evistă naţională nul r. 3 (768) · m artie 2016 · mircea platon. tactica sistemului de...

REvISTă NAţIONAlă de cultură, politică şi ştiinţă ANUl XXvII · NR. 3 (768) · MARTIE 2016

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche

■ Academia Română. Apel pentru limba latină ■ Academia Română. Apel pentru limba latină lansat de 500 de intelectuali românilansat de 500 de intelectuali români

Un semnal de alarmă în faţa unui fenomen Un semnal de alarmă în faţa unui fenomen de mare gravitate – distrugerea şcolii româneştide mare gravitate – distrugerea şcolii româneşti

■ Nicolae Breban. ■ Nicolae Breban. Nevoia de misterNevoia de mister■ Andrei Marga. ■ Andrei Marga. Impactul pragmatismului americanImpactul pragmatismului american

■ Mircea Platon. Tactica sistemului de învăţământ pârjolit■ Mircea Platon. Tactica sistemului de învăţământ pârjolit

■ Dezbaterile Academiei Române ■ Identitatea naţională■ Dezbaterile Academiei Române ■ Identitatea naţionalăCum mai poţi fi român într-o Europă aflată în criză?Cum mai poţi fi român într-o Europă aflată în criză?

Răzvan Theodorescu, Ioan-Aurel Pop, Bogdan Creţu, Adrian Dinu RachieruRăzvan Theodorescu, Ioan-Aurel Pop, Bogdan Creţu, Adrian Dinu Rachieru■ Theodor Codreanu. Terapia de şoc■ Theodor Codreanu. Terapia de şoc

■ În preajma centenarului Marii Uniri (1918–2018)■ În preajma centenarului Marii Uniri (1918–2018)Mari scriitori români – criminali de război?!Mari scriitori români – criminali de război?!

Gabriel Andreescu, Aura Christi, Basarab Nicolescu, Dana Oprica, Magda UrsacheGabriel Andreescu, Aura Christi, Basarab Nicolescu, Dana Oprica, Magda Ursache■ O cruciadă împotriva valorilor naţionale?!■ O cruciadă împotriva valorilor naţionale?!

■ Svetlana Alexievici şi lecţia Nobel■ Svetlana Alexievici şi lecţia Nobel■ Horia Pătraşcu. Modelul fugii şi modelul confruntării. ■ Horia Pătraşcu. Modelul fugii şi modelul confruntării.

Rezistenţa prin culturăRezistenţa prin cultură

135

2

ANUL XXVII t Nr. 3 (768) t 2016

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Anul Contemporanul ■ 135

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Apelpentru sAlvAreA culturii române vii

semnat de 900 de personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

Senatul Contemporanul:

ŞTEFAN BORBéLy, NICOLAE BREBAN,AURA ChRISTI, VICTOR IVANOVICI, ANDREI MARGA, VIRGIL NEMOIANU, BASARAB NICOLESCU, DUMITRU RADU POPESCU,EUGEN SIMION, ION SIMUŢ, EUGEN URICARU

AURA ChRISTI(redactor- şef)

ANDREI POTLOGCARMEN DUMITRESCUMIhAELA DAVIDADRIAN IONUŢ PREDAFLORIN AFLOAREI

Corespondenţi din străinătate:EMIL RAŢIU (ITALIA)PhILIPPE PALINI (FRANŢA)MIRCEA GhEORGhE (CANADA)

Rubrici:ŞTEFAN BORBéLy, MARIAN VICTOR BUCIU,CONSTANTINA RAVECA BULEU, CăLIN CăLIMAN,IRINA CIOBOTARU, BOGDAN CREŢU,CONSTANTIN CUBLEŞAN, DANA DUMA, BORIS MARIAN, GELU NEGREA, ADRIAN DINU RAChIERU, MARIA- ANA TUPAN,MAGDA URSAChE

Vignetele rubricilor – LAURA POANTăViziune grafică – MIRCIA DUMITRESCU

Editor: Asociaţia CONTEMPORANUL

ISSN print 1220- 9864ISSN online 1841- 0685Revista este înregistrată la Oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (OSIM)

Adresa: Asociaţia CONTEMPORANULO. P. 22, C. P. 113, Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18Sediul central: Casa Academiei, Calea 13 Septembrie, nr. 13Bucureşti, sector 5, 050711

Revista este membră a Aso ciaţieiRevistelor, Publicaţiilor şi Editurilor (ARPE)E- mail: [email protected]

COnTEMPORAnUL. IDEEA EUROPEAnăare 40 de pagini

Revistă apărută cusprijinul financiar dinFondul Recurent alDonatorilor - AcademiaRomână

Unica responsabilitate a revistei COnTEMPORAnUL. IDEEA EUROPEAnăeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205- 206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Număr ilustrat cu fotografii realizate deAURA ChRISTI (Veneţia – San Michele)

Premiile Contemporanulsunt decernate cu sprijinul Ministerului Culturii din România

SUMAR

Editorial NICOLAE BREBAN l NEVOIA DE MISTER/ 3PolemiceThEODOR CODREANU l TERAPIA DE ŞOC/ 4MARIAN VICTOR BUCIU l MEMORIA (RE)SCRISă/ 6Eseu filosofichORIA PăTRAŞCU l MODELUL FUGII ŞI MODELUL CONFRUNTăRII.REzISTENŢA PRIN CULTURă/ 7LecturiCONSTANTINA RAVECA BULEU l MIhAIL SADOVEANU/ 8IULIAN BOLDEA l ION IANOŞI ŞI FRAGMENTE DE ISTORIE TRăITă/ 9Arhipelagul muzeelorVIRGIL ŞTEFAN NIŢULESCU l MUzEELE CAPITALEI EUROPENE ACULTURII 2021/ 10Con(texte)MARIA-ANA TUPAN l ThOMAS DE QUINCEy ÎN MIzERIE/ 11PolemiceMAGDA URSAChE l „ACCIDENTE DE LIBERTATE”/ 12NOUTăŢI EDITORIALE ■ EDITURA MUzEUL LITERATURII ROMâNE/ 13PolemiceANDREI MARGA l IMPACTUL PRAGMATISMULUI AMERICAN/ 14În preajma centenarului Marii Uniri (1918–2018)PolemiceMIRCEA PLATON l TACTICA SISTEMULUI DE ÎNVăŢăMâNT PâRjOLIT/ 15■ Academia Română (1866-2016) PUNCTUL DE VEDERE AL ACADEMIEI ROMâNE PRIVIND PLANUL-CADRU PENTRU ÎNVăŢăMâNTUL GIMNAzIAL DIN ROMâNIAAPEL PENTRU LIMBA LATINă LANSAT DE 500 DE INTELECTUALIROMâNI. UN SEMNAL DE ALARMă ÎN FAŢA UNUI FENOMEN DE MAREGRAVITATE – DISTRUGEREA ŞCOLII ROMâNEŞTI/ 18Cultura istoriei şi a credinţeiALEXANDRU SURDU l LA PORŢILE ÎMPăRăŢIEI/ 19În preajma centenarului Marii Uniri (1866-2016)Dezbaterile Academiei Române ■ Identitatea naţionalăRăzVAN ThEODORESCU l UN CONCEPT IDENTITAR NECESAR:ROMâNITATEA/ 20IOAN-AUREL POP l CUM SE SCRIE ISTORIA/ 22ADRIAN DINU RAChIERU l IDENTITATE ŞI GLOBALITATE/ 23BOGDAN CREŢU l CUM MAI POŢI FI ROMâN ÎNTR-O EUROPă AFLATăÎN CRIză?/ 24Clubul Ideea Europeană În preajma centenarului Marii Uniri (1918–2018)MARI SCRIITORI ROMâNI – CRIMINALI DE RăzBOI?! (I) / 25Clubul Ideea Europeană ■ PolemiceGABRIEL ANDREESCU l TEMELE „LEGII ANTILEGIONARE” DINPERSPECTIVA ETICII MEMORIEI/ 26BASARAB NICOLESCU l VINTILă hORIA – „CRIMINAL DE RăzBOI”?/ 28Polemice ■ Vintilă Horia ■ IneditDANA OPRICA l LăMURIRI IGNORATE SAU MăRTURIA LUI VINTILăhORIA DUPă INCRIMINăRILE DE LA PARIS (1961)/ 29ÎN PREAjMA CENTENARULUI MARII UNIRI (1918-2018)Mari scriitori români – criminali de război?AURA ChRISTI l O CRUCIADă ÎMPOTRIVA VALORILOR NAŢIONALE?! (I)/ 30ModeleLIVIA COTORCEA l SVETLANA ALEXIEVICI ŞI LECŢIA NOBEL (II)/ 32Corespondenţă din Ţara SfântăG. MOSARI l PRIETENUL MEU CEL MAI BUN, MOREL/ 33CărţiSIMONA-GRAzIA DIMA l SUB SEMNUL LUI OSIRIS/ 34Clubul Ideea EuropeanăCONSTANTIN LUPEANU ÎN DIALOG CU jIDI MAjIA ROMânIA ESTE Un SIMBOL AL POEzIEI/ 35Feedback către un prietenCONSTANTIN LUPEANU l ROMâNIA LA MUzEUL ChINEI DIN BEIjING,PIAŢA TIANANMEN/ 36LecturiVICTOR RUSU l IUBIREA CA RANă/ 37Cronica plasticăLUIzA BARCAN l O CELEBRARE/ 38FilmDANA DUMA. l CUVâNTUL DE ORDINE: COMPASIUNEA/ 39CăLIN CăLIMAN l hANUL DE LA RăSCRUCE/ 40Corespondenţă din New YorkROXANA PAVNOTESCU l INCURSIUNI ÎN A TREIA DIMEnSIUnE/ 41MarginaliiBORIS MARIAN l UN NUME PESTE CARE NU SE POATE TRECEl EXTREMISMUL NU DUCE LA NIMIC BUN/ 42Un poem de...AURA ChRISTI l LA MORMâNTUL LUI IOSIF BRODSkI/ 42Revista revistelorC. STăNESCU l O „INFRACŢIUNE”: MITUL EMINESCIAN/ 43

Avem deosebita plăcere şi onoare dea vă invita să participaţi la Simpo-zionul Naţional Memorialistica ro-

mânească: între documentul istoric şi obiectulestetic, ediţia a doua, organizat de Institutul deFilologie Română „A. Philippide” şi de Asocia-ţia Culturală „A. Philippide”, Iaşi, în data de 9şi 10 iunie 2016. Întrucât organizatorii au re-marcat interesul participanţior pentru tema-tica abordată în cadrul Simpozionului NaţionalMemorialistica românească: între documentulistoric şi obiectul estetic, care a avut loc pe 9 şi10 iunie 2015, considerăm oportună continua-rea dezbaterilor pe această temă prin organi-zarea celei de a doua ediţii a simpozionului. LaInstitutul de Filologie Română „A. Philippide”continuă pregătirea celei de a doua ediţii a Dic-ţionarului General al Literaturii Române (co-ordonator acad. Eugen Simion) – programfundamental al Academiei Române, împreunăcu cercetătorii de la Institutul de Istorie şi Teo-rie Literară „G. Călinescu” din Bucureşti şi ală-turi de colegii de la alte institute similare dinţară. La institutul din Iaşi continuă lucrul şi laaltă temă, sub egida Academiei Române, res-pectiv Enciclopedia scrierilor memorialisticeromâneşti. Pornind de la acest proiect, organi-zatorii simpozionului doresc să stabilească undialog cu specialişti din întreaga ţară, astfelîncât fiecare participant să pună în evidenţă in-formaţii inedite dobândite în cursul cercetărilorsale cu referire la aria vastă dar nu suficient decunoscută a memorialisticii româneşti.

Ca şi la ediţia precedentă, propunem câ-teva perspective în abordarea tematicii simpo-zionului: Tipuri de scrieri memorialisticeromâneşti în secolul al XIX- lea; Tipuri de dis-curs în scrierile memorialistice; Către o teoriea discursului memorialistic (memorie, amintire,uitare, autoficţiune, mărturie, document); Me-morie şi istorie; memorialistică şi genealogie;Memorialistica spaţiilor concentraţionare; Me-morie colectivă, patrimoniu cultural, locuri alememoriei; Memorii, jurnale, scrieri de călătorie– documente ale trecutului. Desigur că lista ră-mâne deschisă propunerilor dumneavoastră.

Vă rugăm să trimiteţi pe adresa organiza-torilor sau să aduceţi cărţi şi alte publicaţii repre-zentative pentru activitatea dumneavoastră,astfel încât să organizăm o expoziţie, cu prilejulacestui eveniment, la Filiala din Iaşi a AcademieiRomâne. Programul Simpozionului va fi publicatîn timp util pe site- ul Institutului de Filologie Ro-mână „A. Philippide” (www.philippide.ro).

Lucrările simpozionului se vor desfă-şura la Filiala din Iaşi a Academiei Române(Bdul Carol I, nr. 8). Taxa de participare lasimpozion este de 50 de lei, sumă care va aco-peri costurile de organizare (mapa cu docu-mentele simpozionului, certificatul de parti-cipare, pauzele de cafea). Volumul care vareuni comunicările, selectate riguros de refe-renţi, va fi publicat la o editură acreditatăCNCS. Taxa va fi achitată în contul AsociaţieiCulturale „A. Philippide” (pe care îl vom co-munica ulterior). Cheltuielile pentru trans-

port şi sejur (masă şi cazare)vor fi suportate de participanţi.

Fiecărei comunicări îisunt rezervate 30 de minute(inclusiv întrebările şi discuţiile). Vă rugămsă trimiteţi titlul, rezumatul comunicării (30de rânduri, în limba română), o bibliografieminimală şi date privind afilierea dumnea-voastră instituţională, la adresa [email protected], până la data de 15 aprilie2016. Veţi primi răspunsul Comitetului Ştiin-ţific până pe 1 mai 2016. Vom reveni cu infor-maţii suplimentare într- o circulară ulterioară.Comitetul Ştiinţific: Bogdan Creţu (Institutulde Filologie Română „A. Philippide”, Iaşi, Pre-şedinte); acad. Eugen Simion (Institutul de Is-torie şi Teorie Literară „G. Călinescu”,Bucureşti); Mircea Anghelescu (Universitateadin Bucureşti); Ştefan Borbély (Universitatea„Babeş- Bolyai”, Cluj- Napoca); Gheorghe Cli-veti (Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”,Iaşi); Florin FAIFER (Institutul de FilologieRomână „A. Philippide”, Iaşi); Sanda Golopen-ţia (Brown University, SUA); Ştefan S. GO-ROVEI (Universitatea „Alexandru IoanCuza”, Iaşi); Ştefan Lemny (Biblioteca Naţio-nală a Franţei, Paris); Antonio PATRAŞ (Uni-versitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi); IonSimuţ (Universitatea din Oradea); Elvira So-rohan (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”,Iaşi); Andrei Terian (Universitatea „LucianBlaga”, Sibiu); Cornel Ungureanu (Universi-tatea de Vest, Timişoara).

■ Eveniment Simpozion dedicat aniversării a 150 deani de la înfiinţarea Academiei Române

Tinereţea mea, ce s- a articulat dincele două segmente psihologice încăprost studiate de psihologi: puberta-tea şi adolescenţa s- a desfăşurat ca

sub un clopot de sticlă. Până când, în jurul vârsteide 17 ani, o mână nevăzută a spart acest „clopot”şi m- am trezit aruncat fără multă vorbă, cu un ci-nism demn într- adevăr de o Revoluţie, în plin va-carm şi vuiet social. Tatăl meu avea succes cuuleiniţa lui, care scotea sute şi sute de litri de uleide floarea soarelui pe o piaţă unde se formau cozide sute de inşi ce ţineau o cartelă în mână şi că-rora li se repartiza făină, carne, ulei cu măsură.După cum uşor se poate bănui, măsura era mereusub posibilităţile de trai decent ale unei familii –ceea ce permitea noului stat, pasă- mite al „oame-nilor muncii”, să aibe un control ultra- restrictivşi chiar punitiv asupra populaţiei. E ceea cenumim azi începutul terorii.

Acestea ajutate, spuneam, de noua invenţieorganizatorică, împrumutată ca şi altele de ace-laşi calibru din măreaţa şi luminoasa Uniune So-vietică, admirată nu numai de noi, de cele vreozece state din Estul Europei ce- i căzuseră în tolbăcu acordul amabil al marilor puteri Apusene, darşi de floarea intelectualităţii, extrem de progre-siste, din Franţa, Spania, Italia, etc. E vorba, seînţelege, de transformarea rapidă, aproape pestenoapte, a vechii Siguranţe a Statului în Securi-tate, „scut şi spadă” a poporului muncitor, avid,se spunea, de o cruntă răzbunare socială, intitu-lată iute şi sonor dreptate şi democraţie.

Deci… ne globalizăm încă o dată, ar puteazice un hâtru, vreun ţăran calm şi vechi gospodar,care încă nu şi- a pierdut total legătura cu şirul destrămoşi ce l- au învăţat în timp, pe el, pe tă-tâne- su şi pe Moşu, că, ce să- i faci, lumile, de, seschimbă, dar se pare că toate macină cam laaceeaşi moară, iar când te uiţi pe fundul saculuidin căruţa încărcată pe care ai adus- o la moară,dacă ai noroc, găseşti nişte boabe prost zdrobite,ceva pănuşei şi cam mult găinaţ de prin altecurţi!

Trăiam, deci, într- un fel de no man’s land,împreună cu familia mea şi cu prietenii, pe caretatăl meu, ins cu o puternică personalitate şi cuun farmec izbitor şi i- a făcut iute în noul nostruoraş de reşedinţă, printre colegi, preoţi din admi-nistraţia Episcopei, dar şi în oraş, în Lugojul do-minat de avocaţi, funcţionari, morari, meseriaşi,măcelari şi tăbăcari vestiţi şi bine aşezaţi şi careîn acei ani de reală tranziţie, din ‘45, de la sfârşi-tul războiului şi până în ’48, când au clănţănitprimii colţi de fier ai stalinismului erau ferm con-vinşi că vor putea să- şi continue, să- şi reînnoadeviaţa paşnică şi harnică de dinainte. O pace ilu-zorie, peste care se adunau norii groşi ai unui altrăzboi ce urma să se abată asupra Europei de Est,un fel de conflagraţie fals paşnică, un război al tu-turor contra tuturor, în care au pierdut cu toţii,chiar şi cei ce păruseră victorioşi, siguri pe ei şiîmbuibaţi de noile lor „adevăruri”. Eram elev laliceul „Coriolan Brediceanu”, luam ore de pian şivioară, citeam tot ce- mi cădea în mână, visam omare prietenie şi un august magistru! Ba eram şiîndrăgostit; după- amiezile ieşeam şi făceam înde-lungi plimbări pe Corso- ul oraşului cu o fetişcanăblondă, elevă la Şcoala Pedagogică de fete, pe careo chema Cheţi. Cheţi, probabil Lucreţia şi jiva.Dar în taină eram mai mult decât îndrăgostit,eram de- a dreptul pasionat de o domnişoară cepurta, pentru mine, dar şi pentru cei cu care intraîn atingere, un mister cu o ciudată coloratură sen-zuală. Pe această fermecătoare şi aproape inabor-dabilă fiinţă o chema Monica şi era fiica uneinepoate a Vlădicii, Anuţa Tufescu, personalitateinfluentă în oraş, care administra marele Palat alEpiscopiei Unite. O domnişoară pe care nu aveamcum s- o invit la un şpaţir, Monica era înaltă,blondă cu ochi albaştri, vibrând de inteligenţă,era mândră, distinsă prin fire, cu doi ani maimare ca mine, elevă la liceul de fete „Iulia haş-deu”; ei îi făceau curte, probabil, plăvanii de colegi

ai mei, cu câţiva ani mai avansaţi în studiile li-ceale.

Fetele şi apoi femeile au jucat un rol majorîn existenţa mea şi nu mă scuz pentru clişeul tocital acestei propoziţii, deoarece, aşa cum se întâm-plă cu marile clişee ale limbii şi psihologieiumane, ele arată şi ascund, în egală măsură! Da,misterul acestei lumi – dacă acesta există; îm-preună cu Blaga, eu cred în el, în existenţa şi ne-voia de el! – era, uneori, e drept, în scurte, darinsuportabil de tensionate fulgerări, exprimatprin siluetele, privirile, mişcările, reacţiile şi des-tinul acelor siluete care ne semănau perfect,nouă, băieţilor, bărbaţilor, dar se şi deosebeautotal, aş zice în aceeaşi clipă, în aceeaşi vibraţie,în acelaşi act – ceea ce logicienii ar putea numiuscat şi total impropriu coincidentia oppositorum.Într- unul din primele romane, În absenţa stăpâ-nilor, am tentat o metaforă, o încercare de simbo-lizare în forme mitice ale acestor două substan-tive, bărbat şi femeie, mai exact spus, a celor douăadjective ce derivă din aceste noţiuni: feminin şibărbătesc.

Feminitatea e o calitate extrem de rară şiabsolut nobilă în rândul femeilor, scriam acolo, şieste conţinută, exprimată de acea femeie rară,care refuză acuplarea cu un bărbătuş de rând şiaşteaptă, ca în mitologia greacă, vizita zeului, aşa

cum o vedem plastic descrisă în piesa lui Plaut,dar şi în multe drame greceşti. E drept că, înaceste celebre piese, Alcmena nu- l aşteaptă pe ju-piter, iar când e pusă faţă în faţă cu realitatea, cucele ce s- au întâmplat, îl refuză pe zeu. Eu însă,încă din tinereţea mea, din multele variante aleacestei istorii ce poartă titlul Amfitrion, am ales- ope cea a lui kleist, în care tânărul care eramgăsea în fine justificarea înţelesului pe care el îldădea atributului de o claritate orbitoare şi, înacelaşi timp, de o profunzime creatoare de nesi-guranţă şi de năluciri terorizante uneori, cel defeminitate. Acolo, în piesa lui kleist, Alcmena,după cum ştim, îl acceptă pe zeus şi e mândră defaptul că i- a fost concubină pentru o noapte.

Bărbat, specificam eu în aceeaşi metaforădin În absenţa…, bărbat cu adevărat este cel careacceptă acuplarea cu o femeie în calitate de înlo-cuitor al zeului, când, preocupat de înaltele sar-

cini, ales să stea în scaunul său zeiesc, acesta în-târzie să se arate şi să oficieze ca partener sen-zual al Femeii. Bărbatul doar ca substitut, caprocurator, aşa cum mândrii regi ai Franţei sauSpaniei, când contractau un mariaj cu una dinprincipesele unei Curţi europene, trimiteau înpeţit sau la întâmpinare la graniţa regatului unimputernicit, un procurator, să- i scuze absenţa şisă- i îndeplinească sarcinile. De aici şi unele dera-paje, vezi drama Tristan şi Isolda!

Sigur, în aceste configurări şi proiecţii me-taforice, mintea adolescentului şi apoi a post-ado-lescentului care am întârziat să fiu încă mulţi,mulţi ani după ce inşi de vârsta mea dădeau dejaclare dovezi de maturitate şi adecvare socială, euîmi trădam spiritul în fantasmările de mai sus cafiind unul de o acută coloratură romantică în de-zacord flagrant cu mentalitatea deceniului şi a se-colului în care trăia. Ce să mai spunem azi, cândtineretul român şi cel din ţări apusene a smulstoate vălurile idealiste şi romantice ale secolelortrecute de pe umerii femeii, trecând tensiunea,fosta, se pare, tensiune între sexe care a dat înarte şi literatură opere de netrecut, în sarcinaunui scurt, uscat, pur fiziologic şi tehnic cuvânt:sex!

Cu acea siluetă înaltă, fină şi caldă, numităMonica, dansam ore în şir în serile când părinţiiei, preotul Patriciu Tufescu şi soţia sa, Anuţa, ne-poata episcopului, îi vizitau pe părinţii mei; dan-sam şi ne îmbrăţişam acut senzual – îmbrăţişăricare n- au dus însă niciodată până la o acuplarepe care o visam în sute de nopţi. Monica urma săse mărite după câţiva ani, când era în floarea fru-museţii şi a personalităţii ei unice printre absol-ventele liceului de fete, cu un medic veterinar, laTimişoara, şi apoi să moară, prin anii şaptezeci,mi se pare, deoarece eu n- am mai văzut- o deatunci, când mi- a inflamat reveriile calde şi îne-căcios de pasionate, dar a constituit, aproapepână azi, modelul de feminitate apt să mă treacă,să mă catapulteze dincolo, în zonele eterne şi mi-tice, să mă facă să simt bărbăţia nu ca pe un sexdiferit, ci ca pe un contemplator neobosit al eter-nului feminin, cel care îl preocupa intens şi peconsilierul aulic, von Goethe, cu a sa, veşnic în-toarsă, Das Ewig-Weibliche! Decenii la rând, fiindun individ matur şi deplin ancorat în social, ani-mat în nu puţine bătălii literare, imaginea acesteifete, a acestei domnişoare de provincie, m- aurmat, ca o fantomă semivizibilă, ca un fel de fas-cinaţie a ochiului minţii. La drept vorbind, nucred că e vorba aici de ceea ce numim mental,minte, cerebral, ci poate de un fel de întâlnire cuo viziune a arhetipului junginian, ocazie fericită,magnetică, un dar făcut nu numai adolescentuluiîntârziat ce eram, dar şi bărbatului, omului: oima gine şi siluetă uşor unduitoare, mereu captivăşi insistent atrăgătoare care să mă facă, în uneleore sau zile ale platitudinii şi mizeriilor sociale deneocolit, să mă refugiez acolo, într- un fel de eter-nitate. O eternitate care purta marca feminităţii,a acelei alterităţi false şi absolute în acelaşi timp,în aceeaşi secundă şi vibraţie existenţială, deoa-rece Ea este altceva decât noi, bărbaţii, şi totuşie aceeaşi fiinţă, poate Giganta lui Baudelaire saucea ascunsă într- o ţărănuşă naivă, prostuţă şi se-nină de ţară, numită Dulcinea, sau chiar Bea-trice! Sau Laura! Dar câte şi mai câte, una şiaceeaşi femeie, unica, eterna feminitate, carecântă din corpurile lor boticelliene ce devin corzide metal ilustre pentru spiritele noastre, harfe in-flamate în orele de pierdere, de contemplare aceea ce nu este şi ar trebui să fie! r

■ Din volumul Viaţa mea,în lucru

3

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MARtIE 2016Anul Contemporanul ■ 135

© A

ur

AC

hr

isti

Nicolae BrebanNevoia de mister

O pace iluzorie, peste care seadunau norii groşi ai unui alt

război ce urma să se abată asupraEuropei de Est, un fel de

conflagraţie fals paşnică, un războial tuturor contra tuturor, în care au

pierdut cu toţii, chiar şi cei cepăruseră victorioşi, siguri pe ei şiîmbuibaţi de noile lor „adevăruri”

n Editorial

Într- o cu totul altă situaţie se vor găsieconomiile din fostele ţări coloniale şidin cele ieşite din comunism, la sfârşi-tul Războiului Rece. Aici, principiul

este cinic: „Vrei să- ţi salvezi ţara? Atuncivinde- o!”1 Cei care se încăpăţânează să şi- o păs-treze (vezi cunoscutul slogan postdecembrist: „Nune vindem ţara!”) sunt ridiculizaţi la culme (aces-tea sunt şocurile electrice rezervate lor!), etiche-taţi în fel şi chip, epitetul de „comunişti” fiind,desigur, pe primul loc. Cum elitele politice noi vorsă fie în pas cu moda, se vor mândri că au devenitcampioni ai economiei de piaţă, căci trăiesc într- oignoranţă totală, ispita cea mare fiind lăcomia şi„câştigul fără muncă”, vorba lui Eminescu. Teoriafriedmaniană exploatează magistral lăcomia in-divizilor.

În Polonia, „Solidaritatea” lui Lech Wałęsaîncepuse expansiunea din 1980, ajungând peculme în 1988, având şi sprijinul moral al papeiIoan Paul al II- lea. Astfel „Solidaritatea” câştigăzdrobitor alegerile. Prim- ministru este ales Ta-deusz Mazowiecki. Criza sistemului se oglindeşteşi- n datoria externă de 40 de miliarde de dolari,cu o inflaţie de 600%. Liderii apelează la FMI,unde însă dau peste dictatorii terapiei de şoc,care- i lasă să se afunde până la stadiul de tabularasa. Polonia se găsea într- o poziţie ideală pentruaplicarea reţetei. George Bush oferă un sprijinmărunt de 119 milioane de dolari. „Solidaritatea”,la insistenţele miliardarului George Soros, carese angajează să sponsorizeze serviciile consilieri-lor FMI, îi angajează pe jeffrey Sachs, consideratun „Indiana jones al economiei”, şi pe David Lip-ton, economist al Fondului. Sachs fusese invitatîncă de guvernul comunist pentru aşa ceva. Ceidoi cer privatizarea minelor şi fabricilor, ceea cedevenea primul experiment într- o economie co-munistă. Sachs aştepta „colapsul esenţial – undezastru deplin şi nemijlocit”2, după propria- imărturie. Liderii se văd ameninţaţi să se rupă demuncitori, rămânând doar cu sprijinul BisericiiCatolice, care înclină de partea „terapiei de şoc”.La 12 septembrie 1989, Mazowiecki prezintă Par-lamentului „planul”, adevărul a ce va urma fiindcunoscut de puţini. Polonia primeşte împrumutulde la FMI. În Europa, se produce prăbuşirea im-periului sovietic, cade zidul Berlinului, cade re-gimul lui Ceauşescu, iar consilierul politic alDepartamentului de Stat al SUA, Francis Fu-kuyama, anunţă, triumfal, sfârşitul istoriei, carenu duce spre „o a treia cale”, „ci la o victorie derăsunet a liberalismului economic şi politic”. Pre-legerea lui Fukuyama fusese sponsorizată dejohn M. Olin, finanţatorul doctrinei lui Fried-man. Postistorie, postmodernitate, corectitudinepolitică, cu o singură economie globalistă, cea depiaţă liberă, dincolo de obstacolele democraţieiclasice. „Solidaritatea” va pierde curând sprijinulpopular, viitorul politic fiind al fraţilor Lech şi ja-

roslav kacziński, primul câştigând preşedinţia,în 2005, cu un program împotriva terapiei de şoc,readucând, astfel, Polonia pe făgaşul democraţiei.

În China, terapia de şoc a dus la dezastruldin Piaţa Tiananmen. Se dăduse frâu liber pieţeilibere. Deng Xiaoping voise să evite exemplul Po-loniei, unde Partidul Comunist pierduse monopo-lul puterii. Încă din 1980, Friedman fusese invitatla Beijing, sub fascinaţia experienţei economicedin hong kong, ţară considerată de Milton Fried-man mai liberă chiar decât Statele Unite. Din1983, Deng va deschide drum liber investiţiilorcorporatiste străine, care strâng profituri mari,acordând salarii mici. Dezastrul nu întârzie săapară. Friedman este rechemat în China, daracesta apreciază că acum ţara seamănă cu hongkongul, deşi furia populară mocnea. Mesajuladresat: nu cedaţi! Mai multă terapie de şoc! Gu-vernul chinez se vedea în postura de a repeta tac-ticile reprimatoare ale lui Pinochet, culminândecu ceea ce s- a întâmplat în Piaţa Tiananmen. Pro-testele de acolo au fost mistificate de mass- mediadin Occident, care a văzut în protestatari luptă-tori pentru libertate. În realitate, în Piaţă au fostnu doar studenţi, ci oameni din toate categoriilesociale, care au reacţionat împotriva terapiei deşoc, devenită insuportabilă. Spre acest adevăr ducanalizele documentate ale lui Wang hui din car-tea noua ordine a Chinei (2003). La 20 mai 1989,s- a instituit legea marţială, apoi s- a trecut la uci-derea a aproape 7000 de protestatari, 30 000 vorfi răniţi şi 40 000 arestaţi. La Tiananmen s- au în-tâlnit doctrinele economice ale lui Marx şi Fried-man, nouă dovadă că extremele se ating. Dupăreprimare, Deng se arată şi mai hotărât să imple-menteze terapia de şoc, reproşându- şi lipsa defermitate. Dar 90% dintre îmbogăţiţii Chinei, ex-ceptându- i pe străini, sunt fii ai nomenclaturii,„prinţişorii”, ca în Chile.

Nu mai puţin lipsită de interes este terapiadin Rusia, despre care scriitorul Grigori Gorin(citat de Naomi klein) scria, în 1993: „Am trăitmultă vreme sub dictatura comunistă, dar amdescoperit acum că viaţa sub dictatura oamenilorde afaceri nu este cu nimic mai bună. Acestor afa-cerişti nu le pasă câtuşi de puţin în ce ţară seaflă.” Este chiar legea după care se ghidează cusfinţenie corporaţiile, formulată, în februarie2007, de David M. Walker, revizor general al Sta-telor Unite: Companiile au datorii de loialitatefaţă de acţionari, nu faţă de ţară. Raţiunea cinicăcea mai pură a capitalismului pur? În 1990, Mi-hail Gorbaciov este în plină glorie, acordându- i- sePremiul Nobel pentru Pace. Este primit, ca prie-ten, la Summit- ul G7 de la Londra, alintat fiindcu Gorby şi considerat „un Ronald Reagan al Ru-siei”, Omul anului, în 1987. Într- adevăr, demo-cratizare, ţelul final fiind, se pare, un sistemsocial de tip scandinav, faimosul „socialism cufaţă umană”. Numai că la Summit- ul G7 este sfă-tuit să treacă la terapia de şoc. Polonia tocmai de-păşise prima rundă de negocieri cu Sachs. FMI şiBanca Mondială vin cu aceeaşi propunere, fără apăsui Moscova de datorii. Însă Gorby se dove-deşte şovăielnic. Nu asta dorise prin perestroikaşi glasnosti. Rusia se vede obligată să aleagă întredemocraţia la care visa şi doctrina Chicago. În1990, The Economist îndemna la adoptarea tera-piei cu „o autoritate neşovăielnică”, „pentru a ni-mici rezistenţa care a blocat” reforma. Este somatsă devină… Mihail Sergheevici Pinochet! La felThe Washington Post. Dar lentul Gorbaciov (cuml- a catalogat Michael Schrage) dezamăgeşte. Tre-buia înlăturat. Lovitura se produce prin BorisElţân, erijat în apărător al democraţiei. El profităde puciul încercat de vechii apărători ai imperiu-lui sovietic. Dizolvarea URSS devine marele şoc,primul dintr- o serie de trei şocuri traumatizante(Stephen Cohen). Sachs se afla deja la Moscova,la spartul târgului. Lui Elţân i se promit 15 mi-liarde de dolari pe filiera G7. Condiţia: o strategiede tip Big Bang. Elţân promite în Parlament mi-nunea, prin friedmanianul devotat Egor Gaidar,

având mână forte pe Iuri Skokov. SUA plăteşteechipa care redactează programul, menit să de-clanşeze al doilea şoc: preţuri libere, comerţ liber,privatizarea a vreo 225 000 de întreprinderi.Elţân e convins că, în curând, Rusia va deveni un„gigant economic”, între primele patru economiiale lumii. Dar efectele nu întârzie să apară. În1992, consumul scade cu 40% faţă de 1991, oame-nii îşi pierd, dintr- o lovitură, toate economiile deo viaţă. Între aceştia, un milion de evrei carepleacă în Israel. Văzând dezastrul, parlamentulse opune reformelor, ca în Polonia. Elţân deja seautonumea Boris I, trecând la reprimarea parla-mentului, cu starea de urgenţă, respinsă însă deCurtea Constituţională, care- l acuză de abuz deputere. Se organizează un referendum pentru di-zolvarea legislativului şi eliminarea „comuniştilorbigoţi”, cum au fost catalogaţi parlamentarii înpresa occidentală. Deşi nu e susţinut de popula-

ţie, referendumul este declarat victorios. Elţân dăDecretul 1400 pentru abolirea Constituţiei şi di-zolvarea Parlamentului. Urmează represaliile, unadevărat război civil, la 4 octombrie 1993 (al trei-lea şoc), cu 500 de morţi şi 1000 de răniţi. Mos-cova nu mai cunoscuse aşa ceva din 1917.Atmosfera e descrisă de Peter Reddaway şi Di-mitri Glinski, în cartea lor Tragedia reformelorRusiei: Bolşevismul de piaţă împotriva democra-ţiei (2001). Reuşita puciului lui Elţân îl determinăpe Sachs să spere că se va trece cu adevărat la te-rapie. Se naşte clica miliardarilor oligarhi. Peacest fond, popularitatea lui Elţân scade sub 10%.Vine însă un alt şoc, războiul din Cecenia, contextfavorabil. Oligarhii finanţează masiv campaniaelectorală şi Boris I câştigă alegerile. Strategii dela Chicago trec la ultimul asalt: se vinde enorm,pe nimic. Mai mult, privatizările frauduloase sefăceau tot cu bani publici. „Cu alte cuvinte, popo-rul rus oferă bani necesari jefuirii propriei ţări.”

Corporaţiile multinaţionale intră în parte-neriat cu Gazprom şi Sidanko, nereuşind, totuşi,să expatrieze principala cotă- parte, cum s- a în-tâmplat în Argentina, Bolivia, Irak. Între mariiprofitori de la harvard (care au fraudat şi StateleUnite), Andrei Shleifer, jonathan hay. Dar şi Ge-orge Soros, sub masca luptei pentru democraţie:„Din poziţia celui mai important dealer de valută,el ar fi beneficiat enorm din implementarea valu-

4


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


www.librariapentrutoti.ro

Colecţia Seria de autor Aura Christi eBook

● Tragicul visător (1993-2013),poeme● Dostoievski – Nietzsche. Elogiulsuferinţei, eseu● Mitul viului, eseuri● Cercul sălbatic, roman● Casa din întuneric, roman● Trei mii de semne, jurnal de scriitor● Coasta lui Apollo, jurnal de scriitor● Acasă – în exil, polemice● Noaptea străinului, roman● Sculptorul, roman● Orbita zeului, poeme

În pregătire: Marile jocuri, roman http://aurachristi.ro/

Theodor CodreanuTerapia de şoc

Mazowiecki prezintăParlamentului „planul”, adevărul a

ce va urma fiind cunoscut depuţini. Polonia primeşteîmprumutul de la FMI

1 Naomi klein, op. cit., p. 178.2 Ibidem, p. 193.

telor convertibile în aceste ţări care ar fi renunţatastfel la controlul asupra capitalului sau de scoa-terea la licitaţie a companiilor de stat, el fiindunul dintre potenţialii cumpărători.” În 1994, acumpărat acţiuni în sistemul privatizat de telefo-nie al Rusiei, dar şi în Polonia, unde a fost prin-cipalul avocat al terapiei, prin intermediul luiSachs. Dar văzând, finalmente, eşecul, devineunul dintre cei mai vehemenţi critici ai doctrineilui Friedman! În fine, ultimul mare şoc care s- aabătut asupra Rusiei, au fost atacurile teroristedin 1999, cu explozii la patru blocuri. Urmeazăun nou bombardament asupra Ceceniei. Vânătoral teroriştilor este însărcinat Vladimir Putin, ve-teran kGB, căruia îi transferă puterea, fără ale-geri, pe 31 decembrie 1999, preţul fiind o lege deprotecţie a campionului terapiei de şoc, cel careadusese 74 de milioane de ruşi în pragul sărăciei,cu exacerbarea alcoolismului, consumului de dro-guri, hIV etc. Între 1992- 2006, populaţia Rusieiscăzuse cu 6,6 milioane de locuitori, ceea ce l- a în-drituit pe André Gunder Frank să- l acuze pe Mil-ton Friedman de „genocid economic”. Spredezamăgirea friedmanienilor, Putin a blocat „re-forma”, Rusia reintrând în matca ei, momentanpărăsită, politica de expansiune ţaristă, ceea cei- a adus noului „ţar” o popularitate mereu cres-cândă, ca salvator al patriei, dar intrând, princriza ucraineană, în conflict cu democraţiile occi-dentale şi ameninţând state precum Moldova, Ro-mânia, Ucraina, Georgia, Polonia şi Ţările Baltice.

În Statele Unite, ofensiva doctrinei Fried-man s- a realizat, între alţii, prin Donald Rum-sfeld, Dick Cheney, George W. Bush. Privatizarealiniilor aeriene (sub Reagan), de exemplu, a slăbitcontrolul statului, favorizând organizarea atacu-rilor sângeroase de la 11 septembrie 2001, şoc ex-traordinar care a înlesnit implementarea unei noistrategii a terapiei, cu o masivă îngrădire a liber-tăţilor democratice. Ceea ce este mai ciudat e că,în ajunul atacurilor cu avioane deturnate, Rum-sfeld, în calitate de Secretar de Stat al Apărăriisub administraţia George W. Bush, declarase răz-boi „birocraţiei Pentagonului”, declanşând priva-tizarea serviciilor militare şi slăbind, altfel spus,implicarea guvernului în apărare. Aşadar, auste-ritate, reducerea personalului Pentagonului cu15%, „redus”, mai întâi, de atacul asupra institu-ţiei, soldat cu 125 de morţi şi 110 răniţi. Mareaprivatizare, în beneficiul corporaţiilor, începuseîntre 1980- 1990, sub Bill Clinton: „Teoria crizelorenunţată de Friedman devenea postmodernă”.Împreună cu Dick Cheney, Rumsfeld3 pune înaplicare proiectul său vechi, încă de pe vremea luiNixon4, de aplicare a „logicii pieţei” în armată. Sereuşise privatizarea biotehnologiei, farmaceuticii(concernul cel mai puternic alături de industriapetroliferă), a serviciilor sociale, a închisorilor, cuapropierea de stadiul statului gol, lipsit de griji.Armata este încredinţată concernului hallibur-ton. Dar 11 septembrie îl face pe Bush să dea în-apoi, programul anti- etatist fiind zdruncinat.Bush coboară în rândul pompierilor- eroi, îşiaduce aminte de patrie, este gata- gata să se în-toarcă la new Deal- ul rooseveltian, cum observăjohn harris şi Dana Milibank, în The Washin-gton Post: „Milton Friedman, în vârstă de nouă-zeci de ani (în 2002, n.n.), era atât de îngrijoratde tendinţa reîntoarcerii la keynesism, încât selamenta că «oamenii de afaceri sunt prezentaţipublicului ca nişte cetăţeni de clasă inferioară».”5

Va rezulta însă un new Deal corporatist, o „formădomestică a terapiei de şoc”, pe fondul şocului na-

ţional, pentru a- şi îndeplini viziunea radicală acreării unui guvern gol pe dinăuntru, în caretoate acţiunile, începând cu puterea războaielorşi până la modalitatea de a răspunde dezastrelor,constituiau o întreprindere pentru obţinerea pro-fitului.” Toate, apreciază Naomi klein, ducând la„construirea şi gestionarea unui stat poliţienescprivatizat, atât în interiorul, cât şi în afara gra-niţelor Statelor Unite”. Marea incantaţie devine:„11 septembrie a schimbat totul”, încât „furnizoriiau devenit acum a patra putere în stat” (newYork Times, februarie 2007), detronând, fireşteputerea presei. 11 septembrie a declanşat, prac-tic, al treilea război mondial, cel cu terorismul,război de uzură, semănând teroare, cu logica răz-bunării neîntrerupte a ceea ce René Girard anumit criză sacrificială perpetuă. Legea şocurilors- a instalat temeinic, de la 11 septembrie 2001până la recentele atacuri simultane din Franţaanului 2015. Războiul cu terorismul, cu duşmanulnevăzut, fanatizat la maximum, război imposibilde câştigat, creează însă perspectiva „arhitecturiieconomice globale”, în care de prim interes devinepiaţa liberă a tehnologiei de supraveghere. ÎnSUA, exista deja în 2007 o cameră de suprave-ghere la 14 oameni, cu patru miliarde de înregis-trări anual, cu ascultare de telefoane, cu supra-vegherea internetului etc. Confruntat, decenii în-tregi, cu ameninţarea terorismului, statul Israels- a găsit cel mai bine postat, după 2001, în avan-garda tehnologiei supravegherii. Nevoia de echi-pamente de securitate a devenit ocazia idealăpentru sporirea profiturilor corporaţiilor specia-lizate în domeniu. Astfel, exportul cu produse le-gate de antiterorism, în Israel, bunăoară, acrescut de la 15%, în 2006, la 20% în 2007. „Secu-ritatea e mai importantă decât pacea”, va declarabancherul Len Roesen în revista Fortune. Dezas-trele economiei şocurilor sunt augmentate de şo-curile teroriste.

România anului 2015 va cunoaşte un nou„şoc electric”, transformat în scurt- circuit,printr- un joc de artificii, care a dus la incendiulcatastrofal de la Clubul „Colectiv”: 60 de morţi,arşi de vii, numeroşi răniţi, mulţi în pragul su-pravieţuirii. După care incendiul a trecut înstradă, provocând căderea guvernului VictorPonta şi instalarea unui „guvern de tehnocraţi”,în frunte cu Dacian Cioloş, un produs direct al Co-misiei Europene, „validat”, într- o escală spre Tur-cia (14 noiembrie, pe aeroportul Otopeni), de cătreDonald Tusk, preşedintele Consiliului European,şi jean- Claude juncker, preşedintele ComisieiEuropene. Să punem, neşovăielnic, diagnosticulcorect: nu e nevoie deloc de conspiraţii în produ-cerea de dezastre (cum s- a încercat a se acreditapentru 11 septembrie 20016, dar şi referitor la

Clubul „Colectiv”): „Generarea dezastrelor poate,aşadar, să fie lăsată pe seama mâinii invizibile apieţei”. Adică pe seama a ceea ce john Perkins anumit economia morţii, antiteza economiei vieţii(concepte anticipate şi de Thoreau). Şi pentru cadiagnosticul să fie descris până la capăt, puterni-cele manifestaţii de stradă din Bucureşti, răspân-dite în multe oraşe din ţară, prin contaminaremimetică (Girard), dar cu motivaţii profunde,s- au dezlănţuit, în realitate, împotriva efectelorpieţei libere de doctrină friedmaniană, deşi ade-vărata rădăcină a bolii n- a fost identificată nicide presă, nici de vajnicii noştri „analişti politici”.Sloganul corupţia ucide viza doar efectul, nu şicauza, încât, în această ceaţă, revolta legitimă aoamenilor împotriva efectelor pieţei libere de tipcorporatist, din ultimul sfert de veac, a fost du-blată imediat de infiltrarea, în joc, a agenţilorfriedmanieni oblăduiţi de generozitatea finan-ciară a miliardarul George Soros. Aşa se face căreprezentanţii „Pieţei Universităţii”, chemaţi degreoiul preşedinte klaus Iohannis la Cotroceni,s- au nimerit, anapoda, să fie lideri de ONG- urierijate în „societate civilă”, dar finanţate copiosde Fundaţia „Soros”7! Cu alte cuvinte, la umbrarevoltei legitime a populaţiei sătule de dezmăţulpieţei libere, friedmanienii în floare şi- au pregătitdin nou terenul de dominaţie, alertaţi de anunţulguvernului Ponta că datoriile externe către FMIşi Banca Mondială sunt spre lichidare. Mai mult,politica de austeritate părea depăşită prin mări-rile de salarii şi pensii pentru 2016. Aşa se facecă „liberalul neo- conservator” (!) klaus Iohannisa hotărât să nu- şi croiască „guvernul său”, promiscu surle şi trâmbiţe noului partid liberal (CătălinPredoiu – premier), ci a trebuit să opteze pentruunul de „tehnocraţi”, cu voie de la Bruxelles. În-trebarea la care aşteptăm răspuns: ce cale vaurma guvernul Cioloş? Calea economiei organice,a vieţii (cum ar fi de aşteptat de la nişte specia-lişti) sau economia morţii, cea a şocurilor? Înschiţa de program prezentată publicului, există şicuvântul corporativ/ă, cunoscut bine de noul mi-nistru al finanţelor (Anca Paliu Dragu) care şi- afăcut iniţierea economică în sânul FMI. Cuvântulausteritate reintră, se pare, în actualitate, încâtCurtea- i luminată! Cu atât mai mult, cu cât de-zastrul de la „Colectiv” se coroborează, acum, cuzguduitorul şoc produs de alt mesager al morţii,Statul Islamic, în Franţa.

Utopia negativă imaginată de George Or-well, a unei societăţi perfect controlate, este pecale de împlinire, la nivel global? r

fragment

3 La 30 de ani, Donald Rumsfeld devine congresman.4 În 1971, Nixon îl va caracteriza pe Rumsfeld drept

„un ticălos fără scrupule” (p. 307).5 Ibidem, p. 320.6 Un sondaj de opinie arăta că o treime dintre ameri-

cani a fost convinsă că evenimentele au fost provocate pe fi-lieră guvernamentală, pentru a motiva măsurile antiteroriste,de restrângere a drepturilor şi libertăţilor democratice. Cevade genul Pearl harbor, care a îndrituit intrarea Statelor Uniteîn Al Doilea Război Mondial.

7 A se vedea investigaţia jurnalistică a Realităţii TV,conform căreia ONG- urile au primit, doar în ultima vreme,sume uriaşe. Şeful comisiei SIE din Parlament, care a inves-tigat evenimentele, aprecia: „ONG- urile lui Soros sunt catali-zatorul Pieţei Universităţii. Finanţările acestora pot repre-zenta un pericol pentru siguranţa naţională.” (Gândul.info,24 noiembrie 2015). Iată doar câteva dintre ONG- urile apă-rute după 1990. precum ciupercile după ploaie: „Soros Advi-sing and Placement Center”, „Soros Educational AdvisingCenter” , „Uniunea pentru Reconstrucţia României”, „Centrulde Parteneriat pentru Egalitate”, „Centrul pentru DezvoltareEconomică”, Fundaţia „Concept” , „Centrul pentru DrepturileOmului – Bucureşti”, „Asociaţia pentru Apărarea DrepturilorOmului în România – Comitetul helsinki (APADOR- Ch)”,Asociaţia „Pro Democraţia”, „Societatea Academică Română”etc. Acestea, la rându- le, au „născut” alte ONG- uri (news ac-tive. Ştiri nefiltrate, 30 mai 2015). Importanţa căpătată deFundaţia „Soros” în „resetarea” clasei politice (alt slogan al re-centelor manifestaţii), prin resetarea „societăţii civile”, se da-torează privatizării serviciilor prestat către CIA, prin care seelimină posibilitatea oricărei acuzaţii de „amestec în treburileinterne” ale altor state, de vreme ce ONG- urile sunt asociaţiinonguvernamentale, asimilate „societăţii civile”. Soros (con-form propriei ideologii de reformare a fostelor ţări comuniste:vezi cartea lui Pentru o transformare a sistemului sovietic,Editura humanitas, Bucureşti, 1991) a acţionat după reţetasigură a „şocurilor”: mai întâi a „resetat” memoria naţionalăa ong- iştilor, slujindu- se de „şocurile băneşti”, capabile să- itransforme în „oameni noi”, globalişti, după care „societateacivilă”, reeducată, trebuie să facă presiuni asupra politicienilorde a se supune doctrinei şocului, resetându- se, la rândul lor,sub ameninţarea că altfel vor dispărea, cu tot cu democraţie.În afară că toate aceste ONG- uri sunt îndoctrinate politicallycorrect, denumiri precum „Uniunea pentru Reconstrucţia Ro-mâniei” trimit direct la experimentele lui Ewen Cameron şila metoda friedmaniană tabula rasa.

5



Cuvântul austeritate reintră, separe, în actualitate, încât Curtea- iluminată! Cu atât mai mult, cu cât

dezastrul de la „Colectiv” secoroborează, acum, cu zguduitorul

şoc produs de alt mesager al morţii,Statul Islamic, în Franţa.

Utopia negativă imaginată deGeorge Orwell, a unei societăţi

perfect controlate, este pe cale deîmplinire, la nivel global?

6


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Oamenii cu operă literară (artistică,în general), critică, filosofică, ştiin-ţifică, politică au şi biografii de le-gendă. Tocmai pentru că memoria

lor este neobişnuită, hiperamnezică, recunosc fi-guri, actualizează rapid mii de cuvinte diferite, bachiar opere integrale, asimilează simultan muzicăşi limbi străine, teoretizează, descoperă, inven-tează în domenii îndepărtate.

Memorie absolută, memorie perfectă, me-morie de elefant (!), ieşită din comun etc.: mi(s)ti-ficare, miracol singular sau accidental, ce şi câtrămâne fără dubiu aici? S- ar fi atestat categoriademenţei savante. Un monstru suprauman, aşaeste prezentat un anume american kim Peek(1951- 2009), pentru care ţinerea de minte erafloare la ureche. Cică citea şi memora instanta-neu, la virgulă, cărţi (9000 de volume), compoziţiimuzicale, având şi o capacitate vizuală pe mă-sură, cât ai număra până la zece el dădea gata pa-gina. Mergea dezechilibrat şi comunica de faptfoarte greu. IQ- ul îi era de doar 87 de puncte. Al-tuia i se dictează la repezeală miliardele de se-cunde din câţiva zeci de ani. Ştim că memoriaincită lauda. Antonio Fiosconi, păzitorul mormân-tului lui Dante, era creditat că i- ar fi memoratfără abatere şi Divina comedie. Divină memorie?

De la suspensia memoriei, la elementaraamintire, la aducerea aminte paideică, chiar şitestimonială, amintirea se propune – biblic –drept condiţie de existenţă. Despre memoria inu -tilă, a credinciosului, întrucât el vorbeşte prinduhul lui Dumnezeu, aflăm ceva din Biblie, înLuca, 21:14- 15. (Precizare: dintre traducerile laîndemână, fără a face un examen de traductolo-gie, aleg una anonimă – sic! –, anume Biblia sauSfânta Scriptură a Vechiului şi noului Testa-ment, cu trimiteri, sub egida vagă Societatea Biblică, fără nicio altă precizare editorială, dinpăcate, care însă prezintă avantajul unor, nu per-fecte sau exhaustive, mi- am dat seama, concor-danţe tematice.) Ap. Pavel cere în Col. 4:18 ca sănu i se uite, mai degrabă omeneşte, lanţurile încare se află constant când îşi compune epistolele.David (Ps. 143:5) este mâhnit când „Îmi aducaminte de zilele de odinioară”, zile, fireşte, păcă-toase. Psalmistul David se roagă lui Dumnezeuîn Ps. 25:7 ca să i se uite şi implicit ierte păcatele,dar şi ca Dumnezeu să nu- l treacă în uitare şi diz-graţie. Aceeaşi cerinţă a sa se- ntoarce în Ps.132:2. Fireşte că David îşi aminteşte de Dumne-zeu, şi nu doar, cum specifică, în Ps. 77:3, pentrua face, cum precizează el în Ps. 145:7, cunoscutăamintirea bunătăţii lui Dumnezeu. Ps. 137enunţă un blestem pentru cel care uită de malu-rile râului Babilon, acolo unde „şedeam jos şiplângeam”, ca şi de Sion ori Ierusalim. A luaaminte semnifică şi altceva decât a aminti. În F.Ap. 1:6, a lua aminte are sensul de a ţine seama,adică a memora şi a face întocmai după voia Dom-nului. Petru (1 Pt. 3:12) este convins – dar altfelcum ar mai crede? – că Dumnezeu ia aminte larugăciunile omului. Şi tot el (2 Pt. 1:19) îndeamnăsă se ia aminte, de pildă, la proorociri. În câţivapsalmi (Ps. 5:2; 17:1; 54:2; 55:1; 61:1), David cerelui Dumnezeu, cu deplină reciprocitate, să iaaminte la rugăciunile sale. Aceeaşi pretenţie decomuniune există de altfel şi la alţi psalmişti înVechiul Testament. Îşi exprimă cu toţii poziţia departea celor buni, îmbunaţi prin credinţă şi faptedivine. Ps. 28:5 îi înlătură pe cei răi, întrucât aceştia nu iau aminte la Dumnezeu. Ps. 33:15atrage atenţia că Dumnezeu ia aminte la tot! Asafpromite, exprimă aşadar un legământ primar, casă ia aminte (Ps. 77:12). Şi tot Asaf cere poporu-lui, trecând peste vanitatea de comunicator inter-mediar, să ia „aminte la cuvintele gurii mele” (Ps.78:1). La fel procedează David în Ps. 141:6. A ficu luare aminte este, ca atare, o condiţie ontolo-gică, nu doar mentală, de memorie.

Memoria trece, aş spune mai curând că sescurge, prin conştiinţă, dacă tot ce există are me-

morie, ceva greu de păstrat, de fapt de revelat. Necontrolăm memoria atunci când nu ne contro-lează, iar alteori nu ne abandonează, ea, pe noi.Voinţa de memorie depinde de diverse împreju-rări, genetice şi de existenţă.

S- a constatat că Marcel Proust şi- a mistifi-cat la modul romanesc memoria involuntară, cares- ar cuveni altfel explicată. La Proust, spun psi-hologii, specialiştii în neuroştiinţă, ca Emily Tros-cianko, amintirea involuntară capătă o expresieşi voluntară, şi extinsă, deci, artificializând oritrădând trăirea reală. Chiar teoria rămâne limi-tată la olfacţie, plus starea de oboseală, când seconstată facil că toate celelalte ştiinţe, precum şicuvintele înseşi, produc amintiri involuntare.Există de fapt un amestec de memorie voluntarăşi involuntară, bucuroasă sau melancolică, potri-vit voinţei şi puterii individuale de retenţie. Însăsub un continuu şi vajnic asalt al imaginaţiei, deasemenea voite şi deopotrivă nevoite. De ce să nuluăm seama atunci la ceva ce s- ar numi imago-memorie sau mai curând memoimaginaţie?

Camil Petrescu îşi dezvăluia şi el o memorieinvoluntară (în expresie consacrată), spontană,nedirijată, netematizată (tematizarea i se păreacă oferă doar scheletul corpului vital), ignorând(pre)concepţiile estetice, reduse simplificator şiminimalizant la „jaloane şi reţetă”. Dar el se ală-tura, involuntar!, în teorie, mai curând lui j.joyce: „Ce voi face atunci? În mod simplu, voi lăsasă se desfăşoare fluxul amin tirilor. Dar, dacă toc-mai când povestesc o întâmplare, îmi aducaminte, pornind de la un cuvânt, de o altă întâm-plare? Nu- i nimic, fac un soi de paranteză şi po-vestesc toată întâmplarea intercalată”. Memoriaamintirilor povestite, însă, va fi voluntară, cons -truită. Lanţul narativ, în locul tematizării, închi-puie acum „scheletul” care, iată, scos din corpulscrisului, revine tot acolo, pe o altă cale. Voinţa şiconştiinţa transformă amintirea involuntară dedurată aproape insesizabilă în amintire volun-tară durabilă.

Scrierile memorialistice nu sunt căutate lafidelitatea memoriei, dar urmate în linia de gân-dire. Sau de răzgândire. Îndeosebi politică. Me-moriile memorabile sunt nu de gândire, dar derăzgândire. Gândirea răzgândită ajunge singuragândire acceptabilă. Dacă memoriile sunt ideolo-gizate, memoria nu- i scapă nici ea ideologiei.

Memoria însă este capricioasă şi nu se limi-tează la (răz)gândire ori la o – de altfel pretinsă –consecvenţă raţională. Poţi fi împotriva memorii-lor, dar să le reprezinţi şi aşa, scriind de- a dreptulAntimemorii, cum face A. Malraux, deviind şi de-convenţializând canonul memorialistic şi împă-mântenind un gen aparte în naraţiunea de tipdocumental.

Dar poţi refuza memoria însăşi? Faptul esteimposibil. Tot îndepărtarea povestirii unor amin-tiri rămâne opţiunea posibilă. În numele imagi-naţiei. Şi nerecunoscând imaginaţia potenţialăori chiar reală a amintirilor. Este atitudinea detip j.L. Borges. Căruia îi place propoziţia unuişofer de taxi din Chicago: „Urăsc amintirile.”(Borges despre Borges. Convorbind cu Borges la80 de ani, volum îngrijit de Willis Barnstone, tra-ducere din lb. engleză de Mihaela Simion Con-stantinescu, Ed. Dacia, Cluj, 1990) Natura men-tală, se pare, dincolo de cultura opţională, îl ser-veşte binişor. „De fapt, nu prea- mi amintesc pro-pria mea viaţă.” Scapă astfel de o tiranie de gustvariabil, de la dulce spre amar. Voinţa de pierderedin orice azimut al amintirii îi este testamentară:„Ceea ce doresc este să fiu uitat”. Iată o voinţă –de neputere! – pe care o avea şi Franz kafka,eşuat în voinţa lui de a- şi arde, cu mâna priete-nului Max Brod, opera, neascultătoare şi ajunsăatât de impunătoare.

Un alt caz îl exprimă Michel Tournier (Jur-nal extim, traducere din franceză de Sergiu RaduRuba, humanitas, 2009), reamintindu- i pe ceicare aleg, cu rece seninătate şi poate cu un pic de

voluptate, amnezia (kafka, Borges), însă pentruun efect contrar lor: de eternizare şi nu de extinc-ţie. El pare că îşi stăpâneşte cu voinţă automani-pulatoare memoria, chiar dacă autorul acestanumit Tournier o- ntoarce ca la Paris, într- un felidealist, utopic, doar nu ca la Ploieşti, în min-ciună. Ceea ce exclude el virtual este memoriarea, întunecată. O operaţie legată fiziologic demeteorologie. „Fie ca memoria mea să funcţionezeasemenea cadranului solar care nu indică decâtorele însorite.” Un asemenea meteo- dependentprin metoda anamnezică semnalează şi pericolulunei uitări aparent patologice, pe care românulde rând o descrie, cu o mare ştiinţă involuntară,drept a uita de la mână până la gură. De fapt, dela un cuvânt la alte cuvinte, în actul de lectură.Cum ne mobilizăm memoria „imediată”, (pre)scur-tată, pentru că memoria păstrează şi povara unuiefort? „Persoanele cu o memorie imediată slabănu pot citi fraze foarte lungi”, ca ale lui M. Proustşi T. Mann, constată diaristul, cu voluntară ba-nalitate, ceea ce observă o elementară teorie a lec-turii. Dar cel mai tare se teme în fond nesinuosulTournier de memoria calculatorului care păs-trează totul, ereditar (aspect pe care, vom vedeanumaidecât, Nabokov îl consideră firesc, natural),prin şi peste timp ori generaţii, ceea ce biologiaori fiziologia omului respinge: „Este greu de im-aginat ce va deveni viaţa noastră când un robotne va înregistra toate actele, toate cuvintele şi neva confrunta fără încetare cu această povarămoartă, strivitoare şi ameninţătoare”. Memoriatotală, în regim filogenetic, i se pare, prin urmare,mortală. Antimemoria absolută, ea şi numai ea,ar atrage eternitatea. „Omul care ar poseda facul-tatea uitării totale, amnezicul absolut, ar fi ne-muritor.”

Memoria generează şi condiţionează oricemod sau tipar retoric. Există în şi prin cuvânt. Untitlu de scriere memorialistică a lui Vladimir Na-bokov, Vorbeste, memorie, este banal tocmai fiindnatural. Gândirea, înţelegerea, limbajul se stre-coară numai prin sita memoriei, printr- un fel defiltru vital. Şi, desigur, identitar. Nabokov îi gă-seşte chiar un substrat ereditar. „Se pare că toatăviaţa am practicat cu cel mai mare zel activitateade rememorare vie a unui petic de trecut şi ammotive să cred că această acuitate patologică a în-clinaţiei pentru retrospecţie este o trăsătură decaracter ereditară.” (Vorbeste, memorie. O auto-biografie rescrisă, trad. de Sanda Andronescu, Ed.Universal Dalsi, Buc., 1994) Caracterul, nu doartemperamentul, l- ar fi moştenit acest scriitor carepoate de regulă distinge precis între memoria per-sonală şi cea străină, dar recunoaşte în prefaţacărţii sale că se şi înşeală sau procedează cu su-perficialitate. Memoria sa, extinsă, traseistă, me-taforizată, are rafturi, pentru cărţi, are orizontpentru tot, are lentile care o limitează. De aceeaea nu există în sine, pentru sine, dar pentru vi-tala creaţie, mediată de imaginaţie. Prin memoriasa imaginativă, Nabokov este un scriitor din clasacontemplativilor. „Asist cu plăcere la supremaperformanţă a memoriei, măiestria cu care folo-seşte nişte armonii naturale atunci când adunăîn lăcaşul ei tonalităţile suspendate şi hoinare aletrecutului. Îmi place să- mi imaginez etc.” Obli-gând memoria la o retorică a vorbirii, prin ceea cerecunoaşte a fi un cumul de rescrieri din memo-rie, Nabokov instituie şi impune o poetică a res-crierii (subtitlul o evidenţiază: O autobiografierescrisă), aşa cum alţii impun o poetică a relectu-rii. r

Marian victor BuciuMemoria (re)scrisă

De la suspensia memoriei, laelementara amintire, la aducerea

aminte paideică, chiar şitestimonială, amintirea se propune

– biblic – drept condiţie deexistenţă. Despre memoria inutilă,

a credinciosului, întrucât elvorbeşte prin duhul lui Dumnezeu,

aflăm ceva din Biblie, în Luca

7



Perioada comunistă poartă în ea mo-delele de existenţă cărora le este tri-butară o mare parte din istoriaRomâniei. E vorba despre modelul

fugii (în afară) şi modelul refugiului (în interior).O a treia posibilă paradigmă, aceea a înfruntăriidirecte şi a „expansionismului”, este ilustrată maimult în alte spaţii culturale, fiind proprie istorieialtor popoare. Totuşi, cum vom vedea, acele câ-teva momente – intermitente, întrerupte de lungiepoci de recădere – „destinale” ale României sepot defini printr- o ieşire din modelul fugii (şi alfricii) şi o asumare a paradigmei înfruntării, „ex-pansionismului”, afirmării de sine.

Însăşi originea istoriei noastre se află subsemnul unei duble paradigme a fugii. Dacă accep-tăm ideea că poporul român s- a format din sim-bioza coloniştilor romani cu populaţiile întâlnitepe teritoriul Daciei, atunci, odată cu retragereaaureliană – ce semnificativă denumire! –, uniidintre proto- români au „plecat” au părăsit ţinu-turile pe care începuseră să le (re)defineascăetnic, iar alţii au rămas înăuntrul acelor teritorii.Au rămas, dar nu oricum, ci „retrăgându- se” larândul lor – conform unor istorici şi filosofi ai cul-turii – în adânc, în interior, în viaţa rurală, înanistoric. Istoria românilor stă, aşadar, de la bunînceput, sub semnul unei duble paradigme a re-tragerii: una în exterior, în afară, alta înăuntru,în interior. Modelul „emigraţionist”, „externalist”şi modelul internalist, „ţestos”, al retragerii înăuntru, al ascunderii în carapace, al refugieriiîn interiorul pădurilor şi pe crestele munţilor s- auconturat încă de la bunul (sau răul) început al is-toriei noastre. Prima confruntare cu pericolul dis-pariţiei (al morţii) a creat, în mod traumatic şidefinitiv, schema fundamentală de comportamentîn faţa oricărui alt pericol: retragerea în afară(fuga, „emigrarea”) sau retragerea în interior (re-fugiul, conservarea hibernantă, detaşarea scep-tică, resemnarea).

Am regăsit aproximativ aceeaşi explicaţieîntr- un eseu care nu ar trebui să lipsească dinnicio bibliografie asupra identităţii româneşti, oadevărată teorie asupra românilor şi românităţiişi deopotrivă o admirabilă, detaliată şi lucidă is-torie, scrisă din interior, a literaturii şi culturiiromâne din perioada comunistă. Este vorba des-pre eseul lui Nicolae Breban – Spiritul românescîn faţa unei dictaturi. Fuga îl caracterizează peromân, scrie Breban, şi de aceea i s- au adus de- alungul vremii acuze de „laşitate”, „oportunism”etc. Breban mai face două afirmaţii care merităsă fie pomenite: 1. românii au un geniu propriu –iar cei care au oroare de oximorone ar trebui săse oprească acum din citit – anume geniul imita-ţiei; 2. românii recuperează – într- un mod absolutparadoxal întârzierile istorice – printr- un alt gende „dezvoltare”, de progres – care nu este unulgradual, treptat, ci unul prin salt şi ruptură.

Breban pune în legătură aceste două afir-maţii pentru a explica „miracolul românesc” şifelul în care apare – sacadat, fără continuitate,fără tradiţie în ambele sensuri: una pe care să seîntemeieze, respectiv una pe care să o întemeieze.Românii ating vârfuri incontestabile şi reuşesc săintre, cu laurii pe frunte, pe uşa din faţă a pan-teonului culturii şi spiritualităţii universale,crede Breban, pentru că au geniul mimetismului.Adică, în condiţii istorice propice, când reuşesc săse exprime şi să se afirme, românii – ca nişte lău-tari celeşti ar prinde din zbor ritmurile culturii şispiritului universal (id est, occidental, id est fran-cez şi german) şi le- ar executa la rândul lor în in-terpretări paradisiace. În modernismul, avan-garda şi suprarealismul occidentale românii, abiaieşiţi din Evul Mediu, au excelat, beneficiind derecunoaşterea totală a profesioniştilor „domenii-lor” respective.

Cum am eliminat riscul de a fi citiţi de oa-meni care nu iubesc oximoronul, putem să- l amin-tim şi pe cel deal doilea formulat de Breban:creatorii români imită, dar într- un mod creator.De altfel nişte simpli imitatori nici n- ar putea săfie recunoscuţi drept inovatori, acceptaţi ca nişteconfraţi de mari creatori autentici, aparţinândunei tradiţii a rafinamentului mai îndelungatădecât istoria – totuşi atât de vastă – a opincii ro-mâneşti. Brâncuşi vine în modernitate printr- otransfigurare a tradiţiei într- un limbaj artisticmodern şi nu printr- un „salt” din nimic.

O explicaţie mai simplă şi neoximoronicăeste cred următoarea: românii au creat aceste„miracole” în momentele de graţie în care au ieşitde sub dominaţia celor două modele evazionisteenunţate la început: al emigraţiei (fugii în afară)şi al refugiului în interior (al „retragerii”, alsub- vieţuirii istorice, al vegetării) şi au adoptat –mai mereu pentru scurte perioade şi prin indiviziexcepţionali adunaţi laolaltă de un proiect comun– modelul confruntării directe şi al expansionis-mului, al afirmării expansive de sine. Nu fuga ex-plică reuşitele culturale şi, în sens larg, spiritualeale românilor, ci tocmai renunţarea la fugă şi larefugiere şi confruntarea, înfruntarea directă amarilor probleme, a marilor teme, începând cumarea temă a identităţii. În limbaj nietzscheeanromânii au devenit mari în epocile (atât de scurte)în care au asumat morala aristocratică de „stă-pâni”, de creatori de valori susţinuţi de o credinţăfermă în sinele propriu şi în alegerile făcute. Darstăpân este, conform lui hegel, acela care şi- a în-vins frica de moarte.

Nu e cazul însă să ne mulţumim cu devizeşi sloganuri. Această frică de moarte – provenitădintr- o judecată lucidă şi rece – este după uniimari filosofi, precum Lucian Blaga, ceea ce i- a sal-vat pe români de la o dispariţie fizică sigură dinistorie. Dispariţia strămoşilor lor, dacii, atât deneînfricaţi în faţa morţii „întrucât – scrie amuzatherodot – se credeau nemuritori” le- a servit ca ousturătoare lecţie din care au tras toate învăţă-mintele pentru secolele ce vor urma. Marele pa-radox cu care se luptă Nicolae Breban înpreţioasa sa scriere este faptul că românii – chiarîn momentele în care nu- i mai ameninţa nimic deacest fel trăind într- o ţară liberă, neocupată detancurile sovietice – au permis să se instaurezedictatura ceauşistă, fără să manifeste nici un felde act substanţial şi organizat de opoziţie. Au pre-ferat chiar şi în acea conjunctură istorică rară –una care le- ar fi permis manifestarea sub semnulmodelului „aristocratic” al confruntării şi afirmă-rii de sine, fără riscul dispariţiei sau al subjugăriişi mai apăsate a poporului – să continue să tră-iască în modul „retras”, „sub- istoric” sau, în ce- ipriveşte pe creatori, în corespondentul elevat alacestuia: în înălţimile vaporoase ale estetismului,ale artei pentru artă, ale speculaţiilor super-rafi-nate, ale Păltinişului. Aşa cum românii de rândse retrăgeau de secole în codri şi într- o existenţăvegetală, surdo- mută, parte din elitele spirituales- au retras în aerul rafinat ale producţiilor „fine”,desprinse de realitatea social- politică, negând- oprin ocultare. Dar nici măcar aici – în aceastăfoarte discutabilă formă de „rezistenţă” la dicta-tura ceauşistă – nu întâlnim din păcate exemple„tari”: aproape toţi „sublimii” şi „purii” (puriştii)culturali (poate cu excepţia optzeciştilor) au făcutcompromisuri, au semnat într- un fel sau altul –nu doar prin tăcere – „pactul” cu Diavolul.

Perpexitatea lui Nicolae Breban este ma-ximă, iar rechizitoriul său implacabil, inclusivatunci când vorbeşte despre sine însuşi, deşi eleste unul dintre foarte puţinii care s- au opus di-rect şi deschis politicii de inspiraţie „nord-co-reeană” a lui Nicolae Ceauşescu. Ce ne- a oprit, seîntreabă Breban, ce anume a făcut să nu existe omişcare de grup solidă, coerentă şi de durată care

să se opună instaurării şi extinderii dictaturiiceauşiste? Aceeaşi mustrare de conştiinţă revine,altfel formulată, în paginile volumului lui GabrielAndreescu, Existenţa prin cultură: nu cumva dacăar fi existat o opoziţie, un act de disidenţă realăam fi evitat (inutila) vărsare de sânge din Decem-brie 1989?

Într- adevăr, pentru slaba reacţie sau maiprecis pentru lipsa de reacţie a intelectualităţiiromâneşti nu există foarte multe explicaţii. Ma-joritatea oamenilor de cultură îşi justifică inac-ţiunea social- politică prin urgenţa, prin stringenţacreării unei opere şi, prin ea, a formării şi dezvol-tării culturii naţionale pe care au dorit să o aducăla acelaşi nivel cu al culturilor „mari”. Obsesiaoperei proprii şi a culturii mari o întâlnim la Bre-ban însuşi prin dorinţa de a crea roman în stilul„marilor” romancieri, dar şi la Noica cu imperati-vul „sistemului” filosofic şi al Ideii; antologică estereacţia lui Gabriel Liiceanu în momentul în carese încearcă compunerea unei scrisori de protestîn 1988: „Ce este mai important, se întreabă Lii-ceanu, să apară cartea mea, care înseamnă cevapentru acest popor şi pentru spiritualitatea lui,deci noi avem datoria să facem lucruri careatârnă greu în istoria neconjuncturală a unuipopor, sau aceste gesturi de acum sunt mai im-portante şi nu mai pun în discuţie pietrele noas-tre de marcaj, fiecare cum poate să le facă, îndomeniul lui?” Liiceanu exprimă aici – dezarmantde frust – ceea ce e sigur că gândea întreaga„clasă” a intelectualilor „de soi”, adică a celor carear fi putut spune şi n- au spus, care ar fi putut faceşi n- au făcut, căci în epoca aceea vorbele erau încăfapte, cărţile – evenimente, ideile – revoluţii. Cul-tura reprezenta fibra adâncă, veritabilă, „necon-juncturală”, „esenţială” a unui popor, la fel cumîn alte vremuri şi pentru alte elite fibra esenţialăşi veritabilă era credinţa adevărată, ortodoxia.Nici un compromis nu era inacceptabil dacă, încazul contrar, preţul plătit ar fi fost credinţa stră-moşească, respectiv „opera”, „cultura” de la care– în viziunea lor – se hrănea însăşi fiinţa neamu-lui românesc. Pe lângă alte motive, succesulimens „de librărie” al aproape oricărui volum bunsau cât de cât acceptabil scris în epoca ceauşistă(inclusiv, dacă nu mai ales, de poezie), tirajeleameţitoare, reeditările şi în egală măsură consi-deraţia, precauţia, curtoazia, într- un cuvânt im-portanţa pe care le- o „acordă” în acele timpurireprezentanţii puterii politice creează în minţile„rezistenţilor prin cultură” ideea că activitatea lorcreatoare este absolut indispensabilă poporuluiromân. Îi obligau să producă şi să facă totul pen-tru a produce „literar” tocmai setea şi foameaacestei sublim- insaţiabile entităţi logofage (carea cunoscut ultima monstruoasă zvârcolire în pri-mii ani după revoluţia din decembrie 89 când „bestia” nesătulă de cuvânt scris s- a repezit şi aînghiţit de- a valma, pe nemestecate, ziare şi re-viste – cine nu- şi aminteşte de cozile nesfârşitedin faţa chioşcurilor de difuzare a presei din pri-mele zile, săptămâni, luni de după căderea luiCeauşescu, dar şi de invazia de tarabe de cărţi,„librării” improvizate pe trotuare, de buchiniştiiapăruţi ca ciupercile după ploaie?; cererea delogos era atât de mare, încât cea mai bună afacereimediat după revoluţie a fost, fără îndoială, edi-tarea şi / sau vânzarea de ziare, reviste, cărţi).Cum să laşi un popor fără „pâinea” lui spiritualăfără să te înfioare gândul că astfel devii direct res-ponsabil de moartea lui în duh?! Ceea ce făcuseCeauşescu cu pâinea trupească, intelectualii „re-zistenţei” se luptau din răsputeri să nu se întâm-ple cu „pâinea” duhovnicească. În aceste condiţii– oricât de straniu ni s- ar părea astăzi – tocmaiun real act de disidenţă – de exemplu, o scrisoarede protest – care le- ar fi adusmici- mari şicane din partea statuluicomunist – întârzieri sau chiar opriri

Horia PătraşcuModelul fugii şi modelul confruntării.Rezistenţa prin cultură

Francisc din Assisi a încercatfraternizarea omului cu universulînconjurător. Nu a simţit imboldul

să meargă până la fraternizareaomului cu Dumnezeu

ð

8


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Constantina Raveca BuleuMihail Sadoveanu

Reverenţa în faţa actului cultural con-structiv şi a valorilor literaturii estedeseori obliterată de apetenţa pentrugesturi şi atitudini discutabile, eşuată

în judecăţi unidimensionale, generate de patosulexecraţiei. Însă, pericolul reprezentat de aceastătendinţă poate fi anihilat prin pledoarii sensibile şiexerciţii hermeneutice echilibrate, ideal concentrateîn volumul apărut în 2015 la editura Tritonic, Mi-hail Sadoveanu. 12 interpretări dinspre Iaşi, în pa-ginile căruia sunt adunate comunicările susţinute

în cadrul Simpozionului organizat în octombrie2014 de Biblioteca judeţeană „Gheorghe Asachi”din Iaşi, în parteneriat cu filiala Iaşi a UniuniiScriitorilor din România. „Rămânem solidari cuideea că o cultură statornică îşi păstrează imagineacompletă şi complexă în timp, fără a avea intenţiide eludare a unor nume sau opere importante” –scrie Constantin Dram, coordonatorul volumului –,iar normalitatea înţeleaptă a acestei declaraţii gu-vernează fiecare dintre incursiunile analitice înopera lui Mihail Sadoveanu şi fiecare impuls de(re)descoperire a discursului acestuia.

Conştient de aspectele negative ale bio- biblio -grafiei subiectului său, dar captiv voluntar al fasci-naţiei textului sadovenian, Constantin Dram îşiîncepe decriptarea Codului Sado-veanu evocând un reper ieşeanplin de istorie, vila cu turnuleţ dinCopou (unde mai locuiseră kogăl-niceanu şi Enescu), de unde – nespune autorul în tonalitatea fer-mecătoare a povestitorilor moldavi– au pornit coordonatele scriituriisadoveniene. Inventarul sintetic alacestora şi ancorarea exegetică îifurnizează criticului elementeleconceptualizării scrisului lui Sado-veanu, analiza sa urmărind impli-caţiile poietice şi de receptare alemărcii specifice numită frecvent„sadovenism / sadovenizare”. Însiajul unui studiu al lui Petru Ur-sache, Constantin Dram vede încorpusul de opere sadovenieneprodusul unei „transcrieri ce areambiţia continuităţii şi repetăriiconştiente, de la scrierile din tine-reţe, până la ultima capodoperă”,ceea ce duce, pe de o parte, la unimaginar extrem de bogat, configurat prin re- scri -ere, iar, pe de altă parte, la o codificare a lumii sa-doveniene susceptibilă la tirania Modelului.Impecabila teoretizare este dublată de o decomple-xată demonstraţie a modului în care funcţioneazăcodul sadovenian, autorul verificând prezenţa ele-mentelor acestuia în partea iniţială a romanuluizodia Cancerului sau Vremea Ducăi- Vodă, şi se în-cheie – oarecum simetric în economia narativă astudiului şi în deplin acord cu epicentrul geografieispirituale a volumului – cu imaginea Iaşilor din vi-ziunea romanescă a lui Sadoveanu.

Aceeaşi imagine este integrată şi în fermecă-toarea succesiune de lirism şi statistică din zonaIaşi în opera sadoveniană, comunicare în perime-trul căreia Constantin Parascan se plimbă dezinvoltprin opera sadoveniană suprapunând geografiireale şi imaginare, identifică mărci ficţionale şi reu-şeşte să transmită, via Sadoveanu, o contagioasă iu-

bire pentru Iaşi. „Astfel, – scrie el – cititorul care cu-noaşte Iaşul călătoreşte imaginar prin acest minu-nat oraş, iar cel care nu a fost niciodată («deşi n- artrebui să fie niciunul» – spunea nicolae Iorga) şicare a aflat din cărţi, istorii ori relatări ale priete-nilor e ajutat să pătrundă firesc în atmosfera sa lău-dată”.

Distanţată elegant de lectura feministă şi cuo armătură exegetică punctuală, Claudia Ciobanuurmăreşte în Despre „un termometru mai sensibil”funcţia prezenţei feminine în creaţia din perioadaieşeană a lui Mihail Sadoveanu. Survolarea uneiimpresionante materii narative, îi permite autoareisă constate manifestarea discretă a femeii în idealalume a „rânduielii” sadoveniene, precum şi iposta-zelor negative ale feminităţii în conturarea tensiu-nii epice.

jalonarea selectivă şi critică a interpretărilorromanului nopţile de Sânziene, orientează studiulClaudiei Costin, nopţile de Sânziene: lectură dinperspectivă mitico- simbolică, spre un discurs stra-tificat, în care tabloul mito- folcloric al Sânzienelordevine baza unei oglindiri romaneşti, generos ilus-trată cu citate, tributară conceptului de cod şi fina-lizată într- un inventar de simboluri.

Explorarea lui Mircea Păduraru din Preoţi şicălugări în imaginarul sadovenian. Schiţă pentru oanaliză tematică începe cu o privire asupra moşte-nirii semantice şi culturale a omului Bisericii. În de-venirea textului, ea se transformă într- o erudităbază de raportare a preotului şi călugărului dinima ginarul lui Mihail Sadoveanu, confruntareadezvăluind pasiunea romancierului pentru aceastăfigură a stabilităţii, vechimii şi durabilităţii, chiarşi atunci când îi atribuie valenţe inexistente în pa-radigma tradiţională.

Ancorată într- o observaţie manolesciană cuprivire la limbuţia personajelor sadoveniene, imer-siunea lui Vasile Spiridon în universul grăitor al tă-cerii sadoveniene (din Un munte de tăcere – Kesa-rion Breb) se soldează cu o nuanţare sofisticată atăcerilor protagonistului din Creanga de aur, cu

deschideri necesare în direcţia iubi-rii şi a iniţierii.

Într- un studiu incitant, Iaşiijuneţei sadoveniene. De la ficţiuneaautobiografică la mitul personal,Livia Iacob oferă o lectură psihocri-tică a creaţiei lui Mihail Sado-veanu. Aplicând metoda lui CharlesMauron, ea trasează o posibilă des-criere a mitului auctorial sadove-nian pornind de la câteva pagini dememorialistică şi sugerează câtevaperspective inedite de reinterpre-tare a creaţiei romancierului.

Memorialista sadovenianăocupă şi prim- planul comunicăriiEmanuelei Ilie, Mihail Sadoveanuîn pagini de jurnal şi documenteinedite, consacrată materiei eclec-tice din Pagini de jurnal şi docu-mente inedite (2005). Precedată deo repudiere în spirit cruciat a inter-pretărilor exclusiv ideologice sauezoterice ale vieţii şi operei sadove-

niene, prezentarea sintetică a volumului de memo-rialistică se prelungeşte într- o fină observare auneia dintre cele mai interesante ipostaze a lui Sa-doveanu, „cea a insului plin de îndoieli, nelinişti şislăbiciuni de tot felul, pe care diaristul are grijă decele mai multe ori să le camufleze abil”, echilibratăîn etapa secundă a textului de punctarea certitudi-nilor fixate în paginile jurnalului.

Incursiunea arheologică a lui Adrian jicu dinMihail Sadoveanu, miză ideologică. Marginalii pri-vind receptarea debutului revelează prezenţa aureipolemice cu haşurări ideologice în anii de începutai carierei literare sadoveniene. Într- un amestec derigoare academică şi savoare retrospectivă, studiulprezintă un detaliat dosar al jocului mediatic foca-lizat pe sămănătorismul promovatde Nicolae Iorga şi atacat de h. Sa-nielevici, care l- a transformat pe Sa-doveanu într- o miză ideologică şi

Reverenţa în faţa actului culturalconstructiv şi a valorilor literaturiieste deseori obliterată de apetenţa

pentru gesturi şi atitudinidiscutabile, eşuată în judecăţiunidimensionale, generate de

patosul execraţiei

de la editare ale operelor lor – putea ficonsiderat atunci un act de orgoliu per-sonal, de trufie, de egoism făcut pe

seama sacrificării „interesului cultural naţional”!Iată din nou, din acelaşi context citat mai sus –preambulul unei scrisori de protest pierdute pedrumul de la intenţie la faptă – cuvintele revela-torii ale lui Gabriel Liiceanu: „Deci, acest gest pecare- l facem, îl facem pentru ce? Pentru a ne salvaîn ochii Europei, pentru a ne salva în ochii noştri?(…) Da, o facem numai pentru noi! Să fie clar!” Înlogica de atunci a nu protesta şi deci a continuasă creezi însemna tocmai a te solidariza cu popo-rul, cu nevoia lui adâncă şi esenţială: nevoia decultură naţională. Din nou românii – cei mai deseamă dintre ei – acţionau sub imperiul fricii an-cestrale, aceea a dispariţiei „seminţiei lor” (căcinu despre frica legată de dispariţia individualăera vorba – au existat exemple de oameni care auînfruntat regimul cu preţul vieţii sau al libertăţii)şi preferau „fuga”, „refugierea”, când nu dansulpe marginea compromisului pentru a salva „sufle -tul” ginţii lor.

Această idee fixă, această obsesie pentruoperă, pentru „cultura mare”, pentru „cultura deperformanţă”, pentru crearea de sisteme filoso-fice, pe scurt pentru cultura naţională nu suntdeloc noi, ci se leagă direct de programul genera-ţiei de după înfăptuirea Marii Uniri – aşa cum afost formulat de „şeful” acesteia, Mircea Eliade:eroismul nostru, singurul nostru eroism posibilnu mai are – după crearea României Mari – decâtun sens spiritual – crearea unei culturi mari! Deaici nevoia, urgenţa, stringenţa de a realiza o cul-tură mare după ce ai fost pus, graţie eroicilor în-aintaşi, dar şi conjuncturilor istorice, pe hartamarilor naţiuni: nevoia de a da o legitimitatereală, adică spirituală, acestei realităţi adminis-trativ- politice fără de care însăşi existenţa şi men-ţinerea ei nu pot fi de durată. Situaţia politică aRomâniei (devenită nu doar un stat independentdar şi o ţară unitară şi mare) trebuia dublată deo situaţie culturală pe măsură: România trebuiasă facă saltul calitativ la nivelul „culturilor mari”.În Schimbarea la faţă a României – Cioran nuface altceva decât să teoretizeze şi să încerce sădea soluţii de „transfigurare” a României de la ocultură „mică” la o cultură „mare”; negăsind căeste cu putinţă acest salt uriaş, consideră că tre-buie să ne mulţumim cu statutul de cultură „in-termediară” (o analiză detaliată a chestiunii încartea mea Terapia prin Cioran. Forţa gândiriinegative, Editura Trei, 2014)

Aşa putem înţelege mai bine raţiunile şi re-flexele care- i motivau pe intelectualii rezistenţeisă „acţioneze” în felul în care au acţionat. Celetrei modele – amintite la început – au fost toateprezente în perioada comunistă, mai ales în pe-rioada ceauşistă, cunoscând translări, simbiozeneaşteptate (fuga ca act de disidenţă!), sintezesurprinzătoare. Unii s- au refugiat în tăcere, alţiiîn scrisul „curat” şi „pur”, alţii într- un compromis„uşor”, alţii au „înfruntat” dictatura dintr- un exil„militant” şi curajos de la distanţă, alţii au prefe-rat să vegeteze sub- istoric chiar şi în afara ţăriineluând nicio atitudine, exprimându- se tot şopo-titor, sibilinic, şopârliceşte, deşi nu mai erau su-puşi direct riscului reperesaliilor.

Deşi prezintă toate trăsăturile retragerii,exilului interior, evazionismului, rezistenţa princultură este de fapt produsul simbiozei dintre mo-delul fugii şi modelul înfruntării, mai ales dacăne gândim la felul în care a fost înţeleasă şi trăităde către actanţii săi (şi probabil că şi receptată si-milar de către cei cărora li se adresa): ca o con-fruntare cu regimul, ca o înfruntare a lui şi adirectivelor sale, ca o afirmare expansivă de sineşi a identităţii naţionale. Toate acestea n- ar fi fostînsă posibile dacă n- ar fi existat – măcar într- ooarecare măsură – şi o învingere a fricii demoarte.

Notă:Acest articol l- am scris având în minte două

cărţi monumentale: Nicolae Breban, Spiritul ro-mânesc în faţa unei dictaturi şi Gabriel Andre-escu, Existenţa prin cultură, Editura Polirom,2015, Editura Ideea Europeană, 2016. r

ð

F

Ion Ianoşi a fost atras de mărturia au-tobiografică în mai multe volume, înSecolul nostru cel de toate zilele (1980),dar şi în alte două cărţi, în care spec-

trul confesiunii e dominant – Opţiuni (1989) şiIdei inoportune (1995). O carte de memorialisticăatipică e Internaţionala mea, apărută anul trecutla Editura Polirom. Atipică prin structură, prinviziune, prin finalitate şi prin articularea inedităa faptelor livrate de meandrele memoriei. Eluda-rea verdictelor, a aserţiunilor concluzive e asu-mată programatic: „Util îmi pare să urmăresc pefirul vremii, cu precădere, fapte, întâmplări, si-tuaţii şi destine. Consemnându- le, le comentezdoar rareori. Evit, pe cât pot, enunţurile apodic-tice. Las verdictele în seama materialului proba-tor”. Ceea ce surprinde, înainte de toate, înaceastă masivă întreprindere este voinţa de au-tentificare a unor date, fapte, întâmplări, circum-stanţe şi contexte, legitimarea memoriei prindocumente (certificate, referinţe bibliografice, în-semnări mai vechi, repere bibliografice) care audarul de a conferi textului obiectivitate şi echidis-tanţă. Avatarurile biografice sunt marcate de con-diţia multiplu minoritară a autorului („Prinmeseriile pe care le- am practicat, limba folosităar trebui să- mi definească identitatea. În fapt,continui să fiu – în grade diferite – un outsider.Cu atât mai mult cu cât am rămas ataşat utopiei,tipic minoritare, a egalităţii atât sociale, cât şi et-nice”). În Cuvânt înainte, autorul îşi motiveazădemersul, nuanţându- şi concepţia asupra necesi-tăţii reconstituirii cu acuitate a unor evenimente,date, personaje istorice („Cu rare excepţii, morţiidin ultimele decenii au dus în mormânt şi expe-rienţele trăite. Ori n- au putut, ori n- au vrut să ledea în vileag. Amneziei i s- a adăugat manipula-rea. Astfel, trecutul a fost şi este prezentat în modciuntit, alternativ frustrat de alte şi alte compo-nente, diverse şi inverse. Învingătorii în războaie,revoluţii, restauraţii îşi reglează, ca întotdeauna,conturile cu cei învinşi”).

Reconstituirea propriului destin are, aşa-dar, aparenţele unui demers articulat ştiinţific,bazat pe dovezi, fundamentat pe probe, cu moti-

vaţii mai degrabă implicite, cu situaţiistatistice şi inventarierea unor biblio-grafii, fără asumarea directă a unei ţi-nute problematizante, a unei reflecţiiaprofundate asupra propriilor opţiunifilosofice sau etice. Cronică a uneivieţi şi a unei epoci, cartea lui Ion Ia-noşi reţine atenţia prin aglomerareade date documentare privitoare laaparatul birocratic comunist, la mu-taţiile ideologice şi politice, la genea-logiile activiştilor etc. Portretele suntadesea sumare, iar tuşele autoportre-tistice beneficiază, dincolo de echili-brul şi onestitatea reprezentării, dereflexe ironice şi autoironice. Origineaautorului, care poate explica, dincolode opţiunile sale marxiste, titlul cărţii(Internaţionala mea) îşi pune am-

prenta asupra destinului său de timpuriu, condi-ţia de „metec” fiind resimţită cu acuitate („Buniciişi părinţii mei au fost evrei de provenienţă aus-tro- ungară. Vorbeau maghiara şi, ajutător, ger-mana. În copilărie, adolescenţă, tinereţe, am fostun metec, un alogen, un multiplu minoritar pen-tru majoritarii dimprejur. Limba mea maternăera maghiara, ştiam germana şi, defectuos, ro-mâna; am învăţat rusa. janina, bucureşteancăprin naştere şi destin, mi- a schimbat traiectoria.Am optat pentru limba română: la universitate,în publicistică, în propria- mi familie, cu priete-nii”). Opţiunile politice de stânga, reperele eticeale cărturarului derivă, s- ar putea spune, şi dinaceastă fatalitate genealogică, iar acceptarea in-tegrării în aparatul comunist, timp de aproapenouă ani (la Secţia de Ştiinţă şi Cultură din ca-drul Direcţiei de Propagandă şi Cultură a Comi-tetului Cen tral), este fără reţineri sau rezerve(„Am acceptat. Nu aveam încă reţineri faţă defuncţiile politice. Oricum, îmi mângâia orgoliulchemarea în «Sfânta Sfintelor», fie şi printre in-structorii de rând. Receptam oferta ca pe o şter-gere a blamului care planase asupra mea dincauza «originii burgheze»”). Faptul că, alături deactivişti cu o conformaţie malefică netă (MihaiDulea sau Eugen Florescu) au existat şi activiştide tipul Ion Ianoşi, care au căutat să faciliteze ac-cesul actului de cultură autentic, valoros la lu-mina tiparului sau a rampei este cât se poate deelocvent. Este, acesta, cum sublinia într- un co-mentariu G. Dimisianu, un „bine relativ, într- ade -văr, un bine insular în noianul de rău carecovârşea epoca. Un bine obţinut, e adevărat, princoncesii, prin compromisuri făcute şi de o parte şide cealaltă”.

Desigur, în anii în care a fost activist, IonIanoşi a fost martorul persecuţiei intelectualilorromâni, martorul unor epurări sau excluderi pecare pagina memorialistică le înregistrează cu mi-nuţie, subliniind neimplicarea celor de la „secto-rul de literatură” („Cei din Sectorul de literaturăam avut vreun rol in aceste ruşinoase proceseideologice ori penale? Nici unul. Urmăream dinizolarea noastră execuţiile intelectualilor bucu-

reşteni. Nu am fost consultaţi în legătură cuvreuna dintre ele. Nu neam numărat printre«aleşii» trimişi la şedinţele publice de la TeatrulCCS sau Facultatea de Drept. Personal am par-curs numai «dosarul Földes» şi am asistat la ex-cluderea lui din partid de la Cluj. Eramfuncţionarii unui «Castel» kafkian. Ne făceamapariţia în «satul» de la poalele castelului, ne în-tâlneam cu câte un locuitor, îl primeam de regulăla Informaţii, câteodată în incinta ferecata subşapte lăcate. habar n- aveam însă despre ce se pe-trece în sferele înalte ale CC (adică în cabinetelede la etajele inferioare), cine ce ordine emite, sprea fi prompt executate. Înţelegeam motivele pen-tru care 1956 a născut sângeroasele replici în1958- 1960. Detaliile lor le aflam însă indirect şivag, în măsura în care se strecurau în presă, eraupomenite în reuniuni, ni le relatau unii martorioculari. Şansa de a nu fi fost angrenat în acest tă-vălug nu mă scutea de angoase; mulţi vor credecă nici de responsabilităţi”).

Cartea lui Ion Ianoşi îşi asumă, de la bunînceput, o finalitate preponderent documentară,renunţând la multe explicaţii, abreviind evaluă-rile, suprimând divagaţiile şi deplasând accentulnaraţiunii autobiografice asupra situaţiilor, con-textelor, evenimentelor şi oamenilor angrenaţi înmecanismele malefice ale comunismului. Desi -gur, din multitudinea de detalii, din noianul defactologie ce alcătuieşte această carte de bilanţ alunei vieţi şi al unui destin nu lipsesc opţiunilefundamentale ale autorului, strâns legate de for-mula sa identitară plurală (opţiunea pentrustânga, pentru cultura română, pentru marxism,pentru filosofie şi estetică, pentru un cult al valo-rii şi performanţei etc.). Chiar dacă răzbate maipuţin în această cronică autobiografică, pasiuneaideilor este, mai peste tot, presupusă, implicită şiimplicată. Memorialistul nu poate fi bănuit deamnezie mai mult sau mai puţin vinovată, sau demanipulare a propriei memorii. Considerând că„amintirile sunt personale” şi că nu are cum să nufie subiectiv, autorul nutreşte speranţa „ca mo-zaicul alcătuit să corespundă lumii” pe care a cu-noscut- o. Dar mai susţine şi că e nevoie de „omulde stânga (…) inclusiv printre intelectuali, ca sămenţină acea stare de fertilă nemulţumire înafara că reia s- ar trezi cam însinguraţi apologeţiidreptei, ai capitalismului, ai liberei con curenţe,ai acumulării nelimitate de pro prietăţi”, memo-rialistul dovedind un anumit maniheism în jude-carea şi cântărirea celor două paliere politice:dreapta şi stânga. Propunându- şi să reconstituiefapte, întâmplări, personaje, contexte istorice,destine umane, fără a le comenta apodictic, fărăa profera verdicte morale, Ion Ianoşi ne oferăfragmente de istorie trăită, extrăgând, din aluviu-nile trecutului, o frescă amplă, cu desen bine con-turat, al unei întregi epoci, cu relieful ei incon-fundabil, cu dramele şi tragismul ei, cu laşităţileşi demisiile sale morale, într- un stil alert, suges-tiv şi plastic. r

9



Iulian BoldeaIon Ianoşi şi fragmente de istorie trăită

Ion Ianoşi ne oferă fragmente deistorie trăită, extrăgând, din

aluviunile trecutului, o frescăamplă, cu desen bine conturat, alunei întregi epoci, cu relieful ei

inconfundabil, cu dramele şitragismul ei, cu laşităţile şi

demisiile sale morale, într- un stilalert, sugestiv şi plastic

într- un subiect al unei dispute încare au intrat, în diferite faze şi cudiferite justificări de ordin estetic,Eugen Lovinescu şi Garabet Ibrăi-leanu.

Aplecarea hermeneutică a celui din urmă asu-pra scrierilor sadoveniene din perioada de tinereţeface subiectul subtilei analize a lui Antonio Patraş,G. Ibrăileanu. Lecturi sadoveniene, reflectare con-centrată a observaţiilor relevante nu numai în an-samblul receptării operei lui Mihail Sadoveanu decătre critic, ci şi pentru înţelegerea sistemului critical lui Garabet Ibrăileanu şi a concepţiei sale este-tice şi sociologice. Acuitatea descifrării ramificaţii-lor acestei concepţii transformă discursul într- odublă recunoaştere – a valorii scriiturii sadovenieneîn critica exigent-canonică a lui Garabet Ibrăileanuşi a forţei teoretice care animă această critică.

Originat în clivajul stilistic sadovenian re-marcat de Alex. Ştefănescu, Ioan Milică dezvoltă înStilul sadovenian, între canon şi encomion o ipotezăinteresantă, confirmată de substanţialele secvenţede istorie literară încorporate în demonstraţie: „li-teratura şi maculatura [termenii îi aparţin lui Alex.Ştefănescu] lui Mihail Sadoveanu oglindesc înlocui-rea canonului valoric instituit în condiţiile fireşti alepolifoniei discursive proprii spaţiului public de tipdemocratic cu un ritual encomiastic găunos şi toxic,dezvoltat ca parte a programului de nivelare ideolo-gică şi discursivă impus în sfera publică în timpulunui regim totalitar”.

„Se insinuează, în ultimele decenii, senzaţianeliniştitoare că Mihail Sadoveanu începe să iasădin actualitate” – notează Bogdan Creţu în Sado-veanu după Sadoveanu. Sadoveanu despre Sado-veanu. El observă exilarea scrierilor sadoveniene de

către noua sensibilitate receptoare şi hermeneuticăşi nuanţează raportul romancierului cu ideologiacomunistă, evitând atât indulgenţa plenară, cât şianatema nediscriminatorie. Autorul denunţă con-taminarea ideologică abuzivă suportată de nicoarăPotcoavă (1952) – rescriere a uneia dintre cărţile dedebut, Şoimii (1904) –, şi intră într- un dialog corec-tiv cu vocile critice anterioare în efortul de reconfi-gurare a valorii acestui roman cu „încărcăturătestamentară”. r

F

10


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Patru oraşe au rămas în competiţiaprivind desemnarea Capitalei Cul-turale a Europei, din partea Româ-niei, în anul 2021. Anul acesta, vom

afla cine este câştigătorul. Trec peste faptul că celpuţin două dintre concurentele iniţiale (Craiovaşi Iaşi) au fost – din punctul meu de vedere – des-calificate nejustificat, după prezentarea primuluiprogram. Proiectele pregătite de cele două marimunicipii erau la fel de valide ca cele ale celorpatru finaliste (Baia Mare, Bucureşti, Cluj-Na-poca şi Timişoara, în ordine strict alfabetică).Faptul că au fost eliminate din competiţie, încădin luna decembrie a anului trecut, vădeşte, înopinia mea, o crasă miopie politică din partea co-misiei evaluatoare. Sigur, nu ar fi fost normal catoate cele 14 oraşe să ajungă în finală. Dar selec-tarea doar a celor patru, între care, în afară deCapitală, trei se află în vestul României, dove-deşte lipsa unei viziuni legate de dezvoltarea du-rabilă a tuturor regiunilor geografice ale Româ-niei. Nu este un secret, pentru nimeni, că, de laMarea Unire încoace, Iaşii, dar, mai ales, Cra-iova, nu au fost oraşe favorizate de mari investiţiiîn cultură. În timpul regimului comunist, au exis-tat câteva încercări de „egalizare“ a discrepanţe-lor culturale dintre regiunile istorice ale ţării. Din1989 încoace descentralizarea a dus, din nou, la oscădere a apetitului autorităţilor publice (maiales, a celor locale) pentru investiţii în infrastruc-tura culturală. Sigur, au existat şi excepţii (pen-tru că omul sfinţeşte locul), care nu au ţinut deapartenenţa politică a aleşilor, ci doar de înţele-gerea importanţei actului cultural. Cultura dinjudeţe precum Alba sau Dolj a beneficiat de spri-jinul unor dregători locali mai luminaţi decât ceadin judeţe precum Olt, Constanţa ori Sălaj. Înplus, în unele din marile oraşe ale ţării, Ministe-rul Culturii a păstrat câteva din instituţiile decultură în subordinea sa (aş numi, la întâmplare,Craiova, Cluj-Napoca, Sibiu, Timişoara, Con-stanţa, Iaşi, Târgu Mureş sau Bacău), în vremece în judeţe precum Bistriţa-Năsăud, Teleorman,Galaţi ori Brăila nu mai există nici un aşezământpublic de cultură subordonat direct Ministeruluide profil, lucrurile rămânând strict la filotimiaaleşilor locali.

Competiţia privind desemnarea viitoareiCapitale Culturale Europene ar fi avut dreptrezon nu doar simpla alegere a unui oraş (până laurmă, unul tot va fi ales), ci, mai ales, creştereagradului de conştientizare a importanţei culturiiîn diversele municipii ale ţării. Ar fi constituit, to-todată, un motiv bun pentru consilierii locali săaloce oleacă mai multe resurse pentru investiţiiîn cultură şi pentru proiecte culturale. Îmi imagi-nez dezamăgirea primarilor din oraşele care aufost eliminate din competiţie, dezamăgire care seva fi resimţit, deja, în scăderea bugetelor localepentru cultură (doar campaniile electorale dinacest an vor mai aduce o rază de speranţă, dacănu pentru cultura autentică, cel puţin, pentrusubculturile exprimate prin concerte de manele şifolclor desprins de pe ecranele postului Etno TV)din Alba Iulia, Arad, Bacău, Brăila, Braşov, Cra-iova, Iaşi, Sfântu Gheorghe, Suceava şi TârguMureş (le- am trecut, şi pe acestea, tot în ordinealfabetică). În fiecare dintre aceste localităţi s- au

făcut, în ultimii trei ani, eforturi pentru ca mu-zeele (ca să trag turta pe spuza interesului meuintelectual) să fie modernizate, să fie îmbogăţite,restaurate (clădirile lor, desigur), să intre în rân-dul instituţiilor importante, de gen, din România.Ba, chiar, pe alocuri, au fost atrase fonduri euro-pene, iar muzeografii au muncit din greu, pentrua face faţă exigenţelor ridicate ale derulării unorasemenea investiţii, în condiţii contractuale con-strângătoare. Acum, a trecut valul primenirii şi,probabil, vreme de câţiva ani, nu se va mai întâm-pla mare lucru pe acolo. Din acest motiv, considercă eroarea pe care au făcut- o membrii juriuluieste una care ţine de lipsa unei viziuni strategiceprivind dezvoltarea echilibrată a regiunilor Ro-mâniei.

Dar să aruncăm o privire asupra muzeelordin cele patru oraşe „supravieţuitoare“.

Există, în Baia Mare, mai multe muzee ju-deţene: de Artă, de Arheologie şi Istorie, de Etno-grafie şi Artă Populară (nefericit titlu!) – careinclude şi o secţie în aer liber – şi de Mineralogie(care poartă numele creatorului său, Victor Gor-duza). Desigur, nici Muzeul Maramureşean, de laSighetu Marmaţiei (care nu apare, însă, menţio-nat în documentaţia de candidatură), nici Muzeul(privat) Florean, din Târgu Lăpuş, nu sunt preadeparte. Municipalitatea promite să deschidădouă noi muzee, până în 2020. Este limpede că auexistat eforturi de modernizare la Muzeul jude-ţean de Artă şi la cel de Mineralogie. Totuşi, îngeneral, nivelul muzeelor băimărene lasă dedorit, din cauza clădirilor inadecvate funcţiunilormuzeografice şi a unor concepţii muzeologicedemne de România anilor ’80 ai secolului trecut.Spre scuza sa, trebuie spus că, deocamdată, niciun muzeu din oraş nu este în subordinea autori-tăţii municipale şi, cum majorităţile politice dinconsiliul municipal şi din cel judeţean sunt dife-rite, nu este de mirare că, până acum, nu a existatfoarte multă cooperare între cele două autorităţi.Este de presupus că păstrarea şanselor pentrudesemnarea drept câştigător a Băii Mari ar netezişansele unei viitoare colaborări.

Clujul are o situaţie ceva mai complicată.Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (su-bordonat Ministerului Culturii) este, încă, închispublicului, drept urmare a unui război desfăşuratîn justiţie şi determinat de nenumăratele plân-geri penale depuse de fostul director, Ioan Piso(altminteri, proaspăt decorat de Preşedintele Io-hannis), la adresa celor care i- au succedat în func-ţie. Procesele s- au încheiat şi investiţia se poaterelua, după şase ani de opinteli. Până când insti-tuţia va redeveni vizitabilă, va mai dura câţivaani. Muzeul de Artă se află într- un acut pericolde evacuare, din cauza unei decizii judecătoreşti,care a „restituit“ Palatul Bánffy unui urmaş al ul-timului proprietar (cu toate că, după câte ştiu,este vorba despre o impostură). Clădirea ar aveanevoie de o urgentă restaurare, dar nimeni nuştie nici măcar cât va mai fi sediu de muzeu. Mu-zeul Etnografic al Transilvaniei beneficiază, înschimb, de un sediu recent redeschis, în centruloraşului, şi de un mare muzeu în aer liber, lamarginea sa. Ambele muzee se află sub autorita-tea judeţului, nu sub cea a Primăriei. În dosarulde candidatură depus de municipalitate, seafirmă: „În ceea ce priveşte Muzeul de Artă şi Co-lecţia de Farmacie a Muzeului Naţional de Istoriea Transilvaniei, ale căror sedii au fost retroce-date, titlul din 2021 va impulsiona autorităţileclujene să decidă fie cumpărarea acestor clădiri,fie căutarea altor spaţii unde aceste instituţii săpoată activa în condiţii civilizate“. Cu alte cu-vinte, dacă va câştiga titlul de Capitală Cultu-rală, Primăria va face oarece eforturi pentru asprijini aşezămintele culturale ale Clujului. Dacănu, nu.

Nici în Timişoara nu există muzee munici-pale. Muzeul Banatului, Muzeul de Artă şi Mu-zeul Satului Bănăţean sunt, toate trei, tutelate

de judeţ. Castelul huniazilor, sediul primuluidintre ele, este, încă, în proces de restaurare. Nus- a avansat o dată pentru deschiderea noii expo-ziţii permanente. La Muzeul de Artă (situat în su-perbul Palat Baroc) ar mai trebui lucrat puţin,pentru a fi încheiată restaurarea, iar Muzeul Sa-tului are nevoie de o extindere a sediului actual.Mai există câteva muzee, în jurul Timişoarei, darele nu par să fi fost luate în calcul, nici măcar decei care au pregătit dosarul de candidatură.

Am lăsat la urmă Bucureştii. Capitala are,fără îndoială, cea mai mare concentrare de muzeedin România, mai multe dintre ele aflându- se însubordinea ministerului de profil. Autorii docu-mentaţiei se mândresc cu singurul muzeu româ-nesc care a obţinut (acum două decenii) PremiulMuzeului European al Anului (Muzeul Ţăranu-lui, desigur), dar şi cu Muzeul Naţional de Artă(care, probabil, anul acesta va încheia procesul derefacere a expoziţiei sale permanente), cu MuzeulNaţional de Artă Contemporană (prea puţin cu-noscut bucureştenilor), cu Muzeul „Antipa“ (re-deschis acum cinci ani), cu Muzeul Satului (însituaţia de a inaugura extinderea sa în Parculherăstrău) şi, desigur, cu Muzeul Municipiului(care, alături de Muzeul Naţional al Literaturii şide Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia, seaflă sub autoritatea Primăriei). Nu este sigur căMuzeul Naţional de Istorie va putea fi redeschispână în 2021 (deşi există nişte speranţe, în acestsens), în schimb, alte muzee se află într- o starejalnică. Muzeul Naţional de Geologie ar trebui săîşi consolideze sediul, Muzeul „Leonida“ ar aveanevoie de unul nou (şi de un statut juridic cert),Muzeul CFR este, de facto, închis, Muzeul„Enescu“ aşteaptă, de asemenea, începerea lucră-rilor de restaurare a Palatului Cantacuzino etc.;ecuaţia muzeelor bucureştene este una cu multprea multe necunoscute şi, deocamdată, până laalegerile locale şi cele parlamentare, nici nu sevor mai lămuri multe lucruri. Practic, turbulen-ţele de la nivelul Primăriei au blocat orice iniţia-tivă serioasă de investiţie în cultură, în acest an.Mai mult decât atât, instituţia care a coordonatredactarea dosarului de candidatură (Centrul deProiecte Culturale – ARCUB) riscă trecereaprintr- un proces de restructurare, care ar puteapune în pericol prezentarea Bucureştilor, la nive-lul aşteptat, pentru finala competiţiei, de la sfâr-şitul lui 2016.

Desigur, veţi spune, nimic nu este jucatîncă. Mai avem patru ani şi ceva să ne pregătim,astfel încât, oricare va fi Capitala Culturală Eu-ropeană pe care o va da România anului 2021,aceasta să fie capabilă să producă un programcultural de excepţie, În fond, Sibiul a avut la dis-poziţie mult mai puţin timp, pentru pregătire(doar trei ani), iar efectele benefice ale programu-lui european asupra oraşului sunt durabile, mu-nicipiul de pe Cibin devenind un adevărat pol dedezvoltare în regiune, doar după tot ceea ce s- aîntâmplat acolo în 2007. Este adevărat. Dar, pede o parte, oraşele finaliste au nevoie de un efortconcentrat de investiţii şi de inventivitate, acum,în 2016 şi, pe de altă parte, întreaga ţară ar aveanevoie de o nouă gândire a bugetelor şi a priori-tăţilor strategice, pentru ca evenimentul culturaldin 2021 să aibă reale efecte benefice pentru o re-giune întreagă de dezvoltare, nu doar pentru unoraş.

Este de sperat că acum, în campaniile elec-torale care vor urma în acest an, cel puţin, în celepatru oraşe, strategia pentru cultură va constituiun motiv pentru o dezbatere adevărată între po-liticieni. Sau? Nici măcar atât? r

virgil Ştefan NiţulescuMuzeele Capitalei Europene a Culturii 2021

■ Arhipelagul muzeelor Nu este un secret, pentru nimeni,că, de la Marea Unire încoace,

Iaşii, dar, mai ales, Craiova, nu aufost oraşe favorizate de mari

investiţii în cultură. În timpulregimului comunist, au existat

câteva încercări de „egalizare“ adiscrepanţelor culturale dintre

regiunile istorice ale ţării. Din 1989încoace descentralizarea a dus, din

nou, la o scădere a apetituluiautorităţilor publice (mai ales, acelor locale) pentru investiţii în

infrastructura culturală

Noutăţi editoriale ■ editura ideea europeană

■ Emil raţiuDumnezeu s-a născut în Dacia

11



nu luminaCe în lume- ai revărsat- o, ci păcatele şi vina,Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce suntÎntr- un mod fatal legate de o mână de pământ;Toate micile mizerii unui suflet chinuitMult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.

Titlul acestui articol nu este tocmaiadecvat. De fapt, este vorba de uneseu al scriitorului romantic englez,intitulat Ultimele zile ale lui Imma-

nuel Kant, care îl prezintă pe marele filosof „înmizerie”. Deşi sublim moral până în ultima clipă,filosoful care a răsturnat copernician discursul în-ţelepciunii este descris din perspectiva decrepitu-dinii fizice cu o minuţie şi cruzime a detaliuluicare frizează psihopatologia. Când am citit, înadolescenţă, versurile lui Eminescu reprodusemai sus, le- am interpretat conform comentariuluidin manual, care, din eseurile postate de elevi înnet, înţeleg că nu s- a schimbat esenţial. Poetulsuferă pentru că nu e înţeles, această fatalitatepândind toate geniile irosite printre muritorii derând, iar eu mă întrebam de ce să fi gândit astfelrăsfăţatul celui mai elitist cerc literar al vremii,ca şi al publicului. Din păcate, după cum îşi dăseama oricine îl citeşte, versurile lui Eminescupar o lectură fidelă a acestui eseu al lui De Quin-cey, publicat iniţial în 1827, în Blackwood’s Ma-gazine, şi tradus în franceză de Marcel Schwob,prietenul lui Alfred jarry. Se cheamă că, graţiecelebrităţii persoanei defăimate, a făcut vâlvă înepocă. Insistenţa asupra aspectelor fizico-soma-tice, auspra detaliilor sordide din preajma morţii,e menită să acrediteze ideea că filosoful n- a fost„vreun lucru mare”, că a fost „om cum sunt şidânşii”. Trupul tot mai „uscăţiv, gârbovit şi denimic” suferă cronic de frig în camera menţinutăconstant la 75 de grade Fahrenheit, iar, în final,el şi perna pe care primise cândva onorurile Uni-versităţíi „încap bine- n patru scânduri”.

De Quincy trece, de fapt, drept scriere pro-prie un text german anonim tradus în engleză deEhregott Andreas Wasianski, pe care îl prezintăca autor. E drept că De Quincey nu îşi făcea pro-bleme în privinţa drepturilor de autor, el fiindcreatorul cvasiromanului, adică al unei specii hi-bride de citate neatribuite, combinaţii generice şiînsemnări eseistice. În cazul de faţă, însă, abuliamistificării auctoriale nu se datora nici măcarconsumului de alcool şi opiu prin care a devenitcelebru, ci unei logici laşe care te face să te minu-nezi că mai este pe deasupra şi mărturisită. Elrealizează prea bine josnicia textului, pe care îljustifică îngropându- l şi mai mult: domnii care sesfiesc să scrie aşa ceva, îşi pot permite, în schimb,să citească. În al doilea rând, deşi unele detalii,precum plimbarea zilnică, au devenit legendă, al-tele nu au trecut încă în folcor, de exemplu,groaza lui de a transpira şi a i se umezi costu-mul..., şi cum să le laşi să se piardă?

Mai spune De Quincey că o altă măsură deprevedere, încă şi mai „curajoasă”, este aceea dea invoca surse multiple pentru ceea ce el însuşirecunoştea a fi „bârfă filosofică şi mod neelegantde a scormoni în viaţa privată a cuiva pe care „unom de onoare nu şi- ar permite să le scrie”. Sub-terfugiul este multiplicarea surselor: el citează peWasianski, iar acesta ar fi auzit de la jachmann,Rink şi Borowski. Considerându- se astfel blindatdin toate părţile, autorul (care, după Andrew hu-gill, rămâne, de fapt anonim) îşi lansează progra-mul de demontare metodică a unui mit,transferând discuţia din domeniul geniului cuge-tător care a privit în viitor spre Noua Fizică, şti-inţele cognitive, şi logicile polivalente, în acela altrupului expus degradării biologice şi psihice.

Personalitatea se destramă în arlechinadă.Iată un episod din iunie 1802: „Se aşeza pe mar-ginea patului, apoi, cu o mişcare agilă se răsucea

oblic în vizuina lui. Apoi prevestea unul din cape-tele aşternutului pe sub umărul stang şi, petre-cându- l pe sub spate, îl aşeza peste umărul opus.După care, printr- un anume tour d’addresse,opera asupra celuilalt colţ de aşternut în aceeaşimanieră, înfăşurându- l în jurul întregului trup.La sfârşit, înfăşat ca o mumie (după cum obişnu-iam să- i spun), închis în sine precum viermele încocon, aştepta venirea somnului ce nu întârzia săapară)”.

Singura referinţă la operă este cartea dedebut, reflecţii asupra unei veritabile evaluări aforţelor vii, ce a marcat o revoluţie în filosofie şii- a deschis porţile Universităţii din königsberg.Autorul anonim pretinde că aceasta ar fi fost ti-părită, nu şi publicată. Maladia pe care Freud onumeşte confuzia realităţii cu dorinţa (dorim atâtde mult ceva, încât ni se pare că e şi real) se com-plică exponenţial în acute ale invidiei psihopate.kant e prezentat şezând la masă cu nişte prietenica o „grămăjoară imobilă, surdă, mută şi oarbă”,învăluit într- un „nor de imbecilitate”, moţăind şiprăbuşindu- se peste lumânările care îi aprindscufia de noapte, notându- şi pe hârtiuţe ce aveasă spună la masă, ţinându- se noaptea de o frân-ghie legată la pat pentru a ieşi din cameră. Deta-liile asupra cărora se insistă indică unui psihologsursa invidiei: gloria lui kant. Pentru a o dis-truge, sunt invitaţi „oameni de rang”, care comen-tează că nu l- au întâlnit pe kant, ci umbra lui;filosoful e scos într- o caleaşcă în condiţiile în careabia mai putea să şadă în trăsură şi să- i suportebalansul, iar oamenii adunaţibuluc îl pot vedea purtat pebraţe înapoi în casă. E înre-gistrat cu voluptate fiecaresimptom al iminenţei morţii:depigmentarea pielii, hârâitulesofagului, imobilitatea muş-chilor faciali. Demnitarii bise-ricii şi ai statului veniţi lapriveghi sunt uimiţi să vadăun trup atât de „mărunt,epuizat şi descărnat”. Cada-vrul e ras, iar despre mască sespune că „va îmbogati colecţiacraniologică a dr. Gall”. Scenafinală, a funerariilor, e evi-dent scrisă de cineva care arămas toată viaţa să pri-vească jinduind, din afară, laprotocoalele profesorilor şistudenţilor din königsberg.

Immanuel kant nu s- aconfruntat însă doar cu cei pecare i- a depăşit, ci, caz tipicpentru elitele intelectuale şi artistice, cu puterea.În vreme ce Academia de Ştiinţe din Berlin, ur-mată de Academiile rusă şi italiană, îl primeauca membru corespondent, de la Cabinetul dinMarburg sosea în 1786 un ordin prin care erauinterzise cursurile despre kant, iar, de la Berlin,interdicţia regelui Friedrich Wilhelm II, inspiratăde miniştrii Wöllner şi hillmer, căreia kant i s- asupus, acceptând să nu mai publice. Dacă nu arfi murit regele în 1797, omenirea ar fi fost vădu-vită de Metafizica moravurilor, Conflictul disci-plinelor şi, mai ales, de Antropologia în senspragmatic, cu o imensă influenţă în secolul urmă-tor.

Pe confraţi i- a iritat prin depărtarea de mo-delele acreditate, Moses Mendelssohn numindu- lzerstὅrer (distrugător). Pe un ton profesoral îl co-rectează pe kant într- o epistolă, deoarece acestaafirmase într- un manuscris dat spre consultare,că unei entităţi nu i se pot atribui două predicateîn acelaşi timp. Nu e nevoie să se specifice „în ace-laşi timp”, obiectase Mendelssohn, deoarece unulşi acelaşi subiect nu poate avea două predicate.Astăzi, când se ştie că lumina poate avea douăpredicate, corpuscul şi undă, dar nu în acelaşi

timp, ne uimeşte intuiţia lui kant. Poate că a tre-cut printre umbre, dar umbra sa acoperă aproapetoate şcolile de filosofie ale ultimelor două secole.Omenirea merge mai departe prin zerstörer, de-oarece, dacă s- ar opri la aceeaşi informaţie, siste-mul ar muri prin entropie. Nu despre locul luikant în istoria filosofiei se scrie astăzi, ci desprerelevanţa lui pentru teorii noi (a se vedea Kant şiFilosofia contemporană a ştiinţei, Editura Mi-chela Massimi, Cambridge University Press). Pu-blicat în 1911, insolitul roman al lui Alfred jarry,Gestes et opinions du docteur Faustroll, pataphy-sicien, se poate să fie o parodie a teoriei lucruluiîn sine la kant ca matrice de stări posibile (defi-niţia dată de jarry patafizicii). Un Faust nemul-ţumit de starea ştiinţelor şi experimentând, darnu nebuneşte, cum se insinuează, este distrugă-torul care deschide drumuri, înfiinţează domeniidisciplinare, anticipând descoperirile viitorului.

Am invocat o scriere demnă de dezgust şiuitare, deoarece e simptomatică pentru degrada-rea culturală ce se produce concomitent cu agre-siunea huliganică împotriva elitelor intelectualecontemporane. Cu siguranţă cultura nu estepunctul forte al celor care au preluat putereadupă ultimul război, judecând după lumea pecare au creat- o. Iată că se găseşte un filosof găz-duit de Paris, Canada şi Istanbul, care să ia în se-rios falsul huliganic al lui De Quincey şi să- lrecenzeze apreciindu- i umorul şi nu se mai ştiece. Unui Preşedinte de stat i se recomandă lecţiide actorie, gestică şi dicţie. Ni- l putem imagina

pe De Gaulle străduindu- se săfie... actor, sau primind sfaturide comportament scenic de lapostul public de televiziune?Soţiei preşedintelui i se reco-mandă designeri. Scena ţării adevenit, după unii, un podiumcu top modele. Ne putem închi-pui pe Wilhelm Wundt, care i- aconferit titlul de doctor lui Con-stantin Rădulescu- Motru, flu-turând diploma şi spunând „iatitlul îţi iau titlul?”. Cum amreuşit să revenim la legi pestelegi ale interdicţiei dreptului laexpresie după acel miracol carea fost presa liberă a Românieidin anii de după revoluţie,când s- au spus adevăruri des-pre ce a fost cu adevărat ceau-şismul, fără să se prăbuşeascăţara. Ni se arată acum o foto-grafie a Elenei Ceauşescu mar-cată de procesul ultimei sale

zile, dar despre carierele interzise şi vieţile înăbu-şite, culminând cu cadavrale arse de la Timişoaranu- şi mai aminteşte nimeni? Nu e sensibilă clasapolitică la discursul drepturilor omului, justiţiei,valorilor. Au fost admirabile luări de poziţie peaceste teme, dar fără efect. A fost suficient să iasăla rampă un diplomat american şi să spună căPreşedintele Obama e contra interzicerii dreptu-lui la expresie ca iniţiatorul unui proiect anacro-nic să- şi bată călcâile şi să renunţe la represalii.Puterea brutală nu ştie decât de o putere maimare. E greu să şlefuieşti în România o democra-ţie precum cea britanică. Nu oamenii de valoareau însă de pierdut. Cu cât a crescut prestigiul luikant în ultimii ani de renaştere a kantianismu-lui, care, de fapt, nu a murit niciodată, cu atâtmai groteşti devin cei care s- au gândit cândva să- lreducă la tăcere. Fericiţi cei care au o voce publicăpentru a se apăra, cum spune un personaj al luijoseph Conrad, cel care s- a aventurat „în inimaîntunericului”. r

Maria-Ana TupanThomas De Quincey în mizerie

n (Con)texteAm invocat o scriere demnă de

dezgust şi uitare, deoarece esimptomatică pentru degradarea

culturală ce se produceconcomitent cu agresiunea

huliganică împotriva elitelorintelectuale contemporane

12


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


„Trebuie odată ca poporul românesc să- nţeleagăcum că, totdeauna, omul are ceva, omul care are ce pierde,fie nume istoric, fie avere, fie razimul moral al unei mariinteligenţe sau a unei mari culturi, numai acela cumpă-neşte când face legi, judecă cu precauţiune şi nu are inte-res de a sta neapărat la putere, numai şi numai pentru ase hrăni din buget.”

M. Eminescu, nu suntem dispuşi a reveni, Timpul, 30 septembrie 1878

Cum repetitio mater memoriae est,repet: intenţia de a de- construi, casă nu spun de a demola etnicul, caşi cultura noastră, e de sorginte

proletcultistă. Dovezi, cu duiumul: torţionari cu-noscuţi (sau încă nu) sunt condamnaţi (sau încănu) ca zeloşi executanţi ai crimelor dirijate de lakremlin, nu şi cei care le- au ordonat. Şi pentrucă ororile dictaturii proletare nu sunt prescrise,i- am aşteptat răbduriu pe torţionari să se hră-nească din pensii nesimţite, în timp ce foştii deţi-nuţi politici au făcut foame, cum au mai făcut; săsfârşească nederanjaţi în paturi confortabile. Îlparafrazez pe etnosof, făcând apel la tiparul degândire ţărănesc, etichetat vetust, perimat, inac-tual: „Nici salcia pom, nici torţionarul om”. Vişi-nescu deţine doi avocaţi, n- are nevoie să fieprezent în săli de judecată; cei torţionaţi, de el,bătrâni şi bolnavi, stau cu ceasurile prin tribu-nale: „Dreptate, ochii plânşi vor să te vadă!”. Mar-torul principal al acuzării a şi murit.

Am îngropat comunismul? Simbolic, poate;în fapt, doar „la jumate”. Veteranul Brucan, inscu vocaţia răului, care ceruse, în „Scânteia” anu-lui 1947, moartea lui Maniu şi Coposu („osânda”,vorba lui preferată, s- a abătut peste „capii PNŢînvechiţi în rele”, aşa cum a dorit slujitorul AneiPauker) s- a vrut (şi a fost) înlocuitorul lui Ceau-şescu, deşi, pentru faptele sale de arme staliniste,un proces real, nu tismănizat, al comunismuluil- ar fi condamnat pe viaţă la temniţă. Cu contri-buţie brucană, elita ţării a fost masacrată. Aintrat în cele peste 300 de închisori şi- n lagăre deexterminare, neîndestulătoare pentru nealiniaţiidogmei, care trebuiau puşcărizaţi. Un vertical ne-văitareţ l- am numit pe Vladimir Streinu, vorbea,eufemistic, despre „accidente de libertate”. Or, noiîi datorăm profetologului directivarea postceau-şistă. Gaura din steag a fost gaura în avuţia ţării:în economie, dar şi în avuţia primară: istoria ro-mânilor.

Paralel cu atacurile la imaginea etnică, înscopul de a ne simţi ruşinaţi de ţară şi de neam,aflăm că leninismul a fost romantic, iar proletcul-tismul nici mai mult nici mai puţin decât… avan-gardist! Comuniştii ruşi, organizaţi în PartidulComunist din Rusia, fac treabă la centrul lor dinPenza privind reabilitarea lui Stalin: „Am deschiscentrul pentru a slăvi numele lui Stalin, după de-cenii de calomnie”, zice liderul lor. 2016 a fostdecla rat „Anul Stalin”. Ţarului roşu i- ar datoraruşii „biruinţa în al 2- lea Război Mondial”, „mă-reţia URSS”, protecţia socială desăvârşită, ştiinţacea mai mare, cultura cea mai adevărată. Noroccă în anii ’50, marii scriitori ruşi, Tolstoi şi Dos-toievski şi Cehov, erau indexaţi în biblioteci ca so-vietici, de i- am putut citi; o reminiscenţă a acestuifapt, de tot hazul: Dimitrie Cantemir, după Dic-ţionarul literaturii române al Institutului „A. Phi-lippide”, a murit în… URSS. Închid paranteza.

Revenind la tătucul popoarelor, ce conteazăexecuţia a zeci de milioane, acolo? Cât despre ro-mâni, ar fi fost nimica toată să- i încarce pe toţi înbou- vagoane, să- i ducă- n Siberia şi să colonizezeţara. În Basarabia, colonizarea a şi reuşit. Aşa căStalin trebuie scos personaj pozitiv în Rusia luiPutin, iar horty, în Ungaria. Noi, dimpotrivă: dă-râmăm bustul lui Antonescu din curtea unei bi-serici, darămite din gara pietreană, unde aordonat trecerea Prutului, în războiul antisovie-tic. Ceea ce poate fi prilej de haz ieftin în „Acade-mia Caţavencu”: „Vă ordon sugeţi Prutul!”. Şi Ione tot mort fără mormânt, cu toate că Shimon

Peres a mulţumit României pentru salvarea a400.000 de evrei; nu i- a salvat statul Mareşalului,refuzând să- i trimită în lagăre naziste?

Secuii pot intona imnul Ţinutului Secuiesc;românii nu. CNA- ul nu vrea imn în televiziuni.În alte cuvinte, secesionism da, unire, nu! Iar et-nicismul e cu plus pentru cel unguresc şi cuminus pentru cel românesc, ba chiar e slăvit com-portamentul antinaţional.

În dreptul roman, salvarea patriei (Saluspatriae, suprema lex est) era legea supremă. Nouănu ne pasă de Eroul Necunoscut, susţinem chiarcă tinerii au dreptul să nu- şi cunoască istoria. Aşacă, din ignoranţă, suspină după regim comunist.Şi mai observ că tinerimii de stânga, în creştere,îi place să scrie comunist cu k şi doi m, fără a ştide „kommunist”, revista din URSS, anii cincizeci.

Am fi mai fericiţi fără memorie, ne bazămpe memoria celor care îngroapă? Şi cum să nuvrea uitare preşedintele Iliescu? Doar îi epura dinfacultăţi pe fiii celor socotiţi duşmani ai poporuluişi ai democraţiei populare. Asta făcea şi IleanaVrancea, alias heda katz, devotată cauzei de aepura studenţi „reacţionari”. Reacţionar vine dela reacţie, acţiunea cerând reacţiune. Şi- i dinaceeaşi familie de cuvinte cu reactiv.

Vârful terorii şi ororii comuniste, al sadis-mului, cumplitul Experiment Piteşti, lipseşte dincartea lui Vladimir Tismăneanu, ajunsă la ediţianr. 3 şi intitulată Arheologia terorii. Iar raportorprim în procesul comunismului a fost Tismă-neanu, nu Goma, cel mai dign anticomunist. Dacănu vă place cuvântul anticomunist, folosesc altul:necomunist.

Nu, nu putem fi iertători şi neresentimen-tari cu călăii, cum cere Sandra Pralong, acumconsilieră prezidenţială pentru problemele dias-porei. Doamna a găsit alt vehicul: nu tancul bu-nicului, revenit din URSS cu divizia trădătoare,ci al monedei Soros. De reţinut: manualele alter-native de istorie au fost, spune presa, iniţiativăSoros. La Facultatea de Istorie se predă oare dis-ciplina Martiriologie? Se vorbeşte tinerilor desprealţi tineri care s- au jertfit în lupta cu dictaturaanticreştină şi antidemocratică? Un grup de elevidin Turnu Severin a fost supus ExperimentuluiPiteşti pentru că strânseseră ceva bani ca s- oajute pe soţia profesorului lor, arestat.

Unde sunt monumentele martirilor, monu-mentele memoriei? Un genocid s- a produs contramoţilor din Apuseni, care luptau în munţi contracolectivizării. Şi- au apărat cu viaţa cureaua depământ. Iar foştii agitpropi de serviciu (şi în ser-vicii) se arată gata să vorbească despre tehnicaneputinţei la români, despre laşitate la români.Luptătorii din munţi? Moşu Ogoranu? A, ei aufost fazcişti”, în pronunţia prim- secretarului deIaşi.

Ce facem? Îi socotim în continuare pe Mir-cea Vulcănescu, pe Vintilă horia, pe N. Bălan(1882- 1955) mitropolitul Ardealului „criminali derăzboi”. Ultimul a fost în anii grei ’41- ’44, mitro-polit al Odessei. L- a scăpat de glonţ rabinul şef

Alexandru Şafran cu argumentul că salvase miide evrei de la deportare. Pe profesorul GheorgheAlexianu, guvernatorul Transnistriei, nu l- a sal-vat nimeni. Fiul său, Şerban Alexianu, a auzitîmpuşcătura. Citez după discursul rostit la redes-chiderea Universităţii din Odessa, 7 dec. 1941:„Fiţi corecţi şi buni, fiţi credincioşi, iubiţi oamenii,credeţi în dreptate şi adevăr (…) Lucraţi cu în-dârjire, cu înţelegerea greutăţilor de acum, nu ui-taţi că astăzi aici s- au deschis uşile acesteiuniversităţi pentru voi. Cu dorinţă, credinţă, dis-ciplină şi înţelegere, veţi putea creşte şi progresamoral şi intelectual”. Par cuvintele unui „criminalde război”? Fiul său nu are drept la tăcere: „Cucât trec anii, cu atât mi se pare nedreptatea maiteribilă şi mai de neiertat” (File din viaţa tatăluimeu, ed. Chişinău, 2007). Când a căzut, în 1946,cu grupul Mareşalului, Mihai Antonescu a maiapucat să- şi arunce, cu un gest larg, pălăria înfaţa morţii. Urma dictatura şepcii proletare, a„lumpen- intelectualilor”, spre a le spune ca horiaStamatu.

În momentul de faţă mergem pe sârma legii217, liberticida lege promulgată în regim de ur-genţă. Va fi închis oare Centrul Sighet (Elie Wie-sel n- a vrut să- l viziteze), vor fi indexate colecţiile„Analele Sighet”, „Biblioteca Sighet”, „Ora de is-torie”, „Comemorări”? Se vor pune lacăte fărăchei la documente? Nu se va mai scrie despre Lă-teşti- Bărăgan, pentru că acolo a fost deportatăMaria Antonescu? N- am mai avea voie, după cri-teriile lui Alexandru Florian, să numim străziMircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Vintilă horia,Petre Ţuţea… Bine că Petre Roman a fost scos lavopsea de liberali.

Scenariul cu Valeriu Gafencu, „sfântul în-chisorilor” după Steinhardt, propus cetăţean deonoare al oraşului Tg. Ocna, s- a repetat cu Vintilăhoria: i s- a retras titlul de cetăţean de onoare aloraşului Segarcea. Deh, „criminal de război”. În-treb: oare ce crime de război a comis Vintilăhoria? Sau a devenit Institutul „Elie Wiesel” unTribunal al poporului? Acela care l- a condamnat,în 21 februarie ’46, pentru că a afirmat că au fostevrei basarabeni care au asasinat ofiţeri româniîn „săptămâna roşie”, cum o numeşte Goma. N- afost aşa?

Cu chiu cu vai, în Timişoara, s- a păstratstrada Petre Ţuţea. A făcut închisoare politică 13ani, între 1948- 1954 şi 1956- 1964; a consideratpână la sfârşit comunismul „crimă continuă”. Îlcitez: „La comunişti, dacă nu eşti cu ei, atunci eştilegionar”. S- ar putea ca, aplicându- se nesăbuitLegea anti- legionară, să fie rasă plăcuţa cu nu-mele unei valori naţionale: „Un Socrate român”.Ion Lazu mi- a scris că placa memorială pusă deel pe blocul unde a locuit Nichifor Crainic a dis-părut deja. Şi nici măcar n- a fost legionar Crainic,dimpotrivă.

Îi scoatem din cartea culturii noastre peEliade, pe Cioran, pe Noica? Ce modele? MirceaMihăieş a dat verdict în România literară căEliade, Cioran, Noica „nu pot, fireşte constituimodele de onorabilitate ideologică”. Superb acestfireşte.

Noica e acuzat că a fost căpitanul, guru alGărzii, ca apoi să devină „ideolog al naţional-so-cialismului”. În opinia mea, adevăratul patrio-tism nu- i socialist, cum nici naţiunea n- a fostsocialistă. Cât despre patrioticii poeţi ceauşişti depagină întâi, ei au făcut un deserviciu enorm con-ştiinţei etnice, virusând- o, intoxicând- o propagan-distic.

Urmărind atent cursul istoriei, se vede lim-pede cum internaţionalismul proletar şi- a pusmasca globalizării în ritm forţat. Ni se tot spunecă nu mai există soluţii naţionale, ci transnaţio-

Magda Ursache„Accidente de libertate”

Ca- n timpuri proletcultiste, seoperează cele mai nedrepteeliminări din marea carte a

culturii. O constelaţie de nume afost contestată de INSHR- EW. În

lista de „personalităţicontroversate” (e formula lui

Alexandru Florian) sunt, dupăpresă: Eliade, Cioran, Nae Ionescu,

Mircea Vulcănescu, Noica,Steinhardt, Ion Barbu. Arghezi,

Ţuţea, Crainic, Gyr, Justin Pârvu,Arsenie Boca, Arsenie Papacioc…

Şi Blaga.

13



nale. Probă că ideea Europei post- naţionale estesusţinută în Parlamentul european de comunistulitalian Spinelli, iar Europa fără graniţe sau cugraniţe moi aduce a internaţională capitalistă;altă îndoctrinare, după ce URSS era steaua roşiecălăuzitoare în întunericul imperialist. Nu claselesociale, conform luptei de clasă, sunt acum depar-tajate, ci popoarele barbare care vor independenţăstatală. Vrei stat puternic? Eşti anti- european!Satul global ar fi formula justă (just şi injust sunttermeni luaţi din dicţionarul dictaturii proletare),nu poporul- naţiune, considerat invenţie rea. Câtdespre patriotism, e acceptat local (harCov), nula nivel de ţară. „Mantra” protocronistă a profe-sorului Edgar Papu, cum i s- a spus în zeflemea, emai blamată decât zvastica; la fel, estimea noas-tră, ca să apelez la formula lui Noica.

Amorţiţi etic şi etnic, amnezici privind pro-pria noastră istorie, politicienilor decăzuţi din ca-litatea de om cu răspundere în folosul cetăţii nule pasă de aşezarea steagului în bernă, de ziuanaţională; de 24 ian. a.c., la Sfântu Gheorghe flu-tura steag negru pe primărie, lângă tricolor. Iarastfel de fapte se petrec perseverent şi „la vedere”.Nu se sancţionează, cum ar trebui, terfelirea stea-gului României, ba chiar se tolerează. Ce- i mai depreţ decât steagul? Nu degeaba se spune: a închi-nat steagul, atunci când moare cineva. Nu nepasă de simbolurile identităţii, de vreme ce dra-pelul de luptă al unei legiuni a lui Avram Iancu escos la licitaţie recent, pentru 5.000 de euro, nicicât o şpagă modestă.

Ca- n timpuri proletcultiste, se operează celemai nedrepte eliminări din marea carte a culturii.O constelaţie de nume a fost contestată deINShR- EW. În lista de „personalităţi controver-sate” (e formula lui Alexandru Florian) sunt,după presă: Eliade, Cioran, Nae Ionescu, MirceaVulcănescu, Noica, Steinhardt, Ion Barbu. Ar-ghezi, Ţuţea, Crainic, Gyr, justin Pârvu, ArsenieBoca, Arsenie Papacioc… Şi Blaga. Luat din noula refec, aşa cum o făcea Paul Cornea (în articolulTitu Maiorescu şi paşoptismul, „Viaţa româ-nească”, nr. 8 şi 9, ’63), când Liviu Rusu încercareconsiderarea: „Există, scria medaliatul recent,o familie socialistă, în care Titu Maiorescu nupoate fi membru, iar articolul lui Liviu Rusu esteo regretabilă recrudescenţă a spiritului maiores-cian”. Acum, se spun vrute şi nevrute în legăturăcu presupusa cauză a morţii lui Eminescu: acelaşiMaiorescu.

Radu Voncu are dreptate când afirmă că nus- a ales la întâmplare Uniunea Scriitorilor de din-colo de Prut pentru un atentat cu bombă (fals saureal?), dat fiind că USM „a jucat rolul central înmişcarea de renaştere naţională” din anii optzeci.Dincoace de Prut, unde tema identităţii naţionalea ajuns una incorect politică, Eliade, Blaga, Stă-niloae, Anton Golopenţia, Ernest Bernea, TiberiuBrăileanu, Ion Petrovici sunt minimalizaţi cu sis-temă. De ce? Pentru că sunt „stâlpi ai nădejdilornoastre”, ca să- l citez pe C.D. zeletin?

Din Timişoara, a dispărut un nume de bu-levard: Vasile Pârvan. Şi câţi răzgândaci, sufe-rind de Alzheimer politic, nu vor să rescrie istoria,să instituie alte interdicţii, alte tabu- uri. MihaiRoller, ajuns academician în Republica PopularăRomână, „binecuvânta” numirile şi excluderile: fi-lologul Gavrilă Marcusohn în loc de Gh.I. Bră-tianu, avocatul Marcu Onescu în loc de P.P.Panaitescu, profesoara de franceză Charlottekrakuner şi arhitectul Aronovici, în loc de Giu-reşti. Toţi, „specialişti” şi coautori ai manualuluide istorie. Iar rolerii s- au multiplicat, sediul fiindactivul Institut „Wiesel”.

Ce să facem? Putem opta: stăm liniştiţi pelocurile noastre, cum îndemna Ceauşescu de latribună sau urmăm soluţia Dan Puric, în planuleducaţiei: Un Mărăşeşti familial. Pe aici nu setrece! În alte cuvinte, ca şcoala să fie şcoală, să- ifacem pe elevi conştienţi de identitatea lor, să numai considere că- i pedeapsă a fi român. Să nu leprezentăm istoria ca ficţiune ieftină, ci aşa cum afost. Altfel, Unirea va fi „muzeu pângărit”, rezis-tenţa anticomunistă (şi cea din munţi, şi cea princultură) va fi continuu negată. Iar aplicarea ne-socotită, ca să nu spun tiranică, a Legii 217 vadeschide uşa altor şi altor „accidente de libertate”.

În locul statuii lui Lenin, sculptorul MihaiBuculei, fiu de deţinut politic, a proiectat şi înăl-ţat monumentul Aripi, al rezistenţei anticomu-niste. Va protesta INShR- EW, propunând tăiereaaripii drepte? r

Noutăţi editoriale ■ Editura Muzeul Literaturii Române

În perioada octombrie- decembrie 2015, Edi-tura Muzeul Literaturii Române a editat oserie de lucrări importante pentru spaţiulcultural românesc. Un proiect fundamental

este Cronologia vieţii literare româneşti, sub coordona-rea Acad. Eugen Simion, redactată de o echipă de cer-cetători ai Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G.Călinescu” (Academia Română, Bucureşti). Între2010- 2011, instituţia noastră a publicat 10 volume afe-rente perioadei „postbelice” (1944- 1964). Începând cu2014, Cronologia vieţii literare româneşti a început săfie axată pe problematica postcomunistă, fiind îngrijite3 volume, privitoare la anii 1990, 1991, respectiv 1992.Redactor-responsabil a fost desemnată Bianca Burţa-Cernat. Anul acesta, Editura MLR a scos pe piaţă ur-mătoarele 4 volume, având drept puncte de interes anii1993, 1994, 1995 şi respectiv 1996.

O ediţie necesară este cea consacrată lui Nae Io-nescu, Opere, îngrijită de Dora Mezdrea şi de MarinDiaconu, ajunsă la volumul al XI- lea. Este al şaseleatom dedicat publicisticii intelectualului, conţinândtexte din intervalul 1 aprilie- 31 decembrie 1929.

Tot în acest an a apărut ediţia a II- a dintr- unstudiu esenţial, semnat de Petru Creţia, Testamentulunui eminescolog. Filolog de formaţie clasică, PetruCreţia şi- a dedicat a doua parte a vieţii continuării edi-ţiei critice a operelor lui Mihai Eminescu, începută dePerpessicius în 1939, dar întreruptă în 1963. A făcutparte din colectivul care, coordonat de D. Vatamaniuc,s- a ocupat, în cadrul Muzeului Literaturii Române, deeditarea volumelor VII- XVI a operei eminesciene(1977- 1989). Testamentul unui eminescolog este măr-turia unui editor care, odată dusă la capăt sarcina de apublica şi cel deal şaisprezecelea – şi ultimul – volumal Operelor, are conştiinţa atât a calităţilor, dar şi a lip-surilor rezultatului şi dorinţa de a îmbunătăţi ce a fostdeja făcut.

Editura MLR propune din 2015 o nouă colecţie –„Postscriptum” – consacrată corespondenţei de dra-goste. Până acum, au fost tipărite culegerile Aurel Du-mitraşcu, Scrisori către T, sub îngrijirea poetuluiAdrian Alui Gheorghe, şi Gala Galaction, Scrisori cătresora zoe: corespondenţă inedită (1901- 1902), prefaţă,note şi text stabilit de Marius Mazilu.

Colecţia „Primordiala” s- a îmbogăţit cu două noiapariţii editoriale: Evoluţia gândirii la greci. Ştefan ze-letin. Viaţa şi opera lui (ediţia a II- a) de Cezar Papa-costea şi Romanul lui G. Călinescu. Geneză. Modalităţiartistice (ediţia a II- a) de Constantin jalbă, iar FloreaOprea, autorul cunoscutului manual de restaurare pu-blicat de Editura MLR, a revenit cu un nou volum, lafel de complex ca şi cel precedent, Premisele naturaleale religiilor timpurii.

Ediţiile bibliofile, al căror rost în spaţiul publicse face tot mai resimţit, aduc în atenţia cititorilor patrutitluri: Mihai Eminescu, Sonete; Al. Macedonski, Ron-delul rozelor; George Bacovia, Plumb; Ion Barbu, Jocsecund.

Istoria literară este reprezentată şi de iniţierea se-riei de autor Dumitru Micu, cu volumul Studii, eseuri,articole. I. Sinteze şi micromonografii. La fiecare pas, per-tinenţa punctelor de vedere se îmbină cu rigoarea expu-nerii faptelor. Este izbitor efortul exegetului de a seîntoarce mereu la surse, de a cântări lucrurile fără aomite date esenţiale. Stilul sobru şi disciplinat, neviciatde asprime (chiar şi atunci când autorul îşi exprimăobiecţiile), denotă un temperament interesat de cerce-tare, de identificarea filiaţiilor şi a tradiţiilor literare. Caatare, articolele sunt ilustrări ale nevoii de a discerne,deopotrivă, trăsăturile epocilor şi valorile textelor.

Universitarul timişorean Lucian- Vasile Szaboşi- a continuat preocupările privind biografia unuia din-tre Marii Clasici ai literaturii române în Recurs îndosarul Slavici, unde urmăreşte activitatea gazetă-rească a acestuia în perioada 1900- 1925, expunând opi-nii, atitudinii şi ipoteze legate de procesele intentatescriitorului.

Răzvan Voncu, în Poeţi români de azi (vol. I),propune o panoramă a liricii postbelice, începând cu A.E. Baconsky, Nicolae Labiş, Nichita Stănescu şi MarinSorescu, ajungând până la debuturile cele mai impor-tante după 1990 (Ioan Es. Pop) şi încheind aceastăprimă serie cu scriitori tineri (Cosmin Perţa, Vlada A.Gheorghiu). Un lucru demn de semnalat este include-rea în sumar a unor poeţi din Republica Moldova, pre-cum Arcadie Suceveanu, Călina Trifan şi EmilianGalaicu- Păun.

Editura MLR şi- a asumat rolul de a publica oserie de autor Virgil Tănase, personalitate marcantă aexilului românesc din Franţa, doctor în filologie sub tu-tela celebrului Roland Barthes, profesor de teatru, exe-get al lui Cehov, Dostoievski, Camus, Saint- Exupéry sauSfântul Francisc şi laureat al numeroase premii literare.Anul trecut au fost publicate două romane: Balul de pegoeleta piratului orb; Au înflorit iar vişinii şi merii (orescriere a unui roman publicat iniţial în franceză, Ilsrefleurissent, les pommiers sauvages – 1991).

Revistele Muzeului Naţional al Literaturii Ro-mâne au revenit cu tematici esenţiale pentru mediulcultural: Caietele avangardei (nr. 6/ 2015), publicaţiecoordonată de profesorul Ion Pop, al cărei prestigiucreşte considerabil, s- a ocupat de un dublu centenar:DADA şi Paul Păun. Cel mai recent număr (Tome 12,nr. 2/ 2015) al revistei DICE („Diversité et identité cul-turelle en Europe”/„Diversitate şi identitate culturalăîn Europa”) supune atenţiei publicului o paletă de stu-dii aparţinând domeniului umanist. Rămânând fidelăscopului declarat de a menţine un dialog cu mediileuniversitare din străinătate, motiv pentru care este re-dactată în limbi de circulaţie internaţională, revistareuneşte în paginile ei studii aparţinând atât profeso-rilor universitari cu experienţă, cât şi tinerilor cercetă-tori sau doctoranzi.

O veste îmbucurătoare este apariţia, cu sprijinulfinaciar al Ministerului Culturii, a revistei- fanion aMNLR, Manuscriptum (nr. 1/ 2015 şi nr. 2/ 2015). Pri-mul număr al noii serii (director: Ioan Cristescu) sin-tetizează eforturile a peste patru decenii de cercetareliterară şi filologică riguroasă, care a avut drept scopprincipal editarea unor materiale inedite: poezie,proză, dramaturgie, interviuri, evocări, scrisori, docu-mente biografice, articole critice, monografii şi sintezede istorie literară. Ca atare, publicaţia pune la dispo-ziţie o bibliografie generală exhaustivă. Respectând ti-picul ediţiei „Manuscriptum în 50 de numere” din 1983(redactori: Fănuş Băileşteanu şi Aureliu Goci) şi cel alediţiei „Manuscriptum în 65 de numere” din 2011 (co-ordonator: George Neagoe), primul număr pe 2015 con-stituie un Indice bibliografic general şi cuprinde patrusecţiuni: un sumar general, un sumar al rubricilor, unsumar al autorilor şi un sumar iconografic (fotografii şiinterpretări plastice). Revista îşi reafirmă astfel statu-tul unic în mediul cultural românesc. Al doilea număral revistei Manuscriptum din 2015 este consacrat ge-neraţiei optzeciste. Sunt publicate texte de AndreiBodiu, Traian T. Coşovei, Gheorghe Crăciun, Aurel Du-mitraşcu, Alexandru Muşina, Cornelia Maria Savu,Constantin Stan, Ion Stratan, Radu G. Ţeposu, Alexan-dru Vlad şi Ion zubaşcu. r

14


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Pragmatismul a făcut din consecin-ţele practice ale propoziţiilor şi teo-riilor în viaţa oamenilor cheia deboltă a semnificaţiei şi a deschis o

perspectivă nouă de abordare a cunoaşterii, mo-ralei, politicii, societăţii, lumii. Această perspec-tivă nu a fost îmbrăţişată fără rezerve. Destuioameni nu o împărtăşesc nici acum. Alţii caută săconvingă că este abordarea cu adevărat raţională.În manieră mai intuitivă, john Dewey, de exem-plu, a reacţionat la „atitudinea intelectualistă” apersonajului Sviajsky, din romanul Anna Kare-nina, al lui Lev Tostoi, şi a desfăşurat implicaţiile„atitudinii pragmatiste”. Ulterior, mulţi alţii auilustrat această atitudine.

Dincoace de observaţiile cu privire la pre-zenţa pragmatismului american, ca filosofie, înistorie – o temă practic inepuizabilă pentru diso-cieri şi comparaţii – se poate spune că impactulsău în istorie a fost larg, benefic şi profund. Chiaracest impact dovedeşte că pragmatismul nu a fosto filosofie sumară a descurcării în situaţii, nu afost o punere în paranteză a moralei pentru a rea-liza orice scop, nu a fost acţiune în detrimentulvalorilor, ci cu totul altceva.

Desigur, s- au înregistrat şi aplicări vulgari-zatoare ale pragmatismului. Cazul nu este singu-lar, căci multe filosofii au avut o istorie similară.Pragmatismul a fost asimilat, vizibil fără cunoaş-terea textelor, cu sumara deviză „tu eşti cel cestabileşte adevărul pentru tine, în funcţie de ceeace te satisface”, care nu este străină în cele dinurmă de deviza cinică „scopul scuză mijloacele”.Exemplificările pot fi multe, de la indivizi ce- şiiau ca reper în viaţă dorinţele şi derivă recunoaş-terea realităţilor doar din satisfacerea lor, la re-gimuri politice care au conceput ceea ce este înfuncţie de realizarea obiectivelor proprii. Pe mă-sură însă ce scrierile exponenţilor filosofiei prag-matismului au fost editate şi cunoscute îndea-proape – ceea ce s- a petrecut în primul deceniu alsecolului al XX- lea, pentru William james, şidouă decenii mai târziu pentru iniţiatorul curen-tului, Charles S. Peirce – aplicările vulgariza-toare au trebuit să cedeze. Locul a fost luat de ofilosofie propriu- zisă, competitivă cu marile cu-rente de gândire ale lumii moderne, ce nu are dea face cu asemenea aplicări. În spatele evenimen-telor istorice se află, cum ştim, alte evenimenteistorice, iar toate acestea sunt rezultatul acţiuni-lor oamenilor bazate pe iniţiative, care, la rândullor, depind de idei. Unele dintre aceste idei suntfilosofice. Putem vorbi, în cazul pragmatismului,de idei cu acţiune pe porţiuni hotărâtoare ale is-toriei americane. Max Lerner a amintit „dinamis-mul” ce a afectat deja în secolul al XIX- lea toatesectoarele societăţii americane – idei, industrie,arte etc. – şi care s- a datorat unei împletiri de fac-tori. „Aceştia – extinderea în spaţiu, mixtura ras-ială, pluralismul regiunii şi religiei, prospeţimeastartului, eliberarea de energii, accesul la oportu-nităţi, optimismul şi pragmatismul unei societăţiîn mişcare, pasiunea egalităţii – au fost forţelecruciale care au dat formă moştenirii Americii”.Pragmatismul a contat în dinamica societăţii prinaceea că „a fost o privire optimistă asupra per-spectivelor Americii şi o tenace concreteţe a abor-dării, care a judecat ideile şi valorile prinrezultatele lor” (Max Lerner, America as Civili-zation. Life and Thought in the United StatesToday, Simon and Schuster, New york, 1957).Datorită pragmatismului, „gândirea socială ame-ricană a fost astfel, de la început, alcătuită dinconştiinţă şi practicalitate”. Cu timpul, cadrelegândirii americane au trebuit să fie lărgite, căciau apărut semnele unei „revolte pragmatiste îm-potriva revoltei pragmatismului”, vizat fiind„pragmatismul vulgarizat”. Lărgirea a avut loc,însă, cu mijloacele filosofiei pragmatismului.

Putem vorbi, în cazul pragmatismului ame-rican, de impactul său în momente cruciale, careau pus în mişcare evoluţiile ce vin spre zilelenoastre. Mă opresc aici, spre exemplificare, asu-

pra a patru dintre ele: intervenţia organizatoarea lui Woodrow Wilson în apărarea democraţiei înAmerica şi Europa, mai ales la sfârşitul PrimuluiRăzboi Mondial; consolidarea constituţionalismu-lui în perioada interbelică, tocmai când Europaaluneca în dictaturi; remodelarea societăţii mo-derne pe baza programului new Deal al lui Fran-klin D. Roosevelt; reorientarea diplomaţiei ameri-cane de la john kennedy încoace, în condiţiilestatutului de supraputere. Se pot alege şi alte mo-mente, dar cele menţionate sunt suficiente pentrua ne da seama de natura şi anvergura impactuluifilosofiei pragmatismului.

*Woodrow Wilson a fost nu doar

preşedintele Statelor Unite într- un mo-ment de cotitură a politicii ţării, care acontribuit la o cotitură în istoria Euro-pei şi a lumii. El a fost o personalitatecultivată şi reflexivă, cu o viziune ela-borată riguros asupra opţiunilor poli-tice şi a felului de a proceda alresponsabililor.

Prima observaţie ce trebuie fă-cută atunci când vrem să înţelegem ac-ţiunea sa istorică este aceea căWoodrow Wilson a contribuit la oschimbare în abordarea instituţiilorpolitice înainte de a fi preşedinteleAmericii. El nu a devenit importantpentru că a devenit preşedinte, ci a de-venit preşedinte pentru că avea o abor-dare şi ceva de spus şi de făcut pentruţara sa, înainte de toate. În scrierilesale de istorie politică şi de istorie cepreced intrarea în cursa prezidenţială,Woodrow Wilson a plecat de la o eva-luare lucidă şi de la împărtăşirea devalori ferme ale democraţiei ameri-cane, pe care le- a prelungit cu o abor-dare pragmatică. Bunăoară, în Thenature of Democracy in the United Sta-tes (1889), el lua în seamă „răcirea” an-gajamentelor democratice în Europa,dar nu ezita să promoveze optica demo-craţiei americane. „Noi am manifestatdeja acum o sută de ani ceea ce Europaa pierdut, adică conducerea de sine(self- government), posesia de sine –scria el. Democraţia în Europa, înafara închisei Elveţii, a acţionat tot-deauna în rebeliune, ca forţă destructivă; s- arputea anevoie spune că ea ar fi avut până acum operioadă de dezvoltare organică… Pe de altăparte, democraţia în America şi în coloniile en-gleze a urmat, aproape de la început, o adevăratăcale organică. Ea nu a fost revoluţionară în mo-mentele ei; ea nu a răsturnat alte politici; ea s- aorganizat doar pe sine. Ea nu a avut de creat, cinumai de extins guvernarea de sine. Ea nu a tre-buit să răspândească propaganda; ea a avut ne-voie doar să abordeze metodic felurile ei de viaţă”(Woodrow Wilson, The nature of Democracy inthe United States, în Morton j. Frisch, Richard G.Stevens, eds., The Political Thought of AmericanStatesmen. Selected Writings and Speeches, F. E.Peacock, Ithaca, Illinois, 1973). Este o democraţiece nu a fost atât pliere la o doctrină, cât creaţiaoamenilor înşişi, hotărâţi să- şi organizeze ei înşişiviaţa plecând de la convingeri ferme.

S- a spus pe drept că „Wilson a fost un pio-nier în aplicarea de abordări evoluţionare şi prag-matice în studiul instituţiilor politice americane”(john Braeman, ed., Wilson, Prentice hall, En-glewood Cliffs, New york, 1972). Pragmatismulsău a constat înainte de toate în reflecţia şi ini-ţiativele pentru a promova nu o politică de des-curcare în context, ci una de transpunere a unorvalori în practica vieţii. Nu avantajele imediatepentru sine sau grupul său au contat, ci utilitateapentru comunitatea întreagă din care făcea parte.

În Congressional Government: A Study inAmerican Politics (1885) Woodrow Wilson de-

plânge căderea reglementărilor în mâna comisii-lor din congres, prin slăbirea rolului legislativuluişi schimbarea politicilor prezidenţiale. „Prestigiuloficiului prezidenţial a declinat odată cu caracte-rul preşedinţilor. Iar caracterul preşedinţilor adeclinat pe măsură ce a progresat perfecţionareatacticii egoiste a partidului” (Woodrow Wilson).Wilson a privit politica nu din punctul de vedereal unui simplu bussines, nici din acela al unei mo-ralităţi abstracte, ci dintr- un punct de vederepragmatic, având ca nucleu punerea în valoare ademocraţiei şi ameliorarea condiţiilor de viaţă.

Ca preşedinte al universităţii Princeton,Woodrow Wilson a revizuit curriculumul în sco-pul de a înlocui specializarea îngustă cu educaţiape bază largă. Opinia sa constantă l- a făcut să seopună reducerii educaţiei la formarea de „aptitu-dini practice”, în favoarea unei solide formări apersonalităţii. Aşa cum scrie în What is a CollegeFor? (1909), „colegiul este conceput pentru o dis-ciplină mai riguroasă, mai precisă […]: o disci-plină ce va face omul adecvat pentru competiţiileşi realizările unei epoci în care fiecare sarcinăeste condiţionată de folosirea inteligentă şi efec-tivă a minţii, de cunoaştere substanţială, de ve-deri aparte, de capacitate pregătită, de pene-traţie, ce vin din studiu, nu din disponibilitate na-turală sau simplă experienţă practică” (WoodrowWilson). Formarea personalităţii capabile să stă-pânească împrejurările vieţii o socotea hotărâ-toare în educaţie şi cea mai importantăcontribuţie a educaţiei în societate.

În funcţia de guvernator al statului Newjersey, Woodrow Wilson a arătat că există o al-ternativă la individualismul elementar din poli-tică. „Bussinesul nostru este să ajustăm dreptulla drept, interesul la interes, să sistematizămdreptul şi oportunitatea, drepturile individuale şiprivilegiile corporative pe unica bază a bineluicomun, binele comunităţilor depline...” (WoodrowWilson). Pragmatismul lui Wilson nu are astfelde a face cu egoismele mărunte ale politicii.

Ca preşedinte la Casa Albă, Woodrow Wil-son a pus în aplicare programul „new Freedom”,

Ca preşedinte al universităţiiPrinceton, Woodrow Wilson a

revizuit curriculumul în scopul dea înlocui specializarea îngustă cueducaţia pe bază largă. Opinia sa

constantă l- a făcut să se opunăreducerii educaţiei la formarea de„aptitudini practice”, în favoarea

unei solide formări a personalităţii

Andrei MargaImpactul pragmatismului american

Ce spun „experţii”

Ajuns la Iaşi cu ocazia sărbătoririizilei Unirii din 24 ianuarie 1859,Preşedintele klaus johannis afăcut două declaraţii foarte impor-

tante. Prima, că se simte bine în postura de „slugăa americanilor”. A doua declaraţie sună după cumurmează: „Lecţia Micii Uniri este mai actuală caniciodată. Una dintre marile reforme din Princi-patele Unite a fost o nouă lege a şcolii româneşti,cea din 1864. Deplin conştient de importanţa ro-lului pe care îl are educaţia în viaţa unei naţiuni,sunt determinat să împlinim împreună mareleproiect pe care l- am numit «România educată».Chem toţi oamenii politici responsabili să mi sealăture în viitor în acest demers. Piatra de teme-lie a unei naţiuni o reprezintă educaţia, iar prinintermediul unui sistem de învăţământ eficient şiperformant se construieşte viitorul unei ţări. Nuvoi ceda tentaţiei să facem lucrurile în grabă.Vreau să clădim cu înţelepciune şi atenţie acestproiect a cărui uriaşă miză este o Românie capa-bilă să ofere cetăţenilor săi şanse egale şi opţiunisolide de carieră”1.

johannis, profesor de fizică la bază, e atâtde preocupat de problema educaţiei, încât a intro-dus educaţia în Strategia naţională de apărare aţării pentru perioada 2015- 2019, unde „dimeniu-nea educaţională” apare în rândul „direcţiilor deacţiune şi principalelor modalităţi de asigurare asecurităţii naţionale”. Prevederile referitoare laeducaţie sunt formulate ambiguu, documentulpromiţând că se vor avea în vedere „conturareaunui amplu proiect naţional de educaţie, care săasigure mecanisme de planificare pe programe,proiecte şi performanţă”, „stimularea cercetăriiştiinţifice, în corelaţie cu sistemul de educaţie, cademers esenţial pentru înţelegerea naturii ame-ninţărilor şi provocărilor actuale” şi „corelarea po-liticilor privind piaţa muncii cu cele din educaţieşi sănătate în vederea sprijinirii proceselor dedezvoltare durabilă”.2

Ca urmare a instalării Guvernului Cioloş,adică a ceea ce johannis ar putea numi „guvernulmeu” sau „un Guvern cu care voi colabora foartebine” (după cum a declarat la 16 noiembrie2015)3, planurile de reformă a educaţiei au prins,extrem de iute, contur. În decembrie, Institutulde Ştiinţe ale Educatiei a propus spre dezbateretrei planuri cadru de reorganizare a învăţămân-tului. Ministrul Educaţiei, Adrian Curaj, a numitun grup de „unsprezece experţi” care să asigure„coordonarea eforturilor şi proiectelor privind ela-borarea arhitecturii curriculare în învăţământulpreuniversitar”. Grupul este alcătuit din SolomonMarcus, Tincuţa Apăteanu, Florin Colceag, RaduDop, Radu Gologan, Alexandru Mironov, OanaMoraru, Florin Munteanu, Marian Ştas, ManuelaPrajea şi Ştefan Vlaston.

Încă din prima zi, grupul a respins integralpropunerile Institutului de Ştiinţe ale Educaţieiîn numele ideii că mai bine operăm o răsturnaretotală de valori decât să mai continuăm cu actua-lul sistem de educaţie.4 Cu alte cuvinte, „experţii”sunt gata să taie încă o coadă. După ce unii „ex-perţi” au tăiat coada câinelui industrial, condam-nând părinţii la căpşunariat, alţi „experţi” îşiascut bisturiele pentru a tăia şi coada câineluişcolar, condamnând şi copiii la căpşunariat peviaţă. La ora la care scriu acest articol, opt dintrecei unsprezece membri ai grupului au ales să pu-blice un document prin care cer „retragerea celortrei variante de plan- cadru propuse Institutuluide Ştiinţe ale Educaţiei” şi avansează o serie depropuneri „cu statut de cadru de referinţă curri-cular”, recomandă „asumarea descentralizăriicurriculare”, „îşi afirmă disponibilitatea de a con-tribui la elaborarea conţinuturilor curriculare” şi

„se oferă să participe la continuarea recenzăriidrafturilor de manuale propuse de edituri”.5

În esenţă, propunerile grupului prevăd: uni-rea Matematicii cu Informatica în clasele V- VIII;transformarea Fizicii, Chimiei şi a Biologiei îndisciplinele „Ştiinţele vieţii” şi „Ştiinţele mediu-lui”; transformarea Istoriei în „Educaţie pentrusocietate”.6 Contopirea Matematicii cu Informa-tica are, în viziunea celor 8 experţi, „următoarealogică: matematica poate fi simplificată în pre-dare prin folosirea avantajelor softurilor matema-tice pe diverse niveluri: de la cele simple denumărare şi calcul, la cele geometrice (tip geoge-bră) şi mai târziu Matematică, Maple sau altele(…) – aşa cum în matematică, în chimie cu conse-cinţa ei asupra farmacologiei, în fizica experimen-tală, biologia genetică ş. a., s- au făcut în ultimii20 de ani progrese impresionante, în primul rândprin utilizarea unor softuri extraordi-nare, aşa şi şcoala poate profita deaceste softuri în educaţie. (…) În plus,

15



ð

■ În preajma centenarului Marii Uniri (1918-2018)

Un bun prieten, mentor şi mai apoicoleg, profesor universitar

american, om de vastă şi solidăcultură, educat la cele mai bune

şcoli americane, îmi spunea la unmoment dat: „Generaţia mea (ceinăscuţi în anii 40) a făcut multe

lucuri bune, dar a greşit un singurlucru: a stricat sistemul de

învăţământ american cu reformeleneîncetate şi cu diluarea educaţiei.Ar trebui revenit la învăţământul

clasic”. Sub fraze sonore, ca dereclamă la detergent sau ketchup,

experţii lui Curaj ne oferă,cincizeci de ani mai târziu decât înSUA, o reformă a învăţământului

care va umple România deanalfabeţi după model American

Mircea PlatonTactica sistemului de învăţământ pârjolit

1 http://www.stiripesurse.ro/discursul-lui-klaus-iohannis-ce-a-spus-presedintele-la-iasi_980145.html

2 Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada2015- 2019. O Românie puternică în Europa şi în lume, Bucu-reşti: Administraţia Prezidenţială, 2015, 22- 23.

3 http://psnews.ro/iohannis-despre-guvernul-ciolos-guver-nul-meu-nu-inseamna-un-guvern-al-lui-klaus-iohannis-100807/

4 Iată ce declara Oana Moraru: „Despre modul jalnic încare Institutul pentru Ştiinţele Educaţiei a simulat reînnoireacadrului curricular am fost cu toţii de acord, din prima zi. Mi-nistrul Curaj ne- a invitat încă de la început să avem reacţiirezonabile, în sensul acceptării unui compromis momentan.Cu alte cuvinte, să înţelegem că reformele nu pot veni pestenoapte, că sistemul nostru de învăţământ este o realitate so-cială complexă, unde cutremurele mici şi repetate pot devenidevastatoare. Mi- a fost limpede, de la prima întâlnire a gru-pului, că planul Ministerului este acela de a păstra un cadrupredictibil pentru anul viitor şi de a ne invita pe noi – oameniproaspeţi şi cu viziune din societatea civilă – să gândim, înafara sistemului, modele curriculare bune doar de experimen-tat, pilotat prin tabere de vară sau nu mai ştiu ce realităţi pa-ralele. Până când societatea, sindicatele şi profesorii suntpregătiţi şi până când – am dedus cu tristeţe – vor avea sufi-cientă voinţă politică şi asumare a unui deranj inevitabil. Gru-pului nostru nu i- a rămas altceva de făcut – în contextul„mâinilor legate la spate” din partea IŞE şi a Ministerului –decât să respingă cele trei variante de plan- cadru, evident,propuse ca artificiu şi simulacru pentru dezbatere publică –şi să creeze o variantă oarecare, gândită repede şi fără funda-mentare ştiinţifică – asta şi pentru că oricare altă formulăeste, în sine, mai bună decât dezastrul actual.” (http://repu-blica.ro/cese- intampla- cu- reforma- curriculara- a- ministrului- curaj).

5 http://m.hotnews.ro/stire/207709626 http://forum.portal.edu.ro/index.php?showtopic=220880&st=750

orientat spre a întări poziţia lui „little man” şi aface astfel încât „să nu fie privilegii speciale pen-tru nimeni (special privileges to none)”. În 1913, atrecut prin Congres „The Underwood Bill”, care aredus impozitele şi a impus impozitul gradual pevenit. În acelaşi an, a trecut „The Federal ReserveAct”, prin care a stabilit sistemul de bănci al Re-zervei federale. A combătut, cu măsuri legis-la-tive, violarea practicilor comerciale incorecte.„The Federal Farm Loan Act” a venit în sprijinulfermierilor. A interzis, prin legi, comerţul cu bu-nuri manufacturate de copii sub paisprezece anişi a limitat la opt ore ziua de lucru la căile ferate.Iar în politica externă, Woodrow Wilson a intratla Casa Albă în poziţia de „campion al unei noi di-plomaţii americane ce plasează binele umanităţiideasupra intereselor egoiste ale Statelor Unite”.A dezangajat un consorţiu de bănci americane dela construcţia de căi ferate în China, pentru a nuleza suveranitatea Chinei, şi a frânat japonia întentativele de a ameninţa China. Woodrow Wil-son a desfăşurat apoi „diplomaţia misionară” înAmerica Latină, spre a sprijini venirea la puterea „oamenilor de treabă (good men)”. În Europa, aprezentat, în 1917, planul „pace fără victorie (apeace without victory)”. A intrat în război pentru„a face lumea sigură pentru democraţie (a worldsafe for democracy)” şi a propus planul vestit în„paisprezece puncte”, care a reorganizat Europaşi a restructurat lumea.

Convingerea lui Woodrow Wilson era că„sarcina supremă, care nu este alta decât salvareacivilizaţiei, face acum democraţia insistentă, im-perativă” (Woodrow Wilson, Road Away from Re-volution, The Athlantic Monthly Press, Boston,1923). America are o răspundere aparte ca „ceamai măreaţă dintre democraţii (the greatest of de-mocracies)”. Soluţia este acţiunea conform princi-piilor, la distanţă de optici înguste, care suntjustificate doar „tehnic”. „Natura oamenilor şi aoricărei societăţi organizate dictează menţinerea,în orice câmp de acţiune, a celor mai înalte şi maipure standarde de justiţie şi de procedură a drep-tului; este esenţial pentru gândirea eficace înaceastă materie critică să nu întreţinem o concep-ţie tehnică mărginită asupra justiţiei” (Ibidem,p.12- 13). Distanţarea de „tehnicism” este posibilăvalorificând „civilizaţia noastră creştină” şi „con-cepţia creştină asupra justiţiei”. „Sinteza întregiimaterii este că civilizaţia noastră nu poate supra-vieţui material dacă nu este salvată spiritual. Eapoate fi salvată doar dacă devine pătrunsă de spi-ritul lui Cristos şi a fost făcută liberă şi fericită depracticile ce rezultă din acest spirit”. Bătaia ini-milor trebuie, altfel spus, să însoţească mereu lu-crarea minţilor, căci, aşa cum spunea altădată (înThe new Freedom. A Call for the Emancipation ofthe Generous Energies of the People, 1913), „sin-gurul lucru ce- l poate face totdeauna o ţară liberăeste de a păstra o inimă deschisă şi plină de spe-ranţă sub fiecare haină” (john Breaman).

*Cum s- au pus problemele constituţionale

după Primul Război Mondial ne dăm seama par-curgând o scriere elaborată chiar în contextul in-terbelic. Autorul, W. y. Elliott (The PragmaticRevolt in Politics. Syndicalism, Fascism, and Con-stitutional State, The Macmillan Company, Newyork, 1928), opune fascismului, bolşevismului şisindicalismului din politica anilor douăzeci o abor-dare a statului cu mijloacele filosofiei pragmatis-mului.

Aceasta a debutat, desigur, ca „revoltă” faţăde raţionalismul modern, pe care l- a respins înnumele unui „constituţionalism democratic” şi alideii „suveranităţii”, care se sprijină pe el. Acum,„se cuvine ca pragmatismul politic să aibă celpuţin aceleaşi rezultate fructuoase în aplicarea luila teoria statului”. Aici este pragmatism „în mă-sura în care se vrea punerea tuturor problemelorpolitice în contextul lor istoric, economic şi cultu-ral – în loc de a încerca elaborarea unei «scienceof politics» bazată pe abstracţii. Ea acceptă omuldrept creatură biologică ce funcţionează într- uncontext al nevoilor economice şi la diferite stadiisau diferite tipuri de dezvoltare culturală”. Înplus, „omul este privit, chiar în politică, şi ca ani-mal cu scop (purposive), dotat cu interes pentrunevoi morale şi raţiune speculativă”. Optica esteaceea că „faptele sunt formate şi folosite în felulîn care sunt interpretate”. r

16


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


se poate prelua o parte din timpul pier-dut de copil cu jocurile pe calculator în-dreptându- l spre bucuria utilizării

educative a calculatorului în scopul învăţării”.În privinţa limbii române, cei opt experţi cer

ca accentul să fie mutat „de la istoria literaturiiromâne şi teorie literară spre comunicare corectă,scrisă sau orală”. Conform experţilor, e grav căelevii români nu ştiu să descifreze un text literarla vârsta de 15 ani. Dar reformele propuse de einu ar face decât să încurajeze analfabetismul,pornind de la o concepţie minimalist- funcţionalăasupra rolului studiului literaturii, privită ca unsoft care te ajută să scrii CV- uri şi scrisori de„aplicaţie” la „joburi”: „În viaţa practică, de zi cuzi, viitorii adulţi nu se vor lovi de necunoaştereaintrigii din opere literare precum Fefeleaga sauRăzvan şi Vidra, dar sigur vor fi dezavantajaţi delipsa de comunicare, de neputinţa de a- şi formulaclar şi concis ideile, impresiile, gândurile, opţiu-nile asupra unor subiecte importante din viaţă, lainterviurile pentru un loc de muncă (…) Lecturaobligatorie are de obicei efectul contrar. Elevii nucitesc, preferă să preia sinteze şi rezumate din in-ternet. Lectura este o chestiune de opţiune perso-nală. Fiecare elev alege să citească ce- linteresează, ce- l pasionează, ce răspunde struc-turii personalităţii sale. În acest context, unnumăr restrâns de opere fundamentale din isto-ria literaturii române, alături de învăţarea temei-nică a gramaticii necesare comunicării orale şiscrise, este suficient pentru nivelul mediu.

Înţelegerea şi explicarea unor texte, literareşi nonliterare, trebuie să fie preocuparea de bazăa curriculei de la această disciplină. De asemeni,redactarea unor documente oficiale, cereri,CV- uri, scrisori de intenţie, memorii de activitateşi multe altele. Toate acestea sunt infinit mai im-portante decât cunoaşterea unui număr impresio-nant de lucrări din istoria literaturii române”(Concluziile asumate de şase membri ai grupuluide lucru pentru o abordare nouă a dezvoltării cur-riculare şi a inovării în curricula pentru învăţă-mântul preuniversitar).

Analfabetismul structural al acestor propu-neri devine şi mai evident atunci când vine vorbade Istorie. Istoria ar urma să devină o parte aunei noi metadiscipline intitulate „Educaţie pen-tru societate” care ar putea cuprinde, conformConcluziilor asumate de şase membri…, următoa-rele module: „De la sisteme autocratice la sistemedemocratice, Societatea europeană, Educaţie ci-vică, norme de comportament social, Sisteme le-gislative, Coduri (penal, civil, codul familiei),Legislaţie uzuală, Istoria sistemelor economice,Educaţie financiară, Drepturile şi libertăţile fun-damentale ale omului şi ale copilului, Responsa-bilităţi individuale şi colective, Războaiele înevoluţia umanităţii, Integrarea în piaţa muncii,Pregătirea pentru viaţa de familie, Relaţii decuplu, Creşterea copiilor, Sensibilitate culturalăşi toleranţă la multiculturalism, Axiologie şi va-lorizare (necesare pentru participarea activă şiresponsabilă la viaţa socială), Managementul vie-ţii personale şi al evoluţiei în carieră, Competenţeantreprenoriale, Selecţia şi procesarea informa-ţiei, Cunoaşte- ţi aptitudinile, Uniunea Euro-peană, spaţiu economic şi social comun”.7

Tot acest demers este sprijinit pe o filosofiea educaţiei bazată pe următoarele principii:„Adecvarea la particularităţile de vârstă ale ele-vilor şi la piaţa muncii, flexibilitate («Traseele deînvăţare, diferite în funcţie de înclinaţiile, aptitu-dinile şi talentele diferite de la elev la elev, soli-cită o flexibilizare curriculară, astfel încât fiecaresă- şi regăsească personalitatea, intersele şi curio-zităţile în disciplinele din planul de învăţământ.Astfel, învăţământul general obligatoriu trebuiesă asigure elevilor competenţele esenţiale nece-sare racordării la curriculumul liceal, dar şi la ac-tivităţile zilnice (verificarea facturilor, calculefinaciar- bancare, geometrie aplicată în viaţa co-tidiană, elemente de statistică etc.), variate de lao comunitate şcolară la alta».), atractivitatea, ac-cesibilitatea, digitalizarea curriculei, investiga-ţie/explorare»”8.

În viziunea celor opt membri ai grupului, unabsolvent de gimnaziu educat conform acestorprincipii, după aceste metode şi cu acest curricu-lum, ar fi capabil, printre altele: „Să comunice co-rect, oral şi scris, în limba română şi în alte douălimbi de circulaţie; Să utilizeze aparatul matema-tic pentru rezolvarea problemelor cotidiene; Săposede cunoştinţe tehnologice suficiente pentruutilizarea aparaturii din spaţiul casnic şi abilităţipractice suficiente pentru viaţa de zi cu zi; Să uti-lizeze calculatorul şi internetul pentru activităţi

curente; Să posede abilităţi de selectarea şi pro-cesarea informaţiei; Să cunoască regulile de con-vieţuire socială şi democratică; Să cunoascăaspecte juridice, financiare, economice, esenţiale;Să aibă o scară de valori bazată pe drepturile şiobligaţiile cetăţeneşti, să- şi definească propriileatitudini faţă de mediul social, economic, politic;Să aibă capacitatea să- şi managerieze propria ca-rieră profesională şi socială; Să posede abilităţide construcţie a unui proiect, sub aspect finan-ciar, al resurselor umane şi materiale, al profita-bilităţii; Să fie sensibil la manifestări culturale şitolerant la multiculturalitate; Să aibă capacitateade a- şi schimba domeniul de activitate de câtevaori pe parcursul vieţii active”. Potrivit experţilor,„nu trebuie să mai cădem în capcana de a pregătitoţi elevii pentru cursuri universitare”.

TraducereUn bun prieten, mentor şi mai apoi coleg,

profesor universitar american, om de vastă şi so-lidă cultură, educat la cele mai bune şcoli ameri-cane, îmi spunea la un moment dat: „Generaţiamea (cei născuţi în anii ’40) a făcut multe lucuribune, dar a greşit un singur lucru: a stricat siste-mul de învăţământ american cu reformele neîn-cetate şi cu diluarea educaţiei. Ar trebui revenitla învăţământul clasic”. Sub fraze sonore, ca dereclamă la detergent sau ketchup, experţii luiCuraj ne oferă, cincizeci de ani mai târziu decâtîn SUA, o reformă a învăţământului care vaumple România de analfabeţi după model ameri-can. M- am întors în România, după ce am trăitcincispezece ani în SUA şi Canada, pentru a- miferi copiii de efectele unui sistem public de edu-caţie toxic, bazat pe exact aceleaşi „principii” şicu exact aceleaşi „obiective” ca şi cele avansateastăzi de experţii lui Curaj. Datorită copiilor mei– născuţi în SUA şi Canada, unde au şi mers laşcoală atunci când nu am făcut cu ei homeschoo-ling –, am putut să cunosc din interior un sistemde învăţământ public dezastruos, care produceanalfabeţi pe bandă rulantă, din care a dispărutpână şi cea mai vagă amintire a educaţiei adevă-rate.

Pe de altă parte, predând Istoria mai binede un deceniu în diferite universităţi nord-ameri-cane, am putut să interacţionez cu mulţimile destudenţi semi- analfabeţi care ies de pe băncileşcolilor croite după principiile propuse astăzi ro-mânilor de experţii lui Curaj. Studenţii care eraumai buni trecuseră prin şcoli particulare, undeîncă se învaţă poezii sau reguli gramaticale pe derost, unde nu au calculatoare şi unde fac grama-tică şi literatură exact aşa cum se făcea în Angliavictoriană sau în România lui Spiru haret sau acomuniştilor. Ceilalţi îmi spuneau că Napoleon –de care auzeau pentru prima dată la cursul meu– a inventat praful de puşcă. Am văzut, ani dezile, inteligenţe native stâlcite de un sistem de în-văţământ croit după principiul că e posibil ca unelev să se exprime pe sine înainte de a învăţaceva, înainte de a i se oferi nişte puncte cardinaleşi mai apoi o hartă tridimensională a lumii, pelongitudinea tradiţiei culturale şi pe latitudineaştiinţelor. Un sistem care neglijează sau dispre-ţuieşte valorile perene, care nu încurajează fami-liaritatea cu sistemele axiologice stabile, cupermanenţele, nu creează altceva decât consuma-

tori tâmpi şi mărunţi birocraţi corporaţi, nişte oa-meni nesiguri pe ei pentru că nesiguri pe tot ce(nu) ştiu. Nişte oameni aproximativi.

România e pur şi simplu prea săracă pentrua- şi putea permite un sistem de învăţământ atâtde dezastruos. SUA şi Canada, două dintre celemai bogate ţări ale lumii, importă specialiştii pecare nu- i poate crea propriul lor sistem de învă-ţământ public. Marea Britanie a început să im-porte profesori de matematică din China.Departamentele de inginerie şi de ştiinţe ale uni-versităţilor nord- americane sunt pline de stu-denţi arabi, indieni, chinezi, est- europeni,sud-americani care vin cu educaţia lor din claseleI- XII pentru a suplini golurile lăsate de tipul desistem de educaţie publică pe care vor să- l im-porte acum „experţii” lui Curaj la noi. Românianu are bani pentru aşa ceva. Ne trebuie o dezvol-tare a capitalului intelectual autohton. Şi dezvol-tarea capitalului intelectual autohton nu se poateface decât în simbioză cu dezvoltarea economieinaţionale. Oricât am ocoli această problemă, ex-pansiunea culturală a României a coincis cu pe-rioadele de relativ avânt economic, primul val alemigraţiei anti- comuniste şi primul val al emigra-ţiei post- comuniste stând mărturie pentru acestlucru, pentru capitalul intelectual creat în Româ-nia de un sistem public de educaţie edificat înconjuncţie cu un efort de modernizare şi dezvol-tare economică naţională. Primii români care aufugit de comunism şi primii români care au fugitde post- comunism nu au fugit în calitate de căp-şunari, ci mai ales ca profesori universitari, ingi-neri, istorici, fizicieni sau matematicieni.

Reforma experţilor lui Curaj pare că ne pre-găteşte pentru statutul de căpşunari perpetui, depioni ai globalizării. Altminteri nu se explică dece vor să cultive în elevi, încă de pe băncile gim-naziului, ideea că vor trebui să- şi schimbe dome-niul de activitate de mai multe ori pe parcursulvieţii active. Un adult îşi poate schimba domeniulde activitate de mai multe ori în cursul vieţii dacăa primit o educaţie solidă în gimnaziu şi liceu,prin educaţie solidă înţelegând atât o cultură ge-nerală bine sistematizată, cât şi deprinderi inte-lectuale şi reflexele de comportament – precizie,seriozitate, punctualitate, gândire analitico-sin-tetică etc – care să- i permită să- şi extindă dome-niile de competenţă. Or, planurile experţilor luiCuraj par a avea drept scop nu educarea români-lor pentru independenţa pe care ţi- o îngăduiecompetenţa, cât propaganda, răspândirea ideolo-giei conform căreia românii trebuie să fie de plas-tilină în mâinile corporaţiilor care au nevoie depiese de schimb umane pe care vor să le plă-tească, după cum ne spunea un alt ministru al gu-vernului Cioloş, cu doi sfanţi pe oră.

Este cât se poate de clar că afirmaţii precumacelea conform cărora absolventul de gimnaziu alexperţilor lui Curaj va trebui să „posede abilităţide construcţie a unui proiect, sub aspect finan-ciar, al resurselor umane şi materiale, al profita-bilităţii” şi să- şi „managerieze propria carierăprofesională şi socială” sunt nu doar scrise într- oromână descalificantă pentru nişte experţi îneducaţie, dar şi nerealiste şi, de fapt, vătămă-toare. Cum poate un minor să- şi „managerieze”propria viaţă, rebotezată „carieră profesională şisocială”? E viaţa unui copil o combinaţie de ca-riere? Trebuie el să se gândească la „profitabili-tatea” financiară a „proiectelor” lui? Rolul şcoliigimnaziale e, oare, acela de a- i învăţa pe copii săgândească în categorii de adulţi mercenari, decomis- voiajori? Pe de o parte ni se spune că eleviitrebuie să se simtă bine la şcoală, unde totul tre-buie să fie „atractiv” pentru ei, iar pe de alta viaţale e reformulată drept „carieră” căreia trebuie să- icalculeze profitabilitatea. Despre ce tipuri de fru-mos, adevăr şi bine le vorbeşte şcoala experţilorlui Curaj? Pentru că toată această combinaţie depragmatism financiar şi joc/distracţie nu ducedecât la consumerism cinic.

Un sistem de educaţie nu poate exista fărăstructură, fără disciplina pe care o antreneazănişte obiecte de studiu bine definite. Răciturilepedagogice – bucăţile de matematică în gelatinăde silicon informatizat – şi ghiveciurile în care oistorie dezosată e tocată mărunt şi amestecată cubarabulele ideologice curente nu va da naştere lacetăţeni responsabili, ci la sclavi dezorientaţi, în-văţaţi să gândească în clişeele stăpânilor zilei.

„Digitalizarea” curriculei nu va face decâtsă- i arunce pe copii şi mai mult în direcţia noia-

M- am întors în România, după ceam trăit cincispezece ani în SUA şiCanada, pentru a- mi feri copiii de

efectele unui sistem public deeducaţie toxic, bazat pe exactaceleaşi „principii” şi cu exactaceleaşi „obiective” ca şi celeavansate astăzi de experţii luiCuraj. Datorită copiilor mei –

născuţi în SUA şi Canada, unde auşi mers la şcoală atunci când nu

am făcut cu ei homeschooling –, amputut să cunosc din interior un

sistem de învăţământ publicdezastruos, care produce

analfabeţi pe bandă rulantă, dincare a dispărut până şi cea mai

vagă amintire a educaţieiadevărate

ð

7 http://forum.portal.edu.ro/index.php?showtopic=220880&st=7508 http://m.hotnews.ro/stire/20770962

17



nului de „informaţii” şi de impulsuri care le ma-cină capacitatea de concentrare şi le tocesc discer-nământul. Omul liber nu se naşte la capătul unuiterminal de calculator. Şi nici nu se naşte igno-rându- şi istoria – literară, socială, culturală, po-litică, diplomatică, economică. Doar sclavii nu îşicunosc istoria, oamenii liberi au rădăcini.

Timpul e o dimensiune a existenţei pe careactul pedagogic nu o poate nesocoti de dragul edu-caţiei modulare. Odată ce te dezbari de dimensiu-nea temporală, de cronologie, nu mai poţi scoateîn evidenţă devenirea istorică, adică succesiuneade cauze şi de efecte care nu doar că fac uşoarăpredarea istoriei, dar constituie unul dintre mo-durile fundamentale de a gândi: de a gândi nudoar literar- mitic, ci şi ştiinţific. Unul din câşti-gurile istoriografiei moderne a fost acela că nu s- amai mulţumit să invoce Providenţa pentru a ex-plica evenimentele istorice (o soluţie comodă şi încele din urmă necreştină pentru că simplifica-toare), ci a căutat să scoată la lumină cauzele şioriginile sublunare ale istoriei, să explice în ter-meni contingenţi, de cauzalitate terestră –umană, climaterică şamd – desfăşurarea trecutu-lui. Nu întâmplător secolul al nouăsprezecelea,epoca de afirmare a Istoriei ca disciplină acade-mică, a fost şi epoca în care evoluţionismul orga-nic a fost preferat revoluţiilor. Libertatea lamoderni s- a născut odată cu istoriografia şi con-ştiinţa istorică. Or, modulele propuse de experţiilui Curaj abolesc această înţelegere a istoriei camanifestare a libertăţii pentru a reintroduce încâmpul Istoriei şi al altor ştiinţe socio- umanete(le)ologia dubioasă a unei religii seculare. Cualte cuvinte, în loc să judecăm istoria în proprii eitermeni, în curgerea ei firească, o judecăm dinpunctul fix al „societăţii democratice” de astăzi,din punctul fix al unor zei mărunţi la suflet, gataoricând să- şi caute profitul personal şi jubilândfariseic la contemplarea propriei lor superiorităţimorale.

Dar acestea par a fi consideraţii mult deasu-pra nivelului epistemologic al majorităţii experţi-lor ministrului Curaj. Nici nu mi- am propus săepuizez chestiunea într- un singur articol, deaceea mă voi opri asupra unui singur alt punct,pe care sunt sigur că îl vor pricepe şi „experţii”.Şi anume, mă voi opri la aspectul politic al acestuidesant.

Cine ne sunt educatorii?

După câte ştiu eu, Vlaston a fost membrumarcant al mai multor partide de buzunar băsist(Noua Republică, al lui Mihail Neamţu, apoi PMPal Elenei Udrea) pe care nu le- a votat nimeni.Dacă românii ar fi vrut ca Vlaston să le facă re-forma educaţiei, ar fi votat partidele basiote şil- am fi avut pe Vlaston ca tartor al educaţiei. Darnu l- a vrut nimeni. Atunci cum de a ajuns Vlastonsă ne facă reforma educaţiei sub un preşedintecare s- a prezentat drept alternativa la Băsescu?Cum poate Vlaston – care în vara referendumuluidin 2012 a spus că electoratul USL e „Româniapomanagiilor” şi care cerea ca „electoratul dedreapta” să se trezească şi să „se încoloneze întrupe, necesare campaniei preşedintelui Băsescu”– să facă reforma educaţiei sub Iohannis?9

Cum poate Oana Moraru, care e „manage-rul” unei şcoli private, să facă reforma învăţă-mântului public din România? Nu exstă aici unconflict de interese? Cu cât e mai prost sistemulpublic, cu atât se vor înmulţi argumentele în fa-voarea celui privat, inaccesibil oamenilor săraci,care în România alcătuiesc o zdrobitoare majori-tate.

Deocamdată, învăţământul public din Ro-mânia e încă bun şi asigură accesul la educţie şicopiilor ai căror părinţi nu îşi pot permite să plă-tească taxele din învăţământul privat. Cu alte cu-vinte, un sistem de educaţie public bun asigurămobilitatea socială: au şi săracii o şansă să urcepe scara competenţelor şi, deci, pe scara socială.„Muncă şi merit” cerea Eminescu acum mai binede o sută de ani. Învăţământul privat nu facedecât să perpetueze ierarhiile sociale existente:copiii bogătaşilor merg la şcoli privare bune şimoştenesc averea tăticului; copiii săracilor moş-tenesc subsolul social părintesc. Am văzut asta înşcolile private nord- americane, unde bogătaşii îşitrimit copiii pentru a fi şlefuiţi şi a învăţa cam ceînvaţă elevii din România. Doar că ei plătesc25000 de dolari pe an pentru fiecare copil. Eleviidin şcolile publice nord- americane nu învaţă mainimic: doar se descoperă pe sine, adică îşi desco-peră golul şi frustrările oricărui copil căruia nu i

se dau instrumentele şi antrenamentul necesarepentru a sta drept în faţa lumii şi a o înţelege.

Tincuţa Apăteanu, un alt „expert” al comi-siei lui Curaj, a absolvit în 2007 programul deMBA al Bucharest School of Management şi apoia urmat cursurile organizate pentru liderii socie-tăţii civile de către harvard kennedy School –Executive Education (NGO Legitimacy, Advocacyand Partnerships si Non- profit Financial Stewar-dship). Apăteanu a îmbobocit ca „expert” întru aleeducaţiei în 2012. Până atunci a ocupat următoa-rele funcţii: 2000- 2007, Coordonator comunicareinternă şi responsabilitate socială, Grupul Rom-petrol – Bucureşti; 2007- 2012, Director GeneralFundaţia Dinu Patriciu – Bucureşti. Din 2012este Preşedinte/ Fondator al ONGului Edusfera,organizaţie care „promovează importanţa educa-ţiei în domeniul ştiinţelor şi tehnologiei în rândulcopiilor şi tinerilor. Programul cel mai importanteste Digital kids”. Digital kids „ofera cursuri deprogramare pentru copii între 8 si 14 ani”. 10

Marian Staş a studiat la Academia Militarăşi apoi şi- a luat licenţa în matematică-informa-tică. CV- ul lui Staş cuprinde următoarele reali-zări: „Doctor inginer, fiabilitate software · 2002 –Academia Tehnică Militară, Bucureşti,¨ Masterin Public Administration (MC/MPA) · 1999 –john F. kennedy School of Government, harvardUniversity, curs postuniversitar, managementulresurselor de apărare · 1998 – Defense ResourcesManagement Institute, Naval PostgraduateSchool, Monterey, CA (IDMC 98- 1), licenţă în ma-tematică-informatică · 1996 – Universitatea Bu-cureşti, curs postuniverstar, automatizareaconducerii trupelor (eşalon tactic) · 1990 – Acade-mia Militară de Transmisiuni, Leningrad/SanktPetersburg, ofiţer inginer, specialitatea sistemeinformatice (calculatoare electronice) · 1985 –Academia (Tehnică) Militară, Bucureşti (şef depromoţie).”11 Conform CV- ului pe care îl deţin,după ce a atins gradul de locotenent- colonel ca Şefsecţie reconversie profesională, în 2001, Staş a în-fiinţat Fundaţia CODECS pentru Leadership, că-reia i se dedică de atunci. CODECS propagă oeducaţie pentru „leadership” care include metodecorporate de creştere a productivităţii şi manage-ment al riscului de tip Six Sigma, adică metodesimplificator- statistice în esenţă şi criticate pen-tru faptul că înăbuşă creativitatea. CODECS a or-ganizat în 2009, împreună cu Fundaţia DinuPatriciu, condusă atunci de Apăteanu, competiţiacolegială „Professoria – Profesori mai buni pentrucopiii nostri”. Acest program este adresat univer-sităţilor din Romania, având ca obiectiv dezvolta-rea unor programe inovative de Master inEducaţie.” Din juriul competiţiei făceau parte, pelângă profesori de liceu, şi experţi recunoscuţi îneducaţie precum Adrian Stanciu (human Syner-gistics), Cosmin Alexandru (Consultant in bran-ding si strategie si trainer) şi prof. Dr. NielsSchnecker (Schnecker van Wyk & Pearson).12

Staş povesteşte cu mândrie că Schnecker l- alăudat pentru capacitatea lui de a vinde „frigidereeschimoşilor şi calorifere papuaşilor”.13 Într-ade-

văr, trebuie să ne întrebăm ce lucruri de care nuavem nevoie vor să ne vândă Staş şi ceilalţi one-gişti din comisie prin acest program curricular pecare îl susţin. Întreg progarmul pare a fi pus lapunct de o echipă de „sales managers” care i- auluat repede pe profesorii de matematici prezenţiîn comise pentru a le vinde o arhitectură curricu-lară capabilă să producă doar agenţi de vânzărişi telemarketers. Degeaba au pus pe blatul lorplin de E- uri cancerigene vişinele confiate ale La-tinei şi mai multor ore de gramatică. Cum se vorface aceste ore de Latină şi de gramatică, tot prinexerciţii pe calculator? În condiţiile în care o mareparte a problemelor şcolare ale copiilor au de aface şi cu scufundarea lor în lumea virtuală, acolounde nu e întristare şi nici suspin pentru că lu-crurile nu au consecinţe şi cu o simplă fluturarede deget mare peste interfaţă schimbi jocul, a pre-tinde că îmbunătăţeşti învăţământul din Româ-nia digitalizâdu- l e fie iresponsabil, fie de- adreptul subversiv. Rezultatele acestei arhitecturicurriculare vor fi dez- alfabetizarea totală a Româ-niei, deşertificarea intelectuală şi culturală.

Grupul de experţi convocat de ministrulCuraj e format, aşadar, din ingineri şi matemati-cieni/ fizicieni la care se adaugă ONG- işti legaţiombilical de mediul corporaţiilor globale (cât vacosta această reformă şi cât vor câştiga firmele desoft?). Nu există niciun umanist printre membriicomisiei. O comisie care pregăteşte programul destudiu al unei Românii distopice.

johannis a declarat că principala afecţiunea sistemului de învăţământ românesc nu e lipsade reforme, ci „reformita”. Aştept ca Preşedintelesă- şi susţină prin fapte opiniile şi să oprească dă-râmarea sistemului de învăţământ din România.

În cel mai rău caz, dacă experţii de la ONG- uriledronă nu sunt în stare să vină cu soluţii realisteşi benefice pe termen lung, poate promulgă dinnou legea lui Spiru haret. E legea care a stat latemelia României moderne în tot ce a avut ea maibun. Dacă Ferdinand le- a dat ţăranilor pământ,Carol I şi Spiru haret le- au dat copiilor de ţăranibucata lor de cer, le- au creat condiţiile pentru aputea intra în Academia Română. Aştept aşadar,cu încredere, şi reacţia Academiei Române la ac-tualele manevre din jurul învăţământului româ-nesc. r

■ Mircea Platon are un masterat în litere la McMaster Uni-versity (Canada) şi un doctorat în istorie la The Ohio StateUniversity at Columbus (SUA). A publicat numeroase ar-ticole şi studii în reviste din ţară şi străinătate. E laureatal Academiei Române (2009) pentru lucrarea Cine ne scrieistoria?

9 http://m.ziare.com/basescu/invitatii-ziare-com-stefan-vlaston-au-castigat-hotii-pomanagii-si-plagiatorii-deocam-data-1177357-font3

10 http://www.edusfera.ro/ce- facem/11 http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1455-

Noua-democratie-a-structurilor12 http://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/media_room/ stiri/6513 http://m.cariereonline.ro/articol/marian-stas-antrenor-

de-leadership?page=0,2

Johannis a declarat că principalaafecţiune a sistemului de

învăţământ românesc nu e lipsa dereforme, ci „reformita”. Aştept ca

Preşedintele să- şi susţină prinfapte opiniile şi să oprească

dărâmarea sistemului deînvăţământ din România. În celmai rău caz, dacă experţii de la

ONG- urile dronă nu sunt în staresă vină cu soluţii realiste şi

benefice pe termen lung, poatepromulgă din nou legea lui Spiru

Haret. E legea care a stat latemelia României moderne în tot

ce a avut ea mai bun. DacăFerdinand le- a dat ţăranilor

pământ, Carol I şi Spiru Haretle- au dat copiilor de ţărani bucata

lor de cer, le- au creat condiţiilepentru a putea intra în Academia

Română. Aştept aşadar, cuîncredere, şi reacţia Academiei

Române la actualele manevre dinjurul învăţământului românesc

Subiectul major care îngrijoreazămediul academic şi care se

regăseşte la nivelul tuturor celortrei variante, nelăsând nicio

posibilitate de opţiune profesorilor,este reducerea numărului de ore,

până la dispariţia din programă, ladiscipline fundamentale de studiu,

menite să formeze atât culturagenerală, cât şi conştiinţa istorică

şi identitară a noilor generaţii

18


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Academia Română a luat act cu îngrijorarede propunerile formulate în cadrul celor trei va-riante ale Planului- cadru pentru învăţământulgimnazial din România de către Institutul de Şti-inţe ale Educaţiei şi care se află acum în dezba-tere publică.

Subiectul major care îngrijorează mediulacademic şi care se regăseşte la nivelul tuturorcelor trei variante, nelăsând nicio posibilitate deopţiune profesorilor, este reducerea numărului deore, până la dispariţia din programă, la disciplinefundamentale de studiu, menite să formeze atâtcultura generală, cât şi conştiinţa istorică şi iden-titară a noilor generaţii. Astfel, măsurile propusede Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei anunţă: dis-pariţia singurei ore de limba latină în gimnaziu,la clasa a VIII- a, amputarea unei ore de limba şiliteratura română la clasele a V- a şi a VI- a şi di-minuarea drastică a numărului de ore de istorie,oricum insuficiente în urma reducerilor impusede ultimul plan- cadru din 2001.

Semnalăm că toate cele trei domenii de stu-diu vitregite de actuala propunere sunt materii cuun puternic caracter identitar, contribuind îm-preună la dezvoltarea conştiinţei naţionale, euro-pene şi umaniste a tinerei generaţii. Studiul limbiilatine, limbii şi literaturii române şi istoriei (naţio-nale şi universale) oferă copiilor repere existenţiale,orientându- i ca cetăţeni ce aparţin unui popor eu-ropean, vorbitori ai unei limbi de origine latină, în-rudită cu alte câteva limbi europene descendentedin acelaşi trunchi comun, purtători ai unor valoriculturale şi etnice care s- au aflat întotdeauna în de-plin respect şi armonie cu valorile altor popoare.

Identitatea românească nu poate fi înţeleasăfără componenta sa latină, indentitatea euro-peană, la rândul ei, nu poate ignora această com-ponentă. Să nu uităm eforturile Şcolii Ardelene,iluminismul românesc, de a argumenta originealatină a poporului şi a limbii româneşti în Tran-silvania. Să nu uităm că însuşi statul român s- aconstituit, la 1859, în jurul ideii de unitate a tu-turor celor „de gintă latină“. În acest context,prima misiune a Academiei Române, la 1866, afost să alcătuiască gramatica şi dicţionarul limbiiromâne şi să redacteze tratatul de istoria români-lor, tocmai pentru a susţine şi cultiva conştiinţaidentităţii noastre. Or, acum, propunerile acestuinou Plan- cadru compromit printr- un singur gest,insuficient cântărit, eforturile a generaţii de inte-lectuali responsabili şi pun sub semnul pericoluluiînsăşi identitatea noastră. Consecinţele nu vor în-târzia să apară, iar Istoria nu va fi îngăduitoare.

Academia Română atrage deci atenţia asu-pra pericolului reprezentat de excluderea studiu-lui limbii latine şi diminuarea numărului de orela limba şi literatura română şi istorie, disciplinecare, alături de componenta lor identitară amin-tită, au cea mai importantă vocaţie formativă din-tre toate disciplinele – dacă ar fi să amintimnumai dezvoltarea gândirii logice, a capacităţii deexprimare, a creativităţii, a spiritului civic şi acelui democratic, înţelegerea integratoare, în spi-ritul valorilor umaniste. Vârsta gimnazială, cu-prinsă între 10- 15 ani, este cea mai propicedezvoltării unei personalităţi armonioase, deopo-trivă sensibilă, raţională şi creativă. Istoria cu de-osebire oferă o perspectivă largă asupra realităţii,situată în orizontul devenirii, şi asigură, astfel, ca-drul de integrare şi capacitatea de a răspunde pro-vocărilor prezentului. Limba şi literatura românădezvoltă capacitatea de înţelegere a noţiunilor,conceptelor, fenomenelor, dar şi sensibilitatea,bunul gust, receptarea estetică. Şi, desigur, atâtde necesara capacitate de exprimare corectă şi destructurare a unui discurs cu sens. Latina conso-lidează cunoştinţele de gramatică, de logică, fur-nizează terminologia pentru majoritatea ştiinţelorexacte şi, nu în ultimul rând, este purtătoareaunor valori care au stat la baza construirii civili-zaţiei europeane moderne şi contemporane.

Procesul pedagogic, actul educativ este, cumsperăm că se ştie, complex şi dificil. El necesitătimp, strategie inteligentă, atenţie sporită, răb-dare şi chiar delicateţe. O trecere rapidă printr- omultitudine de discipline compromite posibilita-tea de fixare şi aprofundare şi conduce la super-ficialitate şi ineficienţă. În acest context, semna-lăm un alt viciu fundamental al actualuluiPlan- cadru şi anume tendinţa de a avea la nivelulînvăţământului gimnazial cât mai multe materiicu doar o oră de studiu pe săptămână, periclitândastfel instruirea solidă şi educaţia.

Membri ai Academiei Române au semnalatîn repetate rânduri insuficienţa numărului de orela disciplina istorie, inconsistenţa programelor şideficienţele manualelor. Specialişti din institutelede cercetare ale Academiei Române au adresatmemorii şi au propus Ministerului Educaţiei spri-jin şi consiliere în elaborarea ghidurilor de pre-dare şi în perfecţionarea cadrelor didactice.

Academia Română vă solicită, domnule Mi-nistru, să dispuneţi reanalizarea celor trei va-riante alte actualului Plan- cadru pentru învăţă-mântul gimnazial, alocarea unui număr optim deore pentru disciplinele limba latină, la clasa aVIII- a, limba şi literatura română şi istorie pen-tru întreg ciclul V- VIII, precum şi pentru celelaltediscipline de studiu, elaborarea atentă a unor pro-grame echilibrate, care să ţină cont de principiileinterdisciplinarităţii şi complementarităţii, astfelîncât învăţământul gimnazial să- şi îndeplineascăîn mod real misiunea: aceea de a forma culturagenerală a elevilor şi a pune bazele dezvoltării ar-monioase a tinerei generaţii.

Academia Română îşi exprimă deplină în-credere în implicarea şi decizia dumneavoastră.

BIROUL PREZIDIULUI ACADEMIEI ROMÂNE

Acad. Ionel- Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române

Acad. Cristian hera, vicepreşedinte al Academiei Române

Acad. Bogdan Simionescu, vicepreşedinte al Academiei Române

Acad. Alexandru Surdu, vicepreşedinte al Academiei Române

Acad. Victor Spinei, vicepreşedinte al Academiei Române

Acad. Victor Voicu, secretar general al Academiei Române

Punct de vedere adresat domnului prof. dr. ing.Adrian Curaj,Ministrul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice

■ Apel pentru limba latină lansat de 500 de intelectuali români

Un semnal de alarmă în faţaunui fenomen de mare gravitate

– distrugerea şcolii româneşti

În data de 5 februarie 2016, la iniţiativaacad. Bogdan C. Simionescu şi acad. SolomonMarcus, a fost transmis domnului ministru alEducaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice,Adrian Curaj, un apel pentru păstrarea orei delimba latină în programa de gimnaziu, la clasa aVIII- a.

Apelul este susţinut atât de mediul acade-mic, cât şi de cel universitar şi de cercetare şi esteînsoţit de peste 500 de semnături. Între semna-tari se numără: acad. Eugen Simion, acad. IoanAurel Pop, acad. Marius Sala, acad. GheorgheBenga, acad. Teodor Dima, prof. Ion Pop – mem-bru corespondent al Academiei Romane, prof.Voicu Lupei – membru corespondent al Acade-miei Romane, prof. Gheorghe Chivu – membru co-respondent al Academiei Romane, prof. PetreFrangopol – membru de onoare al Academiei Ro-mane, cercetători din institutele de cercetare aleAcademiei Române: Institutul de Filologie Ro-mână „Al. Philippide“ Iaşi, Institutul de Lingvis-tică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu“Cluj- Napoca, Institutul de Istorie şi Teorie Lite-rară „G. Călinescu“ Bucureşti, Institutul de Ling -vistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“ Bucureşti,Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Ghe-orghe zane“ Iaşi, Institutul de Chimie Macromo-leculară „Petru Poni“ Iaşi, cadre didactice de laUniversitatea Babeş – Bolyai Cluj- Napoca, Uni-versitatea „Al. I. Cuza“ Iaşi, Universitatea Bucu-reşti, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi“ dinIaşi.

„Apelul pentru limba latină“ redactat degrupul de intelectuali din mediul academic şi uni-versitar vine să susţină „Punctul de vedere alAcademiei Române privind Planul- cadru pentruînvăţământul gimnazial din România“ şi se do-reşte a fi mai mult decât o pledoarie argumentatăpentru învăţarea limbii latine. El reprezintă unsemnal de alarmă în faţa unui fenomen de maregravitate – distrugerea şcolii româneşti, care „nutrebuie redusă la o instituţie de prestări de servi-cii care livrează ocupanţi de locuri de muncă ro-botizaţi“.

PUNCTUl DE vEDERE Al ACADEMIEI ROMÂNEPRIvIND PlANUl- CADRU PENTRU ÎNvăţăMÂNTUl

GIMNAZIAl DIN ROMÂNIA

■ Academia Română (1866-2016)

Dinspre Ardeal, drumul către Nordajunge pe o culme, căreia i se spu-nea „predel” în limba veche saucumpăna apelor, de unde se des-

parte şi curge fiecare spre matricea ei, spre Maraunele şi altele spre Mureş. Aici la cumpănă, ne-hotărâte încă, la obârşie, Mara şi Mureşul suntuna şi le despart doar porţile înalte, cum nu s- aumai văzut pe lume, sculptate- n lemnul trainic alfagilor. Aceştia s- au călit, se zice, la focul Soare-lui, care aici se crede că- i pruncul cel crescut deMumele Pădurii în sălaşul lor adânc din pânte-cele muntelui Pietrosul sau Carpathos, cum i sezicea- n vechime. Aici, la Porţile Împărăţiei poţizăbovi o clipă sau mai multe, venind, plecând sauîntorcându- te la obârşie, şi, dacă ai în mâini toia-gul, fără de care nu se- ncumentă la drum marma-ţianul, poţi să baţi cu el în Poartă şi s- asculţi cumcântă lemnul. Iar cu plosca ridicată, poţi să dai pegât cocârţul, ca să fie într- un ceas bun şi venirea,şi plecarea, şi amândouă întreolaltă.

A fost cândva, aici, împărăţia voievozilor ro-mâni, ascunsă multă vreme de ochii liftelor pă-gâne sub ocrotirea „Măriei Sale Codrul”. Voievoziis- au pierdut în istorie, ca şi urmaşii lor, care mairătăcesc şi azi prin lume, lăsând în urmă- le pă-durea şi lemnul din care şi- au făcut marmaţieniicase şi porţi împărăteşti.

Casele din lemn nu erau prea mari, cele maivechi având o singură încăpere. Dar porţile erauimense, mai ales în comparaţie cu gardurile mici,făcute parcă de copii în joacă. Doar bisericile, totde lemn, au cele mai înalte turle din câte s- auvăzut. Aici ar fi acum împărăţia lemnului, se zice.Şi se pare că mai este încă, în ciuda tăierilor ma-sive de pădure, în urma cărora rămân munţi, de-aluri şi văi pleşuve.

A fost o vreme, şi datorită hunilor care se te-meau de pe atunci de noi şi datorită cotropitoriloraustrieci, când le- a fost interzis românilor ca săridice construcţii de zid şi piatră. S- au deprinsatunci să mânuiască lemnul, fiind şi astăzi soco-tiţi cei mai de seamă meşteri: surducanii, tăietoriide pădure, ţapinarii, care pregăteau buştenii, că-ruţaşii, care- i cărau şi- i slobozeau pe sulinare,stânjenarii, care îi sortau şi- i aşezau pentru us-care, până la joagărele care- i transformau înstâlpi şi scânduri, ca să intre apoi pe mâna ciopli-torilor şi a tâmplarilor de tot felul.

Mai sunt încă locuinţe, cu pridvoare spriji-nite- n stâlpi ciopliţi, acoperite cu şindrilă, în carenu s- a bătut nici un cui de fier. Şi mese fără fiare,pe care arde lumânarea în sfeşnicul de lemn înfaţa icoanei Maicii Domnului, scrijelată- n trunchide fag sau zugrăvită- n sticlă colorată.

S- au tras cu timpul hunii spre câmpia pus-tei, alungaţi din urmă de trupele romane, şi- nurma lor, din trunchiuri măiestrit cioplite, la Ip,la Trăznea şi la Moisei, marmaţienii acestor lo-

curi au ridicat, spre amintirea crimelor comise depăgâni, păduri de monumente funerare. „Iertăm,dar nu uităm” , şi bine ar fi să nu se mai repete.Să nu- şi mai facă păgânimea drum de oase pe tă-râmurile împărăţiei noastre, să vadă de departeturle- nalte de biserici cruciate şi porţile împără-teşti ceau fost de- acum închise pentru ei, şi să lefie teamă.

Într- un castel marmaţian, ridicat ca- n vre-muri bune din zid şi piatră, s- au întrunit urmaşiicavalerilor marmaţieni care descind din Dragoşşi Bogdan, din voievozi şi cneji, din cei care au fostcu scuturile lor, zugrăvite cu blazoane, apărătoriiîmpărăţiei noastre pe graniţele dinspre Nord şiVest. Şi afli cu mirare cum de atâta amar devreme pe locurile acestea vieţuiesc la casele loroameni cu aceleaşi nume ilustre cu ale luptători-lor, despre care mai citim numai prin vechilenoastre cărţi de istorie. Vezi acolo pe zidurile in-terioare ale unei săli rotunde, ca- n poveştile cucavalerii de acelaşi grad nobiliar, scene din lup-tele trecute, procesiuni de domnitori şi descălecă-tori de neam şi ţară. Şi vezi cum se coboară, dincneaz în cneaz, şi cavaler din cavaler, şi secole dinsecole, şi ani din ani, până aici la noi, şi te gân-deşti că drumul acesta ar putea, cu voia BunuluiDumnezeu, să ducă mai departe, spre gloria aces-tei împărăţii a lemnului şi a marmaţienilor careo locuiesc.

Ordinul „Bogdan Dragoş” al cavalerilormarmaţieni este astăzi în reconstruire. A şi apă-rut o carte, refăcută după lucrarea Diplomele Ma-ramureşene a lui Mihaly de Apşa, în care se faceo primă selecţie a nobilimii româneşti din acestelocuri, după care se va trece la reconstituirea tit-lurilor şi a celor şapte grade (cavaler, baron, vi-conte, conte, duce, marchiz şi principe). Sunt oaredemni de a purta aceste titluri descendenţii dinilustrele familii? Nu toţi, de bună seamă, darmulţi le- au şi plătit cu sângele lor în ultimeledouă Războaie Mondiale. Şi unii au primit, chiarîn zilele noastre, medalii cu grade de ofiţeri, decavaleri, de comandori, şi chiar slujesc cu demni-tate, cu onoare şi virtute, destinele României, şiaici, în Maramureş, stau de strajă neclintiţi lamargine de ţară.

Şi nu trebuie să ne mire faptul că majorita-tea grănicerilor din Nord, ca şi a oamenilor deaici, sunt tot marmaţieni, şi, într- o sfântă Dumi-nică de vară, după ce ani de- a rândul au adunatban cu ban, şi- au ridicat, din lemnul binecuvân-tat, o biserică măreaţă cu turla pân- la cer, pe careau împrejmuit- o cu gard stătut, dar şi cu porţileîmpărăteşti nemaivăzute, l- au chemat pe Vlădicajustin cu toată preoţimea la Sfinţirea cuvenită.

Prin cele mai multe locuri, în care bisericilede lemn au în faţă terenul îngrădit, vezi şi porţilecioplite cu simbolul vechi al Soarelui şi SfântaCruce. Poarta înaltă şi Biserica sunt semnele he-

raldice ale acestei împărăţii a lemnului şi a pădu-rii.

Marile intrări şi ieşiri pe porţile împărăţiei,a mii şi mii de credincioşi marmaţieni, se fac înzilele de hram ale bisericilor şi ale mănăstirilor,cea mai de seamă fiind sărbătoarea Sfintei Fe-cioare Maria.

Cu voia Bunului Dumnezeu mi- a fost hără-zit şi mie păcătosul să particip, alături de Preşe-dintele Academiei Române, Ionel- Valentin Vlad,la două astfel de sărbători, la Mănăstirea dinDragomireşti şi la Biserica din Moisei.

Biserica Mănăstirii este ridicată pe un deal,iar drumul care te duce spre înălţime este îngustşi plin de credincioşii care- l urcă, aşa că trebuiesă părăseşti maşina care te- a adus şi să te alăturicoloanei care pare fără de sfârşit. De- o parte şi dealta micii negustori îşi expun produse şi podoabetradiţionale, de la pălăriuţele cu panglici tricolorela baticurile colorate, la cruci de lemn şi la icoane,dar şi la glaje de cocârţ sau de horincă (în limba-jul locului). Dar se găsesc şi de- ale gurii, pentrucei mici ca şi pentru bătrâni. Se merge încet şi sevorbeşte mult, se strigă, mai ales copiii între ei.Şi parcă eşti purtat de valul acela de oameni îm-brăcaţi în straie de sărbătoare şi te laşi condus,odată cu ei, şi înălţat parcă, mai sus şi tot maisus, ca într- un vis din care nu te mai poţi opri.Aşa ajungi la porţile împărăteşti ale acestei Mă-năstiri, deschise astăzi pentru tine. Şi după cete- nchini şi la icoana făcătoare de minuni aSfintei Fecioare, ridicată la vedere pentru mic şipentru mare, te- ndrepţi, pe sunete de clopot, sprealtarul la care strălucesc în soare veşmintele deaur ale sfinţilor părinţi.

În ziua aceea cerul era acoperit cu nori albi,lăsând să se vadă sporadic şi albastrul vineţiu,dar şi ameninţarea cu ploaia dinspre piscul înce-ţoşat al Pietrosului. Dar credincioşii se adunau cusutele, grupaţi, după satele din care au venit, înjurul praporilor purtaţi de tineri.

De la înălţimea amvonului, mulţimea se în-tindea, ca un covor fermecat, până la margineapădurii, şi ascultau cu toţii Sfânta Slujbă şi corulpreoţilor, al tinerilor şi al fetelor, dus de micro-foane până în depărtare şi spre înaltul cerului. Şiatunci, ca într- o minune, norii s- au despărţit îndouă porţi uriaşe marmaţiene, prin care au pă-truns razele de aur ale Sfântului Soare ca niştesăgeţi aprinse.

La biserica din Moisei, cu hramul SfinteiFecioare Maria, slujba a fost ţinută de Preasfin-ţitul părinte justin cu cei mai mulţi dintre preoţimarmaţieni. O slujbă cum nu s- a mai văzut, lasfârşitul căreia neau fost acordate cele două crucide aur, ca semn de înaltă distincţie creştin-mar-maţiană, şi am avut ocazia să vedem zeci de co-loane ale credincioşilor, cu preoţii în frunte şimulţimea de prunci, de tineri şi bătrâni, îndrep-tându- se spre satele lor şi slăvind- o în cântece peSfânta Fecioară. Şi tot văd aceste imagini, fie învis, fie când le povestesc,pe fundalul heraldic ma-ramureşan al porţilor împărăteşti şi al bisericiide lemn. Să fie aceasta oare şi icoana de sfârşit avieţii şi a trecerii spre celălalt tărâm?

S- a tot vorbit despre ceea ce se întâmplă cusufletul după moartea corpului. Şi s- au scris chiarcărţi de călăuză a sufletului după moarte, făcândaici abstracţie de povestirile mitologice, de obolulpe care trebuia ca să- l plăteşti lui Charon să tetreacă peste fluviul Acheron, cu toate că şi ele îşiaveau temeiul lor. Este vorba despre aşa- numita„întoarcere din morţi”, căreia astăzi i se zice„moarte clinică”.

Istoria sângeroasă a omenirii neoferă frecvente imagini cu câmpurile

19



ð


■ Dumitru BalanViaţa unui cărturar

■ Aura ChristiSculptorul

■ David BoscFântâna limpede

■ Nicolae BârnaPuntea artelor

Alexandru SurduLa porţile împărăţiei

A fost cândva, aici, împărăţiavoievozilor români, ascunsă multăvreme de ochii liftelor păgâne sub

ocrotirea „Măriei Sale Codrul”.Voievozii s- au pierdut în istorie, caşi urmaşii lor, care mai rătăcesc şi

azi prin lume, lăsând în urmă- lepădurea şi lemnul din care şi- aufăcut marmaţienii case şi porţi

împărăteşti

■ Academia Română (1866-2016)Cultura istoriei şi a credinţei

20


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Cu şaizeci de ani în urmă (1955),într- o ţară de mare tradiţie intelec-tuală şi politică1, ce nu- şi uita loculocupat cândva pe eşichierul mon-

dial, un istoric celebru al artelor şi al arhitecturii,germano- britanicul Nikolaus Pevsner scria ocarte de răsunet intitulată The Englishness of En-glish Art (Anglicitatea artei engleze). Fără sfialăşi fără temerea unor critici acerbe din parteaagresiv- măruntei erudiţii, reputatul autor – unstrăin venit în spaţiul Albionului – a pus în lu-mină tot ce a putut fi permanenţă stilistică, pro-pensiune formală, spirit al epocii în fiecare maremoment al artei insulare, de la goticul perpendi-cular la hogarth, de la Reynolds la grădinile ro-mantice. Cartea şi teza sa au convins. Ar fiexcesiv oare să vorbim într- o zi, în termeni cum-pătaţi, epuraţi de complexe inutile, întemeiaţi la

tot pasul pe datele observaţiei istorice, etnogra-fice, stilistice, de românitatea artei, mai larg, aculturii româneşti?

Dacă avem în minte tot ce s- a putut făuriconceptual în această cultură românească înprima jumătate a secolului trecut, de fiecare datăla nivelul unei superioare eseistici, întru contu-rarea şi demonstrarea unui spirit, a unui specific,a unui suflet naţional, de către scriitori şi filosofi,psihologi şi artişti, esteticieni şi istorici, arheologişi critici, de la Ibrăileanu şi Lovinescu la Blaga,de la Drăghicescu la Ralea sau Şirato, de la Pâr-van şi Călinescu la Mircea Vulcănescu, de laCamil Petrescu şi Mircea Eliade la Dan Botta şila Noica, răspunsul nu ar fi foarte greu, nici lipsitde aura autenticei, pasionatei reflecţii pe margi-nea faptului de cultură, de artă românească. Des-chid o scurtă paranteză. Cercetarea dicţionarelorne poate arăta că termenul de românitate, indi-când caracterul românesc, specificul românesc,descendenţa românească a unui fapt de civilizaţieeste mai puţin folosit2, atunci când nu este socotitdrept învechit şi rar3. Fără să doresc a polemizacu prietenii lingvişti, voi spune că, după opiniamea, termenul de românitate, cu un sufix împru-

mutat de la substantivele de origine romanică,conţine o organicitate flexibilă pe care nu o are cumult mai folositul românism – socotit ca desem-nând sentimentul naţional al românilor4 –, cu onuanţă militantă care îi poate scădea credibilita-tea la folosire (când, de pildă, am vorbi despre –aleg la întâmplare – cruciada românismului).

Reîntorcându- mă la cartea lui Pevsner voimai aminti interesanta sa observaţie: „The his-tory of styles as well as the cultural geography ofnations can only be succesful… if it is conductedin terms of polarities”5. În acest sens tocmai, cuani în urmă notam împrejurarea că în culturanoastră cel puţin o polaritate există şi ea constăîn împletirea spontaneităţii fruste a timpurilorarhaice cu armonia, echilibrul şi liniştea clasici-tăţii6; cea dintâi uneşte blocurile de piatră ale ce-tăţilor dacice din munţii Orăştiei cu bârneleputernice ale caselor şi bisericilor de lemn dinMaramureş sau Gorj, brâncuşiana Cuminţenie apământului cu ciopliturile lui Vida Gheza şiApostu, cea de a doua merge de la echilibrul Vo-roneţului şi al Pătrăuţilor la reculegerea ctitorii-lor cneziale din haţeg, de la armonia picturilorexterioare de la Arbore, Moldoviţa şi Suceviţa laeleganţa pânzelor lui Pallady.

Dacă locul civilizaţiei noastre se află într- oEuropă de Sud- Est ce aparţine Răsăritului conti-nentului7, aşadar, uneia din cele două Europecomplementare care, sper, spulberă iluzia uneiEurope unice cu iz de cazarmă8, el se găseşte şiîntr- un spaţiu euromediteranean – şi el comple-mentar celui euroatlantic de care se deosebeştesensibil din punct de vedere economic, social, psi-hologic şi cultural – care îl leagă în chip fericit dechiar rădăcinile istorice ale continentului.

O trăsătură incontestabilă a românităţiieste deschiderea către toate orizonturile geogra-fice şi culturale. Am vorbit cândva despre Româ-nia ca despre o Europă în miniatură, singurul locunde – după dispariţia Iugoslaviei – poţi întâlni,alături de toate formele de relief, toate confesiu-nile şi toate religiile aceluiaşi continent, toate sti-lurile artistice şi arhitectonice, de la lăcaşurigreco-romane la clădiri „art nouveau” şi cubiste;ba chiar poţi găsi această diversitate până la ni-velul fundamental al limbii despre care, într- untext mereu citat, ne spune câte ceva încă GrigoreUreche: „Aşijderea şi limba noastră din multelimbi ieste adunată şi ne ieste amestecat graiulnostru cu al vecinilor de prin prejur, măcar că de

acelea imense, presărate cu cadavre,printre care trec învingătorii admi-rându- şi „opera” şi, uneori, plângân -

du- şi camarazii. Dintre miliardele de cadavre careau avut această soartă, s- au găsit fireşte şi multecare, ajutate sau nu, s- au „întors din morţi”. S- auîntâmplat adesea astfel de „întoarceri” ale unor„morţi” şi fără ca să fie adunaţi de pe câmpurilede bătaie, căci oamenii mai mor, în ciuda coman-danţilor de oşti, şi pe la casele lor.

Din relatările acestora s- au şi născut totfelul de povestiri. Aşa s- a făcut şi celebra Carte ti-betană a morţilor (BardoTödel), atât de frecventcitată. Dar există „cărţi ale morţilor” pentru fie-care tip de civilizaţie. Ele au fost considerate multtimp drept simple fabulaţii, mai ales pentru totfelul de amănunte legate de întâmplările petre-cute sufletelor „după moarte”.

Aceasta, până pe la mijlocul secolului trecut,când s- au perfecţionat mijloacele de reanimare, şicând a devenit ceva aproape obişnuit şi frecventsă fii „readus” la viaţă, datorită numărului imensde accidente, care se petrec în ţările occidentale,pentru a compensa oarecum, în felul acesta, mi-lioanele de morţi pe care le provoacă „lumii atreia”. Ei bine, o parte dintre medicii reanimatori,pe care nimeni nu- i opreşte să fie şi autori cu oa-recare priză la cititorii de curiozităţi, şi- au făcutun fel de meserie de „reporteri ai morţii” şi s- auapucat să- i interogheze pe reanimaţi în legăturăcu întâmplările sufletului „după moartea trupu-lui”. Bazându- se pe mai multe relatări, unii auajuns la concluzia că „există viaţă după moarte”.

Nu intrăm în amănunte, dar „reanimarea”nu este o înviere din morţi. Iar noi, creştinii, oştim. Nimeni n- a venit din morţi să ne poves-tească, şi numai Mântuitorul a înviat „cu moarteapre moarte călcând”. Iar învierea morţilor n- o vorface medicii, cu aparatele lor, ci se va face atuncicând va sosi clipa cea mare a judecăţii.

Se petrece însă ceva în aceste cazuri, dar nuo moarte, ci mai degrabă o „trăire”, cum îi spununii, la limita vieţii. O limită pe care unii nu reu-şesc s- o treacă, deoarece altfel nu s- ar mai în-toarce. Multe dintre povestirile reanimaţilor auceva în comun, şi multe seamănă cu cele mitolo-gice sau cu cele din „cărţile morţilor”, altele însănu seamănă cu acestea, ci cu relatările obişnuiteale povestirilor creştine despre rai şi iad. Curiossau nu, dar povestirile diferă de la credinţă la cre-dinţă, dar nu în sensul doctrinar al cuvântului,căci fiecare „trăieşte” apropierea morţii în felulsău, aşa cum şi- o imaginează el, dar în care a cre-zut şi, mai ales după „revenire”, crede cu şi maimultă tărie.

Şi povestesc unii reanimaţi că, trecândprintr- un tunel întunecat, ajung ca la un fel deporţi strălucitoare prin care, dacă reuşesc sătreacă, îi întâmpină o fiinţă de lumină şi întregtărâmul în care intră este al unei lumini nemai-văzute. Citind aceste povestiri, eu am mereu înminte porţile împărăteşti marmaţiene, căci nicin- am mai văzut şi n- am mai auzit de altele maifalnice. Şi- n depărtare „văd albind” biserica cuturla ei pierdută- n nori, de unde ni se- arată şi lu-mina sfântă.

În spiritul vechilor noastre povestiri, mi- limaginez şi pe Sfântul Petru, păzitorul Porţii, întoată strălucirea Sa. Nefiind însă pe tărâmul mor-ţii, ci al trăirii întru cele sfinte, mă va opri, debună seamă, pe mine păcătosul. Ce- ai făcut oviaţă întreagă?, o să mă- ntrebe Sfântul, tot um-blând prin lume, de n- ai ajuns decât acum la por-ţile împărăţiei? Am rătăcit prin întuneric, Sfinte,ca un orb, căci singur n- am găsit lumina cea ade-vărată.

Numai cândva, de mult, într- o zi de sărbă-toare a Sfintei Fecioare Maria, în curtea Mănăs-tirii din Dragomireşti, părintele stareţ Sofronie, abătut pentru noi, păcătoşii, cu toiagul dreptei Salecredinţe, la Porţile Împărăţiei Cerului. r

ð

Răzvan TeodorescuUn concept identitar necesar:românitatea

■ Academia Română (1866-2016)În preajma centenarului Marii Uniri (1918-2018)Dezbaterile Academiei Române ■ Identitatea Naţională

1 Aceste reflecţii pot fi găsite în textul meu Sobra ar-monie în Drumuri către ieri, Bucureşti, 1972, p. 194

2 Îl găsim în noul dicţionar universal al limbii române,Bucureşti- Chişinău, 2006, p. 1236 cu trimitere la un text allui Ibrăileanu

3 Dicţionarul limbii române, XIII, Bucureşti, 2010, p.537 cu trimitere la un text al lui hasdeu

4 ibidem. Românismul socotit de Constantin Rădu-lescu- Motru a fi „un nou naţionalism”, exprimând o conştiinţăcomunitară (Sufletul neamului nostru. Calităţi bune şi de-fecte, Bucureşti, 1910, p. 99, idem, Catehismul unei noi spiri-tualităţi, ed. II, Bucureşti, 1939; idem, Etnicul românesc.Comunitate de origine, limbă şi destin, Bucureşti, 1942) a con-stituit obiectul unei polemici cu Nichifor Crainic (Ortodoxieşi etnocraţie, Bucureşti, 1937, p. 112 şi urm.) care îi reproşafilosofului eliminarea din „românism” a ortodoxismului, iden-tificat de Crainic drept cel dintâi într- un stat etnocratic (ibi-dem, p. 130 şi urm., p. 275 şi urm.)

5 The Englishness of English Art, Londra, 1955, p. 18 6 R. Theodorescu, Arhaitate şi clasicitate, în Dru-

muri…, p. 185- 1897 idem, Roumains et Balkaniques dans la civilisation

sud-est européenne, Bucureşti, 1999 8 Idem, Cele două Europe, Bucureşti, 2013, p. 10

21



la Rîm ne tragem, şi cu ale lor cuvinte ni- s ames-tecate”9, fostul elev al iezuiţilor din Polonia amin-tind vocabulele latineşti, „frânceşti”, greceşti şileşeşti, turceşti şi sârbeşti.

Această diversitate genuină va fi fiind, pro-babil, şi explicaţia unei particularităţi ce se ceremereu menţionată: apartenenţa, puţin frecventăpe alte meridiane, a unor personalităţi de origineromână la mai multe culturi, din Renaştere pânăîn avangardă, de la Nicolaus Olahus şi Petru Mo-vilă, la Nicolae Milescu şi Dimitrie Cantemir, dela Tristan Tzara la Marcel Iancu şi Eugen Io-nesco. Scriam în introducerea la cel deal treileavolum al tratatului academic de Istoria români-lor10 că două sunt elementele definitorii ale „ro-manicilor Orientului”: latinitatea şi statalitatea.Rând pe rând, de- a lungul anilor, am cercetat ex-presiile culturale ale singurei ortodoxii latine şiale singurei latinităţi ortodoxe din lume, lipsa deostentaţie a primelor noastre monumente medie-vale creştine de la Curtea de Argeş şi Rădăuţi –fără dimensiunile uriaşe sau bogăţia materialelorpuse în operă pentru foştii nomazi şi foştii păgâniabia creştinaţi, la Pliska şi Preslav, la kiev şiNovgorod, la Székesfehérvár şi Studenica –, aşij-derea claritatea formelor arhitecturale şi armoniacromaticii din arta populară şi cultă, nuanţele in-dividualismului românesc de sorginte latină – cuataşamentul total ametafizic pentru realităţi.După cum în legătură cu statalitatea româneascăpăstrată în timpurile Turcocraţiei, m- am aplecatasupra „mentalităţii tranzacţionale” în cuprinsulcăreia intră geniul negocierii, arta disimulării,prudenţa politicii – mergând de la sfaturile luiŞtefan cel Mare către urmaş până la zăbava întrualianţe a Brâncoveanului –, paternalismul recu-rent, în formula liderului mesianic chiar, fatalis-mul de sorginte bizantină, ingeniozitatea unorsoluţii – iarăşi politice – la răscruce de imperiidintre care cea mai notabilă rămâne dubla ale-gere a lui Cuza în ianuarie 1859. Individualismulde descendenţă latină, ca parte a românităţii că-reia „nu- i place tovărăşia”11 îşi va fi avut origineaîn adâncurile evului mediu aşa cum o arată unepisod din veacul întemeierilor de ţară12: în jurullui 1370, în timpul domniei muntene a lui Vladi-slav I – pe când sârbul Nicodim întemeia primelemânăstiri ştiute la noi, Vodiţa şi Tismana – aflămcă unii călugări români ajunşi la lavra athonităCutlumuz se întorc pe meleagurile lor refuzândtraiul comunitar, cenobitic sau chinovial, prefe-rând viaţa idioritmică, izolată, solitară, retraşi încodrii şi margini de poiene, o viaţă singuratică şireflexivă, într- un trai robust, ţărănesc.

Investigaţiile de etnopsihologie, analizânddeopotrivă fondul biologic, mediul geografic şi tre-cutul istoric al unui popor – realizate la noi de, demult timp uitatul, Dumitru Drăghicescu în 1907,până la Constantin Rădulescu- Motru exact treidecenii mai târziu, legat de tradiţia maiorescianăşi având descendenţi pe Nae Ionescu şi pe MirceaEliade – au privit şi către ortodoxia noastră la-tină, parte a românităţii, despre care scriam cuani în urmă încercând să o fixez în centrul lumiiromâneşti13. Era o lume a cumpănirii şi a toleran-ţei, carteziană avant la lettre, şuguind cu sfinţiişi râzând bonom de isprăvile lui Satan în cărţileşi în zugrăvelile populare cu atâtea Judecăţi deApoi, într- o laxitate a disciplinei credincioşilor înlăcaşul bisericesc condamnată aspru de cătreorientalul caucazian Antim Ivireanul („vorbim şirâdem şi facem cu ochiul… mai rău decât pe la

cârciume”14); o lume fără niciun fel de aderenţă laentuziasmele mistice şi la sfâşierile eretice ale în-vecinatelor medii slave, pendulând între sacru şiprofan, între, pe de o parte, majestatea reculeasăa lăcaşului împodobit cu fresce sau exiguitateaspaţiului închis al locuinţei ţărăneşti descinzânddin megaronul preistoric şi, pe de altă parte, pe-numbra pridvorului de biserică sau de prispă aunei case deschise către natura pe care o insi-nuează în viaţa de zi cu zi a românului. Şi cu ace-laşi prilej continuam reflecţia mea15: aflată înspaţiul unei tradiţii ortodoxe cezaro- papiste, ab-solutiste nu odată, într- unul al ruralităţii econo-mico-sociale cu al său corolar care este menta-litatea nobiliară, civilizaţia românească a cunos-cut frecvent, în epoca sa veche şi în pragul primeimodernităţi16, atitudini de autoritate monarhicăce compensau, nu o dată, slăbiciuni politice şicrize morale (cazul fanariot este notoriu); atitu-dini reluate cu mai mult sau mai puţin succes, cumai multă sau mai puţină dexteritate culturală,în ceea ce a fost – ba chiar este şi va mai fi încă –un cult al liderului (prefer această sintagmă celeitocite şi false de „cult al personalităţii”, uneorifiind vorba – spre a pomeni o găselniţă a lui Şer-ban Cioculescu, cred – de câte o „personulitate”).

Asemenea atitudini monarhice – traduse înconştiinţe dinastice, în proclamarea lor prin arhi-tecturi funerare şi iconografii pictate, prin cronicide familie şi inscripţii dedicatorii – ne conduc cer-cetarea spre cel de al doilea element definitoriual românităţii, anume statalitatea fără de carerealitatea „domniei” ar fi fost inoperantă. Aici vatrebui să ţinem seama de rezultatele celor mai re-cente studii de turcologie de la noi; acestea auarătat limpede că după momentul de rezistenţăromânească în faţa ofensivei otomane, între sfâr-şitul secolului XIV- lea şi prima jumătate a seco-lului al XVI- lea, a venit cea de a doua etapă alocului românilor în sistemul Turcocraţiei: estevorba de dominaţia indirectă, în fond de autono-mie după a doua jumătate a veacului al XVI- lea17,determinată de raţiuni economice ştiute, în con-diţiile europene în care tribut către Poartă plă-teau şi imperiul german şi Dubrovnik- ul, depildă18.

Aceleaşi cercetări de arhivă indică, în zonageneralizantă a etnopsihologiei, faptul grăitor alsolidarităţii magnaţilor unguri din Ardeal înain-tea cererilor Porţii şi, dimpotrivă, dezbinarea bo-ierimii moldo- valahe19 (chiar şi în faţa primejdieicu transformarea în paşalâc voită la 1595 deSinan paşa)20. În aceste noi condiţii de după 1550,de negociere cu succes a unor autonomii politiceşi spirituale, am denumit atitudinea românească

în faţa presiunii Islamului – ca o nouă particula-rizare în cuprinsul primei noastre modernităţi –drept o „mentalitate tranzacţională” .

Adaptam astfel, de fapt, unei secvenţe isto-rice precise formatoare de fiinţă naţională, carac-terizarea pe care, acum optzeci de ani MihaiRalea o folosea într- o cunoscută investigare a fe-nomenului românesc21, atunci când vorbea despre„spiritul tranzacţional” în materie de politică şimorală 22. Vechi creştini şi sedentari23 înconjuraţide mase uriaşe de păgâni migratori, latini în abiaamintitul ocean slav şi asiatic, aflaţi în calea im-periilor creştine şi ataşaţi unui cult soteriological conducătorului arătător de drum, românii separticularizează prin „mentalitatea tranzacţio-nală”. Aceasta descinde, în trecutul românesc, dinparticularitatea esenţială că, în ansamblul Euro-pei orientale – cu excepţia imperială a Rusiei –numai aici s- a păstrat, neîntrerupt, un stat orga-nizat cu cârmuitori şi dinastii proprii, cu principiindependenţi la început, autonomi mai apoi.Aceasta, în vreme ce, rând pe rând, Bulgaria însecolul al XIV- lea, Serbia, Grecia, Albania în se-colul al XV- lea, Ungaria şi Cehia în secolul alXVI- lea, Polonia în secolul al XVIII- lea, cădeau înfelurite stăpâniri, turcească sau habsburgică, ru-sească sau prusacă. Pentru conservarea acestuistat, pentru ocuparea scaunelor princiare de laBucureşti, Iaşi şi Alba Iulia pertractările perma-nente au fost, aşadar, necesare – cu tot ce impli-cau ele moral şi material –, în acest fel dăinuindceea ce se numea în limbajul Sublimei Porţi, „ti-căloasa raia” (păstrarea statului a făcut ca şi emi-graţia politică să nu fie un fenomen curent încazul nostru – spre deosebire de atâtea cazuri est- şi chiar central- europene –, de unde şi slăbiciuneaexcesivă şi endemică a organizărilor târzii aleunei atare „emigraţii” după cel deal doilea războimondial).

Aici alianţele deconcertante, trădările opor-tune, asasinatele politice, corupţia nestăvilită –cuvântul „mită”, de exemplu, apare încă într- untext de epocă brâncovenească, aşa-numita „cro-nică anonimă”24 – fac casă bună cu flatarea, cufraza hiperlaudativă pentru liderul local, autentichomo magus mesianic, de la Carol al II- lea la Co-dreanu, de la Antonescu la Gheorghiu- Dej şi laCeauşescu sau la vremelnicul stăpânitor străin,de la padişahul stambuliot la ţarul rus şi la „che-sarul” de la Viena, până la hitler şi la Stalin.

Latinitate, statalitate, românitate, iată treielemente ce desemnează o insularitate etnică,ling vistică şi politică, reprezentând, de fapt, mie-zul concluziilor noastre de istorie, istorie a credin-ţelor şi a artelor naţionale.

Limpede este că această românitate se aflăacum în orizontul a ceea ce sociologii numesc cul-tura de supravieţuire – însoţită de fatalism, pesi-mism, paternalism, de încercări nesfârşite deadaptare – şi ne putem întreba dacă la un orizontmai îndepărtat se va fi aflând şi pentru noi o cul-tură de dezvoltare25. Istoria de până acum a ro-mânităţii ne lasă să o sperăm. r

9 Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, ed. II, ed.P.P.Panaitescu, 1958, p. 67

10 Bucureşti, 2001, p. IX11 C. Rădulescu- Motru, Psihologia poporului român,

Bucureşti, 1937, p. 1112 Documenta Romaniae Historica, I, Bucureşti, 1966,

p. 503- 505; cf. Răzvan Theodorescu, Bizanţ, Balcani, Occidentla începuturile culturii medieval româneşti (secolele X- XIV),Bucureşti,, 1974, p. 226- 227

13 Repere de mentalitate românească, în Picătura de is-torie, Bucureşti, 1999, p. 162 de unde extrag pasajul următor

14 Didahii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1982, p. 2515 R. Theodorescu, Repere…, p. 163- 16416 idem, Despre prima modernitate a românilor, Bucu-

reşti, 200117M. Maxim, O istorie a relaţiilor româno-otomane cu

documente din arhivele turceşti, I, Brăila, 2012, p. 30- 31 18 ibidem, p. 4919 ibidem, p. 62, 81, 8220 idem, noi documente turceşti privind ţările române

şi Înalta Poartă (1526- 1602), Brăila, 2008, p. 251. Tot aici (p.230), învăţatul coleg nota, pentru secolul al XVI- lea, „remar-cabila stabilitate a cuantumului tributului Transilvaniei… da-torită în primul rând solidarităţii rezistenţei „clasei politice”ardelene în faţa presiunilor Porţii, în contrast cu dezbinareaboierească moldo-munteană şi imperfecţiunea sistemului(electiv-ereditar) de desemnare a domnilor, care oferea ÎnalteiPorţi un teren favorabil împlinirii dezideratelor sale finan-ciare, acceptând candidatul care oferea majorarea tributului”.

21 Fenomenul românesc, Bucureşti, 1933, p. 5- 722 R. Theodorescu, Despre prima modernitate…, p. 2023 Pasajul care urmează este de găsit în Repere de men-

talitate…, p. 164- 165 24 Istoria Ţării Româneşti de la octombrie 1688 până la

martie 1717, ed. C. Grecescu, Bucureşti, 1959, p. 72 25 Pentru aceasta zece ani de adaptare. Starea naţiunii,

Institutul Pro, Bucureşti 2001, p. 8

Această diversitate genuină va fifiind, probabil, şi explicaţia uneiparticularităţi ce se cere mereumenţionată: apartenenţa, puţin

frecventă pe alte meridiane, a unorpersonalităţi de origine română lamai multe culturi, din Renaştere

până în avangardă, de la NicolausOlahus şi Petru Movilă, la NicolaeMilescu şi Dimitrie Cantemir, de la

tristan tzara la Marcel Iancu şiEugen Ionesco

22


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Identitatea etnică poate fi definită celmai bine drept conştiinţa de sine aunui popor, bazată pe câteva elemente.Identităţile popoarelor occidentale s- au

format, probabil, mai devreme decât ale celor ră-săritene şi în condiţii diferite. Statele din Occi-dent au adăpostit în Evul Mediu popoare maiomogene, iar dacă nu au avut astfel de popoare şile- au format prin omogenizare forţată. Când s- auconstituit naţiunile moderne, multe state occiden-tale adăposteau deja astfel de popoare relativcompacte, de aceea acolo s- a născut ideea destat- naţiune. Identităţile acestor naţiuni au avutpână de curând o puternică tentă sau componentăpolitică.

În Europa Centrală şi Sud- Estică, astfel destate care să adăpostească câte o singură naţiunenu au existat, în general, ci, dimpotrivă, s- au for-mat de timpuriu regate şi imperii cu numeroaseetnii în sânul lor, care au devenit naţiuni mo-derne în aceste condiţii, de lipsă a statului naţio-nal unitar. Identitatea românească s- a format,prin urmare, în absenţa unui stat unitar, care să- icuprindă pe toţi românii, să le fie scut, mijloc deorganizare şi instrument de apărare. De aceea, încazul românilor, dar şi al altor popoare din zonă,componenta politică a naţiunii este estompată,fiind subsumată celorlalte conţinuturi de bază:limba, originea istorică, religia (confesiunea), cul-tura, tradiţia etc. Cu alte cuvinte, naţiunea a avutla români, în primul rând, aspect etno- cultural şinu politic.

*În deceniile din urmă – după frângerea zăga-

zurilor dictaturii comuniste – opiniile despre trecu-tul românilor, exprimate în mijloacele de difuzareîn masă cu multă dezinvoltură, sunt tot mai nume-roase şi mai extravagante. Doar trăim, în fine,într- o ţară liberă! Uneori se creează impresia căaceste formulări, greu de înseriat, neagă totul şi ac-ceptă totul, după împrejurări, fără niciun respectpentru cercetarea autentică, făcută cu metodele cu-noscute şi consacrate ale meseriei de istoric.

Şi regimul comunist a cunoscut asemeneaavataruri, dictate de interese politice, externe şiinterne, dar controlate îndeaproape de serviciispecializate: 1) A fost mai întâi etapa proletcul-tistă, din timpul „obsedantului deceniu” (anii ’50ai secolului trecut), când românii trebuiau să fieslavi sau de origine slavă, înfrăţiţi etern cu „ma-rele frate de la Răsărit”, de unde venea, iremedia-bil, „lumina”; 2) a urmat apoi destinderea din anii’60, când se revenise (cu anumite excepţii) la va-lorile naţionale tradiţionale şi când etnogeneza afost prezentată în limite raţionale, chiar corecte(prin eforturile elitei academice), românii fiindreaşezaţi în familia popoarelor romanice; 3) sprefinalul perioadei comuniste, au apărut câteva de-rapaje „traciste” şi „daciste” (în spirit protocronistexagerat) – susţinute de o grupare a elitei de par-tid – dar acestea nu au pătruns, din fericire, înmanuale şi nu au ajuns să predomine în mijloa-cele de difuzare în masă.

După 1989, nemaifiind nicio limitare ideo-logică de tipul cenzurii, lucrurile s- au dezlănţuitşi, până la un punct, era firesc să se întâmple aşa.Lumea se săturase de „glorie eternă”, de „geniulCarpaţilor”, de „unitate, permanenţă şi continui-tate”, de „victorii neîntrerupte”, de toată istoriafestivistă cultivată de propaganda de partid, laradio şi în puţinele ore de program TV. Cum opi-nia publică era obosită şi dornică de lucruri spec-taculoase, şocante, spuse şi scrise în forme frusteşi chiar obraznice, anumiţi creatori tineri (sau re-lativ tineri) şi- au dat seama, imediat după 1989,că sosise momentul lor, că era vorba despre „acum

ori niciodată”. Şi astfel, unii intelectuali, dintreaceia fără pregătire de specialitate, au dat dru-mul unui şuvoi de invective, maculând întreg tre-cutul românesc şi, odată cu el, poporul român dintoate timpurile, prezentat ca fiind incapabil denimic solid şi valoros de- a lungul vremii, ca masăinertă, cuprinsă de un ancestral spirit gregar, laşşi pasivist, vorbind o limbă bună numai pentruînjurături şi cultivând un poet naţional vetust,„autohtonist, naţionalist şi antisemit”, considerat„cadavrul nostru din dulap”. Alţii, mai subtili, fi-indcă erau specializaţi în studiul trecutului, aurecurs la un alt registru, lipsit de invective directeşi de expresii suburbane, dar la fel de neconcor-dant cu realitatea de demult: ni se dezvăluia fap-tul că tot studiul trecutului (istoriografia) făcutde români era mitizat, adică era prezentat subformă de clişee, în manieră glorificatoare şi naţio-nalistă, era destinat preamăririi faptelor strămo-şilor, era un şir infinit de povestioare frumoase;acest lucru se întâmplase de la cronicari încoace(şi se ajunsese în acelaşi fel până la Iorga, Giu-rescu, Panaitescu şi Brătianu etc.), fiindcă istori-cii români au fost cu toţii naţionalişti incurabili,pe de o parte şi fiindcă adevărul istoric nu existăoricum, pe de altă parte.

Felul acesta de a scrie despre trecut în ma-nieră neprofesionistă şi denigratoare a prinsfoarte repede şi din alte motive decât cele relevatemai sus. Un motiv a fost setea autorilor şi, maiales, a editurilor de bani. Banii se fac din vânzări,iar vânzările devin relevante (chiar copleşitoare)printr- o bună reclamă sau – cum se spune azi –printr- un marketing performant. Prin astfel demetode, cărţi modeste sub aspect istoriografic, al-cătuite însă în stil eseistic, scrise cursiv, frumos,convingător, au ajuns să acapareze piaţa, să fiecumpărate din greu, să fie cerute, comentate, ci-tite în tren şi avion etc. Erau adevăratebest- seller- uri! Iar autorii respectivi, văzând câtde bine mergea afacerea, au continuat, scriindcărţi pe bandă rulantă, câte trei- patru pe an deindivid, pe teme tot mai extravagante şi mai în-depărtate de realitatea trecută. Acest lucru nuavea cum să fie rău sau condamnabil în sine. Înfond, gustul publicului (influenţat bine ori rău,prin metode oneste sau oneroase) este suveran şidecide soarta de librărie a unei opere. De blamatera cu totul altceva, anume confundarea acestorproduse uşor vandabile cu operele istorice şi cul-tivarea intenţionată a ideii periculoase şi greşitecă „aşa trebuie scrisă istoria”, formulând în lim-baj atractiv impresii (cât mai neobişnuite, inge-nioase şi chiar trăsnite) despre trecut.

Fireşte, au apărut reacţii ale specialiştilordomeniului faţă de asemenea produse neistorice,unele adevărate elucubraţii „artistice”, care, rela-tivizând complet viaţa trecută a românilor, arun-cau un blam nemeritat asupra prezentului,asupra meseriei de istoric şi asupra poporuluinostru în general. Dar acestea, fără să beneficiezede concursul unor edituri la modă, al lansării dinpartea unor „intelectuali subţiri” („boierii minţii”)şi al mijloacelor de difuzare în masă – preocupatede scandaluri politice şi mondene, de cancan- uri,manele şi zvonuri – au rămas în umbră, fiind re-ceptate doar de către specialişti, adică tocmai deaceia care nu aveau nevoie să fie convinşi cum secercetează trecutul şi cum se scrie istoria.

Dar a apărut şi un tip de reacţii din afaracâmpului specialiştilor, din partea unor oameniiubitori de trecut, amatori în ale meseriei, mulţidintre ei patrioţi autentici, unii trăitori departede ţară, cu nostalgia văilor carpatine, a netezimiicâmpiei dunărene ori a susurului undelor Oltului,Prutului ori Mureşului. Ceea ce i- a deranjat cel

mai mult pe aceşti „români adevăraţi” a fost pu-nerea sub semnul întrebării (de către autorii te-ribilişti pomeniţi mai sus) a originii românilor, aetnogenezei noastre, considerate incerte, nelămu-rite, discutabile. Se scrisese, în lucrările „critici-lor” evocaţi mai sus, că descinderea noastră dindaci şi romani rămânea un mit frumos prezentat,dar că posibila origine a multor români din com-ponente etnice eterogene, diferite şi străine dedaci şi romani (slave, cumane sau turcice în ge-neral, ungureşti, germanice etc.) este mult maiplauzibilă, mai aproape de realitate. Însă argu-mente noi şi puternice în acest sens – faţă de celecunoscute deja de istorici – nu s- au adus. Ca reac-ţie, „patrioţii” autohtonişti, profund jigniţi, au re-venit la teoria traco- dacică, reiterând origineanoastră pură în traci (daco- geţi), consideraţi deherodot, „cel mai numeros neam din lume dupăindieni”. Nu mai conta faptul că observaţia fusesefăcută în urmă cu circa două milenii şi jumătate.În afara nevoii de a răspunde „denigratorilor”menţionaţi la început, „daciştii” mai aveau unmotiv de a se dezlănţui în forma preferată de ei:se revendicau de la haşdeu şi mai ales de la Ni-colae Densuşianu (autorul unei lucrări erudite,însă fantasmagorice, intitulate „Dacia preisto-rică”), cel care pusese – mai mult fără voie – ba-zele unui protocronism devenit agresiv, după cecurentul trecuse prin faze diverse, inclusiv unasămănătoristă şi alta poporanistă. Prin urmare,ei, noii protocronişti, au negat şi neagă orice altăorigine a poporului român şi a limbii românedecât cea dacică. Astfel, pentru ei, românii suntdaci, iar limba română este limba dacilor; nepu-tând însă nega asemănarea românei cu latina(evidentă pentru oricine), ei spun că romanii şi- auînsuşit limba lor de la daci, din care ar fi derivatapoi toate popoarele romanice, vorbitoare de limbineolatine. Una din motivaţiile acestor elucubraţiieste năucitoare: romanii nu aveau cum să- i roma-nizeze pe traco- daco- geţi, care ocupau aproapetoată Europa, fiind astfel mult mai mulţi, mai vi-teji şi mai avansaţi ca romanii etc.

Este de prisos să mai spun că negaţioniştiide meserie, cei care contestă orice valoare a isto-riei româneşti, sunt noii „internaţionalişti”, ca-muflaţi sub lozinca globalizării, a europenis-mului, a integrării noastre în lume, a nevoii pier-derii identităţii, pe când daciştii sunt noii „autoh-tonişti”, cei care văd un fel de reînviere prin noiînşine, cu forţele noastre, capabile să uimeascăsingure lumea şi să arate că istoria s- a născut înCarpaţi.

*În peisajul trist al acestor avataruri, al aces-

tor poziţii extreme şi departe de adevăr, speciali-ştii – singurii în măsură să ştie ceea ce s- aîntâmplat în trecut – rămân muţi, miraţi, izolaţişi pierduţi. Iar publicul interesat, profund dezo-rientat, nu mai ştie ce să creadă sau ajunge să iade bune opiniile mai ademenitoare, mai frumosambalate, mai agresive. Iar agresivitatea vineacum nu atât prin publicaţii, televiziuni sauradio, cât mai ales pe Internet, pe E- mail, pe Fa-cebook, pe Twitter etc. Aşa, am ajuns, de exem-plu, să fiu acuzat de lipsă de patriotism, fiindcăsusţin în continuare „teoria învechită şi minci-noasă” a latinităţii românilor şi că nu fac eforturisă înţeleg „marea noastră zestre dacică” şi „creş-tinismul nostru de dinainte de hristos” (!). Acestreproş (pe care am fost tentat să- l ignor complet,după cum merita, de altminteri) este, totuşi, unuldintre motivele scrierii textului de faţă. r

Ioan-Aurel PopCum se scrie istoria

■ Academia Română (1866-2016) ● În preajma centenarului Marii Uniri (1918-2018)Dezbaterile Academiei Române ■ Identitatea Naţională

Este de prisos să mai spun cănegaţioniştii de meserie, cei carecontestă orice valoare a istoriei

româneşti, sunt noii„internaţionalişti”, camuflaţi sub

lozinca globalizării, aeuropenismului, a integrării

noastre în lume, a nevoii pierderiiidentităţii, pe când daciştii sunt

noii „autohtonişti”, cei care văd unfel de reînviere prin noi înşine, cu

forţele noastre, capabile săuimească singure lumea şi să arate

că istoria s- a născut în Carpaţi.

23



În pofida asimetriilor şi a fragmentariză-rii, a insulelor de prosperitate şi a sără-ciei endemice, a agitaţiei entropice şi arelativismului cultural, sub spectrul –

hidos – al corectitudinii politice, lumea de azi, in-terconectată, este un uriaş angrenaj planetar. Evi-dent, devine tot mai apăsător-anxioasă constatareacă globalizarea nu poate fi doar o provocare concep-tuală. Retorica ei dezinvoltă nu se poate dezinte-resa de gestiunea şi securitatea globală, noi fiinddeparte de a oferi generaţiilor care vin o lume „maisigură”, unificată sub spectrul spaimelor comune.Dar – ne întrebăm – poate fi controlată globaliza-rea sau este o ideologie fără stăpân? Încercând unrăspuns, Achim Mihu propunea o distincţie întreglobalizare (ca proces multidimensional), globalism(ca mesaj ideologic) şi globalitate, inventariind fap-tele petrecute, constatabile. De regulă, preopinenţiicomit o dublă eroare: reduc globalizarea la dimen-siunea economică şi, replicând celor care considerăcultura globală ca omogenizată şi omniprezentă,consideră că fenomenul cultural este imun la tăvă-lugul globalizării.

Globalizarea rămâne, însă, o temă tulbure,culpabilă, iscând adversităţi şi reacţii alarmiste,percepută de unii drept o extindere a pieţei (inter-naţionalizare), fluturată ca sperietoare, aşadar.Pentru alţii, ea pare un proces natural şi, negreşit,o ispititoare modă intelectuală, trezind emotivitateşi generând partizanate acerbe. Chiar înţeleasă caun „vulcan conceptual” (cum „circulă” în folcloruluniversitar), ea rămâne o gravă temă de reflecţie,fie în ipostaza de rău iminent, fie ca sursă de bene-ficii; oricum, „o realitate funcţională a postcapita-lismului”, implacabilă, anulând putinţa de a nesustrage unui proces „în marş”.

Să fie globalizarea un proces deja „confiscat”?Sau, mai degrabă, o tranziţie spre ceva nedefinit,propunând un nou experiment (planetar, de astădată), nestrăin de utopism, câtă vreme societateaglobală ar trebui definită, în numele eco- eficienţei,pe măsura maturizării proiectului, ca model func-ţional? Presupunând, fireşte, şi un control global.Această „inginerie globală” ar trebui să evite, spunvocile lucide, deviaţionismul anti- social (economi-cizarea), dar şi „mondializarea intereselor uneiţări”, în speţă americanizarea (dolarizarea), înofensivă după prăbuşirea lumii bipolare.

Poate capitalismul „edenizat”, transnaţionalacum, să atenueze conflictul dintre piaţa planetarăşi interesele generale? Firmele globale, prin deloca-lizare, sunt actorii jocului economic (pieţe offshore),insensibile (deocamdată) la scenariile catastrofice.Nu e vorba de resuscitarea unei „mode medievale”,ci, realmente, de acumularea unui pachet problema-tic (mediu, resurse, bomba demografică, arsenalulnuclear etc.), primejduind viaţa pe Terra. Pericolule real şi biliardul politic pare, dimpotrivă, a agitaparadigma conflictualistă întreţinând vechea do-rinţă de a împărţi „tortul” global. Or, „americanis-mul imanent” (în sensul monitorizării lumii)exercită o teribilă presiune, globalizarea fiind înţe-leasă, astfel, ca un concept ideologic, manevrat poli-tic-instrumental. Complexitatea lumii de azi (o lumedin ce în ce mai mică), păienjenişul interconexiunilorşi interdependenţelor, internaţionalizarea schimbu-rilor, metisajul cultural conduc la o proximitate glo-bală. Sau la globalizarea satului (cum s- a spus),pornind de la celebra sintagmă lansată cândva deMcLuhan, profeţind apariţia satului global.

Totuşi, globalizarea rămâne un subiect nebu-los, nedefinit, ambiguu, difuz; tratat unidimensio-nal, de regulă (economiceşte vorbind), fără abeneficia de o definiţie satisfăcătoare din unghi so-ciologic. Mai ales că, reamintim, globalul nu poateexista fără local. Iar viaţa lumilor locale (locallife- worlds) pare primejduită de tăvălugul globali-zării, pierzând stabilitatea şi siguranţa dealtădată. Îndreptăţit, se invocă glocalismul (sub de-viza „a gândi global / a acţiona local”), dar şi nivelulde globalizare al diferitelor zone din asimetrica

noastră lume. Încât, pornind de la aceste premise,efortul de a regândi conceptele în discuţie seanunţă anevoios şi imperios.

*Suspectat, nu fără temei, că ar favoriza o oc-

cidentalizare mascată, discursul universalist recu-noaşte, de fapt, că modernitatea ar fi proprietateaculturală a Vestului. Evident, această extensie glo-bală, cum spunea A. Giddens, conduce, inevitabil,la o accelarată dis- locare. Lumea e un întreg, con-exitatea şi complexitatea epocii obligă la promova-rea valorilor consensuale, pe de o parte; privind,însă, din celălalt unghi, universalismul – ca proiectcultural şi politic – are ca efect suprimarea diferen-ţelor, stârnind neîncredere şi, în consecinţă, reacţiipotrivnice, apărând localismul. Tema globalizării(concept, fenomen, proces, ideologie) preocupă in-tens şi atentează la supremaţia statului- container(omogen, închis), expus eroziunii. Concept-um-brelă, globalizarea defineşte o evidenţă: prin „de-mocratizarea tehnologiei” tele-planeta s- a „mic-şorat”, clamata ei unitate (conştientizată doar) de-vine o necesitate vitală în contextul noilor provo-cări. Internetul, de pildă, poate fi emblemaglobalizării; revoluţia comunicaţiilor a impus onouă conştiinţă a realităţii, instaurând societateamediatică (reţele, fluxuri globale). Omenirea a în-ţeles că are un destin unic, că civilizaţia noastrăeste fragilă, urmând o spirală a distrugerii (M.zürn); că, în fine, ca „societate mondială de risc”,ea trebuie să- şi protejeze viitorul. Deocamdată, înpofida multiplelor interconexiuni, lumea de azi„funcţionează” ca o diversitate fără unitate.

Bineînţeles, conştientizarea globalităţii, ine-vitabilă, tot mai acută într- o societate reflexivă, nutrebuie să vadă în global doar o exterioritate ame-ninţătoare; în fond, localul şi globalul nu se exclud.Mai mult, globalul pătrunde în spaţiul proprieinoastre existenţe, devine parte a culturilor locale.Încât voci lucide văd în localism o strategie antre-prenorială (aşa- numita „localizare globală”), ple-dând pentru o re- localizare în context global. IarRoland Robertson (v. Globalization, 1992) propu-nea chiar o inspirată sinteză lexicală, de mare cir-culaţie, impunând glocalizarea, recunoscând fatalaîntrepătrundere a celor două tendinţe „în conflict”.Transnaţionalizarea locului (Maarten hajer) în-seamnă un mediu cotidian modificat prin hibri-dare, biotopul naţional fiind penetrat şi ameninţatde numeroase fluxuri migratoare (produse, tehno-logii, modele).

Reaşezarea geopolitică a lumii nu este nici-decum străină de fenomenul globalizării. Fiindcă,evident, proiectul globalizării nu trebuie judecat însine, ignorând contextul şi consecinţele. Globaliza-rea, reamintea Paul Dobrescu, „defineşte şi fixeazăcadrul economic al societăţii contemporane”, „par-ticularităţile dezvoltării”. Iar agenda globală, subpresiunea „constrângerilor” (naturale, economice,politice etc.) nu mai poate accepta acum capitalis-mul triumfalist, expansiv, de tip cow- boy. E adevă-rat, SUA, ca ţară- azil, „a deschis lacătul globali-zării”; dar tot America, paradoxal, trăind multpeste posibilităţile ei reale, ca superputere îndato-rată, a impus direcţia consumistă şi contagiosul theAmerican Dream, beneficiind (ca putere- soft) de unimens prestigiu (atracţie, performanţă, influenţă)şi, concomitent, de un tratament ostil, demonizant,intensificând – la scara Planetei – antiamericanis-mul, odată cu politica intervenţionistă. Ca motor algândirii neoliberale, SUA „a deschis Planeta”; prinexternalizarea capacităţilor de producţie, condu-când la delocalizare, prin forţa inovativă (tehnolo-giile verzi), ritmul şi volumul investiţiilor „tigrilorasiatici”, poziţia sa de lider e ameninţată. Dincolode raportul de forţe al actorilor globali, în prefa-cere, regruparea priveşte şi soarta dramatică acelor „mici”. Declinul euforiei şi „mizeria prosperi-tăţii”, ca realităţi prezente şi presante, nu mai potfi minimalizate sau ignorate, escamotând cauzele.

Încât gestionarea responsabilă a inventarului cri-zist priveşte, azi, soarta Planetei (implicit, a specieiumane) şi cere o guvernanţă mondială, nicidecumrezolvări localiste. Ceea ce n- ar trebui să conducăla distrugerea localismului.

Ne- am putea întreba, alături de ClaudeLévi- Strauss (v. Toţi suntem nişte canibali), dacăexistă cale de întoarcere. Evident, nu. Specia noas-tră – observa marele antropolog – plăteşte pentrucă „a încălcat ordinea naturală”, ignorând alte căi /modele de dezvoltare. Societatea „fabrică entropie”(conflicte sociale, lupte politice, tensiuni psihice) iardecontul este uriaş. Scadenţa se apropie, începândcu prezervarea ecologică, epuizarea resurselor,ş.c.l. Paradoxul e că mondializarea (mediată) lacare asistăm, anunţată cu voioşie de cohorta ana-liştilor, „beneficiind” de o frenetică exploatare co-mercială, nu iese din ceea ce john B. Thompsonnumea, acuzator, „miopia prezentului”. Din păcate,responsabilitatea globală, conştiinţa acută a inter-dependenţelor se însoţesc cu „golirea etică” a vieţiipublice, cu deşertificarea morală. Motiv de a credecă renaşterea gândirii critice e cu putinţă. Şi, ne-îndoielnic, presant-necesară, contribuţia sociologieifiind decisivă. Cu obligaţia reînnoirii teoriilor so-ciologice, înţelegând că particularismul vs univer-salismul interferă, că ceea ce Robin Cohen şi Paulkennedy numeau Global Sociology (2007) în-seamnă, ca obiect de studiu, centrarea pe interde-pendenţele dintre local (comunitar), naţional şiglobal. Iar postglobalizarea (societatea postglobali-zată, deja prefigurată, cu fervoare teoretizantă, înmulte scrieri), dincolo de „deslimitarea obstacole-lor” la circulaţia de bunuri şi persoane, ar consfinţi,cum presupune Fr. Fukuyama, tocmai globalizareademocraţiei. Preocupat de Metanarativii actuali, şiAndrei Marga se întreaba, din justificate „raţiunifactuale”, dacă există un dincolo pentru globalizare(ca „achiziţie istorică”, generând aversiuni şi, des-igur, „costuri insuportabile”), aproape convins, peurmele lui Alan Greenspan, că globalizarea ar fi re-versibilă. Câteva erori, credem, comit cei ce reducacest fenomen expansiv, în marş istoric, la dimen-siunea lui economică, privind globalizarea doar ca„extindere la maximum a pieţei”. Într- o lume înmişcare, a „culturilor itinerante” (cf. james Clif-ford), a deznaţionalizării şi migraţiilor la scară pla-netară (devenind fenomen „natural”), globalismuleste inevitabil. Reţelele informatice, tehnice, finan-ciare, comunicaţionale şi civilizaţia totalizantă, cuale sale efecte nivelatoare, conduc implacabil înaceastă direcţie. Rezistenţa (necesară) rezidă înamprenta culturală, diferenţiatoare. Cultura repre-zintă cartea de identitate a fiecărei naţiuni. Or,ideologii postmodernismului, sub stindardul corec-titudinii politice, vor să amputeze conştiinţa naţio-nală, uitând (voit şi vinovat) că globalul nu trebuiesă sacrifice localul (naţionalul); adică bogăţia diver-sităţilor, acea armonie prismatică a lumii, în limbajeminescian. Un Guy Scarpetta făcea „elogiul cos-mopolitismului”, iar Leon Wieseltier anunţa că este„împotriva identităţii”, deşi Ernst Gellner ne aver-tiza: „nu trebuie să ne aşteptăm la sfârşitul epociinaţionaliste”. Încât ethosul transmodern încearcăsă împace tendinţele în conflict, atât la nivelul in-divizilor, cât şi la scara omenirii; altminteri, preci-pitarea ritmurilor Istoriei conduce la creştereaentropiei şi, implicit, la opacizarea lumii. Pierzândsensul devenirii, măcinată de rivalităţi, umanita-tea este incapabilă de a se percepe ca întreg. Iarglobalofobia, avertizează Daniel Cohen (v. nostemps modernes, 1999), înseamnă că avem de- aface cu „o revoluţie neterminată”, cu învingători şiînvinşi. r

Adrian Dinu RachieruIdentitate şi globalitate

Ideologii postmodernismului, substindardul corectitudinii politice,

vor să amputeze conştiinţanaţională, uitând (voit şi vinovat)că globalul nu trebuie să sacrificelocalul (naţionalul); adică bogăţia

diversităţilor, acea armonieprismatică a lumii, în limbaj

eminescian

Dezbaterile Academiei Române ■ Identitatea Naţională

24


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Temerile Uniunii Europene

De ce se teme Europa, din care şi Ro-mânia face parte, crezând, cel maiadesea, că are de înlocuit o identi-tate încă aflată în plină elaborare,

la nici un secol de la crearea statului modern?Până să ne hazardăm să găsim un răspuns la oîntrebare atât de ambiţioasă, nu ar strica săvedem ce înţelegem prin Europa. Cred că azi ve-chiul nume, de provenienţă cel mai probabil gre-cească, ne trimite cu gândul mai ales la omacrostructură politică, diplomatică, decât la ounitate culturală, la o paradigmă de civilizaţie,aşa cum s- a definit, secole la rând, europenitatea.În orice caz, vorbim de o Europă care a fost ne-voită să se reinventeze după al Doilea RăzboiMondial, şocată de ea însăşi şi de ororile în carepoate sucomba, în pofida marii culturii, a filosofieiraţionaliste, a muzicii şi literaturii, a principiilorde civilizaţie pe care le- a emanat, a DrepturilorOmului; vorbim despre o Europă sfâşiată vremede decenii de o „cortină de fier”, oficial acuzată,dar practic acceptată la finele războiului; vorbimdespre o Europă care a asistat neputincioasă lacrimele comunismului, care s- a scindat între Estşi Vest şi care s- a retras, treptat, nu într- o prac-tică a bunei guvernări, cât într- un discurs impe-cabil politic.

Europa de azi, o construcţie uriaşă, în carenimeni nu mai apucă să deretice de la un cap laaltul, se simte, iată, zguduită de probleme reale,care nu se mai pot rezolva prin discurs. Abia deaici începe falimentul acestui monumental pro-iect. Există, mai întâi, exemplele de disidenţă dininterior: cazul Greciei, al Ungariei, recent al Po-loniei, dar şi opoziţia constantă a Marii Britaniireprezintă simptome ale erodării unui sistem, alunei autorităţi. Criza emigranţilor, criza creatăde atacurile teroriste, sunt lovituri care vin dinafara sistemului şi care nu mai pot fi temperateprin alocare ori tăiere de fonduri sau prin politicieconomice şi sociale. Situaţia nu mai poate fi con-trolată nici legislativ, nici printr- o retorică ideo-logică. Ceea ce înseamnă că întreaga UniuneEuropeană a intrat într- o criză reală. Că nu exa-gerez o dovedeşte panica la care am asistat cuocazia nebuniei din Paris şi apoi din Bruxelles,când două dintre oraşele- simbol ale civilizaţiei eu-ropene, unul ilustrând trecutul cultural, altulprezentul politic, au fost paralizate de ameninţăriimposibil de contracarat.

Nu mă pricep la astfel de lucruri, observdoar ceea ce se vede cu ochiul liber. Şi se vede căîncepe să se clatine nu atât o structură, cât discur-sul care o legimitimează de ani buni. Dacă ne vomalege cu ceva din toată această tensiune, va fi, celmai probabil, erodarea unui anumit tip de dis-curs, devenit obligatoriu, reglementat prin legidin ce în ce mai restrictive şi care oricum nu reu-şeşte să anuleze discrepanţele: mă refer la ideo-logia corectitudinii politice, din ce în ce maiagresivă şi în spaţiul public românesc (De ce?Pentru că ea aduce şi finanţările europene...). Înesenţă, aceasta nu a schimbat nimic în bine, nu adeviat discriminările, ci doar le- a ascuns sub preş,le- a mutat din cadru oficial în cadru informal. Şia creat o grilă rigidă, stupidă, un limbaj de lemndincolo de care realitatea care poate fi mult maidură decât atunci când nu era nevoită să se pri-menească în acest mod.

Prin urmare, cred că spaima cea mai marea Europei de azi constă în eşecul unui tip de dis-curs care oricum şi- a atins limitele. Vom asista,cel mai probabil, nu la prăbuşirea unui sistem, cila transformarea sa treptată: Europa de peste 30de ani va fi cu totul alta decât cea de azi: una adiversităţii, a acceptării diferenţelor, a cultivăriispecificului fiecărei comunităţi în parte. Ca oriceproiect utopic, Uniunea Europeană are picioare

de lut şi ori se va prăbuşi sub propria- i greutate,ori va mărşălui, va mărşălui, va mărşălui, pânăce picioarele i se vor toci. Fix ca într- o poezie a luiNichita Stănescu...

Cum poţi fi român?Oi fi tu buricul pământului, dar cineva, un-

deva, tot te- a născut. Şi aşa, buricul pământului,nu ai fost de la bun început. Crezi tu că ai nimeritgreşit, într- un timp, dar mai ales într- un loc subnivelul tău, pe care te- ai obişnuit să dai vina cândceva ţi se opune, dar uiţi că, la urma urmelor, tunu eşti doar tu, cel de acum şi aici, ci o întâlnirede cauzalităţi care, în mod logic şi fără urmă dehazard, şi- au atins potenţialul maxim (ori minimori mediu) în „geniala”- ţi făptură. Nu te mulţu-meşte, ba, uneori te simţi chiar deranjat, intimi-dat, ruşinat când nu ai de ales şi trebuie săaccepţi că eşti… român. Auzi, român! Ce- o mai fişi aia? Şi ce legătură are cu tine, care fie te crezimai presus de specia umană, fie, în momentelecrude, de mahmureală lucidă, când, vorba poetu-lui, totul secretă un exces de exactitate, te crezimult sub nivelul de om? Ce treabă are românita-tea asta cu tine? Nu e alegerea ta, e o fatalitatede care nu te simţi responsabil. Şi, de fapt, cepoate, ce mai poate însemna asta, a fi român?Acum, când te poţi considera dacă nu direct cetă-ţean al lumii, în cel mai rău caz cetăţean euro-pean... Altfel spus, cu drepturi mult mai largidecât cele garantate (şi limitate) de statul de care,în acte, aparţii.

Pentru generaţia mea există încă o reţinereîn asumarea explicită a condiţiei de român. Cumorice angajament presupune o retorică, noi nuavem cum să uităm retorica anilor ’80, care nudoar că ne- a marcat copilăria, ci a întinat un dis-curs altfel legitim şi, în termeni decenţi, măsu-raţi, absolut necesar, fundamental chiar în oricecultură. În plus, noi, toţi cei care neam maturizatdupă 1990, cu atât mai mult cei născuţi în ultimii25 de ani, suntem victimele unei confuzii care s- aperpetuat interesat, cel puţin în spaţiul public,mediatic: aceea dintre naţionalismul autentic, or-ganic, decent şi necesar şi cel de paradă, delirant,paranoic, cu derapaje de xenofobism. Ideea naţio-nală trebuie să funcţioneze în orice stat modern,în termenii deschiderii faţă de celălalt, în spiritulconsimţământului de a respecta valorile pe cares- a clădit civilizaţia europeană de după ororile dela jumătatea secolului trecut. Acceptarea diferen-ţei presupune însă conştientizarea propriului spe-cific şi, am impresia, într- un context globalizantdin ce în ce mai confuz, ale cărui fisuri se văd, subpresiunea ultimelor evenimente politice şi sociale,din ce în ce mai acut, tocmai acest ADn naţional,cultural ne poate salva. Nu e cartea perdantă, cieste, trebuie să fie asul din mânecă de care vomînvăţa, de la alţii, să profităm la nivel diplomaticşi politic. Pentru că, dacă tu nu te accepţi ca atareşi nu crezi în identitatea ta, nu vei reuşi să smulginici respectul celorlalţi.

Cred că indiferenţa faţă de aspectul identi-tar naţional, cultivată cu insistenţă în ultimeledecenii pe toate planurile, este, când nu un semnde incultură şi ignoranţă, simptomul unor intenţiidestabilizatoare. A scoate aspectul naţional dinplămada unui individ e, de altfel, aberant. Cutoţii ne tragem de undeva, avem nostalgia loculuinatal, al copilăriei. Or, copilăria înseamnă nudoar familia, ci şi un loc, mai important poatedecât ne putem da seama. Un loc umplut nu doarcu oameni, ci şi cu mentalităţi, bune sau rele, cuun anumit mod de a privi lumea, de a înţelegeviaţa, de a asimila realitatea, de a ierarhiza valo-rile morale. Toate acestea se scurg în noi, odatăcu sângele, ne formează, ne fac ceea ce suntemazi, fiecare în parte şi toţi laolaltă. Toate acesteapoartă amprenta unei naţiuni, a unui mod speci-fic de a ocupa spaţiul dat. Modernitatea nu poatefi concepută în afara ideii de stat naţional.

Din păcate, mulţi dintre intelectualii noto-rii, blocaţi într- un discurs anticomunist revan-şard, explicabil în anii ’90, dar retardat, deşi încăavantajos, acum, la 26 de ani de la căderea comu-nismului, au contribuit la îngroşarea acestei con-fuzii: cine rosteşte cuvinte precum „naţiune”,„românesc”, „patrie”, „naţional” este un eşuat, unexpirat, un nostalgic, vezi bine, al ceauşismului.Nimic mai fals! Patriotismul, identitatea naţio-nală nu au dispărut din discursul unor popoareeuropene, şi nu numai, cu o imensă cultură şi,mai ales, cu o obişnuinţă a dezbaterii publice.Francezul nu se ruşinează că e francez, englezulcă este englez; nici germanul nu ascunde că e ger-man, deşi, acum 60- 70 de ani, ar fi avut, acestadin urmă, toate motivele să o facă. La noi, oricenuanţă patriotică, temperat- patriotică, e luată înrăspăr, batjocorită, ironizată cu rafinament deunii intelectuali subţiri. Intelectuali cu notorie-tate mediatică, erijaţi în rolul de moralişti ai na-ţiei, îţi spun la moment aniversar, la modulsimpatic- flecar, în registrul unei cozerii care seaşază ca rugina peste lucrurile cu adevărat im-portante, că a fi român e tot una cu a fi saşiu oristângaci ori blond, că nu e o alegere a ta, deci nue o condiţie care să te implice. Ba este, aş răs-punde, pentru că poţi face ceva cu românitatea ta:ţi- o poţi asuma! O poţi aprofunda, o poţi promova,o poţi purta cu tine la vedere în lume. Şi mai aleste poţi raporta la ea, în tot ceea ce faci, ca la prin-cipala tradiţie, ca la principala sursă de energiecare îţi dă identitate. E un mod decent de asu-mare a trecutului, cu bunele şi relele sale. Şi e unataşament absolut natural, de care numai snobiise pot simţi stingheriţi...

În fond, e de bun simţ şi de o simplitate ele-mentară: nu putem fi europeni fără a fi români –iată un truism pe care mulţi îl ignorăm. r

Bogdan CreţuCum mai poţi fi român într-o Europă aflată în criză?

Din păcate, mulţi dintreintelectualii notorii, blocaţi într- un

discurs anticomunist revanşard,explicabil în anii ’90, dar retardat,deşi încă avantajos, acum, la 26 de

ani de la căderea comunismului, aucontribuit la îngroşarea acesteiconfuzii: cine rosteşte cuvinteprecum „naţiune”, „românesc”,

„patrie”, „naţional” este un eşuat,un expirat, un nostalgic, vezi bine,

al ceauşismului. Nimic mai fals!Patriotismul, identitatea naţionalănu au dispărut din discursul unor

popoare europene, şi nu numai, cu oimensă cultură şi, mai ales, cu oobişnuinţă a dezbaterii publice.Francezul nu se ruşinează că e

francez, englezul că este englez; nicigermanul nu ascunde că e german,deşi, acum 60- 70 de ani, ar fi avut,

acesta din urmă, toate motivele să ofacă. La noi, orice nuanţă patriotică,

temperat- patriotică, e luată înrăspăr, batjocorită, ironizată curafinament de unii intelectuali

subţiri.

Dezbaterile Academiei Române ■ Identitatea Naţională

Intelectuali cu notorietatemediatică, erijaţi în rolul demoralişti ai naţiei, îţi spun lamoment aniversar, la modul

simpatic- flecar, în registrul uneicozerii care se aşază ca rugina peste

lucrurile cu adevărat importante,că a fi român e tot una cu a fi saşiu

ori stângaci ori blond, că nu e oalegere a ta, deci nu e o condiţie

care să te implice. Ba este, aşrăspunde, pentru că poţi face cevacu românitatea ta: ţi- o poţi asuma!

25



constAntin noicA

Campaniile reducţioniste, duse înperioada postdecembristă, împo-triva unor personalităţi de seamăca, de exemplu, Mircea Eliade,

Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Vintilă horia,Ion Barbu, Constantin Noica, Adrian Marino, Ni-colae Breban, Nichita Stănescu, Augustin Bu-zura, Tudor Vianu, Marin Preda, G. Călinescu,Mihail Sadoveanu, Paul Goma, Mircea Iorgu-lescu, Eugen Uricaru, Cezar Ivănescu, NicolaeBalotă ş.a., judecăţile nenuanţate, etichetele ten-denţioase, aplicate acestor cărturari de vârf ai na-ţiunii române – etichete vulgarizatoare aleadevărului istoric, ale vieţii şi operei acestor scrii-tori de seamă ai umanităţii, proveniţi din spaţiulromânesc – aduc prejudicii imaginii României şiclatină identitatea naţională. Viaţa şi opera aces-tor oameni exponenţiali ai României nu pot fi re-duse la simpatiile lor de la un moment dat faţă demişcările de extremă dreaptă sau de extremăstângă din România şi din Europa, şi puse înaceeaşi categorie cu crimele legionarilor sau cri-mele comunismului, e în afara oricărei îndoieli,condamnabile. Responsabili de acele crimeodioase, aduse în contextul european zbuciumatde atunci, din primele decenii ale secolului alXX- lea, sau din perioada postcomunistă, sunt, to-tuşi, autorii înşişi – care au acţionat fieindividual, fie în grupuri – nu intelectualii demarcă din perioada interbelică şi, respectiv, dincea postbelică, care au aderat la mişcarea legio-nară, sau care au scris texte laudative privitoarela Mussolini, Antonescu şi hitler, sau care ausprijinit regimul comunist şi au scris articole elo-gioase referitoare la Lenin, Marx şi comunism.Unii s- au detaşat de eroare încă la sfârşitul anilor1930, alţii, mai târziu, în anii exilului. Sau, res-pectiv, după Revoluţia din 1989. Referitor la re-zistenţă, opoziţie şi colaboraţionism în aniidictaturii s- au scris câteva cărţi de referinţă, întrecare menţionăm: Nicolae Breban, Spiritul româ-nesc în faţa unei dictaturi, Editura Ideea Euro-peană, 2000, şi Vinovaţi fără vină, Editura IdeeaEuropeană, 2006; Nicoleta Sălcudeanu, Revizuireşi revizionism în literatura postcomunistă, Edi-tura Muzeului Naţional al Literaturii Române,2013; Magda Ursache, Comunismul cu rele şi rele,

Editura EuroPress Group, 2014; Gabriel Andre-escu, Cărturari, opozanţi şi documente. Manipu-larea Arhivelor Securităţii, Editura Polirom,2013, şi Existenţa prin cultură. Represiune, cola-boraţionism şi rezistenţa intelectuală sub comu-nism, Editura Polirom, 2015 ş.a.

Revista Contemporanul publică în nr. 3 şi 4un grupaj de texte, axate pe Legea 217/2015, Legenumită în presa scrisă şi vorbită anti- legionară.Abordând atât prezentul, cât şi „trecutul într- unmod nepasional şi deschis”, textele tratează, maicu seamă, abuzurile şi excesele comise în inter-pretarea legii menţionate. Dar nu numai. Susţi-nerea verdictelor date de Tribunalul Poporuluidin 1946 – deci, de tribunalele staliniste – astăzi,în democraţie, prin demersurile întreprinse pânăla ora actuală de dl Alexandru Florian, directorulgeneral al Institutului Naţional pentru Studiereaholocaustului din România, „Elie Wiesel”, carefuncţionează sub autoritatea Guvernului Româ-niei, reprezintă o desconsiderare făţişă a princi-piilor statului de drept. Iniţiativa recentă adirectorului general al Institutului Naţional pen-tru Studierea holocaustului din România, „ElieWiesel”, de a- l trata pe scriitorul Vintilă horiadrept criminal de război, precum acuzatorii de al-tădată, dă măsura gravităţii a ceea ce se poate în-tâmpla când faptele sunt interpretate în stilstalinist.

Revista fondată acum 135 de ani, la Iaşi,Contemporanul, aduce aceste abuzuri şi excese înatenţia Preşedintelui României, domnul klaus Io-hannis, în atenţia domnului Călin- Po pescu Tări-ceanu, Preşedintele Senatului, Domnului ValeriuŞtefan zgonea, Preşedintele Camerei Deputaţilor,domnului Dacian Cioloş, prim- ministrul României,cerând să iniţieze schimbarea actualului cadru le-gislativ având ca referinţă legea 217/2015, sursaunor abuzuri absurde şi imorale. Acţiunile exce-sive, neconforme cu principiile unui stat de drept,privind interpretarea trecutului recent, sunt cuatât mai insultătoare pentru oamenii de culturăromâni cu cât Alexandru Florian a fost un apolo-get al lui Nicolae Ceauşescu (autorul unui geno-cid, dacă ar fi să ne luăm după verdictul jude-cătoresc), iar în Consiliul de onoare al InstitutuluiNaţional pentru Studierea holocaustului din Ro-mânia „Elie Wiesel” este trecut un fost ofiţer desecuritate activ în perioada celei mai crunte te-rori. Luând act de răul făcut, Guvernul Românieiare datoria să reformeze această instituţie carenu asigură standardele de profesionalitate şi ono-rabilitate cerute de împlinirea importantelor atri-buţii ce- i revin.

Ne exprimăm nedumerirea că domnul ElieWiesel – „scriitor şi ziarist în limbile franceză, en-gleză, idiş şi ebraică, eseist şi filosof umanist, ac-tivist în domeniul drepturilor omului, născut înRomânia, de origine evreiască, supravieţuitor alholocaustului”, „distins cu Premiul Nobel pentruPace” (1986), „membru al Academiei Americanede Artă şi Literatură” şi membru de onoare alAcademiei Române (cum este prezentat pe Wiki-pedia) – acceptă să- i figureze numele în titulaturaunei instituţii – Institutul Naţional pentru Stu-dierea holocaustului din România, „Elie Wiesel”(înfiinţate la propunerea preşedintelui Ion Iliescuîn august 2005) – ai cărei reprezentanţi, fără do-vezi, califică mari scriitori români (recunoscuţi peplan mondial şi predaţi la prestigoase universi-tăţi) drept criminali de război, susţinând verdictedate de tribunale comuniste – regim calificat „ne-legitim şi crminal”.

Contemporanul

Clubul Ideea Europeană În preajma centenaruluiMarii Uniri (1918-2018)

Mari scriitori români– criminali de război?!

emil ciorAn ion BArBu

mirceA eliAdemirceA vulcănescu

26


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Relegitimarea tribunalelor poporului

Unul din punctele cheie ale Legii217/2015 este şi precizarea a ceeace urmează să înţelegem în con-textul acestui act normativ prin

genocid, crime contra umanităţii şi crime de răz-boi: cum este firesc, termenii denumesc infracţiu-nile cu acest nume definite în dreptul inter-naţional, în Statutul Curţii Penale Internaţio-nale, Carta Tribunalului Militar Internaţional în-fiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 8august 1945 „şi recunoscute ca atare printr- o ho-tărâre definitivă a Curţii Penale Internaţionale,a Tribunalului Penal Internaţional pentru fostaIugoslavie, a Tribunalului Penal Internaţionalpentru Rwanda sau a oricărui altui tribunalpenal internaţional înfiinţat prin instrumente in-ternaţionale relevante şi a căror competenţă esterecunoscută de statul român” (art. 6 (2)). În par-ticular, această definiţie lucrează în legătură cuobligaţia de a se interzice „ridicarea sau menţine-rea în locuri publice […] a unor statui, grupuristatuare, plăci comemorative, referitoare la per-soanele vinovate de săvârşirea infracţiunilor degenocid contra umanităţii şi de crime de război”(art. 12).

Intenţia de legitimare acondamnărilor hotărâte la sfârşitulcelui de- Al Doilea Război Mondial

[…] Una dintre cele mai problematiceasump ţii ale filosofiei care a stat la baza Legii217/2015 este că hotărârile Tribunalelor poporu-lui trebuie considerate legitime şi constituie sursede autoritate pentru politicile publice privitoarela tratarea trecutului fascist. „Neregulile” ce li sepot reproşa ar fi marginale în raport cu valoarealor juridică, nesemnificative din punctul de ve-dere al justiţiei istorice, irelevante uman.

Pentru cercetătorii perioadei, activitateaTribunalelor poporului care au funcţionat în totspaţiul ocupat de către trupele sovietice au na-tura unor manifestări de răzbunare, nu de drep-tate. În 1945, la Budapesta aflată sub asediultrupe lor sovietico- române, legea şi dreptatea „nuexistau nicăieri, dar tribunalele populare funcţio-nau deja, iar execuţiile politice asigurau dis -tracţia zilnică a unei gloate fără ocupaţie, ca înRoma de pe vremea lui Caligula”1. Era de la sineînţeles că acuzaţii vor fi executaţi. justiţia popu-lară însemna că rezultatul proceselor se ştia de laînceput: „Un expert maghiar în drept a descrislimpede scopul real al proceselor populare. Nu eravorba de încercarea de a- i pe depsi pe autorii cri-melor de război pentru «simple încălcări ale legii»,ci «de a- i face să ispăşească greşelile politice co-mise»”. Dacă hotărârile dădeau impresia de indul-genţă, ceea ce se întâmpla mai ales în cazul

judecătorilor profesionişti, atunciintervenea presa comunistă casă le amintească faptul că ace-ştia „au uitat cu totul că suntjudecători în numele poporu-lui. Poporul nu se joacă cu do-cumente, nu caută circum-stanţe atenuante pentru cri-minalii de război, ci reclamăpedepse”2.

Nu doar teritoriile ocu-pate de sovietici au recurs lafalsa justiţie3. În Grecia, şi co-muniştii, şi anticomuniştii aufăcut abuz de procese dându- leun scop politic. În zonele con-trolate de Armata de EliberarePopulară, tribunalele susţi-

neau efortul de înfiinţare a unui stat socialist:„Multe persoane au fost exe cutate după un procesgrăbit, sau uneori chiar fără proces, de luptătoriide gherilă”4. Şi cele întâmplate sub autoritateatrupelor occidentale au pus în discuţie standar-dele tradiţionale ale proceselor corecte5. Dar „celpuţin la Nűrnberg legea a fost luată în serios”6.

Raportul final al Comisiei Internaţionalepentru Studierea holocaustului în România con-ţine observaţii nuanţate cu privire la cele douăTribunale ale Poporului care au funcţionat pânăla 28 iunie 1946, din Bucureşti şi din Cluj7. Comi-sia confirmă faptul că „Uniunea Sovietică a avuto influenţă serioasă asupra echităţii procesului,iar unele dintre rechizitorii au avut puţin încomun cu faptele reale”8. Utilizarea politică a pro-ceselor, subliniată de Ian Buruma în cartea citatămai sus, este regăsită în evenimentele din Româ-nia. Procesele au fost utilizate pentru discredita-rea liderilor naţionali ai partidelor istorice,prezentarea acestora ca promotori ai fascismului,apărători ai „intereselor capitaliştilor şi boieri-lor”9.

Pedepsirea criminalilor de război a fost, înparte, rezultatul presiunii exercitate de URSS şide forţele de ocupaţie sovietice, încât „mulţi ro-mâni au văzut aceste procese ca fiind un act an-tinaţional, o încercare a străinilor şi a ajutoarelorlor locale de a se răzbuna pe soldaţii români care,conform acestei percepţii, şi- au dat viaţa pentrueliberarea Basarabiei şi a Bucovinei. Tragediaevreilor, fie că s- a întâmplat în România, fie în te-ritoriile aflate sub administraţie românească, de-venea, în acest context, secundară, şi în multecazuri nici nu a fost principalul punct de discu-ţie”10.

În ciuda observaţiilor de substanţă enun-ţate, concluzia Comisiei Internaţionale pentruStudierea holocaustului în România este că

Dincolo de posibile stângăcii, de uneleerori în derularea proceselor, de unele înclinaţiispre politizare, mai cu seamă în cazul lotului IonAntonescu, procesele criminalilor de război s- audesfăşurat în baza unui temei legal. Acesta nupoate fi astăzi desconsiderat, aşa cum îşi propuncei care încearcă să reabiliteze persoane acuzateîn aceste procese, pe considerentul că au fost pro-cese comandate sau făcute de comunişti. Proce-sele s- au înscris într- un context politic şi o logicăpostrăzboi coerentă şi au avut un temei juridicasemănător procesului de la Nűrnberg. Acesttemei instituţional a fost inspirat, pe de o parte,de legislaţia internaţională în vigoare privindrăzboiul şi de situaţiile de război, precum şi deadeziunea învingătorilor la valori şi principiispecifice păcii şi umanismului.A asocia Uniunea Sovietică stalinistă impli-

cată în procesele de la sfârşitul celui de- Al DoileaRăzboi Mondial cu „valorile şi principiile specificepăcii şi umanismului” compromite „gândirea”acestei secţiuni a Raportului final. Pericolul canegaţioniştii de astăzi să invoce deformarea actu-lui de justiţie de către Tribunalele poporului în

scopul exonerării criminalilor responsabili pentrugenocidul evreilor şi romilor, sau a diluării res-ponsabilităţior este şi el real. Avem însă de con-testat abuzul de interpretare, şi nu respectulpentru judecata istorică şi juridică rezonabile.

Filosofia CEDO de tratare acondamnărilor de la sfârşitul celuide- Al Doilea Război Mondial

Mircea Vulcănescu este considerat una din-tre personalităţile intelectuale, democratice, aleperioadei interbelice. A fost apropiat de cercurileşi publicaţiile ortodoxiste şi autohtoniste, dar arespins explicit violenţa, fanatismul, supunereaoarbă faţă de conducător, disciplina militară şi es-hatologia tipice Mişcării Legionare11. Sacrificiulfăcut pentru a salva un coleg de detenţie (s- a aşe-zat pe cimentul umed al celulei pentru a „fi sal-tea” unui mai tânăr co- deţinut, bolnav, prăbuşitdin cauza epuizării) constituie una dintre cele maitulburătoare istorii ale manifestării umanităţii însistemul concentraţionar comunist.

Cerinţa Institutului Wiesel, de a i se negalui Vulcănescu dreptul la demnitatea publică astârnit reacţii publice, pentru mulţi ea consti-tuind un afront faţă de respectul datorat acesteivictime a comunismului. La 24 aprilie 2014, Pri-măria a răspuns Institutului Wiesel, refuzând so-licitarea cu argumentul obţinerii avizelor impuseprin lege. Articolele 6 şi 12 ale Legii 217/2015 pre-gătite la iniţiativa Institutului Wiesel erau me-nite să închidă pentru totdeauna controversele încazuri precum Mircea Vulcănescu.

Am arătat că Tribunalele poporului nu aurespectat cerinţele elementare ale unui proces co-rect. Acest fapt nu exclude în niciun caz eventua-litatea ca persoanele judecate să fie responsabilepentru crime de război şi împotriva umanităţii,ori unele mai puţin grave, dar care le fac incom-patibile cu comemorarea lor publică. Graţie cer-cetării sistematice efectuate de Institutul Wieselpe acest subiect avem o enumerare a responsabi-lităţilor care ar putea fi puse pe umerii lui MirceaVulcănescu: comentariile sale în cadrul şedinţelorguvernului răspunzând pozitiv solicitărilor de ase lua măsuri contra evreilor; faptul că nu a pro-testat împotriva acestor luări de poziţii, situaţiiconfirmate de ste no gramele şedinţelor de guvern

Gabriel AndreescuTemele „legii antilegionare” din perspectiva eticii memoriei

A asocia Uniunea Sovieticăstalinistă implicată în procesele de

la sfârşitul celui de- Al DoileaRăzboi Mondial cu „valorile şi

principiile specifice păcii şiumanismului” compromite

„gândirea” acestei secţiuni aRaportului final. Pericolul ca

negaţioniştii de astăzi să invocedeformarea actului de justiţie de

către tribunalele poporului înscopul exonerării criminalilorresponsabili pentru genocidul

evreilor şi romilor, sau a diluăriiresponsabilităţior este şi el real.

Avem însă de contestat abuzul deinterpretare, şi nu respectul pentru

judecata istorică şi juridicărezonabile.

Clubul Ideea Europeană ■ Polemice

1 Ian Buruma, op. cit., p. 227. Buruma preia acest citatde la scriitorul Mărai, martor al evenimentelor.

2 Idem, p. 228.3 În China, Armata comunistă a Rutei a Opta a început

fără întârziere procese populare în care „verdictul se pronunţarepede, iar procedurile legale erau rudimentare, ca să nu spu-nem primitive”, în urma unor acuzaţii aduse de cele mai multeori din cauza unor resentimente înde lung înăbuşite (Idem, p.225).

4 Idem, p. 229.5 Ian Buruma se referă la procesele lui yamashita To-

moyuki, şi al lui Pierre Laval, prim minstrul guvernului deVichy (judecat fără să fie audiat, insultat de membrii juriului)drept exemple ale încălcării grave a principiilor de drept.

6 Idem, p. 256.7 Comisia Internaţională pentru Studierea holocaus-

tului în România, Raport final, Polirom, Iaşi, 2005.8 Idem, p. 321.9 Idem, p. 330.10 Idem, p. 325.11 Vezi în acest sens ediţia din 2009: Mircea Vulcă-

nescu, Nae Ionescu aşa cum l- am cunoscut (Eikon, Bucureşti).

27



sau ale Consiliului de Cabinet unde s- au discutatacţiuni represive împotriva evreilor. Iată [unexemplu, şedinţa] de guvern din 20 martie 1941în care s- a dezbătut un proiect de lege privind ex -pro prierea bunurilor evreieşti [unde Mircea Vul-cănescu a spus]: „Noi vom crea prezumţiiobiective, prin care vom ară ta cine trebuie să facăaceastă do va dă [de evreu]… Ca să se evite abu-zurile, trebuie ca să se spună pe ce ba ză conside-răm noi că o anumită per soană este evreu”; „dacăadoptăm sis te mul rigid al licitaţiunii, adică cinedă cel mai bun preţ acela ia bunul, atunci ro mâniinoştri sunt înlăturaţi”.

[…] Acceptând să facă parte din guvernulresponsabil pentru holocaustul transnistrean,Mircea Vulcănescu poartă pe umerii lui, indiscu-tabil, o pată umană şi politică. Însă, poziţia deSubsecretar de stat la Ministerul de Finanţe nupermitea să ia decizii sau să contribuie decisiv lahotărârile antisemite ale guvernului. Exemplelegăsite de Alexandru Florian arată, tocmai, că ac-tivitatea lui Mircea Vulcănescu se reducea ladarea unor explicaţii şi sugestii tehnice privindhotărârile luate de alţii. Intervenţiile sale par le-gate mai curând de preocuparea de a asigura co-erenţă şi evitarea abuzurilor. Contrar intenţiei,„probatoriul” Institutului Wiesel nu face decât sădemonstreze injusteţea condamnării lui Vulcă-nescu la cei opt ani de temniţă grea, lipsa de le-gătură dintre pedeapsă şi fapte imputabile.

[…] Dintr- o perspectivă dedrept şi de asemenea politică, darnu şi ca problematică etică,„cazul Vulcănescu” are asemă-nări cu „cazul Albert Wass”, scrii-tor maghiar foarte popular înrândul comunităţii din Transil-vania, cu recunoaştere literară şiîn Ungaria. Wass a fost condam-nat de Tribunalului Poporuluidin Cluj la moarte în contumacie,în luna martie 1946, pentru a fifost responsabil în evenimentelecare au dus la moartea unor ro-mâni şi evrei din localităţile Ţagaşi Mureşenii de Câmpie.

În mai multe localităţi do-minant maghiare din Transilva-nia şi în Ungaria, lui Albert Wassi s- au ridicat statui comemora-tive. Şi Institutul „Elie Wiesel”,şi Centrul pentru Monitorizareaşi Combaterea antisemitismului din România(MCA) au protestat faţă de prezenţa acestor sta-tui. Aceste proteste şi tema statuilor a fost folo-sită de naţionaliştii români antimaghiari la celmai înalt nivel politic pentru a ataca solicitareasecuilor pentru o autonomie a Ţinutului Secuiesc.Deputatul Ioan Stan a susţinut, în intervenţia saîn Cameră din 7 martie 2006. că „Agitaţia ce seîncearcă a fi creată [privind autonomia ŢinutuluiSecuiesc] nu poate fi extrasă contextului scanda-lului bustului criminalului de război Wass Albert,amplasat în Parcul central din Odorheiul Secu-iesc…”12. Ioan Stan, membru (şi la un momentdat, preşedinte) al Comisiei comune permanentea Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exer-citarea controlului parlamentar asupra activităţiiSRI a fost implicat repetat în manipulări antima-ghiare13.

Statutul lui Albert Wass a fost invocat înanul 2015 la punerea sub acuzare a militantuluiradical Csibi Barna. Conform Dosarului nr.1130/P/2014, Inspectoratul de Poliţie judeţeanharghita, Serviciul de Investigaţii Criminale,Csibi Barna ar fi fost inculpat şi pentru încălca-rea OUG 31/2002, întrucât inculpatul ar fi pro-movat public un citat al „criminalului de războiWass Albert (condamnat de Tribunalul Poporuluidin Cluj prin Sentinţa nr. 1 din 13 martie 1946pentru crime de război)14.

***În legitimarea intervenţiei în cazul Mircea

Vulcănescu, argumentul de fond adus de directo-rul Alexandru Florian în pledoaria sa din revista22 este „obligaţia” Institutului Elie Wiesel de aaplica un act normativ, Legea 312/1945 pentruurmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezas-trul ţării sau de crime de război, despre care sus-ţine: „Această lege, pe care unele voci încearcă săo minimalizeze pe motivul că ar fi fost impusă decomunişti, este astăzi în vi goa re. A discuta despreimperfecţiuni juridice sau de conţinut poate luaforma unui exer ciţiu juridic de salon sau a uneidezbateri. Dar a nega legea şi efectele ei credemcă poate crea un precedent pentru mi ni ma lizareastatului de drept. Ne place sau nu ne place [Legea

312/1945 s- a născut] în anumite contexte istoriceşi politice care încă mai produc efecte şi ele suntastăzi în exerciţiu”15.

Un astfel de mod de a privi lucrurile se con-fruntă cu principiile vieţii publice la două nive-luri. Unul este cel al legitimării legilor. Legilesunt instrumente chemate să codifice valorilenoastre de ordin practic sau etic. Dacă o lege nucorespunde standardelor noastre, ea devine ca-ducă, trebuie abrogată sau schimbată. Al doileanivel este al dreptului propriu- zis. O lege funcţio-nează într- un ansamblu de norme, iar echilibrulcu celelalte legi relevante, respectarea ierarhiilorşi aplicarea procedurilor este condiţia statutuluide drept invocat în citatul de mai sus. Formula„Ne place sau nu ne place” se află în conflict nudoar filosofia, dar şi cu practica actului de drep-tate.

Toate măsurile luate de stat care restricţio-nează libertatea de exprimare şi asociere trebuiesă fie compatibile cu sistemul de protecţie al drep-turilor omului instituit de către Consiliul Euro-pei, în particular, în raport cu prevederile şijurisprudenţa Convenţiei europene a drepturiloromului. Aplicarea oricărei legi, inclusiv a Legii312/1945 în cazuri gen Mircea Vulcănescu şi Al-bert Wass, se supune standardelor Curţii Euro-pene a Drepturilor Omului. Un reper esteperspectiva hotărârii Marii Camere în cauza Lé-hideux şi Isorni c. Franţa16.

justiţia franceză îi condam-nase penal pe Léhideux, preşedin-tele Asociaţiei pentru ApărareaMemoriei Mareşalului Pétain(asociaţie care co- finanţase publi-citarea) şi Isorni, autorul, pentruapariţia în anul 1984, în ziarul LeMonde, a unui grupaj publicitarcare prezenta drept salutare ac-ţiunile lui Philippe Pétain din tim-pul celui de- Al Doilea RăzboiMondial. judecătorii interpreta-seră grupajul drept „apologie a cri-melor de război sau a crimelor oridelictelor de colaboraţionism”17.Materialul apărut sub autoritatealui Léhideux şi Isorni repeta fran-cezilor că au memorie scurtă dacănu- şi amintesc fapte pe care auto-rii le interpretau drept favorabilelui Pétain, respectiv negative pen-tru alte personalităţi franceze ale

perioadei.hotărârea definitivă a Marii Camere a fost

adoptată la 23 sepembrie 1998. În analiza sa,Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)a susţinut că „nu îi revine ei sarcina să rezolveaceastă chestiune [privind rolul lui Pétain], careţine de o dezbatere în curs între istorici asupradesfăşurării şi interpretării evenimentelor” – cumar fi „dublul joc” făcut de Philippe Pétain la Mon-toire18, descris de reclamanţi drept „de maximăingeniozitate”, deşi, afirma guvernul, în anul1984 istoricii de profesie erau cu toţii de acord săconteste o astfel de teză (§47). Genul acesta defapte nu intră în categoria evidenţelor istorice,precum holocaustul, a cărui negare nu se află subprotecţia art. 10 (libertatea de exprimare) al Con-venţiei europene. […] Contează şi faptul că eve-nimentele la care se referă publicarea textului dinLe Monde avuseseră loc în urmă cu circa 40 deani. Abordarea lor astăzi trebuie să fie o altadecât cea care a urmat imediat după căderea Ad-ministraţiei de la Vishy. Asfel de dezbateri facparte din eforturile fiecărei ţari să îşi dezbată tre-cutul într- un mod nepasional şi deschis. Or, rolulgaranţiei oferită de art. 10 (2) este să ofere cuvân-tul nu doar informaţiilor sau ideilor favorabile,ori neutre, ci şi celor care şochează sau tulbură(§55).

Pe baza acestor argumente, Marea Camerăa hotărât (cu o majoritate de 11 la 6), că statul

francez a încălcat libertatea de exprimare a recla-manţilor Léhideux şi Isorni (§56).

Am prezentat în amănunte cauza Léhideuxşi Isorni c. Franţa pentru relevanţa ei pentrucazul lui Mircea Vulcănescu ori a lui Albert Wass.Implicarea lor în evenimentele celui de- Al DoileaRăzboi Mondial ridică asemănător ample dubii şiîntre istorici, şi în societate. Contextul juridic încare le- au fost evaluate faptele a încalcat stan-darde elementare ale actului de justiţie. În acestecondiţii, punerea acestor cazuri între limitele sta-bilite prin deciziile Tribunalelor poporului dinanul 1946 constituie o inacceptabilă eroare dinperspectivă istorică.

Trebuie remarcat în acelaşi timp că în cazullui Mircea Vulcănescu nu este vorba despre încăl-carea libertăţii cuiva de a aprecia viaţa filosofu-lui, ci despre oportunitatea ridicării de monu-mente şi a atribuirii numelui său în spaţiul public(temă valabilă şi pentru Albert Wass). Politicaautorităţilor în ce priveşte alegerea modelelor co-munitare reprezentative poate şi trebuie să fiemult mai exigentă decât standardul acceptabil lanivel individual. Prin excesele de interpretare,prin caracterul deficitar al argumentelor, Institul„Elie Wiesel” a pus în umbră tocmai dezbatereacu miză reală: pot fi Mircea Vulcănescu ori AlbertWass modele care să se bucure de recunoaşterecomunitară prin comemorarea lor instituţionali-zată în condiţiile ambiguităţilor care persistă şicare trebuie asumate? Poziţionarea extremă din-tre oamenii politici maghiari şi români în inter-pretarea „cazului Wass” demonstrează cât deacută este nevoia dezbaterii libere, iar aceastaeste indispensabilă stabilităţii democraţiei româ-neşti. r

■ Fragment, noua revistă de Drepturile omului, nr. 4/ 2015

12 Ion Stan - intervenţie cu titlul „Consiliul NaţionalSecuiesc convoacă „Marea Adunare Secuiască” pentru a pro-clama autonomia Ţinutului Secuiesc”.

13 Vezi Aneza I, în Gabriel Andreescu, Extremismul deDreapta în România, Editura CRDE, Cluj, 2005, pp. 85- 99.

14 Citatul avea conţinutul: „Nu e nevoie să ne întoarcemca străini acolo unde cândva eram acasă”.

15 Ibidem. Pentru a sublinia apelul la Legea 312/1945,nu am făcut referinţă la OUG nr. 31/2002, invocată deaseme-nea.

16 Într- un studiu din anul 2002 (Gabriel Andreescu,„Necesitatea amendării Ordonanţei de urgenţă nr. 31 privindorganizaţiile şi simboluile cu caracter fascist, rasist sau xeno-fob”, Revista Română de Drepturile Omului, nr. 23, 2002, pp.8- 20) considerasem cauza Léhideux et Isorni v. France rele-vantă pentru tratarea memoriei Generalului Ion Antonescu,având în vedere faptul că în acel moment, populaţia Românieiera departe de a cunoaşte responsabilitatea acestuia pentrucrimele din Transnistria. Apreciem că astăzi, după circa zeceani de clarificare a holocaustului transnistrean, analogia An-tonescu - Pétain nu mai este valabilă.

17 Cauza Léhideux et Isorni v. France, Marea Cameră,23 September 1998.

18 Întrevederea din gara Montoire- surle- Loir din 24 oc-tombrie 1940 dintre mareşalul Philippe Pétain şi Adolf hitler,a pus bazele colaborării dintre guvernul de la Vishy şi Ger-mania, după învingerea armatei franceze.

Acceptând să facă parte dinguvernul responsabil pentru

Holocaustul transnistrean, MirceaVulcănescu poartă pe umerii lui,

indiscutabil, o pată umană şipolitică. Însă, poziţia de

Subsecretar de stat la Ministerul deFinanţe nu permitea să ia decizii

sau să contribuie decisiv lahotărârile antisemite ale

guvernului. Exemplele găsite deAlexandru Florian arată, tocmai, căactivitatea lui Mircea Vulcănescu sereducea la darea unor explicaţii şisugestii tehnice privind hotărârileluate de alţii. Intervenţiile sale parlegate mai curând de preocupareade a asigura coerenţă şi evitarea

abuzurilor. Contrar intenţiei,„probatoriul” Institutului Wiesel nu

face decât să demonstrezeinjusteţea condamnării lui

Vulcănescu la cei opt ani de temniţăgrea, lipsa de legătură dintrepedeapsă şi fapte imputabile

Prin excesele de interpretare, princaracterul deficitar al

argumentelor, Institutul „ElieWiesel” a pus în umbră tocmaidezbaterea cu miză reală: pot fi

Mircea Vulcănescu ori Albert Wassmodele care să se bucure de

recunoaştere comunitară princomemorarea lor instituţionalizată

în condiţiile ambiguităţilor carepersistă şi care trebuie asumate?

28


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


(...) În cadrul centenarului Vintilă horia auavut loc mai multe colocvii – la Craiova, la AlbaIulia, la Madrid – iar eu am participat la cele dela Craiova şi la cel de la Madrid. Cu ocazia coloc-viului de la Craiova, o parte a manifestării a fostla Segarcea, oraşul unde s- a născut Vintilă horiaşi unde domnul primar Nicolae Popa i- a acordattitlul de cetăţean de onoare post mortem. Eu amluat această diplomă şi i- am transmis- o doamneiCristina horia, fiica scriitorului, la Madrid. Între

timp a fost o cerere de retragere a distincţiei.Domnul Alexandru Florian, directorul general alInstitutului Naţional pentru Studierea holocaus-tului din România, „Elie Wiesel”, aflat sub auto-ritatea Guvernului României, i- a scris îndecembrie 2015 domnului primar o scrisoare încare cere, în virtutea Legii nr. 217 din 2015, re-tragerea titlului de cetăţean de onoare acordat luiVintilă horia, spunând că a fost criminal de răz-boi, prin sentinţa nr. 11 a Tribunalului Poporuluidin 21 februarie 1946 şi că ar fi fost vinovat de in-fracţiuni de genocid, crime împotriva umanităţiişi crime de război. Deci, domnul primar ar fi îninfracţiune potrivit acestei legi, în sensul promo-vării cultului persoanelor vinovate de acestecrime.

A fost Vintilă Horia criminal de război? Po-trivit căror criterii?

Sunt criteriile Trbunalului poporului, potri-vit Legii nr. 312 din 1945, în care în categoria cri-minalilor de război au fost trecuţi şi ziarişti, carenu erau neapărat fascişti, legionari, nazişti saumilitanţi politici, dar care au scris în principal, înacea perioadă, despre „ura de clasă”. Această legeîi viza pe anticomunişti, sub argumentul unor ar-ticole cu caracter antisemit sau de sprijin al ideo-logiei fasciste sau legionare. Vintilă horia nu afost legionar, dimpotrivă, sunt ziare de dinainte

de 1940, din perioada tulbure,în care el lua poziţie contra le-gionarilor şi, mai mult, a fostpersecutat de legionari, fiinddat afară din post de către le-gionari. (...)

L- am cunoscut pe Vin-tilă horia foarte bine, erambuni prieteni. Nici o nuanţă deantisemitism sau de legiona-rism. Era anticomunist. Dar,din câte ştiu, anticomunismulnu este considerat o crimă înRomânia. Dacă i- am pedepsipe toţi anticomuniştii din Ro-mânia de astăzi am rămâne cufoarte puţini responsabiliacum la cârma României. Este

vorba aproape de o glumă proastă, fondată pe am-biguităţi. Ambiguităţi care reies din această scri-soare adresată de domnul Alexandru Floriancătre primarul oraşului Segarcea, şi în posesia că-reia sunt pentru că mi- a fost transmisă, din mo-ment ce în mod indirect, am fost şi eu implicat,fiind acolo când i s- a decernat titlul. În adresă semenţionează că Vintilă horia a fost criminal derăzboi şi, ca argumente, se dau citate din publi-caţiile timpului, Gîndirea şi Sfarmă piatră, undee adevărat că era o tonalitate antisemită şi o exal-tare juvenilă a lui Vintilă horia în acel moment,când i se părea că Mossolini reprezintă ceva. Încitatul antisemit luat din Sfarmă piatră, dintr- unarticol publicat pe 25 Iunie 1941, Vintilă horiavorbeşte despre evreii care au asasinat ofiţeri ro-mâni, la intrarea în Basarabia. Dar acest lucrueste un fapt. În schimb tonalitatea, da, Vintilăhoria a regretat- o mai apoi. Dar asta nu poate ficonsiderată o crimă de război. Dar domnul Ale-xandru Florian merge mai departe, în sensul căîi atribuie lui Vintilă horia ceva ce nu îi aparţine.Dă un citat dintr- un aticol din Gîndirea nr. 8/1937, în care Vintilă horia ar spune că „ordineafascistă înseamnă înainte de toate ordine spiri-tuală”. Ori nu Vintilă horia a spus acest lucru, ciRené Benjamin, într- o carte pe care a scris- o des-pre Mussolini. Vintilă horia acţiona ca un croni-car literar, cita din autori, el îl citează pe RenéBenjamin şi citatul i se atribuie acum lui Vintilă:e o gafă monumentală. Puţini sunt cei care, pre-cum Vintilă horia, Eliade, Cioran, Ionescu, auajuns la universalitate şi au plasat cultura ro-mână în universalitate. Este, deci, o atingere laimaginea României. Toată lumea greşeşte, şidomnul Florian ar putea recunoaşte că a greşit.Nu ştiu care sunt motivările sale, am auzit că seocupă de dărâmat de statui, cu scoaterea de plăcimemoriale, de exemplu cea a lui Nichifor Crainic,ca şi cum nu ştia domnul Alexandru Florian căNichifor Crainic este membru al Academiei Ro-mâne şi ca şi cum sentinţa care îl privea pe Ni-chifor Crainic şi care îl acuza că a fost şi elcriminal de război a fost abrogată în urma uneiacţiuni judiciare... Se ajunge, deci, la situaţiifoarte ciudate prin interpretări ale legii 217 din2015 – care într- adevăr este foarte ambiguă – şicare plasează România, iertare că o spun, în ca-drul ţărilor necivilizate, care se ocupă cu dărâ-mări de statui, scoatere de plăci etc. Dar esenţial

este faptul că bineînţeles o acţiune antisemitătrebuie indiscutabil condamnată; dar şi o acţiuneantiromânească ar trebui la fel condamnată. Pu-ţini sunt cei care, precum Vintilă horia, Eliade,Cioran, Ionescu, au ajuns la universalitate şi auplasat cultura română în universalitate. Este decio atingere la imaginea României. (...)

În mod constitutiv, Vintilă horia era un an-tiviolent, un om care se preocupa de mişcarea ini-ţiatică care vizează ceva înlăuntrul oamenilor caposibilitate de evoluţie. Spre maturitate el s- aorientat spre René Guénon. E un articol fabulosscris de el, De la Dante la Guénon, unde se vedefoarte clar că această ordine spirituală nu poateveni decât pe cale individuală. Atingem aici unlucru filosofic, metafizic, foarte important, o ilu-zie, la care au aderat şi Noica şi Cioran şi Eliade.Era o iluzie că o mişcare, care în România aresubstrat religios, poate da naştere la un om nou!Nu, ea poate da naştere la crime şi la câmpuri deconcentrare, o ştim azi foarte bine. Aceste lucruriVintilă horia le- a spus, le- a văzut şi le- a negat.Titlul de cetăţean de onoare i s- a acordat nu pen-tru a celebra cultul personalităţii lui Vintilăhoria, ci pentru a recunoaşte valoarea opereisale.

Există argumente potrivit cărora VintilaHoria să poată fi „reabilitat” în mod public, aşacum s- a întâmplat în cazul lui nichifor Crainic?Ce este de făcut în acest sens?

Cred că este o acţiune foarte necesară şidoar membrii familiei lui Vintilă horia pot începeo acţiune judiciară pentru anularea acestei fai-moase sentinţe a Tribunalului Poporului nr. 11din 21 februarie 1946. Doamna Cristina horia,fiica scriitorului, mi- a comunicat că este în cursde a stabili această acţiune judiciară cu un avocatdin România şi atunci vom termina cu această po-veste în care un Tribunal al Poporului îi considerăcriminali de război, în fond, pe anticomunişti şipe antisovietici. Mai mult decât atât, dar suntemîn faţa unei situaţii în care e o violare a legii217/2015. Această alunecare semantică de la ar-ticole ale lui Vintilă horia, scrise în tinereţe (avea25 de ani), spre acuzaţia de a fi „criminal de răz-boi” sau „vinovat de genocid” este în fond o violarea legii, pentru că nu este permis să se interpre-teze în acest fel o lege care vizează totuşi acţiuniclare de crime de război. Se spune că este interziscultul acestor persoane. Ce înseamnă asta? Că numai avem voie să vorbim despre Eliade, despreCioran, despre Noica, sau mâine despre Emi-nescu, care a fost, cum spun unii, antisemit? Deaceea, cum această organizaţie este sub autorita-tea guvernului României, îmi permit să fac unapel direct către prim- ministrul, domnul DacianCioloş, rugându- l să- i ceară domnului AlexandruFlorian, în virtutea argumentelor pe care le- amoferit, să retragă scrisoarea de anulare a titluluide cetăţean de onoare, acordat lui Vintilă horiapost mortem de către oraşul Segarcea, şi să pre-cizeze „cu scuzele de rigoare”. Toate lumea poategreşi... Titlul de cetăţean de onoare i s- a acordatnu pentru a celebra cultul personalităţii lui Vin-tilă horia, ci pentru a recunoaşte valoarea opereisale. (...) r

■ Fragmente din dialogul realizat de Cristina hermeziu,

reproduse cu acceptul intervievatuluiAdevărul, februarie 2016

Basarab NicolescuVintilă Horia – „criminal de război”?

Domnul Alexandru Florian,directorul general al Institutului

Naţional pentru StudiereaHolocaustului din România, „Elie

Wiesel”, aflat sub autoritateaGuvernului României, i- a scris în

decembrie 2015 domnului primar oscrisoare în care cere, în virtuteaLegii nr. 217 din 2015, retragerea

titlului de cetăţean de onoareacordat lui Vintilă Horia, spunândcă a fost criminal de război, prin

sentinţa nr. 11 a tribunaluluiPoporului din 21 februarie 1946 şică ar fi fost vinovat de infracţiuni

de genocid, crime împotrivaumanităţii şi crime de război

Clubul Ideea EuropeanăÎn preajma centenarului Marii Uniri (1918-2018)Mari scriitori români – criminali de război?!

Puţini sunt cei care, precumVintilă Horia, Eliade, Cioran,

Ionescu, au ajuns la universalitateşi au plasat cultura română în

universalitate. Este, deci, oatingere la imaginea României.

L- am cunoscut pe Vintilă Horiafoarte bine, eram buni prieteni.

Nici o nuanţă de antisemitism saude legionarism. Era anticomunist.Dar, din câte ştiu, anticomunismul

nu este considerat o crimă înRomânia. Dacă i- am pedepsi pe toţi

anticomuniştii din România deastăzi am rămâne cu foarte puţini

responsabili acum la cârmaRomâniei. Este vorba aproape de o

glumă proastă, fondată peambiguităţi.

29



Într- o după- amiază ploioasă primesc opagină dactilografiată, în limba fran-ceză, cu însemnări laterale încadrateimperios de un cuvânt spaniol vale,

adică valid, găsită de propria fiică în cufărul în-cărcat cu frământări, justificări, întrebări şi apo-rii ale lui Vintilă horia, care trăia sub bom-bardamente de acuzaţii. Apărarea unui scriitoreste opera sa, scena de unde îşi distribuie perso-najele care exprimă ceea ce gândeşte, sau scriso-rile justificative, cu o unică voce, în care, cusimplitate şi demnitate, enumeră argumente careţâşnesc din fântâna personalităţii văzută diacro-nic şi prin sincronicitate cu evenimentele.

La anunţarea câştigătorului premiului Gon-court în 1960 pentru romanul Dumnezeu s- a năs-cut în exil, scriitorul român a fost acuzat în presafranceză, între altele, de antisemitismul pe care,se zice, l- ar fi conţinut două articole publicate înanii ’30 în presa românească. Pagina AcademieiGoncourt afişează toate numele scriitorilor şi tit-lurile operelor premiate. În dreptul anului ’60, pedouă linii – singurul, deşi pentru ceilalţi e sufi-cient un rând –, sunt specificate următoarele:„Premiu atribuit lui Vintilă horia, dar rămas ne-decernat din cauza trecutului politic al autorului,inopinat dezvăluit”. Acest fapt îl determină peVintilă horia să renunţe la premiu printr- o scri-soare adresată juriului.

Luna noiembrie este una plină de emoţiipentru editurile francofone care au publicat căr-ţile scriitoriilor participanţi, în limba franceză, şicare le- au trimis celor zece conform graficuluianunţat pe site- ul Academiei; aşadar, este lunacând prestigioasa Academie comunică numelelaureatului, care înseamnă o remarcabilă recu-noaştere.

Prima zi de marţi a fiecărei luni, mai puţinluna august, este motiv de întâlnire a celor zeceacademicieni în jurul uneimese în salonul Goncourt de laprimul etaj al restaurantuluiDrouant. Nu sunt examenecare să asigure intrarea în cer-cul academicienilor; doar ple-carea sau decesul unuia dintremembri îi determină pe cei-lalţi să propună scriitori carescriu în limba franceză; ca faptdivers, un scriitor spaniol,jorge Semprun a fost membrual Academiei din 1996 până în2011. Noul membru ales vaprelua tacâmul în argint aurit(având gravate numele tutu-ror celor care l- au utilizat)celui pe care îl înlocuieşte. Onegare categorică a unei reco-mandări e suficientă pentru aîndepărta un viitor membru.Acest sistem justifică numărulredus de membri, frecvenţa în-tâlnirilor şi dejunurile în co -mun, ceea ce implică o veri-tabilă prietenie între toţi. Academicienii nu suntremuneraţi, nu trimit note de plată, nu se strigăprezenţa, sunt uniţi în numele şi în favoarea lite-raturii. Nici laureatul, căruia i se decernează pre-miul în timpul unui dineu în luna decembrie, nuse bucură de un mare câştig: un cec simbolic dezece euro. Doar scriitorii premiaţi la alte secţii,roman, nuvelă, biografie, primesc un cec de 3800euro. Începând cu anii ’80 şi poeţii sunt apreciaţi,dar şi liceenii. În ultimii ani, Goncourt a incluspropuneri şi alegeri făcute de naţionali, în specialstudenţi, din Elveţia, Italia, Polonia, România,Serbia, Tunisia şi Orient.

Aşa a lăsat scris, în 1896, Edmond Gon-court, cel care împreună cu fratele său, jules, re-consituise ambianţa saloanelor literare dinsecolul al XVIII- lea şi a numeroaselor dejunuri şidineuri din secolul al XIX- lea, iar după moarteafratelui său, în 1870, crease „societatea literară”,devenită mai târziu Academie. Alphonse Daudeteste cel care va trebui să înfăptuiască cele lăsateprin testament de prietenul său Edmond şi care,cu mici modificări, continuă şi astăzi.

Totul începe în 1884, când Edmond de Gon-court decide să deschidă pentru prieteni Grenierla al doilea etaj al clădirii din bulevardul Mon-tmorency, 53, din Auteuil; întâlnirile, realizate înfiecare duminică, îi aveau ca invitaţi pe toţi ceicare reprezentau floarea literaturii din aceaepocă: émile zola, jules Barbey d’Aurevilly, juliaDaudet, Alfonse Daudet, Guy de Maupassant,Stéphane Mallarmé, Pierre Loti, jean Lorrain,joris- karl huysman, henry james, josé Maríade heredia, jules janin, Anatole France, contesaGreffulhe, Robert Caze, prinţesa Mathilda, PaulBourget, émilia, contesa de Pardo- Bazan, PaulMargueritte, Ernest Renan, Léon hennique,henri Murger, Roger de Beauvoir, ThéophileGautier. Între numeroşii scriitori care frecven-tează Grenier se regăsesc cei zece oameni de literede talent care vor forma prima Academie. Ed-mond lasă fiecăruia dintre cei zece câte o rentăviageră de 6.000 de franci care se obţinea din vân-zarea la licitaţie a propriei colecţii de opere deartă, tablouri şi bibelouri.

În La maison d’un artiste, Edmond Gon-court face o vizită prin încăperile destinate fiecareunei colecţii: micul salon îmbrăcat în stofă roşieadăpostea desene şi acuarele, marele salon cera-mica lui Clodion, sala de mese prezenta obiectedin bronz, scara afişa albume japoneze, cabinetulera ornat cu porţelan de Saxe, budoarul era căp-

tuşit cu covoare persane. Fra-ţii Goncourt făcuseră o arhivăde cărţi: Balzac în ediţii origi-nale, altele distribuite pe sec-toare, romane istorice, filo-sofice, sentimentale. Casa fra-ţilor Goncourt, al cărei pro-prietar este oraşul Paris, adevenit Casa scriitorilor şi aliteraturii. Academia Goncourtnu are acolo nici un birou.

Primul proces verbal deconstituire a Societăţii lite-rare Goncourt datează din 7aprilie 1900 şi consemneazăfaptul că cei zece au fost iniţialşapte: Léon hennique, joris-karl huysmans, Octave Mir-beau, Rosny Aîné, Rosnyjeune, Paul Margueritte, Gus-tave Geffroy. Pentru a com-pleta adunarea, Societatea îiinclude pe Léon Daudet, Elé-mir Bourges şi Lucien Desca-ves. Academia este recunos-

cută oficial în 1903, an în care cei nouă membri(Rosny jeune transmisese votul său lui j.- k.huysmans) decernează primul premiu Goncourt:o scrisoare semnată de cei nouă academicieni pre-zenţi şi suma de 5.000 de franci, aşa cum lăsasescris Edmond. jurnaliştii scriu despre eveniment,însă mai nimic despre autorul Antoine Nau, carerămâne un necunoscut. Abia anul următor prinromanul lui Léon Frapié La Maternelle [Grădi-niţa], atât premiul cât şi autorul vor cunoaşte unrăsunet. Membrii Academiei, fără sediu social,fără Grenier, continuă să se întâlnească la Dro-uant pentru a alege cea mai bună carte a anului.

Cu timpul şi- au dat seama de importanţa şi utili-tatea lor.

Aşadar, în 1960, acest prestigios premiueste atribuit scriitorului român Vintilă horia caredevine astfel singurul român răsplătit cu o astfelde medalie. Şi, încă de atunci, această medalieapasă dureros de greu pe umerii lui Vintilă horia.Au existat tot felul de încercări, în special după1990, anul în care românii începeau să- şi cu-noască scriitorii şi să şi- i aducă, din exil, acasă,însă pe Vintilă horia soarta îl trimite, după unsecol de la naşterea sa şi aproape un sfert de secolde la moartea sa, tot mai departe de casa la carerâvnea să ajungă. Legi izvorâte de curând în ţarăne determină să ştergem din memorie oamenicare au făcut istorie în spaţiile în care au trăit.Când spui în Spania că eşti român, spaniolii peste45 de ani te privesc cu admiraţie pentru că fie aufost elevii profesorului universitar Vintilă horia,fie i- au citit articolele şi cărţile, care laolaltă aureuşit să schimbe modul de gândire a multoradintre ei, iar altora le- a deschis o lume întreagă.

Vintilă horia însuşi doreşte să clarifice acu-zaţiile care i se făceau şi, între însemnările sale,fiica lui, Cristina, găseşte un manuscris, în fran-ceză, pe care mi- l arată. Văzând claritatea justi-ficărilor şi cu permisiunea Cristinei, mi- am per-mis să- l traduc în limba română şi să- l includ înaceastă lucrare pe care am prefaţat- o cu date, ziceu, necesare despre istoricul Academiei Goncourt,a fraţilor Goncourt şi a premiului pe care l- au in-stituit şi al cărui câştigător a fost acum 56 de aniromânul, singurul, Vintilă horia.

Manuscris din arhiva lui Vintilă Horia

M- au acuzat de asemenea de antisemitism.Eram în acel timp anti multe aspecte. Douăzeci deani e vârsta Sturm und Drang. Eram contra ori-cărei idei, naţiuni sau popor care ar fi putut pro-iecta umbre ameninţătoare sau nocive asuprapământului ideal gândit de mine. Eram, în ace-laşi timp, antirus şi antiungur, antigerman şi an-tibulgar, antiturc şi antienglez. De ce nu? Însă numi s- a reproşat niciodată această atitudine. nuexista popor ideal la vârsta aceea, în afară de altău propriu. La acea epocă afirmam că Bucure-ştiul este cea mai frumoasă capitală din lume…

Ceea ce mi se pare important, mai importantdecât ceea ce numim antisemit, este faptul că euîncercam să devin un bun creştin, de fiecare datăcând mă chestionam pe mine însumi şi relaţiilemele cu lumea exterioară. Crize violente – una ladouăzeci de ani, la marginea orăşelului RâmnicuSărat, a doua la treizeci de ani, la Buenos Aires,alta la Orvieto, la patruzeci de ani – m- au ţinutdeparte de propriile izbucniri apropiindu- mă demine însumi. Eu devin, încet- încet, şi după trudi-toare elaborări, un scriitor creştin. Toate resenti-mentele mele de odinioară mi s- au părutdintr- odată ridicole. Am avut nevoie de toate aces-tea pentru a ajunge la limpezimea de azi, în mij-locul căreia orice atitudine anti mi se pare fărăfundament, deci antiumană.

Dacă detractorii mei s- ar fi străduit să ci-tească romanul meu, care este expresia autenticăa ceea ce sunt, ei ar fi înţeles totul, inclusiv artico-lele mele din tinereţe. Ar fi aflat, printre altele, căun scriitor creştin nu poate fi antisemit şi că au-torul unui roman despre exil nu e capabil săurască poporul exilaţilor prin excelenţă. Însă ju-decă fiinţa mea de azi prin prisma vechilor mi-turi, în loc să procedeze invers. Şi se înşală caîntotdeauna, ca adevăraţi utopişti ce sunt. r

Dana OpricaLămuriri ignoratesau mărturia lui Vintilă Horia după incriminările de la Paris (1961)

Dacă detractorii mei s- ar fi străduitsă citească romanul meu, care este

expresia autentică a ceea ce sunt, eiar fi înţeles totul, inclusiv articolele

mele din tinereţe. Ar fi aflat,printre altele, că un scriitor creştinnu poate fi antisemit şi că autorul

unui roman despre exil nu ecapabil să urască poporul exilaţilor

prin excelenţă

Polemice ■ Vintilă Horia ■ Inedit

30


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


neîncrederea în valorile naţionale

Neîncrederea în valorile naţionale eo trăsătură care defineşte nu pu-ţine popoare ale lumii. Amesteculde fobie, pripă, neînţelegere şi re-

sentiment, nutrit faţă de oamenii mari, aduşi înretorta judecăţilor grăbite şi excesive – ca, bu-năoară, faptul că unii dintre ei stârnesc perver-tire şi dezbinare – şi trataţi ca nişte despoţipursânge, cel puţin de la dostoievskianul anarhistŞigaliov încoace, nu e o noutate: „Capacităţile su-perioare nu pot să nu fie despotice şi întotdeaunaau adus mai multă pervertire decât folos; ele tre-buiesc eli minate sau executate. Lui Cicero i setaie limba, unui Copernic i se scot ochii, un Sha-kespeare este omorât cu pietre, iată ce este şiga-liovismul!”. (Demonii)

În antichitate, poeţii erau excluşi din Ce-tate. Motivul excomunicării? Servii lirei perver-teau tinerii. Conştienţi de faptul că răstignirea pecruce era, în acele vremuri, una dintre cele mairuşinoase pedepse cu moartea, evreii îl răstignescpe Iisus. Culmea e că Fiul lui David – cum îl răs-făţau galileenii – nu se apără; din contră, prinlipsa de reacţie îi instigă pe călăii Săi, ca şi cumşi- ar fi propus deliberat să provoace răul. MarelePreot al Sanhedrinului, Caiafa, prooroceşte moar-tea lui Iisus Christos şi, după Învierea lui Lazăr,le atrage atenţia arhiereilor şi fariseilor că ei nuştiu nimic şi că „ne este mai de folos să moară unom pentru popor, decât să piară tot neamul”.Moartea lui Iisus, pusă la cale de Caiafa, învăţaţiai Templului şi reprezentanţi ai poporului Israel,urma, conform Sfintei Scripturi, „să adune lao-laltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi”. (Ioan11: 49- 52) Prin învăţămintele Sale, Iisus Christosrevoluţionează tradiţia iudaică şi reduce Legea lacele două porunci. Iată cele „două porunci, în carese cuprind toată Legea şi prorocii”: „Să iubeşti peDomnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu totsufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta estemarea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel caaceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine în-suţi”. (Matei 22: 35- 40) Inchiziţia italiană îl ardepe rug pe Giordano Bruno. Francezii îl dau pemâna justiţiei pe Flaubert, apoi, la puţin timp, peBaudelaire, ambii uriaşi de litere fiind condam-naţi pentru „ultraj la morala publică şi bunelemoravuri”. Ministerul de Interne îi cere procuro-rului general al Franţei să studieze câteva poemedin volumul Florile răului; printre acestea figu-rează celebrele poezii Cain şi Abel, Metamorfozelevampirului şi Femei blestemate. Dacă procuroriigenerali, preşedinţii, prim- miniştrii şi miniştriifiecărei naţiuni ar citi poezie, cred că am trăiîntr- o lume – ezit să spun mai frumoasă – în modcert, mai bună.

Deşi se apără strălucit în boxa acuzaţilordupă ce este arestat, englezii epocii victoriene îljudecă într- un nou proces pe Oscar Wilde şi îl con-damnă la doi ani de închisoare şi muncă silnică.Scandalizaţi de radicalitatea- i de nestăvilit, con-temporanii lui Friedrich Nietzsche îl izolează, ex-pediindu- l într- o sărăcie la limita subzistenţei şiîntr- un stil de viaţă caracteristic oarecum noma-zilor. În secolul imediat următor, o parte a scrie-rilor semnate de autorul capodoperei Genealogiamoralei sunt tratate, uneori- adeseori, sub semnulexcesului, abuzului şi al falsului; ar fi edifica-toare, în această ordine de idei, o listă a califica-tivelor false şi calomnioase, atribuite acestuigânditor, calificative şi etichete care n- au nici olegătură cu viaţa şi opera fiului de pastor luteran,care a readus în actualitatea pătimaşă a secoluluial XIX- lea geniul presocraticilor. Fiodor Dosto-ievski este condamnat la moarte; printr- un mira-col, pedeapsa capitală e înlocuită cu 14 ani deocnă şi muncă silnică. Tot ruşii – mai exact, so-vieticii de astă dată – îl condamnă pe IosifBrodski pentru parazitism social. După spuseleelevului ei favorit, acelaşi, inimitabil, Brodski,

Anna Ahmatova – un simbol al rezistenţei subcizma unui regim totalitar – e înmormântată devie. În schimb, după căderea regimului totalitar– la fel ca polonezii, ungurii şi bulgarii – ruşii pre-iau fără discriminare valorile culturale create subdictatură. Participând la un congres internaţionalorganizat la Moscova şi abordând, la un momentdat, subiectul care a pus pe jar întreaga planetă– războiul din Ucraina – un profesor la Universi-tatea de Stat din Moscova „Mihail Lomonosov” aexclamat bombându- şi extatic pieptul în prezenţaa peste trei sute de slavişti din lume: „De Dosto-ievski şi Tolstoi nu va trece nimeni!”. Nu comen-tez lăcomia, evident, inacceptabilă, a marilorimperii, nici politica lor abuzivă şi cinică, politicăce trece fără să tresară peste „victimele colate-rale”. Imperialismul în cultură însă, recunosc, eo lecţie: afirmaţia „de Dostoievski şi Tolstoi nu vatrece nimeni” e o sinteză emblematică a uneiadintre cele mai mari culturi dăruite lumii, culturăde ale cărei vârfuri canonice nu se poate face abs-tracţie.

Într- o lume globalizantă identitateanaţională e anacronică?

Românii nu fac excepţie de la regula cvasiu-nanim acceptată de a pedepsi oameni de seamă,cu deosebirea că... Teamă mi- e că de circa şapte-zeci de ani suntem protagoniştii unei cruciade îm-potriva valorilor exponenţiale ale României.Alături de Lucian Blaga, Ion Barbu şi George Ba-

covia, unul dintre cei mai mari poeţi români,Tudor Arghezi, face puşcărie pentru convingerilesale. Lucian Blaga scapă la limită de întemniţare.Ciracii stalinismului au îmbrâncit în închisorizeci, sute de minţi strălucite, între care IuliuManiu şi I.C. Brătianu – creatorii României Mari–, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, NicolaeBalotă, Dinu Pillat, Ştefan Aug. Doinaş, Ion Ca-raion, Paul Goma, Adrian Marino ş.a. Prozatorul,creatorul şi realizatorul Memorialului scriitorilorromâni – proiect aprobat şi dat iute uitării de con-ducerea Uniunii Scriitorilor din România, care nudeţine o listă a victimelor torturate şi ucise în aniitotalitarismului – Ion Lazu a întocmit o listă de403 scriitori întemniţaţi în timpul dictaturii, din-tre care 53 au murit în puşcării. Consiliul Naţio-nal pentru Studierea Arhivelor Securităţiivehiculează o cifră diferită: 80 de scriitori care,sub dictatură, au fost aruncaţi în puşcăriile stali-niste pentru convingerile lor. 403 şi, respectiv, 80arată o diferenţă care sugerează nu puţine lu-cruri.

Perioada postdecembristă românească e, şiea, marcată de excomunicări, puneri la stâlpul in-famiei, excluderi şi epurări, caracteristice, dupăcum se ştie, stalinismului. (Vezi Nicoleta Sălcu-deanu, Revizuire şi revizionism în literatura pos-tcomunistă, Editura Muzeului Naţional alLiteraturii Române, 2013) După 1989, ideologiafabricată în retortele bolşevico- leniniste e oare-cum adaptată vremurilor new media, apoi – revă-zută şi filtrată – e iute mulată de fiii, verii,nepoţii, cumnaţii, naşii, amantele politrucilor şiariviştilor de altădată pe calapodul globalizării şial politicii corecte, care pare că exclude din startspecificul naţional, identitatea şi naţionalismulmaiorescian în limitele adevărului. Motivul invo-cat în scopul justificării acestei excluderi cel puţinstranii e faptul că naţionalismul a fost instrumen-talizat de dictatorul Ceauşescu şi de urmaşii luiideologici. În acest context, nu e de mirare că înultimele două decenii patriotofobia prosperă lascară naţională. De vreme ce Nicolae Ceauşescuşi acoliţii săi erau mândri că sunt români, într- olume globalizantă nu e cool să spui că eşti român.Din contră, tot ce ţine de indentitate, naţional şi

Aura ChristiO cruciadă împotriva valorilor naţionale?! (I)

„Capacităţile superioare nu pot sănu fie despotice şi întotdeauna auadus mai multă pervertire decâtfolos; ele trebuiesc eli minate sau

executate. Lui Cicero i se taielimba, unui Copernic i se scot ochii,

un Shakespeare este omorât cupietre, iată ce este şigaliovismul!”

În preajma centenarului Marii Uniri (1918-2018)Mari scriitori români – criminali de război?!

Românii nu fac excepţie de laregula cvasiunanim acceptată de a

pedepsi oameni de seamă, cudeosebirea că... teamă mi- e că de

circa şaptezeci de ani suntemprotagoniştii unei cruciade

împotriva valorilor exponenţialeale României

31



specific naţional – inclusiv valorile prin care sedefineşte conştiinţa naţională – se cuvine să fiearuncat la groapa de gunoi a istoriei. „Identitateanaţională e anacronică”, îmi scrie un reputat pro-fesor universitar, care răstimp de ani a avut cro-nică în paginile revistei Contemporanul. Măîntreb dacă acest formator de conştiinţe vedevreun scriitor spaniol, francez, german sau rusafirmând fără să clipească acelaşi lucru. Atât pa-triotofobia, cât şi campaniile din perioada postde-cembristă, duse cu o furie proletaro- stalinistăîmpotriva unor personalităţi de seamă ale culturiişi istoriei gândirii româneşti, judecăţile nenuan-ţate, etichetele aplicate cărturarilor de vârf ai na-ţiunii române – etichete vulgarizatoare aleadevărului istoric din perioada interbelică şi ceacomunistă, ale vieţii şi operei scriitorilor deseamă ai umanităţii, proveniţi din spaţiul româ-nesc – clatină identitatea naţională şi aduc pre-judicii imaginii României. Viaţa şi operaoamenilor exponenţiali ai României – inclusiv alecelor care au regretat nu o dată deciziile eronatedin tinereţea lor – nu pot fi reduse la simpatiilelor de la un moment dat faţă de mişcările de ex-tremă dreaptă sau de stânga din România şi dinEuropa şi puse pe acelaşi plan cu crimele legiona-rilor sau ale comuniştilor, care au acţionat indi-vidual sau în grupuri; crime, indiscutabil,condamnabile. Responsabili de acele crimeodioase, aduse în contextul european zbuciumatde atunci, din primele decenii ale secolului alXX- lea şi, respectiv, din perioada postbelică, suntautorii înşişi, nu intelectualii de marcă, care auaderat – sau care au scris texte laudative privi-toare la Mussolini, Antonescu şi hitler – la miş-carea legionară, sau care au aderat – sau au scristexte elogioase referitoare la Lenin, Stalin, partidşi comunism – la mişcarea comunistă.

Unii scriitori din primele decenii ale secolu-lui trecut au revenit la dreapta judecată încă lasfârşitul anilor ‘30, alţii, mai târziu, în anii exilu-lui. Unii scriitori din perioada postbelică au spri-jinit iniţial puterea sovietică şi şi- au reconsideratopţiunile (cazul lui A.E Baconsky), alţii au intratîn disidenţă în anii dictaturii ceauşiste – ca, bu-năoară, Nicolae Breban, Paul Goma, Dumitru Ţe-peneag, Virgil Tănase, Gabriel Andreescu –, iaralţii şi- au făcut mea culpa după Revoluţia din1989, când au apărut, ca ciupercile după ploaie,disidenţii de salon – un fel de eroi fabricaţi pestenoapte. Când un om greşeşte, îşi recunoaşte eroa-rea şi îşi face public mea culpa, nu- l condamni adoua oară cu atât mai mult cu cât ştii că a fostcondamnat de tribunalele din perioada Stalin- Dejsau mai târziu, şi- a ispăşit pedeapsa şi, în unelecazuri, e de mult oale şi ulcele. Or, necrofagia aluat proporţii de neînţeles în România postdecem-bristă, ca şi vânătoarea de vrăjitoare, mai exact,de colaboratori ai securităţii şi criminali de războiacolo unde aceştia n- au existat, în timp ce uniicălăi ai totalitarismului beneficiază de pensii con-sistente din vistieria statului român şi participăla elaborarea unei legi, care prin ambiguităţi des-chide uşile exceselor. Cum să pui la stâlpul infa-miei un cărturar eminent, care a făcut 14 ani deînchisoare, sacrificându- şi astfel cei mai frumoşi,cei mai fertili ani de viaţă, şi, la un moment dat,a cedat presiunilor exercitate asupra lui de cer-berii Securităţii? Cum să judeci una dintre celemai strălucite minţi din perioada interbelică – mărefer la Mircea Vulcănescu – care, fiind în puşcă-rie, în frig, inaniţie şi mizerie, pentru a salva untânăr de la moarte, se transformă... în saltea, aş-ternându- şi trupul sub trupul acelui pui de om şidevenind astfel un „sfânt al închisorilor stali-niste”?

„În zilele noastre a- ţi iubi ţara este aproape un delict!”

În preajma centenarului Marii Uniri, repre-zentanţi ai guvernului tehnocrat, propun ca isto-ria României să fie scoasă din programele şcolare.E o propunere legislativă, care a stârnit valuri deindignare în rândurile elitei româneşti din toatepăturile sociale. Pe marginea acestei aberaţii ne-maiîntâlnite în istoria românilor acad. Dinu C.Giurescu protesta vehement, afirmând că „în zi-lele noastre a- ţi iubi ţara este aproape un delict!Cu cât uiţi mai repede şi mai ireversibil trecutulcare- ţi aparţine, cu atât mai uşor îţi pierzi iden-titatea. Cine vrea să devenim ca popor o masăuniformă, cenuşie, fără trecut, deci, fără viitor?Stupida trufie de a şterge din memoria oamenilortrecutul va duce mai devreme sau mai târziu ladispariţia noastră ca neam. Asta vrem?” Reputa-

tul istoric şi profesor Ioan Scurtu vede în desfă-şurarea evenimentelor postdecembriste câteva fe-nomene departe de a fi accidentale: „Nu esteîntâmplător faptul că după 1989 s- a declanşat oamplă campanie împotriva Istoriei şi a valorilornaţionale în general. În şcoală, Istoria a ajuns omaterie periferică. Extrem de gravă este deciziaMinisterului Educaţiei şi Învăţământului de a eli-mina Istoria românilor ca obiect de studiu înliceu, astfel că elevii nu mai învaţă despre Mirceacel Bătrân, Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul,despre lupta pentru independenţă sau pentrurealizarea Marii Uniri din 1918. Cu alte cuvinte,nu au posibilitatea de a cunoaşte faptele de rezo-nanţă naţională şi internaţională şi rolul înain-taşilor”. Eminentul istoric susţine că deciziareprezentanţilor guvernului tehnocrat are o certăsemnificaţie politică, scopul urmărit fiind de ne-acceptat: lipsirea tineretului de dreptul la o infor-mare corectă şi, respectiv, de şansa de a facecomparaţii. E limpede că totul e construit astfelde oamenii puterii, încât „tineretul să nu poatăface comparaţii între politica din trecut şi cea dinprezent, să nu ştie că un Ion I.C. Brătianu sau un

Nicolae Titulescu erau personalităţi de prim rangîn Europa interbelică” şi apărau „cu demnitate şicuraj interesele naţionale”. E o strategie veche şirecunoscută: „Pentru a face un popor să- şi uitetrecutul, lipsindu- l de propria identitate, inamiciiacestuia folosesc o gamă largă de metode şi mij-loace. De- a lungul vremii, poporul român a fostsupus agresiunii marilor puteri, nu numai prinrăzboaie, ci şi din punct de vedere spiritual. Sco-pul urmărit a fost, şi este, dezarmarea sa morală,cultivarea ideii că el nu reprezintă ceva viabil lascara istoriei, nu a creat valori autentice”. Îndem-nul la un comportament demn devine, în acestcontext, vital: „Eu sper că tinerii îşi vor da seama,cu timpul, că nu trebuie să aibă o comportare deslugă, acceptând mereu jignirile la adresa părin-ţilor, moşilor şi strămoşilor lor fără să replice,pentru că acestea se răsfrâng asupra statutuluilor într- o Europă a oamenilor egali. Vor luaaminte cum este tratată istoria naţională în SUA,Franţa, Germania, Marea Britanie şi celelaltestate democratice şi civilizate. Vor pretinde şi voracţiona ca şi în România să procedeze la fel”.

Recenta decizie scandaloasă a reprezentan-ţilor guvernului tehnocat este atacată virulent şide acad. Nicolae Breban: „Este un atac împotrivafiinţei naţionale, o amplă operaţiune de spălare acreierilor” susţine romancierul în emisiuneaPunctul de întâlnire, moderată de Radu Tudor, îndata de 7 februarie 2016, la Antena 3.

Totul începe să semene din ce în ce maimult cu o diversiune şi cu o răfuială josnică,aflată în conflict cu etica memoriei, cu adevărulistoric şi receptarea operei departe de intruziuneapoliticului (!), şi aduce prejudicii imaginii Româ-niei, clătinând identitatea naţională. Prin atacu-rile repetate, vulgarizatoare, îndreptate împo-triva scriitorilor reprezentativi ai perioadei inter-belice – Mircea Eliade, Emil Cioran, Ion Barbu,Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Vintilăhoria ş.a. – este şubrezită matca identitară. Prinatacurile postdecembriste, îndreptate împotrivascriitorilor de vârf din epoca dictaturii ceauşiste,scriitori prin care s- a conservat europenitatea li-teraturii române în acele vremuri de restrişte –Constantin Noica, Adrian Marino, Nicolae Bre-ban, Nichita Stănescu, Augustin Buzura, TudorVianu, Marin Preda, G. Călinescu, Mihail Sado-veanu, Paul Goma, Mircea Iorgulescu, Eugen Uri-caru, Cezar Ivănescu, Nicolae Balotă ş.a. – esteclătinată matricea identitară. Valorile naţionaleemblematice sunt decimate prin complicitateaunei părţi a presei naţionale şi a scriitorilor. Vir-gil Nemoianu a calificat fenomenul la care mă re-feream ceva mai sus „decimarea elitelor”, „conti-

nuată prin auto- exilarea valorilor naţionale” şis- a întrebat nu fără amărăciune: „Cum se face căloviturile abuzive, violente s- au îndreptat şi se în-dreaptă prin excelenţă împotriva generaţiei celeimai europene, celei mai echilibrate pe care a cu-noscut- o România în secolul XX? Cât de pericu-loasă este stârpirea valorilor în numele unoradevăruri inchizitoriale simpliste şi totodată camdubioase?” Cât de periculoasă este o strategie de-venită, pe parcursul ultimului deceniu, politică destat? Referindu- se la fondul resentimentar exis-tent în asemenea porniri, Adam Michnik reco-manda prudenţă când cineva îşi alege dingarderobă „hainele de procuror” şi susţinea că evorba de o „boală a vremurilor noastre. E o vremeîn care încercăm să distrugem autorităţile mo-rale. E o distracţie periculoasă. Nu e cale cătreadevăr, ci către nihilism”.

Un detaliu de o importanţă greu de neglijat:politizarea sau eticizarea excesivă a receptăriioperei scriitorilor exponenţiali ai naţiunii românecu simpatii de dreapta sau stânga bruiază – dacănu distorsionează şi, în esenţă, sabotează – crite-riile de valorizare şi, respectiv, cunoaşterea înprofunzime a operei lor. Ne- am pomenit cu biblio-teci de opere majore, cu deschidere spre univer-salitate, rău cunoscute, rău tratate acasă şinecunoscute peste graniţele ţării. În acest sens,putem vorbi de o altă perversă modalitate de a de-cima elitele şi de a încuraja devalizarea patrimo-niului spiritual naţional. În timp ce deplângemimaginea execrabilă a României, prin acceptareacampaniilor de defăimare a scriitorilor naţionali– în esenţă, nişte diversiuni abjecte – fiecare din-tre noi ne punem umărul la clătinarea identitarăa ţării lui Iorga şi Eminescu, G. Călinescu şi TituMaiorescu, I.L. Caragiale şi Dimitrie Cantemir,Eugen Lovinescu şi G. Ibrăileanu, Blaga şi Ar-ghezi, Bacovia şi Ion Barbu, Mircea Vulcănescuşi Mircea Eliade, Emil Cioran şi Liviu Rebreanu,hortensia- Papadat Bengescu şi Lucian Blaga,Eugen Ionescu şi Nichita Stănescu, Nicolae Bre-ban şi Marin Preda, Tudor Vianu şi Mihail Sado-veanu, Adrian Marino şi Ştefan Aug. Doinaş,Constantin Noica şi Augustin Buzura, NicolaeBalotă şi Ion Ianoşi. Ce imagine ar fi avut Româ-nia la ea, acasă, şi în lume, dacă în ultimii 25 deani, opera acestor scriitori ar fi fost comentatădeschis, fără părtinire şi fără eticizare sau politi-zare în exces, şi tradusă şi promovată prin orga-nismele abilitate ale statului peste hotare!

La fel ca în România stalinisto- dejistă, înRomânia postcomunistă critica e confundată, ade-sea, cu poliţia politică, dacă nu cu procuratura,instrumentată în funcţie de nu se ştie ce criteriipolitice. Astfel, în majoritatea cazurilor, critica ro-mânească ratează întâlnirea cu marii scriitori ro-mâni, distorsionând receptarea operei lor. Operaunor scriitori români marcanţi, recunoscută petot mapamondul, e tratată de specialiştii din stră-inătate fără sprijinul – cum ar fi fost firesc – co-mentatorilor din România: „Spaţiul criticromânesc a ratat şansa unui export de teme ne-cesare bunei întâlniri critice cu Cioran şi cuEliade, iar critica europeană şi cea americanăs- au văzut nevoite să parcurgă singure, fără spri-jin de orientare din România, întreaga lecţiecritică a întâlnirii cu aceştia”. În absenţa unormecanisme bine gândite de receptare corectă, ne-eticizată şi nepolitizată în exces a operelor repre-zentative, în lipsa unor pârghii de promovare şiexport a valorilor exponenţiale româneşti, „gâl-ceava europeană despre cazurile Cioran şi Eliadeeste întreţinută”, în continuare, „şi de incapacita-tea organică a culturii noastre de a- şi crea solidemecanisme de export de teme critice fundamen-tale”. Şi e limpede faptul că „nu numai Cioran şiEliade sunt victimele acestei incapacităţi, precumşi victimele unui sistem incoerent, incipient şianorganic de relaţii între mediul critic românescşi cel european, extern”. (Dorin Popescu)

În loc să- i citim, să- i recitim, să- i traducem,să- i promovăm şi să- i cinstim pe marii noştriscriitori, unii dintre noi întocmesc probatorii şi re-chizitorii, colectând cu o sete cu totul stranie con-cesiile făcute de unii dintre ei sub dictatura dedreapta sau de stânga, ca şi când între instanţacritică şi inchiziţie ar exista un semn de egalitate.Deocamdată, la capitolul receptarea şi promova-rea valorilor majore ale culturii scrise, putemvorbi de un rateu... imperial, consumat în răz-boaie interne minore care nu folosesc decât adver-sarilor acestei ţări putred de bogate, aşezate întreOccident şi Orient, altfel spus cu o poziţiegeo- politică pe care şi- ar fi dorit- o nu puţine stateale lumii. r

România e un stat prea tânăr casă- şi permită luxul de a- şi trata cuneîncredere valorile naţionale de

vârf, prin care are şansa sărenască iute, cu condiţia să le

valorifice şi să le aducă înprim- planul actualităţii europene

32


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Dirijând vocile- martor şi victime aledezastrului, Sveltana Alexievicidenunţă toate aceste cauze alăturide efectele lor cutremurătoare, pu-

nând la lucru un rar simţ al gradării şi al compo-ziţiei, pe care, într- un interviu, o aseamănă cu ocompoziţie muzicală. E o compoziţie de tip puzzle,descentrantă în esenţa ei, a cărei imagine finalăse configurează pas cu pas în faţa cititorului şi cuparticiparea lui. Pentru a realiza această compo-ziţie, autoarea alege mărturiile cele mai percu-tante, în speţă, mărturiile de iubire (vezi O voceomenească singură, Monolog despre simbolurileşi tainele unei ţări mari, Monolog despre monstrulcare oricum va fi iubit, O voce omenească sin-gură), din care face pilonii pe care se va ridică în-treaga boltă alcătuită din zeci de alte mărturii, cusintaxa, intonaţia şi conţinutul lor specific. Ală-turate după principiul unei armonii speciale încare zecile faţete readuc în text motivul principalal suferinţei nemaivăzute în această lume, filtratprin tot atâtea conştiinţe, această armonie estedestinată să ne transmită, prin corul de voci, mo-duri de a vedea, de a trăi şi de a comenta cele în-tâmplate într- o zi de Paşti a anului 1986. ziuafatidică se prezintă ca una care a afectat în pri-mul rând Bielorusia, dar a trimis pe toată întin-derea pământului semnalul că am intrat într- unnou timp şi o nouă lume, fie că suntem sau nuconştienţi de acest lucru. Împrejurarea îi permitescriitoarei să sublinieze în corpul cărţii ei, prin„monologuri”, „interviuri” auctoriale, metatex-tuale şi epilog, puse alături de monologurile mar-torilor direcţi, sensul global, general uman şicosmic, al întâmplărilor pe care secretomania co-munistă le vrea doar locale: „Cernobâlul este, înainte de toate, o catastrofă a timpului. (...) Cer-nobâl este o taină pe care va trebui s- o aflăm. Unsemn ilizibil. Poate o enigmă pentru secolul XXI.(...) Nu este o carte despre Cernobâl, ci desprelumea Cernobâlului”.

În noua Lume a Cernobâlului, ca şi în Con-tinentul Gulag soljeniţian, vieţuiesc oameni „cu-tremuraţi”, „cutii negre vii”, care „spun texte noi(...) ce răzbat (...) dintr- o lume paralelă”, abia în-trevăzută de conştiinţa umană obişnuită cu o altălume. Întâlnindu- se, în trupul şi în conştiinţa lor,cu noua lume în care, spune autoarea, „a izbucnitinfinitul”, oamenii Cernobâlului vor spune textepersonale şi, în acelaşi timp, cu o semnificaţie ge-neral- profetică, semnificaţie contrasă de autoareîn titluri care tună a revoltă sau izbucnesc în tra-gice lamentouri. Titlurile respective se structu-rează în adevărate poeme în monostih sau îndistih, precum cele ce urmează: O voce omeneascăsinguratică, Interviu al autoarei cu sine însăşidespre o istorie uitată şi despre faptul că Cernobâlpune sub semnul întrebării imaginea noastră des-pre lume, Monolog despre o viaţă întreagă scrisăpe uşă, Monolog despre un cântec fără cuvinte,Monolog despre vechile prorociri, Monolog desprefaptul că nu ştim să trăim fără Cehov şi Tolstoi,Monolog despre filosofia carteziană şi despre cumsă mănânci cu un alt om un sandviş contaminat,ca să nu- ţi fie ruşine, Monolog despre cum o viaţămăruntă e lipsită de apărare într- un timp mare,Corul poporului, Monolog despre ce se află maideparte decât Kolâma, Auschwitz şi Holocaust,Corul copiilor etc.

Nu e întâmplător faptul că prin vocile celormai naivi dintre martori (ţărani, casnice, soldaţiaduşi din toată Uniunea sau simpli lucrători lacentrală) se construieşte respectivul sens pildui-tor, apocaliptic şi profetic al suferinţelor pe carele trăieşte nu doar omul, ci şi tot ceea ce este viupe pământ. Printr- o ştiinţă desăvârşită a lucruri-lor şi printr- un mod absolut de a empatiza cuaceşti oameni, retrăgându- se aproape complet dintext, Svetlana Alexievici face ca glasurile înregis-trate de ea să răsune din viitor ca o înfricoşătoareavertizare a pericolelor care- l pândesc pe omatunci când nu este atent la alt om şi nu respectălumea în care trăieşte: „Lumea din jurul nostru,supusă şi prietenoasă, acum inspira groază. (...)O lume cunoscută necunoscută.(...) Animalele dinpădure (...) merg triste, au ochii trişti (...). Pămân-tul e o materie la fel de enigmatică precum sân-gele”.

Dar şi omul căruia i s- a dat în grijă acestPământ este la fel de enigmatic. A inventat şti-inţa, şi iată că această ştiinţă este nemulţumităde om pentru că, fiind o fiinţă biologică, acesta îistă în cale. A inventat şi o tehnică pentru care, totbiologic, psihologic, istoric şi cultural, el încă nueste pregătit, „nu este pe măsura ei”. Aşa încât,prin ceea ce a făptuit la Cernobâl, omul cu atomula făcut evident faptul că s- au călcat nu numai re-laţiile de încredere între oameni, pe care, fără niciun scrupul, i- a transformat în „roboţi vii”, ci şi re-laţiile de încredere care trebuie să existe între omşi natură, aşa cum erau prevăzute în intenţia di-vină şi cum le trăiesc, în gesturi de o autenticitateşi inocenţă exemplare, ţăranii alungaţi din satelelor de catastrofa atomică: „Bunica a făcut o plecă-ciune casei. A făcut o plecăciune spre magazie.Le- a dat roată şi a făcut o plecăciune fiecărui măr.(...) Plângea după copaci ca după oameni. «Steja-rul meu drag! Mărul meu drag!»”.

În ultimă instanţă, martorii ne transmit că,prin Cernobâl, i s- a declarat divinităţii ultimul şicel mai distrugător război purtat de om care, aşacum îl trăiesc ţăranii din satele Cernobâlului şicum pare să nu fie înţeles de oamenii de ştiinţă,este în esenţă un război al omului împotriva luiînsuşi aflat nu în alt neam, altă naţiune sau înaltă clasă socială, ci împotriva omului trăitor caspecie. Este aceasta o avertizare pentru oameniide pretutindeni că soluţia la suferinţa pe care aprovocat- o Cernobâlul şi promite a o spori în vii-tor nu este mitraliera, tancul ori statul – „în bise-rici cu lumânarea în mână”, „la noi omul e fie cuo armă, fie cu o cruce. În toată istoria alt om nu afost. Deocamdată nu este” spune o voce din carte– ci construirea anevoioasă şi de lungă durată aunei noi conştiinţe. Abia această nouă conştiinţă,după părerea Svetlanei Alexievici, va şti cum „sătransforme suferinţa în libertate” şi să fructifice„noua privire, poate mai departe de moarte” pecare i- a dăruit- o omului groaza şi adevărul că înlumea Cernobâlului, „nu ne naştem cum trebuie,nu murim cum trebuie. Nu aşa cum o fac toţi”.

Deocamdată, şi aceasta este marea lecţie aacestei cărţi a scriitoarei bieloruse, omul, care avăzut la Cernobâl cum se îngemănează frumuse-ţea cu răul, cum, sub presiunea groazei, întreagacultură umană i se poate înfăţişa ca „un cufăr cumanuscrise învechite”, cum i se năruie încrederea„în orice om cu carte ca- ntr- un preot”, acest omnu şi- a pierdut credinţa că se poate salva pe sineşi poate salva lumea prin iubire: „învăţ de la iu-bire, vreau să înving frica prin iubire”. La aceastăiubire – faţă de soţul desfigurat de radiaţii, copi-lul născut monstru, pământ, animale şi copaci,tradiţia în care s- a născut – se adaugă conştiinţalucidă a jertfei de sine a locuitorului Cernobâlu-lui. Pe glasuri diferite – de ţărani, de istorici, pro-fesori, chimişti, atomişti, ingineri, vânători,academicieni – aceştia ne spun că ştiu cum corpullor distrus de radiaţii, cum groaza lor în faţa dis-trugerii pentru secole a naturii înconjurătoare,cum gândul lor bolnav de vină „înregistrează in-

formaţii pentru viitor. Pentru toţi”, tocmai pentruca specia umană să afle cum să supravieţuiascădatorită acestor informaţii: „O să citească cinevaşi o să priceapă. Mai târziu. După noi”.

Nu putem să nu percepem aici o adevăratălecţie cu semnificaţie christică ce se adaugă, credcă destul de polemic, atâtor şi atâtor lecţii chris-tice oferite de renumiţi gânditori şi scriitori dincultura lumii, care nici cu gândul n- au visat ce sepoate întâmpla cu omul în cea de- a doua jumătatea secolului al XX- lea.

Rememorând învăţătura creştină „iubireavă va face liberi”, o voce din Rugăciunea de la Cer-nobâl invocă dostoievskiana Legendă a MareluiInchizitor pentru a avansa ideea că trebuie să iu-beşti şi să devii liber, pas cu pas şi prin gesturinespectaculoase, în „timpul vieţii”, adică, în „tim-pul existenţial”, în „timpul individual”, iar nuîntr- un timp ideal promis şi zugrăvit de metafi-zică sau de ideologiile utopice ale lumii: „Cernobâlo să rămână. Dar unde e viaţa mea? Iubireamea?”

E un bun prilej pentru Svetlana Alexievicide a ne propune, mai ales cu secvenţele Corul po-porului, Monolog despre simbolurile şi taineleunei ţări mari sau Monolog despre faptul că rusulvrea să creadă mereu în ceva, o radiografie grăi-toare a mentalităţii „omului roşu” crescut şi edu-cat în raza timpului utopic pe care şi- a întemeiatcomunismul doctrina. Autoarea întreprinde acestexamen nu pentru a acuza, ci pentru a arăta la cerezultate monstruoase poate ajunge înclinarea

omului, „robit de un materialism de peşteră”, darşi de „plăcerea de a filosofa”, de a călători cu „pa-sărea măiastră în mână, în timp ce roţile caruluilui se- nfundă în praful drumului”, de a se minţicu închipuiri ale unui viitor incert, ignorându- sepe sine şi chiar ruşinându- se de sine cel de fiecarezi, crezând orbeşte că deja trăieşte „frumos şidrept”, convins că el „e mai presus de tot” şi vi-sând nu la o libertate interioară, ci „la sloboze-nie”, adică la o „anarhie” care- l obligă constant săstea cu arma în mână şi să trăiască „în groază”.

Şi, precum în Legenda Marelui Inchizitor,Iisus coborât pe pământ a doua oară stă închis înbeciurile Inchiziţiei, neascultat de nimeni, tot aşaexperienţa Cernobâlului pare a nu- i folosi lanimic „omului roşu”, intoxicat, se pare, definitiv,de iluzia măreţiei şi dreptăţii lui în lume. CarteaRugăciunea de la Cernobâl vorbeşte îndeajuns depersistenţa acestei mentalităţi în spaţiul care tre-buia să- l convingă pe om de nocivitatea ei. Însăultima carte a Svetlanei Alexievici Timpul secondhand din 2013 pare a ne spune că fenomenul re-latat anterior o interesează nu ca efect al unei po-litici locale, ci, am spune, ca manifestare a uneiboli generale a vieţii ale cărei simptome se mani-festă cel mai clar la „homo sovieticus”.

În esenţă, în noua carte pe care, în data de20 octombrie 2015, la un post de radio polonez, onumeşte „ o cercetare a experienţei civice pe par-cursul a două secole” şi „letopiseţ contemporan”,

livia CotorceaSvetlana Alexievici şi lecţia Nobel (II)

E semnalat rolul „omului roşu”în instaurarea acestei situaţii şi sepune întrebarea de ce tocmai rusul

a dus Revoluţia franceză până laultimele ei consecinţe, de ce numaiel a cutezat şi a reuşit să creeze în

laboratoarele marxism- leninismului„omul nou”, opus „vechiului Adam”,omul proiectat şi de utopii neruse

ale lumii?

33



scriitoarea bielorusă ne propune să medităm lafaptul că întreaga lume trece acum printr- o„eclipsă a raţiunii” care face posibil următorul ta-blou halucinant: „Apare la suprafaţă fiara. (...) Po-porul tace. Statul tace, jertfele sunt puse întreparanteze”. În context, e semnalat rolul „omuluiroşu” în instaurarea acestei situaţii şi se pune în-trebarea de ce tocmai rusul a dus Revoluţia fran-ceză până la ultimele ei consecinţe, de ce numaiel a cutezat şi a reuşit să creeze în laboratoarelemarxism- leninismului „omul nou”, opus „vechiu-lui Adam”, omul proiectat şi de utopii neruse alelumii? Aceasta este o întrebare pe care şi- au pus- omulţi gânditori şi scriitori ruşi care au simţit, caşi Svetlana Alexievici, că înfierarea categorică afenomenului poate fi răspunsul cel mai simplu pecare- l poate da, că, de fapt, e nevoie, înainte detoate, să înţelegem de ce le este atât de greu oa-menilor sovietici să se despartă de proiectul mar-xist- leninist, ba chiar să revină la forma sa ceamai dură: stalinismul.

Cândva, în prima jumătate a secolului alXIX- lea, P.I. Ceaadaev căuta nişte dominante alefirii rusului care- l fac neasemenea cu alte popoare.Mai aproape de noi, după prima revoluţie rusă dela 1905, Dmitri Merejkovski scria o carte cu untitlu grăitor pentru ceea ce s- a întâmplat ulterior,nu numai în ţara lui, dar şi în vecinătăţile aces-teia: Rusia bolnavă. E o carte care, deşi intens tra-dusă în lume, n- a fost şi nu este citită cu atenţiape care o merită. Boala pe care o diagnosticauCeeadaev şi Merejkovski şi pe care o radiografiazăacum Svetlana Alexievici în Timpul second handeste vocaţia rusului pentru suferinţa în sine şi pu-terea lui de a se iluziona că suferinţa lui e de na-tură creştină. În realitate, cum o demonstreazădistanţa imensă de la cuvânt la faptă în ceea ce aîntreprins Rusia fie şi numai în secolul al XX- lea,suferinţa pe care o invocă şi o suportă ea în nu-mele „pravoslaviei”, acum, după Perestroika, este,ca întotdeauna, iubire de robie, neputinţă de a trăiîn libertate, închinare în faţa statului şi a puterii,dispreţ pentru viaţa omului ca individ şi, mai ales,o mândrie de sine diabolică întreţinută de refuzulde a conştientiza şi a- şi stăpâni propriile traume.Astfel înţeleasă, suferinţa a devenit un bun temeipentru instaurarea „timpului secondhand”, ade-verind convingerea Svetlanei Alexievici că „omulroşu” n- a fost în stare să intre în imperiul libertă-ţii”, că „pentru libertate e nevoie de alt om: un omgata să lucreze cu interiorul său”.

Ca şi în cărţile anterioare, Svetlana Alexie-vici ne oferă în ultima ei carte „fotografi simple.Fotografii la minut”, realizând, prin îmbinareasintaxei, intonaţiei şi accentelor sentimentelorcartografiate, imaginea vorbită a unui „stalinismredivivus” care înfioară şi, în acelaşi timp, adeve-reşte calitatea ei de „istoric al invizibilului”. Cuacest prilej, autoarea consemnează că îşi exercităaceastă calitate într- un moment foarte vitreg pen-tru un scriitor: momentul când el trebuie să se ri-dice nu împotriva puterii ca atare, ci chiarîmpotriva propriului său popor.

Şi când spune aceasta, ea se înscrie şi pesine în „popor”, căci nu concepe a se apropia de altom ca o scriitoare cunoscută, preferând, cum de-clara la o întâlnire cu cititorii de la Teatrul„Odeon” din 5 noiembrie 2015, să rămână cu acestalt om „o vecină în timp”, ce vorbeşte, ca şi el, sim-plu şi cu respectul strict al adevărului, despre lu-crurile care o interesează: despre fiinţa umană şidespre relaţiile acesteia cu sine, cu timpul, cu spa-ţiul, cu întreaga creaţie şi cu divinitatea. Şi maiaflăm, din numeroase interviuri date de scriitoa-rea bielorusă că ea vorbeşte despre toate acestelucruri nu pentru a aduna documente, pur şi sim-plu, aşa cum vor să o vadă destui comentatori aioperei ei, ci pentru a releva, într- o proză bine şiatent construită, cât de puţin se cunoaşte omul pesine însuşi, de câte ori şi cum a reuşit el să- şi în-străineze şi să- şi maculeze, atât prin gândire, câtşi prin faptă, propria esenţă.

Cât priveşte chestiunea în ce măsură ceeace a scris proaspăta nobeliată se înscrie în cadrelea ceea ce până acum s- a numit literatură, aceastarămâne a fi lămurită de viitor. Un aspect ce sepoate semnala deja este că graniţele literaturii aufost demult deplasate sau chiar sfâşiate de destuiscriitori prin intruziunea documentului în ficţio-nal, dar şi prin amestecul ficţionalului în docu-ment. Se mai poate spune că vine un moment încare literatura nu poate trăda realitatea în nu-mele artisticităţii cu orice chip şi că, precum Svet-lana Alexievici, aceasta ar trebui să ceară „undrept al omului de a nu ucide, un drept care nueste înscris în nici o constituţie”, dar este scris, caporuncă, în cărţile lui sfinte. r

Corespondenţă din Ţara Sfântă

G. MosariPrietenul meu cel mai bun, Morel

În urmă cu câteva zile, a închis ochii pen-tru totdeauna prietenul meu cel maibun, Morel. Nu- mi vine să cred că na-

tura a fost atât de nemiloasă cu acest prieten de-votat, cu o inimă bună ca pâinea caldă, care maiputea trăi încă un număr de ani, dacă un cancergalopant nu l- ar fi răpit. Dar de ce scriu eu toateacestea la lumea pe dos? Din dragoste pentruadevăr, Morel, pentru că suntem neputincioşi înfaţa grozăviilor cu care ne- a învăţat acest glob pă-mântesc, uneori atât de bun şi de frumos. Moreldragă, ştii prea bine că am şi am avut nenumă-raţi prieteni, dar de niciunul n- am fost atât delegat ca de tine. Mă întreb acum cu cine voi vorbila telefon în fiecare vineri seara, cu cine voi co-menta câte în lună şi în stele, începând cu politicaşi încheind cu meciurile de fotbal şi baschet alelui Macabi Tel Aviv?

...Locuiam în România, în Bacău, pe Strada15 August. Într- o zi s- a mutat lângă noi, într- ocasă nouă, familia hirschenbein. Tatăl, Iancu,mama, Marica, bunica din partea mamei şi tu, uncopil de 3 sau poate 4 ani. Din clipa în care te- amvăzut, am simţit că voi avea lângă mine un prie-ten adevărat, fiindcă aveai o faţă de copil bun şite- ai apropiat cu încredere de mine, deşi euaveam cu doi ani mai mult decât tine. După câ-teva zile de când neam cunoscut, parcă eram le-gaţi unul de altul de- o veşnicie! Doi copii – oveşnicie în timp! Ţin minte că odată m- am îmbol-năvit de pojar, care era foarte molipsitor. Ai venitla mine în pat şi mi- ai spus: „de ce eşti bolnav?Vreau să mă îmbolnăvesc şi eu, nu numai tu săai bobiţele astea roşii pe tine”. După câtva timp,Morel era deja la pat, aveapojar…

Au trecut mai multe luni,Morel avea 5 ani, eu 7. Ambiiadmiram într- o tutungerie delângă noi splendidele pachete deţigări regale, aurite la un capăt,RMS. „Ce- ar fi să cumpărăm ţi-gări din astea şi să le fumăm?”ne întrebam. În clădirea pe careo construiseră părinţii lui Morel,era o cameră de gaze. Acolone- am făcut loc de fumat. Eramdoi copilaşi, repet, unul de 7 şialtul de 5 ani. Într- o zi, ne- avăzut în curte un coleg de- almeu, dar care era redus mintalşi repeta clasa întâi primară.Nu ştiu cum a văzut la mine câ-teva ţigări şi a cerut şi el. I- amdat, dar el tot a mai vrut. Numai aveam nici ţigări, nici bani să cumpărăm.L- am rugat să ne întâlnim a doua zi, să fac rostde bani. Dar Berolă (nume predestinat) a intratîn casă la familia lui Morel, unde erau în vizităpărinţii mei şi le- a spus: „Copiii voştri fumează!”Nu vă mai povestesc reacţiile părinţilor, dar noi,copiii, neam simţit mai uniţi. Însă Morel, vă-zându- mă fără bani, căci mi s- a anulat… finan-ţarea, a început să culeagă chiştoace de ţigări.Dar într- o seară, părinţii lui fiind în vizită la aimei, l- au descoperit.

*Prietenul meu, Morel, a vrut să facă o

treabă bună: văzând că rămân fără bani, a strânschiştoace de ţigări, în locul renumitelor RegaleRMS. Mă înţelesesem cu Morel ca după vizita pecare o fac părinţii lui la noi, într- o seară, săarunce mucurile lângă liliacul din faţa casei noas-tre. Atunci l- au observat mama şi tatăl eroului de5 ani, dar nimeni n- a luat nicio măsură contranoastră. Ne- am dat seama noi, copiii, că greşimdacă vom continua să fumăm. Şi de atunci am în-trerupt complet fumatul, pentru totdeauna!

Timpul trecea, iar eu vedeam în Morel unmare talent de negustor. Uneori, se ducea la pră-vălia unchiului său, Avram, care avea la Bacăucel mai renumit magazin de „Coloniale” şi stăteaore întregi. Tatăl lui Morel era salariatul frateluiAvram. Când se întorcea de la magazin, Morel nuuita să- mi aducă bomboane ca să- mi fie „dulce”după ce- şi desfăşura înclinaţia de vânzător. Autrecut câţiva ani; am intrat la liceu, iar Morel

mi- a devenit coleg de clasă. A avut loc o reformăa învăţământului prin care unii copii au fost fa-vorizaţi, alţii nu. Pe mine m- a bucurat că Morele cu mine în clasă, mai ales că niciunul dintre noinu a fost primit în Uniunea Tineretului Comu-nist, fiindcă aveam origine socială burgheză…Câţiva colegi, ne ajutam la lecţii: Morel lua te-mele de matematică de la diverşi colegi, dupăcare le copiam şi eu, fiind „certat” – ca şi Morel –cu acest obiect; în schimb, îi făceam temele la ro-mână, care era specialitatea mea.

La terminarea liceului, Morel a plecat laBucureşti, pentru facultate, eu trebuia să mă pre-zint la Iaşi. Dar din nou, „originea socială” şi- abăgat coada, iar Morel a ajuns tehnician la fa-brica textilă Gheorghiu- Dej. Acolo şi- a făcutmulte prietenii, iar eu, când plecam la Bucureşti,mă vedeam şi cu Morel şi cu noii prieteni, evreişi români, fiindcă la Morel conta numai amiciţiasinceră.

Îmi amintesc că odată am plecat în delega-ţie la Bucureşti pentru o zi. Seara, pe la şapte,treceam pe Bulevardul Magheru spre nişte rudela care urma să rămân o noapte. Prin dreptul In-tercontinentalului de astăzi era un restaurant lastradă. M- am auzit strigat. Era Morel. Am intratîn restaurant unde, la o masă, erau vreo 8- 10 ti-neri cu nenumărate sticle de vin goale sub masă,iar Morel mi- a zis: „Amicul nostru, Longin Baiu,ceasornicar din Bacău face cinste! Am comandato friptură, am stat de vorbă cu Morel şi cu uncoleg de liceu din Bacău, Piţu Platon, care deve-nise actor şi a jucat într- un film de succes,„Codin” regizat de un francez. În timp ce noi dis-

cutam, Baiu s- a ridicat de lamasă şi ne- a spus că merge peBulevardul 6 Martie (azi Elisa-beta) spre Cişmigiu că vrea să seîntoarcă cu „piţipoance”. A ple-cat, dar văzând că nu revine nicidupă jumătate de oră, au por-nit- o în căutarea lui ceilalţi bă-ieţi cu care eram. Am rămasdoar eu cu Morel şi cu „Codin”.Ospătarii, văzând că „dispar” oa-menii de la masa noastră, au in-trat în panică. Se făcuse oraînchiderii şi ni s- a adus bonul deplată care ne „ardea”, căci Baiutrebuia să facă cinste, nu să plă-tim noi. Şi totuşi am achitat con-sumaţia, având importanţă maiales prietenia mea cu Morel şisimpatia faţă de Piţu Platon.

La scurt interval de timpde la întâmplarea de mai sus, Morel a plecat cufamilia în Israel, dar ştiam că- l voi urma şi eu,căci prietenul meu cel mai bun mă aştepta.

Când peste ani am aterizat pe aeroportulBen Gurion din Tel Aviv, alături de familia noas-tră, era acolo Morel. Ne- am îmbrăţişat cu căldurăiar după câteva zile, am intrat în „grupul luiMorel” din care făceau parte români şi… bulgariîn frunte cu Paul (român), despre care am auzitcă s- a ocupat mult de Morel în Israel. Dar priete-nul meu cel mai bun îşi pierduse talentul de ne-gustor…

Ne- am întâlnit de nenumărate ori; copiii deieri eram familişti cu copii, mergeam la dans, pe-treceri, la film, la restaurant. Ani de zile au tre-cut până când, într- o zi, Morel mi- a zis că i s- adescoperit un cancer. A fost pentru mine o lovi-tură de trăsnet.

… Şi a venit ziua de 31 decembrie 2015.Morel, bolnav, după mai multe internări, a vruttotuşi să fie prezent la revelion. Erika şi Martin,prieteni şi colegi din Bacău, au organizat Reve-lionul 2016 la ei acasă, la Raanana. Morel le- amulţumit. Dar după o zi n- a mai putut să semişte. A fost internat la spitalul Ihilov. Împreunăcu soţia mea am fost să- l vizităm. L- am privit peMorel şi am rămas ţintuit locului: în viaţa meanu văzusem până atunci un om atât de galben!Mi- au dat lacrimile. Am plecat de la spital cu im-aginea lui Morel în minte. Prietenul meu cel maibun, Morel, nu mai este, dar el trăieşte în inimamea. r

34


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Din impudicul vuiet al lumii exte-rioare nimic nu se insinuează înspaţiul hieratic (deşi impregnat deo atmosferă explozivă) al poemelor

Aurei Christi din recentul său volum Orbita zeu-lui (Editura Ideea Europeană, 2016), decât, celmult, câteva aluzii, prefăcute însă în borne aleunui destin trăit cu patima absolutului. Păşeşticu grijă în acest univers, ca pe covorul unei gră-dini vrăjite, să nu tulburi creşterea roadelor cutotul neobişnuite, în culori foviste. Ori de câte oripoeta vorbeşte despre sine, o face cu detaşare,amintind „fuga în cercul sălbatic al vieţii” (Vână-toarea de fulgi), unde ea însăşi apare drept „pa-costea, catastrofa,/ venetica, proscrisa, străina”(Lecţia lui Porfiri Petrovici). Unul din volumelesale (prima ediţie 2009) se intitulează Labirintulexilului, iar în prezentarea autoarei, din actualacarte, se menţionează dualitatea „acasă – în exil”,semnificând tentativa de „a- şi afla o patrie în poe-zie”, un program respectat cu devoţiune, căci,dacă exilul este o „traumă iremediabilă”, poezia,„scrisă sub un nume adoptat, îi oferă o patrie”.

Reminiscenţele fatidice ale traiului asumatîn lume sunt evidente, dar nu definitorii: subiec-tul a traversat boala, chiar şi teritoriile liminareale morţii, între febră şi frison, ambele extreme:„Febră. Senzaţia că mesteci nisip./ Fragmente deapocalipsă strivite- n delir/ sub gene, ca miezul denucă între dinţi. (...) Rar de tot: câte o pală devânt/ trimisă de cineva, ca un suspin/ al nu se ştiecui, de moarte încolţit./ Totul se amestecă, se în-volbură,/ departe de bine, departe de rău./ Aerirespirabil. Aici se trăieşte/ ca şi cum se moare(Febra). În ipostaza opusă, „un frig de tac părinţiiîn icoane,/ un frig de nu ştii cum te cheamă” (Frigpe orbită), suferinţa devenind o odaie fantastică,o „sferă de iederă” pradă tumultului: „O, ce for-fotă, ce vacarm de pomină e aici!” (Lecţia lui Por-firi Petrovici). De aici, anxietatea ca marcă avieţuirii, nicicând maculată de vulgaritate, ci în-durată sub protecţia unor întrebări fundamen-tale: „Dar fă ceva odată cu spaimele astea!/Uită- te, vin în stoluri, Doamne, precum cioriletârzii/ în prag de iarnă” (Spaima e un semn căzeul respiră). Din încercările fiinţei fizice se con-turează, gradat, o „istorie extatică”, transfigurândneînţelegerea şi ordalia: „Şi tremur. Da, tremur./(Materie cuprinsă de un extaz căzut pe gânduri;/boală, grădină, roze, suferinţă, cădere, limită,/ de-şert, handicap atroce – tărâm al devenirii)”. (O is-torie extatică) Şi totuşi, forţa de împotrivire eimensă, poeta îşi trage maiestuozitatea rostirii li-rice dintr- o atenţie extraordinară la tropismele fi-inţei, deschizătoare ale unui drum lăuntricsesizat cu sagacitate: „Totul e liniştit/ şi oarecumterminat (...) şi cobori în tine din ce în ce maiadânc;/ (...) Cobori tot mai încet/ până recunoştidrumul care eşti tu însuţi/ sau cineva uitat deveacuri, care...”. (Totul e liniştit)

Cultura şi propriul destin sunt trăite îm-preună, simultan, la aceeaşi temperatură incan-descentă, fără diferenţă între exterior şi interior,lume şi sine, între poezia personală şi cea a mari-lor maeştri îndrăgiţi. Diversitatea referinţelor îm-bracă o unică haină, limbajul poetic, unitar şiimpetuos, reia, turnate în tipar clasic (BogdanCreţu), sonuri din hölderlin, Rilke, Blaga sau Ni-chita Stănescu, celebrându- i şi pe Brodski sauAhmatova (după cum remarcă Nicolae Breban),ecouri din Eminescu (rechemat prin formule ma-gice de invocat poezia, precum răsai din ape saucură în loc de curge – ca în poemul Fii soare) oridin Ileana Mălăncioiu. Pentru poetă, aceste re-flexe şi anamorfoze reprezintă o formă de omagiuşi reverenţă aduse continuumului cultural şi poe-tic, deoarece, aşa cum afirmă N. Breban în frumo-sul citat devenit motto al unei poezii, e vorba deintegrala supunere faţă de idee („Libertatea în-seamnă să fii vasalul unui stăpân abstract!” –zeul eliberator).

Livrat integral daimonului lăuntric, eul liricnu lasă lucrurile să se întâmple pur şi simplu, cistă de pază, Cerber vigilent, la porţile Infernuluisău creator. „E ca şi cum ai locui sub un clopot/aşezat cu gura în jos, căruia/ nu- i găseşti margi-nile,/ deşi le- ai căutat îndelung. (...) La un mo-ment dat,/ surd şi mut, cobori/ treaptă cu treaptă,/în subterana din tine,/ în lumina vie, înceată.// Eca şi cum ai înainta sub un clopot/ cu gura în-toarsă spre cer”. (Ca sunetele unui strigăt multi-plu) E cu adevărat o călătorie interioară care- ţitaie răsuflarea, soldată cu descoperiri esenţiale,în singurătatea augustă a propriului sine. De- a

lungul ei, subiectul se leapădă de trăsăturile preapersonale sau omeneşti, fără a se depersonaliza,ci înaintând din ce în ce mai mult spre natura- iesenţială, distinctă de cea corporală, de unde frec-ventele jubilaţii, odată cu depăşirile înregistratepe răbojul purificării lăuntrice: „Trupul, oho, arămas undeva în urmă,/ ca un arbore fără frunze,zărit/ în goana maşinii” (O istorie extatică); „tru-pul nu- i decât amintire,/ incredibilă amprentă acuiva” (Ca un înger prea mare). Niciun preţ nu- iprea mare pentru a înţelege, a te autodepăşi,atunci când coborârea vizează acea „străinătateeretică,/ de început”, de sorginte zeiască (Orbitazeului): „până eu nu mai sunt eu, până din tot cesunt/ praful şi pulberea se alege;/ apoi din tot cerămâne cineva începe să închege/ un soi de lea-găn, pământ, liman, poate tron/ sau altar pentruceva mai mare şi mai puternic”. (Copilul de foc)Pentru a- ţi urma visul este nevoie de sacrificiu,de abandon: iată adevărata victorie, dobândităprin bravură şi concentrare – doar astfel sinelepoetic rămâne nealterat de emoţie, spre a- şi în-trezări condiţia nemuritoare: „Ce coincidenţăstranie: abia atunci/ simţi cum, treptat, apele ul-time se retrag./ Abia atunci te regăseşti singurcuc pe lume./ Învins între învinşi, ca din bolgie/fluturat la orizont, vezi un imaculat catarg”. (Su-râsul prinţului Mîşkin)

Revelaţia cea mai ciudată din final rezidă înlipsa de obiect a laborioasei căutări: acolo nu e defapt nimeni, solitudinea, deşi tangibilă, nu poatefi captată ori integrată omenescului, din pricinaobârşiei sale divine: „Nu e nimeni. Chiar nimeni./(...) Te- nfrupţi din singurătatea celuilalt,/ careeşti tu însuţi, străinul./ (...) Cineva din tine, în-grozit, aşteaptă./ Aşteaptă şi vede cum altcineva/

începe să tragă ambele clopote/ Mâna- i de fieruruie în văzduh,/ ca sunetele unui strigăr multi-plu/ departe, departe, departe”. (Ca sunetele unuistrigăt multiplu) Căutătorul coincide, în chip mis-terios, cu zeul însuşi, evanescent, niciodată defi-nitiv, provocând în continuare, cerând mereu săfie recâştigat: „Poate, nu suntem decât casa al-tcuiva (...) ca şi cum am fi o casă de neuitat, ocasă/ singură, pentru că nu ştim de cine anume/şi nici dacă într- un târziu vom afla// – ostateci aifiinţei, prieteni ai incertitudinii –/ trăim ca şi cumam pluti prin ţara spaimei/ care ştie, simte, vedetotul şi ne spune atât cât trebuie/ să ştim./ Carneatrecătoare a cui sunt, Doamne?” (Casa altcuiva).

Ce tristeţe să afli că omul trăieşte într- ocondiţie de „prieten al incertitudinii”, străbătând„ţara spaimei”, dar, să nu uităm, „spaima e unsemn că zeul respiră”, cum sună titlul unui poem;un semn al vieţii suprasenzoriale, nesupusă hao-sului şi arbitrarului din mundan: „Seara nu edecât casa cuiva/ mai mare şi mai puternic,/ întrecere pe aici.../ iar tu nu eşti decât semnul/ unuistrăin, cunoscut/ într- o altă viaţă parcă,/ în careai fost visul altcuiva/ sau nu mai mult decât uncuvânt”. (Seara nu e decât casă) Străinul dinpoem e zeul, adesea pomenit, iar pe orbita sa cir-culă omenirea, tot mai îndepărtată de centru,arareori atrasă de valorile reale din focar. zeul seîntrezăreşte, aşadar, ca o realitate plină şi, toto-dată, vidă: însuşi titlul volumului se referă, dealtfel, la o concavitate, o scobitură, cu sugestia sa-crificiului, a lepădării de sine, dar şi a sacruluiadăpost. Prin contactul cu realitatea fundamen-tală, „totul prin tine/ devine rotund, fără pată”(La mormântul lui Iosif Brodski), deşi zeul te vi-zitează, după care pleacă şi te lasă doar cu tine:„Tu rămâi singur şi gol” (zeul eliberator), „te re-tragi în tine (...) ca într- o mare criptă/ invadatăde dangătul clopotelor”. (Seara nu e decât casă)

Peisajele evocate sunt veritabile pastelurimetafizice, bogate în aliteraţii şi bijuterii imagis-tice, cu scenografie subtilă şi „frumoase năluciri”:„Sfinţenia îşi trage/ sufletu- n ele,/ ca soarele- n lu-cruri,/ zei subţiri şi inele// abia schiţate/ sălbaticpe ape/ de- o mână de aer,/ aproape, departe.//Vrăjit să stai,/ s- aştepţi, să asculţi./ Strâns lipitde himere,/ s- alergi desculţ// pe pajişti de mentă,/între apus, răsărit,/ într- un veşnic azi/ stingher,de granit”. (Desen pe ape)

Spectacolul naturii predispune la contem-plaţie, stare de spirit aleasă, dezvăluind origineacomună a lucrurilor şi fiinţelor, acel unic „trunchiîntemeietor”: „Mai e foarte puţin şi te apropii/ detrunchiul întemeietor./ Închide ochii, dormi îndropii,/ zidite într- un cerc îmbietor” (În raza pă-timaşilor lăstuni); „Se- anunţă un plin de fast pră-păd,/ multiplul răsucind în singurul mănunchi./zei melancolici plutesc în zori şi văd;/ totul începedin acelaşi trunchi”. (Visul lui Thales) Atât în pri-vinţa eului său, cât şi în legătură cu ritmurilefirii, poeta intuieşte, precum în minunatele pas-teluri Caligrafii, zori de zi, Psalmul luminii oriDeschide ochii, potenţialul unei renaşteri. Naturadevine una cu văzătorul ei, priveliştea, constantvizionară, participă, profetic, la şocul epifanieioricând gata să se dezlănţuie: „Moirele frunzelor/ştiu ce o să se întâmple” (Trepte în octombrie), deparcă ar vieţui pe muchia prăpastiei existenţiale,în punctul continuei geneze: „Copacii sunt meta-lice coloane,/ pe jumătate în văzduh ascunse./ Celcare a făcut gândul şi mâna/ cunoaşte locul secretdin care/ de milenii îşi trage rădăcina// miezul,nectarul, natura lucrurilor/ şi albul rece şi candidal lunii”. (Vânătoarea de fulgi)

Viziunea se împlineşte prin negaţia hotă-râtă a morţii, căci viaţa, „aerul murdar şi sfânt”(memorabila metaforă din poemul Ca bucăţeledin Osiris), transcende totul, plăsmuind o nouăidentitate din fuziunea întunericului cu lumina,până la estomparea diferenţelor: „Sunt o fiinţă

Simona-Grazia DimaSub semnul lui Osiris

toate aceste împrejurări, pieserisipite, sunt adunate, răbdător,din iarbă, cu ştiinţă poetică şi de

alchimist, precum bucăţile trupuluizeului Osiris, recompus şi redatastfel statusului său nepieritor.Adevărul poate fi aflat oricând,

oriunde, ştie poeta, el este o gemăcu scânteiere inalterabilă, ofranda

pe altarul unei înţelegerisuperioare

(continuare în pagina 40)

35



Constantin Lupeanu: Domnule JidiMajia, aţi fost om politic, guvernato-rul ales al unei provincii, funcţieechivalentă în Europa cu aceea a

unui preşedinte de stat, apoi aţi renunţat pentru avă dedica artei, iar în prezent sunteţi vicepreşedin-tele Asociaţiei Scriitorilor din China, poet apreciat.Cărţile dvs. de poezie sunt editate în zeci de mii deexemplare şi aţi fost publicat în principalele limbi(şi ţări) ale lumii. În România, în anul 2014 v- aapărut cartea de poezie Flacără şi cuvânt, iar înurmă cu câteva luni un volum de eseuri literare. Vărugăm să spuneţi cititorilor români ce este poeziaîn viziunea Domniei Voastre.

jidi Majia: Accept cu bucurie acest dialog,deoarece Dvs., expert fiind în studierea şi traduce-rea literaturii chineze, aţi fost ani de zile implicatîn schimburile chino- române în domeniul literatu-rii, iar contribuţia dumneavoastră este evidentăpentru toată lumea. Vă mulţumim pentru efi-cienţa remarcabilă! Aşa cum aţi spus, poeziilemele au fost traduse în numeroase limbi. Mie, capoet, acest lucru îmi conferă cu siguranţă multăbucurie, pentru că transpunerea poeziilor unuipoet dintr- o limbă în altă limbă presupune fără în-doială un proces de creaţie. Eu cred că, în felulacesta, traducătorii ne oferă cel deal treilea spa-ţiu. Discutând la modul general, o poezie bună nupoate fi tradusă. Nu e de mirare de ce unii spun căîn procesul traducerii poezia pierde o parte a ei,dar, totodată, alţii spun că atunci când o poezieeste tradusă într- o altă limbă ea poate evidenţiacaracteristici poetice proprii acelei limbi. Prin ur-mare, cu toate că traducerea poeziei este o artă dis-cutabilă, oamenii nu au încetat nici măcar o ziaceastă activitate şi de aceea orice traducere deînalt nivel este, fără îndoială, o operă de creaţie.

Într- o ţară cu tradiţii măreţe şi îndelungate,fie în vechime, fie astăzi, au apărut destui poeţi devaloare. Eu am citit cândva poeziile lui Mihai Emi-nescu. Poeziile sale lirice, poemele de dragoste ne-ţărmurită pentru pământul natal mi- au lăsat oimpresie profundă. Iată de ce sunt deosebit de bu-curos că poeziile mele au putut fi traduse în limbaromână. România este un simbol al poeziei. Deasemenea, sunt poezii ale unor poeţi români con-temporani foarte ancorate în social şi în realitate.Poeţii n- au pierdut poziţia subiectivă de partici-panţi la viaţa socială, unele poezii fiind mărturiiale piedicilor de ordin spiritual trăite în perioadede cotitură istorică, altele exprimă teama cu pri-vire la mâine şi la viitor, de aceea, dacă discutămdespre acest aspect, poezia continuă să aibă rolulde a evidenţia că nimeni nu poate fi înlocuit pecalea noastră spre ziua de mâine.

Această lume are încă nevoie de poezie, pen-tru că spiritul poeziei trebuie să învie într- o epocă

a venerării extreme a bunurilor. Aceasta esteaşa- numita „opoziţie a extemelor”, în caz contrar,viaţa spirituală a omenirii ar dispărea definitiv,iar oamenii nu s- ar afla prea departe de timpulauto- distrugerii. Dar te rog să fii liniştit, dragăprietene, oamenii se deosebesc de animale prinaceea că omul nu s- a lipsit niciodată de urmărireavalorii spiritului. Spiritul creator şi cerinţele spi-rituale reprezintă cele mai importante domenii aleconstrucţiei realităţii şi viitorului.

Ca artă a limbii, poezia l- a însoţit pe om timpde mii de ani, iar dacă nu este cumva o aserţiunearbitrară, aş spune că poezia este arta cea maistrăveche, pentru că de la bun început versurileorale ale omului au fost în strânsă legătură cu mu-zica, cu dansul şi cu ritualul, încât poeţii din tim-purile dintâi se identificau cu şeful tribului, cumaestrul de ceremonii.

În zilele noastre, cu toate că trăim într- oepocă orientată către consum, oamenii tânjescdupă o viaţă spirituală sănătoasă, frumoasă; cutoate că poezia a cunoscut atâtea vicisitudini şi atrecut prin testul timpului, ea până astăzi conti-nuă să fie roua cea mai limpede a lumii, roua careînseninează sufletele oamenilor.

Unii spun că astăzi a fost deja instituit capita-lul transnaţional, un sistem al puterii invizibile careacoperă lumea întreagă şi care distribuie viaţa ome-nirii din toate punctele de vedere; o omenire extremde diversă pe fundalul globalizării va ajunge din ceîn ce mai omogenă şi putem fi siguri că această ten-dinţă şi această dezvoltare nu au nici un merit, nuduc nicăieri, ba chiar sunt extrem de periculoase. Eusunt ferm convins că numai protejând propria diver-sitate şi bogăţie omenirea va putea evita capcana glo-balizării; în felul acesta, va putea şi mai bine săstimuleze dezvoltarea plenară a omului, să constru-iască o societate umană mai armonioasă.

Pentru aceasta, poeţii din lumea întreagă artrebui să fie laolaltă, fiindcă numai astfel poezia poatesă fie personificarea sufletului, poate să devină oarmă care se opune oricărui fel de alienare umană.

Vă rugăm un tur de orizont asupra poezieichineze de astăzi. Poeţii, dar şi editorii chinezi

spun că de vreo doi- trei ani se citeşte (şi se vinde)mai multă poezie, graţie în primul rând reţelelorde socializare pe telefoanele mobile, înfiinţării demulte societăţi de lectură şi recitare de poezie, cuînregistrări ad- hoc şi transmiterea pe internet, we-chat etc.

China este o ţară mare şi totodată are o tra-diţie poetică bogată şi străveche. Dinastia Tang afost epoca de aur a poeziei chineze, aş putea spunecă ea a constituit şi epoca de aur a poeziei lumii.Operele create de poeţi ca Li Bai, Du Fu şi alţii audevenit, fără îndoială, moşteniri de seamă ale te-zaurului poetic chinez şi mondial. Din unghiul devedere al esteticii orientale, China este un terito-riu plin de poezie; numeroase scrieri de filosofie şigândire s- au folosit de exprimarea poetică. Astăzieste la fel, poezia Chinei cunoaşte o perioadă de ex-tremă înflorire. La acest capitol aş vrea să spun căpoezia chineză de astăzi, mai ales formal, prin ur-mare din punctul de vedere al formei de exprimarese deosebeşte foarte mult de poezia chineză veche.

Dezvoltarea poeziei chineze noi are în reali-tate două origini: una ar fi moştenirea şi dezvolta-rea poeziei clasice chineze, alta ar fi studierea şipreluarea tehnicii poeziei apusene, desigur şi a

altor exprimări poetice străine, iar aici este inclusăşi învăţarea de la poezia română. O prezentare şimai clară ar fi: în folosirea limbii, poezia chinezănouă cunoaşte o foarte mare şi completă transfor-mare faţă de poezia clasică, această schimbare estechiar rupere de fond, cu totul. Nu ştiu dacă şi întrepoezia română clasică şi modernă există o aseme-nea rupere de fond. Desigur, în dezvoltarea poezieichineze nu a existat o întrerupere în ceea ce pri-veşte continuarea şi promovarea tradiţiei poeticeşi a spiritului poetic. Crearea şi practicarea poezieinoi în China încă nu a împlinit o sută de ani, însăistoria poeziei chineze are câteva mii de ani.

Evident, sunt mulţi poeţi chinezi, multe gru-pări poetice, există destui poeţi remarcabili care înţară sau în lume au generat o influenţă relativlargă. Asociaţia Scriitorilor din China şi asociaţiilede scriitori din provincii, municipii şi regiuni au-tonome sunt permanent angajate să promovezedezvoltarea, prosperitatea poeziei contemporanechineze; anual se publică câteva zeci de mii decărţi de poezie şi totodată există numeroase premiide poezie la diferite nivele care sunt oferite poeţilorde valoare de diferite vârste.

După cum aţi menţionat şi dvs., viaţa poezieidin zilele noastre a intrat deja pe internet, iar răs-pândirea pe reţele a poeziei influenţează profundreceptarea acesteia de către public. Platforma we-chat de pe telefonul mobil, prezenţa publică pe we-chat a poeziei au devenit principalul mijloc derăspândire a poeziei, iar ceea ce face deliciul este cănumeroşi cititori de poezie şi iubitori de poezie re-citată participă activ la această activitate de răs-pândire a poeziei pe platformele micro. Participanţiila acest fel de activitate depăşesc cu mult estimărilenoastre, iar acest lucru dovedeşte că poezia nu aajuns la periferia societăţii şi că cititorii n- au renun-ţat la a gusta poezia. Totodată, pe măsura cerinţeide creştere a calităţii vieţii spirituale şi materiale,numeroase organisme culturale au început să orga-nizeze recitări de poezie la televiziune şi în teatre,s- au născut numeroase cercuri de recitare de poezie.În anii aceştia, răspândirea poeziei şi influenţa so-cială sunt din ce în ce mai mari, poezia a stabilit cumulţimea o relaţie tot mai efectivă şi exercită un rolpe care alte arte nu- l pot avea.

Care este rolul poeziei sociale astăzi?Mă întrebaţi care este astăzi rolul social al

poeziei. Aceasta este o temă extrem de largă. Credcă în câteva cuvinte îmi va fi greu să mă exprimlimpede şi de aceea vă rog să- mi permiteţi să folo-sesc o parte a cuvântului meu la ceremonia de des-chidere a Celui deal cincilea Festival interna-ţional de poezie Lacul Qinghai, August 2015. Pânăîn zilele noastre, lumea aceasta are nevoie de poe-zie, pentru că materia şi tehnica nu vor putea ni-ciodată să devină domenii ale spiritului omenirii,flori pline de miresme... la fel cum a scris într- unpoem marele poet ceh Iaroslav Seifert: „Trebuie săştim scârţâitul leagănului şi simplul cântec de lea-găn, să ştim albinele şi stupii şi să ne îndepărtămde baionete şi gloanţe”. Aceste două versuri simpleale sale sunt atât de aproape de adevăr şi în reali-tate exprimă glasul inimii fiecărui poet al lumii.

Lumea are nevoie de poezie, deoarece, ca oa-meni, am putea spune ca omenire, noi trebuie săne întoarcem la locul de unde am pornit odinioară,fiindcă numai poezia este acea torţă a limbii spiri-tului antic. Numai astfel vom putea desluşi direc-ţia corectă, vom putea găsi drumul întoarcerii însatul natal al spiritului omenirii, şi cu toate că neconfruntăm cu destule greutăţi, nu mi- am pierdutniciodată speranţa în ziua de mâine. Să serbăm fe-ricirea vieţii omului astăzi, fiindcă până în zilelenoastre poezia este cu noi, iar noi avem motive săcredem cu tărie că, dacă poezia există o zi, omeni-rea aşteaptă cu nerăbdare un viitor mai bun. Ceriertare, din pricina timpului, nu am putut decât săofer un răspuns scurt. Vă mulţumesc pentru dia-logul acesta cald şi vă rog să transmiteţi sentimen-tele mele de dragoste fierbinte pentru România,această măreaţă ţară, precum şi salutul meu cole-gial poeţilor români!

Vă mulţumim pentru acest dialog. şi văcerem permisiunea de a prezenta în traducere ro-mânească câteva dintre poeziile dvs. recent scrise.

14 Decembrie 2015

România este un simbol al poeziei

n Constantin Lupeanu în dialog cu Jidi Majia 吉狄马加

Într- o ţară cu tradiţii măreţe şiîndelungate, fie în vechime, fie

astăzi, au apărut destui poeţi devaloare. Eu am citit cândvapoeziile lui Mihai Eminescu.

Poeziile sale lirice, poemele dedragoste neţărmurită pentrupământul natal mi- au lăsat o

impresie profundă. Iată de ce suntdeosebit de bucuros că poeziile

mele au putut fi traduse în limbaromână

36


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Dragul meu prieten, uite că am călcatdeja în Anul Maimuţei şi, conformtradiţiei, va fi un an sucit dar reuşit,aşa cum este maimuţa, inteligentă,

cu o memorie foarte bună, capabilă să- şi manifesteabilitatea în orice împrejurare, cu viclenia politicia-nului care ştie să cadă mereu în picioare. Se vor dao sumedenie de pronosticuri, adevărul este că, deşipusă pe şotii, maimuţa îşi duce munca până la capătde o manieră corectă, prin urmare nu de energiilecosmice să ne temem, ci de noi înşine.

Anul Nou lunar începe în plină iarnă. zileleacestea, peste Beijing sunt gerurile cele mai gro-zave. Nu avem zăpadă, să urmărim nerădători cumghioceii străpung cristalele reci, dar până şi florilede prunişor întârzie să apară. Se spune că ele foar-fecă zăpada şi străpung gheaţa, înfruntă gerul,mândre toată viaţa. Chinezii văd o frăţie între pru-nişor, orhidee, bambus şi crizantemă şi le- au dat nu-mele de Cei patru principi ai florilor. Prunişorul estemândrie, orhideea delicateţe, bambusul fermitate, iarcrizantema spontanietate. Ei sunt caracterizaţi prinputere şi independenţă, frumuseţe exterioară.

Sunt şapte zile de vacanţă, începând din ajun,cutuma fiind oficial ignorată, pentru că petrecereade anul nou se încheia în ziua a cincisprezecea anoului an, cum ar fi pe 23 februarie, printr- o mareserbare populară, cea a lampioanelor, după care chi-nezul se înhamă la muncile de primăvară. Estedrept că sărbătoarea pluteşte în aer, ca la noi întreCrăciun şi Sfântul Ion. Mai mult ca oricând, estetimpul desfătării, al întrunirii familiilor, întins pe olună de zile sau chiar mai mult. Să nu aştepţi re-plică de conţinut în această perioadă; în programelelor anuale, chinezii elimină din capul locului acestecâteva săptămâni, o lună poate, ca şi cum n- arexista!

Un proverb chinez atestă cercul la exterior şipătratul în interior. Acesta este modelul banilor dinantichitate, monede rotunde, scobite în interior cuun pătrat. Cercul elimină sau micşorează numărulpiedicilor, permite circulaţia, câştigul, succesul. Pă-tratul este coloana vertebrală, presupune un aer desiguranţă, oferă încredere oamenilor capabili, activişi îndrăzneţi, pentru că aceştia sunt eroii care facistoria. Iată de ce la început de an se întrunesc fa-miliile, cu mic cu mare, iar la banchet, sarmalele

noastre se numesc jiaozi, colţunaşi cu carne. Şi auşi de ce. Într- o statistică recentă, în capitală, deexemplu, media anuală a salariului este impresio-nantă: peste 170000 yuan, unde un dolar americanface vreo 6 yuan şi ceva!

Sabia ascuţită se face prin şlefuirea pietrei, sezice, iar aurul pur apare prin topirea în foc. Prover-bele şi expresiile de înţelepciune sunt în aceastăparte a lumii simboluri şi exprimări poetice ale unoristorioare cu morală cât se poate de limpede. O rea-lizare de preţ a unui erou nu apare peste noapte,cum zicem noi, ci este izbucnirea luminii dincolo deobstacole şi piedici. Aromele florii de prunişor ţin deger şi de amar, la fel cum noi adorăm ghiocelul carepreia din omăt chipul purităţii şi prospeţimii. Acumîn vogă sunt narcisele. Narcisa galbenă este unadintre cele zece flori renumite în China, simboli-zează dorul, reuniunea familiei, a celor dragi. Nar-cise, orhidee, crizanteme, zambile iată patrurafinamente. De Anul nou lunar este o practică largrăspândită să se ofere narcise în dar, în ghivece. Eleau puritatea zăpezii, parfum fin, sunt plăcute vede-rii, răscolitoare, atrăgătoare, ca cea mai rafinată fe-meie.

Însoţesc neînsemnatele mele rânduri, dragulmeu prieten, cu câteva fotografii gândite de o prie-tenă, Doamna hua, numele ei însăşi este floare. Am

rugat- o să ne ofere imagini cu narcise crescute de eaînsăşi în grădina proprie şi de la sărbătorirea Anu-lui Maimuţei în aceste zile. Te rog să- mi spui că- ţiplac! Într- o Însemnare despre peisajul Împărăţiei,Dinastia Ming (1368 – 1644), se scrie: La intrareaîn primăvară ia seama la florea de prunişor, ceaiulde munte, narcise; ele înseamnă limpezime. yangWanli, poet aparţinător Dinastiei Song (960 – 1279),a dedicat o poezie narciselor: Parfumul narciseloreste unul absolut, neegalat în puritate nici măcar derazele lunii. nemuritorii celeşti nu calcă pe pământ,de aceea îşi iau zic nemuritorii apelor. narcisele sin-gure deschid calea, ele n- au egal, puritatea lor le facesingulare. Singure în palatul zăpezilor, numai ele,fără nimeni, în palatul de cleştar.

Noi, românii, am prefaţat Anul nou lunar cuo expoziţie de descoperit o dată la o sută de ani, Co-morile României (sute de piese ale lumii antice pepământul strămoşesc); cu două concerte solo de naiexecutate ca un prinţ din poveste de Nicolae Voicu-leţ şi am deschis anul cu un simpozion ConstantinBrâncuşi, desfăşurat concomitent în Beijing şi înShanghai. Mai înainte, de ziua Culturii, rafinata ar-tistă plastică, scriitoarea Constanţa Abălaşei-Do-nosă, a expus picturi inspirate de versurile emi-nesciene, iar Emil Boroghină, clopotul de aur al poe-ziei române, a făcut să răsune ca nimeni altul glasulpoetului nepereche Mihai Eminescu în două rânduri,în două locaţii de seamă din China.

Aflată la Muzeul Naţional din Piaţa Tianan-men, la doi paşi de Palatul Imperial, Expoziţia Co-morile României atrage vizitatori de neînchipuit înmod obişnuit. Un prieten bun, poetul Peng Shituan,mi- a trimis pe wechat un poem compus faţă- n faţăcu exponatele româneşti, pe 12 februarie 2016, laMuzeul naţional, poem pe care mă grăbesc să ţi- lînfăţişez, în versiune românească:

Expoziţia comorile României

Dacă n- ai fi tu,Eu de unde să ştiuCă locurile acestea sunt încărcate de civilizaţie

străvecheCultura neasemuită, atât de strălucită.

Dacă n- ai fi tu,Eu de unde să ştiuCă Roma care te- a îngenuncheatŢi- a închegat numeleŞi de mileniiRăspândeşti lumină până departe.

Dacă n- ai fi tu,Eu de unde să ştiuCă religia ţi- a strangulat creaţiaDezastrul imaginaţiei bogate a timpurilor de începutS- a dezlănţuit.

Dacă n- ai fi tu,Eu de unde să ştiu Că puterea uniunii învinge precum tărâmuri de

valuri înalte,Şi ţi- a modelat înfăţişarea de astăzi,Frumuseţea apelor rafinate, bogăţia.

De Anul Maimuţei, de la Templul Soarelui, Beijing, China

■ Fotografii de Dna Hua

Constantin lupeanuRomânia la Muzeul Chinei din Beijing,Piaţa Tiananmen

n Feedback către un prieten 吉狄马加诗几首Poeme de Jidi Majia

Am primit instrucţiuni

Am primit instrucţiuni:Nu respinge gheaţaNici exclude nici flacăraDar aprinde gheaţaFă ca flăcăra să îngheţe…

Contract

Trezirea de dimineaţăEste făcută mereu de aceeaşi voceÎn afară de mine mai sunt atâtea vieţi Dacă cineva a fost uitatŞi nu aude voceaNu este vreo greşealăAcea veghe perpetuă A semnat cu omul acesta un contract pe viaţă!

Funeraliile vulturului

Cine a văzut ceremonia de înmormântare avulturuluiPe stânca aceea ascuţită sauÎn văzduhul înalt al cascadei de zece mii destânjeniCiocanul sorţiiSingura ceremonie Ghearele urcă sus pe vârfMoartea vulturului strălucire frântăVidCea mai grea lovitură dată văzduhuluiFără însoţitori, doar soareleSol mandarinal, deschide toate ferestrele...

Orb

În ultimii săi ani, Borges, ziuaTrăia într-o lume întunecată, poate căUrechile sale puteau prelungi degetele luminiiAstfel ca porţiunile cele mai neagre să seumple de luminăAtunci când îşi înălţa capulzâmbetul feţei era mai semnificativNu există cuvinte care să clădească cea de-apatra dimensiuneDoar ne-o imaginăm, în fundul ochilor săi seciA apărut un desert auriuEl nu se bazează pe amintiri, comparaţia lepoate ucidePietrele acelea translucide palatele fără greutate Nu întregesc castele, cheile s-au curbatCărţile de pe scări şi tavanul, suspendateVăzduhul înstelat fără limite, banca răsturnată Precum şi poteca de dincolo de grădina timpului Toate acestea sunt creaţii ale unui orbAcestea sunt cărţi deschise în altă limbăNu pentru alţii, de data aceasta doar pentru sine!

Statuie de bronz

Trezit la miezul nopţii, atunciBorges s-a obişnuit Să umble pe întuneric, singurTraversa sufrageria, cu ambele mâiniPipăia, simţea Fiecare lucru, totulÎi era foarte familiar, fiindcă dejaNu avea alte subiecte Care să-i atragă atenţia ziuaNumai moartea îl urmeazăLa această vârstă, omulPare că nu se mai teme de nimicDar de fiecare dată când elDin neatenţie, îşi atinge bustulCinci degete se lasă în profunzimeIar el simte respiraţia goluluiMetalul acela rece Îl sperie, nu credeCă statuia de bronz are vreo legătură cu el Ştie doar că viaţa pierdutăPe drumul de întoarcere nu priveşte înapoi…

Din revista Shanhua, Flori de munte, nr. 12, 2015

Volumul antologic Crucea lui a fi alpoetului român din Uzdin- Serbia,Vasile Barbu, recent apărut în Ro-mânia la Editura Prier din Drobeta

Turnu- Severin, în colecţia „Pluriversus”, atestă,înainte de toate, o nouă dovadă a perenităţii tra-diţionalelor legături spirituale şi cultural-artis-tice dintre românii de pe cele două maluri aleDunării. Apreciata poetă Ileana Roman a făcut oselecţie exigentă a poeziilor celor mai reprezenta-tive din cele 11volume de versuri publicate pânăacum de Vasile Barbu, selecţie substanţială şisemnificativă, care poate prilejui criticilor literaridin ţările vecine şi prietene demersuri analiticede profunzime. Volumul beneficiază şi de o Post-faţă pertinentă şi la obiect a lui Florian Copcea,intitulată sugestiv „Textualitate şi modernitateîn poezia lui Vasile Barbu”.

Având în vedere numă-rul neobişnuit de mare de poe-zii selectate (129!), precum şidiversitatea formulelor poe-tice utilizate, o exegeză criticăde profunzime a masivuluivolum în spaţiul tipograficrestrâns al unei cronici esteaproape imposibilă. Ne vommărgini, prin urmare, la con-semnarea impresiilor de lec-tură generate de aceastăapariţie editorială. Se cuvineremarcat, dintru început, tit-lul foarte inspirat şi sugestival cărţii, Crucea lui a fi, cu va-loare de superbă metaforă adestinului omenesc, perceputca ritual profan de crucificarecontinuă. Atrage atenţia apoipropensiunea demersului ar-tistic al lui Vasile Barbu pen-tru lirismul concentrat,esenţializat şi pentru expresialapidară, laconică, de aforism sau de haiku nipon.Ne- au stârnit un interes aparte prin concizia şiaustera lor expresivitate, în cheie alegorică, pa-rabolică sau simbolică şi metaforică, prin realelelor virtuţi de ordinul sugestiei lirice, „Miniaturile”şi „Clipitele” lui Vasile Barbu; toate, poeme de di-mensiuni reduse la 2, 3 sau 4 versuri, situate – şica întindere, şi ca stilistică şi mijloace de expresie– undeva, între „distihurile paradoxiste” ale poe-tului Ioan Baba şi forma fixă de haiku. Nu exclu-dem o posibilă influenţă a „micropoemelor- haiku”ale maestrului Ioan Baba şi, mai puţin, ale „dis-tihurilor paradoxiste” ale acestuia asupra „Minia-turilor” şi „Clipitelor” lui Vasile Barbu, dar,poate, doar una de ordin strict formal; în spirit şiexpresie, pitorescul, jovialul poet din Uzdin estecontaminat mai mult de „paradoxismul” paremio-logiei strălucite a folclorului nostru comun – înspeţă, de lapidaritatea şi tăietura scintilantă, afo-ristică, de caratele sapienţiale, gnomice şi de spi-ritul proverbelor şi zicătorilor de vârstăimemorabilă ale înţelepciunii şi sensibilităţii ro-mâneşti. Structură funciar lirică, Vasile Barbu îşimetamorfozează micropoemele în veritabile biju-terii poetice, create cu fineţe şi preţuire a detaliu-lui semnificativ, revelator, sau, în plan textualist,în caligrafii de un subliniat rafinament stilistic,o epigramatică lapidaritate şi o bogată sugestivi-tate, care transcriu cu autenticitate, persuasiv,stări de spirit şi trăiri fulgurante, generate decontemplarea unor privelişti peisagiste în de-plină, tainică rezonanţă afectivă cu eul poetic, cuprotagonistul/ eroul liric: „zăpezile Bucovinei/ as-cund totul/ în afară de veşnicia splendorii”. Sau:„Cred că basmele/ au fost născocite- n Bucovina,/iarna, în amurguri”. („Miniaturi de Bucovina”, p.46) Ca şi: „Valuri, valuri.../ Timişul/ s- a scufun-dat în metafore”; „În clăiele de fân/ de la Tere-gova/ mi- am adormit cuvintele”. („Miniaturi dinBanat”, p. 63). Accentuata predilecţie pentru con-cizia şi austeritatea demersului liric din „Minia-

turi şi Clipite” nu obturează, însă, în chip sur-prinzător, nota dominantă constant confesivă şisuav elegiacă, uşor de perceput, de altfel, şi înmulte dintre poemele de mai ample dimensiuniale lui Vasile Barbu. Într- un asemenea registrude expresie, poetul ne face, afectiv, părtaşi la nos-talgicele, obsesivele sale invocaţii şi (re)trăiri denatură sentimentală, sub semnul mâhnit al ab-senţei femeii inimii sale sensibile, mereu în văpăimistuitoare şi, mai ales, profund, dureros rănite.Absenţă acut, răvăşitor resimţită, ce se acompa-niază, în aceeaşi gamă uşor elegiacă, deconcer-tantă, cu inflexiunile emoţionale, ale motivuluitematic frecvent al singurătăţii: „Mai conteazălocul,/ când eşti singur?”, „Sunt atât de singur/încât şi furia uraganelor,/ furia avalanşelor/ aravea ce învăţa de la mine”, „Cum să scriu despre

durere/ când ea nu mă lasă”,„Şi totuşi ai plecat./ Cuvântfără frontiere/ şi gând”, „Fe-meie iubită,/ şi când nu mă veimai auzi/ să ştii că eu tot cutine vorbesc”, sau acest subtil,memorabil distih: „Tu nu aiplecat niciodată/ pentru că eusunt omul fără drum”. („Cli-pite”, p. 131). Uneori, enunţulpoetic respiră în spirit „parado-xist”, generat de situaţii ab-surde şi de tensiunea emoţio-nală a unor elemente/factoricontrari aflaţi în confruntare şichiar se optează programaticpentru matricea stilistică a„distihului paradoxist”: „Ranamea eşti tu./ Doar aşa team”;„Mă doare totul./ Oare,atâta am?”, „Şi vei pleca de lamine femeie iubită/ ca să înţe-legem iertarea”. „De azi sunt în-vingător/ pentru că nu mai amce pierde”, „nu mă- ntreba, fe-

meie./ nu- ţi cunosc răspunsurile”, „Sunt credin-cios religiei iubirii/ Aştept botezul”. („Clipite”, p.93). Spaţiului (tipo)grafic restrâns al unor aseme-nea micropoeme- haiku i se conferă un plus deconsistenţă lirică, de virtuţi sugestive, intens ira-diante, de elevaţie sapienţială şi carate gnomicepuse în valoare în matricea stilistică a aforismu-lui scânteietor, atunci când poetul adoptă o ipos-tază reflexivă şi meditează tema timpului încontinuă, implacabilă curgere, a statorniciei/ du-ratei şi vremelniciei: „Trăim între două aştep-tări./ Murim odată cu sosirile”, „Şi râurile- sveşnice/ şi totuşi trec” (distih de clară factură „pa-radoxistă”! n.n.), „Parcă tot plecăm.../ plecăm.../

Şi parcă cineva ne tot ajunge” (p. 96), „Cânt, tă-când/ şi voi nu mă auziţi”, „Pot de azi pleca.../Că mâine, cine ştie”..., „Trec hamalii.../ şi nisipulse scurge/ printre degete”, „Înmulţeşte- ţi anii/pentru a putea din ei scădea”.

Având norocul şi bucuria de a- l fi cunoscutpe admirabilul, fermecătorul OM Vasile Barbu şi,mai apoi, citindu- i cu viu interes o bună parte acreaţiei, am avut prilejul de a mă convinge, odată, în plus, de genialitatea celebrei ziceri afrancezului Buffon: „Stilul e omul însuşi”. Voispune, deci, că poezia lui Vasile Barbu este ase-menea lui, iar el este, dincolo de profilul aspru,viril, dăltuit parcă în stâncă, de războinic dac băr-bos, un sentimental incurabil, vulnerabil, candid,un hipersensibil, cu suflet de copil cărunt. La felîi este şi poezia: profund şi eminamente senti-mentală, confesivă, nostalgică, cu parfum şi ges-tică boemă şi atmosferă de un pitoresc balcanism,delicată şi sarcastică, imnică şi pamfletară, se-nină şi întunecată, şoptită şi clamoroasă; în sfâr-şit, în infinitele ipostaze/ note/ nuanţe alesufletului său „schimbător ca vremea şi înşelătorca apa”, vorba lui Mihail Sadoveanu. VasileBarbu are aiuritoarea capacitate şi forţă sufle-tească de a se da în spectacol cu farmec, sinceri-tate/credibilitate şi candoare de copil supăratpână la lacrimi că i s- a stricat sau a pierdut o ju-cărie. Cum jucăria cea mai dragă inimii sale esteamintirea obsesivă a femeii care l- a părăsit, poe-tul se leapădă de orice urmă de orgoliu masculin,nu numai că nu are nici cea mai vagă tentativăde a- şi masca suferinţa ci, dimpotrivă, fără nici oreţinere sau jenă, firesc, spontan, cu dezarmantăingenuitate îşi afişează teatral dureroasele trăiri,se mărturiseşte/spovedeşte tuturor, în gura mare,creându- ne acuta senzaţie că Vasile Barbu are ouluitoare voluptate a suferinţei din dragoste:„Din umilinţă am ridicat cort/ înserării mele./Aici eu dorm/ în nevisarea mea./ Aici eu mai res-pir/ între două sufocări./ ziua mi- e totuna cunoaptea .../ În acest loc strâmt/ nici umbra ta/n- o mai pot mişca” („Nici umbra ta”, p. 143). Sau:„Rana mea eşti tu./ Doar aşa te am/ Mă doaretotul./ Oare atâta am?” (p. 131). Ca şi memorabi-lul poem cu titlul „Adio”, din care citez: „Femina,veşnicie din umbra câmpiei/ şi recoltă din argilapârlită/ tu, vrăjitoare din aştri/ cu miros de al-batroşi/ ce calci durerea mea de literă/ şi bleste-mul prohodului meu din poezie./ Tu iubirea mea/cu dor de icoană/ şi port fără de bărci,/ să fiu ha-malul tău/ ce hotărât jură sub boltă/ pe zămisli-ţii din ţărână”.

Derivate din acest filon tematic dominantsunt şi remarcabilele poeme consacrate singură-tăţii. r

37



victor RusuIubirea ca rană

Poemele centrate pe motivultematic al singurătăţii au un plus

de profunzime şi expresivitate,graţie virtuţilor de ordinul

sugestiei poetice ale imaginaruluiregizat cu rafinament stilistic, alenotaţiilor lapidare, de mare fineţe,

ale limbajului aluziv ce leîncorporează armonios şi

semnificativ

Abonează-te la

Atenţie: Dacă te-ai abonat plătind cu mandat poştal sau prin virament bancar te rugăm să trimiţidovada plăţii împreună cu talonul de abonament (nume, adresă) la Asociaţia Contemporanul,OP-22, CP-113, sector 1, Bucureşti, Cod 014780 sau prin fax: 021-212.56.92 sau prin email: [email protected].

Nume (societatea) ________________________________ Cui___________________str.__________________________________________ Nr.____ Bl.____ sc.___ Ap.___Localitatea___________________ Judeţ/sector_____________ Cod poştal__________telefon_________________________ Email__________________________________Am achitat suma de 50 lei cu mandat poştal/ordin de plată nr.______________________din data de _____________________ în contul Asociaţiei Contemporanul Cui 26718854nr. rO61 rNCB 0072 1154 7936 0001, deschis la BCr Filiala sector 1 Bucureşti.Abonamentul va începe din luna ______________________________T

alo

n d

e a

bo

na

me

nt

12 numere - 60 lei - 20% reducere = 48 lei** taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Oexpoziţie Alexandru Nancu la Pa-latul Brâncovenesc de la Mogoşoiaare toate datele unui vis împlinit,chiar dacă evenimentul are loc

postum. Iubea locul şi sunt sigură că şi- a doritsă- l amprenteze în felul lui. Preţuia în chip deose-bit moştenirea brâncovenească ca prelungireinspirată a tradiţiei bizantine, dar şi ca interpre-tare a ei în spiritul unei epoci de mare deschidereculturală.

Alcătuirea expoziţiei retrospective Alexan-dru Nancu în spaţiul cuhniei Palatului Brâncove-nesc de la Mogoşoaia, în martie 2016, este rodulgenerozităţii doamnelor Doina Mândru şi Mădă-lina Mirea, cărora le voi purta mereu recunoş-tinţă.

Am cumpănit mult în privinţa titlului aces-tei expoziţii retrospective şi în cele din urmă amhotărât că titlul să reia o sintagmă a lui Alexan-dru Nancu, prezentă în mai multe dintre studiilepe care le- a semnat: „Spaţiul imaginării”. Frag-mentul care deschide catalogul explicitează opţiu-nea mea şi leagă abordările teoretice aleartistului cu lucrul său efectiv de sculptor, grafi-cian, restaurator şi, uneori chiar şi de arhitect:„Spaţiul imaginării apare a fi acel tărâm pe careomul se poate întâlni cu Dumnezeu. El are toatecaracteristicile unui spaţiu geometric absolutplan şi este unic şi unificat prin unicitatea şi uni-tatea lui Dumnezeu. Desigur, în plinătatea Sa,Dumnezeu nu poate fi nici localizat şi nici intuitîn nici un spaţiu, cu atât mai puţin cuprins, Elfiind obârşia şi limita tuturor lucrurilor. Dar aşacum spaţiul extramundan, pe care l- am numitspaţiul imaginării, apare odată cu ieşirea luiDumnezeu din solitudine şi tăcere şi intrarea Saîn manifestare, tot astfel spaţiul mundan capătă„grosime” prin conştiinţa omului. Iar conştiinţaomului edenic apare atunci când el numeşte vie-ţuitoarele pe care Dumnezeu i le aduce în faţă. Înacel moment omul devine conştient de sine şi rea-lizează separaţia care există între el şi restulCreaţiei. Pentru el lumea capătă astfel formă,deci un fel de cantitate imaginară. Pe de altăparte, omul, ca încununare a Creaţiei, dă lucru-rilor existenţă prin acordarea numelui care nueste altceva decât „luarea în conştiinţă”, fapt careface ca lumea să primească o primă consistenţăîn proiectul lui Dumnezeu. După cădere, însă,singurul mod de a- L vedea pe Dumnezeu este dea- L intui în spaţiul imaginării, spaţiul spiritualpur, comun lui Dumnezeu şi omului. Fiindcăinima omului e parte din inima Sa, iar intelectulparte din intelectul Lui, acest lucru are toate da-tele să fie posibil (Alexandru Nancu, „Spaţiul im-aginării”, în volumul „Cuvinte de folos pentru ceicare fac biserici”, Editura Universitară IonMincu, Bucureşti, 2007).

Ştia, aşadar, că aici „vedem în chip oglindit”şi că abia Acolo, în Împărăţia cea fără de sfârşit,vom vedea „faţă către faţă”. Ca artist mărturisi-tor, subtil dar consecvent în opţiunile sale este-tice, Alexandru Nancu s- a manifestat ca unautentic tradiţionalist bine ancorat într- o contem-poraneitate derutantă şi adesea bântuită de spec-trul deriziunii.

Şi- a început autentica- i aventură spiritualăexplorând trecutul îndepărtat, culturile cele maivechi, imagistica sacră a religiilor lumii. Primelelui pietre cioplite sintetizau în forme geometri-zate căutarea originii, erau un fel de scări de le-gătură între imanent şi transcendent, interpretausimbolurile alchimice sau semnele alfa şi omega(începutul şi sfârşitul). Erau un fel de monoliţi cuintarsii din metal, interpretări ale simbolurilor acăror origine a căutat să o descopere, deopotrivă,pe calea studiului şi a meditaţiei. Treptat, căută-rile lui au pornit- o într- o altă direcţie, fixându- sepe câteva teme fundamentale: anatomia hristică– de unde s- a născut apoi ciclul „anatomiilorpneumatofore” –, chipul Divinităţii aşa cum esteel revelat în icoana bizantină, mâna lui hristosbinecuvântând, dezrobită de materialitate, ce a

devenit, cu timpul, mâna Atotţiitorului (Dumne-zeu) ori a Mângâietorului (Sfântul Duh), Iona,profetul veterotestamentar a cărui iniţiere treceprin moartea de trei zile din burta chitului pentrua profeţi moartea de trei zile şi învierea Mântui-torului lumii.

„Anatomiile pneumatofore”, ultima serie delucrări, fie grafică realizată pe pergament ori hâr-tie cerată, fie sculptură mică, fie modelată înceară sau bronz, fie cioplită în lemn ori piatră, sedesfăşoară în timp, de la sfârşitul anilor optzecişi până în 2003. Mâna, simbol recurent în arta luiAlexandru Nancu, se emaciază progresiv, ca ur-mare a unei febrile căutări a Duhului care, în chipparadoxal, însufleţind orice mădular, se refuzădesăvârşit materialităţii. „Forma” acestui Duh acăutat- o mereu Alexandru în arta lui. Mâna,esenţializată până la a fi doar o linie unduită, ani-mată parcă de pneuma divină, evocă momentelede maximă semnificaţie mistică ale trecerii luihristos prin lume: Înmulţirea peştilor şi a pâini-lor, Taina Euharistică, Răstignirea şi Învierea.Mâna fără anatomie din aceste desene sugereazătrupul „nestricăcios”, trupul cel nou, pe care l- auprimit sfinţii şi pe care- l va primi şi omul îndum-nezeit, la sfârşitul vremurilor.

La un moment dat s- a oprit. Dincolo de fi-gurarea mâinii ce binecuvintează Creaţia, redusăla linii fine, discontinue, într- o evidentă dorinţăde nimicire a oricărei forme, n- a mai putut merge.Anul 2003 este unul de răscruce pentru artist.Alexandru refuză tranşant să mai fie sculptor, însensul obişnuit al termenului, şi alege să devinămeşter smerit. Ia barda, drujba, tesla, dălţile pen-tru cioplit lemnul şi porneşte într- o nouă aven-tură a sufletului: salvarea bisericilor din lemn. În2003 renaşte astfel prima biserică restaurată deel la Muzeul Satului Vâlcean, cea de la Mreneşti-Creţeni. În anii următori explorează potenţialită-ţile expresive ale altor materiale tradiţonale,precum stuful şi lutul, întotdeauna împreună culemnul, în tabere de creaţie experimentale, fărăprecedent în istoria artei româneşti. Toate acestecăutări în inima adevăratei tradiţiei îl modificăinterior şi îi deschid calea adevăratei înţelegeri atrecerii omului prin lume. În ultimii săi ani deviaţă pământească Alexandru vorbea şi se com-porta ca un iniţiat. Restaurarea bisericii de lemnde la Pietrari- Angheleşti, cea mai veche atestatădin Ţara Românească, o navă şi ca formă şi casimbol, i- a deschis calea liberă spre Împărăţia Ce-rurilor.

Am avea poate tentaţia să considerăm o ex-poziţie postumă a fi o comemorare dar, eu îmi do-resc, împreună cu Alexandru şi cu toţi cei care auavut generozitatea să scrie şi să vorbească despreopera lui, ca expoziţia „Spaţiul imaginării” să fiemai degrabă o celebrare a unei vieţi de om cusmerenie dăruite Celui din care ea a căpătat fi-inţă. Alexandru L- a intuit pe Dumnezeu în „spa-ţiul imaginării”, descoperind prin reflecţie,rugăciune şi studiu că acest lucru este posibil, „fi-indcă inima omului e parte din inima Sa, iar in-telectul parte din intelectul Lui”. r

38


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


luiza BarcanO celebrare

În plinătatea Sa, Dumnezeu nupoate fi nici localizat şi nici intuitîn nici un spaţiu, cu atât mai puţincuprins, El fiind obârşia şi limita

tuturor lucrurilor

n Cronica plastică

39



La ediţia cu numărul 66, FestivalulFilmului de la Berlin s- a prezentatca o maşinărie gigantică, perfectstăpânită, dar pusă în mişcare de o

rară voinţă de exprimare a unor idei progresiste.Dieter kosslink, directorul unei Berlinale cupeste 400 de filme în program, a simţit nevoia săamintească principiile fondatoare ale competiţieiinternaţionale născute în 1951. Atunci când trau-mele războiului erau departe de a fi vindecate,„filmul trebuia să contribuie la înţelegerea între

naţiuni, dar şi să aducă divertisment, speranţă şilumină într- o Germanie postbelică în ruine”.După 66 de ani, domnul kosslink crede că festi-valul „se simte încă angajat de partea propriilorsale tradiţii” şi încearcă să contribuie mai departela această înţelegere universală. Contextul inter-naţional marcat de criza refugiaţilor a dat noipriorităţi eforturilor de organizare şi nu a fost unsecret că selecţia de filme a încercat să reflecteamploarea dramei celor aproximativ 60 de mi-lioane de oameni aflaţi pe drumuri, victime ale te-rorii, torturii şi persecuţiei în diferite zone aleplanetei.

Nu au putut lipsi, deci, din selecţia celor treisecţiuni principale, Competiţie, Panorama şiForum, şi nici din programele paralele, filmelecare vorbesc despre aceste răni ale lumii de azi.A apărut, ca o concluzie firească, palmaresul do-minat de o operă cinematografică impregnată deemoţia contactului cu realitatea acestui exod dra-matic dinspre teritorii devastate de sărăcie şi vio-lenţă înspre locuri mai stabile şi mai prospere depe glob. Câştigătoarea Ursului de aur docu-drama italiană Fuocoammare de Gianfranco Rosi,a fost acel film providenţial votat din toată inimade juriul condus de Meryl Streep şi admirat sincerde profesioniştii cinemaului şi de publicul cinefil.

Originalitatea relatării dramei refugiaţilorafricani care îşi riscă viaţa pentru a ajunge în Eu-ropa în ambarcaţiuni improvizate descinde dinpunctul inedit de vedere, cel al unui băiat de 12ani de pe insula siciliană Lampedusa. Puştiul că-ruia nu- i prea place şcoala, dar adoră să explorezenoi colţuri ale peisajului natural şi să tragă cupraştia priveşte cum locuitorii reperează ambar-caţiunile supraaglomerate cu cei fugiţi din Africaşi fac eforturi să- i salveze. Ritualurile vieţii liniş-tite din sat, descrise cu răbdare, sunt întreruptecând şi când de alerta declanşată de sosirea sausalvarea de la naufragiu a unui nou vas. Încreză-tor în deontologia documentarului, care cere oprospecţie îndelungată în lumea descrisă, aşacum a fost ea probată de deschizătorul de dru-muri nanuk (1922) al lui Robert Flaherty, cineas-tul Gianfranco Rosi reuşeşte în urma uneiconvieţuri de peste un an cu eroii săi, să le sur-

prindă cu autenticitate şi spontaneitate reacţiileşi obiceiurile. După ce a câştigat Leul de aur laVeneţia, cu lungmetrajul Santo Gra (2013), rea-lizat cu aceeaşi strategie artistică, Rosi acumu-lează din nou scene de viaţă pline de sens, deumor şi de căldură umană, foarte inteligent reu-nite în structura narativă. Se disting câteva per-sonaje ataşante, printre care medicul care tra-tează la fel de atent sătenii şi refugiaţii devitali-zaţi de efort, un Dj de la postul local de radio,care face legătura dintre cei aflaţi pe mare şi cei

rămaşi acasă prin dedicaţiimuzicale, un bătrân scu-fundător submarin careaduce la suprafaţă arici demare şi caracatiţe, sau bu-nica băiatului care găteştecântând. Atunci când arputea să se insinueze tonulmelodramatic sunt inserateepisoade comice care sal-vează mereu echilibrul to-nului. Filmul omagiază,fără emfază şi accente di-dactice, capacitatea acestoroameni de a întinde o mânăşi de a arăta compasiunepentru nefericiţii refugiaţipescuiţi din mare. Nici oaltă poveste derulată peecranele Berlinului nu areuşit să genereze atâteaemoţii şi treziri de conşti-

inţă ca Fuocoammare.Desigur că şi alte recente traume ale socie-

tăţii moderne şi- au găsit o tratare cinematogra-fică admirabilă. Ar putea fi citat, în acest sens,Moarte la Sarajevo de Danis Tanovic (Ursul deargint şi Premiul FIPRESCI), inspirat dintr- opiesă de teatru de Bernard- henri Lévy. Acest filmcoral care exorcizează traumele războiului dinfosta Iugoslavie începutîn 1991 imaginează otentativă de reeditare aatentatului din 1914 dela Sarajevo, care a dusla declanşarea primeiconflagraţii mondiale.Cu o mizanscenă carereuşeşte să valorificedecorul unui hotel gi-gantic, cu niveluri sim-bolice, prin deplasareanervoasă a eroilor înacest spaţiu fost luxosşi ameninţat acum deparagină, pelicula an-trenează o meditaţieasupra destinului Eu-ropei de azi.

O altă dramă colectivă, aceea a colonialis-mului, este evocată în coproducţia Filipine-Singa-pore Cântec de leagăn pentru misterul întristătorde Lav Diaz (Premiul Alfred Bauer, rezervat pe-liculelor „care deschid noi perspective”), un filmcu ambiţii estetice superioare, care a pus însă laîncercare, prin durata extinsă (opt ore) răbdareaspectatorilor. Apreciat ca înnoitor, filmul polonezStatele Unite ale iubirii de Tomasz Wasiliewski(Ursul de argint pentru scenariu) urmăreşte cumse intersectează destinele a patru femei nefericiteîn amor în ultimul an al comunismului, epocă do-minată de o cromatică tristă expresiv filmată deoperatorul român Oleg Mutu.

Este momentul să amintim şi prezenţelenoastre la Berlinală. După ce România a câştigatUrsul de Aur (în 2013) cu Poziţia copilului deCălin Peter Netzer şi Ursul de Argint în 2015 cuAferim! de Radu jude, din producţia noastră re-

centă a fost selectat Ilegitim de Adrian Sitaru încompetiţia Forum, unde a câştigat PremiulCICAE, acordat de Confederaţia Europeană a Ci-nematografelor de Artă şi Experiment. Premiulvalidează interesul estetic şi tematic al acestuifilm coral care transformă o dramă de familieîntr- o dezbatere etică despre incest şi despreavort. Filmul a declanşat pasionante discuţiiîntre membrii echipei de realizare şi publicul carea apreciat calitatea interpretării (printre actori senumără Adrian Titieni, Bogdan Albulescu şiAlina Grigore) şi originalitatea soluţiilor regizo-rale şi tehnice (foarte bine explicate de Sitaru şide operatorul Adrian Silişteanu). Pe genericulunui film din competiţia principală, Soy nero deRiffi Pahn, am regăsit numele lui Răzvan Rădu-lescu, în calitate de co- scenarist şi semnele incon-fundabile ale contribuţiei sale, la niveluldialogului şi al încărcăturii de sens în scenele deaparentă stagnare a acţiunii. Actriţa CosminaStratan (cunoscută internaţional graţie premia-tului la Cannes După dealuri de Cristian Mun-giu) joacă rolul unei românce care face sacrificiide dragul celor de acasă în horror- ul alegoricShelley (coproducţie Danemarca- Suedia) de AliAbassi. Din palmaresul prezenţei româneşti laBerlinala 2016 face parte şi Premiul special alsecţiunii Generation plus 14, obţinut de RoxanaStroe cu filmul nostru studenţesc O noapte la To-koriki.

Printre titlurile de reţinut ale selecţiei me-rită amintit Comunitatea al danezului ThomasWinterberg, care duce mai departe formula dra-mei de familie din Festen şi pune în valoare talen-tul Trinei Dyrholm (Premiul de interpretarefeminină). Ar mai fi de reţinut peliculele din sec-ţiunile Panorama şi Forum premiate de juriul FI-PRESCI, coproducţia elveţiano- franceză Aloys deTobias Nöle, „o naraţiune detectivă într- o medi-taţie asupra singurătăţii urbane şi a cinemato-grafului însuşi” şi, respectiv, Revoluţia nu va mai

fi televizată de Rama Thiaw, care demonstreazăinteligent legătura dintre muzica rap şi revoltasocială din Senegal.

Alte titluri notabile, precum sud- coreeanulDoamna Bachus de E j- yong, despre prostituţiela vârsta a treia, thrillerul psihologic Toate de-odată/ Auf Einmal al turcoaicei naturalizată ger-mană Asli Özge sau drama israeliană despremarginalizarea femeii în comunităţile tribale dinteritoriile arabe ocupate Furtuna de nisip de Elitezexer neau întărit impresia că la Berlinala cunumărul 66 cuvântul de ordine a fost compasiu-nea. r

Dana DumaCuvântul de ordine: compasiunea

Contextul internaţional marcat decriza refugiaţilor a dat noi

priorităţi eforturilor de organizareşi nu a fost un secret că selecţia de

filme a încercat să reflecteamploarea dramei celor

aproximativ 60 de milioane deoameni aflaţi pe drumuri, victime

ale terorii, torturii şi persecuţiei îndiferite zone ale planetei

Festivalul Internaţional alFilmului de la Berlin

vie,/ un fel de copil al luminii,/ un bastard al ama-rei bezne sunt”. (Pescarul de suflete)

Ascuns în adâncimile personalităţii, zeul tu-telar semnifică refugiul, dar şi teama, bucuriaprezenţei principiului suprem regăsit, consub-stanţial alterităţii neliniştitoare: „Niciodată/n- am primit nici un răspuns./ Se făcea o tăcere degheaţă;/ o tăcere de început de lume,/ de daimonrăpus”. (Povestea străinătăţii mele) La întrebarea

fundamentală „Ce sunt eu?” eul liric nu primeşterăspuns tocmai fiindcă nu există unul formulabil– ceea ce contează este doar viaţa depăşindu- şinecurmat limitele: „Depun mărturie:/ n- am auzitdecât ecoul secundei/ care a murit în aerul exce-siv/ al acelor întrebări de pomină/ făcându- şi – cafaraonii – mormânt”. (Ibidem) Îndemnul din Ec-cleziast, transfigurat, este, aşadar, cel mai nime-rit: „Iubeşte viaţa aşa cum iubeşti ghizii ei fărăsens –/ îngân ca un cuc, azvârlit într- un cuibstrăin, aşteptând” (Regatul), statornicirea în exis-tenţă se situează mai presus de întrebări, la care,îşi aminteşte poeta, nimeni nici nu i- a garantatvreodată lămuriri, certitudini: „De fapt, nimeniniciodată nu mi- a promis/ că voi înţelege ceva”.(Spaima e un semn că zeul respiră)

Volumul Orbita zeului al Aurei Christitransmite o tensiune elevată, o pasiune a căutării

esenţelor, de unde, la citire, sentimentul stenic alunei stranii încrederi, de neclintit, dincolo de dez-nădejde, de nefastele încercări sau de lipsa cir-cumstanţelor favorabile. Toate aceste împreju-rări, piese risipite, sunt adunate, răbdător, diniarbă, cu ştiinţă poetică şi de alchimist, precumbucăţile trupului zeului Osiris, recompus şi redatastfel statusului său nepieritor. Adevărul poate fiaflat oricând, oriunde, ştie poeta, el este o gemăcu scânteiere inalterabilă, ofranda pe altarul uneiînţelegeri superioare. Aflată la vârsta maturităţiipoetice şi de gândire, Aurei Christi şi- a topit câş-tigurile vieţii şi ale cugetului într- o exemplară ex-clamaţie, un strigăt spre înaltul cerului şi aldivinităţii, plin de forţă şi de convingere, probândforţa de a năzui, cu indiferenţă faţă de climatuldisolut al zilelor noastre, spre ancorarea în actua-litatea omenescului. r

Putem considera, aşadar, pe bunădreptate, că Marian Crişan, prinscenariul şi filmul său, vorbeşte

despre oameni, destine şi realităţiale României de azi, drama lui

Slavici dezvăluindu- şi astfelimplicaţiile social- istorice- etice,

filosofice, psihologice

40


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


hanul de la răscruce din westernulclasic Moara cu noroc era celebruatât pe vremea nuvelei scrise deIoan Slavici către sfârşitul veacu-

lui al XIX- lea, cât şi pe vremea filmului realizatde Victor Iliu prin anul 1957, deci acum aproapeşase decenii. Dar iată că unui regizor din zilelenoastre, Marian Crişan, membru de drept al Nou-lui Cinema Românesc (datorită filmelor salefoarte personale, Morgen şi Rocker), i- a venitideea să mute hanul de odinioară (cu personajeleşi dramele sale cu tot) în imediata noastră apro-piere, i- a zis cabana „Orizont”, şi filmului realizatdin această permutare, cu premiera româneascăîn 12 februasrie 2016, i s- a spus tot Orizont. Săne reamintim puţin lumea de altădată din hanulde la răscruce: cârciumarul era Ghiţă (ConstantinCodrescu), iar frumoasa lui femeie era hangiţaAna (Ioana Bulcă), întruparea „răului” era LicăSămădăul, porcarul grofilor (Geo Barton), jandar-mul era Pintea (Colea Răutu), în lumea hanuluimai apăreau Bătrâna (Marietta Rareş), oameniilui Lică, certăreţi, beţivi, grosolani, care beau şimăncau fără să plătească, printre care BuzăRuptă (Benedict Dabija), Săilă Boarul (AtanasiuAtlas), mai apăreau la han Răuţ (Gheorghe Ghi-ţulescu); Doamna în doliu (Valeria Gagialov), Co-misarul (Filip Ronea), Martzi (Sandu Sticlaru),Lae (Aurel Cioranu)...Victor Iliu avea alături, laora aceea, artişti de renume precum operatorulOvidiu Gologan (ale cărui lumini şi umbre de- adreptul geniale dobândeau funcţii dramaturgiceîn conflict), regizorul secund Liviu Ciulei, scena-riştii Al. Struţeanu şi Titus Popovici (care au cititcu smerenie textul lui Slavici), scenografii FilipDumitriu şi Nicolae Teodoru, autoarea costume-lor Florina Tomescu, compozitorul Paul Constan-tinescu. Personajele originare îşi păstreazăsemnul şi în filmul de astăzi, chiar dacă ele îşimodifică identitatea, cârciumarul devine Lucian(András hatházi), femeia sa este Andra (RodicaLazăr), sămădăul de odinioară este astăzi zoli(Bogdan zsolt), revine în film şi Pintea (ValeriuAndreuţă), apare Adi (Emilian Oprea), apare şiun senator (Mihai Dorobanţu), avem de a face şicu un poliţist (Radu Ciobănaşu), revine Femeiaîn negru (Elena Ivanca), Bătrâna de ieri este as-tăzi Victoria (Maria Seleş), mai joacă în film VladCorb (copilul), Ciprian Necula (un chelner), Emi-lia Gyorgyjakab (o chelneriţă), Silviu Davidescuş.a. Ca şi Victor Iliu odinioară, Marian Crişan, as-tăzi, are alături artişti de seamă: înainte de toatepe scenaristul Marian Crişan (al cărui scenariueste, în primul rând, un omagiu adus prozatoruluioriginar şi scenariştilor din filmul de altădată),apoi pe directorul de imagine Oleg Mutu (unuldintre cei mai înzestraţi operatori ai noilor gene-raţii), pe scenografii Simona Pădureţu şi AndreiDorobanţu, pe autoarea costumelor AlexandraAlma Alexandra, pe sunetistul Mihai Bogos...

Scenaristul şi regizorul Marian Crişan, por-nind încă o dată de la nuvela clasică a prozatoru-lui Ioan Slavici, nu a recurs la o simplă adaptare

a conflictului de ieri la realităţi contemporane:conflictul filmului de astăzi este generat şi susţi-nut de realităţi strict contemporane. Sămădăulde altădată, zoli, face parte din mafia tăietorilorilegali de lemne din pădurile ţării, ba chiar esteun lider al acestei mafii atât de nocive pentru so-cietatea contemporană românească, şi, din aceastăpostură, el se consideră un fel de „stăpân” al lo-curilor (ca Lică Sămădăul, din alte motive, altă-dată). Putem considera, aşadar, pe bună dreptate,că Marian Crişan, prin scenariul şi filmul său,vorbeşte despre oameni, destine şi realităţi aleRomâniei de azi, drama lui Slavici dezvăluindu- şiastfel implicaţiile social-istorice-etice, filosofice,psihologice şi – de ce nu? – estetice ale unui alttimp istoric, ale prezentului imediat. Banii, în ge-neral, şi inclusiv bancnota ruptă îşi au rolul lor şiîn conflictul contemporan, dar scânteia tragică numai este, neapărat, patima îmbogăţirii absoluteca în drama lui Slavici (unde conflictul se raportala un cu totul alt context social- istoric), accentuleste pus, astăzi, pe implicaţiile morale ale înfrun-tării dintre cârciumarul Lucian şi stihiile declan-şate de comportamentul autoritar, necinstit şipervers al lui zoli. Poate de aceea, scenaristul şiregizorul a simţit nevoia să- şi salveze, în final,principalii eroi, pe Lucian şi Andra (care, subformă de Ghiţă şi Anca, piereau în filmul lui Vic-tor Iliu, odată cu sămădăul criminal), re- născân -du- i, practic, în noaptea de Înviere, „topindu- i”,parcă, în mulţimea din sat, aflată sub vraja lui„Christos a înviat din morţi, cu moartea premoarte călcând, şi celor din morminte, viaţă dă-ruindu- le”... Inteligent şi profund gândit, scena-riul i- a permis regizorului, putem spune de peacum asta, deşi suntem în primele luni ale lui2016, unul dintre cele mai valoroase filme aleanului cinematografic românesc. Şi, în afara celorspuse până acum, există multe alte argumentecare ne susţin punctul de vedere.

Filmul debutează cu secvenţele în care fa-milia lui Lucian ajunge la hanul de la răscrucedin munţii Apuseni, respectiv la cabana arătoasă,cu hotel şi restaurant, „Orizont”, pe care urmeazăsă o administreze. Ecourile vieţii şi ameninţărilorde afară se fac simţite încă înainte ca restauran-tul să fie inaugurat, când oameni ai lui zoli (aceiacare vor veni pe tot parcursul filmului, consu-mând câteodată fără să plătească) bat la uşa câr-ciumei lui Lucian. După ce localul va fi deschis, îiregăsim pe oamenii lui zoli la o masă de restau-rant, ca o prezenţă ameninţătoare, neliniştitoare.La un timp după aceea, în hanul de la răscruceapare însuşi zoli, şi, treptat, înţelegem că el, da-torită afacerilor sale dubioase dar prospere, seconsideră un fel de stăpân al zonei şi înţelegemde asemenea că în camioanele acoliţilor săi sunttransportaţi copaci furaţi din pădurile Apuseni-lor. Conflictul dintre cinste şi necinste se declan-şează automat. Nu am intenţia, însă, aici, săparcurg, cronologic şi exhaustiv, datele intrigiipropriu-zise. Intervin multe alte elemente în na-raţiunea cinematografică, prin forţa lucrurilor

conflictul dintre cinste şi necinste ajunge şi la po-liţie, iar confruntarea dintre Lucian şi zoli dobân-deşte şi conotaţii – să le zicem – sentimentale, dinmomentul în care „sămădăul” contemporan puneochii pe Andra. În hanul de la răscruce situaţiadevine tot mai tensionată, iar deznodământul jus-tiţiar izbucneşte ca o flacără uriaşă, nu numai lapropriu, ci şi la figurat.

Regizorul Marian Crişan a alcătuit o distri-buţie performantă, dar cu chipuri, în majoritate,insolite. Noutatea cinematografică de excepţieeste prezenţa unui valoros actor de teatru tran-silvan, András hatházi în rolul cârciumarului Lu-cian, interpretul creând un personaj puternicindividualizat pe care l- am putea denumi, dacă arfi să- i dăm o definiţie, drept „omul cumsecade încarne şi oase”. Partenera sa de viaţă, Andra esteRodica Lazăr, care izbuteşte, după două roluriesenţiale în 2015, acela al Emei din Live de VladPăunescu şi acela al mamei din filmul tragic allui Doru Niţescu Carmen, un al treilea rol emble-matic. Foarte bun, nuanţat şi sigur pe el (dardeloc ostentativ sau caricatural) este şi celălaltvaloros actor de teatru transilvan, Bogdan zsoltîn rolul lui zoli, un pilon solid al conflictului cine-matografic. Chiar dacă unele personaje de plandoi sunt mai puţin individualizate decât în filmulanterior (unde Buză Ruptă, de pildă, sau SăilăBoarul aveau o personalitate bine definită), şi alţiinterpreţi ai distribuţiei pe care am amintit- o înprima parte a acestui comentariu creează perso-naje valabile, cum o face şi Emilian Oprea, depildă, în rolul lui Adi. Pentru că aminteam maisus de artiştii valoroşi care au făcut parte dinechipa regizorului Marian Crişan, o menţiune su-plimentară merită neîndoios imaginea operatoru-lui Oleg Mutu, care susţine aplicat, atât însecvenţele de interior, cât şi în exterioarele dinpreajma hanului de la răscruce, crescendo- ul ten-sionat al intrigii cinematografice, excelând în sec-venţele finale ale nopţii de Înviere. Cu riscul de amă repeta, ţin să pedalez pe ideea conform căreiacolaboratorul cel mai preţios al regizorului Ma-rian Crişan, la acest film, a fost scenaristul Ma-rian Crişan, nu numai prin modul inteligent deadaptare a nuvelei originare la realităţi româ-neşti contemporane, ci prin însăşi ideea de a porniacest film de la nuvela lui Slavici Moara cu noroc.Lui, scenaristului Marian Crişan, care a colaboratexcelent cu regizorul Marian Crişan – distins re-cent, ca o anticipare a acestui film de excepţie, cupremiul Uniunii Artiştilor şi Realizatorilor deFilm (U.A.R.F) pe anul 2016 – i se datorează, înprincipal, faptul că filmul Orizont va rămâne,poate, sau probabil, filmul românesc al anului2016. Oricum vor sta lucrurile, neam bucuratsincer să regăsim hanul de la răscruce de odi-nioară în Apusenii de azi. r

Călin CălimanHanul de la răscruce

Simona-Grazia DimaSub semnul lui Osiris(urmare din pagina 34)

41



Romanul A treia dimensiune a luiBogdan Burileanu, publicat la Edi-tura Curtea Veche în 2004, pro-pune o frescă socială în racursi,

pornind de la personaje şi evenimente reale. Mar-tin Eissler, elveţian, chirurg, participă activ laopera de restaurare a României în cadrul Opera-ţiunii Satele Româneşti din perioada post-revolu-ţionară. Beneficiarul este Urzica Mică, un satoltenesc înfrăţit cu comuna sa elveţiană, al căreistil de viaţă şi civilizaţie se impune ca model sa-tului troglodit şi insalubru. În subsidiar, Martinîşi caută iubirea (Ariana- Magdalena) întâlnită întimpul unui schimb de experienţă într- o clinicădin Târgu- Mureş. hărţuită de securitate, Arianadevine soţia ofiţerului de securitate (Dragu Şer-ban) desemnat să- i urmărească corespondenţa cutânărul Martin. Romanul pregăteşte reîntâlnireadupă zece ani a celor doi îndrăgostiţi facilitatăchiar de soţul iubitei.

Cititorul este invitat alături de Martin Eis-sler la o incursiune în a treia dimensiune. Dimen-siunea a treia e viaţa însăşi, dincolo de proiecţieşi reprezentare. A intra în a treia dimensiune în-seamnă a pătrunde în miezul lucrurilor şi în finala face un efort de înţelegere. Este o cunoaştere înperspectivă ce deschide o coordonată a îndoielii,a interpretării, a incertitudinii. Din spatele unuiecran, al unui parbriz, sau al foii de hârtie, lumease vede altfel: o felie de viaţă deformată, înşelă-toare asemenea imaginii din oglindă, un joc se-cund, decantat de realitate. Călătoria eroului labordul unui Volvo oferă deschideri către dimen-siunea a treia şi în acelaşi timp realizează o dis-tanţare de obiectul iubit; creează un spaţiutampon protector ce îngăduie mai mult timp pen-tru analiză şi meditaţie.

Romanul este un studiu sociologic în evan-tai ce reuneşte mai multe perspective- disertaţiiprin care răzbate în surdină vocea autorului: stră-inul entuziast şi caritabil – Martin Eissler, Paul– şoferul filosof, Alex – ziaristul pesimist şi caus-tic, Şerban – securistul, „greu” om de afaceri,Nona – anticăreasa frumoasă. Autorul se auto-proiectează în aceste personaje, deschizând o po-lemică în care până şi Şerban, securistul venal şiinteligent, îşi are glosa lui. Şerban aduce neferi-cirea demiurgului rău ce- şi dispreţuieşte propriacreaţie. Magdalena e produsul lui, el a modelat- oexploatând anumite vicii profitabile ale caracte-rului ei; ea este urmărită şi manipulată dinumbră ca o păpuşă cu sforile destul de lungi săcreeze iluzia independenţei şi să dea curs frivoli-tăţii. Paul, filosoful ratat, este o porte voix a au-torului, el teoretizează, declamă, analizează şi îşiconfirmă teoriile din spatele parbrizului, eşuânddin când în când în dimensiunea a treia pentruexemplificare. Eissler reprezintă acea posturădiscretă a autorului, ce se opune portretelor defe-tiste, cinice şi ironice ale celorlalte personaje. Elascunde perspectiva de iubire, de patriotism pen-tru acest popor năpăstuit de propriile lui tare,pentru spaţiul lui geografic generos şi sublim.Singurul personaj care nu participă manifest laacest studiu sociologic este Magdalena- Ariana, iu-bita neamţului. Ea trăieşte în mod esenţial subsemnul iubirii pierdute. Personalitatea scindatăa Magdalenei- Ariana, (motiv pentru care poartădouă nume) aduce un amestec controversat de fe-minitate, mondenitate, superficialitate şi puri-tate. Magdalena este o victimă a fostului securistdevenit om de afaceri oneroase cu acoperiri cari-tabile. Ariana nu mai crede în recuperarea iubiriidupă ultima scrisoare de despărţire, confecţio-nată cu perversitate de securistul în misiune, as-pirant la graţiile ei. Ea suferă decepţie dupădecepţie: exmatricularea din facultate, închisoa-rea, pierderea iubitului, eşecul conjugal, dezamă-girea cu amantul- popă‚ regele boschetarilor (cumîl numeşte Şerban). Iubirile Magdalenei suntfalse închipuiri, proiecţii nereuşite ale lui Martin.Magdalena nu se întâlneşte (textual) cu Arianadecât în finalul romanului când cei doi iubiţi se

regăsesc în apartamentul conjugal, într- o sesiunede afaceri, pregătită temeinic de soţul- demiurg.

Vocea auctorială se diversifică pe două pla-nuri: planul narativ- descriptiv realizat cinemato-grafic cu trimiteri livreşti moromeţiene şi planulinterior, socio- filosofic, în care microfonul se oferăpe rând protagoniştilor. Paul fi-losofează cu clientul său, Mar-tin, de la volanul unui Volvo.Dragu se află într- un perma-nent dialog interior cu aceaparte creativă a lui care născo-ceşte, proiectează şi prevededemiurgic mişcările victimelorsale. Portretele şarjate în jurulcelor de care se foloseşte abuzivşi dictatorial le vizează slăbi-ciunile şi polarizează ridicolul.Afirmarea naivităţii abomina-bile a eroilor e graţios transfe-rată de la autor în cugetul mâr-şav al executorului de inimi însuferinţă. Glasul interior ipos-taziat de Dragu nu suferă vreodeghizare: aceeaşi ironie debor-dantă, impudică şi insidioasăse instituie cu fervoarea pe careo simţim în tonul autorului dinplanul narativ- descriptiv.

Martin este îndrăgostit de expresiile, pro-verbele şi sintagmele româneşti. Expresia „Mădescurc”, devine un laitmotiv. Principiul descur-cărelii se declară ca metodă naţională de- a ieşidintr- o situaţie critică. Până şi Martin o foloseşteironic când vrea să- şi scoată din impas interlocu-torul. Descurcăreţul zâmbeşte hoţeşte şi admitecă s- a descurcat scuzându- şi mijloacele – merge şiaşa – pe baza altui principiu îndrăgit de Martin:la noi totul e posibil. Dilema existenţială în loc săfie rezolvată, e doar foarte bine explicată, cons -tată Eissler, erijându- se ironic în poziţia românu-lui care s- a născut filosof: D- voastră, românii, nuduceţi niciodată lipsă de explicaţii sau scuzele ţinloc de soluţii. Se născocesc cuvinte hibride, suges-tive care definesc noua orânduire: democratura(democraţie+dictatură) – utopie în care se mun-ceşte ca în socialism dar se pretind salarii la stan-dardele capitaliste.

Profilul naţional se reliefează şi din discuţiacu cinicul jurnalist Alex. Fatalismul, ca trăsăturăancestrală a spiritului românesc, este un amestecde scepticism şi resemnare materializat în pasivi-tate agresivă, deconstructivă. Românul este per-secutat de natură, istorie, vecini şi chiar de D- zeuînsuşi: istoria n- a prea vrut nici ea, să fie darnicăcu noi. În accepţia lui Alex, fatalismul e rudăapropiată cu neputinţa, el nu ţine de înţelepciu-nea populară. Tonul relatării trădează un consensfilosofic între autor şi ziaristul a cărui rubrică secheamă Fără anestezie. El trimite la filmul luiAndrzej Wajda, unde camera întoarsă spre inte-rior autosurprinde intim rana sângerândă de pefaţa artistului. Ca şi Wajda, Alex se auto-flage-lează defetist, scrisul fără menajamente este înacelaşi timp şi fără de speranţă. Se evocă episodulcu vecinul căruia îi ia casa foc şi nu face nici undemers să- l stingă; înşfacă carnetul de CEC şicontemplă de la distanţă soarta. A sta cu mâinileîn sân şi a aştepta să se coboare D- zeu printre boi,în aceeaşi idee a sofianismul lui Blaga, defineşteun fatalism optimist a cărui ultimă speranţă ecredinţa.

Planul narativ- descriptiv surprinde periplulcălătoriei spre Urzica Mică. Abatorul de animalebolnave se defineşte în dimensiuni apocalipticeprin imagini groteşti ce trimit la tablourile luiGoya. Metamorfozarea fiinţei umane, ce devineea însăşi un animal bolnav, e surprinsă de la pro-ducător la consumator: de la cei ce transformă su-ferinţa animalelor agonizante în perpetuarea şirăspândirea bolii, până la devoratorii neştiutorisau dispuşi să accepte acest produs ce emanămiasme terifiante. Itinerariul ce coteşte în vin-trele acestui obor odios constituie un moment em-

blematic de intruziune în dimensiunea a treia.Imaginile vizează estetica urâtului, ele se aşazăîn conştiinţa cititorului ca un documentar natu-ralist cu efecte expresioniste.

Episoadele lui Martin pe teritoriul UrziciiMici sunt relatate cu un umor de tip moromeţian,

în palete colorate pe anotimpuri.Mizeria estivală aduce un universtroglodit: găinile înnoptează prinpomi, nimeni nu se osteneşte cumunca câmpului. Elveţienii har-nici sunt calificaţi drept pârdalni-cii musafiri, ce se spetesc pentrunimic. Natura afişează o ireconci-liabilă stare de spleen şi tristeţeprin imagini de o poezie frustă,dar care încearcă o linie zveltă cutentă impresionist-minimalistă:universul e mărunt – siluete înceaţă, o fâneaţă necosită. Prinopoziţie, următoarea tranşă ce so-seşte în zodia frigului e întâmpi-nată cu mare entuziasm. Omătulpurificator a acoperit cu totul mi-zeria, creând un tablou expresivcu garduri putrezite şi crăci us-cate, căruia i se adaugă eferves-cenţa zglobie a sătenilor ieşiţi cu

toţii să- i întâmpine pe elveţieni – o lume breughe-liană (aşa cum o defineşte însuşi autorul). Câtevapersonaje sunt aduse în plin plan; procedeul e ca-ricatura şi crochiul. Şeful de post salută milită-reşte cu mâna la chipiu într- o postură marţială şicu cealaltă se sprijină să nu cadă, verifică cu o se-veritate încruntată paşapoartele agenţilor infil-traţi pe teritoriul patriei. Primăritul Postoleaapare în pragul edificiului în costum naţional cucioareci, brâu şi bundiţă peste care atârnă co-carda tricoloră. Precum Moromete care- şi ceartăfiii că lenevesc toată ziua, Postolea îşi înjură fe-tele că stau la televizor în loc să hrănească găi-nile. Numele sunt de extracţie inferioară:Caşcarade, ale cărui singure realizări medicalesunt certificatele de deces, a lu’ Boşcodeală careprofitase, măgarul! să intre pe gratis la spectaco-lul de semistriptis, unde se dezbrăca o amărâtădin Caracal până la sutien şi chiloţi. Doar pânăacolo a hotărât primarul că era „peremptoriu” (îiplăcuse cum sună cuvântul!). Când Urzica micăva ajunge mare, localnicii îi vor putea vedea ţâţeleşi fofoloanca.

Ţara tuturor posibilităţilor oferă prilejulunor istorii cu caracter anecdotic ce frizează ab-surdul. Fabulos este episodul cu mecanicul de lo-comotivă amator de prune, care opreşte trenul încâmp şi trimite un copil ce păzea oile să- i aducăfructul fatidic. Pentru că acesta refuză, conducto-rul părăseşte postul şi se suie în copac de undeprintr- o neglijenţă cade mort. Călătorii rămânperplecşi în plin câmp pentru restul zilei; un ma-ratonist soseşte în prima gară mică să anunţe in-cidentul.

Ce reuşeşte Bogdan Burileanu cu deplină-tate în acest roman este să te ţină cu sufletul lagură; o vrie de construcţii narative, un colaj nă-prasnic de idei, sentimente şi trăiri la limita gro-tescului, absurdului şi sublimului. Textul îţirevine în minte după o vreme în coordonate vi-zuale şi auditive, ca şi cum ai fi urmărit un filmdin care nu prea- ţi mai aminteşti actorii, dar at-mosfera rămâne vie, ameţitoare şi actuală. Iar pe-licula – textul convertit subliminal în imagine –îţi pare un film semnat de Mircea Daneliuc. La li-mita dintre livresc (prin discursul intens morali-zator) şi cinematografic, scriitura e când dezin-voltă, colorată şi zburdalnică, când lapidară şisentenţioasă. Un dar remarcabil al povestirii, unportretist şi un peisagist veritabil, Bogdan Buri-leanu realizează un roman autentic cu o arhitec-tură clasicizantă, desfăşurat într- o vrie de timpşi de haos ce vizează o lume în dezagregare. Seevocă acel timp moromeţian care n- a mai avutrăbdare – din care ţăranul a fost eradicat de multşi însuşi omul e pe cale de dispariţie. r

n Corespondenţă din New York

Roxana PavnotescuIncursiuni în a treia dimensiune

Ce reuşeşte Bogdan Burileanu cudeplinătate în acest roman este să

te ţină cu sufletul la gură

Boris MarianUn nume peste carenu se poate trece

Deşi interesul pentru literatura rusăscade din motive extraliterare, nudorim să ne aliniem acestei ten-dinţe anticulturale. Iosif Solomo-

novici Grossman (12 decembrie 1905, Berdicev –14 septembrie 1964, Moscova), cunoscut sub nu-mele de Vasili Grossman şi- a înscris cu cinste nu-mele în pleiada scriitorilor care au rostitadevăruri greu de contestat. A fost totodată unmaestru al prozei, citit şi apreciat de bunii cunos-cători. Viaţă şi destin, un roman refuzat timp demulţi ani de cenzura sovietică, a fost postum tra-dus în mai multe limbi, inclusiv în română, înanul 2000, la Fundaţia Culturală Română (actua-lul ICR), de către Laurenţiu Checicheş, cu o post-faţă de Albert kovacs. Ca amploare şi mod deabordare, acest roman a fost comparat cu Războişi pace de Tolstoi, desigur, fără a pune sub semnulegalităţii pe cei doi scriitori. Dar Vasili Grossmana ştiut să îmbine aspecte tulburătoare ale vieţii

de pe front, din lagărele naziste şi din Gulag. Spredeosebire de Soljeniţîn, el nu se rezumă doar lateroarea stalinistă, el pune în balanţă ambele sis-teme, nazist şi stalinist. De altfel modul său „ere-tic” de a judeca realitatea politică se reflectă şi înprimele povestiri publicate în anii ‘30, printreacestea remarcându- se povestirea În oraşul Ber-dicev, după care a fost realizat un film de neuitatComisarul. O femeie – comisar politic al unei uni-tăţi din Armata Roşie, în plin război civil, rămâneînsărcinată şi este nevoită să nască în casa unuievreu nevoiaş, cu mulţi copii. După naştere, fe-meia revine la unitatea ei care porneşte la luptăcu efectivul complet. Subiectul, extrem de simplu,dar şi emoţionant, constituie un mesaj vigurospentru viaţă şi împotriva oricărei prejudecăţirasi ale.

Ca talent, Grossman nu este mai prejos faţăde Babel. Împreună cu Ilia Ehrenburg el a redac-tat Cartea neagră, despre crimele naziştilor îm-potriva populaţiei evreieşti, dar şi împotrivacelorlalte etnii din teritoriile ocupate ale URSS,în anii 1941- 1945. Cartea a fost publicată, apoi afost interzisă, la fel ca şi Cartea neagră a lui Ma-tatias Carp, la noi. Comuniştii nu doreau să seştie că nazismul a fost un duşman nu numai alpăcii, dar şi al etniilor, în primul rând, al evreilor.Grossman a cunoscut viaţa, înainte de război cainginer în mină, a devenit jurnalist, scriitor, a fostcorespondent de război, în anii 1941- 1945, iardupă război a fost treptat marginalizat, nefiind peplacul mai marilor culturii proletcultiste. S- aapropiat de literatura armeană, a tradus dinscrierile armenilor. Manuscrisul romanului său,Viaţă şi destin a fost „arestat”, la ordinul ideolo-gului Mihail Suslov. Cel care l- a susţinut a fostAndrei Saharov, devenit disident din timpul luihruşciov. Aşa zisul dezgheţ hruşciovian era doaro faţetă falsă, pentru salvarea unui sistem despo-tic.

Extremismul nu ducela nimic bun

Oricine care nu este fanatizat de oidee preconcepută ştie că extremis-mul nu duce la nimic bun. Atât înviaţa particulară, dar mai cu

seamă în politică. Înainte de război existau douăextreme – fascismul, inclusiv nazismul, ca ex-treme de dreapta şi comunismul, sub haina stali-nistă, extrema stângă, convenţional vorbind,pentru că totalitarismele se aseamănă. După răz-boi, nazismul a rămas ca un coşmar, revenirea safiind improbabilă. Extrema stângă a evoluat,URSS şi- a lărgit sfera de influenţă, iar începânddin 1989, sistemele totalitare de tip comunist s- auprăbuşit în mai multe ţări, începând cu cele euro-pene, URSS s- a dezmembrat, China populară aadoptat o serie de reforme, la fel şi Vietnamul,singurul stat care nu a acceptat nicio reformă esteRPD Coreeană (Coreea de Nord). Chiar şi în Cubase petrec unele transformări, printre care şi apro-pierea de SUA, sub aspect economic- comercial.Noul extremism, la fel de periculos, dacă nu maivirulent, este extremismul islamic religios şi po-litic. Nu putem să- l numim nici de dreapta, nicide stânga, pentru că interesele economice sunt ca-muflate sub limbajul religios, ura pentru „necre-dincioşi”, indiferent de starea socială, de etnie,este atât de clar exprimată, încât orice clasificareeste inutilă.

În următoarele rânduri voi încerca, totuşi,să fac o paranteză între acest extremism şi situa-ţia din România anilor treizeci (ai secolului XX).Recent a fost reeditată la Editura humanitas ocarte ce merită recitită, Anii treizeci. Extremadreaptă românească de regretatul z. Ornea (n. 27august 1930, Frumuşica, judeţul Botoşani – d. 14noiembrie 2001). Ediţia anterioară a apărut în1996 la Editura Fundaţiei Culturale Române.

Cartea este destul de voluminoasă, peste 400 depagini, sute de nume în index. Analiza este ex-trem de atent realizată, logică şi convingătoare.z.Ornea începe cu următorul capitol – Democraţiaşi raţionalismul sub acuzare. Urmează – RefuzulOccidentului şi exaltarea Orientului pe temeiul or-todoxiei. Ce asemănare cu premizele extremismu-lui islamic? Fără îndoială, accentul cade tot maimult pe rolul personalităţii, pe diminuarea drep-turilor individuale, pe transformarea maselor înmijloace de manevră, pe exaltarea eroismuluipână la autojertfire (v. zelea-Codreanu ş.a.). Aicine întâlnim din nou cu modul de a privi valoareavieţii omului la extremiştii islamici. Viaţa omuluinu mai are nicio valoare, totul se reduce la iluziaunei recompense în altă viaţă. Misticismul îşi gă-seşte şi el o „întrebuinţare”. Desigur, nu vom com-para România cu nici o ţară din Orientul Apropiatsau Mijlociu. Specificul naţional este prezent. Darevoluţia de la democraţie la sugrumarea raţiunii,la robotizarea individului se regăsesc în ambelesituaţii. De asemenea, nu putem ignora anti-evreismul, sub forma antisionismului, antiisrae-lismului.

Ca în mai toate perioadele de criză econo-mică, politică, ţapul ispăşitor se găseşte lesne –„evreul rătăcitor” care nu are dreptul la o patrie.Situaţia este schimbată. Statul Israel reprezintăo forţă care se apără. Se poate scrie şi se scriemult despre extremismul islamic, el nu s- a născutdin senin, este un urmaş al unei istorii de sute deani de abuzuri, violenţe, masacre, persecuţii,opresiuni în mai toate zonele globului pământesc.Cine caută soluţii trebuie să se afle deasupra uneiistorii îndelungate. Trebuie adăugat şi faptul căinegalitatea socială creează permanent crize, darniciodată extremismul de nici o formă nu a rezol-vat această inegalitate. r

42


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


nMarginalii Un poem de…

La mormântul lui Iosif Brodski1

„Letum non omnia finit./ Cu moartea nu sesfârşeşte totul.”[Inscripţie pe piatra tombală a poetului rus,înmormântat pe insula San Michele, înapropierea lui Ezra Pound – n.n.]

Propertius„Только пепел знает...”/ „Numai cenuşa ştie...”

Iosif Brodski

Toamna e în zenit; iată-mă, Doamne,în murmurul ierbii care adoarmepe muchia urbei încolţite de frigşi lupii prin care tristeţile-mi strig.

Singur, sub iederă, duhul mi-atragbezne-nzidite în sarcofag,de secoli umbrit de pini, unde-asculttăcerea dând rod în distihul pierdut.

Totul e cum s-a scris în carte.Din psalmi, războaie, istorii moarte,prin milenii, hrisoave, curge şi curge privirea ta, uşor, demiurge.

Tu eşti ca marea, tu eşti ca focul,tu eşti ca cerul purtat de norocul,în care lucrăm – duh în duh –pământuri, ochi, temple, văzduh,

abur, mireasmă; totul prin tinedevine rotund, fără pată. Cinerăstoarnă duhu-n eroareşi văzduhul în pasărea mare?

Mă ridic din pietre, melancolie.În amurgul zeilor, toamna ştie:din infern cu dragoste cântăfrumuseţea ctitorită să mintă.

Sora mea, moartea, pe toate le ştie. Peste culmile albe, în liniştea vie,un ultim surâs în cartea vieţiiînfloreşte în umbra tristeţii...

De tine mi-e dor, Doamne. E frig,prin furtuni şi lagune tristeţea o strig.În acest poem îşi fac cuib albatroşiide sub pleoapa trandafirilor roşii.

În acest poem, singur, prin tineapun, luminez, mă întunec,răsar, iubesc, mă sting în oricineşi-n iarba învinsă lunec.

1 În data de 28 ianuarie 2016 s-au împlinit 20 de ani de lamoartea lui Iosif Brodski (1940–1996). Marele poet, con-damnat pentru „parazitism social”, Laureat al PremiuluiNobel pentru Literatură, s-a stins la New york după al doi-lea infarct. Respectându-i-se dorinţa, a fost înhumat în ci-mitirul de pe insula San Michele

Subiectul, extrem de simplu, dar şiemoţionant, constituie

un mesaj viguros pentru viaţă şiîmpotriva oricărei prejudecăţi

rasiale


■ Octavian OprişHEGEL. Filozofia social-politică

Noul extremism, la fel depericulos, dacă nu mai virulent,

este extremismul islamicreligios şi politic

43



C. StănescuO „infracţiune”: mitul eminescian

Schimbările survenite la România li-terară cu ocazia anului nou 2016l- au readus pe Nicolae Manolescu înfuncţia de titular al cronicii literare

din cea mai prestigioasă revistă a ţării. Schimba-rea, capabilă să învie amintirea unui trecut ce nuse mai întoarce, are loc pe fondul unui „război tul-bure” în mediul literar despre care scrie în „puz-zle” Gabriel Chifu: Un război terorist, spunepoetul în acord semantic cu analiştii vieţii politiceinternaţionale plină şi ea de terorişti, atacuri te-roriste şi cohorte de emigranţi şi refugiaţi în cău-tarea unui adăpost şi a unei vieţi mai bune. Nu- ipace sub măslinii continentului nostru – îţi vinesă zici – şi starea de război se întinde ca o mareeneagră deasupra tuturor mediilor, fără deosebirede clasă, rasă, avere şi nivel de cultură. În acestcontext, România literară evocă pe spaţii ample„un mare scriitor al emigraţiei”, Vintilă horia(contribuie Mircea Anghelescu, Sorin Lavric, Mir-cea Popa, Liviu Chiscop) şi pe marea traducătoareAntoaneta Ralian de care neam despărţit la sfâr-şitul anului 2015 (evocări de Simona Vasilache,Marina Dumitrescu, Irina horea, LuminiţaVoina- Răuţ: „Nu ştiam că joyce, Tennessee Wil-liams, henry Miller, Iris Murdoch, Saul Bellow,Virgina Woolf, Oscar Wilde au scris în limba ro-mână...”). În prima lui apariţie din cel deal doileamandat de titular al cronicii literare, Nicolae Ma-nolescu recenzează două cărţi despre poeţii opt-zecişti din Cenaclul de Luni, pe care l- a condus elînsuşi între 1977-1983 (Daniel Puia-Dumitrescu,O istorie a Cenaclului de Luni, Cartea Româ-nească, 2015 şi Cosmin Ciotloş, 111cele mai fru-moase poezii ale generaţiei ’80, Nemira, 2015).Într- un P.S. de la cronica literară a revistei N. M.precizează: „Am simţit nevoia să dau, nu atât mieînsumi, cât cronicii literare, o şansă. Şi asta fiin-dcă eu împărtăşesc, asemenea lui G. Călinescu,convingerea că literatura română este «una sin-gură şi indivizibilă», şi nu doar geografic, ci şi is-toric: am remarcat că tinerii mei contemporaniscriu mult mai des despre cei din generaţia lor şi,încă, de obicei, cu o bunăvoinţă care nu prea arede- a face cu critica. Egalată doar de reaua-cre-dinţă în judecarea celor din generaţia bătrână. Oastfel de atitudine creează impostură. (...) Credcă pariul, de două ori riscant al tinerilor cronicaria dat naştere unor mici vampiri literari însetaţide sângele bătrânilor scriitori. În ce mă priveşte,vă promit că- i voi trata şi pe unii şi pe alţii fărăvreun parti- pris şi că voi spune onest ce impresiemi- au făcut”. Se ţine de cuvânt şi, după cele douărecenzii despre cărţi dedicate Cenaclului de Lunişi poeţilor din generaţia ’80, scrie, în numărul ur-mător (2, 15 ianuarie, 2016) despre romanul So-lenoid de Mircea Cărtărescu, poetul cel maiproeminent şi mai răspândit din fostul, istoriculCenaclu al lui Nicolae Manolescu: „Solenoid, e, caşi Orbitor, un roman inegal şi dezarticulat, cu pa-gini geniale (...), dar şi cu pagini absolut de prisos(...), înecat într- un talmeş- balmeş de simboluriprovenite din toate culturile (...) Solenoid este unroman amorf, fără o construcţie limpede, în oricecaz, vizibilă cu ochiul liber, curgând oarecum laîntâmplare pe măsură ce e scris, încrustând înepica lui poveşti diverse şi minunate, biografii le-gendare, parabole strălucitoare, dar lăsându- nefinalmente sur notre soif. Păcat! Rareori un scrii-tor a avut o ambiţie mai mare şi mijloacele nece-sare pentru a o realiza”. Ce urmări poate aveapentru comportamentul profesional al tinerilorcronicari literari parabola (lecţia) critică din cro-nica lui N. M. scriind despre un roman ratat dar„cu pagini geniale”, vom vedea. Şi M. Eminescuse bucură în acelaşi număr al României literarede atenţia cuvenită celor 166 de ani de la naştereapoetului naţional. Avem mai întâi, în Luceafărulşi androginizarea perspectivei poetice, o excelentă„recitire” a Luceafărului sub garanţia competen-ţei, profunzimii şi subtilităţii Irinei Petraş care

mărturiseşte la începutul strălucitei sale lecturihermeneutice: „Incitată de lecturile «la prima ve-dere» ale lui Alex Ştefănescu, reiau aici o recitirea Luceafărului în seama căruia am verificat altă-dată Feminitatea limbii române (Genosanalize,2002). O lectură, aşadar, la o a doua vedere, unadirijată”. Spre deosebire de „prima vedere”, ceade- a doua, „dirijată”, conduce la planul de adân-cime al capodoperei eminesciene al cărei început(„A fost odată ca- n poveşti ...”) îl ştiu la prima ve-dere inocenţii, copiii de grădiniţă şi chiar analfa-beţii! Popularitatea Luceafărului atinsese cote desperiat. L- am ascultat prin ’92 recitat integral deo tânără în straie amărâte, în autobuz, de la ca-pătul liniei lui 131 şi până la „Perla”, unde, dupăultima strofă a poemului rostit cursiv şi cu vorbestâlcite de minunata, amărâta făptură am cobo-rât să iau metroul de la Ştefan del Mare unde, bă-gând mâna în buzunar, am constatat că banii îmidispăruseră în timp ce ascultasem, sedus şi intri-gat, „recitalul” din autobuz! Aşadar, acest soi depopularitate de autobuz, mişcătoare dar deforma-toare în esenţă, a exercitat pesemne asupra unorcritici literari un fel de presiune psihologică înurma căreia, îngrijoraţi de soarta „plebee” a capo-doperei încăpute pe mâna vulgului, aceştia, camăsură de protecţie, au trimis Luceafărul să „seculce” puţin şi propunând în locul lui Mai am unsingur dor sau, ca pe vremuri Somnoroase păsă-rele. Din asemenea întâmplări se vede un singurlucru: ce soartă ingrată au cele câteva genii aleromânilor deopotrivă în ochii plebei dar şi ai eliteinoastre. Din această dilemă vădind în ambele „ta-bere” acelaşi inconfort structural al convieţuiriinaturale şi fără complexe (de inferioritate sau desuperioritate!) cu geniul Luceafărului nu se între-vede o cale de ieşire: vom rămâne pe de o partestriviţi literalmente de o admiraţie nătângă (uncomplex de inferioritate din care se va naşte sce-nariul conspiraţionist al complotului antiemines-can pus la cale de nişte Titu Maiorescu şi urmaşiilui, N. Iorga şi G. Călinescu!) sau, pe de altăparte, loviţi în moalele... inteligenţei de o trufiefără margini vădită în chinul cu care oamenifoarte învăţaţi şi inteligenţi se străduiesc să „de-mitizeze”, prosteşte, ceea ce nici măcar n- a apucatsă instituie un veritabil şi înalt cult – cultul per-sonalităţii lui Eminescu. Mitul poetului naţional,crede un recenzent recent al Dilemei, încearcă afi „desfăcut” de un foarte inteligent şi instruit is-toric: „Istoricul desface – scrie Marius Chivu –mitul eminescian într- o analiză plină de momentespectaculoase prin datele, cifrele şi citatele oferite

(majoritatea necunoscute, poate, în afara cerculuide critici şi istorici literari), rezultând o cartescrisă alert, în spiritul sintetic binecunoscut pre-sărat cu subtile ironii ale autorului (rareori Căli-nescu sau Academia Română au fost trataţi cuironii mai fine decât aici!), o carte de istorie cul-turală care se citeşte, vorba clişeului, ca unroman poliţist. Căci descrierea pas cu pas a me-canismului de creare şi de constantă revizuire amitului eminescian seamănă cu procesul unui de-tectiv plecat pe urmele unor fapte şi făptaşi as-cunşi în faldurile istoriei...” Mai departe tânărulcronicar (unul dintre cei despre care vorbea N.Manolescu) scrie despre „ingredientele” constitui-rii mitului, despre „succesul comercial” uriaş for-ţat în capitalismul anilor ’30 de ediţiile repetateale poeziei eminesciene, în fine, despre „nebunia”poetului privită ca agent publicitar care i- a făcutfaima şi „tinereţea” inadmisibilă pe care moarteaînsăşi i- a ridicat- o pe soclu. Vin la rând „făptaşii”crimei, ai gloriei postume: Dobrogeanu- Gherea,Maiorescu, Iorga, Lovinescu, Călinescu, Noica şi...Ţuţea. Lăsându- se cuceriţi de acest „scenariu po-liţist”, recenzentul şi istoricul vorbesc cu acelaşiglas despre „un poet deficitar la capitolul naţio-nalism” care, „datorită operei sale nepublicate”,devine „profetul naţionalismului românesc”. Sun-tem cum vedem la un pas de „protolegionarul” luiI. Negoiţescu. „Acest fapt – mai scrie M. C. – ală-turi de punerea în circulaţie a publicisticii sale, adeschis cutia Pandorei interpretative: «noul Emi-nescu» este instrumentalizat ideologic în decursulurmătorului secol ...”. Să înţelegem de aici, caMoses Rosen, că „punerea în circulaţie” a publi-cisticii e o... infracţiune, un act anticultural? Re-zultă oricum că „punerea în circulaţie” deschi-zând respectiva „cutie” e cel puţin una din marileerori săvârşite de exegeza eminesciană: „circula-ţia” ar fi trebuit probabil oprită, ca să reteze orisă stăvilească astfel invazia devastatoare a „mi-tului eminescian” în istoria şi cultura română. Ceprostie! r

„Am remarcat că tinerii meicontemporani scriu mult mai des

despre cei din generaţia lor şi,încă, de obicei, cu o bunăvoinţă

care nu prea are de- a face cucritica. Egalată doar de

reaua- credinţă în judecarea celordin generaţia bătrână. O astfel deatitudine creează impostură. (...)

Cred că pariul, de două ori riscantal tinerilor cronicari a dat naştereunor mici vampiri literari însetaţide sângele bătrânilor scriitori. Înce mă priveşte, vă promit că- i voi

trata şi pe unii şi pe alţii fărăvreun parti- pris şi că voi spuneonest ce impresie mi- au făcut”.

Pe www.ideeaeuropeana.ro, la două cărţi cumpărate, a treia este GRATIS

Alegeţi oricare trei cărţi din catalogul nostru online şi plătiţi douăOferta se aplică tuturor titlurilor din catalog,

inclusiv pachetelor promoţionale şi reducerilor deja existenteOferta este limitată

Fiţi printre primii care beneficiază de eawww.ideeaeuropeana.ro

● Parteneri: Fundaţia Culturală Ideea Europeană, Fundaţia Dignitas,Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechea”, Biblioteca Judeţeană „G.T.Kirileanu”, Filiala Iaşi a USR, Filiala Cluj a USR ● Parteneri media: APTR, Convorbiri literare, AgentiadeCarte.ro, MuzeulNaţional al Literaturii Române, Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şiEditurilor (ARPE), în a cărei componenţă intră 35 de edituri şi reviste,Radio România Iaşi etc.

Proiect organizat de Asociaţia Contemporanul

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia AdministraţieiFondului Cultural Naţional. AFCN nu este responsabilă de

conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectuluipot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea

beneficiarului finanţării.”

www.contemporanul.ro

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Adresa redacţiei: Asociaţia CONtEMPORANULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18E- mail: [email protected];

[email protected]

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta Română” S.A., ActaLegis SRL, S.C. Orion Press Impex 2000 SRL, S.C.Manpres Distribution SRL.Revista este distribuită de Editura Maxim Concept şi poate fi cumpărată din magazinele InMedio, Relay.AbonamenteRomânia: 60 lei/anStrăinătate: 50 euro/an

Abonamente pentru România cu plata prin sms:12 euro + tVA (12 numere: 2 sms-uri cu textulEPG la numărul 7466)

taxele de expediere sunt incluse.

Adresa poştală/ pentru corespondenţă: Asociaţia ContemporanulOP 22, CP 113, Sector 1, BucureştiSediul central:Calea 13 Septembrie, nr. 13, Bucureşti, sector 5 cod: 050711

Cod fiscal: 26718854Cont Lei: RO61RNCB0072115479360001BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.rowww.europressgroup.ro

Româniaciteşte.roLa ceas aniversar, Contemporanul (1881-2016) lansează RomâniaCiteşte.ro – un proiect multianual,

care va avea în vizor importanţi artişti români contemporani, scriitori, actori, regizori etc., prin care seafirmă europenitatea structurală a culturii române.

Româniaciteşte.ro e un proiect de anvergură naţională de susţinere a artei contemporane şi apatrimoniului cultural imaterial prin demersuri de promovare a unor autori contemporani, ale căror lecturişi conferinţe susţinute la Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Cluj, Ploieşti, Piatra-Neamţ, Slobozia, îşi propun să întoarcăpublicul spre valorile culturii scrise naţionale, readucând artiştii români în Cetate.

Scriitorii invitaţi să participe la proiect sunt Nicolae Breban, Emil Brumaru, Ioan Es. Pop, Aura Christi,Bogdan Creţu, Mircea Platon, Ioana Crăciunescu, Ion Mureşan, Liviu Ioan Stoiciu, Gabriela Creţan, CassianMaria Spiridon, Adrian Alui Gheorghe, Simona-Grazia Dima, Lucian Vasiliu, Daniela Lungu, CristianFulaş, Constantina Raveca Buleu, Ştefan Borbély, Cristina Tătaru ş.a. Proiectul va beneficia de platformaon line www.romaniaciteste.ro

evistă naţională nul r. 3 (768) · m artie 2016 · mircea platon. tactica sistemului de...

Documents