Valentin Dedu

Om ter iPăcatulcum să lupţi cu păcatul lumii noastre?

Vale

ntin

Ded

u -

Păc

atu

l om

iter

ii

VALENTIN DEDU

PĂCATULOMITERII

Cum să lupţi cu păcatul lumii noastre?

Editura Metanoia®Timișoara, 2012

Dacă nu există altă specificare, pentru citatele biblice s-a folosit traducerea Cornilescu a Bibliei.

PĂCATUL OMITERIICopyright © 2012 - Valentin Dedu. Toate drepturile rezervate.

Biserica Metanoia, TimișoaraCalea Torontalului, Nr. 61office@metanoiaorg.rowww.metanoiaorg.roC.P. 1113, O.P. 8, Timișoara, 30890

Editura Metanoia®, Timișoaracontact@editurametanoia.rowww.editurametanoia.ro

Editare: Valentin DeduCorectură: Ramona ArdeleanTehnoredactare: Lidia BalogFoto: Cristi IgnătoaieGrafică: Valentin Dedu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDEDU, VALENTIN Păcatul omiterii : cum să lupţi cu păcatul lumii noastre? / Dedu Valentin. - Timişoara : Metanoia, 2012 ISBN 978-973-87320-4-9

821.135.1-97

Păcatul omiterii

Cuprins

15 Ispita de a scrie (în loc de Prefaţă)

21 Introducere

25 De ce este păcatul omiterii atât de periculos?

31 Semnele şi dovezile păcatului omiterii

39 De ce insistăm asupra păcatului omiterii?

45 Păcatul omiterii în relaţia cu dumnezeu

53 Păcatul omiterii în relaţia cu oameniiIndiferenţa, Ignoranţa, Neglijența, Refuzul, Lipsa suportului emoţional, Delăsarea, Lipsa folosirii darurilor...

Pilda Samariteanului miloS: ură verSuS indiferenţă // 56

77 Scuze ale păcatului omiterii „N-am ştiut.”, „Nu am timp.”, „Nu este darul meu.”, „Am uitat.”, „Nu pot.”, „Am vrut, dar nu am reuşit.” sunt scuzele folosite pentru a permite păcatului omiterii în viaţa noastră. Tu pe care o foloseşti? Cum poţi să renunţi la scuze? Pentru a depăşi „omiterea” este nevoie de ceva mai mult decât de un simplu proces de conştiinţă. E nevoie de un efort al inimii şi de un exerciţiu permanent al onestităţii şi sensibilităţii.

lumea lui Cain // 90„nu trebuia...” // 92

5

Valentin DeDu

Efecte ale păcatului omiterii 97 EfEctE pEntru cEl carE sufEră din cauza acEstui păcat

Dezamăgirea, Frustrarea, Sentimentul neputinței, Singurătatea şi autoexcluderea, Pierderea dorinţei de a ajuta… Lista poate continua. Care au fost efectele pe care le-ai resimţit tu?

109 EfEctE pEntru cEl carE facE păcatul omitErii Apatia (Lipsa pasiunii şi a foamei spirituale, Pierderea pasiunii, Pierderea foamei spirituale), Automulţumirea, Tendinţa spre legalism, formalism, control, tradiţionalism… fac din cel care înfăptuieşte păcatul omiterii o victimă a propriei lui ignoranţe. Cum poţi scăpa de ele dacă nu le conştientizezi mai întâi?

ÎnCerCare de dialog Cu un Creştin din laodiCea // 116

Semne ale legaliSmului // 136

151 Soluţii la păcatul omiterii Soluţia este un „compus din mai multe elemente” şi un exerciţiu care se practică repetat, nu o reţetă care se aplică o dată pentru totdeauna. Nici măcar discutarea unei probleme şi găsirea soluţiei nu sunt soluţia, ci aplicarea soluţiei este soluţia. Astfel, soluţiile despre care vorbesc sunt, de fapt, soluţia. Toate sunt legate între ele. Pot să le rezum într-o singură frază sau în 7 secvenţe distincte. Află care sunt acestea.

Parafrazare modernă a 1 Corinteni 13 // 164

6

Păcatul omiterii

175 Cum să îți descoperi darurile spirituale?Păcatul omiterii domneşte în ignoranţă şi frică. De prea multe ori ne eschivăm de a face ceva doar pentru că nu avem „daruri”. Cunoaşterea darurilor spirituale ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine, locul nostru, chemarea şi slujirea noastră, dar, în acelaşi timp, putem să-i înţelegem şi pe ceilalţi. Dumnezeu te-a înzestrat cu daruri spirituale pe care poţi şi trebuie să le descoperi. Află cum?

189 Excurs despre milăÎn contextul păcatului omiterii, subiectul milei este unul care face legătura dintre sentimente şi acţiune. Mila este invenţia lui Dumnezeu prin care obligă omul să nu zacă prea mult în ignoranţă şi indiferenţă. Omul s-a trezit în aşa fel creat de Dumnezeu încât să nu se simtă confortabil în păcatul omiterii o perioadă prea lungă de timp, mai ales dacă are de-a face cu situaţii flagrante. Poţi să faci faţă unui asemenea subiect?

247 Înapoi la fapte buneFaptele bune? Pare un subiect scos dintr-o grotă. Ştiam că există, dar peste el s-a aşezat praful şi întunericul, s-au ţesut mituri, s-au rostit maxime şi cugetări, şi după ce a fost întors pe toate feţele l-am ascuns până ce a fost uitat. Abordarea păcatului omiterii ne obligă să facem o muncă de arheolog ca să scoatem faptele bune la lumină. Până nu faci ceva concret nu ai depăşit păcatul omiterii. Totul începe cu o faptă bună.

7

Introducere

Introducere

Sunt lucruri atât de familiare pentru noi, vii și dinamice, care au devenit serbede. Sunt pasaje din Scriptură care au devenit „clasice”, care au fost repetate de atâtea ori încât a devenit ca imnul de stat cântat la începutul fiecărui meci de fotbal: oamenii se ridică, arată respect, însă toţi uită de el în timpul jocului.

Dacă citește cineva o pildă precum „Pilda samariteanului milos” se instalează o atitudine de genul: „A…” „Am auzit predica asta!” Când se ridică un predicator există o categorie de ascultători care spun: „Știu ce are să spună!” și în acest fel își închid inima și se deschid pentru a critica. De cele mai multe ori atitudinea unui astfel de public este justificată faţă de predicatorii care nu au nici chemare, nici nu muncesc pentru predicile lor, ci doar profită de ocazia de a putea avea un timp la amvon. Astfel de predicatori fac mai mult rău decât bine Împărăţiei. Auditoriul român a devenit din ce în ce mai cultivat și din ce în ce mai pretenţios, și asta este bine pe de-o parte, fineţea și simţul estetic sunt importante, însă, în același timp, este inoculată ideea că sancţiunea predicatorilor prin indiferenţă este necesară ca o atmosferă permanentă ce însoţește audierea predicilor în bisericile evanghelice. Totuși, trebuie să recunoaștem că de cele mai

21

Păcatul omiterii

multe ori este vorba de o comoditate mintală, de o saturaţie inconștientă, de o reacţie normală la mediocru, însoţită de neputinţă și împietrire.

Am posibilitatea să fac diferenţa între mai multe tipuri de publicuri, am vorbit oamenilor de pe stradă, în parc celor ce au venit să se plimbe sau să se relaxeze, în tren călătorilor, am vorbit deţinuţilor în penitenciar, am vorbit elevilor în școli, am vorbit studenţilor în facultate, dar datorită formaţiei de cele mai multe ori am vorbit în biserică. Mi-am dat seama că atunci când vorbesc în biserică am nevoie de o ungere mai mare de la Dumnezeu. M-am întrebat de ce? Și răspunsul pe care l-am primit a fost surprinzător în primă fază, apoi paradoxal, chiar zguduitor: „Cel mai greu se pocăiește pocăitul.” Cei mai puţin sensibili oameni la cuvintele Domnului sunt cei care le aud mereu.

Această stare de fapt este numită în Biblie „păcatul omiterii”. Sunt două tipuri de păcate în Biblie: păcatul comiterii și păcatul omiterii. Avem impresia că Dumnezeu dă o importanţă mai mare păcatelor comiterii și una mai mică păcatului omiterii. Nu este adevărat. Înaintea lui Dumnezeu vom da socoteală pentru toate lucrurile, pentru toate faptele noastre, dar și pentru faptele pe care trebuia să le facem și nu le-am făcut; pentru toate cuvintele noastre, dar și pentru tăcerea noastră manifestată atunci când trebuia să vorbim.

Să privim la câteva versete relevante:

Iacov 4:17 - „Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!“

22

Introducere

În viaţă, Dumnezeu ne dă posibilităţi nenumărate de a face bine, însă noi credem că ocaziile sunt la îndemâna noastră și că noi le putem provoca, dar experienţa a arătat că ocazia nu se mai întoarce. Poţi să faci multe lucruri, dar amânarea ucide multe oportunităţi prin care Dumnezeu vrea să te folosească să devii instrumentul dragostei Lui. Ori de câte ori pierdem o ocazie de a face bine săvârșim păcatul omiterii. Problema nu este că nu avem posibilitatea de a face bine, ci că nu avem inimă să face bine la un moment dat. Dumnezeu atunci când ne dă ocazia, ne dă și resursele necesare ca să îl onorăm în acea situaţie.

Efeseni 2:10 - „Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.“

Ce spune versetul acesta? Tot ce a făcut Hristos pentru noi și în noi, a făcut cu un scop, ca noi să facem bine altora, să umblăm în binele pe care Hristos vrea să îl facă altei persoane, să fim instrumentul prin care Hristos face o faptă bună.

Principiul binecuvântării descoperit de Dumnezeu lui Avraam este următorul: ești binecuvântat ca să binecuvântezi! Totul am primit de la Dumnezeu, resursele materiale și cele spirituale, de aceea trebuie să faci parte din ele și altor persoane. „Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?“ „Cui i se dă mult i se cere mult.” „Fiecăruia i s-a dat arătarea Duhului spre folosul altora” Darurile tale spirituale nu sunt pentru tine, ci pentru mine, pentru Trupul lui Hristos. Pavel insistă asupra ideii că fiecare avem ceva

23

Păcatul omiterii

de dat. Când le scrie Corintenilor, le dă exemplu cuvântul spus de el macedonenilor: „Evreii v-au făcut parte de bunurile lor spirituale, faceţi-le și voi parte de bunurile voastre firești.” Este vorba despre un schimb, despre un echilibru care se produce în Trupul lui Hristos.

Orice faptă bună pe care o poţi face, o faci ca o derivare a planului lui Dumnezeu pentru viaţa ta. Faptele tale bune sunt faptele bune ale lui Isus în lume. Isus nu Și-a terminat lucrarea Sa în lume, ci El continuă să facă bine lumii prin noi. Dacă noi oprim o facere de bine celui ce are nevoi de ea, noi Îl oprim de fapt pe Hristos să facă bine.

Dumnezeu condamnă păcatul omiterii, păcatul prin care te oprești să fii lumină, păcatul prin care te oprești să faci bine, păcatul prin care Îl oprești pe Dumnezeu să Își manifeste dragostea Sa în lume.

„Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.“

- Iacov 1:17

Orice faptă bună vine de la Dumnezeu, nu de la diavolul și nici de la noi înșine.

A face o faptă bună înseamnă a-L lăsa pe Dumnezeu să facă bine prin tine. Desigur, Dumnezeu poate să lucreze și fără noi, însă El a ales să lucreze prin noi, Dacă spunem: „Dumnezeu lucrează prin oameni.”, atunci de ce nu ne așteptăm să lucreze prin noi, prin mine și prin tine. Dumnezeu lucrează prin tine atunci când faci o faptă bună și se oprește atunci când tu te oprești.

24

Vale

ntin

Ded

u -

Păc

atu

l om

iter

ii

Valentin Deduvalentindedu.wordpress.comfacebook.com/valentin.dedu

Sunt două tipuri de păcate în lume: păcatul

comiterii şi păcatul omiterii. Indiferenţa, ignoranţa, neglijența,

refuzul, egoismul, invidia, delăsarea, laşitatea,

ipocrizia ne afectează pe toţi. Păcatul omiterii este

păcatul lumii în care trăim. Această carte descrie

formele păcatului omiterii şi modalităţile prin care

putem lupta cu el, în primul rând pentru a-l

elimina din viaţa noastră, pentru a diminua efectele pe care le suferim pentru

că am fost „omişi” şi, apoi, pentru a-i ajuta pe alţii să

facă la fel.

Păcatul omiterii

S-a născut (1981) la Buzău și L-a cunoscut pe Hristos la vârsta de cincisprezece ani. A simțit chemarea lui Dumnezeu de tânăr. La optsprezece ani a plecat la București pentru a urma cursurile Facultății de Teologie, pregătindu-se astfel pentru o viață dedicată slujirii creștine.

În 2004, se mută în Timişoara, se căsătoreşte cu Corina şi îşi începe slujirea în biserica Metanoia. În 2007, în familia lor se naşte Elisa. După doi ani, 2009, se naște Elias.

Valentin este pastor în biserica Metanoia, a scris o carte, Îndrăznește să visezi (2007), şi a lansat revista Voia lui Dumnezeu în familie.

ISBN 978-973-87320-4-9 Editura Metanoia © 2012

„Cine ştie să facă bine, şi nu face, săvârşeşte un păcat!“

Iacov 4:17