriabile (неломкое) şi drepte.)

Aceasta reprezintă adîncitura longitudinală în care mai apoi se va poziţiona griful. Ea se relizează cu ajutorul plastine rotitoare, care canelează cîte 8 canele în fiecare placă pentru grifuri.

Automatizat

2. Dozarea cu clei Dozatorul umple cu clei toate 8 caneluri aflate pe o placă . aceasta se face ca griful să se menţie la loc în tija de creion.

Automatizat

3. Fixarea grifului Pentru următoarea operaţie fiecare a doua placă trece pe banda rulantă poziţionată paralel cu prima. În acelaşi timp grifurile deja fabricate se aranjează pe adînciturile special preconizate ale unui tambur rotitor. Plăcile din prima bandă trec sub acest tambur, care aruncă cîte un grif pe fiecare calendură.

(griful se face dintr-un amestec de argilă şi grafit la o temperatură mai mare de 800 o C. Cantitatea argilei este direct proporţională cu tăria grifului).

AutomatizatManual- mecanizat

Automatizat

4. Formarea blocurilor

Pentru această operaţie maşina de pârghie întoarce plăcile de pe prima bandă la 180 de grade, după care le trece peste utilajul de aplicare a cleiului şi le trece peste fecare placă înzestrată cu grif., astfel se formează aşa-numitele „sandwich-uri cu grif”

Automatizat

5. Presarea „sandwich-urile” sunt presate cu o tonă timp de o oră. Aceasta se face pentru a fixa trainic plăcile una de alta.

Automatizat

6. Modelarea formelor şi separarea lor

3 faze: În cadrul primelor două etape strungul prelucrează

consecutiv suprafeţele blocurilor în prisme hexagonale A 3-a etapă este separarea blocurilor în 8 prisme

Această forma a fost invenattă pentru ca creionul să nu să se rostogolească de pe masă .

Automatizat

Control În laboratorul de cercetare şi control lucrătorul ia cîte un creion din fiecare serie pentu a-l verifica. Acesta îl ascute manual – mecanizat pentru a verifica calitatea grifului.Apoi sub o presiune de minimum 2 Kg el apasă pe grif pentru a

Manual-mecanizat

4

verifica rezistenţa.7. Vopsirea Creioanele trec consecutiv prin aparatele de lăcuire de cîte 4

ori. Aici pe creioane se fixează culoarea galbenă. Al cincilea aparat fixează liniile negre – marca acestei companii. Al şaselea - acoperă creioanele cu lac.

(Culoarea galbenă a început a fi folosită de producătorii de creioane în anii ‘90 ai sec XX (1890), această culoare din străvechi se asocia cu avere regală deoarece ea era greu dobîndită în scopuri productive . acum însă culoarea galbenă este doar o tradiţie, în special in SUA .)

Automatizat

8. Sigmatizarea Creioanele trec prin utilajul care se numeşe „aparat de sigmatizare” care cu o viteză de 500 creioane /min trece, de pe peliculă pe creioane, înscribţia din folii termice.

Automatizat

9. Fixarea gumei de şters

Se fixează piesa din aluminiu apoi pe aceeaşi bandă rulantă are loc fixarea gumelor de şters la cîte 4 creioane consecutiv.

(Guma de şters este formată din cauciucul vulcanizat)

Automatizat

Vopsirea capetelor creioanelor

Acest mod este folosit mia mult in Europa. Creioanele se cufundă cu un capăt pînă la nivelul de 0,5 cm în avasul plin cu culoarea albă, aboi în vas cu culoarea roşie. Intensitatea culorii este direct proporţională cu tăria grifului. Ultimul strat este lacul.

Automatizat

10. Ascuţirea Creioanele se trec cu celălalt capăt, perpendicular cu un tumbur de şlefuit,mişcîndu-se circular pentru a fi ascuţite.

Automatizat

11. Împachetarea Creoianele finale, sub un număr constant, se împachetează în cutiuţe special preconizate.

Automatizat

5

Schema fluxului tehnologic:

6

Canelură

Dozarea cu clei

Fixarea grifului

Formarea blocurilor

Presarea

Formarea prismelor hexagonale şi separarea lor

Control

Vopsirea

Sigmatizarea

Fixarea gumei de şters Vopsirea capetelor creioanelor

Ascuţirea

Împachetarea

Concluzie :

În cadrul secţiei de bază a secţiei de producere are loc transformarea materiei prime (grif, plastine din chedru californian 18x7x0,5 cm şi gume de şters) în produs finit –creioane - care reprezintă obiectul activităţii de bază al întreprinderii.

Laboratorul de cercetare şi control reprezintă acea verigă organizatorică în cadrul cărora se execută diferite analize şi măsurători ale calităţii creioanleor.

După modul în care procesul de producţe se execută predomină procesul automatizat , deoarece în cadrul procesului executantul are sarcina de a urmări şi regla maşini, aparate, utilaje şi instalaţii care prelucrează materiile prime şi materialele .

După modul de obţinere a produsului finit din materiile prime avem : proces sintetic, deoarece produsul

finit se obţine din mai multe feluri de materii prime care după diferite prelucrări succesive se asamblează.

După natura activităţii desfăşurate, proceselul de producţie este de producţie propriu-zisă, în care are

loc trasformarea efectivă a materiilor prime şi materialelor în bunuri economice.

După felul materiei prime este proces de producţie extractiv, deoarece nu au materii prime, ci numai

obiecte ale muncii (grafit, argilă, lemn etc). Ele nu au valoare, pentru că în starea în care se află în natură

nu s-a cheltuit muncă omenească pentru producerea lor, nici valoare de întrebuinţare, deoarece în

forma în care se află în natură ele nu pot fi folosite de om.

După desfăşurarea în timp a operaţiunilor procesul tehnologic este un proces discontinuu sau

nestaţionar , deoarece în cadrul acestuia toate operaţiile se efectuează succesiv pe acelaşi utilaj.

Materia primă este introdusă în utilaj prin operaţia de încărcare, după care se efectuează

transformarea acesteia în produs finit, într-o singură fază sau mai multe faze. După terminarea

perioadei de transformare are loc operaţia de descărcare.

Tipul de producţie este în serie , deoarece întreprinderea fabrică o gamă mai redusă de produse, în

cantităţi mari, mijlocii sau mici. Caracteristicile acestui tim p de producţie sunt:

Gradul de specializare a secţiilor, atelierelor şi a locurilor de muncă va fi mai accentuat sau mai

redus, în funcţie de mărimea lotului de produse fabricate.

Deplasarea produselor sau pieselor de la un loc de muncă la altul se face în cantităţi egale cu

mărimea lotului de transport, folosindu-se mijloace de transport cu mers continuu (în cazul unor

serii mari) sau cu mers discontinuu (în cazul unor serii mici de fabricaţie).

Amplasarea diferitelor maşini şi utilaje se face pe grupe omogene (în cazul seriilor mici) sau pe

linii de producţie în flux (în cazul seriilor de fabricaţie mijlocii sau mari).

Caracteristicile de bază sunt:

Mijloacele de transport intern pot fi:

1) Cu flux discontinuu, pentru seriile mici de fabricaţie

2) Mijloacele de transport intern cu flux continuu, precum benzile rulante se folosesc pentru seriile mari

de fabricaţie:

În cazul tipului de producţie în serie, se întîlnesc caracteristici comune atît tipului de producţie în

masă, cît şi tipului de producţie individual (unicate).

Metoda de organizare a producţiei pe comenzi. Cracteristici:

- proporţionalitatea parţială a subdiviziunilor întreprinderii;

- îndeplinirea unui volum asemănător de lucrări ce se repetă periodic;

- mişcarea obiectului muncii are loc ciclic, trecerea de la un lot la altul este însoţită de necesitatea reglării

utilajului.

8