evaziunea fiscala
DESCRIPTION
evaziunea fiscalaTRANSCRIPT
Evaziunea fiscal si raspunderea juridica
1. Conditii de aparitie a evaziunii fiscale2. Scandalurile financiare ale SUA3. Impactul evaziunii fiscal asupra indicatorilor macroeconomici4. Raspunderea juridica- modalitati de stopare a evaziunii fiscale.
1. Condiții de apariție a evaziunii fiscale
„Autorităţile din Singapore au ajuns la un acord de schimb de informaţii fiscale cu Statele Unite, conform unei noi legi menite să combată evaziunea fiscală offshore de care se fac vinovaţi unii americani, anunţă Departamentul Trezoreriei de la Washington ”, conform Bursa- ziarul oamenilor de afaceri, un articol apărut în data de 5 Mai 2014.
Combaterea evaziunii fiscale este una din temele de cea mai mare importanță la care majoritatea țărilor caută soluții. Evaziunea fiscală reprezintă, aşadar, un comportament efectiv sau potenţial al subiectului economic (individual sau colectiv, după caz) de natură să conducă la evitarea plăţii unor obligaţii legale datorate statului. Aşadar, nu orice sustragere de la plata unor obligaţii legale reprezintă evaziune fiscală ci doar sustragerea de la plata obligaţiilor legale datorate statului. Acest lucru este logic, având în vedere faptul că obligaţiile fiscale sunt stabilite de către stat, în folosul statului (mai exact, în folosul comunităţii sociale). Aşadar, sustragerea de la plata unor obligaţii contractuale sau chiar sustragerea de la plata unor obligaţii legale datorate sectorului privat nu constituie evaziune fiscală, încadrându-se în alte categorii de înfrângere a legii, respectiv a contractelor.
Una dintre cele mai delicate chestiuni legate de evaziunea fiscală se referă la delimitarea între evaziunea fiscală legală (licită) şi evaziunea fiscală ilegală (ilicită).
evaziunea fiscală legală ar trebui considerată ca fiind acea evaziune fiscală care reuşeşte să evite plata obligaţiilor bugetare (în totalitate sau în parte) exploatând anumite „portiţe” ale legii. Evitarea plăţii obligaţiilor bugetare prin exploatarea acestor „portiţe” conduce la reducerea prelevărilor către stat, dar, în acelaşi timp, nu constituie o înfrângere a legii: aceasta înseamnă că avem de-a face cu o evaziune fiscală dar care a apărut nu prin încălcarea legii ci prin interpretarea ei în favoarea agentului economic.
evaziunea fiscală ilegală: orice încălcare a normei fiscale, de natură să aducă prejudicii intereselor financiare ale statului trebuie calificată ca reprezentând evaziune fiscală ilegală.
Cauzele apariției evaziunii fiscale sunt:
- presiunea fiscală- din acest punct de vedere, se poate vorbi despre un adevarat cerc vicios, deoarece, cu cat presiunea fiscala este mai mare, cu atat fenomenul evaziunii fiscale capata amploare, si, cu cat evaziunea fiscala este mai mare, cu atat sarcina si deci si presiunea fiscala vor apasa contribuabilii care isi indeplinesc obligatiile legale.
- absenta unei legislatii fiscale clare, precise, unitare si mai ales stabile care sa ingradeasca posibilitatile contribuabililor de a recurge la aceste practici. Desele modificari ale dispozitiilor legale, reglementarea legislativa anapoda, de la cazul particular la general etc. nu fac altceva decat sa faciliteze orientarea contribuabilului spre evaziune fiscal.
- insuficienta educatiei cetatenesti (fiscale) a contribuabililor, dar si excesul de zel al organelor fiscale, predispuse uneori la incalcarea drepturilor si intereselor legitime ale platitorilor de impozite. Este stiut ca eficienta unui sistem fiscal se masoara mai ales prin gradul de consimtire la impozit, care este invers proportional cu gradul de rezistenta a contribuabililor la impozite, si deci cu evaziunea fiscala. In locul unei campanii care creeaza confuzie in randul populatiei, prin sloganuri de genul „Plateste cu bani, nu cu ani!“ (si care, dupa cum am mai aratat, este inselatoare intrucat in cazul infractiunilor de evaziune fiscala ne aflam in plin camp de actiune a intentiei directe ca forma de vinovatie), este de preferat o campanie de constientizare a contribuabililor cu privire la importanta si necesitatea achitarii taxelor, impozitelor, contributiilor si celorlalte sume datorate la bugetul de stat.
Frauda fiscală reprezintă asa-numita evaziune fiscală ilegală (ilicită) aceasta se află în conexiune strânsă cu economia subterană, cu corupția si cu imoralitatea fiscală. Există însă o distincție între evaziune fiscală si fraudă fiscală si anume din perspective intenționalității/subiectivității fenomenului. În acest sens, pot exista două situații distincte, situații care, desi nu elimină evaziunea fiscală, dau unele indicații asupra „sustenabilității” ei, asupra amplorii cu care ea se produce, asupra impactului, asupra comportamentului fiscal în general sau asupra echilibrului bugetar.
Este posibil, de exemplu, ca un anumit contribuabil să realizeze înregistrări contabile care să conducă la sustragerea de la plata unor obligații bugetare, din neglijență sau din incompetență. Se conside potrivit să numim acestă situație incapacitate subiectivă; contribuabilul poatefi acuzat de evaziune fiscală (a încălcat legea si a adus prejudicii monetare statului, în raport cuveniturile bugetare planificate ale acestuia). Dacă, însă, acele înregistrări au fost făcute cu bunăstiință (deci nu din incompetență sauț), atunci ne aflăm în fața unui caz de fraudă fiscală.Se pune întrebarea: cum deosebim dacă ne aflăm în fața unei neglijențe sau incompetențe sau,dimpotrivă, ne aflăm în fața unui comportament deliberat? Probabil că un criteriu bun de selecțieaici ar fi repetabilitatea fenomenului: dacă ne aflăm în fața unei singularități (un caz nerepetatîntocmai) atunci putem decide că este vorba despre evaziune fiscală, dacă, însă, cazul se repetăîntocmai, atunci vom decide că este vorba despre un comportament deliberat, adică ne aflăm în fața fraudei fiscale.Se poate produce o a doua situație distinctă, care poate fi numită ca fiind aceea a incapacității obiective. Să presupunem că ne aflăm în fața unui arierat monetar între două firme. Firma care are creanțe neachitate la termen asupra unei alte firme, nu-si poate achita (cel puțin nu-si poate achita la termen) obligațiile bugetare. Această incapacitate, totusi, nu-i aparține, nu este nici deliberată, nu este nici rezultatul unei neglijențe sau a unei incompetențe de care se face
vinovată. Ne aflăm, aici, în fața unui caz de evaziune fiscală (firma debitoare la bugetul statului a prejudiciat interesele financiare ale acestuia, prin încălcarea legii fiscale) dar nu ne aflăm în fața unui caz de fraudă fiscală. Totusi, dacă se poate dovedi că firma care se confruntă cu arieratul monetar menționat este în legătură cu firma debitoare si anume există o înțelegere ca acea firmă să nu-i plătească datoria monetară, tocmai pentru ca ea să nu poată achita datoriilebugetare, atunci revenim la cazul fraudei fiscale.
Tehnicile contabile de evaziune fiscală utilizate în practica organizațiilor:
1.majorarea cheltuielilor sau/si diminuarea veniturilor.
De exemplu, dacă se doreste diminuarea cheltuielilor, se poate adopta metoda amortizării liniare a capitalului fix (desi aceasta poate periclita, pe termen lung, retehnologizarea). Dacă se doreste majorarea veniturilor, atunci pot fi incluse unele venituri viitoare (de exemplu veniturile din chirii facturate în momentul încheierii contractului de închiriere), sau vânzarea la un preț supraevaluat al unui activ. În ceea ce priveste majorarea cheltuielilor, se poate proceda la supradimensionarea provizioanelor, reducerea duratei de utilizare a capitalului fix, achiziționarea la prețuri supraevaluate a unor materiale consumabile sau a unor obiecte de inventar. Dacă se doreste diminuarea veniturilor, atunci se poate proceda la contabilizarea veniturilor curente la categoria veniturilor înregistrate în avans;
Exemplu: Presupunem că o entitate economică realizează un proiect de cercetare-dezvoltare care generează cheltuieli de 2.000 lei în anul 1 şi de 3.000 lei în anul 2. Veniturile generate de proiect apar în anii 3 şi 4 şi sunt în valoare de 3.500 lei/an. Considerăm că veniturile entităţii, cu excepţia celor generate de proiect, sunt în valoare de 10.000 lei/an.
Entitatea poate alege unul din următoarele tratamente contabile:
A. Capitalizarea cheltuielilor de dezvoltare în anii în care s-au realizat şi amortizarea acestora în anii 3 şi 4, ani în care se generează beneficii economice;
B. Capitalizarea cheltuielilor de dezvoltare în anul 1 şi transferul acestora în contul de profit şi pierdere la sfârşitul anului 2, ca urmare a apariţiei unor incertitudini privind finalizarea proiectului.
C. Încadrarea tuturor cheltuielilor în categoria cercetare.
Anul 1
Cazul A Cazul B Cazul C
Înregistrarea cheltuielilor generate de proiect
6xx = Diverse conturi 2.000
Înregistrarea veniturilor entității, altele decât cele generate de proiect
4111 = 70x 10.000
Capitalizarea cheltuielilor de dezvoltare realizate în anul 1
233 = 721 2.000
-
Închiderea conturilor de cheltuieli și venituri
121 = 6xx 2.000
70x = 121 10.000
721 = 121 2.000
121 = 6xx 2.000
70x = 121 10.000
Anul 2
Cazul A Cazul B Cazul C
Înregistrarea cheltuielilor generate de proiect
6xx = Diverse conturi 3.000
Înregistrarea veniturilor entității, altele decât cele generate de proiect
4111 = 70x 10.000
Capitalizarea cheltuielilor de dezvoltare realizate în anul 2
233 = 721 3.000
Recepția finală a proiectului de dezvoltare finalizat
203 =233 5.000
Trecerea pe cheltuieli a cheltuielilor de dezvoltare capitalizate în anul 16583 = 233 2.000
-
Închiderea conturilor de cheltuieli și venituri
121 = 6xx 3.000 121 = 6xx 3.000 121 = 6583 2.000 70x = 121 10.000
-
70x = 121 10.000
721 = 121 3.000
Anii 3 și 4
Cazul A Cazul B Cazul C
Înregistrarea cheltuielilor generate de proiect -
Înregistrarea veniturilor entității, altele decât cele generate de proiect
4111 = 70x 10.000
Înregistrarea veniturilor entității generate de proiect
4111 = 70x 3.500
Amortizarea cheltuielilor de
dezvoltare
6811 = 2803 2.500
- -
Închiderea conturilor de cheltuieli și venituri
121 = 6811 2.500
70x = 121 13.500
70x = 121 13.500 70x = 121 13.500
Notă: La finalul anului 4 se poate avea în vedere, în cazul variantei A, scoaterea din evidență a cheltuielior de
dezvoltare care nu mai generează beneficii economice, deci nu mai îndeplinesc condițiile de recunoaștere ca
active (2803 = 203 5.000)
Efectul celor trei tratamente asupra contului de profit şi pierdere pe cei patru ani
este prezentat în tabelul de mai jos:
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Total
Cazul A
Venituri***)
Venituri din producția de imobilizări
necorporale
Venituri proiect
Cheltuieli (altele decât cele cu
amortizarea)
Cheltuieli cu amortizarea
Rezultat contabil
10.000
2.000
0
(2.000)
0
10.000
10.000
3.000
0
(3.000)
0
10.000
10.000 0
3.500 0
(2.500)
11.000
10.000 0
3.500 0
(2.500)
11.000
40.000
5.000
7.000
(5.000)
(5.000)
42.000
Cazul B
Venituri***)
Venituri din producția de imobilizări
necorporale
Venituri proiect
Cheltuieli (altele decât cele cu
amortizarea)
10.000
2.000
0
(2.000)
10.000 0
0
(5.000)
10.000 0
3.500
0
10.000 0
3.500
0
40.000
2.000
7.000
(7.000)
Cheltuieli cu amortizarea
Rezultat contabil
0
10.000
0
5.000
0
13.500
0
13.500
0
42.000
Varianta C
Venituri***)
Venituri din producția de imobilizări
necorporale
Venituri proiect
Cheltuieli (altele decât cele cu
amortizarea)
Cheltuieli cu amortizarea
Rezultat contabil
10.000 0
0
2.000
0
8.000
10.000 0
0
3.000
0
7.000
10.000 0
3.500 0
0
13.500
10.000 0
3.500 0
0
13.500
40.000 0
7.000
(5.000)
0
42.000
Note: - Sumele puse în paranteză au semnul minus
- ***) – alte venituri decât cele generate de proiect2. manipularea valorii nete a activelor, prin intermediul volumului provizioanelor si alregimului de amortizare practicat;3. „reconsiderarea” datoriilor firmei, cu scopul de a influența imaginea fidelă a gradului deîndatorare a acesteia;4. eludarea recurgerii la operațiunea de consolidare, în cazul tranzacțiilor efectuate întrefirma-mamă si filialele sale (inclusiv în cazul achizițiilor de active prin metoda fuziunilor).
Mecanismul contabil al evaziunii si fraudei fiscalMecanismul contabil al evaziunii si fraudei fiscale nu are nimic de-a face cu asa-numita
contabilitate creativă, aceasta din urmă nefăcând altceva, asa cum am arătat deja, decât să exploateze posibilitățile, inconsistențele, incompletitudinile sau chiar „portițele” lăsate deschide în mod deliberat de către legiuitor.Mecanismul contabil al evaziunii fiscale are drept obiectiv esențial reducerea bazei impozabile a obligației bugetare, indiferent despre ce obligație bugetară este vorba. Mecanismul contabil al evaziunii fiscale va crea, asadar, o imagine destinată utilizatorilor externi de informație cu privire la organizație, diferită de imaginea pe care acelasi mechanism contabil o oferă managementului însusi al organizației în cauză (sau chiar acționarilor organizației): de aici rezultă o concluzie foarte importantă: managementul organizației este întotdeauna complice la deformarea imaginii financiare de către mecanismul contabil pus în funcție sau tolerat.
Figura nr. 1 Mecanismul contabil al evaziunii fiscale
Ambasadorul SUA Mark Gitenstein a declarat, joi, ca evaziunea fiscala din Romania este "atat de larg raspandita, incat nivelul acesteia poate depasi valoarea bugetului de stat".