„Să vă iubiţi unul pe altul! Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul!” (Ioan 13,34)

facebook.com/parohiapoienita poienita.iasi.mmb.ro parohia.poienita@yahoo.ro

Evanghelia si Apostolul

În Duminica a 30-a după Rusalii se citesc: Apostolul de la Colo-seni 3, 12-16 şi Evanghelia de la Luca 18, 18-27 (Dregătorul bogat - Păzirea poruncilor).

În această zi sărbătorim pe : Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României; Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei; Sfântul Ierarh Frumențiu, Episcopul Etio-piei;

Sinaxar

iserica Ortodoxă îl sărbătoreşte la 30 noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, Cel Întâi Chemat, Ocrotitorul Româ-

niei. De numele Sfântului Apostol Andrei este legată şi originea Bisericii dreptmări-toare din România. Din mărturiile istoricilor şi din Sfânta Tradiţie reiese că Sfântul An-drei este şi primul propovăduitor al Evan-gheliei la strămoşii noştri daco-romani, fiind considerat „naşul poporului român”. Creş-tinismul românesc are deci origine aposto-lică. Fiindu-i încredinţate spre evangheli-zare ţinuturile din preajma Mării Negre, este cert că în drumul său Apostolul dintâi che-mat a predicat Evanghelia atât în sudul Basarabiei, cât şi în Sciţia Mică (Dobrogea de azi). Numai astfel se explică faptul că primul centru episcopal cunoscut pe teritoriul ţării noastre a fost la Tomis (Constanţa), iar tra-diţiile şi obiceiurile populare româneşti con-sideră pe Sfântul Andrei ca un părinte spiri-tual al neamului nostru, ziua de 30 noiem-brie fiind însoţită la noi de bogate şi semni-ficative elemente folclorice. Urmare a prezenţei apostolului Andrei pe teritoriul ţării noastre suntem îndreptăţiţi să afirmăm că între credinţa ortodoxă şi neamul nostru românesc există o legătură

istorică şi de netăgăduit. Iată ce afirma părintele Iustin Pârvu des-pre această strânsă legătură: „Ortodoxia și neamul nostru au coexistat încă din primele veacuri ale Creștinismului și de atunci Orto-doxia a fost sufletul acestui neam. De aceea noi am și dăinuit în istorie cu demni-tate până astăzi, datorită binecredincioșilor noștri voievozi și tuturor mărturisitorilor și rugătorilor acestei țări, care au preferat mai bine să moară decât să vândă credința predată nouă de Sfântul Apostol Andrei și au fost conștienți că aceasta este cinstea și puterea neamului, și nu altceva. Datorită faptului că am păzit credința nevătămată mai rezistă acest neam în istorie, acum.” (Ne vorbeşte părintele Iustin, Petru Vodă, 2011) În calendarul Bisericii Ortodoxe Româ-ne, ziua de 30 noiembrie este însemnată cu literă roşie; multe lăcaşuri de închinare din ţară poartă hramul Apostolului neamului româ-nesc, iar în onomastica naţională An-drei şi Andreea sunt nume frecvente. Sfântul Andrei cheamă mereu întreaga umanitate să descopere bucuria curată şi sfântă, care nu se învecheşte niciodată: Am găsit pe Mesia!

B

Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României

30 Noiembrie 2014 Publicaţie săptămânală pentru întărire sufletească † Anul V, Nr. 39 (197)

„Rădăcina şi viaţa poporului nos-tru, înaintea Lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos, adică Ortodoxia. Noi ne-am încreş-tinat de aproape două mii de ani, din timpul Sfântului Apostol Andrei. Coloniştii romani, cărora le-au pre-dicat Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel la Roma, şi cei din Grecia, când au venit aici cu legiunile romane, au adus credinţa Ortodoxă. Eram daci pe atunci; strămoşii noştri sunt da-cii şi romanii, de la care am rămas noi, românii. De atunci, de când am primit şi dreapta credinţă în Dum-nezeu, poporul nostru a avut viaţă. Până atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viaţa poporului român este dreapta credinţă în Iisus Hristos. Băgaţi de seamă! Ca popor creştin de două mii de ani de când suntem noi, am avut toată administraţia noastră şi toată tradiţia noastră sfântă. Să ţinem cu tărie la Cred-inţa Ortodoxă.’’

(Arhim. Ilie Cleopa)

,,Rezistenţa noastră a stat în dreapta credinţă, în adevărul orto-dox pe care l-am apărat. Poporul român este una cu Biserica, una cu satul, una cu credinţa lui. Dacă nu era aşa eram de mult desfiinţaţi.’’

(Arhim. Iustin Pârvu)

Cuvinte de folos

http://www.facebook.com/parohiapoienitahttp://poienita.iasi.mmb.ro/mailto:parohia.poienita@yahoo.rohttp://poienita.iasi.mmb.romailto:parohia.poienita@yahoo.rohttp://www.facebook.com/parohiapoienitahttp://www.doxologia.ro/apostol/ap-fapte-9-32-42http://www.doxologia.ro/evanghelie/ev-ioan-5-1-15http://poienita.iasi.mmb.ro/2436-viata-crestinahttp://poienita.iasi.mmb.ro/2436-viata-crestina

2

Publicaţia „Viaţa Creştină” este editată şi distribuită gratuit de Parohia Sf. Arh. Mihail și Gavriil - Poieniţa

Adresa: sat Hârtoape, com. Vânători, jud. Iași Pr. Marius Ionuţ Tabarcea | Tel. 0745 77 64 56

mail: parohia.poienita@yahoo.ro | web: poienita.iasi.mmb.ro www.facebook.com/parohiapoienita

ragul meu prieten în Domnul, văd că eşti foarte preocupat - îngrijorat chiar - în ultima vreme, de situaţia

ortodocşilor din România. Înainte de a te lăsa cuprins de atâtea gânduri sumbre, încearcă să-ţi lămureşti cine este creştinul ortodox, ce înseamnă, în fond, a fi ortodox. E limpede, pentru orice persoană cu bun simţ, că nu te poţi numi ortodox doar pen-tru că te declari ca atare. În primul rând, este nevoie să ai o dreaptă credinţă - orto-doxă, aceea cuprinsă în Sfintele Scripturi, în mărturisirile celor şapte sinoade ecu-menice şi în învăţătura Sfinţilor Părinţi, în întreaga Sfântă Tradiţie a Bisericii. În al doilea rând, ortodoxia ta trebuie să fie vali-dată de ortopraxie - adică de atitudine şi fapte ortodoxe. Nu spune Mântuitorul că: "Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui meu Celui din ceruri" (Matei 7, 21)? A fi ortodox înseamnă, aşadar, a fi un trăitor şi un mărturisitor al dreptei credinţe. Prin faptele tale, prin viaţa ta, prin rugăci-unea ta, trebuie să fii în permanenţă aşa. Dar prin cuvânt, după cum este nevoie. Nu este o atitudine ortodoxă a mărturisi oricând, oriunde şi, mai ales, oricum pe Iisus Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a venit să ne mântuiască. Mai este nevoie să ai şi discernământ de la Duhul Sfânt, pentru ca nu cumva prin vorbăria care ţi se pare ţie a fi mărturisire să iei, de fapt, "numele Domnului în deşert". Ca să nu greşeşti, cere mereu sfat şi binecuvân-tare de la duhovnicul tău (sau direct de la ierarh, când se poate). Ce ţi se pare, nu mărturiseau demonii, înainte de a fi scoşi afară din om, pe Hristos ca Fiu al lui Dum-nezeu? Nu spuneau ei: "Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?" (Matei 8, 29) şi"Te ştim cine eşti..." (Luca 4, 34)? Nu ar fi

trebuit Domnul să primească mărturia lor, bucurându-se de faptul că demonii înşişi Îl recunoaşteau ca Dumnezeu? Or, Domnul îi certa, cerându-le să tacă; în schimb, a primit, întotdeauna, mărturia oamenilor: a lui Petru (Ioan 6, 69), a lui Natanael (Ioan 1, 49), a orbului din naştere (Ioan 9, 35-38), a Martei (Ioan 11, 27), a sutaşului (Marcu 15, 39)... Hristos nu-i lăsa pe dia-voli să-L mărturisească pentru că ei nu făceau aceasta ca să se slăvească Nu-mele Lui, ci cu viclenie, ca să zădărnicea-scă propovăduirea Sa, planul Său. Nici Sf. Ap. Pavel, în areopag, nu a început prin a mărturisi pe Domnul, ci i-a luat pe ocolite pe atenienii idolatri, lăudându-le mai întâi evlavia pentru "Dumnezeul necunoscut" (Faptele Apostolilor 17, 23). Învaţă de la el cum cu înţelepciune a predicat, că nu le-a zis: "Voi sunteţi în rătăcire, sunteţi idolatri, iar eu deţin adevărul despre Dumnezeu!" - cum procedează azi cel ce crede că aşa şi numai aşa se poate propovădui... Dar nici nu i-a cruţat pe atenieni "apostolul nea-murilor", ci le-a vorbit, ulterior, despre Hris-tos Cel răstignit şi înviat, chiar dacă aceş-tia nu au putut primi până la capăt - cu câteva excepţii - cuvântul lui. Când eşti călăuzit de Duhul Sfânt, ştii cum să predici pe Domnul şi aşa eşti ortodox. Când o faci doar după mintea ta, după umorile tale, pe cine predici, de fapt? A fi ortodox înseamnă a fi implicat, fără rest, în viaţa comunităţii celor binecredinci-oşi, a Bisericii. Cei ce se mai preocupă şi de alte credinţe sau lucrări "spirituale", dedicându-se, mai ales, unor activităţi o-culte (chiar de ar părea compatibile cu cre-dinţa în Dumnezeu), dacă nu se pocăiesc şi nu se întorc cu totul, vor avea soarta ce-lor care îşi închipuie că pot "să mintă Du-hului Sfânt", precum Anania şi Safira (v. Faptele Apostolilor 5, 1-11). Nu poţi "să

guşti şi să vezi că bun este Domnul" şi să cauţi şi în alte locuri, în paralel, sensuri şi împliniri pentru viaţa ta. A fi ortodox nu înseamnă a pune Biseri-ca să slujească celor lumeşti. Biserica este Maica noastră duhovnicească (Maica Domnului este icoana Bisericii). Eu nu am văzut nici măcar pe interlopi folosindu-şi mamele în treburile lor murdare, nici pe soldaţi luându-şi, pe front, mamele să lupte cu ei. Ce ortodox autentic ar îndrăzni să folosească Biserica în a obţine oarecare câştiguri urâte sau spre a dobândi putere? Chiar şi dacă ar fi vorba de cele mai fru-moase şi mai înalte idealuri de pe pământ, tot nu trebuie să subordonăm Biserica slujirii acestora. Biserica este corabia care ne poartă prin marea acestei vieţi către li-manul Împărăţiei cerurilor. Misiunea ei pri-mă este dincolo de orice lucru posibil a fi dobândit de om pe faţa pământului... Asta nu înseamnă, desigur, că Biserica nu poa-te, cu mijloace specifice, să aducă mângâ-iere şi ajutor celor din lume, în diverse do-menii: educaţional, social-filantropic, cul-tural etc. Dar acestea nu pot fi scopuri în sine! Ortodoxia nu este o avere pe care o poţi cheltui, ci un tezaur la care eşti chemat să contribui. A fi ortodox nu înseamnă a te împăuna cu moştenirea primită, precum odrasla unui miliardar care să grăbeşte să huzurească pe banii părinţilor. Eşti ortodox nu pentru că te-ai născut aşa, pentru că ai această dumnezeiască moştenire - cred-inţa cea dreaptă -, ci doar dacă tu însuţi îţi aduci contribuţia, lucrând, nu îngropând talantul primit. Copilul face cinste părinţilor când lucrează el însuşi în sensul în care a fost educat de aceştia. Nici un copil nu are vreun merit personal pentru faptul de a se fi născut din părinţi de toată isprava şi de toată lauda. A fi ortodox nu înseamnă, în nici un caz, a minţi, a manipula, a fura, a fi nesimţit sau arogant, a face compromisuri morale sau a face orice alt lucru urât înaintea Domnului, chiar şi când scopul (declarat, doar!) ar fi acela de "a întări Ortodoxia". Niciodată "scopul nu scuză mijloacele" căci, în Orto-doxie, mijloacele sunt însăşi "calea Dom-nului". Or, această cale nu poate fi strâmbă ("Îndreptaţi calea Domnului", strigă şi azi Sf. Prooroc Ioan, urmând lui Isaia - v. Ioan 1, 23). Aşa că, vezi bine, dragul meu prieten, Ortodoxia nu este reprezentată de cei ce nu sunt ortodocşi în sensul deplin, de-săvârşit al cuvântului. Cei care nu sunt ortodocşi în credinţă şi în faptă, ar face bi-ne să tacă, să nu-şi mai aroge un statut de care nu sunt vrednici, aducând sminteală în lume - vai lor! (v. Matei 18, 7) - şi atră-gând ocări asupra Bisericii. Mult se mai păgubesc pe sine unii ca aceştia!... Iar toate atacurile pornite asupra Bisericii - de care, cu durere, îmi spui - sunt îngăduite de Dumnezeu din două motive: 1) spre a curăţi via Sa de mlădiţele care nu aduc roadă, ci doar parazitează (v. Ioan 15, 1-6); 2) spre a întări în credinţă şi încununa pe cei prigoniţi pe nedrept. Aşa că, fii pe pace şi preocupă-te, mereu, doar de un lucru: cum trăieşti tu însuţi Ortodoxia şi ce fel de roade aduci!

Pr. Constantin Sturzu Sursa: www.doxologia.ro

D

A fi sau a nu fi ortodox Ortodoxia nu este o avere pe care o poţi cheltui, ci un tezaur la ca-re eşti chemat să contribui. A fi ortodox nu înseamnă a te împăuna cu moştenirea primită, precum odrasla unui miliardar care să gră-beşte să huzurească pe banii părinţilor.

http://poienita.iasi.mmb.ro/2436-viata-crestinahttp://poienita.iasi.mmb.ro/http://poienita.iasi.mmb.ro/http://poienita.iasi.mmb.ro/http://www.facebook.com/parohiapoienita