ă în îngrijirea de lung durat a persoanelor vârstnice ... · „Îngrijirea informal ă în...

„Îngrijirea informală în îngrijirea de lungă durată a persoanelor vârstnice – dezvoltarea de servicii-suport și scheme de finanțare”

1 Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, contract nr. 3209 din 20.08.2018

PLANUL SECTORIAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE AL MINISTERULUI MUNCII ȘI JUSTIȚIEI SOCIALE PENTRU

PERIOADA 2018 – 2020

” Îngrijirea informală în îngrijirea de lungă durată a persoanelor vârstnice – dezvoltarea de servicii-suport și

scheme de finanțare”

Analiza oportunității dezvoltării de servicii-suport și scheme de finanțare destinate îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice cu nevoi de îngrijire de lungă durată și propunerea de măsuri de ajustare a politicilor destinate sprijinirii îngrijirii informale

Responsabil proiect Dr. Luise MLADEN-MACOVEI, CSII

Andra Bertha Sănduleasa ǀ Luise Mladen-Macovei ǀ

Cristina Stroe ǀ Mihaela Ghenţa



Rezultat 1. Propunere de servicii-suport şi scheme de finanţare privind rolul îngrijirii informale în îngrijirea persoanelor adulte dependente ............................................................................................ 3

CAPITOLUL 1. MODELE DE BUNĂ PRACTICĂ PRIVIND SERVICIILE-SUPORT ȘI SCHEMELE DE FINANȚARE DEZVOLTATE LA NIVELUL ȚĂRILOR EUROPENE CU SCOPUL DE A VENI ÎN SPRIJINUL ÎNGRIJITORILOR INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE .............................................................................................................................................. 3

1.1. Republica Cehă ................................................................................................................................... 15

1.2. Austria ................................................................................................................................................. 16

1.3. Spania .................................................................................................................................................. 19

1.4. Suedia .................................................................................................................................................. 21

1.5. Olanda ................................................................................................................................................. 24

CAPITOLUL 2. SITUAȚIA EXISTENTĂ CU PRIVIRE LA SERVICIILE-SUPORT ȘI SCHEMELE DE FINANȚARE DESTINATE ÎNGRIJITORILOR INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE CU NEVOI DE ÎNGRIJIRE DE LUNGĂ DURATĂ DIN ROMÂNIA ................................................................................................................................................ 26

CAPITOLUL 3. METODOLOGIE PRIVIND PROIECTAREA, ORGANIZAREA ȘI REALIZAREA UNEI ANCHETE PILOT PRIVIND IDENTIFICAREA FACTORILOR DE STIMULARE/FRÂNARE A DEZVOLTĂRII ȘI IMPLEMENTĂRII UNOR SERVICII-SUPORT DESTINATE ÎNGRIJITORILOR INFORMALI ................................................................ 28

3.1. Construirea metodologiei de derulare a anchetei pilot ................................................................... 28

3.2. Administrarea și derularea anchetei pilot ........................................................................................ 33

CAPITOLUL 4. PROPUNERI SERVICII SUPORT ȘI SCHEME DE FINANȚARE PENTRU ÎNGRIJITORII INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE DEPENDENTE DIN ROMÂNIA ................................................................................................................................................ 44

Rezultat 2. Evaluarea ex-ante a propunerilor de servicii-suport şi scheme de finanţare destinate îngrijitorilor informali (cercetare calitativă) ......................................................................................... 47

CAPITOLUL 5. METODOLOGIE PRIVIND CONSTRUIREA UNEI COMPONENTE CALITATIVE DE EVALUARE EX-ANTE A PROPUNERILOR DE SERVICII-SUPORT ȘI SCHEME DE FINANȚARE DESTINATE ÎNGRIJITORILOR INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE ÎN ROMÂNIA ................................................................................... 47

5.1. Construirea metodologiei calitative de evaluare ex-ante ................................................................ 47

5.2. Administrarea și derularea focus grupului ..................................................................................... 48

Rezultat 3. Set de recomandări de politică publică destinate sprijinirii îngrijirii informale a persoanelor vârstnice ............................................................................................................................... 59

Bibliografie ................................................................................................................................................ 64

ANEXA 1 ................................................................................................................................................... 67

ANEXA 2 ................................................................................................................................................... 76



Rezultat 1. Propunere de servicii-suport şi scheme de finanţare privind rolul îngrijirii informale în îngrijirea persoanelor adulte dependente

CAPITOLUL 1. MODELE DE BUNĂ PRACTICĂ PRIVIND SERVICIILE-SUPORT ȘI SCHEMELE DE FINANȚARE DEZVOLTATE LA NIVELUL ȚĂRILOR EUROPENE CU SCOPUL DE A VENI ÎN SPRIJINUL ÎNGRIJITORILOR INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE

Îngrijirea informală a persoanelor, în special a persoanelor vârstnice, reprezintă din perspectivă istorică cea mai tradiţională formă de organizare a îngrijirii şi a bunăstării sociale într-o societate.

Asumându-ne faptul că nu putem vorbi despre un caracter universal al celor mai bune practici într-un domeniu, precum şi faptul că aplicabilitatea bunelor practici este dependentă de timp, loc dar şi de contextul social şi politic, apreciem totuşi că exemplele de bună practică s-au dovedit a fi extrem de utile în formularea de politici naţionale, fiind considerate drept practici inteligente (Bardach, 2000)1, iniţiative inovatoare (Bendixsen & Guchteniere, 2003)2 sau repere inspiraţionale pentru luarea deciziilor (Jennings Jr., 2007)3.

Obiectivul final al analizei de bune practici este acela de a identifica şi propune servicii suport şi scheme de finanţare pentru susţinerea îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice dependente din România, pornind de la analiza serviciilor-suport dezvoltate la nivelul a cinci ţări europene identificate ca şi modele de bună practică. Din multitudinea de abordări în ceea ce priveşte îngrijirea informală a persoanelor vârstnice, au fost selectate 5 state europene, după cum urmează:

Republica Cehă - ţară fostă comunistă, cu utilizare crescută a îngrijirii informale şi suport crescut pentru îngrijirea informală, orientată în politici către sprijinirea îngrijirii informale precum scheme de pensie şi concedii plătite pentru îngrijitorii informali;

Olanda şi Suedia - ţări cu o utilizare mai scăzută a îngrijirii informale, dar cu suport crescut pentru îngrijirea informală, cu politici naţionale ţintite către sectorul informal, orientate către scheme de finanţare generoase, accesibile, suport formalizat; cu un sistem de localizare a îngrijitorilor informali la nivelul naţional de sănătate şi asistenţă socială;

Spania şi Austria - ţări cu utilizare crescută a îngrijirii informale şi suport crescut pentru îngrijirea informală, cunoscute pentru combinaţia de servicii suport acordate îngrijitorilor informali, inclusiv servicii de consiliere, informare, training şi scheme de relaxare pentru îngrijitorii informali.

1 Bardach, E. (2000), A Practical Guide for Policy analysis: The Eightfold Path to More Effective Problem Solving. New York: Chatham house Publishers. 2 Bendixsen, S. & Guchteniere, P. (2003), Best Practices in Immigration Services Planning. Journal of Policy Analysis & Management, 22 (4). 3 Jennings Jr., E. T. (2007), Cele mai bune practici in administratia publica. Cum le recunoastem? Cum le putem folosi?.



Analiza de bune practici a avut în vedere atât surse primare de informaţii, cât şi surse secundare (desk research), apreciind că nu este suficient să ne oprim doar asupra analizei prevederilor legislaţiei în domeniu din ţările investigate, dat fiind faptul că identificarea unor politici de îngrijire pe termen lung care să acopere şi nevoile îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice reprezintă o provocare chiar şi pentru statele recunoscute pentru politicile în domeniul îngrijirii pe termen lung, în contextul fenomenului îmbătrânirii demografice.

În plus, analiza de bune practici s-a concentrat în principal asupra identificării acelor măsuri/servicii suport direcţionate către îngrijitorii informali, respectiv accesul la informare, instruire, schimb de experienţă, concediu pentru îngrijire, condiţii de muncă flexibile, alocaţii pentru îngrijire, asigurări de sănătate şi asigurări sociale (pensii), etc. Însă, analiza nu a exclus prezentarea măsurilor indirecte, care nu sunt ţintite în mod direct îngrijitorilor, dar care au fost implementate cu scopul susţinerii îngrijirii informale de la nivelul ţărilor analizate.

Provocarea supremă în procesul de construire a unor servicii-suport pentru îngrijirea informală a persoanelor vârstnice este aceea de a lua în considerare atât nevoile îngrijitorilor informali, cât şi pe cele ale beneficiarilor de îngrijire – persoane vârstnice, având în vedere că nevoile îngrijitorilor informali nu coincid întotdeauna cu nevoile persoanelor vârstnice dependente, iar decidenţii de politici trebuie să clarifice căror nevoi se adresează prin politicile suport şi să evite eventualele conflicte care ar putea apărea. Practic, în ceea ce îi priveşte pe îngrijitorii informali, ajungem să vorbim despre un rol dual al acestora, atât de furnizori de îngrijire în calitatea lor de îngrijitori informali, cât şi de beneficiari ai politicilor de îngrijire pe termen lung raportat la propriile lor nevoi de suport.

Îngrijitorii informali sunt în general membrii ai familiei, rude apropiate, prieteni, vecini, persoane neprofesioniste/neinstruite în domeniul îngrijirii de lungă durată şi care de multe ori oferă îngrijire fără a avea un orar bine stabilit în ceea ce priveşte contactul cu persoana îngrijită, activitatea de îngrijire fiind de cele mai multe ori în afara limitelor impuse de o activitate remunerată.

Serviciile suport pentru îngrijitori precum concediile de îngrijire însoţite de beneficiile financiare primite de îngrijitorul informal pot contribui la o mai bună conciliere a vieţii profesionale cu viaţa de familie. Aranjamentele de îngrijire au de asemenea un impact pozitiv asupra diviziunii sarcinilor de îngrijire în interiorul familiei şi pot contribui la o împărţire mai egală a sarcinilor de îngrijire între membrii familiei. Astfel de măsuri menite să permită îngrijitorilor o mai bună conciliere a vieţii profesionale cu viaţa de familie reprezintă elementul cheie pentru organizarea familiei în viitor în majoritatea ţărilor membre ale Uniunii Europene (Hoyer & Reich, 20164; Bakx & De Meijer,20135).

4 Hoyer, S. and Reich, N. (2016), Leave and financial support for family caregivers in EU member states. Frankfurt: Institute for Social Work and Social Education. Disponibil online la: http://www.sociopolitical-observatory.eu 5 Bakx, P., & De Meijer, C. (2013). The influence of spouse ability to provide informal care on longterm care use.



Deşi este recunoscută contribuţia îngrijirii informale la reducerea cheltuielilor guvernamentale cu îngrijirea pe termen lung, nu trebuie ignorate efectele adverse atât asupra îngrijitorilor (stres, oboseală, etc.), cât şi asupra persoanelor îngrijite care s-ar putea să nu beneficieze întotdeauna de cea mai bună îngrijire. În cazurile în care membrii familiei pot asigura îngrijirea persoanelor vârstnice, aceştia trebuie sprijiniţi prin măsuri precum contracte de muncă flexibile cu scopul prevenirii retragerii timpurii de pe piaţa muncii, acordarea de concedii de îngrijire persoanelor vârstnice plătite cel puţin parţial, identificarea îngrijitorilor informali şi acordarea de servicii de consiliere (Bonsang, 2009)6.

Potrivit cercetărilor în domeniu, există motive serioase pentru încurajarea creşterii fenomenului îngrijirii informale. Însă o intensitate crescută a îngrijirii (pentru mai mult de 20 de ore pe săptămână) este asociată cu o scădere a participării pe piaţa muncii, probabilitatea îngrijitorilor informali de a-şi găsi un loc de muncă fiind mai mică faţă de cea a non-îngrijitorilor. Mai mult, îngrijitorii care au şi un loc de muncă lucrează în medie cu 2 ore mai puţin pe săptămână decât non-îngrijitorii şi au într-o mai mare măsură locuri de muncă în timp parţial (OECD, 20117). Ori, o participare mai scăzută pe piaţa muncii şi mai puţine ore lucrate sunt asociate cu un risc mai crescut de sărăcie şi o prevalenţă crescută a problemelor de sănătate mintală în rândul îngrijitorilor comparativ cu non-îngrijitorii, întrucât îngrijirea unui membru al familiei este stresantă şi solicitantă, în special în cazul îngrijitorilor care locuiesc cu persoanele de care au grijă. În plus, îngrijirea unui membru al familiei poate creşte cheltuielile cu încălzirea, medicaţia, transportul, etc., iar din aceste motive guvernele trebuie să găsească soluţii de sprijin a îngrijitorilor informali.

Numeroase studii evidenţiază dificultatea combinării muncii plătite cu rolul de îngrijitor informal al unei persoane vârstnice. Unele dintre studii arată că numărul de ore de îngrijire pun presiune asupra echilibrului dintre viaţa profesională şi viaţa de familie (Henz, 20068), în vreme ce altele susţin că numărul de ore petrecute la locul de muncă îi suprasolicită pe îngrijitorii informali (Frederiksen-Goldsen & Scharlach, 20069). Pentru a veni în sprijinul concilierii dintre viaţa profesională şi viaţa de familie, guvernele au pus la dispoziţia îngrijitorilor posibilitatea de a opta pentru concedii de îngrijire sau pentru un program de muncă flexibil (Werk & Mantelzorg, 201610). Însă gradul de utilizare a unor astfel de măsuri suport depinde de mai mulţi factori. Unul dintre aceşti factori este simţul conştientizării: poziţionarea propriei persoane ca îngrijitor informal (O’Connor, 200711) şi congruenţa diferitelor roluri pe care îngrijitorul le are – de îngrijitor, de fiu/fiică, soţ/soţie (Montgomery,

6 Bonsang, E., 2009. Does informal care from children to their elderly parents substitute for formal care in Europe? Journal of Health Economics, 28 (1), 143-154 7 OECD (2011) Profiding and Paying for Long-Term Care https://www.oecd.org/els/health-systems/47884865.pdf 8 Henz, U. (2006). Informal caregiving at working age: Effects of job characteristics and family configuration. Journal of Marriage and Family, 68(2), 411-429 9 Fredriksen-Goldsen, K. I., & Scharlach, A. E. (2006). An interactive model of informal adult care and employment. Community, Work and Family, 9(4), 441-455 10 Werk & Mantelzorg (2016). CAO Inspirator. Disponibil online la: https://docs.google.com/viewer?url=http://www.werkenmantelzorg.nl/%2FUserFiles%2Ffiles%2Falgemeen%2FWM_CAO_INSPIRATOR_juni_2015.pdf 11 O'Connor, D. L. (2007). Self-identifying as a caregiver: Exploring the positioning process. Journal of Aging Studies, 21(2), 165-174



Rowe & Kosloski, 200712). În cazul şefilor de la locul de muncă, simţul conştientizării se referă la cunoaşterea persoanelor din subordinea lor care au în îngrijire persoane vârstnice dependente şi nevoile acestora legate de aranjamentele de la locul de muncă. Cultura locului de muncă, valorile şi atitudinile celor de la locul de muncă sunt factori importanţi în ceea ce priveşte opţiunea pentru un aranjament sau altul la locul de muncă astfel încât să poată fi acoperite cu succes şi sarcinile de îngrijitor informal al unui membru al familiei.

Unele studii arată faptul că probabilitatea de a apela la servicii publice de îngrijire este mai mare în cazul persoanelor vârstnice care locuiesc singure. Alţi determinanţi în alegerea tipului de îngrijire de lungă durată sunt vârsta, starea de sănătate, gradul de dependenţă şi existenţa unui urmaş care să poată îngriji persoana vârstnică dependentă (Bakx şi alţii, 201313; De Meijer şi alţii, 201114).

În cercetările sociale dar şi în ceea ce-i priveşte pe decidenţii politici, situaţia îngrijitorilor informali care au un loc de muncă a atras atenţia relativ târziu (Bouget şi alţii, 201615; Kröger & Yeandle, 201316). Îngrijirea persoanelor vârstnice a fost timp de mulţi ani neglijată în discursul legat de îngrijirea pe termen lung, dar şi din cel referitor la echilibrul dintre viaţa profesională şi viaţa de familie. În lumina creşterii participării femeilor pe piaţa muncii, participării prelungite pe piaţa muncii ca urmare a reformării sistemelor de pensii, schimbărilor demografice, situaţia persoanelor ocupate care au în grijă un membru al familiei a devenit un subiect central pe agenda politicilor publice. Astfel, se poate observa că discursul ultimilor ani include în tematica reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie nu doar subiectul îngrijirii copiilor ca persoane dependente, ci şi al persoanelor vârstnice (Bouget şi alţii, 201617).

Provocarea guvernelor din următorii ani va fi să facă faţă unui număr tot mai crescut al persoanelor vârstnice cu nevoie de îngrijire pe termen lung, pe fondul unei scăderi a populaţiei active, fapt ce va conduce la o disponibilitate mai scăzută a îngrijitorilor pentru populaţia vârstnică.

Pornind de la aceste considerente, este importantă o trecere în revistă a specificului fiecărei ţări din cele 5 analizate, punând sub lupă următoarele aspecte:

12 Montgomery, R.J.V., Rowe, J.M., & Kosloski, K. (2007). Family caregiving. In: Blackburn, J. A., & Dulmus, C.(eds) Handbook of Gerontology. Evidence-based approaches to theory, practice, and policy (p. 426-446). Hoboken, NJ, USA: John Wiley & Sons 13 Bakx, P., Schut, E., & Van Doorslaer, E. (2013). Can risk adjustment prevent risk selection in a competitive long-term care insurance market? Tinbergen Institute Discussion Paper, TI 2013-017/V. 14 De Meijer, C., Koopmanschap, M., Uva, T.B., & van Doorslaer, E. (2011). Determinants of long term care spending: Age, time to death or disability? Journal of Health Economics 30(2), 425-438 15 Bouget, Denis, Slavina Spasova, Bart Vanhercke, and European Social Policy Network (ESPN). 2016. Work-life balance measures for persons of working age with dependent relatives in Europe. A study of national policies. Brussels: European Commission. 16 Teppo, K. and Yeandle, S. (2013). Reconciling work and care: an international analysis. In Combining paid work and family care. Policies and experiences in international perspective, eds. Teppo Kröger, Sue Yeandle, 3–22. Bristol: Policy Press. 17 Bouget, Denis, Slavina Spasova, Bart Vanhercke, and European Social Policy Network (ESPN). 2016. Work-life balance measures for persons of working age with dependent relatives in Europe. A study of national policies. Brussels: European Commission.



- Care este rolul familiei în ceea ce priveşte îngrijirea persoanelor vârstnice

- La ce nivel este oferită îngrijirea persoanelor vârstnice de către îngrijitorii informali ca şi pondere în totalul serviciilor de îngrijire de lungă durată

- Care este legătura dintre îngrijirea membrilor familiei şi participarea pe piaţa muncii a îngrijitorilor informali şi cât de dificilă este combinarea serviciului plătit cu responsabilităţile de îngrijire, cu includerea aspectelor de gen

- Cheltuielile publice cu îngrijirea de lungă durată, inclusiv după tipul de servicii de lungă durată (rezidenţial/la domiciliu/altele).

Îngrijirea de lungă durată este privită ca o responsabilitate familială în Republica Cehă. Sistemul de îngrijire de lungă durată din Republica Cehă se îndreaptă către trecerea de la un sistem de îngrijire instituţională către un sistem care să asigure îmbătrânirea persoanelor într-un mediu familial, la domiciliul acestora. Politicile publice pun accentul aşadar pe dezvoltarea unor servicii sociale accesibile la nivel local, în mod special servicii nerezidenţiale, şi oferă suport pentru familiile care au în îngrijire persoane vârstnice. Strategia este în concordanță cu faptul că majoritatea îngrijitorilor informali au un loc de muncă, 80% dintre aceştia având un loc de muncă în timp complet (Sowa, 2010)18. Trei sferturi dintre îngrijitorii informali sunt femei în Republica Cehă, îngrijitorii informali fiind în general din categoria de vârstă 55-64 de ani. 97% dintre nevoile de îngrijire ocazionale şi 78,5% dintre nevoile de îngrijire zilnice sunt acoperite de membrii familiei sau prieteni (Dudová, 2018)19.

Mai mult de 80% din îngrijirea pe termen lung este acoperită de membrii familiei (îngrijitori informali). De altfel, s-a constatat că şi rata ocupării în rândul femeilor scade semnificativ în cazul categoriilor de vârstă 55-59 de ani şi 60+ (comparativ cu celelalte categorii de vârstă), vârstă la care majoritatea femeilor devin îngrijitori informali pentru membrii familiilor lor, în vreme ce ratele de ocupare în rândul bărbaţilor rămân ridicate. Astfel, femeile din Republica Cehă devin inactive economic într-o măsură mult mai mare comparativ cu bărbaţii, ca urmare a preluării sarcinilor de îngrijire (Dudová, 2018)20.

Studiile de dată recentă arată faptul că majoritatea îngrijitorilor informali din Republica Cehă oferă îngrijire din motive morale şi emoţionale. Problemele financiare, riscul pierderii locului de muncă, deteriorarea sănătăţii, oboseala psihică şi fizică, izolarea socială, reprezintă elemente cheie în decizia îngrijitorilor informali de a continua să aibă grijă de membrii familiei. Îngrijitorii informali consideră că suportul financiar din partea autorităţilor este scăzut şi nu acoperă toate nevoile familiei care are în îngrijire un membru dependent

18 Sowa, A. (2010), The long-term care system for the elderly in the Czech Republic. Disponibil online la:http://www.ancien-longtermcare.eu/sites/default/files/ENEPRI%20RR%20No%2072%20ANCIEN%20Czech%20Republic.pdf 19 Dudová, R. (2018), Care Allowance as ‘Special Money’: The Meanings and Uses of the Care Allowance in Close Relationships. Gender and Research, Vol. 19, No. 1: 58 –80. 20 Dudová, R. (2016), Position of caregivers in the Czech Republic: Analysis of the concept and implementation of social policy in the Czech Republic with focus on care for seniors. Praga: Alternativa 50+. Disponibil online la: http://alternativaplus.cz/wp-content/uploads/2013/02/Position-of-caregivers-in-the-Czech-Republic_e-version_final.pdf



(Křížová şi alţii, 2016)21. La nivelul anului 2014, mai mult de 80% dintre persoanele dependente beneficiare de alocaţia pentru îngrijire erau persoane de peste 75 de ani (Hirose & Czepulis-Rutkowska, 2016)22.

Olanda are o tradiţie îndelungată în ceea ce priveşte serviciile instituţionalizate de îngrijire de lungă durată. Deşi această ţară este cunoscută ca o bună furnizoare de servicii publice de îngrijire, în anul 2015 a fost introdus un element de noutate în sistemul de îngrijire de lungă durată olandez, potrivit căruia oamenii ar trebui să aibă posibilitatea să trăiască mai mult în propriile lor case. Drept rezultat, îngrijirea informală joacă în prezent un rol important alături de serviciile publice de îngrijire, fapt pentru care Olanda are, ca şi Spania, una dintre cele mai mari rate ale îngrijirii informale - 18% din populaţia totală (Tabel 1).

Pentru a asigura atât acoperirea nevoilor de îngrijire a persoanelor vârstnice cât şi controlul sustenabilităţii financiare, guvernul olandez promovează atât participarea pe piaţa muncii cât şi furnizarea îngrijirii informale pentru rude şi prieteni. În Olanda aproximativ o cincime dintre îngrijitorii informali au un loc de muncă plătit. Numărul îngrijitorilor informali cu loc de muncă plătit a crescut în ultimii ani şi se aşteaptă să crească şi mai mult. Cu toate acestea, o parte dintre îngrijitorii informali care au şi un loc de muncă afirmă că se simt supraîncărcaţi (Stelpstra, 2017)23. La nivelul statelor OECD, Olanda se află pe locul doi după Suedia în topul statelor cu cele mai mari cheltuieli în domeniul îngrijirii de lungă durată - 3,7% din PIB (Tabel 1).

Suedia are un sistem public de îngrijire pe termen lung comprehensiv, iar îngrijirea de către un membru al familiei este considerată ca un serviciu adiţional serviciilor publice, fără a fi parte din politica familială suedeză. De altfel, nu există o obligaţie legală de a avea grijă de membrii familiei. Totuşi, odată cu reformarea sistemului de servicii sociale din anul 2009, autorităţile publice locale sunt obligate să ofere sprijin îngrijitorilor informali. Astfel, în conjuncţie cu un declin gradual al sistemului de îngrijire formală, îngrijirea persoanelor vârstnice este din ce în ce mai orientată către familie. Din acest motiv, problemele privind concilierea vieţii profesionale (îngrijirea membrilor familiei) cu viaţa profesională reprezintă un fenomen relativ nou în această ţară.

Speranţa de viaţă în Suedia este peste media Uniunii Europene atât în cazul femeilor cât şi în cazul bărbaţilor. Pe de altă parte, este de remarcat faptul că în vocabularul suedez cuvântul “dependenţă” nu este folosit, aşa cum nu este folosită nici expresia bine cunoscută la nivel internațional “îngrijire pe termen lung”. în schimb, politicile în domeniu sunt definite ca

21 Křížová, E., Janečková, H., Běláček, J. (2016), Family carers’ perspectives on integrated community care in the Czech Republic. Central European Journal of Public Health, 2016; 24 (4): 289–296. Disponibil online la: https://cejph.szu.cz/pdfs/cjp/2016/04/07.pdf 22 Hirose, K. & Czepulis-Rutkowska, Z. (2016). Challenges in Long-term Care of the Elderly in Central and Eastern Europe. International Labour Organization. Disponibil online la: https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---europe/---ro-geneva/---sro-budapest/documents/publication/wcms_532427.pdf 23 Stelpstra, M. (2017), Fulltime work & informal care The role of awareness and work related care arrangements. Universitatea din Utrecht. Lucrare de master. Disponibilă online la: https://dspace.library.uu.nl/bitstream/handle/1874/338580/Master%20thesis%20Marinda%20Stelpstra%20-5625173.pdf?sequence=2&isAllowed=y



politici de îngrijire a vârstnicilor, în contextul în care în Suedia acestea sunt diferite de politicile adresate persoanelor cu dizabilităţi. Principalele servicii de îngrijire a persoanelor vârstnice sunt servicii la domiciliu şi servicii rezidenţiale. În medie, un beneficiar de servicii de îngrijire la domiciliu beneficiază de suport în medie 7 ore pe săptămână (Szebehely şi Trydegård, 201124), dar intensitatea îngrijirii variază mult, de la o vizită pe lună până la câteva vizite într-o singură zi. În ultimii ani s-a manifestat un declin puternic în ceea ce priveşte gradul de acoperire a serviciilor de îngrijire a persoanelor vârstnice din Suedia. Astfel, dacă în anul 1980 16% dintre persoanele cu vârsta de peste 65 de ani beneficiau de îngrijire formală la domiciliu, în anul 2012 ponderea acestora s-a redus la 9% (Peterson, 201325). În aceeaşi perioadă, ponderea persoanelor cu vârsta de peste 80 de ani beneficiare de îngrijire formală la domiciliu s-a redus de la 34% la 23%. Mai mult, din anul 2000 fiecare al patrulea pat din sistemul de îngrijire în regim rezidenţial a dispărut, fără ca acest declin să fie compensat de serviciile de îngrijire la domiciliu (Ulmanen & Szebehely, 201526). Persoanele din grupa de vârstă 45-65 de ani sunt în general îngrijitori informali pentru părinţii lor, în vreme ce persoanele cu vârsta peste 65 de ani sunt îngrijitori informali pentru soţii/partenerii lor de viaţă.

Chiar dacă în Suedia mai multe fiice decât fiii oferă sprijin părinţilor dependenţi, iar fiicele din clasa muncitoare sunt cele mai afectate de reducerea serviciilor de îngrijire a vârstnicilor, este important să subliniem faptul că îngrijirea informală oferită de familie este mai puţin intensivă şi mai egal distribuită între membrii familiei comparativ cu alte regimuri europene de îngrijire (Rodrigues şi alţii, 201227).

Modelul îngrijirii de lungă durată din Spania este cel bazat pe familie. Majoritatea îngrijitorilor informali din Spania sunt femei, bărbaţii rareori optând pentru un concediu de îngrijire a unei rude dependente, din motive care ţin de modelul cultural al ţării. Spania are una dintre cele mai mari rate ale îngrijirii informale (16% din populaţia totală).

Pe lângă îngrijitorii membrii ai familiei, în Spania persoanele vârstnice sunt adesea îngrijite şi de îngrijitorii non-familiali, femei imigrante. În cazul în care este persoana care are nevoie de îngrijire este un bărbat, acesta este în general îngrijit de către soție/parteneră. În cazul în care o femeie are nevoie de îngrijire, îngrijitorul principal al acesteia este fiica (36%).

Profilul îngrijitorul informal din Spania este cel al unei femei în vârstă de aproximativ 55 de ani, căsătorită, cu studii primare și fără o ocupație plătită. Numărul orelor dedicate

24 Szebehely, M. & Trydegård, G.B. (2011), Home care in Sweden: A universal model in transition. Health and Social Care in the Community, Vol. 20, nr. 3, pp. 300-309 25 Peterson, E. (2017), Eldercare in Sweden: an overview. Revista Derecho Social y Empresa, nr. 8. Disponibil online la: https://www.dykinson.com/cart/download/articulos/8280/ 26 Ulmanen, P. & Szebehely, M. (2015), From the state to the family or to the market? Consequences of reduced residential eldercare in Sweden. International Journal of Social Welfare, Vol. 24, nr. 1, pp. 81-92. 27 Rodrigues, R., Huber, M. & Lamura, G. (2012), Facts and figures on healthy ageing and long-term care, European Centre for Social Welfare Policy and Research. Disponibil online la: https://www.euro.centre.org/downloads/detail/3059



îngrijirii informale în Spania este printre cele mai ridicate din OECD: mai mult de 20 de ore pe săptămână (Colombo şi alţii, 201128).

Îngrijirea de lungă durată din Austria este caracterizată de o pondere crescută a îngrijirii informale. Finanţarea "îngrijirii timp de 24 de ore din 24" ("24-Stunden-Betreuung") ca beneficiu în natură, este considerată particularitatea sistemului de îngrijire de lungă durată austriac. Concediul pentru îngrijire are scopul de a permite îngrijitorilor informali să identifice soluţii noi de îngrijire pentru o rudă dependentă şi nu ţinteşte sprijinul îngrijitorilor informali pentru o perioadă mai mare de 3 luni. Concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie este încurajată prin aranjamente de lucru în timp parţial şi beneficii care substituie salariul.

În Austria, aproximativ 80% dintre persoanele vârstnice şi persoanele cu handicap sunt îngrijite de îngrijitorii informali, membri ai familiei, dintre care majoritatea sunt femei. Deşi vârsta medie a acestor îngrijitori informali este ridicată, îngrijitorii informali de vârstă activă sunt des întâlniţi. Aproximativ 77% din îngrijitorii informali suferă de tulburări psihice, în timp ce 24% se simt obosiţi, 19% se simt presaţi de timp și 11% se simt împovărați financiar. Pentru îngrijitorii angajați, conflictele dintre cerințele celor două sfere se adaugă acestor tulpini (Sardadvar & Mairhuber, 2018)29.

28 Colombo, F., Llena, A., Mercier, J. and Tjadens, F. (2011): Help Wanted? Providing and Paying for Long-Term Care. OECD Health Policy Studies, OECD Publishing. 29 Sardadvar, K.& Mairhuber, I. (2018), Employed family carers in Austria The interplays of paid and unpaid work—beyond“reconciliation”. Österreich Z Soziol (2018) 43:61–72. Disponibil online la: https://link.springer.com/content/pdf/10.1007%2Fs11614-018-0283-0.pdf



Tabel 1: Tendinţe privind cheltuielile publice cu îngrijirea pe termen lung şi concilierea între viaţa profesională şi viaţa de familie

REPUBLICA CEHĂ

SPANIA AUSTRIA SUEDIA OLANDA

Cheltuieli publice cu îngrijirea de lungă durată (componenta socială şi medicală) (%PIB) în anul 201530

1,3% 0,8% 1,2% 3,2 3,7%

Cheltuieli cu îngrijirea de lungă durată după tipul de servicii31

82% - Îngrijire în sistem rezidenţial

14% - Îngrijire la domiciliu

4% - Altele (centre de zi, ambulatoriu)













Rata ocupării în rândul populaţiei feminine pe grupe de vârstă (2017) 32

24,3% - 15-24 ani

77,5% - 25-49 ani

84,9% - 50-59 ani

29,8% - 60-64 ani

19,7% - 15-24 ani

68,3% - 25-49 ani

57,2% - 50-59 ani

32,9% - 60-64 ani

49,0% - 15-24 ani

81,2% - 25-49 ani

72,6% - 50-59 ani

17,2% - 60-64 ani

46,0% - 15-24 ani

83,7% - 25-49 ani

84,5% - 50-59 ani

66,0% - 60-64 ani

63,6% - 15-24 ani

79,2% - 25-49 ani

71,7% - 50-59 ani

44,7% - 60-64 ani

30 OECD (2017), “Long-term care expenditure”, in Health at a Glance 2017: OECD Indicators, OECD Publishing, Paris. Disponibil la: https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/health_glance-2017-81-en.pdf?expires=1538680281&id=id&accname=guest&checksum=A6B6553A51CC6FC95A2CB817EBC7A031 31 Idem 30 32 EUROSTAT, cod de date online: lfsa_ergan



4,7% - 65+ 1,5% - 65+ 3,3% - 65+ 7,0% - 65+ 3,7% - 65+

Îngrijitori informali ca % din populaţia totală (2016)33

9% - T

9% - M

9% - F

6% - 18-34

11% - 35-64

9% - 65+

16% - T

13% - M

19% - F

14% - 18-34

19% - 35-64

11% - 65+

10% - T

8% - M

12% - F

4% - 18-34

11% - 35-64

15% - 65+

12% - T

10% - M

15% - F

12% - 18-34

14% - 35-64

10% - 65+

18% - T

13% - M

23% - F

10% - 18-34

23% - 35-64

17% - 65+

Dificultatea combinării serviciului plătit cu responsabilităţile de îngrijire (dificil şi foarte dificil)34

56,5% - T

58,6% - M

54,7% - F

51,3% - T

52,3% - M

50,4% - F

26,1% - T

28,5% - M

23,9% - F

29,8% - T

24,6% - M

35,2% - F

22,5% - T

20,9% - M

24,0% - F

Distribuţia populaţiei în vârstă de muncă (18-64 ani) după statutul ocupațional (2016)35

91,5% - Non-îngrijitori

3,6% - Îngrijitori ocupaţi

4,9% - Îngrijitori neocupaţi













33 Sursa: Informal Care in Europe. Exploring Formalisation, Availability and Quality, disponibil la: https://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=19681&langId=en 34 Sursa: Sondajul european privind calitatea vieţii 2016 – baza de date online disponibilă la: https://www.eurofound.europa.eu/data/european-quality-of-life-survey 35 Idem 35



8,5% - Toţi îngrijitorii





Procentul persoanelor care îngrijesc membrii familiei, vecini sau prieteni cu dizabilităţi sau infirmi cu vârsta de 75 de ani sau peste cel puţin câteva zile pe săptămână36

4% - T

3% - M

5% - F

2,7% - Ocupaţi

5,5% - Neocupaţi

7,8% - T

5,4% - M

10% - F

6,7% - Ocupaţi

8,7% - Neocupaţi

4,1% - T

3,1% - M

5,2% - F

2% - Ocupaţi

6,6% - Neocupaţi

3,2% - T

4% - M

2,4% - F

2,3% - Ocupaţi

4,6% - Neocupaţi

5,6% - T

4,8% - M

6,3% - F

4,5% - Ocupaţi

6,9% - Neocupaţi

Procentul persoanelor neocupate care consideră dificil sau foarte dificil să combine munca plătită (10 ore pe săptămână) cu responsabilităţile de îngrijire37

47,4% - T

54% - M

43,9% - F

34,3% - T

26% - M

39,3% - F

35,0% - T

29,3% - M

38,3% - F

25,0% - T

22,6% - M

26,8% - F

34,4% - T

26,2% - M

40,3% - F

Populaţia de 65+ locuind în gospodării multigeneraţionale (2017) – femei/bărbaţi38

8,6 % - T

12,5% - M

5,7% - F

17,5% - T

23,4% - M

12,9% - F

9,0% - T

12,4% - M

6,3% - F

2,3% - T

3,6% - M

1,2% - F

2,8% - T

4,2% - M

1,5% - F

Populaţia 65+ locuind singură (2017) – femei/bărbaţi39

31,9% - T 24,6% - T 33,0% - T 39,0% - T 31,2% - T

36 Idem 35 37 Idem 35 38 EUROSTAT cod de date online: ilc_lvps30.



18,1% - M

42,2% - F

17,7% - M

29,9% - F

20,9% - M

42,4% - F

28,5% - M

48,0% - F

19,7% - M

41,2% - F

Populaţia 65+ locuind fără copii (2017) – femei/bărbaţi40

49,8% - T

65,1% - M

38,3% - F

39,9% - T

49,3% - M

32,6% - F

49,4% - T

62% - M

39,6% - F

57,2% - T

66,9% - M

48,9% - F

64,7% - T

75,4% - M

55,4% - F

Rolul familiei41 54% ar prefera să fie îngrijiţi la bătrâneţe de către un membru al familiei în propria

casă

36% consideră că cea mai bună soluţie de

îngrijire pentru părinţii vârstnici este să locuiască cu copiii

lor

48% ar prefera să fie îngrijiţi la

bătrâneţe de către un membru al

familiei în propria casă

39% consideră că cea mai bună

soluţie de îngrijire pentru părinţii

vârstnici este să locuiască cu copiii

lor







lor







lor







lor

39 Idem 39 40 Idem 39 41 Comisia Europeană (2007). Eurobarometru “Health and long-term care in the European Union” (Eurobarometru Special 283), pag. 67, 97. Disponibil online la: http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/archives/ebs/ebs_283_en.pdf



1.1. Republica Cehă

Principii de bază privind îngrijirea de lungă durată

Îngrijirea de lungă durată nu este asigurată de un singur sistem, ci este inclusă parțial atât în sistemul medical aflat în răspunderea Ministerului Sănătăţii, cât şi în sistemul de servicii sociale coordonat de Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale. Fiecare sistem are propriile reglementări, criterii de accesibilitate şi calitate, precum şi scheme de finanţare. Furnizarea îngrijirii de lungă durată are la bază principiul contributivităţii, iar serviciile sociale sunt considerate drepturi universale. Sistemul de îngrijire de lungă durată este organizat atât la nivel local cât şi la nivel central. Sistemul furnizează atât prestaţii sociale în bani, precum şi prestaţii sociale în natură (servicii sociale). Legislaţia naţională nu prevede acordarea de prestaţii sociale în bani direct îngrijitorilor informali.

În anul 2006, Republica Cehă a introdus alocaţia pentru îngrijire, ca beneficiu non-contributiv acordat persoanelor dependente. Dreptul la alocaţia de îngrijire este determinat la nivel local, pe baza evaluării medicale a Serviciului de Evaluare Medicală şi pe baza evaluării unui asistent social în urma unei vizite la domiciliu. Plata alocaţiei de îngrijire direct către persoana dependentă dă posibilitatea acesteia de a alege furnizorul de îngrijire şi posibilitatea de a decide asupra unui plan individual de îngrijire. Alocaţia de îngrijire poate fi folosită pentru a plăti un îngrijitor informal (fie el şi membru al familiei), dar şi pentru a achiziţiona servicii formale de îngrijire la domiciliu.

Îngrijirea informală susţinută prin beneficii financiare reprezintă principalul pilon al îngrijirii de lungă durată din Republica Cehă, dat fiind pe de o parte modelul cultural al acestei ţări, dar şi în contextul în care serviciile de îngrijire în regim instituţional sunt încă subdimensionate raportat la cerere (Heger & Korfhage, 2018)42. În paralel, decidenţii politici sunt din ce în ce mai conştienţi asupra nevoilor îngrijitorilor informali, motiv pentru care sunt dezvoltate servicii sociale care să vină în sprijinul acestora (ex: concediu de recuperare în urma stresului acumulat pe perioada îngrijirii persoanei dependente), chiar dacă dezvoltarea acestora este încă fragmentată şi inegal distribuită din punct de vedere geografic (Wija, 2015)43.

Îngrijirea informală

Îngrijitorii informali sunt membrii ai familiei, rude şi asistenţi sociali. Asistenţii sociali sunt persoane necalificate care nu sunt rude/membrii ai familiei persoanei vârstnice dependente. De obicei sunt prieteni sau vecini cu care se încheie un contract de asistenţă socială. Statul plăteşte asigurarea de sănătate a acestora, iar perioadele de îngrijire sunt luate în considerare ca vechime în muncă.

42 Heger, D. & Korfhage, T. (2018), Care choices in Europe: To Each According to His or Her Needs?. The Journal of Health Care Organization, Provision, and Financining Volume 55: 1 –16. Disponibil online la: https://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1177/0046958018780848 43 Wija, P. (2015). Formal and informal long-term care and the role of family carers. European Journal of Mental Health 10 (2015) 233–244. Disponibil online la: http://www.ejmh.eu/mellekletek/ejmh_2015_2_wija_233-244.pdf



Scheme de susţinere a îngrijitorilor informali

Îngrijitorii informali nu beneficiază în mod direct de nici o prestaţie socială în bani, însă pot beneficia indirect de alocaţia de îngrijire pe care beneficiarul o poate folosi pentru a plăti îngrijitorii informali. Totodată, statul ceh plăteşte contribuţii de asigurări de sănătate în numele îngrijitorilor informali, iar perioadele de îngrijire sunt considerate ca şi perioade contributorii la sistemul de asigurări sociale, deci sunt luate în considerare la calculul pensiei.

Alocaţia de îngrijire (Příspěvek na péči) acordată direct persoanelor vârstnice dependente este de 4 categorii, în funcţie de gradul de dependenţă stabilit de o comisie de evaluare. Nu există limitare în timp în ceea ce priveşte acordarea alocaţiei de îngrijire, însă în situaţia spitalizării pentru o perioadă mai mare de o lună calendaristică se suspendă acordarea acesteia. Alocaţia se acordă independent de veniturile persoanei vârstnice şi poate fi cumulată cu alte prestaţii sociale în bani sau în natură, precum şi cu venituri din ocupare. Alocaţia de îngrijire poate fi folosită de persoana vârstnică dependentă fie pentru a plăti un îngrijitor informal, fie pentru a beneficia de servicii de îngrijire profesionale (îngrijire formală). Utilizarea alocaţiei este lăsată la libera alegere a beneficiarului, acesta având inclusiv libertatea de alegere a furnizorilor formali de servicii de îngrijire.

O nouă indemnizaţie de asigurări de sănătate a fost recent introdusă (la 1 iunie 2018) pentru a îmbunătăţi situaţia financiară a membrilor familiei care oferă îngrijire pe termen lung pentru rudele lor. Se aşteaptă ca această nouă prestaţie acordată direct îngrijitorilor informali, denumită alocaţia îngrijitorului pe termen lung (dlhodobé ošetřovné), să contribuie la îmbunătăţirea poziţiei socio-economice în special în cazul femeilor. Astfel, începând cu 1 iunie 2018, îngrijitorul, lucrător dependent sau independent, este compensat pentru pierderea veniturilor din muncă din cauza responsabilităţilor de îngrijire (în aceeaşi manieră ca în cazul îngrijirii de scurtă durată) pentru perioada în care acordă îngrijire pentru un membru al familiei externat dintr-o unitate medicală după cel puţin 7 zile de spitalizare şi care necesită cel puţin 30 de zile de îngrijire suplimentară până la maximum 90 de zile. Dreptul la indemnizaţie este supus aprobării medicului responsabil. Persoanele care pot beneficia de această indemnizaţie sunt nu numai părinţii, bunicii, copiii, fraţii şi soţii sau partenerii necăsătoriţi, dar şi alte rude (de exemplu, unchii sau nepoţii persoanei îngrijite). Pentru a putea beneficia de indemnizaţie, îngrijitorul trebuie să fi contribuit la sistemul de asigurări de sănătate timp de cel puţin trei luni. Dacă este angajat, îngrijitorul nu poate fi concediat, iar după terminarea perioadei de îngrijire, acestuia îi este garantată întoarcerea la acelaşi loc de muncă conform noilor reglementări ale Codului Muncii din Republica Cehă. Angajatorii au însă dreptul de a refuza acordarea concediului pentru îngrijire dacă există motive operaţionale serioase.

1.2. Austria


La 1 ianuarie 2012 a intrat în vigoare o reformă cuprinzătoare în domeniul îngrijirii pe termen lung. Reforma a dus la preluarea deciziei acordării beneficiilor de îngrijire de lungă durată de la nivel local la nivel federal. Înainte de această reformă, structura beneficiilor de



îngrijire pe termen lung a fost fragmentată, în sensul că a existat o alocaţie de îngrijire acordată de la bugetul de stat (Bundespflegegeld) în paralel cu propriile alocaţii de îngrijire acordate la nivel local (Landespflegegeld). Scopul reformei din anul 2012 a fost preluarea deciziei la nivel central, reducerea factorilor de decizie, unificarea sistemului de acordare a beneficiilor şi scurtarea duratei de evaluare a îndeplinirii condiţiilor de acordare a beneficiilor pentru îngrijirea de lungă durată (Miklautz & Habersberger, 2014)44.

În anul 2014, au fost introduse două noi măsuri de sprijin pentru îngrijitorii informali: concediul de îngrijire şi concediul de îngrijire cu fracţiune de normă, pentru o durată standard de trei luni. Luarea concediului este condiţionată de un acord cu angajatorul şi este compensată cu o indemnizaţie de concediu de îngrijire. Fiind primul instrument politic care se concentrează mai curând pe îngrijitori decât pe cei care au nevoie de îngrijire şi abordând în mod explicit probleme de reconciliere, concediul de îngrijire poate fi văzut ca reprezentând o nouă abordare în ceea ce priveşte sistemul de îngrijire de lungă durată austriac.

Îngrijirea de lungă durată se acordă în sistem contributoriu, atât în ceea ce priveşte prestaţiile sociale în bani, cât şi cele în natură (servicii acordate 24h). Sistemul austriac de îngrijire de lungă durată este unul separat, aşadar serviciile medicale nu sunt furnizate în cadrul acestuia. Serviciile sociale sunt acordate cu testarea veniturilor, de furnizori publici sau privaţi, servicii care sunt organizate în principal la nivel regional şi central. Serviciile sociale sunt oferite de asociaţii nonguvernamentale sau instituţii publice prin intermediul asistenţilor sociali şi personalului medical. Persoanele care necesită mai mult de 65 de ore de îngrijire pe lună sunt îndreptăţite să beneficieze de alocaţia de îngrijire pe termen lung (Pflegegeld).


Legislaţia naţională prevede posibilitatea acordării de prestaţii sociale îngrijitorilor informali. Aceştia sunt de regulă membrii ai familiei. Aproximativ 80% dintre persoanele vârstnice care necesită îngrijire de lungă durată sunt îngrijite acasă sub diverse aranjamente făcute de membrii familiei.

Persoanele dependente pot beneficia de alocaţia pentru îngrijire pe termen lung (Pflegegeld) acordată în baza Legii federale privind alocaţia de îngrijire pe termen lung. Dreptul la alocaţia pentru îngrijire pe termen lung se acordă în caz de handicap fizic, mintal sau emoţional sau în caz de deficienţe senzoriale, doar pentru persoanele care necesită îngrijire peste 65 de ore pe lună (în medie) şi în cazurile în care se preconizează că nevoia de îngrijire va dura cel puţin şase luni. Există şapte categorii de dependenţă, în funcţie de numărul de ore de îngrijire necesitat, iar cuantumul prestaţiei de îngrijire pe termen lung este stabilit în funcţie de categoria de dependenţă. Beneficiarii pot folosi alocaţia de îngrijire pe termen lung pentru a plăti îngrijitori informali, dar şi pentru a plăti pentru servicii sociale (cantine sociale, servicii de îngrijire cu cazare, etc.).

Finanţarea "îngrijirii timp de 24 de ore din 24" ("24-Stunden-Betreuung") este un beneficiu în natură acordat în baza Legii privind îngrijirea la domiciliu (care cuprinde directive

44 Miklautz A., Habersberger J. (2014),The Austrian Long-term Care System. Disponibil online: http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=13214&langId=en



clare pentru îngrijitorul de persoane şi diferitele proceduri atât în cazul unei activităţi lucrative dependente – contract de muncă încheiat cu îngrijitorul) sau a Legii persoanelor care ajută la menaj şi a angajaţilor casnici aplicabilă în cazul unei activităţi lucrative independente, caz în care îngrijitorul de persoane trebuie să deţină o autorizaţie de exercitare a profesiei.

În cazul prestaţiilor de îngrijire pe termen lung acordate de către landuri, beneficiarul poate alege între alocaţia pentru îngrijire şi prestaţiile în natură, cu condiţia să prezinte dovezi care să ateste că scopul poate fi atins mai uşor prin prestaţii în natură decât prin prestaţii în bani.


O rudă apropiată care a acordat îngrijire pentru cel puţin un an de zile unei persoane diagnosticată cu demenţă sau unei persoane care este eligibilă pentru alocaţia de îngrijire pe termen lung, care nu mai poate acorda îngrijire din cauza unei probleme de sănătate, sau alte motive importante, poate beneficia de o indemnizaţie. Aceasta este acordată dintr-un fond înfiinţat prin Legea Persoanelor cu dizabilităţi, cu scopul de a acoperi costurile de îngrijire pentru perioada în care membrul familiei nu mai poate asigura îngrijirea persoanei dependente.

Plata asigurării pentru pensie: Dacă persoanele care au grijă de membrii familiei lor sunt nevoite să-şi întrerupă activitatea profesională, guvernul federal preia plata asigurării pentru pensie şi plata asigurării pentru sănătate. Acoperirea contribuţiilor de pensii pentru persoanele care au grijă de membrii familiei pentru perioada de îngrijire paliativă a rudelor muribunde se achită din Fondul de Ajutorare a Familiilor. Persoanele care nu pot munci din cauză că îngrijesc o rudă apropiată cu un grad de îngrijire de la nivelul 3 pot beneficia de asigurare de pensie. Plăţile sunt achitate în totalitate din mijloacele federale.

Dreptul la învoire: începând din anul 2014, angajatul care lipseşte de la locul de muncă din cauza necesităţii îngrijirii unei rude apropiate bolnave care locuieşte în aceeaşi gospodărie, are dreptul pe parcursul unui an de muncă să primească în continuare salariu în funcţie de timpul săptămânal normal de muncă. Acelaşi drept la învoire (Pflegefreistellung) există şi în cazul în care ruda este internată într-un spital şi necesită îngrijire.

Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijire: persoanele care au în îngrijire un membru al familiei (beneficiar de indemnizaţie de îngrijire de minim rang 3, minor sau suferind de demenţă) au dreptul la un concediu de îngrijire (Pflegekarenz) şi la reducerea programului de lucru în scopuri de îngrijire (Pflegeteilzeit) pentru o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 luni. În cazul reducerii programului de lucru, timpul de lucru nu poate fi mai mic de 10 ore pe săptămână. Indemnizaţia pentru îngrijire acordată pe perioada concediului de îngrijire este de regulă egală cu indemnizaţia de şomaj (Arbeitslosengeld) - 55% din venitul net zilnic.

Interviul cu îngrijitorul unui membru al familiei: încă din anul 2001, la cerere, personal calificat poate efectua vizite la domiciliul persoanei îngrijitoare a unui membru al familiei în vederea examinării eventualelor probleme apărute şi asigurării calităţii îngrijirii la domiciliu. Interviul este condus de un psiholog, asistent social sau altă persoană competentă să conducă



interviul, inclusiv într-un loc diferit de locuinţa îngrijitorului dacă acesta solicită. Interviul nu este taxabil şi poate include următoarele forme de asistenţă:

discuţie cu scopul de a ajuta îngrijitorul să-şi elibereze tensiunile (susţinere şi încurajare)

sprijin pentru auto-ajutorare (abilitare)

informaţii şi instruire despre cum să facă faţă situaţiei îngrijitorii informali

identificarea resurselor şi punctelor forte ale îngrijitorului

indicarea organismelor de suport disponibile în regiune.

Vizitele la domiciliu se finalizează şi cu evaluarea situaţiei identificate la momentul vizitei pe baza unui raport standardizat, raport unde sunt cuprinse şi informaţii despre situaţia efectivă a îngrijirii (cu cine locuiesc persoanele îngrijite, vârsta persoanelor îngrijite, etc.).

1.3. Spania


Până în anul 2005, îngrijirea de lungă durată a fost furnizată atât prin sistemul de sănătate, cât şi prin cel de asistenţă socială, cu o acoperire neunitară la nivel regional şi raportat la mediul de rezidenţă.

Începând cu anul 2006, Spania a implementat programul naţional „Autonomie şi dependenţă în sistemul de îngrijire” cu scopul de a avea o acoperire uniformă la nivel național în ceea ce priveşte dezvoltarea autonomiei persoanelor dependente şi de a conferi un caracter universal dreptului la îngrijire a persoanelor dependente. Sistemul include o gamă largă de servicii de îngrijire la domiciliu şi în centre speciale, alături de sprijin financiar şi cotidian pentru familii.

Legea 39/2006 privind implementarea sistemului de îngrijire a persoanelor dependente (LAPAD) reprezintă al patrulea pilon al sistemului spaniol de bunăstare socială. Adoptarea acestei legi a fost o reală provocare având în vedere sistemul de organizare descentralizată a Spaniei. Practic toate regiunile acestui stat şi-au adaptat normativele la prevederile noilor prevederi legale. Implementarea acestui act normativ a adus o mare parte din populaţie din zona inactivă în cea activă, atât salariaţii cât şi îngrijitorii neprofesionişti contribuind la sistemul de securitate socială. Astfel, legea 39/2006 a introdus îngrijirea informală ca formă de ocupare prin introducerea unei alocaţii lunare pentru îngrijirea familiei (Prestación Económica para Cuidados en el Entorno Familiar).

Prestaţiile sociale în natură includ diferite modalităţi de asistare a persoanei dependente fie la domiciliu fie în regim rezidenţial. Beneficiarii trebuie să plătească o parte din costuri în funcţie de circumstanţele lor financiare şi disponibilitatea serviciilor.



Beneficiile financiare variază în funcţie de gradul de dependenţă şi sunt disponibile numai dacă beneficiarii nu primesc şi alte tipuri de beneficii sociale. Prestaţiile sociale în bani pot acoperi costurile de îngrijire furnizate de centre acreditate, costurile de îngrijire oferite de îngrijitori non-profesionişti precum membrii familiei sau costurile angajării unui asistent personal care să îl ajute cu activităţile zilnice.

Până în anul 2012 contribuţiile de securitate socială pentru îngrijitorii informali au fost suportate prin sistemul de îngrijire de lungă durată, ulterior acestea au fost acoperite în sistem de co-plată, iar din 2013 acestea au devenit opţionale, plata fiind lăsată integral în sarcina îngrijitorului din familie.

Sunt prevăzute 3 nivele de dependenţă (moderată, severă şi majoră) şi fiecare grad având la rândul său 2 nivele de dependenţă în funcţie de autonomia persoanei şi intensitatea îngrijirii de care are nevoie. Îngrijitorul din familie poate fi inclus la sistemul de securitate socială. De alocaţia lunară pentru îngrijirea familiei beneficiază în general un membru al familiei, rareori fiind acordată unei persoane care oferă asistenţă din afara familiei.

Ulterior, noi reglementări au fost introduse, odată cu apariţia crizei financiare. Astfel, dintr-un program universal, sprijinul acordat familiilor cu persoane dependente s-a transformat într-un program bazat pe testarea veniturilor, alocaţia pentru îngrijirea familiei devenind cel mai răspândit beneficiu acordat pentru îngrijirea persoanelor dependente.


Spania are una dintre cele mai mari rate ale îngrijirii informale. Persoanele dependente se bazează într-o foarte mare măsură pe ajutorul primit din partea rudelor. Îngrijitorii informali nu beneficiază de pretaţii sociale în bani în mod direct.

Alocaţia pentru îngrijirea în familie şi susţinerea îngrijitorilor non-profesionişti: persoanele dependente pot beneficia de suport financiar dacă sunt îngrijite de un membru al familiei pentru cel puţin un an de zile şi în localitate nu sunt disponibile servicii de îngrijire. Persoana dependentă şi îngrijitorul trebuie să locuiască în aceeaşi gospodărie. Valoarea alocaţiei variază în funcţie de nivelul de dependenţă şi testarea veniturilor. Îngrijitorii dobândesc drepturi la calculul pensiei şi contribuie la schema de asigurări de sănătate în perioada în care acordă îngrijire, prin plata unor contribuţii voluntare.

Alocaţia pentru asistenţă personală: persoana dependentă este eligibilă să solicite alocaţia. Valoarea alocaţiei depinde de nivelul de îngrijire de care are nevoie persoana dependentă şi veniturile testate. Beneficiul se acordă atunci când serviciile publice nu sunt disponibile şi este destinat pentru plata unui serviciu de îngrijire sau pentru angajarea unui asistent personal.


Nu există prestaţii în bani acordate îngrijitorilor, ci doar beneficiarilor.

Reforma începută în anul 2007 a permis multor persoane, în special femei, să intre în sistemul de securitate socială fiindu-le recunoscută perioada de îngrijitor ca vechime în muncă



la calculul pensiei. Ulterior, statul spaniol a retras plata contribuţiilor de securitate socială pentru îngrijitorii informali. În prezent, aceştia beneficiază de dreptul de a opta pentru o schemă de asigurare voluntară (convenio especial) plătind nişte contribuţii reduse faţă de alte categorii de contributori.

Concediu plătit: angajaţii au dreptul la 2 zile de concediu plătit în cazul în care o rudă apropiată este grav bolnavă, internată în spital, sau moare. În cazul în care ruda se află în altă localitate, concediul este extins la 4 zile.

Concediu de îngrijire prelungit (Excedencia por cuidado de familiares): Angajaţii au dreptul la reducerea programului de lucru (Reducción de jornada) sau la un concediu de îngrijire de până la doi ani (în cazul funcţionarilor publici până la 3 ani), în vederea îngrijirii unui membru al familiei (rudă până la gradul al doilea) care se află într-o situaţie de dependenţă. Salariatului îi este garantat dreptul de a reveni la locul de muncă pe acelaşi post în primul an sau pe o poziţie similară în următorul an, iar perioada de concediu de îngrijire este considerată vechime în muncă la calculul pensiei în primul an de concediu.

Indemnizaţia pentru persoanele care desfăşoară activităţi independente: din anul 2015 persoanele care desfăşoară activităţi independente pot beneficia de sprijin financiar pentru îngrijirea unei rude dependente. Premisa este reducerea timpului lor de lucru în vederea îngrijirii membrilor familiei în stare de dependenţă precum şi angajarea unei persoane pentru cel puţin 3 luni cu cel puţin 50% din norma de lucru pentru a compensa reducerea timpului de lucru al persoanei care desfăşoară activităţi independente. O precondiţie este ca persoana care desfăşoară o activitate independentă să fie asigurată în schema de asigurări sociale pentru persoanele care desfăşoară activităţi independente. Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii, persoanelor care desfăşoară activităţi independente le vor fi plătite contribuţiile de asigurări sociale pentru până la 12 luni (50% dacă este angajată în locul lor o persoană în timp parţial). Beneficiul poate fi solicitat o singură dată pentru o persoană dependentă, dar poate fi solicitat din nou pentru o altă persoană dependentă. Scopul acestui beneficiu este cel al reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie şi în cazul persoanelor care desfăşoară activităţi independente.

Pensia pentru invaliditate severă: beneficiu de asigurare socială acordat persoanei cu dizabilitate cu vârsta sub 65 de ani (care nu îndeplineşte condiţiile pensionării pentru limită de vârstă), reprezentând suplimentarea cu 50% a pensiei de invaliditate cu scopul de a putea plăti un îngrijitor.

1.4. Suedia


În Suedia, discursul politic al perioadei de după cel de-al doilea război mondial a evidenţiat faptul că doar finanţarea şi furnizarea publică pot garanta servicii la fel de bune pentru toate categoriile sociale, în funcţie de necesităţi şi nu de puterea de cumpărare. Dezvoltarea serviciilor municipale de îngrijire la domiciliu la începutul anilor 1950 a



reprezentat un pas important în construirea statului bunăstării. Serviciile de îngrijire la domiciliu au permis persoanelor în vârstă sărace să rămână acasă fără a fi dependente de copiii lor.

De la sfârşitul anilor 1970, tendinţa a fost aceea de scădere a suportului pentru persoanele vârstnice din surse publice, cu centrarea atenţiei asupra celor mai nevoiaşi, de peste 80 de ani. Această tendinţă a contribuit, de asemenea, la creşterea sprijinului acordat de îngrijitorii informali. Caracteristica anilor 1990 a fost suportul crescut din partea îngrijitorilor informali de sex feminin: în anul 1994, 29% din persoanele vârstnice singure au primit ajutor de la un îngrijitor de sex feminin, iar procentul a crescut la 39% în anul 2000 (Albin, 201145). De altfel, deşi familia nu are obligaţia legală de a avea grijă de membrii vârstnici aflaţi în situaţii de dependenţă, rolul acesteia a crescut în ultimii ani în cazul tuturor claselor sociale (Ulmanen & Szebehely, 2015)46.

În prezent, legislaţia naţională garantează dreptul individului la un standard de viaţă rezonabil, însă respectarea acestei prevederi este lăsată în sarcina autorităţilor locale, neexistând un sistem adresat explicit îngrijirii de lungă durată.

Furnizarea serviciilor de îngrijire de lungă durată se bazează pe dreptul universal la îngrijire, iar beneficiile sociale sunt în principal beneficii în natură. Totuşi, unele municipalităţi oferă şi beneficii în bani.

Îngrijirea informală de către membrii familiei este considerată ca o parte adiacentă serviciilor publice şi nu este integrată în politicile familiale ale statului suedez. Nu există nici o obligaţie legală a familiei de a-şi îngriji rudele. Autorităţile locale sunt în schimb obligate să ofere sprijin îngrijitorilor odată cu intrarea în vigoare în anul 2009 a noii legi privind serviciile sociale.


Până recent, soţii, copiii acestora sau alte rude ofereau în mod obişnuit ajutor persoanelor vârstnice în ceea ce priveşte activităţi precum cumpărături, iar activităţile care ţin de asistenţa personală a unei persoane vârstnice erau acoperite în general de profesionişti, prin sistemul de îngrijire formală. Cu toate acestea, în contextul unui declin gradual al serviciilor formale de îngrijire de lungă durată, îngrijirea vârstnicilor s-a reorientat în ultimii ani către familie. De aceea, problemele care au apărut în ceea ce priveşte reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie sunt relativ un fenomen nou în Suedia.

Aşa cum am arătat, municipalităţile sunt obligate prin lege (începând din anul 2009) să acorde sprijin îngrijitorilor informali. Conform Legii privind serviciile sociale din 2009, municipalităţile trebuie să respecte şi să coopereze cu îngrijitorii informali, oferind sprijin adaptat nevoilor lor. Scopul este de a atenua volumul de muncă al îngrijitorilor informali şi

45 Albin, B., Siwertsson, C. &Svensson, J-O. (2011),Informal care of the elderly in Sweden-Carers’ situation. Aotearoa New Zealand Social Work, Issue 23(1&2). Disponibil online la: https://anzswjournal.nz/anzsw/article/download/170/253 46 Ulmanen, P. & Szebehely, M. (2015), From the state to the family or to the market? Consequences of reduced residential eldercare in Sweden. International Journal of Social Welfare, Vol. 24, nr. 1, pp. 81-92



impactul asupra stării lor de sănătate, precum şi de a le oferi informaţiile şi cunoştinţele necesare. De asemenea, Legea privind serviciile sociale din 2009 vizează recunoaşterea muncii oferite de îngrijitorii informali şi recunoaşterea importanţei acesteia. Îngrijitorii au dreptul, în anumite circumstanţe, să-şi ia concediu de la locul de muncă pentru a oferi îngrijire unei persoane în vârstă sau unei rude bolnave în stadiu terminal. Unele municipalităţi oferă prestaţii în bani pe care beneficiarii îngrijirii le pot folosi pentru a compensa îngrijitorul. De asemenea, municipalităţile pot recompensa direct îngrijitorii informali în anumite condiţii.

Municipalităţile pun la dispoziţia îngrijitorilor informali grupuri sau centre de asistenţă pentru îngrijitori, care pot fi o sursă de sprijin reciproc. Municipalităţile pot oferi, de asemenea, acces la concediu de repaus/recuperare, responsabilităţile de îngrijire fiind preluate de furnizorii formali de îngrijiri la domiciliu sau de organizaţiile non-profit (oferite gratuit în circa 50% din municipalităţi, în altele sunt necesare mici taxe) sau de furnizorii de îngrijire în regim rezidenţial. Unele municipalităţi furnizează, de asemenea, servicii suport pentru îngrijitori precum tratamente SPA, masaj consultaţii medicale47.

Alocaţia de îngrijire: municipalitatea încheie un contract de angajare a unui membru al familiei în vederea îngrijirii unei persoane vârstnice dependente. Îngrijitorul are astfel statut de persoană asigurată în sistemul de securitate socială. Perioada pentru care se poate încheia un astfel de contract este nedeterminată. Cuantumul alocaţiei acordate variază în funcţie de o serie de criterii precum numărul de ore de îngrijire asigurate de îngrijitor.


Municipalităţile sprijină îngrijitorii informali prin oferirea unor servicii precum: furnizarea de informaţii, ajutor la cerere sau ajutor programat astfel încât îngrijitorii să-şi ia o perioadă de timp liber, grupuri de susţinere pentru îngrijitori, centre pentru îngrijitori care organizează diverse activităţi.

Concediu pentru îngrijirea rudelor: angajaţii pot beneficia de un concediu pentru îngrijire full-time sau part-time pentru o perioadă de maxim 100 de zile/persoană în stare severă de boală. Persoana în stare severă de boală este acea persoană a cărei viaţă este în pericol şi s-ar putea să nu supravieţuiască în viitorul apropiat. Angajatorul are obligaţia legală de a respecta dreptul persoanei care solicită concediul de a reveni pe acelaşi post. Nu doar rudele apropiate pot solicita concediu pentru îngrijire, ci şi alte persoane care doresc să ofere îngrijire paleativă pentru persoane foarte apropiate lor. În perioada concediului, îngrijitorii au dreptul la o indemnizaţie al cărei cuantum este de regulă în jur de 80% din venitul salariatului care solicită concediul, existând totuşi un prag superior. Şomerii înregistraţi care au lucrat cel puţin 6 luni înainte de a deveni şomeri au de asemenea dreptul de a aplica pentru indemnizaţie pentru îngrijirea rudelor în anumite condiţii.

Sprijin financiar indirect pentru îngrijirea rudelor: Alocaţia de invaliditate (handikappersättning): persoanele cu dizabilităţi care au nevoie de asistenţă personală (de cel puţin 2 ore pe zi, sau asistenţă pentru a învăţa sau munci), pot solicita această alocaţie. Alocaţia

47 Comisia Europeană (2016), Health Care & Long-Term Care Systems. Disponibil online la: https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/joint-report_se_en_2.pdf



este acordată persoanelor cu vârsta cuprinsă între 19 şi 65 de ani a căror dizabilitate s-a instalat de cel puţin 1 ani de zile. Persoanele fără vedere sau persoanele cu dificultăţi severe de auz sunt îndreptăţite să primească această alocaţie şi după împlinirea vârstei de 65 de ani, câtă vreme dizabilitatea s-a instalat înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani. Cuantumul alocaţiei variază în funcţie de veniturile beneficiarului. Scopul acordării acestei alocaţii este de a acoperi cheltuielile de îngrijire şi alte cheltuieli relaţionate.

1.5. Olanda


Îngrijirea de lungă durată reprezintă un sistem clar definit în Olanda (definit încă din anul 1968 şi reformat începând cu anul 2007 şi ulterior în anul 2015), organizat regional şi finanţat prin sistemul de asigurări sociale şi de sănătate de contribuabilii care muncesc pe teritoriul Olandei indiferent că aceştia sunt persoane rezidente sau nerezidente pe teritoriul Olandei.

Primul pas semnificativ în reformarea sistemului a fost introducerea Legii privind asistenţa socială (Wmo) în anul 2007, al cărui element cheie a fost descentralizarea serviciilor de îngrijire de lungă durată care au fost trecute în responsabilitatea municipalităţilor. Începând cu anul 2015, în Olanda are loc o reformare majoră cu scopul de a reduce cheltuielile cu îngrijirea de lungă durată în paralel cu păstrarea calităţii serviciilor de îngrijire. Un obiectiv important al reformei a fost acela de a îmbunătăţi calitatea sistemului de îngrijire de lungă durată, făcându-l mai orientat către client, prin trecerea de la îngrijirea rezidenţială la cea non-rezidenţială, descentralizarea îngrijirii nerezidenţiale şi reducerea cheltuielilor.

În opinia guvernului, acoperirea largă şi nivelul ridicat de finanţare publică a sistemului de îngrijire de lungă durată au creat un sistem bazat pe ofertă şi "supra-medicalizat", cu clienţi poziţionaţi în principal într-un rol de persoane dependente. Reforma din anul 2015 a urmărit o trecere a clienţilor de la un mediu rezidenţial la unul nerezidenţial. Îngrijirea rezidenţială rămâne disponibilă numai clienţilor pentru care îngrijirea nerezidenţială nu este o opţiune realistă. Persoanele cu probleme de moderate de sănătate nu mai sunt eligibile pentru îngrijirea rezidenţială. Schimbarea se bazează pe presupunerea că persoanele cu probleme moderate de sănătate ar putea fi mai bine îngrijite la domiciliu şi că tot mai mulţi oameni preferă îmbătrânirea în propria casă. Îngrijirea rezidenţială rămâne destinată persoanelor care au nevoie de supraveghere permanentă pentru a evita escaladarea sau vătămări grave şi persoanelor care au nevoie de îngrijire 24 de ore din 24 din cauza problemelor fizice sau a problemelor de auto-control (Maarsea & Jeurissen, 2016)48.

În lumina acestor schimbări, principalele provocări ale reformei sistemului de îngrijire de lungă durată sunt reprezentate de dezvoltarea celor mai potrivite măsuri de susţinere a îngrijitorilor informali, precum: condiţii de muncă flexibile, concediu de recuperare, alocaţia de

48 Maarsea, J.A.M. & Jeurissen, P.P. (2016)The policy and politics of the 2015 long-term care reformin the Netherlands. Health Policy 120 (2016) 241–245.



îngrijire care să compenseze pierderile câştigurilor salariale sau să acopere cheltuielile de îngrijire, beneficii financiare plătite direct îngrijitorilor, menţinerea femeilor pe piaţa muncii (Comisia Europeană, 201649.

Beneficiile acordate sunt atât în natură cât şi în bani, însă îngrijitorii informali nu primesc în mod direct beneficii în cadrul acestui sistem. Olanda are o tradiţie veche în ceea ce priveşte acordarea serviciilor de îngrijire pe termen lung în sistem rezidenţial, însă odată cu reforma din anul 2015 autorităţile locale beneficiază de libertatea de a acorda sprijin sporit îngrijirii la domiciliu de tip informal şi persoanele care au nevoie de îngrijire 24/24 au prioritate la serviciile de îngrijire în sistem rezidenţial. Mai mult, guvernul olandez a introdus în anul 2003 Protocolul îngrijirii obişnuite (Protocol gebruikelijke zorg), potrivit căruia membrii gospodăriei sunt obligaţi să asigure îngrijire de termen lung şi ajutor pe termen scurt membrilor familiei cu condiţia ca ei la rândul lor să se afle într-o stare de sănătate care să le permită să ofere îngrijire.


Odată cu reforma din anul 2015 a fost introdus un element nou în sistemul de îngrijire de lungă durată, acordându-se o mai mare importanţă îngrijirii persoanelor dependente în sânul familiei. Drept rezultat, îngrijirea informală joacă un rol important în prezent în vederea acoperirii nevoilor de îngrijire ale persoanelor dependente.

Reforma din anul 2015 a trecut în sarcina autorităţilor locale acordarea de sprijin pentru îngrijirea la domiciliu, acestea beneficiind de fonduri pentru care au libertatea de a decide cum le folosesc, ce tip de servicii oferă şi în ce modalitate susţin financiar îngrijitorii informali.

Totuşi, legislaţia naţională încurajează combinarea muncii remunerate cu îngrijirea rudelor dependente. Astfel, îngrijitorii sunt îndemnaţi să apeleze la aranjamente flexibile de muncă în vederea reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie. Femeile lucrează cel mai adesea în program part-time. În anul 2016, prin Legea programului de lucru flexibil (Wet Flexibel Werken), a fost introdus şi dreptul legal al lucrătorilor de a-şi adapta programul de lucru şi de a-şi alege locul de unde le este mai uşor să-şi desfăşoare activitatea remunerată, pe lângă dreptul deja existent la un program de lucru part-time. Scopul acestei legi a fost de a îmbunătăţi echilibrul între viaţa profesională şi viaţa de familie.

În contextul reformei din 2015 când condiţiile privind eligibilitatea pentru îngrijirea în sistem rezidenţial au devenit mult mai restrictive, se aşteaptă să crească numărul îngrijitorilor informali şi intensitatea îngrijirii informale oferite.

Legislaţia nu prevede acordarea unei alocaţii de îngrijire, dar persoanele dependente pot aplica pentru un buget personal (Persoonsgebonden budget) dacă pot dovedi că serviciile existente nu sunt potrivite nevoilor lor individuale.

49 European Commission (2016), Joint Report on Health Care and Long-Term Care Systems and Fiscal Sustainability- Country Documents.




Concediu pentru îngrijirea rudelor: concediul pentru îngrijirea de lungă durată (Zorgverlof) este acordat angajaţilor care doresc să îngrijească o rudă sau o cunoştinţă. Persoanele liber profesioniste nu sunt eligibile. Concediul pentru îngrijire s-a acordat în trecut numai în situaţia în care persoana îngrijită risca sa-şi piardă viaţa, dar începând cu anul 2015 sunt eligibile şi situaţiile în care persoana are nevoie de îngrijire de lungă durată din cauza unei boli sau a unei dizabilităţi. Durata concediului de îngrijire este de maxim 6 ori durata orelor lucrătoare săptămânale dintr-un an (maxim 240 de ore). De obicei concediul nu este plătit, însă există situaţii în care contractele colective prevăd aranjamente de muncă şi suport financiar pe perioada concediului pentru îngrijire. Concediul de îngrijire poate fi luat şi în sistem part-time.

Suport financiar indirect pentru îngrijirea membrilor familiei: persoanele dependente pot aplica pentru un buget personal (Persoonsgebonden budget) dacă pot dovedi că serviciile existente nu sunt potrivite nevoilor lor individuale. Din acest buget pot fi plătiţi îngrijitori informali. Pentru a beneficia de acordarea acestui buget personal, există anumite criterii care trebuie îndeplinite şi care diferă de la o municipalitate la alta. Cu toate acestea, îngrijitorii informali plătiţi din acest buget nu sunt asiguraţi în sistemul de asigurări sociale .

Suport financiar acordat îngrijitorilor informali cu salarii mici: unele municipalităţi acoperă cheltuielile de transport ale angajaţilor care sunt plătiţi la nivelul salariului minim pe economie şi care au şi calitatea de îngrijitori informali ai membrilor familiei.

CAPITOLUL 2. SITUAȚIA EXISTENTĂ CU PRIVIRE LA SERVICIILE-SUPORT ȘI SCHEMELE DE FINANȚARE DESTINATE ÎNGRIJITORILOR INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE CU NEVOI DE ÎNGRIJIRE DE LUNGĂ DURATĂ DIN ROMÂNIA


În România, îngrijirea de lungă durată este orientată aproape exclusiv către îngrijirea informală. Modificarea normelor sociale în ultimii ani în societatea românească împreună cu fenomenul emigrării masive au condus la creșterea numărului de persoane vârstnice care trăiesc singure, dar ar avea nevoie de îngrijire la domiciliu sau în sistem rezidențial.

Furnizarea de îngrijire la domiciliu este însă dificilă deoarece majoritatea populației vârstnice din România trăiește în zone rurale, unde disponibilitatea unor asemenea servicii este absentă sau insuficientă.

Cererea de îngrijire în sistem rezidențial a crescut mai rapid decât oferta disponibilă de astfel de servicii, existând liste lungi de așteptare pentru a obține un loc în instituțiile specializate. Deși numărul de centre speciale a crescut în ultimii ani ca răspuns la acest fenomen, taxele mari le fac accesibile doar pentru vârstnicii care au pensii mari sau ale căror familii își permit să susțină plata acestora.



În această situație, cele mai multe dintre persoanele vârstnice dependente beneficiază doar de serviciile de îngrijire furnizate în cadrul familiei.


Legea asistenței sociale nr.292/2011 definește îngrijitorul informal ca fiind "persoana necalificată, membru al familiei, rudă sau orice altă persoană, care asigură îngrijirea personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea activităților de bază și instrumentale ale vieții zilnice de către persoana care și-a pierdut autonomia funcțională".

Deși importanța îngrijirii informale este recunoscută de autorități, nu există nici o estimare oficială cu privire la dimensiunea îngrijirii informale în România.

În ultimii ani, a existat o tendință de trecere de la îngrijirea instituționalizată la îngrijirea la domiciliu. Aceasta din urmă, dincolo de faptul că este mai ieftină reducând cheltuielile publice cu îngrijirea de lungă durată, este cea mai preferată metodă de îngrijire de către vârstnici deoarece le permite acestora să-și mențină independența și relațiile sociale.


Articolul 99 din Legea asistenței sociale nr.292/2011 stipulează că îngrijitorii informali și formali beneficiază de facilități și servicii de suport, indemnizații, servicii de consiliere, servicii de tip respiro și concediu de îngrijire, conform legii. În același timp, articolul 86 aliniatul 2 menționează că îngrijitorii informali și formali beneficiază de facilități și servicii de suport, reglementate prin legislația specială.

Articolul 13, alin.2, din Legea 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice stipulează că soțul și rudele care au în îngrijire un vârstnic în situație de dependență pot beneficia de program redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al îngrijitorului la domiciliu.

În România, nu există nici un fel de indemnizații/beneficii pentru îngrijirea informală a persoanelor vârstnice, ci numai pentru persoanele care sunt oficial recunoscute ca având o dizabilitate. Cu toate acestea, persoanele vârstnice care au afecțiuni cronice sau sunt bolnave în fază terminală sau au multiple comorbidități pot fi evaluate pentru a fi încadrate într-un grad de dizabilitate. În acest fel, acestea pot beneficia de o indemnizație de îngrijire care în mod obișnuit se acordă unui membru al familiei lor.



CAPITOLUL 3. METODOLOGIE PRIVIND PROIECTAREA, ORGANIZAREA ȘI REALIZAREA UNEI ANCHETE PILOT PRIVIND IDENTIFICAREA FACTORILOR DE STIMULARE/FRÂNARE A DEZVOLTĂRII ȘI IMPLEMENTĂRII UNOR SERVICII-SUPORT DESTINATE ÎNGRIJITORILOR INFORMALI

3.1. Construirea metodologiei de derulare a anchetei pilot

Obiectivul cercetării cantitative

Scopul acestei anchete pe bază de chestionar este de a identifica o serie de factori care stimulează şi/sau care frânează dezvoltarea și implementarea unor servicii-suport destinate îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice.

Facem precizarea că obiectivul principal este acela de construire şi testare a unui instrument de cercetare cu grad de replicabilitate. Pornind de la acest obiectiv a fost desfăşurată o anchetă pilot la nivelul regiunii de dezvoltare Nord-Est identificată ca fiind una dintre regiunile cu valorile cele mai ridicate în ceea ce priveşte următorii indicatori consideraţi relevanţi pentru identificarea situaţiei de fapt a îngrijirii informale: distribuția populaţiei vârstnice (de 65 de ani şi peste) în profil regional, rata sărăciei relative în profil regional şi ponderea emigranţilor definitivi în totalul populaţiei naţionale50.

Metoda utilizată

Pentru colectarea informaţiilor a fost utilizat un chestionar standardizat (Anexa A).

Metoda de culegere a datelor: CAWI (Computer Assisted Web Interviewing/Cercetarea on line) având în vedere timpul scurt de implementare şi bugetul redus al proiectului. Softul specializat de CAWI utilizat a asigurat editarea şi gestionarea chestionarului, precum şi exportul datelor culese în format SPSS în vederea prelucrării şi analizei datelor culese.

Grupul ţintă

Grupul ţintă al anchetei pilot este reprezentat de serviciile publice de asistenţă socială înfiinţate în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale (DGASPC/DAS/SPAS) din regiunea de dezvoltare Nord-Est care au oferit sau nu în cursul anului 2017 servicii de îngrijire personală la domiciliul beneficiarilor (DAGSPC - Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, cu personalitate juridică, în subordinea consiliului judeţean; DAS – Direcţie de Asistenţă Socială cu personalitate juridică, în subordinea consiliului local al municipiului/oraşului; DAS – Direcţie de Asistenţă Socială fără personalitate juridică, în aparatul de specialitate al primarului; SPAS - compartiment de asistenţă socială organizat la nivelul comunei, în aparatul de specialitate al primarului).

50 Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo-online



Eşantion

Eşantionul investigat a fost unul de oportunitate. Chestionarul a fost trimis spre completare tuturor SPAS-urilor din regiunea de dezvoltare Nord-Est (548 în total). Lista cu datele de contact ale UAT-urilor a fost pusă la dispoziţia INCSMPS de către MMJS, beneficiarul proiectului. Au fost contactate toate UAT-urile din lista pusă la dispoziţie, iar pentru a creşte rata de completare a chestionarului, SPAS-urile au fost contactate şi telefonic. Totodată, împreună cu link-ul pentru completarea chestionarului online, a fost transmisă şi o adresă semnată de reprezentanţii Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, în calitate de beneficiar şi finanţator al proiectului, prin care reprezentanţii SPAS au fost informaţi asupra scopului proiectului şi au fost încurajaţi să furnizeze informaţiile solicitate.

Limite asumate

Raportat la dimensiunea populaţiei de baza (548 de UAT-uri), un eşantion reprezentativ ar fi însemnat investigarea a cca. 320 de UAT-uri cu o eroare de eşantionare de +/-3,5% la un interval de încredere de 95%). În contextul dat (timp scurt de implementare a proiectului, resurse umane şi financiare reduse), reprezentativitatea unui astfel de eşantion nu a putut fi asigurată, motiv pentru care am optat pentru administrarea chestionarelor online (cu costuri mult reduse de culegere a datelor şi o rapiditate mai mare de culegere a datelor).

În cazul culegerii datelor prin intermediul chestionarelor online autoadministrate, rata de răspuns este mult mai mică faţă de rata de răspuns obţinută în cazul intervievării subiecţilor de operatori specializaţi prin tehnica faţă-în-faţă asistată computerizat (CAPI) sau pe suport hârtie (PAPI).

O altă limită este legată de controlul redus asupra celor care răspund la întrebări, la care se adaugă şi dificultatea asigurării completitudinii chestionarului (parcurgerea tuturor întrebărilor de către respondenţi).

Însă, având în vedere caracterul replicabil al instrumentului de cercetare elaborat în cadrul proiectului, culegerea datelor poate fi extinsă la nivel naţional, utilizându-se acelaşi chestionar, dar cu constituirea unui eşantion reprezentativ şi utilizarea unei tehnici de culegere a datelor asistată de operatori profesionişti.

Operaţionalizarea conceptelor

ÎNGRIJIRE DE LUNGĂ DURATĂ = îngrijirea persoanei care necesită pe o perioadă mai lungă de 60 de zile ajutor pentru îndeplinirea activităţilor de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice este definită ca îngrijire de lungă durată (cf. Legii asistenţei sociale nr. 292/2011)

ÎNGRIJITOR INFORMAL = persoana necalificată, membru al familiei, rudă sau orice altă persoană, care asigură îngrijirea personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea activităţilor de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice de către persoana care şi-a pierdut autonomia funcţională (cf. Legii asistenţei sociale nr. 292/2011)

ÎNGRIJITOR FORMAL = persoana calificată, certificată profesional, care asigură îngrijirea personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea activităţilor de bază şi instrumentale



ale vieţii zilnice de către persoana care şi-a pierdut autonomia funcţională ((cf. Legii asistenţei sociale nr. 292/2011)

PERSOANĂ VÂRSTNICĂ. = persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege (cf. Legii nr. 17/2000 *** Republicată privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice); persoanele vârstnice sunt persoanele care au împlinit vârsta de 65 de ani (cf. Legii asistenţei sociale nr. 292/2011)

ACTIVITĂŢI DE BAZĂ ALE VIEŢII ZILNICE = asigurarea igienei corporale, îmbrăcare şi dezbrăcare, hrănire şi hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer şi mobilizare, deplasare în interior, comunicare (cf. Legii asistenţei sociale nr. 292/2011)

ACTIVITĂŢI INSTRUMENTALE ALE VIEŢII ZILNICE = prepararea hranei, efectuarea de cumpărături, activităţi de menaj şi spălătorie, facilitarea deplasării în exterior şi însoţire, activităţi de administrare şi gestionare a bunurilor, acompaniere şi socializare (cf. Legii asistenţei sociale nr. 292/2011)

Dimensiunile operaţionale ale chestionarului

Prezentăm în cele ce urmează dimensiunile operaţionale ale chestionarului, precum şi indicatorii alocaţi fiecărei dimensiuni. Chestionarul elaborat şi aplicat este prezentat în Anexa A a prezentului raport.

DIMENSIUNILE CHESTIONARULUI

INDICATORI

STANDARDE MINIME DE CALITATE PENTRU SERVICIILE DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU PENTRU PERSOANE VÂRSTNICE

1. Frecvenţa oferirii de servicii de îngrijire personală la domiciliu prin care se acordă ajutor persoanelor vârstnice pentru realizarea activităţilor de bază ale vieţii zilnice

2. Frecvenţa oferirii de servicii de îngrijire personală la domiciliu prin care se acordă ajutor persoanelor vârstnice pentru realizarea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice

3. Numărul de beneficiari de servicii de îngrijire la domiciliu în anul 2017

4. Asigurarea monitorizării situaţiei beneficiarului de îngrijire la domiciliu şi a aplicării planului individualizat de asistenţă şi îngrijire



5. Efectuarea de vizite la domiciliul beneficiarului de către responsabilul de caz şi/sau alţi angajaţi pentru a verifica modul cum îşi îndeplineşte îndatoririle personalul de îngrijire la domiciliu

6. Inventarierea perioadei medii pentru care persoanele vârstnice beneficiază de îngrijire informală

7. Inventarierea vârstei la care persoanele vârstnice încep să beneficieze de îngrijire informală

8. Oferirea de consiliere şi informare îngrijitorilor informali în anul 2017

9. Numărul sesizărilor înregistrate la nivelul instituţiei referitoare la abuzuri şi/sau neglijare a persoanelor vârstnice de către îngrijitori informali

10. Modalitatea de soluţionare a sesizărilor înregistrate

11. Existenţa unei proceduri proprii pentru identificarea, semnalarea şi soluţionarea oricărei forme de abuz (fizic, psihic, economic) şi oricărei forme de neglijare a persoanei sau de tratament degradant la care pot fi supuse persoanele vârstnice beneficiare de îngrijire de lungă durată de către personalul de îngrijire şi/sau de către îngrijitori informali

12. Numirea a cel puţin 3 elemente de dificultate întâmpinate de personalul SPAS în procesul de monitorizare a îndeplinirii obligaţiilor îngrijitorului informal

ÎNCHEIEREA DE CONTRACTE DE PRESTĂRI SERVICII CU PERSONAL DE ÎNGRIJIRE PRIN PLATA CU ORA, FRACŢIUNI DE NORMĂ SAU NORMĂ ÎNTREAGĂ

1. Numărul de contracte de prestări servicii cu personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă încheiate în anul 2017 în baza art. 13 din Legea nr.17/2000

2. Motivele pentru care nu au încheiat astfel de contracte

ACOPERIREA DREPTURILOR SALARIALE PENTRU ÎNGRIJITORI MEMBRII AI FAMILIEI CARE AU ÎN ÎNGRIJIRE O PERSOANA VÂRSTNICĂ DEPENDENTĂ

1. Numărul de persoane pentru care au acoperit drepturi salariale în anul 2017 pentru îngrijitori informali membrii ai familiei care au în îngrijire o persoana vârstnică dependentă

2. Motivele pentru care nu au acoperit drepturi salariale în anul 2017



ASISTAREA PERSOANELOR VÂRSTNICE ÎN VEDEREA ÎNCHEIERII UNUI ACT JURIDIC TRANSLATIV DE PROPRIETATENÎN SCOPUL ÎNTREŢINERII ŞI ÎNGRIJIRII PERSONALE

1. Numărul de persoane asistate în anul 2017 în vederea încheierii unui act juridic translativ de proprietate, cu titlu oneros sau gratuit, în scopul întreţinerii şi îngrijirii personale

2. Motivele pentru care nu au fost asistate în anul 2017 persoane vârstnice în vederea încheierii unui act translativ de proprietate

FACTORI DE FRÂNARE/STIMULARE A SERVICIILOR SUPORT ŞI SCHEMELOR DE FINANŢARE PENTRU ÎNGRIJITORII INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE

1. Aprecierea măsurii în care îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice din România beneficiază de măsuri de suport/scheme de finanţare în procesul de îngrijire de lungă durată a persoanelor respective

2. Numirea măsurilor de suport de care beneficiază îngrijitorii informali în procesul de îngrijire de lungă durată

3. Numirea principalelor dificultăţi cu care se confruntă îngrijitorii informali care acordă servicii de îngrijire la domiciliu persoanelor vârstnice în România

4. Numirea a 5 factori care ar putea frâna dezvoltarea și implementarea serviciilor suport și/sau schemelor de finanțare propuse

5. Numirea a 5 factori care ar putea stimula dezvoltarea și implementarea serviciilor suport și/sau schemelor de finanțare propuse

6. Propuneri în direcţia îmbunătăţirii serviciilor-suport și/sau schemelor de finanțare pentru îngrijitorii informali (familie) ai persoanelor vârstnice dependente din România

VARIABILE SOCIO-DEMOGRAFICE

1. Statut SPAS

2. Mediul de rezidenţă

3. Judeţ

4. Localitate

5. Numele persoanei respondente

6. Funcţia persoanei respondente



3.2. Administrarea și derularea anchetei pilot

Administrarea anchetei

Colectarea datelor s-a desfăşurat în perioada 01-22 noiembrie 2018. În acest interval au fost completate 202 chestionare, din care au fost validate 150. Motivele invalidării au fost legate de gradul de corectitudine şi completitudine a datelor completate (chestionarele nu au fost completate în totalitate, peste 80% din întrebările din chestionarele invalidate fiind fără răspuns).

Prelucrarea datelor, analiza şi interpretarea statistică a rezultatelor a fost realizată utilizând un soft specializat de analiză statistică a datelor (SPSS).

Analiza rezultatelor

Aspecte socio-demografice

Mai puţin de 15% dintre unităţile SPAS participante la ancheta pilot sunt din mediul urban, restul provenind din mediul rural şi funcţionând ca şi compartimente de asistenţă socială organizate la nivelul comunei, în aparatul de specialitate al primarului.

Standarde minime de calitate privind serviciile de îngrijire la domiciliu

Majoritatea respondenţilor afirmă că modalitatea cea mai frecventă de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice la nivelul comunității lor este cea informală (aproximativ 80%). Doar 21% dintre unităţile SPAS participante la ancheta pilot au declarat că au acordat în anul 2017 servicii de îngrijire personală la domiciliul beneficiarilor (8% au oferit ajutor persoanelor vârstnice pentru realizarea activităţilor de bază şi 13% au oferit ajutor pentru realizarea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice).

Majoritatea SPAS-urilor care au declarant că în anul 2017 au oferit servicii de îngrijire personală la domiciliul vârstnicilor afirmă că aproape toate activităţile de bază sunt realizate în general zilnic, asigurarea igienei corporale fiind realizată în mai degrabă săptămânal (Grafic 1).



În ceea ce priveşte activităţile instrumentale ale vieţii zilnice, se observă că administrarea şi gestionarea bunurilor nu reprezintă o activitate care să fie realizată cu sprijinul SPAS, în vreme ce frecvenţa realizării celorlalte activităţi instrumentale este destul de variată, de la realizarea săptămânală a cumpărăturilor, până la prepararea hranei, menaj şi spălătorie de câteva ori pe săptămână (Grafic 2).

Numărul mediu de persoane vârstnice beneficiare de îngrijire la domiciliu în anul 2017 a fost de 34 de persoane, însă majoritatea SPAS-urilor care au furnizat servicii de îngrijire la domiciliu au declarant un număr de 15 persoane vârstnice beneficiare de îngrijire la domiciliu în anul de referinţă.

Din cele 31 de SPAS-uri care au declarat că au furnizat servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice în anul 2017, aproape 3 sferturi (74,2%) declară că asigură monitorizarea situaţiei beneficiarului de îngrijire la domiciliu precum şi a aplicării planului individualizat de asistenţă şi îngrijire, având capacitatea de a monitoriza activităţile aferente îngrijirii personale la domiciliu.

În general SPAS-urile care au furnizat servicii de îngrijire la domiciliu declară că şi-au atins planul de vizite pentru verificarea îndeplinirii îndatoririlor personalului de îngrijire la domiciliul persoanelor vârstnice. SPAS-urile care nu au avut stabilit un astfel de plan au motivat lipsa acestuia prin numărul mic de personal din cadrul SPAS.

Întrebaţi care este, din experienţa lor, vârsta la care persoanele vârstnice încep să beneficieze de îngrijire informală, majoritatea respondenţilor (64%) au declarat că vârstnicii încep să beneficieze de îngrijire după împlinirea vârstei de 65 de ani, mai puţin de o treime declarând că vârstnicii încep să beneficieze de îngrijire după împlinirea vârstei de 80 de ani, iar restul apreciind că nu vârsta este definitorie în stabilirea nevoii de îngrijire, ci starea de sănătate.



Întrebaţi dacă în anul 2017 îngrijitorii informali au beneficiat de consiliere sau informare din partea personalului SPAS, aproximativ 41% dintre participanţii la ancheta pilot răspund afirmativ (Grafic 3).

Majoritatea respondenţilor afirmă că nu au primit sesizări referitoare la abuzuri şi/sau neglijare a persoanelor vârstnice de către îngrijitori informali (Grafic 4), în vreme ce 10 participanţi declară că au primit între 1 şi 4 sesizări, soluţionate prin verificări în teren, vizite la domiciliu, consilierea şi informarea îngrijitorilor informali (chiar şi cu implicarea medicului de familie, uneori cu internarea persoanelor vârstnice într-o unitate spitalicească), monitorizări ulterioare pentru a se asigura că persoanele vârstnice sunt îngrijite corespunzător.

Numai 40,7% dintre SPAS-urile participante la ancheta pilot au declarat că utilizează o procedură proprie pentru identificarea, semnalarea şi soluţionarea formelor de abuz (fizic, psihic, economic) şi formelor de neglijare a persoanei sau de tratament degradant la care pot fi



supuse persoanele vârstnice beneficiare de îngrijire de lungă durată de către îngrijitorii informali (Grafic 5).

În ceea priveşte procedura pentru identificarea formelor de abuz şi formelor de neglijare a persoanei de către propriul personal, numai 16% dintre SPAS-uri declară că utilizează o astfel de procedură, ponderea scăzută fiind totuşi explicabilă având în vedere numărul mic al participanţilor la anchetă care au declarat că au furnizat servicii de îngrijire la domiciliu în anul 2017.

Rugaţi să numească 3 elemente de dificultate întâmpinate de personalul SPAS în procesul de monitorizare a îndeplinirii obligaţiilor îngrijitorului informal, 41% dintre respondenţi fac referire la reticenţa beneficiarilor şi a familiilor acestora care nu înţeleg scopul monitorizării (refuză accesul în locuinţă, refuză accesul personalului SPAS la dosarul medical, refuză interacţiunea cu persoana îngrijită). Un alt aspect invocat de 31,6% dintre respondenţi este legat de personalul SPAS care este insuficient raportat la volumul de muncă, la nivelul UAT-urilor din mediul rural existând o singură persoană angajată cu atribuţii de asistenţă socială (Grafic 6).



Contracte de prestări servicii cu personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă

Potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 17/2000 cu completările şi modificările ulterioare, pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei vârstnice aflate în situația de dependență socio-medicală, stabilită conform grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, autoritățile administrației publice locale pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracțiuni de normă sau normă întreagă, în funcție de perioada de îngrijire necesară a se acorda și cu respectarea criteriilor prevăzute de standardele de calitate aplicabile în domeniu, conform legislației în vigoare.

Doar 4,7% dintre respondenţi (7 SPAS-uri) declară că au încheiat în anul 2017 contracte de prestări servicii cu personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă în temeiul prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, în vreme ce 90% dintre respondenți declară că nu au încheiat astfel de contracte. Numărul contractelor încheiate la nivelul anului 2017 este în general mic (1-2 contracte), excepţie făcând serviciul public din Piatra Şoimului – Judeţul Neamţ care a încheiat 10 astfel de contracte.

Rugaţi să indice principalele motivele pentru care nu au încheiat contracte de prestări cu personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă, 51,3% dintre respondenţi au motivat că nu au avut solicitări în acest sens, în vreme ce 38,3% dintre respondenţi au indicat şi lipsa resurselor financiare pentru angajarea personalului de îngrijire. Alte motive fac referire la lipsa persoanelor calificate pentru a fi angajate, dar şi piedici legislative (Grafic 7).



Drepturi salariale pentru îngrijitori membrii ai familiei care au în îngrijire o persoana vârstnică dependentă

Potrivit prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 17/2000 cu completările şi modificările ulterioare, soțul și rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al îngrijitorului la domiciliu, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Timpul cât soțul și rudele sunt încadrate în aceste condiții se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă.

Aproximativ 19% dintre SPAS-urile participante la ancheta pilot au declarat că au plătit în anul 2017 drepturi salariale pentru îngrijitori informali membrii ai familiei care au în îngrijire o persoana vârstnică dependentă, în vreme ce trei sferturi dintre respondenţi declară că nu au încheiat astfel de contracte. Numărul mediu de îngrijitori pentru care au fost plătite drepturi salariale a fost de 15, cele mai multe SPAS-uri declarând că au plătit în anul 2017 drepturi salariale pentru 17 îngrijitori informali.

Lipsa bugetului (indicată de 23,2% dintre respondenţi) şi lipsa solicitărilor (indicată de 57,3% dintre respondenţi) au fost motivele cel mai des invocate de SPAS-urile participante la ancheta pilot pentru care nu au plătit drepturi salariale prevăzute de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 17/2000. 6. Alte motive pentru care nu au fost plătite drepturi salariale au făcut referire la faptul că au fost angajaţi asistenți personali pentru persoanele vârstnice încadrate într-un grad de handicap, dar şi faptul că nefiind înfiinţat un serviciu de îngrijire la domiciliu la nivelul SPAS a făcut dificilă plata unor astfel de drepturi salariale (Grafic 8).



Asistarea persoanelor vârstnice în vederea încheierii unui act juridic translativ de proprietate în scopul întreţinerii şi îngrijirii personale

Potrivit prevederilor art. 30 din Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, autoritatea tutelară sau, după caz, consilierii juridici angajați ai consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică au obligația de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere gratuită în vederea încheierii actelor juridice de vânzare-cumpărare, donație sau împrumuturi cu garanții imobiliare care au drept obiect bunurile mobile sau imobile ale persoanei vârstnice respective. Persoana vârstnică are dreptul de a fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce îi aparțin, în scopul întreținerii și îngrijirii sale, de un reprezentant al autorității tutelare a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică respectivă.

Întrebaţi dacă SPAS, prin autoritatea tutelară, a asistat în anul 2017 persoane vârstnice în vederea încheierii unui act juridic translativ de proprietate, cu titlu oneros sau gratuit, în scopul întreţinerii şi îngrijirii personale, 71% dintre respondenţi răspund negativ, în vreme ce aproximativ 21% afirmă că la nivelul localităţii lor au fost asistate persoane vârstnice în vederea încheierii unui act translativ de proprietate în scopul întreţinerii şi îngrijirii personale. Motivul declarat pentru care SPAS nu a asistat persoane vârstnice într-un astfel de demers este legat de faptul că nu a primit solicitări în acest sens. Numărul mediu de persoane asistate în acest demers în anul 2017 de SPAS-urile participante la ancheta pilot a fost de 3, cele mai multe SPAS-uri declarând însă că au asistat 1 singură persoană vârstnică în procesul de încheiere a unui contract translativ de proprietate.

Factori de frânare/stimulare a serviciilor suport şi schemelor de finanţare pentru îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice

Doar 6% (17 respondenţi) dintre participanţii la ancheta pilot consideră că în prezent îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice din România beneficiază de măsuri de suport şi scheme de finanţare. Rugaţi să numească măsurile suport de care beneficiază îngrijitorii



informali, aceştia au făcut referire la sprijinul financiar şi la serviciile de consiliere şi informare.

Doar 12 din cei 150 de reprezentanţi ai SPAS-urilor investigate răspund atunci când sunt rugaţi să numească măsurile de suport de care beneficiază îngrijitorii informali în procesul de îngrijire de lungă durată, iar răspunsurile acestora fac referire la sprijin financiar servicii de informare şi consiliere.

Lipsa suportului financiar este cea mai des menţionată dificultate de SPAS-urile respondente atunci când sunt rugate să numească principalele dificultăţi cu care se confruntă îngrijitorii informali care acordă îngrijire la domiciliu persoanelor vârstnice în România (Grafic 10). Izolarea socială a îngrijitorilor informali este menţionată de 22,6% dintre respondenţi, 15% menţionează necooperarea persoanelor vârstnice îngrijite (refuzul tratamentului şi regimului alimentar, boli psihice, refuzul îngrijirii din partea altor persoane decât membrii familiei). Accesul greoi la servicii medicale (distanţa mare faţă de unităţile spitaliceşti, vârstnicii sunt persoane netransportabile, lipsa medicului familie în localitate, etc.) sunt menţionate de 7,5% dintre respondenţi ca şi probleme cu care se confruntă îngrijitorii informali, în vreme ce lipsa serviciilor suport din localitate (sociale şi medicale) este menţionată de 12,3% dintre respondenţi.



Rugaţi să numească 5 factori care ar putea frâna dezvoltarea și implementarea unor măsuri de sprijin a îngrijitorilor informali care acordă îngrijire la domiciliu persoanelor vârstnice din România, aproape jumătate (48%) din cele 150 de SPAS-uri participante la ancheta pilot au făcut referire la aspecte ce ţin de lipsa resurselor financiare pentru dezvoltarea de servicii de îngrijire la domiciliu, dar şi pentru a avea posibilitatea plăţii îngrijitorilor informali.

O treime dintre SPAS-urile respondente apreciază ca factor de frânare lipsa calificării/instruirii pe de o parte a potenţialilor îngrijitori informali, pe de alta a specialiştilor cu atribuţii în domeniul îngrijirii de lungă durată (medici geriatri, consilieri, psihologi, asistenţi sociali).

De remarcat că aproape un sfert dintre SPAS-urile respondente (22,7%) consideră că reticenţa faţă de autorităţi reprezintă, de asemenea un factor care ar putea frâna dezvoltarea și implementarea unor măsuri de sprijin a îngrijitorilor informali. Este vorba nu doar despre reticenţa vârstnicilor de a fi monitorizaţi de specialiştii SPAS, sau de a fi îngrijiţi la domiciliu de îngrijitori angajaţi ai SPAS percepuţi ca fiind persoane străine care le invadează spaţiul privat, ci şi de reticenţa membrilor familiei de a fi monitorizaţi în ceea ce priveşte activitatea lor de îngrijire a persoanelor vârstnice dependente aflate în grija lor (Grafic 11).



În ceea ce priveşte numirea unor factori care ar putea stimula dezvoltarea și implementarea unor măsuri de sprijin a îngrijitorilor informali care acordă îngrijire la domiciliu persoanelor vârstnice din România, din graficul de mai jos (Grafic 12) se vede că cel mai des nominalizat factor face referire la alocarea unui buget care să permită dezvoltarea de servicii sociale la nivel local prin intermediul cărora să poată fi acordate şi măsuri de sprijin îngrijitorilor informali. Astfel, 62% dintre SPAS-urile respondente fac referire la necesitatea finanţării autorităţilor locale în vederea dezvoltării şi licenţierii de servicii sociale care să permită acordarea de măsuri suport pentru îngrijitorii informali.

Este resimţită şi nevoia angajării de personal suplimentar la nivelul SPAS-urilor respondente, precum şi nevoia instruirii personalului deja existent (20,7% dintre respondenţi apreciază că un personal calificat ar putea contribui la dezvoltarea unor măsuri de sprijin a îngrijitorilor informali).

Îmbunătăţirea cadrului legislativ şi simplificarea procedurilor este nominalizat ca factor de stimulare de 21,3% dintre SPAS-urile participante la ancheta pilot.

Campaniile de informare în plan local, prin intermediul cărora atât persoanele vârstnice dependente cât şi familiile acestora să înţeleagă importanţa serviciului de asistenţă socială şi rolul monitorizării serviciilor de îngrijire informală/formală la domiciliu reprezintă, de asemenea, un factor de stimulare considerat important de 19,3% dintre SPAS-urile respondente.



Respondenţii nu fac o distincţie clară între serviciile suport şi schemele de finanţare pentru îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice dependente din România atunci când sunt rugaţi să facă propuneri în direcţia îmbunătăţirii serviciilor suport, pe de o parte şi a schemelor de finanţare, pe de altă parte.

Referitor la propunerile în direcţia îmbunătăţirii serviciilor suport pentru îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice dependente, s-au desprins următoarele idei:

- acordarea de suport financiar pentru îngrijitorii informali/plata îngrijitorilor informali (contracte de muncă, indemnizaţii de îngrijire);

- cursuri de formare profesională pentru îngrijitorii informali (în special în domeniul asistenţei medicale);

- consilierea îngrijitorilor informali/înfiinţarea unor centre de informare şi suport la nivel local;

- înființarea de compartimente de specialitate cu personal instruit în cadrul SPAS care să organizeze şi să monitorizeze activitatea îngrijitorilor informali;

- legislaţie ţintită asupra îngrijitorilor informali/relaxarea legislaţiei naţionale privind autorizarea îngrijitorilor informali/cadru legal mai simplificat care să permită remunerarea îngrijitorilor informali;

- reducerea birocraţiei în ceea ce priveşte întocmirea dosarului persoanei vârstnice/proceduri clare privind sarcinile asistenţilor sociali de la nivelul UAT-urilor în situaţia în care în comună există persoane vârstnice îngrijite informal;

- cercetări ştiinţifice cu scopul evaluării nevoilor vârstnicilor şi îngrijitorilor acestora la nivel local;



- înfiinţarea de servicii de îngrijire persoane vârstnice în comunităţile unde persoanele tinere sunt plecate la muncă în străinătate şi nu există îngrijitori informali pentru vârstnicii din comune.

În ceea ce priveşte propunerile în direcţia îmbunătăţirii schemelor de finanțare, reprezentanţii SPAS-urilor fac în general referire la nevoile lor neacoperite, mai degrabă decât la nevoile îngrijitorilor informali. Astfel, din răspunsurile exprimate tragem concluzia că SPAS-urile duc lipsă de finanţare, dar nu oferă soluţii concrete privind schemele de finanțare pentru îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice dependente din România. Singurele propuneri privind finanţarea fac trimitere la încheierea unor parteneriate public-privat şi/sau contractarea de proiecte cu finanţare externă/europeană.

Participanţii la ancheta pilot au fost rugaţi să facă şi alte menţiuni pe care le consideră utile referitor la îngrijirea informală a persoanelor vârstnice din România. Doar 26 (17%) din cele 150 de SPAS-uri participante la studiul pilot au făcut astfel de menţiuni, cu referire la aspecte legate pe de o parte direct de îngrijitorii informali, iar pe de altă parte la aspecte care țin de organizarea și finanțarea SPAS.

În ceea ce privește aspectele legate direct de îngrijitorii informali, respondenții apreciază că este necesară instruirea acestora, cu accent pe zona de asistenţă medicală, dar şi susţinerea financiară a îngrijitorilor informali.

În ceea ce priveşte organizarea SPAS, respondenţii militează pentru alocarea de fonduri special destinate îngrijirii persoanelor vârstnice pe care SPAS-urile să le poată utiliza fie pentru formarea personalului propriu în domeniul asistenţei sociale a persoanelor vârstnice, fie pentru înființarea unor servicii de îngrijire la domiciliu (aceste menţiuni au venit din partea SPAS-urilor organizate ca şi compartimente de asistenţă socială în aparatul de specialitate al primarului, care se plâng atât de lipsa resurselor umane specializate – asistenţi sociali care să acopere toate nevoile sociale ale comunităţii, cât şi de lipsa resurselor financiare destinate acoperirii unor astfel de nevoi). Existenţa unui cadru legal care să oblige autorităţile publice locale să vină în sprijinul vârstnicilor dependenţi şi a îngrijitorilor acestora se numără, de asemenea, printre menţiunile reprezentanţilor SPAS care duc lipsa atât de personal calificat, cât şi de resurse financiare necesare pentru a veni în sprijinul tuturor nevoilor comunităţii locale.

CAPITOLUL 4. PROPUNERI SERVICII SUPORT ȘI SCHEME DE FINANȚARE PENTRU ÎNGRIJITORII INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE

DEPENDENTE DIN ROMÂNIA

Analizând informația din capitolele precedente facem următoarele propuneri de servicii-suport și scheme de finanțare pentru îngrijitorii informali:

I. Concediu şi indemnizaţia pentru îngrijire: dreptul la concediu de îngrijire şi/sau la reducerea programului de lucru în scopuri de îngrijire persoane vârstnice dependente membre ale familiei, pentru o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 luni. În cazul reducerii programului



de lucru, timpul de lucru nu poate fi mai mic de 10/20 ore pe săptămână. Pe perioada concediului de îngrijire, îngrijitorii vor beneficia de o indemnizaţie pentru îngrijire al cărei cuantum să fie în jur de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată. Perioadele de îngrijire sunt considerate ca şi perioade contributorii la sistemul de asigurări sociale, deci sunt luate în considerare la calculul pensiei.

II. Concediu de îngrijire paliativă: în cazul persoanelor vârstnice bolnave în stadiu terminal, membrii familiei pot opta pentru un concediu de îngrijire paliativă, fără plată, de 1-2 luni, part-time sau full-time, cu garantarea păstrării locului de muncă şi interzicerea concedierii pentru o perioadă de 3 luni după revenirea la locul de muncă.

III. Concediu de îngrijire prelungit: angajaţii au dreptul la un concediu de îngrijire de până la doi ani, în vederea îngrijirii unui membru al familiei, persoană vârstnică, aflată într-o situaţie de dependenţă de grad IA, IB sau IC (corespunzătoare persoanelor dependente potrivit prevederilor HG nr. 886/2000). Salariatului îi este garantat dreptul de a reveni la locul de muncă pe acelaşi post în primul an sau pe o poziţie similară în următorul an, iar perioada de concediu de îngrijire este considerată vechime în muncă la calculul pensiei în primul an de concediu. Concediul poate fi fără plată în situaţia în care angajatul nu a realizat în ultimele 24 de luni timp de 12 luni consecutiv venituri profesionale supuse impozitului pe venit. Dacă au realizat venituri profesionale în ultimele 24 de luni timp de 12 luni consecutiv, atunci, în perioada concediului, îngrijitorii au dreptul la o indemnizaţie al cărei cuantum să fie în jur de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni, putând fi prevăzut totuşi un prag superior. Astfel, guvernul preia plata asigurării pentru pensie şi plata asigurării pentru sănătate, iar perioadele de îngrijire sunt considerate ca şi perioade contributorii la sistemul de asigurări sociale, deci sunt luate în considerare la calculul pensiei.. Concediul de îngrijire poate fi luat şi în sistem part-time.

IV. Asistent personal angajat în condiţiile Legii-cadru nr. 153/2017 (similar asistenţilor personali ai persoanelor cu dizabilităţi): SPAS încheie un contract de angajare a unui membru al familiei sau a unui alt îngrijitor non-profesionist în vederea îngrijirii unei persoane vârstnice dependente (încadrată într-unul din gradele IA, IB sau IC potrivit prevederilor HG nr. 886/2000). Îngrijitorul (similar asistentului personal al unei persoane cu handicap) are astfel statut de persoană asigurată în sistemul de securitate socială. Îngrijitorii dobândesc drepturi la calculul pensiei şi contribuie la schema de asigurări de sănătate în perioada în care acordă îngrijire, şi poate fi luată în calcul şi plata unor contribuţii mai mici faţă de restul asiguraţilor. (în prezent există posibilitatea angajării unui îngrijitor în condiţiile art. 13 alin. 1 din Legea 17/2000)

V. Indemnizaţia pentru îngrijire de lungă durată: persoanele dependente care au nevoie de îngrijire şi sunt încadrate în gradele IA, IB sau IC în baza Grilei naţionale de evaluare a persoanelor vârstnice conform HG nr. 886/2000, sunt îndreptăţite să beneficieze de o indemnizaţie de îngrijire, lunară, indiferent de venituri, dacă serviciile de îngrijire din localitatea de domiciliu nu sunt disponibile sau nu sunt potrivite nevoilor lor individuale. Cuantumul indemnizaţiei poate varia în funcţie de gradul de dependenţă, numărul de ore de îngrijire necesar, tipul de îngrijire şi prin raportare la Indicatorul Social de Referință (ISR),



valoarea unui punct de pensie. Prin alegerea primirii indemnizației pentru îngrijire de lungă durată direct de către persoana vârstnică dependentă, aceasta îşi asumă răspunderea de a-şi asigura singură activităţile de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice, sau de a-şi plăti servicii de îngrijire formală/informală din indemnizaţia primită.

VI. Pensia pentru dependenţă severă: beneficiu de asigurare socială acordat persoanei dependente cu vârsta de peste 65 de ani, care necesită supraveghere permanentă, reprezentând suplimentarea cu 50% a pensiei pentru limita de vârstă cu scopul de a putea plăti un îngrijitor informal.

VII. Dreptul legal al lucrătorilor de a-şi adapta programul de lucru, de a opta pentru reducerea programului de lucru şi/sau de a-şi alege locul de unde le este mai uşor să-şi desfăşoare activitatea remunerată (telemuncă) atunci când fac dovada că au în îngrijire persoane vârstnice dependente aflate într-o situaţie de dependenţă de grad IA, IB sau IC (corespunzătoare persoanelor dependente potrivit prevederilor HG nr. 886/2000).

VIII. Posibilitatea pensionării anticipate cu până la 2 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, fără penalizarea cuantumului drepturilor de pensie, în scopul îngrijirii unei persoane vârstnice dependente încadrate în gradele IA, IB sau IC

IX. Concediul de îngrijire (Respite care): dreptul îngrijitorilor informali de a beneficia de o vacanţă pe an cu scopul de a se recupera în urma stresului acumulat pe perioada îngrijirii persoanei vârstnice, iar în perioada vacanţei să se asigure îngrijirea persoanei vârstnice prin intermediul serviciului public de asistenţă socială.



Rezultat 2. Evaluarea ex-ante a propunerilor de servicii-suport şi scheme de finanţare destinate îngrijitorilor informali (cercetare calitativă)

CAPITOLUL 5. METODOLOGIE PRIVIND CONSTRUIREA UNEI COMPONENTE CALITATIVE DE EVALUARE EX-ANTE A PROPUNERILOR DE SERVICII-SUPORT ȘI SCHEME DE FINANȚARE DESTINATE ÎNGRIJITORILOR INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE ÎN ROMÂNIA

5.1. Construirea metodologiei calitative de evaluare ex-ante

Obiectivul cercetării calitative

Evaluarea ex-ante a propunerilor de servicii-suport și schemelor de finanțare destinate îngrijitorilor informali elaborate în cadrul proiectului Îngrijirea informală în îngrijirea de lungă durată a persoanelor vârstnice – dezvoltarea de servicii suport și scheme de finanțare.

Metoda utilizată

În vederea evaluării ex-ante a propunerilor de servicii-suport şi schemelor de finanţare destinate îngrijitorilor informali elaborate în cadrul proiectului a fost utilizată o metodă calitativă de investigare având ca instrument de culegere a datelor ghidul de focus grup (Anexa B).

Tehnica de intervievare: discuţia de grup.

Grup ţintă

A fost planificată realizarea unui focus-grup mixt cu îngrijitori informali şi stakeholderi din domeniul asistenţei sociale a persoanelor vârstnice - după cum urmează:

4 îngrijitori informali şi/sau reprezentanţi legali/rude ai/ale persoanelor vârstnice care au nevoie de îngrijire de lunga durată

2 reprezentanţi de la nivelul unor ONG-uri cu activitate în domeniul asistenţei sociale a persoanelor vârstnice (furnizoare de servicii sociale sau medico-sociale acreditate sau aflate în curs de acreditare)

2 reprezentanţi ai DGASPC-urilor sectoarelor Municipiului Bucureşti (Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială din subordinea consiliilor locale ale sectoarelor din Bucureşti (preferabil persoane implicate în furnizarea de servicii sociale oferite persoanelor vârstnice)

2 reprezentanţi ai consiliilor locale de sector din Bucureşti din cadrul Serviciului Autoritate Tutelară.



Grila de focus grup (Anexa B) este structurată după cum urmează:

A. Prezentarea participanţilor

B. Situaţia îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice din România

C. Servicii de informare şi consiliere pentru îngrijitorii informali

D. Adaptarea/reducerea programului de lucru şi locul muncii remunerate (telemuncă) pentru îngrijitorii informali

E. Concedii şi indemnizaţii de îngrijire pentru îngrijitorii informali

F. Posibilitatea pensionării anticipate a îngrijitorilor informali

G. Dreptul persoanelor vârstnice dependente la indemnizaţie pentru îngrijire de lungă durată

H. Dreptul persoanelor vârstnice dependente la un asistent personal

I. Pensia pentru dependenţă severă

J. Alte propuneri

5.2. Administrarea și derularea focus grupului

Administrarea focus grupului

Elaborarea metodologiei de cercetare, moderarea focus grup-ului şi analiza datelor culese pe baza acestei metodologii sunt în sarcina echipei de cercetare a proiectului. Culegerea datelor pe baza metodologiei construite a fost realizată cu sprijinul unei firme specializate în culegerea de date calitative, care a pus la dispoziţie sala de FG şi a furnizat echipei de cercetare datele culese prin intermediul focus grupului în format audio-video şi transcript.

Data realizării focus grupului: 21 noiembrie 2018. Durata focus grupului: 100 min. Tehnica de înregistrare a datelor: Discuțiile de tip focus grup au fost înregistrate audio-

video, iar respondenţii şi-au exprimat acordul cu privire la metoda de înregistrare. Analiza rezultatelor

Situaţia îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice din România



Să fii îngrijitor informal al unei persoane vârstnice nu este o sarcină uşoară. Îngrijirea unui membru apropiat al familiei este o activitate cu un mare consum emoţional din partea îngrijitorului informal care asistă la suferinţa persoanei dependente. Deşi modelul de îngrijire în sânul familiei este un model specific culturii române, îngrijitorii informali sunt deschişi posibilităţii de a beneficia de măsuri de suport, însă sunt reticenţi în faţa potenţialelor costuri financiare pe care nu le-ar putea suporta.

Atunci când persoanele dependente sunt diagnosticate cu boli care implică pierderea funcţiilor mentale, sarcinile de îngrijire devin şi mai dificile. Procurarea tratamentului medical pentru persoana vârstnică nu este nici ea o sarcină uşoară atunci când medicaţia nu este disponibilă pe piaţa românească. La aceasta se adaugă şi costurile medicaţiei care nu de puţine ori sunt suportate de îngrijitorii informali, membrii ai familiei.

„... este destul de greu, trebuie sa ai multa răbdare, sa fii calm ca sa poți sa reușești sa treci peste si daca mai este si cineva din familie, o faci din suflet.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)

„Este greu… mai ales când vezi ca nu mai vorbește… Este greu si pentru tine… te uiți la ea si nu știe cine ești.” (îngrijitor informal, F, 37 ani)

“Pentru Parkinson nu se mai găsește medicația in tara… si noi de 3 ani de zile prin cineva îl luam din Anglia… 500 de lei pe medicație.” (îngrijitor informal, F, 50 ani)

“… mama nu ar concepe sa o duc intr-un azil… mai bine moare” (îngrijitor informal, F, 48 ani)

Concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie reprezintă o altă provocare pentru îngrijitorii informali care, pe lângă munca plătită şi persoana vârstnică dependentă de care au grijă, nu pot neglija sarcinile care ţin de îngrijirea gospodăriei şi a celorlalţi membri ai familiei, inclusiv copii. Atunci când persoana vârstnică dependentă nu locuieşte in aceeaşi gospodărie cu îngrijitorul informal, dificultatea îngrijirii capătă proporţii şi mai mari. Îngrijitorii informali simt şi lipsa cunoştinţelor medicale care le-ar face sarcina de îngrijire mai uşoară în cazul vârstnicilor cu probleme de sănătate.

„Este foarte greu, foarte obositor, pana sa mă duc la servici trebuie sa mă duc la ea sa ii fac menajul, sa ii las mâncare, sa o schimb de pampers, sa fac mâncare… când vin de la serviciu trec pe la ea… stau câteva ore, ii dau sa mănânce… pana o pregătesc de seara, cu medicamente… cu tot ce ii trebuie. A 2-a zi de dimineața la fel… mai duc si băiețelul la școală… am si băiețelul la școala de dimineața. Este foarte greu si obositor. Părerea mea ca ar trebui sa fie niște centre pentru bătrâni… dar… pensiile sunt si ele mici si nu acoperă cheltuielile.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)

“Este foarte dificil sa fii si la serviciu si sa nu cunoști in domeniu… cum ar fi o infirmiera… de exemplu eu, nu sunt de meserie… dar am avut grija de mama mea si bunica mea si știu ce înseamnă. Este foarte greu si de stat… sunt foarte puține centre… cred ca este unul pe sector sau doua maxim… cele particulare sunt prea scumpe…” (reprezentant ONG, F, 39



ani)

“O mai las acasă, fug înapoi… noroc ca lucrez vis-à-vis… si am un sef care cat de cat știe ca am probleme si îmi mai îngăduie. Dar daca as lucra… la 1-2 ore de mers si daca am program de dimineața pana seara… știu ca la stat la 4.30 am plecat, nu trebuie sa stau peste program… dar si așa este greu.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)

Printre nevoile neacoperite ale îngrijitorilor informali, participanţii la focus grup nominalizează consilierea, în special profesională, întrucât multe dintre persoanele vârstnice îngrijite au şi probleme de sănătate pe care îngrijitorii informali nu ştiu să le gestioneze corespunzător. Posibilitatea îngrijitorilor informali de a putea lăsa persoanele îngrijite în grija unor specialişti, poate chiar în cadrul unor centre de zi pentru bătrâni pe perioada cât îngrijitorii informali sunt la serviciu.

„Si consiliere profesionala ar fi indicata… poate un curs de prim ajutor, poate chestii legate de îngrijire. […] Sunt puține si locurile din centrele de stat… si aici ar fi o nevoie destul de mare, solicitări sunt foarte multe, de intrare in centre. Poate niște centre de zi pentru bătrâni ar fi… nu neapărat centre rezidențiale. Este adevărat, este nevoie de centre rezidențiale, dar si de centre de zi pentru bătrâni în care bătrânii să meargă să își petreacă toată perioada zilei acolo și seara să fie luat, când vin copiii de la serviciu.” (reprezentant DGASPC)

“Sunt pacienți care sunt pe oxigen…sau au complicații, nu doar ca stau la pat… si familia nu știe cum sa ii hrănească.” (reprezentant ONG, F, 39 ani)

“In funcție de ce credem si ce mai citim de pe internet sau ce credem ca am putea face pentru cel drag… nu avem studii. Una este când iți spune cineva cam cum trebuie sa faci si… ca nu toata lumea are darul de a se ghida…cum ii dai pastile…in timp înveți.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)

“Centrul la care sunt eu voluntara este un centru de zi si bătrânii sunt aduși dimineața si sunt luați seara… cum duci copilul la scoală așa îl duci si pe bătrânul pe care îl ai […] Socializează intre ei… in același timp exista si medici care sa le supravegheze evoluția diferitelor boli… au grija de ei voluntarii cu care interacționează si in același timp ei ajung si in familie. […] Daca pleacă familia in vacanta si nu pot sa îl ia atunci sta 2 săptămâni dar ei știu ca se pot întoarce oricând la familie, lucrul acesta este foarte important.“(reprezentant ONG, F, 53 de ani)

Întrebaţi cum apreciază dreptul îngrijitorilor informali de a beneficia de o vacanţă pe an cu scopul de a se recupera în urma stresului acumulat pe perioada îngrijirii persoanei vârstnice, iar în perioada vacanţei să se asigure îngrijirea persoanei vârstnice prin intermediul serviciului public de asistenţă socială, îngrijitorii informali participanţi la focus grup nu au respins această propunere, însă au menţionat şi anumite aspecte care ar putea împiedica aplicarea acestei măsuri.



Factorul de frânare cel mai important pare să fie mentalitatea potrivit căreia vârstnicii sunt îngrijiţi cel mai bine în sânul familiei şi nici un serviciu de îngrijire nu poate suplini atenţia şi dragostea de care beneficiază persoana dependentă în sânul familiei. Pe de o parte, există teama de a lăsa persoana dependentă în grija unei persoane străine, chiar şi în condiţiile în care persoana cu pricina ar fi un cadru instruit să acorde îngrijire. Pe de altă parte, există preocuparea că nici persoana vârstnică dependentă nu ar accepta să fie îngrijită de o persoană străină.

Cu toate acestea, ideea este îmbrăţişată câtă vreme ar exista o perioadă de acomodare a vârstnicului îngrijit cu îngrijitorul profesionist, iar acesta ar fi monitorizat de unitatea trimiţătoare astfel încât nevoile de îngrijire să fie acoperite corespunzător.

“Mai este si extrema cealaltă care nu agreează niciun fel de îngrijitori… pot sa schimbe 10-15 îngrijitori.” (reprezentant Autoritatea Tutelară, F, 42 de ani).

“Unii îngrijitori nu știu daca vor sa plece in vacanta. Depinde… daca au in îngrijire un părinte… daca plec la mare cu cine las mama? Eu cred ca intervine si chestia asta. Este o idee excelenta si benefica pentru persoana care îngrijește dar cred ca ar putea fi o piedica si aspectul uman, sufletesc. “(reprezentant DGASPC)

Servicii de informare şi consiliere pentru îngrijitorii informali

În România, familia persoanelor vârstnice dependente are dreptul la consiliere şi informare din partea personalului SPAS instruit în acest scop. Participanţii la focus grup, profesionişti în domeniul asistenţei sociale, au fost întrebaţi dacă, potrivit experienţei lor, îngrijitorii beneficiază de consiliere şi informare. Îngrijitorii informali au fost rugaţi să spună dacă ştiu ceva despre existenţa acestui serviciu şi dacă îl solicită. Nu toţi îngrijitorii informali participanţi la focus grup cunoşteau că au acest drept. Profesioniştii în domeniu afirmă că astfel de servicii de consiliere sunt oferite în special în cazul persoanelor vârstnice cu handicap, dar recunosc în acelaşi timp că astfel de acţiuni de consiliere ar trebui să aibă un caracter repetitiv, îngrijitorii ar trebui să beneficieze de astfel de servicii de consiliere ori de câte ori este nevoie.

Îngrijitorii resimt şi ei nevoia de consiliere, dar şi nevoia unor cursuri de instruire în domeniul asistenţei medicale, căci mulţi dintre ei au în familie nu doar persoane vârstnice aflate într-o stare de dependenţă, ci şi persoane bolnave care au nevoie şi de asistenţă medicală pe care îngrijitorii nu învaţă să o acorde într-un cadru organizat şi sunt conştienţi că au lipsuri în ceea ce priveşte acest aspect.

“Eu zic ca nu este suficient de mediatizat. […] Dar totuși, îngrijitorii beneficiază de astfel de serviciu atunci când întocmesc dosarul persoanei vârstnice, cu handicap… ei beneficiază de consiliere si îndrumare din partea personalului de acolo. […] Poate la întocmirea dosarului



ar trebui informata persoana respectiva… la nevoie poți veni sa soliciți consiliere. […] Ar putea sa fie o comunitate, a acestor persoane care îngrijesc bătrâni de exemplu. Se pot întâlni cu diverse ocazii să împărtășească experiențe, idei...” (reprezentant DGASPC)

“In funcție de fiecare handicap exista drepturi si obligații… si nu citește persoana cu handicap ci aparținătorul si atunci sunt pretenții ca ar putea sa citească, sa vadă și ar putea fi informat. Sa explic fiecărei persoane… Mai sunt si persoane care din cauza necazului poate nici nu retine tot ce i se spune când vine sa ridice certificatul.” (reprezentant DGASPC)

“Sau sa existe un birou special… atunci când depui dosarul cu actele de handicap sa existe consiliere pentru aparținători.“ (reprezentant Autoritate Tutelara)

“Diferite programe de informare, sa fie chemați lunar...” (reprezentant ONG, F, 39 de ani)

“Dar înainte sa se acorde acest statut de aparținător… nu ar trebui sa fie obligat sa facă un curs de pregătire pentru îngrijirea persoanei respective? Mie mi se pare așa puțin… sa lași un bolnav in grija unui om care nu are… o fi din familie dar nu este normal ca persoana in cauza sa știe sa pună o perfuzie… sa știe sa pună o mască de oxigen… […] Si daca s-ar aduna mai mulți ar putea sa facă un schimb de experiență și totul să fie coordonat de o persoană specializată. Nu strict… adică nu ne întâlnim la o cafea… sa fie totul supravegheat de o persoana specializata.“ (reprezentant ONG, F, 53 de ani)

Adaptarea/reducerea programului de lucru şi locul muncii remunerate (telemuncă) pentru îngrijitorii informali

Numărul de ore de îngrijire pe zi variază de la caz la caz, iar acestea nu sunt alocate compact, ci sunt distribuite de-a lungul zilei în funcţie de nevoile vârstnicului dar şi în strânsă dependenţă de programul îngrijitorului informal care nu de puţine ori are şi un loc de muncă plătit.

Din acest motiv, posibilitatea de a munci part-time sau de a avea un program de lucru flexibil este considerată a fi o idee bună de către participanţii la focus grup, sub rezerva faptului că angajatorii nu încurajează astfel de practici, iar pentru a fi deschişi unor astfel de practici, ar trebui să aibă la rândul lor anumite beneficii.

“Eu cam 7 ore… mă mai ajuta si mama.” (îngrijitor informal, F, 37 ani)

“Cam 5 ore… dimineața si după-amiaza când vin de la serviciu.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)

“Dimineața pana la 8 când plec la birou si după aceea de la 4.30 pana la 10-11 seara… 6-7 ore… cam așa.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)

“Daca ii permite munca de acasă atunci poți sa dai angajatorului anumite beneficii angajatului sa lucreze de acasă, dar daca vorbim de un job care necesita prezenta la locul de munca… nu cred ca cineva accepta sa te lase sa lucrezi 4 ore sau sa… Nu te angajează pur si



simplu, iar daca se întâmpla pe parcurs te da afara. Este mult prea complicat.” (reprezentant ONG, F, 53 de ani)

“In cazul meu, daca legal m-ar lăsa 2 ore… la jumătatea programului, sa mai vad ce face, sa ii mai dau de mâncare si sa mă întorc la birou… si așa ar fi bine. […] Daca ar fi legal… au 2 ore pauza la prânz si după aceea si reiau programul. Dar sa nu stau peste programul de lucru.[…] Daca ar fi legal da… am o colega de birou care are cancer si are program scurtat. Așa si pentru îngrijitori ar trebui sa fie.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)

“Cele 2 ore sa fie plătite de cei de la Protecția Socială… cat stăm noi acasă.” (îngrijitor informal, F, 50 ani)

“Ar fi o soluție sa putem sa lucram de acasă.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)

Concedii şi indemnizaţii de îngrijire pentru îngrijitorii informali

Cum apreciază posibilitatea introducerii în legislaţia naţională a dreptului îngrijitorului informal la un concediu şi la o indemnizaţie pentru îngrijire acordată pe perioada concediului de îngrijire, a fost un alt subiect expus dezbaterii în cadrul discuţiei de grup. Totodată, s-a discutat asupra duratei concediului de îngrijire pe care angajatorii ar putea să îl acorde salariaţilor care au în îngrijire persoane vârstnice dependente, precum şi mecanismul de calcul al indemnizaţiei.

Reducerea sau ajustarea programului de lucru este o măsură pe care participanţii la focus grup o agreează mai mult comparativ cu opţiunea unui concediu pentru îngrijire. Cu toate acestea, şi concediul de îngrijire remunerat este privit ca fiind o măsură utilă la începutul perioadei de îngrijire, când persoana vârstnică se acomodează cu situaţia de dependenţă şi are nevoie mai mare de prezenţa unui membru al familiei în jurul său.

“Moderator: Intre cele 2 propuneri, reducerea programului de lucru si concediul acesta de îngrijire, care considerați ca este mai util?

Reducerea programului de munca. (îngrijitor informal, F, 48 ani)

Este mai accesabil si este o durata mai lunga… decât 1-3 luni. Restul anului ce faci?” (reprezentant Autoritate Tutelara)

“Ar fi indicat sa ai si reducerea la 6 ore si sa stai acasă 1-3 luni.” (îngrijitor informal, F, 50 ani)

“Ar fi important sa se dea după ce ajunge bătrânul să facă toate actele… cred ca ar trebui sa primească 1 luna pentru acomodare.” (reprezentant ONG, F, 53 de ani)

Posibilitatea introducerii în legislaţia naţională a dreptului îngrijitorului informal la un concediu pentru îngrijire prelungit, în vederea îngrijirii unui membru al familiei persoană



vârstnică dependentă de grad IA, IB sau IC, precum şi la o indemnizaţie pentru îngrijire acordată pe perioada concediului de îngrijire prelungit este evaluată ca fiind utilă pentru îngrijitorii informali. Totuşi, indiferent că este vorba despre îngrijitori sau practicieni în domeniul asistenţei sociale, participanţii la focus grup apreciază că dreptul la un concediu prelungit ar trebui să fie o ultimă soluţie, la care îngrijitorii să apeleze numai în situaţia în care nu ar fi disponibile alte măsuri de sprijin. Introducerea unor condiţionalităţi privind stabilirea dreptului la un astfel de concediu şi implicit calculul indemnizaţiei (ex: concediu fără plată în situaţia în care angajatul nu a realizat în ultimele 24 de luni timp de 12 luni consecutiv venituri profesionale supuse impozitului pe venit) este apreciată ca fiind corectă de către participanţii la focus grup. În opinia unora dintre participanţii la focus grup, decizia acordării unui astfel de drept trebuie luată în urma consultării mai multor specialişti din diverse domenii, nu doar din domeniul asistenţei sociale.

Totodată, participanţii la discuţia de grup consideră că dreptul la astfel de concediu de lungă durată nu poate fi acordat fără a fi însoţit şi de un drept financiar (plata unei indemnizaţii) a cărui valoare o apreciază ca fiind suficientă dacă este cel puţin egală cu valoarea salariului mediu pe economie.

De asemenea, participanţii la discuţia de grup sunt preocupaţi de statutul perioadei de concediu prelungit şi apreciază că fiind vorba despre o perioadă atât de lungă, ea trebuie considerată ca şi perioadă contributorie la sistemul de asigurări sociale, deci luată în considerare la calculul pensiei.

“Cei 2 ani de concediu se adaugă la pensie? (îngrijitor informal, F, 50 ani)

Moderator: Considerați ca ar trebui sa fie perioada contributorie asta?

Da. (îngrijitor informal, F, 50 ani)”

“Daca iți da de la serviciu 2 ani fără plată atunci aș sta… fără să îți subvenționeze suma. Nu o sa iți acopere tot salariul… unii poate au mii de euro si statului nu ii convine. Dar măcar salariul mediu pe economie.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)

“Daca in același timp se întâmpla ca bătrânul să moară în această perioadă de 2 ani și tu te întorci la munca iar pe postul tău a fost angajat cineva pe perioada determinata… ce se întâmpla? La creștere de copil anunți înainte.” (reprezentant ONG, F, 53 de ani)

“Nu știm când, cum… dar trebuie armonizate, sunt multe puncte care trebuie introduse… ca un puzzle, in cat timp umplem ca sa formam acel puzzle…. si legislația muncii, angajator si angajat, sistem medical etc. ar trebui consultați si specialiști din diferite domenii.” (reprezentant Autoritate Tutelară)

Participanţilor la discuţia de grup le-a fost supusă atenţiei posibilitatea introducerii în legislaţia naţională - în situaţia în care ar fi vorba despre o persoană vârstnică, membru al



familiei, bolnavă în stadiu terminal - a dreptului îngrijitorului informal la un concediu de îngrijire paliativă, fără plată, part-time sau full-time, cu garantarea păstrării locului de muncă şi interzicerea concedierii pentru o perioadă de 3 luni după revenirea la locul de muncă.

Dreptul la un concediu pentru îngrijire paliativă pare să fie o măsură dificil de pus în practică, potrivit opiniilor exprimate în cadrul discuţiei de grup. Pe de o parte este respinsă ideea unui concediu fără plată pentru o perioadă atât de lungă (1-2 luni), iar pe de altă parte este greu de apreciat, chiar şi cu opinia unui medic specialist, cât ar mai putea trăi o persoană aflată în stare terminală.

Posibilitatea pensionării anticipate a îngrijitorilor informali

Participanţii la discuţia de grup au fost rugaţi să spună cum apreciază posibilitatea îngrijitorilor informali de a se pensiona anticipat cu până la 2 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, fără penalizarea cuantumului drepturilor de pensie, în scopul îngrijirii unei persoane vârstnice dependente încadrate în gradele IA, IB sau IC.

Această măsură este foarte bine primită, atât de îngrijitorii informali, cât şi de practicienii în domeniu care propun posibilitatea pensionării anticipate cu mai mult de 2 ani.

“Da. Ca si in cazul doamnelor cu de la 3 copii in sus… da.” (reprezentant Autoritate Tutelară)

“Eu as vrea si mai mult de 2 ani… […] In momentul in care stai si ii îngrijești este greu. 2 ani este puțin, din punctul meu de vedere.“ (îngrijitor informal, F, 50 ani)

“Si 5 ani.” (reprezentant ONG, F, 39 de ani)

“Poate 3-4 ani.” (reprezentant DGASPC)

Dreptul persoanelor vârstnice dependente la indemnizaţie pentru îngrijire de lungă durată

O altă măsură suport pentru îngrijirea informală care a fost supusă discuţiei a fost posibilitatea ca persoanele dependente să beneficieze de o indemnizaţie de îngrijire, lunară, indiferent de venituri, similar indemnizaţiei de care beneficiază persoanele cu handicap din România, cu menţiunea că prin alegerea primirii indemnizației pentru îngrijire de lungă durată direct de către persoana vârstnică dependentă, persoanele dependente şi-ar asuma răspunderea de a-şi asigura singure activităţile de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice, sau de a-şi plăti servicii de îngrijire formală/informală din indemnizaţia primită.

Măsura propusă nu a fost respinsă de participanţii la focus grup, însă acceptul unei astfel de măsuri a venit însoţit de propunerea ca beneficiarii indemnizaţiei să fie monitorizaţi de personalul SPAS care trebuie să se asigure că indemnizaţia este folosită în scopul pentru



care este acordată şi că vârstnicii primesc îngrijirea de care au nevoie. Această măsură este privită ca fiind cu atât mai utilă în cazul vârstnicilor ai căror aparţinători au un loc de muncă şi nu pot avea grijă permanentă de persoanele aflate într-un grad avansat de dependenţă.

Atunci când este pusă în discuţie valoarea indemnizaţiei pentru îngrijire de lungă durată, gradul de dependenţă pare să fie agreat ca şi criteriu principal de stabilire a cuantumului acestei indemnizaţii.

“Ar fi si asta o idee… așa nu s-ar mai certa familia pentru bani. Sa vina de la centru, îl îngrijește. […] Sa dea o indemnizație si ei plătesc pe cineva. […] Ar trebui un supracontrol. Poate bătrânul ăla este bătut… sau îl mănâncă șobolanii, gândacii.” (reprezentant ONG, F, 39 de ani)

“Dacă este vorba de rude… ele îl îngrijesc… ori si păstrează serviciul si iau toți banii de la indemnizația de handicap, fără să se angajeze ca asistent personal si din banii aia încearcă sa angajeze o femeie care sa ii ajute in momentul in care ei se duc la serviciu. […] Partea complicata este ca nu se poate dovedi ca bătrânul chiar beneficiază de îngrijirea asta.” (reprezentant Autoritatea Tutelară, F, 42 de ani)

“Depinde si de gradul de boala si nivelul de dependenta.” (reprezentant DGASPC)

“Parkinson… este o boala destul de grava… dar sunt persoane lucide care sunt in vârstă și se pot îngriji si poate sa fie o indemnizație mai mica.” (îngrijitor informal, F, 50 ani)

“Autoritățile ar trebui sa meargă in inspecție.” (îngrijitor informal, F, 48 ani)

Dreptul persoanelor vârstnice dependente la un asistent personal

Ca alternativă la indemnizaţia pentru îngrijire de lungă durată, participanţilor la discuţia de grup le-a fost supusă analizei posibilitatea ca persoanele vârstnice dependente să beneficieze de dreptul la un asistent personal angajat în condiţiile Legii-cadru nr. 153/2017 (similar asistenţilor personali ai persoanelor cu dizabilităţi). Astfel, SPAS-ul ar încheia un contract de angajare a unui membru al familiei sau a unui alt îngrijitor non-profesionist în vederea îngrijirii unei persoane vârstnice dependente (încadrată într-unul din gradele IA, IB sau IC potrivit prevederilor HG nr. 886/2000). În prezent există posibilitatea angajării unui îngrijitor în condiţiile art. 13 alin. 1 din Legea 17/2000, însă măsura nu pare să fie aplicată.

Participanţii la discuţia de grup cunosc faptul că persoanele încadrate într-un grad de handicap, vârstnice sau nu, beneficiază de dreptul de a avea un asistent personal plătit şi consideră că această măsură este utilă şi în cazul persoanelor vârstnice dependente, chiar dacă acestea nu pot fi încadrate într-un grad de handicap, dar pot fi încadrate într-un grad de dependenţă, potrivit legislaţiei în vigoare. Nu este respinsă nici ideea ca asistentul personal să aibă statul de persoană asigurată în sistemul de securitate socială şi nici ideea reţinerii unor contribuţii mai mici faţă de restul asiguraţilor.



Pensia pentru dependenţă severă

Pensia pentru dependenţă severă, ca şi drept acordat persoanelor dependente cu vârsta de peste 65 de ani care necesită supraveghere permanentă a fost o altă măsură de sprijin indirect al îngrijirii informale supusă discuţiei participanţilor la focus grup. Măsura propusă ar consta în suplimentarea cu 50% a pensiei pentru limita de vârstă cu scopul de a putea plăti un îngrijitor informal.

Participanţii la discuţia de grup nu au susţinut acordarea acestui drept. Reacţia de respingere a venit atât din partea îngrijitorilor informali, cât şi din partea practicienilor în domeniul asistenţei sociale. Unul dintre argumente este acela că în cazul unei pensii mici, suplimentarea acesteia cu 50% nu ar reprezenta un sprijin real. Pe de altă parte, participanţii la discuţia de grup consideră că nu există nici o garanţie că venitul provenit din suplimentarea pensiei ar fi folosit pentru plata unui îngrijitor şi că, în general, în cazul oricărui drept financiar acordat direct persoanei vârstnice dependente există riscul de a fi cheltuit pentru acoperirea altor nevoi şi mai puţin pentru plata unui îngrijitor la domiciliu.

“Daca are 1000 lei… 500 de lei mi se pare puțin.” (reprezentant DGASPC)

“Nu. Daca ai o pensie de 500 de lei?!” (îngrijitor informal, F, 48 ani)

“De unde știi ca acești bani se vor folosi de îngrijitor?” (reprezentant ONG, F, 53 de ani)

“Asistentul respectiv… care nu beneficiază de pensia bătrânului… se mărește… îmi iau mai multe medicamente… mai mulți pampers și nu se duce la asistentul respectiv. Deci să nu aibă legătură… asistentul, îngrijitorul… acolo trebuie sa se lucreze.” (Florina)

“Nu o sa se duca la îngrijitor.” (reprezentant ONG, F, 39 de ani)

Alte propuneri Discuţia de grup s-a încheiat cu rugămintea adresată participanţilor de a veni cu propunerile lor de măsuri suport pentru îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice din România. Astfel, participanţii la focus grup, indiferent că au fost îngrijitori informali sau practicieni în domeniul asistenţei sociale, au apreciat că este de mare utilitate reglementarea statutului de îngrijitor informal. Aşadar, pe lângă evaluarea persoanei vârstnice şi încadrarea acesteia într-un grad de dependenţă, pentru a putea beneficia de măsuri suport şi scheme de finanţare, este util ca şi statutul îngrijitorului informal să fie reglementat.

O altă măsură propusă de participanţii la discuţia de grup se adresează în special îngrijitorilor informali care au şi un loc de muncă plătit. Astfel, propunerea participanţilor este aceea ca, pentru perioada în care îngrijitorii informali sunt la serviciu, persoanele vârstnice dependente să beneficieze de servicii de îngrijire la domiciliu acordate de serviciul public de asistenţă socială.



Având în vedere faptul că activitatea de îngrijitor informal este solicitantă nu doar din punct de vedere fizic, ci şi psihic, o altă propunere a fost aceea ca îngrijitorii informali să beneficieze de dreptul de a fi evaluaţi periodic de personal specializat şi de a primi, la rândul lor, îngrijirea de care au nevoie, fie că este vorba despre consiliere psihologică, fie că este vorba despre servicii medicale.

“Reprezentant ONG, F, 39 de ani: Sa fie un înlocuitor in afara orelor. […]

Moderator: Si cine sa fie aceasta persoana? Angajatul cui?

Reprezentant ONG, F, 39 de ani: Al primăriei, de acolo pleacă bugetul. Părerea mea… acuma… cum se decide.”

“Cumva recunoașterea lor legala.” (reprezentant DGASPC)

“Reglementarea statutului de îngrijitori informali.” (Reprezentant ONG, F, 53 de ani:)

“Sa ceri bani pentru ceva… tu ai grija… dar cine ești ca persoana? Experiența nu ai nici după ce termini facultatea… si de asta te duci la un loc de munca, sa câștigi experiență. Dar cine ești tu in fata unei instituții? Ești întreținător? Că sunt persoane vârstnice care cedează casa… deci cine ești tu?” (reprezentant Autoritate Tutelară)

“Ar mai putea beneficia… ca a stat atâta timp lângă bătrân și se poate îmbolnăvi… si sa își facă un pachet minim de analize suplimentare… “(îngrijitor informal, F, 48 ani)

“Autoritățile se gândesc la persoana asistata… nu la cei care au grija. Exista căderi psihice a persoanelor aparținătoare… la fel de severe… ca a persoanelor asistate.” (reprezentant DGASPC)

Cursuri medicale, în special cursuri de prim ajutor sunt, de asemenea, măsuri de sprijin pe care participanţii la focus grup le consideră utile pentru a veni în sprijinul îngrijitorilor informali care sunt puşi în situaţia de a îngriji nu doar persoane vârstnice, ci şi persoane cu afecţiuni medicale pe care îngrijitorii informali nu ştiu să le gestioneze.

“Si încă ceva… după ce i se pune diagnosticul bătrânului să se facă niște cursuri.” (îngrijitor informal, F, 50 ani)

“Să beneficieze și de niște cursuri. Eu zic că se poate face doar după ce se reglementează statutul acelei persoane. După ce s-a depus dosarul să se primească…” (îngrijitor informal, F, 48 de ani)

“O minimă pregătire medicală. Dacă bătrânul cade, cum îl ridici.” (reprezentant ONG, F, 53 de ani)

“Dacă nu poate să înghită, primul ajutor… Știu că se face o pregătire de genul un interval de timp… și îngrijitorii se înscriu la cursurile care li se potrivesc… sa fie organizate de o



autoritate, aceste cursuri.” (reprezentant DGASPC)

“Este obligatoriu sa îl aibă. Când ai o persoana in vârsta lângă tine care poate să pățească orice… știm ca riscul ca o persoana in vârstă să pățească ceva cât este în casă este mult mai mare. Dacă cade în casă și își rupe piciorul… nu poți să îl ridici că îi faci mai mult rău.” (reprezentant ONG, F, 53 de ani)

“Sau dacă face infarct… este nevoia lui de a cunoaște noțiuni de prim ajutor. Nu dacă nu are cursul acesta nu poate beneficia de statutul… dacă se va legifera de îngrijitor al persoanei vârstnice.” (reprezentant DGASPC)

Rezultat 3. Set de recomandări de politică publică destinate sprijinirii îngrijirii informale a persoanelor vârstnice

Asigurarea unui înalt nivel de protecţie împotriva riscului de îmbolnăvire și de dependenţă pentru cetăţeni constituie un obiectiv crucial al statelor membre și al Uniunii Europene. Capacitatea statelor de a furniza servicii de îngrijire pe termen lung de bună calitate trebuie asigurată și menţinută, iar realizarea unei îngrijiri de calitate superioară solicită un sprijin sporit pentru îngrijitorii informali.

Dezvoltarea politicilor de sprijin pentru îngrijitorii informali variază însă foarte mult în țările Uniunii Europene, unele state având deja implementate mecanisme de evaluare a nevoilor și de sprijin a lucrătorilor informali în timp ce altele își exprimă doar intenția de a dezvolta în viitor astfel de servicii.

Sistemele europene de îngrijire de lungă durată se bazează puternic pe furnizarea de îngrijire de către îngrijitorii informali. Există estimări conform cărora numărul îngrijitorilor informali este mai mult decât dublu comparativ cu cel al îngrijitorilor formali (Fujisawa și Colombo, 2009). Proiecțiile pentru anul 2060 pentru Europa au relevat că oferta de îngrijire informală este puțin probabil să țină pasul cu cererea crescândă din acest domeniu.

În ciuda importanței pentru viitorul sistemelor de îngrijire de lungă durată din țările europene, acordarea de servicii-suport pentru îngrijitorii informali a fost puțin cercetată, existând un corp redus de literatură de specialitate disponibil cu privire la acestea. Cele mai multe studii au abordat punctual situația unor țări, în timp ce numărul studiilor comparative a fost foarte mic (Hoffmann și Rodrigues, 2010; Naiditch 2012).

O anchetă Eurobarometer relativ recentă a arătat că remunerația financiară a fost considerată cea mai importantă măsură de sprijin pentru îngrijitorii informali, urmată de acordurile de muncă flexibile și de protecția drepturilor de pensii (Special Eurobarometer 378 Active Ageing, 2012).

Există state care furnizează un mix larg de servicii-suport pentru îngrijitorii informali precum Austria, Danemarca, Marea Britanie, Finlanda, Irlanda, Letonia, Luxemburg, Olanda sau Spania, în timp ce alte state nu furnizează niciun fel de astfel de servicii, ca de exemplu Polonia, Slovenia, Cipru sau Estonia.



Pe măsură ce guvernele statelor membre au început să recunoască rolul îngrijitorilor informali în îngrijirea de lungă durată, au fost introduse în legislațiile naționale o serie de drepturi de protecție socială pentru îngrijitorii informali. Unul din principalele costuri ale participării la îngrijirea vârstnicilor dependenți îl reprezintă reducerea participării pe piața muncii a îngrijitorilor informali și consecințele pe termen lung asociate acesteia cu privire la constituirea drepturilor de pensii. Sprijinirea îngrijitorilor informali pentru a combina îngrijirea cu munca remunerată poate lua forma concediilor plătite acordate pentru îngrijirea vârstnicilor dependenți sau a acordurilor de muncă flexibile. De asemenea, perioadele de acordare a îngrijirii ar putea fi asimilate ca stagii de cotizare la sistemele de pensii.

Cele mai multe state europene nu dispun de un sistem de identificare sistematică a îngrijitorilor informali și de evaluare a nevoilor acestora. Disponibilitatea și calitatea datelor naționale cu privire la îngrijitorii informali în general și la serviciile-suport destinate acestora variază considerabil. Surse statistice actualizate la zi cu privire la furnizarea de îngrijire informală nu există decât în trei state: Marea Britanie, Luxemburg și Irlanda. În celelalte țări, datele sunt puține și dificil de interpretat.

Cercetările comparative în domeniul îngrijirii informale a persoanelor vârstnice dependente sunt limitate de lipsa de disponibilitate a datelor, de definirea diferită a conceptelor, precum și de așteptările diferite datorate diferențelor culturale între state (de exemplu, există țări unde rudele sunt obligate chiar prin lege să furnizeze îngrijire membrilor familiilor lor aflați în situație de dependență).

Sistemul de îngrijire de lungă durată din România poate suporta îmbunătățiri substanțiale, fiind necesare schimbări de mentalitate și de abordare. În România, din cauza fragmentării sistemului în diviziuni de servicii de sănătate și sociale (lipsa abordării integrate a acestora), servicii destinate persoanelor cu dizabilități și servicii de îngrijire destinate persoanelor vârstnice, în funcție de împărțirea administrativă, accesul la servicii se face inegal. În plus, țara noastră se confruntă cu o dificultate majoră în recrutarea, instruirea și păstrarea numărului necesar de personal cu calificări adecvate pentru furnizarea de servicii în domeniul protecției persoanelor vârstnice, din cauza transferului semnificativ de resurse umane în alte țări europene care oferă salarii mult mai bine remunerate. Astfel, responsabilitatea pentru îngrijirea vârstnicilor dependenți revine în principal membrilor familiei în contextul în care nu există o structură formală de sprijin pentru aceștia.

Cu toate acestea, rolul îngrijitorilor informali şi mecanismele de sprijin aferente abia dacă au fost abordate de legislaţie. În afară de posibilitatea unui concediu de îngrijire fără plată de până la 15 zile, care serveşte în principal pentru perioade de urgenţe pe termen scurt, singurele mecanisme de sprijin existente pentru îngrijitorii membri ai familiei sunt angajarea de către consiliul local în calitate de „asistent personal” a rudelor pentru persoanele cu dizabilităţi grave (Living Long, Staying Active and Strong: Promotion of Active Ageing in Romania, World Bank, 2014).

Comparativ cu alte țări membre ale Uniunii Europene, în România necesitățile de servicii sociale nu sunt satisfăcute corespunzător, un număr însemnat de persoane aflându-se în



situații de dependență. Astfel, un rol important în furnizarea de îngrijire de lungă durată le revine familiilor.

Din acest motiv, considerăm că sprijinirea îngrijitorilor informali este mai mult decât necesară. În acest sens, propunem introducerea următoarelor servicii-suport și scheme de finanțare destinate acestora:

Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijire: dreptul la concediu de îngrijire în scopuri de îngrijire persoane vârstnice dependente membre ale familiei, pentru o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 luni. Pe perioada concediului de îngrijire, îngrijitorii vor beneficia de o indemnizaţie pentru îngrijire al cărei cuantum să fie 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată. Perioadele de îngrijire sunt considerate ca şi perioade contributorii la sistemul de asigurări sociale, deci sunt luate în considerare la calculul pensiei. Concediul de îngrijire remunerat este o măsură utilă la începutul perioadei de îngrijire, când persoana vârstnică se acomodează cu situația de dependență și are mai mare nevoie de prezența unui membru al familiei în jurul său.

Tipul măsurii Instituții responsabile Sursa de finanțare Concediul și indemnizația pentru îngrijire

MMJS MFP

Bugetul de stat

Concediu de îngrijire prelungit: angajaţii au dreptul la un concediu de îngrijire de

până la doi ani, în vederea îngrijirii unui membru al familiei, persoană vârstnică, aflată într-o situaţie de dependenţă de grad IA, IB sau IC (corespunzătoare persoanelor dependente potrivit prevederilor HG nr. 886/2000). Salariatului îi este garantat dreptul de a reveni la locul de muncă pe acelaşi post în primul an sau pe o poziţie similară în următorul an, iar perioada de concediu de îngrijire este considerată vechime în muncă la calculul pensiei în primul an de concediu. Concediul poate fi fără plată în situaţia în care angajatul nu a realizat în ultimele 24 de luni timp de 12 luni consecutiv venituri profesionale supuse impozitului pe venit. Dacă au realizat venituri profesionale în ultimele 24 de luni timp de 12 luni consecutiv, atunci, în perioada concediului, îngrijitorii au dreptul la o indemnizaţie al cărei cuantum să fie în jur de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni, putând fi prevăzut totuşi un prag superior. Astfel, guvernul preia plata asigurării pentru pensie şi plata asigurării pentru sănătate, iar perioadele de îngrijire sunt considerate ca şi perioade contributorii la sistemul de asigurări sociale, deci sunt luate în considerare la calculul pensiei.. Concediul de îngrijire poate fi luat şi în sistem part-time.

Tipul măsurii Instituții responsabile Sursa de finanțare Concediul de îngrijire prelungit MMJS

MFP Bugetul de stat

Concediul de îngrijire (Respite care): dreptul îngrijitorilor informali de a beneficia

de o vacanţă pe an cu scopul de a se recupera în urma stresului acumulat pe perioada îngrijirii persoanei vârstnice, iar în perioada vacanţei să se asigure îngrijirea persoanei vârstnice prin intermediul serviciului public de asistenţă socială. Pentru aceasta, ar trebui asigurată o perioadă



de acomodare a persoanei vârstnice dependente cu îngrijitorul profesionist, iar acesta din urmă ar trebui monitorizat de către unitatea trimițătoare astfel încât nevoile de îngrijire să fie acoperite corespunzător.

Tipul măsurii Instituții responsabile Sursa de finanțare Concediul de îngrijire MMJS

Unități administrativ teritoriale

Bugetul local

Indemnizaţia pentru îngrijire de lungă durată: persoanele dependente care au

nevoie de îngrijire şi sunt încadrate în gradele IA, IB sau IC în baza Grilei naţionale de evaluare a persoanelor vârstnice conform HG nr. 886/2000, sunt îndreptăţite să beneficieze de o indemnizaţie de îngrijire, lunară, indiferent de venituri, dacă serviciile de îngrijire din localitatea de domiciliu nu sunt disponibile sau nu sunt potrivite nevoilor lor individuale. Cuantumul indemnizaţiei poate varia în funcţie de gradul de dependenţă, numărul de ore de îngrijire necesar, tipul de îngrijire şi se va determina prin raportare la Indicatorul Social de Referință (ISR). Prin alegerea primirii indemnizației pentru îngrijire de lungă durată direct de către persoana vârstnică dependentă, aceasta îşi asumă răspunderea de a-şi asigura singură activităţile de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice, sau de a-şi plăti servicii de îngrijire formală/informală din indemnizaţia primită. Beneficiarii indemnizației ar trebui monitorizați însă de personalul serviciului public de asistență socială pentru a se asigura că indemnizația este utilizată în scopul pentru care a fost acordată și că vârstnicii primesc îngrijirea de care au nevoie. Măsura ar fi foarte utilă mai ales în cazul vârstnicilor ai căror aparținători au un loc de muncă și nu pot avea grijă permanentă de persoanele aflate într-un grad ridicat de dependență.

Tipul măsurii Instituții responsabile Sursa de finanțare Indemnizație de îngrijire de lungă durată

MMJS Unități administrativ teritoriale

Bugetul local

Dreptul legal al lucrătorilor de a-şi adapta programul de lucru, de a opta

pentru reducerea programului de lucru şi/sau de a-şi alege locul de unde le este mai uşor să-şi desfăşoare activitatea remunerată (telemuncă) atunci când fac dovada că au în îngrijire persoane vârstnice dependente aflate într-o situaţie de dependenţă de grad IA, IB sau IC (corespunzătoare persoanelor dependente potrivit prevederilor HG nr. 886/2000). În cazul reducerii programului de lucru, timpul de lucru nu poate fi mai mic de 10/20 ore pe săptămână. Pentru ca angajatorii să poată fi deschiși unor astfel de practici, aceștia ar trebui să aibă la rândul lor anumite beneficii ca, de exemplu, acordarea unor stimulente fiscale.

Tipul măsurii Instituții responsabile Sursa de finanțare Adaptarea programului de muncă MMJS

MFP Bugetul de stat

Asistent personal angajat în condiţiile Legii-cadru nr. 153/2017 (similar

asistenţilor personali ai persoanelor cu dizabilităţi): SPAS încheie un contract de angajare a unui membru al familiei sau a unui alt îngrijitor non-profesionist în vederea îngrijirii unei persoane vârstnice dependente (încadrată într-unul din gradele IA, IB sau IC potrivit



prevederilor HG nr. 886/2000). Îngrijitorul (similar asistentului personal al unei persoane cu handicap) are astfel statut de persoană asigurată în sistemul de securitate socială. Îngrijitorii dobândesc drepturi la calculul pensiei şi contribuie la schema de asigurări de sănătate în perioada în care acordă îngrijire, şi poate fi luată în calcul şi plata unor contribuţii mai mici faţă de restul asiguraţilor. (în prezent există posibilitatea angajării unui îngrijitor în condiţiile art. 13 alin. 1 din Legea 17/2000)

Tipul măsurii Instituții responsabile Sursa de finanțare Asistent personal pentru persoana vârstnică dependentă

MMJS Unități administrativ teritoriale

Bugetul local

Posibilitatea pensionării anticipate cu până la 2 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, fără penalizarea cuantumului drepturilor de pensie, în scopul îngrijirii unei persoane vârstnice dependente încadrate în gradele IA, IB sau IC.

Vârsta standard de pensionare de la care populația poate obține pensie pentru limită de vârstă este în prezent de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Persoanele care au în îngrijire persoane vârstnice dependente încadrate în gradele IA, IB sau IC ar putea beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare cu până la doi ani, dacă au realizat stagiul minim de cotizare prevăzut de lege (în prezent de 15 ani), fără a suporta penalizări ale cuantumului drepturilor de pensie. Stagiul minim de cotizare nu include perioadele asimilate.

Tipul măsurii Instituții responsabile Sursa de finanțare Reducerea vârstei standard de pensionare

MMJS CNPP

Bugetul asigurărilor sociale de stat

Alte propuneri: 1. Reglementarea statului de îngrijitor informal pentru ca acesta să poată beneficia de

servicii suport și scheme de finanțare. Dobândirea statutului de îngrijitor informal va conduce la obținerea unor drepturi specifice, dar va determina și angajarea unor obligații;

2. Furnizarea de cursuri de instruire în domeniul asistenței medicale pentru îngrijitorii informali (cursuri de prim ajutor și nu numai), într-un cadru organizat;

3. Acordarea pentru îngrijitorii informali a dreptului de a fi evaluați periodic de personal specializat şi de a primi, la rândul lor, îngrijirea de care au nevoie, fie că este vorba despre consiliere psihologică, fie că este vorba despre servicii medicale;

4. Efectuarea unor campanii de informare mai ample cu privire la drepturile îngrijitorilor informali de a beneficia de servicii suport și scheme de finanțare.



Bibliografie

1. Albin, B., Siwertsson, C. &Svensson, J-O. (2011). Informal care of the elderly in Sweden-Carers’ situation. Aotearoa New Zealand Social Work, Issue 23(1&2). Disponibil online la: https://anzswjournal.nz/anzsw/article/download/170/253

2. Bakx, P., & De Meijer, C. (2013). The influence of spouse ability to provide informal care on longterm care use.

3. Bakx, P., Schut, E., & Van Doorslaer, E. (2013). Can risk adjustment prevent risk selection in a competitive long-term care insurance market? Tinbergen Institute Discussion Paper, TI 2013-017/V.

4. Bardach, E. (2000), A Practical Guide for Policy analysis: The Eightfold Path to More Effective Problem Solving. New York: Chatham house Publishers.

5. Bendixsen, S. & Guchteniere, P. (2003), Best Practices in Immigration Services Planning. Journal of Policy Analysis & Management, 22 (4).

6. Bonsang, E., 2009. Does informal care from children to their elderly parents substitute for formal care in Europe? Journal of Health Economics, 28 (1), 143-154

7. Bouget, Denis, Slavina Spasova, Bart Vanhercke, and European Social Policy Network (ESPN). 2016. Work-life balance measures for persons of working age with dependent relatives in Europe. A study of national policies. Brussels: European Commission.â

8. Colombo, F., Llena, A., Mercier, J. and Tjadens, F. (2011): Help Wanted? Providing and Paying for Long-Term Care. OECD Health Policy Studies, OECD Publishing.

9. De Meijer, C., Koopmanschap, M., Uva, T.B., & van Doorslaer, E. (2011). Determinants of long term care spending: Age, time to death or disability? Journal of Health Economics 30(2), 425-438

10. Dudová, R. (2016), Position of caregivers in the Czech Republic: Analysis of the concept and implementation of social policy in the Czech Republic with focus on care for seniors. Praga: Alternativa 50+. Disponibil online la: http://alternativaplus.cz/wp-content/uploads/2013/02/Position-of-caregivers-in-the-Czech-Republic_e-version_final.pdf

11. Dudová, R. (2018), Care Allowance as ‘Special Money’: The Meanings and Uses of the Care Allowance in Close Relationships. Gender and Research, Vol. 19, No. 1: 58 –80.

12. Fredriksen-Goldsen, K. I., & Scharlach, A. E. (2006). An interactive model of informal adult care and employment. Community, Work and Family, 9(4), 441-455

13. Fujisawa, R., Colombo, F. (2009). The Long-Term Care Workforce: Overview and Strategies to Adapt Supply to a Growing Demand, OECD Health Working Papers No. 44

14. Heger, D. & Korfhage, T. (2018), Care choices in Europe: To Each According to His or Her Needs?. The Journal of Health Care Organization, Provision, and Financining Volume 55: 1 –16. Disponibil online la: https://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1177/0046958018780848

15. Henz, U. (2006). Informal caregiving at working age: Effects of job characteristics and family configuration. Journal of Marriage and Family, 68(2), 411-429

16. Hirose, K. & Czepulis-Rutkowska, Z. (2016). Challenges in Long-term Care of the Elderly in Central and Eastern Europe. International Labour Organization. Disponibil online la: https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---europe/---ro-geneva/---sro-budapest/documents/publication/wcms_532427.pdf

17. Hoyer, S. and Reich, N. (2016), Leave and financial support for family caregivers in EU member states. Frankfurt: Institute for Social Work and Social Education. Disponibil online la: http://www.sociopolitical-observatory.eu

18. Hoffmann, F., Rodrigues, R. (2010), Informal Carers: Who Takes Care of Them?, European Centre for Social Welfare Policy and Research, Vienna, Policy Brief, April

19. Jennings Jr., E. T. (2007), Cele mai bune practici in administratia publica. Cum le recunoastem? Cum le putem folosi?.

20. Křížová, E., Janečková, H., Běláček, J. (2016), Family carers’ perspectives on integrated community care in the Czech Republic. Central European Journal of Public Health, 2016; 24 (4): 289–296. Disponibil online la: https://cejph.szu.cz/pdfs/cjp/2016/04/07.pdf



21. Maarsea, J.A.M. & Jeurissen, P.P. (2016). The policy and politics of the 2015 long-term care reformin the Netherlands. Health Policy 120, 241–245.

22. Miklautz A., Habersberger J. (2014),The Austrian Long-term Care System. Disponibil online: http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=13214&langId=en

23. Montgomery, R.J.V., Rowe, J.M., & Kosloski, K. (2007). Family caregiving. In: Blackburn, J. A., & Dulmus, C.(eds) Handbook of Gerontology. Evidence-based approaches to theory, practice, and policy (p. 426-446). Hoboken, NJ, USA: John Wiley & Sons

24. Naiditch, M. (2012). Protecting an Endangered Resource? Lessons from a European Cross-Country Comparison of Support Policies for Informal Carers of Elderly Dependent Persons, IRDES, No.176, disponibil la:

http://www.irdes.fr/EspaceAnglais/Publications/IrdesPublications/QES176.pdf 25. O'Connor, D. L. (2007). Self-identifying as a caregiver: Exploring the positioning process. Journal

of Aging Studies, 21(2), 165-174 26. Peterson, E. (2017), Eldercare in Sweden: an overview. Revista Derecho Social y Empresa, nr. 8.

Disponibil online la: https://www.dykinson.com/cart/download/articulos/8280/ 27. Rodrigues, R., Huber, M. & Lamura, G. (2012), Facts and figures on healthy ageing and long-term

care, European Centre for Social Welfare Policy and Research. Disponibil online la: https://www.euro.centre.org/downloads/detail/3059

28. Sardadvar, K.& Mairhuber, I. (2018), Employed family carers in Austria The interplays of paid and unpaid work—beyond“reconciliation”. Österreich Z Soziol (2018) 43:61–72. Disponibil online la: https://link.springer.com/content/pdf/10.1007%2Fs11614-018-0283-0.pdf

29. Sowa, A. (2010), The long-term care system for the elderly in the Czech Republic. Disponibil online la:http://www.ancien-longtermcare.eu/sites/default/files/ENEPRI%20RR%20No%2072%20ANCIEN%20Czech%20Republic.pdf

30. Stelpstra, M. (2017), Fulltime work & informal care The role of awareness and work related care arrangements. Universitatea din Utrecht. Lucrare de master. Disponibilă online la: https://dspace.library.uu.nl/bitstream/handle/1874/338580/Master%20thesis%20Marinda%20Stelpstra%20-5625173.pdf?sequence=2&isAllowed=y

31. Szebehely, M. & Trydegård, G.B. (2011), Home care in Sweden: A universal model in transition. Health and Social Care in the Community, Vol. 20, nr. 3, pp. 300-309

32. Teppo, K. and Yeandle, S. (2013). Reconciling work and care: an international analysis. In Combining paid work and family care. Policies and experiences in international perspective, eds. Teppo Kröger, Sue Yeandle, 3–22. Bristol: Policy Press.

33. Ulmanen, P. & Szebehely, M. (2015), From the state to the family or to the market? Consequences of reduced residential eldercare in Sweden. International Journal of Social Welfare, Vol. 24, nr. 1, pp. 81-92.

34. Werk & Mantelzorg (2016). CAO Inspirator. Disponibil online la: https://docs.google.com/viewer?url=http://www.werkenmantelzorg.nl/%2FUserFiles%2Ffiles%2Falgemeen%2FWM_CAO_INSPIRATOR_juni_2015.pdf

35. Wija, P. (2015). Formal and informal long-term care and the role of family carers. European Journal of Mental Health 10 (2015) 233–244. Disponibil online la: http://www.ejmh.eu/mellekletek/ejmh_2015_2_wija_233-244.pdf

36. *** EC (2007). Eurobarometru “Health and long-term care in the European Union” (Eurobarometru Special 283), pag. 67, 97. Disponibil online la: http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/archives/ebs/ebs_283_en.pdf

37. *** EC (2016.a). Health Care & Long-Term Care Systems. Disponibil online la: https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/joint-report_se_en_2.pdf

38. *** EC (2016.b), Joint Report on Health Care and Long-Term Care Systems and Fiscal Sustainability- Country Documents.

39. *** EC (2018). Informal Care in Europe. Exploring Formalisation, Availability and Quality, disponibil la: https://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=19681&langId=en

40. *** EUROFOUND (2017). European Quality of Life Survey 2016. Quality of life, quality of public services, and quality of society.



41. *** OECD (2011). Profiding and Paying for Long-Term Care https://www.oecd.org/els/health-systems/47884865.pdf

42. *** OECD (2017). “Long-term care expenditure”, in Health at a Glance 2017: OECD Indicators, OECD Publishing, Paris. Disponibil la: https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/health_glance-2017-81-en.pdf?expires=1538680281&id=id&accname=guest&checksum=A6B6553A51CC6FC95A2CB817EBC7A031



ANEXA 1 CHESTIONAR

adresat serviciilor publice de asistenţă socială înfiinţate în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale (SPAS)

Scopul acestui chestionar este de a colecta o serie de date privind identificarea factorilor de stimulare/frânare a dezvoltării și implementării unor servicii-suport destinate îngrijitorilor informali. Informaţiile solicitate vor servi la realizarea unui studiu având ca subiect „Îngrijirea informală în îngrijirea de lungă durată a persoanelor vârstnice – dezvoltarea de servicii-suport și scheme de finanțare ". Studiul se adresează tuturor serviciilor publice de asistență socială din Regiunea Nord-Est. Chestionarul se aplică la peste 500 de SPAS-uri cu privire la îngrijirea informală a persoanelor vârstnice.

De asemenea, menționăm că îngrijirea informală se asigură de membrii de familie, prieteni vecini sau altă persoană necalificată care să își asume responsabilitatea îngrijirii persoanei, așa cum este prevăzută la art.52 alin (1) lit. b din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Beneficiarul direct al acestui studiu este Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, iar instituţia care realizează studiul este INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ÎN DOMENIUL MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE (INCSMPS).

Vă rugăm să acordaţi tot sprijinul în acţiunea de colectare a informaţiilor solicitate în vederea completării acestui chestionar cu date cât mai exacte!

În formularea răspunsurilor la întrebări vă veţi raporta la activitatea dvs. din anul 2017.

Vă mulţumim pentru colaborare!

Q1. Care este modalitatea cea mai frecventă de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice la nivelul comunității dumneavoastră:

a) formală b) informală

Q2. În anul 2017 aţi oferit servicii de îngrijire personală la domiciliul beneficiarilor prin care aţi acordat ajutor persoanelor vârstnice pentru realizarea activităţilor de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice?

Da, pentru realizarea activităţilor de bază (igiena corporală, îmbrăcare şi dezbrăcare, hrănire şi hidratare, etc.)

1 => Continuaţi cu Q3



Da, pentru realizarea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice (prepararea hranei, cumpărături, menaj şi spălătorie, etc.)

2 => Treceţi la Q4

Nu, nici un fel de servicii de îngrijire personală la domiciliul persoanelor vârstnice

3 => Treceţi la Q10

Q3. Cât de des sunt realizate următoarele activități de bază:

Zilnic Săptămânal De câteva ori pe săptămână

Lunar Niciodată

Asigurare igienă corporală 1 2 3 4 5

Îmbrăcare și dezbrăcare 1 2 3 4 5

Hrănire şi hidratare 1 2 3 4 5

Asigurarea igienei eliminărilor 1 2 3 4 5

Transfer şi mobilizare 1 2 3 4 5

Deplasare în interior 1 2 3 4 5

Comunicare 1 2 3 4 5

Q4. Cât de des sunt realizate următoarele activități instrumentale ale vieţii zilnice:

Zilnic Săptămânal De câteva ori pe săptămână

Lunar Niciodată

Preparare hrană 1 2 3 4 5

Efectuare cumpărături 1 2 3 4 5

Activităţi de menaj şi spălătorie 1 2 3 4 5

Facilitare deplasare în exterior şi însoţire

1 2 3 4 5

Activităţi de administrare şi gestionare a bunurilor

1 2 3 4 5

Acompaniere şi socializare 1 2 3 4 5



Q5. Care a fost numărul total de persoane vârstnice beneficiare de servicii de îngrijire la domiciliu în anul 2017?

Nr. |__|__|__|__|

Q6. SPAS asigură monitorizarea situaţiei beneficiarului de îngrijire la domiciliu şi a aplicării planului individualizat de asistenţă şi îngrijire ?

Da 1

Nu 2

Q7. SPAS are capacitatea de a monitoriza activităţile aferente îngrijirii personale la domiciliu ?

Da 1

Nu 2

Q8. În anul 2017 câte vizite pentru verificarea îndeplinirii îndatoririlor personalului de îngrijire la domiciliul persoanelor vârstnice au fost:

a) planificate Nr. |__|__|__|__|

b) efectuate Nr. |__|__|__|__|

Atenţie! La întrebarea Q9 vor răspunde doar SPAS-urile care au răspuns cu 0 la nr. de vizite planificate la întrebarea Q8

Q9. Care este principalul motiv pentru care nu aveţi stabilit un plan de vizite? (Răspuns liber)

_____________________________________________________________________

Q10. Din experienţa dvs. care este perioada medie pentru care persoanele vârstnice beneficiază de îngrijire informală (din partea rudelor, prietenilor, vecinilor, etc. )?

Nr. ani |__|__|__|__|

Q11. Din experienţa dvs. care este vârsta la care persoanele vârstnice încep să beneficieze de îngrijire informală?

1 Între 65 şi 79 de ani

2 De la 80 de ani

3 Alt răspuns. Care____

Q12. În anul 2017 îngrijitorii informali au beneficiat de consiliere sau informare din partea personalului SPAS?

Da 1

Nu 2

Da 1 => Continuaţi cu Q14



Q13. În anul 2017 SPAS a primit sesizări referitoare la abuzuri şi/sau neglijare a persoanelor vârstnice de către îngrijitori informali?

Nu 2 => Treceţi la Q16

Q14. Câte astfel de sesizări au fost înregistrate la nivelul instituţiei în anul 2017 ?

Nr. |__|__|__|__|

Q15. Cum au fost soluţionate respectivele sesizări ? (Răspuns liber)

_____________________________________________________________________

Q16. SPAS utilizează o procedură proprie pentru identificarea, semnalarea şi soluţionarea formelor de abuz (fizic, psihic, economic) şi formelor de neglijare a persoanei sau de tratament degradant la care pot fi supuse persoanele vârstnice beneficiare de îngrijire de lungă durată:

Da NU

a) de către personalul de îngrijire 1 2

b) de către îngrijitori informali (membrii de familie/reprezentanţii legali)

1 2

Q17. Numiţi cel puţin 3 elemente de dificultate întâmpinate de personalul SPAS în procesul de monitorizare a îndeplinirii obligaţiilor îngrijitorului informal? (Răspuns liber)

1.____________________________________________________________________________

2.____________________________________________________________________________

3.____________________________________________________________________________

Q18. In anul 2017 SPAS a încheiat contracte de prestări servicii cu personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă?





Q19. Câte astfel de contracte aţi încheiat în anul 2017? Nr. |__|__|__|__|

Q20. Numiţi 3 motive pentru care nu aţi încheiat nici un contract de prestări cu personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă!

1.____________________________________________________________________________

2.____________________________________________________________________________

3.____________________________________________________________________________

Q21. In anul 2017 SPAS a plătit drepturi salariale pentru îngrijitori informali membrii ai familiei care au în îngrijire o persoana vârstnică dependentă?



Q22. Pentru câte persoane aţi plătit drepturi salariale în anul 2017 ? Nr. |__|__|__|__|

Q23. Vă rugăm să numiţi 3 motive pentru care în anul 2017 nu aţi plătit drepturi salariale!

1.____________________________________________________________________________

2.____________________________________________________________________________

3.____________________________________________________________________________

Q24. SPAS, prin autoritatea tutelară, a asistat în anul 2017 persoane vârstnice în vederea încheierii unui act juridic translativ de proprietate, cu titlu oneros sau gratuit, în scopul întreţinerii şi îngrijirii personale?





Q25. Care a fost numărul de persoane asistate în anul 2017 în vederea încheierii unui act translativ de proprietate în scopul întreţinerii şi îngrijirii personale?

Nr. |__|__|__|__|

Q26. Care au fost motivele pentru care nu aţi asistat nici o persoană în vederea încheierii unui act translativ de proprietate ?

1. Nu am fost solicitaţi 2. Alt motiv. Care______________________________________________

Q27. Consideraţi că în prezent îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice din România beneficiază de măsuri de suport/scheme de finanţare în procesul de îngrijire de lungă durată a persoanelor respective?



Q28. Care sunt în opinia dvs. măsurile de suport de care beneficiază îngrijitorii informali în procesul de îngrijire de lungă durată? (Răspuns multiplu liber)

1.____________________________________________________________________________

2.____________________________________________________________________________

3.____________________________________________________________________________

Q29. Care consideraţi că sunt principalele dificultăţi cu care se confruntă îngrijitorii informali care acordă îngrijire la domiciliu persoanelor vârstnice în România? Răspuns multiplu.

1.____________________________________________________________________________

2.____________________________________________________________________________

3.____________________________________________________________________________

4.____________________________________________________________________________



5.____________________________________________________________________________

Q30. Numiţi 5 factori care ar putea frâna dezvoltarea și implementarea unor măsuri de sprijin a îngrijitorilor informali care acordă îngrijire la domiciliu persoanelor vârstnice din România!

1.____________________________________________________________________________

2.____________________________________________________________________________

3.____________________________________________________________________________

4.____________________________________________________________________________

5.____________________________________________________________________________

Q31. Numiţi 5 factori care ar putea stimula dezvoltarea și implementarea unor măsuri de sprijin a îngrijitorilor informali care acordă îngrijire la domiciliu persoanelor vârstnice din România!

1.____________________________________________________________________________

2.____________________________________________________________________________

3.____________________________________________________________________________

4.____________________________________________________________________________

5.____________________________________________________________________________

Q32. Ce propuneri aveţi în direcţia îmbunătăţirii serviciilor suport pentru îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice dependente din România? (Răspuns multiplu)



1.____________________________________________________________________________

2.____________________________________________________________________________

3.____________________________________________________________________________

Q33. Ce propuneri aveţi în direcţia îmbunătăţirii schemelor de finanțare pentru îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice dependente din România? (Răspuns multiplu)

1.____________________________________________________________________________

2.____________________________________________________________________________

3.____________________________________________________________________________

Q34. Ce alte menţiuni aţi mai dori să faceţi referitor la îngrijirea informală a persoanelor vârstnice?

35. Statutul SPAS DAGSPC - Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, cu personalitate juridică, în subordinea consiliului judeţean

1

DAS – Direcţie de Asistenţă Socială cu personalitate juridică, în subordinea consiliului local al municipiului/oraşului

2

DAS – Direcţie de Asistenţă Socială fără personalitate juridică, în aparatul de specialitate al primarului

3

SPAS - compartiment de asistenţă socială organizat la nivelul comunei, în aparatul de specialitate al primarului

4



36. Mediul de rezidenţă Urban 1

Rural 2

37. Judeţ Iaşi 1

Suceava 2

Bacău 3

Neamţ 4

Vaslui 5

Botoşani 6

38. Localitate

39. Numele persoanei respondente

40. Funcţia în cadrul SPAS a persoanei respondente



ANEXA 2

GHID DE DISCUŢIE

Principalele teme abordate:

Introducere

Timp alocat: 03 min.

Grila de introducere:

Prezentare moderator;

Explicare reguli discuție;

Scopul discuției; 51

Explicarea înregistrării audio-video și obtinerea acordului respondenților.

A. Prezentarea participanţilor


Grila de prezentare:

Nume, prenume;

Statutul participanţilor (îngrijitor informal sau reprezentant legal/rudă a unei persoane vârstnice care are nevoie de îngrijire de lungă durată, inclusiv statutul persoanei îngrijite-grad de rudenie, vârstă, sex, boală; reprezentant ONG/DGASPS/AUTORITATEA TUTELARĂ-funcţia şi instituţia pe care o reprezintă)

B. Situaţia îngrijiritorilor informali ai persoanelor vârstnice din România


Grila de întrebări:

Cum este să fii îngrijitor informal al unei persoane vârstnice în România? Motivaţi răspunsul!

51 evaluarea ex-ante a propunerilor de servicii-suport și scheme de finanțare destinate îngrijitorilor înformali ai persoanelor vârstnice dependente.



Cum este când ai în grijă o persoană vârstnică dependentă şi trebuie să mergi şi la serviciu? Care sunt principalele dificultăţi/provocări cu care se confruntă persoanele cu loc de muncă atunci când au grijă şi de o persoană vârstnică?

Care sunt nevoile neacoperite în prezent ale îngrijitorilor informali în îndeplinirea sarcinilor de îngrijire a persoanelor vârstnice: consiliere din partea SPAS, informare/cunoştinţe medicale/colaborare cu medicul de familie, financiare, timp?

Cum apreciaţi dreptul îngrijitorilor informali de a beneficia de o vacanţă pe an cu scopul de a se recupera în urma stresului acumulat pe perioada îngrijirii persoanei vârstnice, iar în perioada vacanţei să se asigure îngrijirea persoanei vârstnice prin intermediul serviciului public de asistenţă socială (acces preferențial la îngrijirea temporară subvenționată)?

C. Servicii de informare şi consiliere pentru îngrijitorii informali

Timp alocat: 5 min.


În România familia persoanelor vârstnice dependente are dreptul la consiliere şi informare din partea personalului SPAS instruit în acest scop. Pentru participanţii practicieni în domeniu: din experienţa dvs. este acordat acest serviciu? Îngrijitorii informali cunosc că există acest tip de serviciu, îl solicită? Care sunt motivele pentru care nu se acordă acest serviciu?

Ce fel de informaţii şi îndrumări credeţi că ar trebui să primească îngrijitorii persoanelor vârstnice din partea personalului SPAS?52

D. Adaptarea/reducerea programului de lucru şi locul muncii remunerate (telemuncă) pentru îngrijitorii informali



Câte ore în medie pe zi consideraţi că acordă un îngrijitor informal pentru îngrijirea unei persoane vârstnice dependente?

Care sunt condiţiile de muncă de care îngrijitorii informali care lucrează ar trebui să beneficieze pentru a putea duce de îndeplinire şi sarcinile de îngrijire? Exemplificaţi!

Consideraţi că persoanele care lucrează ar trebui să aibă dreptul legal de a-şi adapta programul de lucru/de a opta pentru reducerea programului de lucru/de a-şi alege

52 Potrivit Ordinului Nr. 2126/2014 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale - Anexa nr.8, temele de informare şi consiliere privesc în special modul de continuare a îngrijirilor, abordarea beneficiarilor şi relaţionarea cu aceştia, importanţa respectării deciziilor şi demnităţii acestuia, adoptarea celor mai adecvate măsuri de menţinere şi încurajare a participării acestora la viaţa de familie şi în comunitate.



locul de unde le este mai uşor să-şi desfăşoare activitatea remunerată (telemuncă) atunci când fac dovada că au în îngrijire persoane vârstnice dependente? Care este atitudinea angajatorilor faţă de astfel de beneficii? Cum ar trebui stimulaţi angajatorii să acorde astfel de beneficii?

E. Concedii şi indemnizaţii de îngrijire pentru îngrijitorii informali


Concediu pentru îngrijire


Cum apreciaţi posibilitatea introducerii în legislaţia naţională a dreptului îngrijitorului informal la un concediu şi la o indemnizaţie pentru îngrijire acordată pe perioada concediului de îngrijire, iar perioadele de îngrijire să fie considerate perioade contributorii la sistemul de asigurări sociale, deci să fie luate în considerare la calculul pensiei?

Care credeţi că ar putea fi durata concediului de îngrijire pe care angajatorii ar fi dispuşi să îl acorde salariaţilor care au în îngrijire persoane vârstnice dependente? Cum apreciaţi o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 luni?

Care credeţi că ar trebui să fie mecanismul de calcul al indemnizaţiei pentru îngrijire? Cum apreciaţi calculul indemnizaţiei ca 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată?

Cum apreciaţi, ca alternativă la concediul pentru îngrijire, dreptul îngrijitorului de a solicita reducerea programului de lucru în scopuri de îngrijire persoane vârstnice dependente membre ale familiei?

Consideraţi că ar trebui impusă o limită în ceea ce priveşte reducerea timpului de lucru? Dacă da: Care ar trebui să fie acea limită: 10/20 ore pe săptămână?

Concediu pentru îngrijire prelungit

Cum apreciaţi posibilitatea introducerii în legislaţia naţională a dreptului îngrijitorului informal la un concediu pentru îngrijire prelungit, în vederea îngrijirii unui membru al familiei persoană vârstnică dependentă de grad IA, IB sau IC, precum şi la o indemnizaţie pentru îngrijire acordată pe perioada concediului de îngrijire prelungit?

Apreciaţi ca fiind util ca perioada de îngrijire să fie considerată ca şi perioadă contributorie la sistemul de asigurări sociale, deci luată în considerare la calculul pensiei?

Care credeţi că ar putea fi durata concediului de îngrijire prelungit pe care angajatorii ar fi dispuşi să îl acorde salariaţilor care au în îngrijire persoane vârstnice dependente? Cum apreciaţi o perioadă de până la 2 ani?



Credeţi că angajatorii ar fi mai receptivi la opţiunea pentru un concediu în sistem part-time?

Cum apreciaţi introducerea unor condiţionalităţi privind plata unei indemnizaţii pe perioada concediului prelungit, după cum urmează: concediu fără plată în situaţia în care angajatul nu a realizat în ultimele 24 de luni timp de 12 luni consecutiv venituri profesionale supuse impozitului pe venit; indemnizaţie al cărei cuantum să fie în jur de 85% din din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni, putând fi prevăzut totuşi un prag superior, dacă salariatul a realizat venituri profesionale în ultimele 24 de luni timp de 12 luni consecutiv? Alte propuneri?

Cum apreciaţi garantarea dreptului salariatului de a reveni la locul de muncă pe acelaşi post în primul an sau pe o poziţie similară în următorul an, iar perioada de concediu de îngrijire să fie considerată vechime în muncă la calculul pensiei în primul an de concediu? Alte propuneri?

Concediu pentru îngrijire paliativă

Cum apreciaţi posibilitatea introducerii în legislaţia naţională - în situaţia în care ar fi vorba despre o persoană vârstnică, membru al familiei, bolnavă în stadiu terminal - a dreptului îngrijitorului informal la un concediu de îngrijire paliativă, fără plată, part-time sau full-time, cu garantarea păstrării locului de muncă şi interzicerea concedierii pentru o perioadă de 3 luni după revenirea la locul de muncă?

Care credeţi că ar putea fi durata concediului de îngrijire paliativă pe care angajatorii ar fi dispuşi să îl acorde salariaţilor? Cum apreciaţi o perioadă cuprinsă între 1 şi 2 luni?

F. Posibilitatea pensionării anticipate a îngrijitorilor informali

Timp alocat: 5 min.


Cum apreciaţi posibilitatea pensionării anticipate cu până la 2 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, fără penalizarea cuantumului drepturilor de pensie, în scopul îngrijirii unei persoane vârstnice dependente încadrate în gradele IA, IB sau IC?

G. Dreptul persoanelor vârstnice dependente la indemnizaţie pentru îngrijire de lungă durată



Consideraţi că persoanele dependente care au nevoie de îngrijire sunt îndreptăţite să beneficieze de o indemnizaţie de îngrijire, lunară, indiferent de venituri, similar indemnizaţiei de care beneficiază persoanele cu handicap din România? Menţiune:



prin alegerea primirii indemnizatiei pentru îngrijire de lungă durată direct de către persoana vârstnică dependentă, aceasta şi-ar asuma răspunderea de a-şi asigura singură activităţile de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice, sau de a-şi plăti servicii de îngrijire formală/informală din indemnizaţia primită.

Consideraţi că dreptul la această indemnizaţie ar trebui să fie condiţionat de o serie de elemente precum disponibilitatea serviciilor de îngrijire din localitatea de domiciliu sau de gradul de potrivire la nevoile individuale ale beneficiarului?

Ce valoare ar trebui să aibă această indemnizaţie?

Cum consideraţi că ar trebui stabilit cuantumul acestei indemnizaţii (poate varia în funcţie de gradul de dependenţă, numărul de ore de îngrijire necesar, tipul de îngrijire, prin raportare la Indicatorul Social de Referinta (ISR), valoarea unui punct de pensie?

H. Dreptul persoanelor vârstnice dependente la un asistent personal



Ca alternatică la indemnizaţia pentru îngrijire de lungă durată, persoanele vârstnice dependente ar putea avea dreptul la un asistent personal angajat în condiţiile Legii-cadru nr. 153/2017 (similar asistenţilor personali ai persoanelor cu dizabilităţi): SPAS-ul încheie un contract de angajare a unui membru al familiei sau a unui alt îngrijitor non-profesionist în vederea îngrijriii unei persoane vârstnice dependente (încadrată într-unul din gradele IA, IB sau IC potrivit prevederilor HG nr. 886/2000). (în prezent există posibilitatea angajării unui îngrijitor în condiţiile art. 13 alin. 1 din Legea 17/2000). Cum apreciaţi acest potenţial drept?

Consideraţi util ca îngrijitorul informal, odată angajat ca asistent personal, să aibă astfel statut de persoană asigurată în sistemul de securitate socială, să dobândească drepturi la calculul pensiei şi să contribuie la schema de asigurări de sănătate în perioada în care acordă îngrijire?

Cum apreciaţi posibilitatea ca îngrijitorului angajat ca asistent personal să i se reţină contribuţii mai mici faţă de restul asiguraţilor?

I. Pensia pentru dependenţă severă

Timp alocat: 5 min.


Apreciaţi ca fiind util dreptul persoanelor dependente cu vârsta de peste 65 de ani care necesită supraveghere permanentă de a beneficia de suplimentarea cu 50% a pensiei pentru limita de vârstă cu scopul de a putea plăti un îngrijitor informal?



Care ar putea fi, în opinia dvs., sursa de finanţare a unui astfel de beneficiu (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, etc)?

J. Alte propuneri

Timp alocat: 5 min.


Ce alte propuneri de căi/modalităţi efective de servicii-suport pentru susţinerea îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice dependente aţi avea dvs. de făcut?