evolutia conceptului de securitate

10
Singura sursă de legitimare a unui stat este capacitatea de a proteja şi menţine drepturile cetăţenilor săi şi de a le asigura mediul prielnic satisfacerii tuturor nevoilor. De altfel, piramida trebuinţelor formulată de Abraham Maslow plasează nevoia de securitate pe al doilea nivel de importanţă imediat după nevoile fiziologice. Nevoia de securitate sau dreptul imprestriptibil al omului la linişte şi bunăstare, fără asigurarea căruia, tot ceea ce se construieşte ca sistem juridic şi institiţional capătă un caracter relativ, uşor schimbător în funcţe de presiunile (riscurile) politice, economice, militare, ecologice sau de orice altă natură. Într-adevăr, de-a lungul întregii sale istorii, omul a simţit permanent nevoia de stabilitate şi s-a preocupat să-şi asigure agoniseala, proprietatea, hrana şi propria viaţă. „Nu se poate trăi fără a avea sentimentul siguranţei acţiunii şi al stabilităţii”, se afirmă, parcă la unison, din mediul sociologic. Prin urmare, faţă de această realitate, singurul concept care poate răspunde acestor deziderate (siguranţă şi stabilitate) este conceptul de securitate. Cum se realizează, însă, securitatea, reprezintă o chestiune ce ţine de strategie, respectiv: fixarea priorităţilor faţă de un context geopolitic, de resurse, de alianţe, dar şi de loialitatea faţă de aliaţi, de planificare, şi, nu în ultimul rând, de management (experienţa conducerii). Pentru realizarea strategiei de securitate fiecare guvern îşi asumă politica de securitate (sistem legislativ, instituţional, resurse materiale şi umane etc.) capabilă să satisfacă întreaga gamă de probleme din domeniul securităţii naţionale. Abordări tradiţionale ale conceptului de securitate Din punct de vedere semantic, prin securitate se înţelege „faptul de a fi la adăpost de orice pericol” sau „sentimentul de încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol. O definire a termenului de securitate ar putea face referire la ansamblul proceselor, acţiunilor şi măsurilor de natură politică, economică, socială, diplomatică, militară, administrativă, legislativă şi altele, prin care se garantează existenţa naţional-statală, precum şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. De interes ar fi referirea la evoluţia istorică a termenului de securitate. Aşa de pildă, în Imperiul Roman, Securitas era zeiţa ce asigura liniştea imperiului. Aşa cum atestă reversul unei medalii emise în 250 d.Hr, în timpul împăratului Hostilian, sensul expresiei era cel de „libertate în faţa ameninţării”. În perioada modernă termenul de securitate a derivat din conceptul medieval raison d’Etat (raţiune de stat), înţeles ca „stare de necesitate”, prin care guvernul unui stat îşi rezervă o situaţie juridică ce îi permite să invoce măsuri excepţionale pentru asigurarea securităţii statului . Binomul „securitate naţională” semnifică „starea generalizată de linişte şi încredere că existenţa unei naţiuni este în afară de orice

Upload: veronika-motroi

Post on 19-Nov-2015

5 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

.......

TRANSCRIPT

Singura surs de legitimare a unui stat este capacitatea de a proteja i menine drepturile cetenilor si i de a le asigura mediul prielnic satisfacerii tuturor nevoilor. De altfel, piramida trebuinelor formulat de Abraham Maslow plaseaz nevoia de securitate pe al doilea nivel de importan imediat dup nevoile fiziologice. Nevoia de securitate sau dreptul imprestriptibil al omului la linite i bunstare, fr asigurarea cruia, tot ceea ce se construiete ca sistem juridic i institiional capt un caracter relativ, uor schimbtor n funce de presiunile (riscurile) politice, economice, militare, ecologice sau de orice alt natur.ntr-adevr, de-a lungul ntregii sale istorii, omul a simit permanent nevoia de stabilitate i s-a preocupat s-i asigure agoniseala, proprietatea, hrana i propria via. Nu se poate tri fr a avea sentimentul siguranei aciunii i al stabilitii, se afirm, parc la unison, din mediul sociologic.Prin urmare, fa de aceast realitate, singurul concept care poate rspunde acestor deziderate (siguran i stabilitate) este conceptul de securitate. Cum se realizeaz, ns, securitatea, reprezint o chestiune ce ine de strategie, respectiv: fixarea prioritilor fa de un context geopolitic, de resurse, de aliane, dar i de loialitatea fa de aliai, de planificare, i, nu n ultimul rnd, de management (experiena conducerii).Pentru realizarea strategiei de securitate fiecare guvern i asum politica de securitate (sistem legislativ, instituional, resurse materiale i umane etc.) capabil s satisfac ntreaga gam de probleme din domeniul securitii naionale.

Abordri tradiionale ale conceptului de securitate

Din punct de vedere semantic, prin securitate se nelege faptul de a fi la adpost de orice pericol sau sentimentul de ncredere i de linite pe care l d cuiva absena oricrui pericol. O definire a termenului de securitate ar putea face referire la ansamblul proceselor, aciunilor i msurilor de natur politic, economic, social, diplomatic, militar, administrativ, legislativ i altele, prin care se garanteaz existena naional-statal, precum i drepturile i libertile fundamentale ale cetenilor.De interes ar fi referirea la evoluia istoric a termenului de securitate. Aa de pild, n Imperiul Roman, Securitas era zeia ce asigura linitea imperiului. Aa cum atest reversul unei medalii emise n 250 d.Hr, n timpul mpratului Hostilian, sensul expresiei era cel de libertate n faa ameninrii. n perioada modern termenul de securitate a derivat din conceptul medieval raison dEtat (raiune de stat), neles ca stare de necesitate, prin care guvernul unui stat i rezerv o situaie juridic ce i permite s invoce msuri excepionale pentru asigurarea securitii statului .Binomul securitate naional semnific starea generalizat de linite i ncredere c existena unei naiuni este n afar de orice pericol, iar securitatea colectiv se refer la starea relaiilor dintre state creat prin luarea pe cale de tratat a unor msuri de aprare comun mpotriva unei agresiuni . Sub acest din urm aspect, britanicii folosesc expresia security and protection system, prin care se nelege totalitatea mijloacelor i aparaturii destinate s apere persoane i proprieti mpotriva unui larg spectru de evenimente neprevzute, incluznd crima, incendiul, accidente, spionajul, sabotajul, subversiunea i atacul neprovocat. Sistemul de securitate i protecie pune accentul n doctrina britanic pe evenimentele neprevzute, adic pe ceea ce nu s-a ntmplat dar poate avea loc i cu consecine grave .Pornind de la schimbrile n curs de desfurare pe plan internaional i de la transformrile care au avut loc pe plan intern, dup 1990, securitatea tinde spre acumularea de aspecte noi, importante pentru nsi existena statal a rii. Securitatea naional creat ca atribut al politicii trebuie neleas i elaborat n aa fel nct s defineasc prioritile naionale. Aceasta constituie, totodat, suportul esenial i hotrtor al politicii.n accepia comun, securitatea este neleas drept capacitatea unui actor, tradus n vectori de putere, de a-i proteja valorile fundamentale i de a le sprijini n proiecia lor n arena internaional. Securitatea este echivalent cu existena acelei fore capabile s fac fa acestor cerine, de tria acesteia depinznd, n ultim instan, puterea actorului n cauz.Dei utilizat frecvent n domeniul relaiilor internaionale, conceptul de securitate nu are o definiie unanim acceptat, evideniindu-se o ambiguitate rezultat din caracterul complex al domeniului, exacerbat de faptul c n viaa politic intern a statelor sub acoperirea securitii naionale sunt invocate n funcie de mprejurri o serie larg de aciuni i activiti publice.Conceptele de securitate au fost, n mod tradiional, asociate cu aprarea, organismul militar, armamentele, raportul de fore, strategiile i tacticile. Avnd n vedere o serie de definiii clasice, termenul de securitate poate indica situaia unei ri protejate mpotriva distrugerilor sau agresiunilor existente. ntr-o astfel de viziune, se poate nelege c aprarea militar este doar o parte a ceea ce se poate numi securitate. Termenul de securitate se extinde mult dincolo de afacerile militare i poate include aa-numitele aspecte ne-militare. Prin urmare, conceptul de securitate tinde s devin mult mai evaziv cu ct chestiunile militare sunt luate mai puin n considerare. Teoretic, conceptul de securitate opereaz la toate cele trei nivele de analiz individual, statal i sistemic i identific att un nivel de comportament ct i o posibil condiie universal. Iat i cteva exemple privind modalitile de definire a securitii naionale de ctre mediul academic : Securitatea, n sens obiectiv, nseamn lipsa ameninrilor la adresa valorilor, iar n sens subiectiv absena temerii c aceste valori vor fi atacate (Arnold Wolfers, 1952) ; O naiune are securitatea asigurat cnd nu trebuie s-i sacrifice interesele sale legitime pentru a evita rzboiul i este n stare, dac este provocat, s le apere prin rzboi (Walker Lippmann, 1962); Securitatea este abilitatea unei naiuni de a-i proteja valorile interne de ameninri externe (Enciclopedia internaional a tiinelor sociale) ; Securitatea este lipsa relativ a rzboiului (Ian Bellany, 1981); Securitatea este capacitatea unei naiuni de a promova cu succes interesele sale naionale (Penelope Harland-Thunberg, 1982); Securitatea reprezint prezervarea unui stil de via acceptabil de ctre ceteni, dar care este compatibil cu necesitile i aspiraiile legitime ale altora (Colegiul Naional de Aprare, Canada, 1991); Securitatea reprezint prezervarea, n condiii acceptabile de evoluie, a patternurilor tradiionale de limb, cultur, asociere i identitatea naional, religioas i de obiceiuri (Ole Waever, 1993) ; Securitatea nseamn absena ameninrilor mpotriva unor valori importante, care poate fi absolut (lipsa oricrui risc ori ameninare) sau de tip deplorabil (ntr-o utilitate implacabil) .Dup o ampl analiz asupra evoluiei conceptului de securitate, trei autori romni propun urmtoarea definiie: Starea individual ori colectiv a persoanei, comunitii, naiunii i a diferitelor organizri sociale locale, internaionale ori supranaionale, n absena riscurilor, ameninrilor, pericolelor, sfidrilor i agresiunilor nonmilitare la adresa valorilor i intereselor naionale, comune ori colective, i garantarea c acestea nu vor fi n nici o situaie periclitate .Ca element acional, securitatea reprezint capacitatea unui proces de a-i conserva caracteristicile funcionale sub aciunea unor factori distructivi sau care pot s-i provoace astfel de mutaii nct s devin periculos pentru mediul nconjurtor sau pentru sntatea (inclusiv viaa) oamenilor care se afl n zona de aciune, cauznd pagube materiale, informaionale sau morale.Ca proces cibernetic, securitatea are o proprie devenire, un obiectiv precis stabilitatea, o legislaie specific, un suport tehnologic adecvat i se bazeaz pe strategii, norme, metodologii, tehnologii, procese i instituii specializate, capabile s ofere servicii de siguran, protecie, ncredere, supraveghere, dar i condiii pentru disponibilitatea i viabilitatea sistemelor i utilizatorilor acestora.Consumatoare de resurse, uneori greu de dimensionat i, de aceea, greu de acoperit financiar, securitatea trebuie privit i din perspectiva contribuiei sale ca resurs de fiabilitate, de viabilitate i de remodelare parametric i structural (inclusiv adaptabilitate) a procesului.Securitatea ar mai putea fi privit i ca un parametru principal de calitate al tuturor proceselor i sistemelor, fr de care eficiena nu este posibil.Pragmatic, conceptul de securitate poate fi echivalent cu sintagma absena pericolului, iar cel de insecuritate cu sintagma prezena pericolului. Deci, unei securiti ridicate i corespunde un pericol sczut, iar unei securiti sczute i corespunde un pericol ridicat.Un alt mod de a privi securitatea l constituie raportul dintre cele trei elemente fundamentale ale acesteia: protecia, descurajarea, prelucrarea evenimentului nedorit.Prin protecie se nelege capacitatea de a mpiedica sau ntrzia producerea unui eveniment nedorit (protecia apriori), precum i de a relua activitatea de baz dup producerea acestuia (protecia aposteori).Prin descurajare se nelege capacitatea de a influena un infractor s se abin de la comiterea atacului. Descurajarea poate fi att psihologic (mediatizarea existenei msurilor de securitate), ct i de fapt (dotarea real cu mecanisme de securitate).Prin prelucrarea evenimentului nedorit se nelege att calificarea evenimentului, ct i asigurarea condiiilor pentru reluarea activitii dup producerea acestuia.Fenomen de mare importan, securitatea are o dimensiune multipl: juridic (legile speciale, prevederile de legi i codurile penal i civil, standardele, normativele, codurile deontologice i angajamentele de securitate); tiinific (bazele teoretice, cercetrile tiinifice n sprijin, tehnologiile i metodologiile de apreciere a nivelului de securitate); economic (raportul dintre costurile securitii i consecinele producerii unui eveniment nedorit); organizatoric (autoritile, instituiile, organismele i ageniile ce lucreaz n domeniu, precum i structurile; funciile, relaiile i personalul aferent); informaional (fluxul informaional i sistemele, elementele i echipamentele ce trebuie protejate sau care realizeaz protecia); fizic (toate aspectele de existen i manifestare a elementelor de securitate, inclusiv cele tehnologice i de funcionalitate).Corespunztor dimensiunii multiple, securitatea implic o structur complex, avnd trei componente principale: securitatea fizic, securitatea informaional i securitatea de personal.Securitatea fizic reprezint mecanismele i instalaiile capabile s realizeze detecia, ntrzierea i stoparea sau chiar anihilarea unei infraciuni.Securitatea informaional reprezint ansamblul msurilor de calificare (categorisire i clasificare) a informaiilor, de determinare a riscurilor i stabilire a msurilor minime de protecie a procesrii, stocrii i transmiterii acestora.Securitatea de personal reprezint att protecia mpotriva aciunilor personalului propriu care au drept consecine aspecte de insecuritate, ct i protecia acestuia la efectele negative ale criminalitii .

Abordri critice i moderne ale conceptului de securitate

n ultimele decenii, termenul de securitate l gsim, n lucrrile de specialitate, tot mai des asociat n cadrul unor sintagme, ceea ce ne ofer i posibilitatea unei minime explicitri.Astfel, securitatea naional reprezint ansamblul msurilor politico-diplomatice, economice, militare, ecologice i de alt natur care asigur statului independena i suveranitatea naional, integritatea teritorial, ordinea intern constituional i propriul sistem de valori. Aa se i explic utilizarea frecvent a unor noiuni precum: securitatea economic (sistemul financiar-bancar, resursele energetice, sectorul industrial, agricultura, alimentaia, comerul etc.); securitatea politic (stabilitatea sistemului constituional i al statului de drept, dar i protecia fizic a personalitilor publice); securitatea social (echilibrul i relaiile dintre grupuri, precum i sistemul de protecie social); securitatea ecologic (prevenirea catastrofelor de orice tip); securitatea informatic (protejarea sistemelor informatice i a reelelor de telecomunicaii); securitatea informaional (starea de protecie a necesitilor de natur informaional ale individului, societii i statului, care s permit asigurarea satisfacerii acestora i evoluia lor progresiv, independent de prezena ameninrilor de natur informaional, interne i externe); securitatea alimentar (sistem de protecie i control, ce vizeaz sntatea consumatorilor, asupra materiilor prime, practicilor agricole i activitilor de prelucrare alimentar); securitatea cultural (prevenirea polurii mediului cultural cu elemente de subcultur sau intruziune cultural); securitatea militar (tot ceea ce ine de domeniul forelor armate).n literatura de specialitate, deopotriv n discursurile i analizele politice, se mai folosete, la fel de frecvent, alte trei noiuni-concepte securitate zonal, securitate regional, securitate global.Securitatea zonal (subregional) desemneaz situaia rezultat din relaiile mutuale stabilite de statele dintr-o zon geografic relativ restrns, avnd o caracteristic anumit care asigur statelor respective integritatea teritorial, independena, suveranitatea i protecia fa de orice ameninare.Securitatea regional (continental) reprezint starea de siguran a statelor unui continent n privina respectrii independenei, suveranitii i integritii teritoriale.Securitatea global se definete ca acea stare a sistemului internaional n care fiecare stat are garania c se afl la adpost de orice agresiune sau alte ingerine de natur s-i afecteze valorile fundamentale. n manualele universitare se folosete i sintagma de securitate internaional, ceea ce ar indica o situaie neconflictual ntre state, mai ales ntre marile puteri: Prin simpla lor definiie, marile puteri au interese ce se extind asupra ntregului sistem internaional, astfel nct este destul de probabil ca aceste state s intre n conflict la un moment dat. Un eventual rzboi ntre ele ar avea consecine dintre cele mai grave n ansamblul relaiilor internaionale, genernd o stare de insecuritate i pentru ceilali actori. Practic, nici un membru al istemului nu poate s nu ia n considerare faptul c, mai devreme sau mai trziu, o asemenea confruntare l va afecta ntr-un mod sau altul .O alt noiune care trebuie definit este aceea de politic de securitate. Aceasta desemneaz ansamblul msurilor i aciunilor ntreprinse n toate domeniile vieii social-politice destinate s asigure n mod optim meninerea i consolidarea statului, aprarea i promovarea intereselor fundamentale. Politica de securitate mai poate fi definit ca totalitate a ideilor, conceptelor, doctrinelor pe baza crora un guvern identific i utilizeaz n practic instrumente normative i acionale mai eficiente n eforturile individuale i multilaterale pentru realizarea acelui sistem destinat cunoaterii, prevenirii, nlturrii i combaterii oricror ameninri, vulnerabiliti i riscuri ce pot pune n pericol trsturile fundamentale ale statului: suveranitatea, independena i integritatea teritorial.n general, unele state au adoptat o politic de securitate naional ce pune accentul pe aprarea naional, cuplat cu o politic extern orientat spre realizarea de aliane militare sau tratate bilaterale de asisten mutual. n prezent, majoritatea statelor tinde s aeze n prim-planul asigurrii securitii naionale aciunile politico-diplomatice, fr a neglija ns, deocamdat, msurile de ordin militar care rmn o soluie de ultim instan.

Abordri post moderne a riscului de securitate

Important pentru demersul analitic este aducerea n discuie a teoriei societii riscului, elaborat la nceputul anilor 80, pentru ca n anii 90 s fie aplicat sudiilor de securitate. Aceasta este cea mai recent i, n acelai timp, printre cele mai provocatoare teorii privind securitatea. Are n vedere societatea contemporan (postindustrial, postmodern) care, prin gradul foarte ridicat de complexitate a sistemelor de producie i distribuie, a modului de locuire, a sistemelor de transport, de comunicaii etc., devine ea nsi generatoare de riscuri de securitate. Printele acestei teorii este sociologul german Ulrich Beck . Fiind preluat i prezentat pe larg n literatura de specialitate din Romnia , ne vom mrgini a puncta doar aspectele eseniale.Progresul tehnologic al societii potindustriale creaz riscuri de securitate. Prin urmare, societatea postindustrial este o societate a riscului. n societatea posindustrial statul i naiuunea sunt expuse unor riscuri sociale i tehnice fr precedent. Riscurile sunt politice (rzboaie civile, conflicte etnice i religioase), economice (crize economice, omaj, srcie) riscuri de mediu (accidente industriale, poloare), societale (agresarea identitii, afectarea ordinii publice, corupie, trafic de bunuri i persoane, terorism). Statul bunstrii (welfare state), concept central n tiinele sociale occidentale, a crui funcie principal este aceea de producie i de distribuie a bunstrii, este treptat nlocuit de un stat a crui principal funcie este gestionarea produciei i distribuiei riscurilor. Societatea bunstrii devine astfel societatea riscului i, n consecin, statul bunstrii devine statul securitii. Funcia sa principal ar fi, n acest caz, gestionarea securitii societii.Exemplul cel mai edificator se refer la omaj. omajul de mas devine transnaional pentru c producia de bunuri este, la rndul ei, transnaional. Productivitatea foarte ridicat a industriilor din aria occidental produce un omaj de mas n rile din lumea a treia. omajul nu mai este un fenomen local i nici mcar naional. Apar pungi ale omajului de mas ntre mai multe ri, care sunt mediul cel mai propice pentru nflorirea crimei organizate, a traficului de bunuri i persoane, a terorismului etc. Societatea riscului i trateaz cu aceeai msur i pe bogai, i pe sraci.Avnd n vedere argumentaia teoriei societii riscului, definiia riscului la Ulrich Beck este urmtoarea : Riscul poate fi definit ca o cale sistematic de gestionare a evenimentelor cu pericol potenial i a insecuritii induse i introduse de procesul de modernizare .De interes se dovedesc i conceptele recente de securitate democratic i securitate prin cooperare. Pentru a reduce riscurile i ameninrile care pot afecta securitatea societii postindustriale, conceptul de securitate democratic devine o parte a procesului de construcie european, una din condiiile fundamentale pentru reuita eforturilor de a se asigura compatibilitatea politic, economic i social, capabil s recreeze unitatea de fond a Europei. Pentru a-i ndeplini promisiunile i vocaia constructiv, acest concept va trebui s evite, ns, unele capcane ce l-ar putea transforma cu uurin ntr-un simplu paravan, menit doar s ascund, elegant, intenii i politici de mult revolute .n ceea ce privete securitatea prin cooperare, aceasta se bazeaz pe asocierea partenerilor n vederea atingerii unor valori comune, printre care, prioritare sunt democraia, respectarea drepturilor i libertilor ceteneti, domnia legii i existena unei economii bazate pe piaa liber, egalitatea n drepturi i dreptatea social . Pentru a fi posibil o astfel de abordare, se are n vedere conturarea elementelor unei identiti de valori i interese dincolo de granie, a unei identiti transnaionale care, fr s nege identitile naionale, s reflecte mai bine obiectivele lumii democratice n ansamblul ei.Se poate observa cu uuri c esena acestor abordri caut un rspuns i o soluie fa de teoria cunoscut ca dilem a securitii. Descris de John Herz, dilema const n faptul c ncercrile de asigurare a securitii unui stat genereaz o stare de insecuritate pentru ali actori, care, la rndul lor, i caut propria securitate. Cutarea individual a securitii duce, de fapt, la creterea insecuritii n sistem . Dilema securitii se bazeaz pe nencrederea i frica resimite de state unul fa de altul ntr-un mediu competitiv i anarhic, statele nu se pot baza pe bunele intenii ale celorlali. Creterea puterii unui alt actor este amenintoare n sine, astfel nct nu se poate asista pasiv la dezvoltarea sa. Printr-o logic a aciunii i reaciunii, se declaneaz un proces de escaladae a insecuritii pentru toi participanii la (sub)sistemul internaional .Prin urmare, securitatea prin cooperare duce la concepia liberal a securitii colective, ceea ce nseamn gsirea acelui mecanism al balanei de putere. O astfel de concepie, respinge politica de formare a taberelor i pune accentul pe negocierile bi- i multilaterale, ce au ca scop cutarea comun a soluiilor (construirea unui regim de securitate).

Doctrina romnesc despre securitate

Datorit climatului specific Romniei n care s-au desfurat evenimentele din decembrie 1989, noiunea de securitate fiind asociat instituiei represeve a regimului comunist prbuit, s-a evitat utilizarea ei n noul cadru juridic al statului democratic. A fost preferat sintagma siguran naional, ceva nemaintlnit n legislaiile rilor europene.Sigurana naional este definit n art. 1 din Legea 51/1991 privind sigurana naional a Romniei, ca fiind starea de legalitate, de echilibru i de stabilitate social, economic i politic necesar existenei i dezvoltrii statului naional romn, ca stat suveran, unitar, independent i indivizibil, meninerii ordinii de drept precum i a climatului de exercitare nengrdit a drepturilor, libertilor i ndatoririlor fundamentale ale cetenilor potrivit principiilor i normelor democratice statornicite prin Constituie.n art. 3 din aceeai lege, sunt enumerate (lit. a) faptele i mprejurrile de fapt care sunt apreciate ca fiind ameninri la adresa valorilor sociale consacrate prin art.1.Evoluia societii, consolidarea democraiei i a instituiilor statului de drept, respectarea plenar a drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor a impus regndirea acestui concept, termenul de securitate naional fiind mai cuprinztor i corespunztor necesitilor actuale privind definirea i elaborarea strategiei de securitate a Romniei, crearea codului de cooperare i colaborare a instituiilor abilitate pentru realizarea ei.Doctrina naional a informaiilor pentru securitate definete securitatea naional drept starea naiunii, a comunitilor sociale, a cetenilor i a statului, fundamentat pe prosperitate economic, legalitate, echilibru i stabilitate socio-politic, exprimat prin ordinea de drept i asigurat prin aciuni de natur economic, politic, social, juridic, militar, informaional i de alt natur, n scopul exercitrii nengrdite a drepturilor i libertilor ceteneti, manifestarea deplin a libertii de decizie i de aciune a statului, a atributelor sale fundamentale i a calitii de subiect de drept internaional. Astfel prezentat, securitatea naional reprezint condiia fundamental a existenei naiuni i statului romn i are drept componente strategice fundamentale (1) aprarea naional, (2) sigurana naional i (3) ordinea public.Strategia de securitate este proiectarea acelui sistem ce are drept obiectiv fundamental protecia cetenilor, garantarea drepturilor i libertilor individuale i colective ale acestora, protejarea i promovarea intereselor naionale n concordan cu principiile dreptului internaional (integritate teritorial, suveralitate statal). Aceasta se realizeaz, de regul, prin resurse i mijloace politice, diplomatice, economice, sociale i militare proprii, dar i prin cooperare cu statele i organismele de securitate din spaiul european, euroatlantic i internaional . Strategia de securitate naional este un document care stabilete arhitectura de securitate a unei ri .Dar s vedem cine acioneaz cu aceste strategii i politici de securitate!n Strategia de Securitate Naional a Romniei , Sistemul securitii naionale se definete prin ansamblul mijloacelor, reglementrilor i instituiilor statului care au rolul de a realiza, a proteja i a afirma interesele fundamentale ale unei ri .Dup atacul terorist asupra SUA, din 11 septembrie 2001, problema fundamental care-i preocup pe analiti este rzboiul contra terorismului. Este vorba despre un nou tip de rzboi, atipic, asimetric , mult diferit de cele de pn acum, care presupune o alt abordare, o alt mentalitate, un alt tip de strategie global, multinaional i multidimensional pentru a i se putea face fa. Aceast strategie trebuie s se bazeze, printre altele pe fermitate, prezen, prevenire i rbdare (strategic). ntr-un astfel de nou context politico-militar internaional, important este c factorii responsabili au pornit o laborioas munc de regndire a strategiilor de securitate (militare, economice, informatice, sociale i ecologice) prin care i propun s realizeze eliminarea sau protejarea punctelor vulnerabile, cooperarea mai intens i eficient pe plan intern i internaional, o activitate bazat mai mult pe latura preventiv dect pe cea reactiv. Noile strategii de securitate implic adaptarea structurilor, instruirea, logistica i procedeele de ducere a aciunilor militare la noile realiti. Se pornete de la ideea c nici o ar nu se mai poate apra singur, ci numai printr-o larg cooperare la nivel internaional.Ameninarea terorist fiind global, strategia de securitate trebuie s fie global, ceea ce implic cooperare i msuri la nivel global, dar n acelai timp este absolut necesar ca fiecare ar s aplice msurile interne cele mai eficiente de combatere a fenomenului terorist. Prin urmare, toate statele lumii care i regndesc strategiile de securitate conectate la rzboiul atipic au i datoria s-i transforme obligaiile internaionale n legi i s-i croiasc instituii interne funcionale .Doctrina naional a informaiilor pentru securitate abordeaz ns dou noiuni privind sistemul de securitate, care la prima vedere pot pare identice, dar la o analiz atent rezult contrariul, n spe: (1) Sistemul naional de securitate i (2) Sistemul securitii naionale.Sistemul naional de securitate este definit de ansamblul organelor legislative, executive i judectoreti, a instituiilor, organismelor economice, organizaiilor neguvernamentale i cetenilor care, potrivit legii ori liber consimit, i asum obligaii sau manifest preocupri i iniiative civice n legtur cu realizarea, protejarea ori afirmarea valorilor i intereselor de securitate.n acelai context, Sistemul securitii naionale reprezint ansamblul autoritilor publice cu statut autonom, precum i alte instituii investite legal s desfoare activiti de informaii, contrainformaii i de securitate. Acest sistem este compus din: (1) serviciile de informaii interne, externe i militare (Serviciul Romn de Informaii, Serviciul de Informaii Externe, Direcia General de Informaii a Aprrii), (2) serviciile de securitate (Serviciul de Protecie i Paz, Serviciul de Telecomunicaii Speciale) i (3) structuri departamentale de informaii i protecie (Direcia General de Informaii i Protecie Intern din cadrul Ministerului Administraiei i Internelor, precum i Direcia General de Protecie i Anticorupie din Ministerul Justiiei).Desigur, cele dou concepte sunt diferite, dar mpreun pun bazele realizrii securitii Romniei. Acesta a fost i mesajul sau, altfel spus, rugmintea Serviciului Romn de Informaii n cadrul seminarului organizat la Predeal, n perioada 24 26.09.2004, cu tema Doctrina naional a informaiilor pentru securitate i Societatea civil, n sensul c toi trebuie s ne aducem contribuia pentru aprarea valorilor fundamentale ale rii noastre.