Explorari paraclinice loco-regionale si generale utilizate in chirurgia OMF

Se pot enumera urmatoarele posibilitati de investigatii paraclinice ale afectiunilor oro-maxilo-faciale .

Loco-regionale:1 Examenul radiologic

2 .Ecografia3 .Biopsia

4 .Citodiagnosticul.5 .Scintigrafia

6 .Punctia exploratoare 7 .Stomatoscopia

8 .Teste de colorare vitala a mucoasei bucale9 .Transiluminarea

10.Examenul secretiei salivare11.Examenul bacteriologic

12.Craniometria

Generale:1 .Examene biologice generale a singelui si urinei

2 .Electrocardiograma3 .Teste cutanate

Cele mai multe erori de diagnostic si tratament se datoresc insuficientei cunoasterii a bolnavului, de aceea niciodata nu este permis ca examenul clinic sa se limiteze la dinti, paradontiu sau leziunile locale. El trebuie sa cuprinda examenul amanuntit al intregului teritoriu buco-maxilo-facial si examenul general complet.

Examenul limitat numia la cavitatea bucala este insuficient, determina concluzii eronate cu privire la diagnosticul citologic, prognostic si indicatii de traament , si poate da nastere la accidente si complicatii grave. Numai un examen complet poate depista originea sistemica a unor leziuni buco-maxilo-faciale sau consecintele leziunilor buco-dentare asupra altor organe sau siteme.

Pe de alta parte numarul pacientilor cu stare generala aparent buna dar cu risc, care se prezinta pentru extractii dentare sau alte interventii de chirurgie stomatologica, este in crestere. Un numar tot mai mare de hipertensivi, pacienti sub trataent anticoagulant, alergici la anestezie locale, cu ast cronic, diabet, leziuni hepatice, leziuni cardio-vasculare cronice, afectiuni metabolice, endocrine s.a. se prezinta pentru interventii stomatologice

Elect roodontodiagnosticul Reprezintă un examen complimentar ce ne formează o imaginație mai amplă privind starea pulpei și a țesuturilor periodontale.Aplicarea curentului electric se bazează pe faptul cunoscut că orice țesut al organismului (viu) secaracterizează prin excitabilitate sau prin facultatea de a intra în excitație sub influența agentuluiexcitant.

Electroconductibilitatea țesuturilor depinde de conținutul apei în ele . S-a determinat că în prezența unui proces patologic în pulpă sau

țesuturile periodonțiului excitabilitatea acestor țesuturi se modifică prin creșterea pragului de excitabilitate.

Determinarea excitabilității dintelui se efectuează cu ajutorul a două electroade: pasiv și activ. Electrodul pasiv este aplicat în mîna pacientului,iar electrodul activ, cu semnul minus, pepunctul sensibil al dintelui.

Punctele sensibile sunt condiționate în sens histologic de structura țesuturilor dintelui șisunt situate: la incisivi și canini – mijlocul marginii incizale, virf de cuspid; la premolari– vîrful cuspidului vestibular; la molari – vîrful cuspidului vestibulo-anterior. În cazul dinților cu cavitățicarioase sensibilitatea poate fi determinată de pe fundul cavității după ce sunt înlăturate totalmente depunerile alimentare.

Nu este admisă utilizarea oglinzii sau altui instrument metalic, se va folosi un instrument din masă plastică, iar medicul va lucra în mănuși pentru a evita pierderea decurenți

Au fost constatate indicele excitabilității liminare a pulpei și țesutului periodontal înnormă și în stări patologice. Dinții sănătoși reacționează la curenți de 2 – 6 µA.În stadiile incipiente ale cariei dentare sensibilitatea dintelui nu este modificată. În caria medie

electroexcitabilitatea pulpei poate diminua pînă la 7– 9 µA, iar în caria profundă pragul electroexcitabilității deviază și mai mult față de normă ajungînd la valorile de la 10 µA pînă la18 µA.Scăderea electroexcitabilității electrice pînă la 20 µA ne mărturisește despre prezența pulpitei seroase parțiale sau a unei pulpite cronice simple. Valorile electroexcitabilității pulpei lacurent de 60 µA denotă o necroză a pulpei coronariene.Dacă necroza pătrunde și în pulpa radiculară, atunci dintele reacținează la curenți de 100µA și mai mult. Periodonțiul normal este sensibil la curenți de 100 – 200 µA. în cazul modificărilor morfologice brutale ale periodonțiului dintele respectiv reacționează la curenți de peste 200 µA.

Indicii stării pulpei se referă la dinții care au apexul format.

Examenele de laborator .

Investigatiile microscopice se efectueaza pentru aplicarea starii celulare a suprafetei plagii, a modificarilor calitative ala celulelor din tunica mucoasa, a a componentei bacteriene pe suprafata mucoasei sau plagii. In functie de scopuri deosebim: metoda citologica, biopsia si investigatii bacteriologice

Examenul bacteriologic – presupune recoltarea produselor patologice direct de pe suprafata leziunilor, de la nivelul orifificiilor fistulare, de pe traiectul fistulos sau prin punctie din colectii deschise. Se izoleaza, cultiva si identifica germenii din leziune si se studiaza sensibilitatea lor la antibioticeExamenul bacteriologic da adesea si indicii referitoare la sursa de infectie si permite deci, eliminarea ei.

Examenul citologic ( citodiagnosticul)

Consta in examinarea celulelor sperficiale recoltate prin amprenta directa pe lama , prin raclarea cu o cpatula sau prin punctie cu un ac subtire. Este folosit pentru a determina daca celulele au caracter benign sau malign.

Examenul histologic

Este analizarea microscopica a unor fragmente de organe sau tesuturi. Acestea se recolteaza prin biopsie, realizata printr-o mica interventie chirurgicala (ca biopsia ganglionara). Fragmentele sunt astfel prelucrate ca sa devina posibila examinarea la microscop a structurii lor, facindu-se astfel un examen histopatologic

Biopsia este prelevare a unui fragment de tesut sau de organ in scopul de a fi examinat microscopic.

In stomatologie se folosesc diverse metode de biopsie :-Biopsia prin excizie este indicata pentru leziuni mici superficiale,

pentru leziuni pediculate sau profunde de dimensiuni reduse si bine delimitate

-Biopsia prin incizie este folosita pentru leziuni intense, voluminoase sau profunde care pentru rezolvarea completa necesita o interventie mai importanta

-Biopsia prin chiuretaj este folosita pentru leziunile ulceroasesau vegetante si indeosebi pentru leziuni profunde exteriorizate

-Biopsia prin aspiratie cu un ac fin si forajul biopsic se practica pentru leziuni profunde dificil accesibile

Biopsia permite, de asemenea, diagnosticarea unei anomalii locale, de exemplu o tumoare, sau ale unor simptome generalizate, ca in timpul unei boli de sistem

Nu se face biopsia unei leziuni presupusa maligna daca nu dispunem de posibilitatea sau competenta de a efectua tratamentul complet al cazului

Examenul alergologic Penru determinarea reactiilor alergice imediate se folosesc probele

cutanate cu alergeni bacterieni , testele leuco – si trombocitopenice , reactia de hemaglutinare etc.

Pentru determinarea reactiilor alergice de tip lent se folosesc probele cutanate , reactia de leucocitoliza, testul de blastotransformare a limfocitelor etc.