Bolile organelor de simProiect realizat de:Stanciu AncaTudorache IoanaTnase IonuUngureanu Alexandru

Bolile ochiuluiTeoria lui Thomas Young, completat ulterior de ctre Herman von Helmholtz (1821-1894) afirm c receptorii retinieni specializai pentru cele trei culori reacioneaz n momentul n care sunt stimulai de ctre o surs de lumin. Fiecruia dintre receptorii retinieni le corespunde una dintre cele trei culori considerate primare de ctre Young i anume rou vermillon, verdele glbui, albastrul-violaceu. Excitnd n mod diferit cele trei tipuri de receptori retinieni va rezulta o gam cromatic mult mai complex. Potrivit acestei teorii senzaia de alb este rezultatul excitrii n mod egal a tuturor celor trei receptori. Excitaia slab i uniform va crea senzaia de gri, iar lipsa oricrei senzaii va da natere impresiei de negru.Potrivit acestei teorii senzaia de rou este rezultatul excitrii receptorilor specializai pentru rou-vermillon i o slab excitaie din partea celorlali stimuli specializai pe verde i albastru. Explicaia pe care o d cu privire la senzaia de rou este premergtoare, fr ca ea s ajung la concluziile viitoarelor teorii cromatice potrivit crora ochiul nostru se adapteaz la o culoare prin formarea fictiv a complementarei ei.

Afeciuni oculare frecventePrezbitismul - dificultatea de a focaliza obiectele aflate la scurta distanta din cauza scaderii flexibilitatii cristalinului. Afectiunea este specifica persoanelor care au trecut de varsta de 40 de ani.

Cataracta - presupune vedere incetosata, dificultate la adaptare la vederea nocturna, halouri luminoase si sensibilitate la lumina puternica. Cauze: varsta inaintata, diabetul zaharat,glaucomul, administrarea indelungata de corticosteroizi, leziuni oculare, etc. Vederea va fi afectata si este necesar tratamentul si interventia chirurgicala

Degenerescenta maculara - consta in pierderea vederii centrale. Afectiunea se caracterizeaza prin vedere incetosata (mai ales in timpul cititului), vedere distorsionata (linii ondulate), lipsa de perceptie a culorilor, ca urmare a deteriorarii maculei. Factori de risc:fumatul, expunerea indelungata la lumina puternica, antecedente familiale, obezitatea si bolile cardiovasculare.

Flocoane - sunt particule minuscule care se deplaseaza in campul vizual. Desi de cele mai multe ori sunt de scurta durata si inofensive, pot semnala si o dezlipire de retina.

Alacrimia sau Sindromul ochiului uscatSimptome. Muli oameni sufer de sindromul ochiului uscat. Aceast problem este mai frecvent la persoanele mai naintate n vrst, dar i persoanele tinere pot avea senzaia ochiului uscat.

Cauza este absena peliculei lacrimale (ceea ce n termeni obinuii numim lacrimi sau lichid lacrimal), care face imposibil meninerea umiditii la nivelul globului ocular.

Tratament. Alacrimia nu se poate vindeca, ns exist mari anse de ameliorare a simptomelor.

BlefaritaBlefarita este o inflamatie cronica care afecteaza pleoapele si genele si este una dintre cele mai frecvente probleme pe care medicii le intalnesc in birourile lor. O problema frecventa la copii si adulti, blefarita provoaca adesea eritem si tumefactie, precum si mancarimi si iritatii ale pleoapelor. Printre cele mai frecvente cauze de blefarita sunt: igiena precara a pleoapelor, excesul de ulei produs de glandele pleoapei, infectiille bacteriene si reactiile alergice.

ChalazionChalazion este o mica umflatura ferma in pleoapa, cauzata de o deschidere blocata sau o infectie a glandelor sebacee palpebrale, situata in pleoapele inferioare sau superioare. Este frecvent asociata cu o afectiune numita blefarita. Tumorile Chalazion pot fi incomode, inestetice si pot impiedica vederea normala. Ele sunt initial rosii, umflate, si sensibile. In cazuri rare, Chalazion ar putea creste suficient de mare incat sa creeze o presiune pe ochi, fortand pleopa sa atarne, si sa provoace vedere incetosata.

CheratoconulCheratoconul este termenul medical pentru corneea cu form de con.

Simptome. Cheratoconul afecteaz vederea treptat, iar evoluia bolii se oprete de la sine dup vrsta de 40 de ani. Dup aceea, modificrile aprute sunt n general uoare i lente. Afeciunea poate fi perceput ca grav, ns nu duce niciodat la perforarea corneei.

Tratament. Iniial, afectarea vederii se poate corecta cu ajutorul ochelarilor, iar dac forma corneei se modific prea mult, lentilele de contact reprezint o bun alternativ. n faza avansat a bolii, cnd vederea nu mai poate fi corectat astfel, se poate recurge la transplantul de cornee.

Conjunctivita alergicSimptome. Reaciile alergice la nivelul conjunctivei sunt n general extrem de neplcute, dar complet inofensive pentru ochi i pentru vedere. Acestea se pot manifesta sub form de mncrime, nroire i inflamare a conjunctivei. Uneori apare o secreie abundent care curge lsnd urme lipicioase. De obicei este nsoit de sensibilitatea la lumin.

GlaucomulReprezinta o afectiune ce se coreleaza cu distrugerea nervului optic, fapt ce va conduce la o pierdere progresiva si ireversibila a functiei vizuale; distrugerea nervului optic se asociaza cel mai frecvent cu fenomenul de crestere a presiunii intraoculare. La unii pacienti, chiar si o presiune intraoculara usor crescuta poate cauza lezari ale nervului optic; asa cum exista si pacienti a caror presiune intraoculara se mentine la valori foarte crescute, pe o perioada relativ mare de timp fara ca structurile nervului optic sa fie afectate.

Degenerescena macular datorat vrsteiSimtome: in cele mai multe cazuri, imaginea obiectelor apare fracionat, cu buci lips, obiectul observat poate aprea ca prin cea sau nu este deloc vizibil.

Un test simplu de diagnostic este testul Amsler, n care privii un careu asemntor cu hrtia milimetric. Se realizeaza fotografii speciale ale ochiului, numite angiografii cu fluorescein , pentru a detecta vasele anormale de snge care sunt situate sub retin.

Chirurgia laser i terapia fotodinamic utilizeaz o raz focalizat de lumin ca s ncetineasc sau s stopeze scurgerea din vasele de snge, scurgere care afecteaz macula.

Dezlipirea de retinDezlipirea de retin apare atunci cnd straturile retinei se separa.Orice parte a retinei care este dezlipita nu poate trimite semnale vizuale la creier. Dezlipirea de retin este considerat o urgen oculara care necesit atenie medical imediat.

Simptome ale dezlipirii de retina cuprind: - fosfena unica si stralucitoare - vederea de obiecte de mici dimensiuni care plutesc in campul vizual (fotopsii)- amputarea periferiei campului vizual.

Tretamente: endolaser sau crioaplicatii sclerale (criopexie) ambele metode de tratament pot fi folosite pentru a remedia dezlipirea de retina daca diagnosticul a fost pus precoce - cerclajul scleral acest tratament al dezlipirii de retina implica plasarea unei benzi de silicon in jurul globului ocular pentru a mentine retina pe loc. Aceasta banda nu este vizibila si poate ramane permanent atasata. Tratamentul termic poate fi necesar pentru a inchide ruptura. Eficienta acestui procedeu este crescuta pana la 95%

Hemoragia subconjunctivalaHemoragia subconjunctivala are loc atunci cnd un vas de snge de sub conjunctiva se sparge si sangereaza. Hemoragia subconjunctivala tinde s fie mai frecventa n rndul celor cu diabet zaharat i hipertensiune arterial.

Tratament: Hemoragia subconjunctival spontan nu reprezint o situaie patologic urgent. Petele roii de pe sclera ochiului se retrag n aproximativ 15 zile. Efectele sunt vizibile chiar din ziua a doua, cnd hemoragia subconjunctival ncepe s se micoreze, pe msur ce sngele este drenat.

Boli ale urechiiSurzirea (pierderea auzului)Poate fi de 2 feluri: din cauze conductive si senzorineurale.

Pierderea auzului conductiv se produce cand undele sonore din lumea exterioara nu mai ajung la urechea interna, in general din cauza unui blocaj in eanalul exterior al urechii sau din cauza unor probleme ale urechii medii ori ale timpanului.

In cazul pierderii senzorineurale a auzului, sunetele ajung la urechea interna, dar nu mai razbesc pana la creier din cauza unei afecfiuni a urechii interne sau a nervului auditiv.

Boala MnireBoala Meniere este o afectiune a urechii interne determinata de o acumulare excesiva de lichid in urechea interna, ce tulbura echilibrul si duce la vertej (ameteala) sau tulburari de auz.

Simptome:- ameteala; - greata si varsaturi; - paloare si extenuare; - scaderea auzului, tiuituri in urechi si sensibilitate la zgomote prea puternice; - senzatia de plin in ureche, uneori incepand inaintea crizei de ameteala; - durere de cap.Tratamentul bolii Meniere incepe deseori prin medicatii care incearca sa reduca presiunea si sa scada lichidul din urechea interna.

Infectiile urechiiInfectiile urechii sunt mai frecvente la copii. Adultii sunt si ei afectati, insa trei sferturi din totalul cazurilor apar la copiii sub varsta de 10 ani. Termenul medical pentru o infectie a urechii medii esteotita medie.Simptomedurere de urechi; poate fi usoara sau severa - febra - stare generala de rau, greata si pierderea poftei de mancare - sange si puroi care iese din ureche - pierderea echilibrului - pierderea auzului TratamentDupa examinarea copilului, doctorul recomanda masuri pentru ameliorarea simptomelor si tratament medicamentos in functie de gravitatea situatiei. Uneori, se indica urmarirea simptomatologiei pentru cateva zile avand in vedere ca peste 80% din infectiile urechii se vindeca de la sine (4 din 5 copii nu au nevoie de tratament).In cazurile grave in care simptomele nu dispar in 3 zile si timpanul este perforat, cu ambele urechi afectate sau temperatura ridicata, este adecvata administrarea antibioticelor.

Vertijul - tulburari de echilibruDefinitia exacta e vertijului este iluzia miscarii sau senzatia de rotatie a obiectelor in raport cu persoana sau a persoanei in raport cu obiectele. Vertijul este o senzatie subiectiva, descrisa adesea prin cuvantul ameteala".

Cauze:Jocurile pe calculator Stressul psihic Ataxia Anxietatea Boala Meniere Labirintita (infectie virala a nervului vestibular)Tratament

Anumite tipuri de vertij pot fi corectate prin interventie chirurgicala. Daca vertijul este cauzat de boala Meniere, cu modificarea treptata a functiei urechii interne, aceasta deteriorare neputand fi stopata de medicatie, interventia chirurgicala este recomandata pentru eliminarea simptomatologiei.

Fistula perilimfaticFistula perilimfatic reprezint o ruptur sau un defect la nivelul ferestrei ovale i/sau rotunde, cele dou membrane fragile ce separ urechea medie de fluidele din urechea intern.

Simptomele unei fistule perilmfatice cuprind ameeala, vertijul, dezechilibrul, grea i vrsturi. Unele persoane descriu sunete sau tensiune n urechi i muli observ o scdere a acuitii auditive.

n multe cazuri o fistul se poate vindeca spontan prin repaus strict la pat, pentru a da fistulei posibilitatea s se vindece. Dac simptomele sunt severe i nu rspund la repaus sau are loc o pierdere progresiv a auzului, tratamentul chirurgical al fistulei se impune.

Otita

Otita este o inflamaie a urechii, nsoit de dureri puternice la nivelul urechii i, uneori, la nivelul capului sau frunii. Un sindrom al otitei este inflamaia urechii medii, care are loc n urma infectrii cu microorganisme patogene.ClasificareSe disting, n funcie de localizare:otit extern, inflamaia conductului auditiv extern.;otit medie, inflamaia urechii medii; apare frecvent la copii mici. otit medie acut, de regul de origine viral sau bacterian, care este nsoit de durere i febr;otit medie cronic simpl , prezint perforaia timpanului (epitimpanita), otoree cronic, hipoacuzie de transmisie, distrucii osiculare fr osteoliz;otit medie supurat cronic, asociat cu perforaia timpanului (mezoepitimpanal), otoree purulent, polip, colesteatom, distrucii osiculare cu osteoliz;otit intern (labirintit).

Otita externa (Urechea inotatatorului)Otita externa sau urechea inotatorului este o conditie dureroasa care este insotita de inflamatie, iritatie sau infectie. Aceste simptome apar adesea dupa ce in urma apei care intra in ureche, se raspandesc local, bacterii sau fungi.Intrucat aceasta conditie afecteaza, de obicei, inotatorii, este denumita si urechea inotatorului. Boala poate fi prezenta deseori la copii, dar si la adolescenti ori la persoanele care au eczeme sau cerumen in exces. Medicul va prescrie tratament, atat pentru diminuarea durerii, cat si pentru tratamentul infectiei.CauzePielea care acopera canalul si exteriorul urechii are rol de bariera impotriva infectiilor care ar putea fi provocate de bacterii si fungi, dar si impotriva umiditatii excesive. Urechea este protejata de infectie, pentru ca mucoasa pielii este usor acida. Orice discontinuitate a mucoasei pielii poate duce la infectii, permitand bacteriilor sau ciupercilor sa invadeze urechea externa.Aceasta bariera se poate crapa sau rupe si s-ar putea declansa infectia in urmatoarele moduri:cand incercati sa va curatati urechile cu tampoane care au bumbac in varf - acestea pot rupe mucoasa canalului urechii si pot diminua protectia acesteia.

umiditatea excesiva in canalul urechii de la dus sau inot modifica mediul acid din canalul auditiv si permite invazia de bacterii sau ciuperci. Acesta este motivul pentru care urechea inotatorului se manifesta in principal in lunile de varaprezenta de dopuri in urechi, aparate auditive, casti, cat si alte dispozitive care pot fi introduse in canalul urechii, pot creste riscul declansarii otitei externesubstante chimice ca vopseaua de par, sampoanele, pot irita canalul urechii si ii pot modifica proprietatile sale protective, amplificand posibilitatile de aparitie a infectieiin general orice inflamatie a canalului exterior al urechii, cum ar fi infectii, alergii, boli ale pielii pot duce la urechea inatotaorului.Cel mai frecvent intalnite bacterii responsabile de infectia urechii externe sunt: stafilococul auriu si pseudomonas aeruginosa. In putine cazuri, ciuperca este cauza urechii inotatorului.

Semne si simptomeSimptomul principal al otitei externe este durerea locala care poate fi severa si care se accentueaza atunci cand partea exterioara a urechii este trasa sau urechea este presata. De asemenea, poate fi dureros pentru o persoana cu otita externa sa mestece. Uneori, inainte ca durerea sa se instaleze, apare mancarime in canalul auditiv.Umflarea canalului urechii ar putea determina un copil sa se planga de senzatie de plenitudine sau disconfort in ureche. Urechea exterioara devine rosie si umflata, ganglionii limfatici din jurul urechii se vor extinde si vor fi durerosi la atingere. Pot fi prezente si scurgeri din interiorul urechii, clare si asemanatoare cu puroiul.Auzul poate fi temporar afectat daca apar puroiul sau inflamatia canalului auditiv. Otita externa nu este contagioasa.TratamentMedicamentele sunt in general cele care amelioreaza simptomele. Principalele etape pentru tratarea urechii inotatorului sunt:curatrea cu atentie a urechiitratarea inflamatiei infectieicontrolul dureriirecoltarea unei mostre din interiorul urechii si cultura acesteia (pentru a se stabili daca sunt prezente bacterii.

Otita medieEste o infecie dureroas viral sau bacterial survenit n zona urechii medii. O infecie bacterial este provocat de regul prin traseul trompei lui Eustachio dinspre mucoasa infectat a aparatului respirator, dar poate lua natere i hematogen, prin snge. La infeciile virale infectarea vine frecvent pe cale sanguin, cnd de exemplu, prin o infecie a cilor externe respiratorii un numr mai mare de virui pot s declaneze i o otit.

OtosclerozaOtoscleroza reprezinta o crestere osoasa anormala localizata in urechea medie, ce poate duce la hipoacuzie si in final la pierderea completa a auzului. Este o boala cu componenta genetica ce afecteaza metabolismul osos si afecteaza predominant capsula otica. Are transmitere autozomal dominanta, iar femeile sunt afectate de 2 ori mai frecvent decat barbatii. Din punct de vedere histologic, boala afecteaza 10% din populatie, insa doar 1 din 10 persoane cu modificari histologice prezinta si semne clinice (deci prevalenta clinica a bolii este in jur de 1%). Otoscleroza se poate manifesta inca de la 8-10 ani, insa cel mai frecvent afecteaza persoanele intre 15-40 de ani, hipoacuzia devenind simptomatica la cei afectati de procesul patologic in decada a 3-a de varsta.CauzeOtoscleroza este o boala genetica (transmisa din generatie in generatie) si consta in aparitia unor excrescente osoase la nivelul urechii interne ce determina imobilizarea scaritei. Scarita, alaturi de ciocan si nicovala, formeaza un lant de oscioare localizate in interiorul urechii medii, ce au rol in transmiterea sunetelor (regleaza in special intensitatea undelor sonore).

Daca acest os este fixat de celelalte (prin punti osoase neflexibile), sunetul nu mai este transmis spre segmentele urechii interne, si astfel auzul persoanei va avea de suferit. Procesul patogen are mai multe faze: osteospongioasa si osteoclerotica. Prima consta in dezvoltarea de tesut osos spongios in urechea medie. Faza osteosclerotica debuteaza cand osteoclastele sunt inlocuite cu osteoblaste si zona respectiva este invadata de tesut sclerotic. Procesul are caracter progresiv, auzul pacientului pierzandu-se in timp. Otoscleroza afecteaza doar oasele urechii si nu are caracter sistemic, dar apare bilateral. Exista o serie de factori de risc in aparitia otosclerozei: - antecedentele heredo-colaterale de hipoacuzie - sarcina (poate precipita aparitia bolii) - rasa: se pare ca persoanele caucaziene sunt mult mai susceptibile la dezvoltarea acestei boli comparativ cu altele (boala apare la 8-10% din acestia, dar doar 10-15% din ei sunt simptomatici).SimptomatologiePrincipalele simptome sunt reprezentate de hipoacuzie si tinitus. Hipoacuzia si pierderea auzului se instaleaza treptat, insa rata de progresie a procesului variaza de la pacient la pacient si se caracterizeaza prin perioade de exacerbare (acutizare) si de aparenta normalizare. Pacientul poate simti o imbunatatire a auzului daca este pus in medii galagioase.

Tratament Otoscleroza este o boala lent progresiva, iar tratamentul se impune in momentul in care problemele auditive ale pacientului devin severe. Abordarea terapeutica include administrarea de medicamente si/sau interventia chirurgicala (in functie de cat de avansat este procesul patogen).Operatia de corectie se numeste stapedectomie si este o procedura frecventa in practica chirurgicala ORL. Dureaza intre 1 ora si 2 ore, se poate realiza sub anestezie locala sau generala, iar pacientul poate fi externat la cateva ore dupa ce se trezeste din anestezie (in cazul in care nu exista complicatii imediate care sa impuna internare prelungita). Este o procedura realizata sub microscop si implica indepartarea scaritei cu ajutorul unor instrumente foarte fine.

Sindromul Usher(Hipoacuzia sindromica)Este o maladie heterogen din punct de vedere genetic, care se definete prin asocierea unei hipoacuzii neuro-senzoriale, de severitate variabil dar neevolutiv, cu o afeciune oftalmic retinita pigmentar (determin diminuarea vederii nocturne i a cmpului vizual), care evolueaz progresiv spre cecitate (orbire). Sindromul Usher este probabil cel mai frecvent sindrom ce asociaz surditate: ntre 2 10 % dintre surditile congenitale iar incidena sa este de 1/20 000.Transmiterea sa genetic este autozomal recesiv. Pierderea auditiv i istoricul bolii sunt foarte asemntoare la membrii bolnavi ai aceleiai familii.n funcie de genele interesate pot fi difereniate trei forme clinice: tipul I: este cel mai comun (70%) i asociaz hipoacuzie neuro-senzorial profund congenital sau precoce cu areflexie vestibular i retinit pigmentar sever ce debuteaz naintea pubertii, de obicei pe la 10 ani; tipul II: surditate congenital care poate fi moderat sau sever pe frecvenele acute, neevolutiv, fr tulburri vestibulare i cu retinit pigmentar moderat; debutul se produce dup pubertate; tipul III: este foarte rar ntlnit, prezint hipoacuzie evolutiv cu debut tardiv i retinit pigmentar ce apare la pubertate, fr afectare vestibular.

Retinita pigmentar se manifest de obicei prin scderea vederii nocturne, dar mai precoce pacientul poate observa o scdere progresiv a acuitii vizuale, o micorare a cmpului vizual, sau anomalii ale vederii culorilor. Diagnosticul se bazeaz pe electroretinogram, naintea apariiei semnelor la fundul de ochi.Evoluia bolii depinde de momentul diagnosticului, precocitatea i complexitatea tratamentului i a msurilor de ngrijire asociate. n acest form de surditate se va avea n vedere retinita pigmentar care este progresiv i umbrete prognosticul bolii.n toate cazurile de surditate neuro-senzorial sau mixt la copil trebuie fcut protezarea auditiv imediat de la diagnosticare, n scopul de a permite copilului achiziia i dezvoltarea limbajului, care nu se fac n mod spontan. Protezarea auditiv este indicat chiar i n cazurile de hipoacuzie uoar. Protezele trebuie purtate permanent pentru a preveni consecinele neuronale ale privaiunii senzoriale.Protezarea trebuie s fie bilateral (n hipoacuziile bilaterale), ct mai eficace posibil i readaptat periodic n funcie de evoluia surditii i de progresele educaionale. Cele mai indicate la copil sunt protezele retroauriculare.O mare importan are i tratamentul afeciunilor asociate: operaii de reconstrucie n cazul malformaiilor atunci cnd sunt posibile, tratament de specialitate pentru afeciunile asociate n surditile sindromice: oftalmice, cardiace, renale etc.

Bolile nasuluiEpistaxisul (sangerarea nazala) este un accident obisnuit, mai ales la copii si poate fi tratat foarte simplu. Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme cauzate de scobirea in nas sau suflarea nasului. Poate apare si in urma unei infectii a mucoasei care determina uscare si aparitia de cruste.

In timpul unui epistaxis, sangele curge din fosele nazale. Fluxul de sange poate fi incet sau rapid, si poate dura de la cateva secunde pana la zece minute.EPISTAXISUL (hemoragia nazala)

Deviatia de sept nazalLa nivelul nasului, septul este un perete subtire care separa nara dreapta de cea stanga si are rolul de a sustine nasul si de a directiona fluxul de aer inspirat.

De cele mai multe ori deviatia de sept nu produce simptome si nu necesita tratament. Totusi, atunci cand deplasarea este severa ea poate sa obtureze pasajul de aer la nivelul narilor si sa predispuna la infectii repetate ale sinusurilor, epistaxis, sforait sau apnee de somn (intrerupere repetata a respiratiei in timpul somnului).

Septoplastia este interventia chirurgicala efectuata cu scopul de a indrepta un sept nazal deformat si astfel de a elimina obstructia cailor nazale. Se poate efectua cu anestezie locala sau generala

Rinita alergicaRinita alergica este o reactie exagerata a sistemului imunitar la particulele inspirate din aer. In cazul rinitei alergice, sistemul imunitar incepe sa lupte impotriva substantelor care in mod normal nu sunt nocive, cum ar fi acarienii si polenul (alergeni), ca si cand acestea ar incepe sa atace organismul.

Simptome- rinoreea (scurgerile nazale) provocata de alergii se prezinta de obicei sub forma unui un lichid limpede si care nu e vascos; aceasta poate aparea la un interval de 3 minute de la expunerea la alergen; - secretiile nazale care se scurg pe peretii posteriori ai gatului determina senzatia de prurit. Poate declansa o tuse cronica in timp ce pacientul incearca sa-si elibereze gatul de secretii; - lacrimare abundenta mancarime a ochilor; - mancarime otica (a urechilor), nazala si a gatului.

Polipii nazaliPolipii nazali sunt mase pseudotumorale, cu originea in membranele mucoase ale cavitatii nazale si ale sinusurilor paranazale, si sunt cele mai frecvent diagnosticate tumori ale cavitatii nazale. Pot fi considerate excrescente saciforme, necanceroase, care apar intr-o varietate larga de boli cu localizare nazala. Daca au dimensiuni relativ mici, polipii pot trece neobservati, nu determina simptome clinice si nu necesita tratament de specialitate. Polipii de dimensiuni mai mari pot pune insa probleme, in sensul ca pot obstrua fluxul aerian, atat la nivelul narinelor cat si la nivelul sinusurilor si pot determina, printre altele, importante probleme respiratorii, pierderea sensibilitatii olfactive (pierderea mirosului), sinuzite frecvente (infectii ale sinusurilor). Polipii nazali pot afecta indivizii de orice varsta, insa apar mai frecvent la copii si adultii tineri, in mod particular la cei cu astm, alergii si istoric indelungat de sinuzite. Aproximativ 30% din pacienti au alergie la diversi factori din mediu. Fibroza chistica este una din cele mai importante boli care se poate complica cu polipoza nazala, in special la copii.

In ciuda faptului ca tratamentul medicamentos poate reduce dimensiunile polipilor, doar tratamentul chirurgical este cel care poate vindeca aceste afectiuni. Din pacate insa, vindecarea nu are intotdeauna caracter definitiv, in numeroase cazuri polipii avand caracter recurent, si dupa un interval de timp reaparand. Polipii nazali sunt clasificati de catre specialisti in antrocoanali si etmoidali, in functie de relatia cu sinusurile. Astfel, polipii antrocoanali sunt cei care au origine in sinusurile maxilare (sunt mai putin intalniti), si sunt unici, iar cei etmoidali au origine in sinusurile etmoidale si sunt multipli si chiar bilaterali. Polipii multipli (polipoza) apar mai ales in relatie cu sinuzitele cronice, rinitele alergice sau sinuzitele alergice. .

CauzePolipii au origine in sinusurile nazale si apoi cresc si se dezvolta, ajungand sa plonjeze in ariile deschise. Polipii pot creste atat de mult incat ajung sa blocheze efectiv caile respiratorii. Caile respiratorii si sinusurile sunt captusite cu o membrana ce secreta mucus, care are o serie de roluri foarte importante, printre care umectarea lumenului, purificarea si incalzirea aerului, retinerea particulelor straine. Membrana contine vase sangvine microscopice si cili, structuri similare firului de par, care faciliteaza oprirea fizica a particulelor straine si impingerea lor spre exterior. Aceasta mucoasa este locul de origine al polipilor nazali. Daca la nivelul ei apare o inflamatie cronica, indiferent de cauzele acesteia, riscul de formare al polipilor este semnificativ cresut.Simptome- Respiratie pe gura; - Senzatie de nas infundat, de obstructie nazala; - Rinoree; - Secretie mucoasa sau mucopurulenta urat mirositoare; - Reducerea olfactiei, sau chiar abolirea mirosului (hiposmie sau anosmie); - Pierderea senzatiei gustative; - Dureri de cap sau dureri resimtite la nivelul fetei, mai ales in zona periorbitala si maxilara; - Sforait; - Iritatie conjunctivala.

Cancerul nazalCancerul nazal este foarte rar, reprezentand mai putin de 2% din toate tumorile tractului respirator. Desi carcinomul cu celule scuamoase este cel mai frecvent tip de cancer nazal, multe alte tipuri pot apare, printre care adenocarcinomul, melanomul, diferite tipuri de sarcoame, papiloame, limfoame. Carcinomul cu celule scuamoase porneste de la nivelul pielii. El reprezinta cel mai frecvent tip si reprezinta efectele fumatului sau expunerea ocupationala la praf sau fumuri chimice. Adenocarcinoamele sunt malignitati care apar la nivelul tesutului glandular. Adenocarcinoamele nazale sunt de asemeni deseori asociate cu expunerea ocupationala la praf sau fumuri chimice.Cauze si simptomeToate cancerele apar cand se produc mutatii genetice la nivelul unei gene implicate in diviziunea celulara. Aceasta greseala poate apare in mod natural, poate fi mostenita sau poate fi determinata de un virus, razele solare, surse de radiatie sau de unele substante chimice la care persoana este expusa, de obicei, prin ingestia de alimente si lichide sau prin respiratie. In cazul cancerului nazal, toti acesti factori au fost dovediti ca jucand un rol.

Folosirea produselor din tutun au fost puternic asociate cu aparitia adenocarcinomului si a carcinomului cu celule scuamoase la nivelul nasului. Expunerea ocupationala cronica la piele, lana, praf de lemn sau diferite substante chimice, in special nichel, dioxan, nitrozamine, crom folosite in fabricarea vopselurilor, formaldehida, s-au demonstrat a avea un rol in aparitia cancerului nazal. Exista tipuri mai rare de cancer nazal in care un rol important il au unele virusuri: Epstein-Barr sau papiloma virusul uman. Unele cancere nazale au o puternica componenta genetica: persoanele cu mutatia genetica care determina retinoblastomul ereditar au un risc mult mai mare de aparitie a cancerului nazal decat media din populatia generala, lucru care arata ca modificarea genetica, care determina afectiunea lor de baza poate contribui si la aparitia cancerului nazal. Persoanele cu cancer nazal pot crede la inceput ca au o raceala sau o infectie cronica sinusala. Pot simti nasul infundat, secretii nazale persistente sau sangerari nazale repetate. Alte simptome pot apare daca tumora a invadat alte tesuturi din jurul nasului, in special orbita ochiului sau baza craniului. Alte simptome care pot apare sunt: - vedere dubla; - exoftalmie; - prezenta unei tumefieri la nivelul fetei sau in jurul ochiului; - pierderea dintilor; - cefalee frecventa.

In stadiile avansate, pacientii cu cancer nazal pot suferi de oboseala, pierdere in greutate, lipsa apetitului si febra. Desi cancerele nazale pot fi de diferite tipuri, toate acestea sunt considerate agresive. Datorita prezentarii in stadii avansate a pacientului la medic, mai putin de jumatate dintre pacientii cu cancer nazal supravietuiesc. Daca prima incercare de tratament are succes si pacientul nu mai prezinta cancer la doi ani de la diagnosticare, sansele de supravieturire cresc semnificativ. Cancerul nazal este unul neobisnuit, desi multi pacienti au metastaze ale nodulilor limfatici sau in alte organe (in special plamani), metastazele nu sunt de obicei motivul decesului pacientilor. Majoritatea pacientilor cu cancer nazal mor datorita invaziei tumorii in zone vitale ale creierului.Intrucat cancerele nazale in particular sunt deseori determinate de expunerea la substante chimice, multe dintre acestea pot fi prevenite prin evitarea inhalarii excesive a prafului de lemn sau a substantelor chimice si evitarea folosirii produselor de tutun.

Un tip de cancer nazal pare sa fie asociat cu prezenta unui anumit virus si este mai prevalent la pacientii cu istoric de polipi nazali. De aceea pacientii diagnosticati cu polipi nazali ar trebui sa discute cu medicul despre indepartarea acestora sau controlul regulat al acestora pentru a putea fi indepartati la primele semne de malignizare. Pacientii diagnosticati cu cancer nazal pot creste sansele de supravietuire prin respectarea programarilor la medic posttratament. Acest lucru este cu atat mai important in primii doi ani, dar si dupa acest interval. Multi dintre pacientii cu cancer nazal prezinta o a doua tumora in alta regiune a tractului respirator superior.

Bolile limbiiConst ntr-o mrire global de volum a limbii i poate fi congenital sau dobndit. Forma congenital apare ca urmare a uneihiperplazii muscularesau fibroase. Forma dobndit poate s apar n hipotiroidismul congenital, neurofibromatoz. Macroglosia motenit se traduce printr-o cretere a diametrelor limbii, fr afectarea ocluziei bucale. n macroglosia important limba depete arcurile maxilare i fanta labial. Se asociaz cu scurgerea permanent a salivei din gur, perturbarea dezvoltrii arcurilor dentare, tulburri de alimentaie i tulburri de vorbire. O dat cu creterea n vrst a sugarului i cu apariia dentiiei temporare, decalajul de cretere dintre limb i celelalte structuri dispare.

Macroglosia

MicroglosiaEste o anomalie congenital i const ntr-o limb mic i scurt, din cauza lipsei poriunii sale anterioare.

Ankiloglosia(fren lingual scurt)Este cea mai frecvent malformaie a limbii i se caracterizeaz prin inseria unui fren scurt pn aproape de marginea anterioar a limbii. Aceast malformaie nu se nsoete de tulburri de supt i mai trziu de vorbire. Secionarea frenului se va face n jurul vrstei de 8-10 luni.

AglosiaReprezint absena congenital a limbii. Este o malformaie rar i de obicei se asociaz i cu alte malformaii ale tubului digestiv. Copilul care prezint aglosie nu poate supravieui din cauza imposibilitii lui de a se alimenta

Limba neagrEste o melanoglosie rar, caracterizat printr-o tumefiere a papilelor filiforme. Aspectul de limb neagr i proas poate surveni i n cursul tratamentelor cu antibiotice pe cale oral sau n cursul hemoragiilor bucale din hemofilie. Evoluia merge spre involuie spontan a leziunilor n sptmni sau luni de zile.

Limba rosie descuamataLimba roie descuamatapare n cursul scarlatinei i n stadii tardive ale unor stri febrile.

GlositaGlosita apare n cazul dizolvrii n cavitatea bucal a unor medicamente (aspirin) sau a ingestiei voluntare sau accidentale a unorsubstane toxicesau alcaline caustice. Tratamentul este local, de urgene i const n ndeprtarea toxicului de la nivelul cavitii bucale prin splare cu cantiti mari de ap.

Candidoza bucalaCandidoza bucala (orofaringiana) este o infectie determinata de ciuperci ce se dezvolta la nivelul gurii, limbii si a gatului. Candidoza bucala este mai frecventa la nou-nascuti, sugari si batrani, dar poate sa apara la orice alta varsta. La nou-nascutii si sugarii sanatosi candidoza bucala nu reprezinta o problema serioasa, ea fiind tratata si vindecata foarte usor.

Sifilisul bucalSifilisul este o infectie bacteriana, o infectie produsa de o bacterie numitaTreponema Pallidum, care face parte din familia spirochetelor.Cea mai frecventa cale de transmitere directa a sifilisului o reprezinta calea sexuala, prin contactul cu fluide biologice infectate (sperma, secretii vaginale) sau prin contact direct cu ulceratiile provocate de infectie, mai ales in stadiile primar si secundar ale infectiei. Probabilitatea de transmitere a sifilisului este foarte ridicata, statisicile indicand o rata de transmitere de 30 - 50 % in cazul unui singur raport sexual cu o persoana infectata. Debutul bolii este foarte "discret", netratata boala avand apoi o evolutie lenta, cu un sfarsit dramatic in cazul netratarii.

Bolile pieliiAcnea este o boala comuna, partial determinata genetic, observata mai ales in perioada pubertara, dar si la adult.Este o afectiune polimorfa in care coexista leziuni retentionale si inflamatorii adeseori pe fond de piele seboreica.

Tratamentul acneei trebuie sa tina seama de tipul acneei: retentionala, inflamatorie sau mixta, de intensitatea si gravitatea sa, de eventualii factori declansatori sau de asocierea cu alte afectiuni.La debutul bolii leziunile retentionale sunt reduse, tabloul clinic poate fi nesemnificativ dar tratamentul este uneori dificil.Acneea

EczemaTermenul include un grup de afectiuni caracterizate prin roseata, mancarime, iritatie si uneori mici chisturi. Exista mai multe forme de eczema. Dermatita atopica este una dintre cele mai frecvente si mai severe forme. Cauzele aceste afectiuni nu sunt cunoscute cu exactitate, dar se presupune ca este un mod al sistemului imunitar de a reactiona la mediul inconjurator. In unele forme de eczema pot fi implicate si alergiile. Eczema nu este contagioasa, cu toate ca majoritatea pacientilor detin un istoric medical personal si familial al bolii. Acesta este motivul pentru care cercetatorii considera ca se mosteneste si se transmite genetic. Aceasta afectiune este destul de comuna, 1 din 10 persoane sufera de eczema la un anumit moment dat. Persoanele cu eczeme pot suferi de astm si de alte alergii (cum ar fi, febra fanului). Alti factori declansatori sunt: alergiile la par de animale, anumite tesaturi, praf etc

PsoriazisPsoriazisul este o afectiune caracterizata prin eruptia de placi eritemato-scuamoase (pete rosii acoperite de scuame). Acestea pot fi localizate pe scalp, fata, partea inferioare a spatelui, coate, genunchi, maini, unchii, talpi, interiorul gurii sau chiar pe organele genitale. Manifestarile includ prurit si chiar durere. Afectiunea este cronica si poate afecta calitatea vietii unei persoane, coducand la depresie, stres si anxietate. Psoriazisul afecteaza atat barbatii cat si femeile, in mod egal, dar cel mai frecvent este afectata rasa caucaziana. Pana in prezent nu a fost descoperit un tratament definitiv al acestei boli, motiv pentru care tratamentele prescrise astazi nu fac decat sa imbunatateasca calitatea vietii pacientului si sa amelioreze simptomele. Tipuri de psoriazis: Psoriazis in placarde sau vulgar - cu leziuni intinse pe suprafete mari ale corpului, pete rosii acoperite cu scuame albe. Poate aparea in orice zona a corpului. Psoriazis gutat - caracterizat prin puncte minuscule de culoare rosie, cu descuamari ale pielii. Poate aparea dupa o infectie bacteriana sau virala sau dupa administrarea unor medicamente (de exemplu, acid salicilic).

Psoriazis inversat sau flexural - caracterizat de peste netede, de culoare rosie, fara descuamari. Zona afectata va fi iritata si accentuata de transpiratie sau de frecarea pielii. Acest tip de psoriazis apare in gutele pielii, in special in zona axilara, piept sau abdomen. Psoriazis pustular - apare sunt forma de vezicule pline cu puroi. Veziculele nu sunt infectate si pot fi localizate pe maini, picioare sau se pot intinde pe tot corpul. Artrita psoriazica - se manifesta la aproximativ 10% din pacientii cu psoriazis, sub diverse forme. Roseata si inflamatia apar pe coate, maini, genunchi, picioare, solduri si coloana vertebrala. Implica dureri si rigiditatea articulatiilor. Psoriazisul unghiilor sau unghial - provoaca leziuni si cavitati de diferite marimi, forme si profunzimi. Unghiile se pot ingrosa, devin galbui si sunt friabile. Simptome comune: - Piele uscata, pete rosii, acoperite cu placi care se descuameaza, care apar pe scalp, genunchi, coate, maini, unghii, picioare sau pe partea inferioara a spatelui. - Formarea de pustule care determina crapaturi si roseata la nivelul pielii. - Sangerarea localizata a pielii atunci cand scuamele sunt desprinse sau cand se rup. - Mancarime.

- Modificari la nivelul unghiilor: culoare galbuie, mici cavitati, acumulari de resturi de piele sub unghii, etc. - Dureri de articulatii sau locale.

RozaceeRozaceea se caracterizeaza prin inflamatie si aparitia de pustule la nivelul fruntii, nasului si barbatiei. Adesea, aceasta afectiune se manifesta la persoanele care au pielea deschisa la culoarea, dupa varsta de 30 de ani. Vasele mici de sange din zona fetei se dilata si devin vizibile prin piele. Apar ca niste linii mici si poarta denumirea de telangiectazii. Initial, rozaceea se manifesta prin tendinta de inrosire a tenului - simptom care apare si dispare de mai multe orice. Totusi, pielea nu revine in totalitate la culoarea normala, ci este transparenta lasand la vedere vasele de sange largite, insotite de pustule. Deseori boala este confundata cu acneea (seamana cu acneea manifestata la adolescenti).

PruritulPruritul sau mancarimea se manifesta localizat (pe o anumita parte a corpului) sau generalizat (pe tot corpul). Cauzele pruritului Afectiuni cutanate, dezechilibre interne, factori externi sau pe fond nervos. Infectii fungice (candidoza, piciorul atletului,etc.), varicela, urticarie, infestari parazitare (scabie, paduchi). Boli ale organelor intene cum ar fi: insuficienta renala, hepatica, afectiuni ale tiroidei, boli de sange, anemie feripriva, etc. Tulburarile neurologice, afectiuni ale nervilor, boli infectioase precum HIV, se pot manifesta prin mancarimi severe. Pielea uscata, eczemele, psoriazisul si arsurile solare are putea determina mancarimi si disconfort la nivelul pielii. De asemenea, pruritul poate aparea si in urma unei dereglari hormonale, sarcina sau la menopauza, dar poate fi si rezultatul unor factori externi, alergeni, iritanti (plante, chimicale, intepaturi de insecte, medicamente). Factorii psihologici, cum ar fi stresul, anxietatea, depresia sau insomnia pot amplifica senzatia de mancarime

Infectii micoticeInfectiile fungice ale pielii se clasifica in functie de timpul organismului implicat. Denumirea acestora este influentata de locul in care se manifesta infectia pe corp. Tipuri de infectii ale pielii 1. Infectii dermatofite Infectiile dermatofite sunt cauzate de dermatofiti - ciuperci care provoaca infectii ale pielii, unghiilor si parului. Infectiile cu dermatofiti includ: piciorul de atlet (Tinea pedis si manuum Tinea) - aproximativ 25 din 100 de adulti sufera de piciorul de atlet la un moment dat. Aceasta boala este declansata de o combinatie dintre ciuperci si bacterii, provocand senzatia de mancarime, uscaciune, descuamare a pielii si roseata. Simptomele sunt localizate in mod special intre degetele sau in cutelor din palme. Boala se transmite din piscine, dusuri, sauna contaminate. Daca o persoana nu se spala pe mani dupa ce atinge o zona infectata, poate contacta boala numita manuum Tinea.

infectia fungica a unghiilor sau onicomicoza - este o afectiune frecvent intalnita, caracterizata prin schimbarea formei unghiei afectate, ingrosandu-se sau sfaramandu-se cu usurinta. Nu toate unghiile care au aceste manifestari sunt afectate de micoze. De cele mai multe ori infectiile unghiilor de la picioare sunt legate de afectiunea numita piciorul de atlet. pecingine a zonelor perigenitale sau inghinale (impetigo) - este des intalnita la sportivi sau in randul barbatilor tineri. Simptomele sunt eruptii insotite de roseata si mancarime a zonelor inghinale si a zonelor invecintate. Boala este caracteristica mai ales tinerilor care transpira excesiv. herpesul circinat, micoza sau pecinginea trunchiului (tinea corporis) - se caracterizeaza prin pete rosii, sub forma unor inele care pot fuziona, care se maresc in dimensiune si se inmultesc. Inelele au aspect solzos, cu exceptia interiorului, unde pielea este curata. Aceasta boala poate aparea si la persoanele care vin in contact cu animale infectate. micoza scalpului (tinea capitis) sau microsporia uscata a pielii capului - este o afectiune intalnita numai la copii mici, in special la cei care traiesc in zonele urbane. Aceasta se raspandeste de la o persoana la alta, provocand caderea parului si inflamatia zonei afectate. Dupa adolescenta, ciuperca dispare spontan. Oricine, poate fi infectat cu aceasta ciuperca, fara sa manifeste vreun simptom, dar este contagios si poate raspandi boala la alte persoane, uneori chiar ani de zile.

2. Infectiile cu levuri Intertrigo - infectie micotica a pliurilor pielii, cauzata de ciuperca candida albicans, care traieste in mod normal in sistemul digestiv si pe piele. Aceasta boala afecteaza zona inghinala, pielea de sub sani sau cutele formate de grasime; in general ciuperca se dezvolta intr-un mediu umed si cald. Poate provoca aparitia unor pete, mancarime, durere si depuneri alb-galbui pe zona infectata. Pitiriazis versicolor - infectie micotica cu simptom principal ce consta in aparitia unor pete inchise la culoare pe suprafata piele. In Marea Britanie, cel mai adesea sunt afectati adolescentii si adultii tineri. Candida albicans - aceasta ciuperca exista in mod normal in organism si rareori cauzeaza probleme. Cu toate acesea, in anumite situatii, cand imunitatea scade (in caz de diabet zaharat, administrarea de antibiotice), fungii se multiplica. In aceasta situatie, ciuperca determina diverse simptome neplacute: scuame de culoare alba, care lasa urme rosii cand sunt abrazate, mancarime, depuneri albicioase. Candidoza afecteaza uneori si barbatii, provocand eruptii dureroase, rosiatice pe capul penisului (gland). La nou nascuti se manifesta prin aparitia de afte bucale si pete albe. O alta zona in care se poate manifesta la bebelusi, este zona acoperita de scutec.

DermatitaDermatita este o afectiune frecvent intalnita, caracterizata prin inflamarea pielii si prurit. Boala nu este grava, dar poate provoca disconfort daca nu este tratata corespunzator. Tipuri de dermatite: Dermatita de contact - se dezvolta ca o eruptie cutanata, in urma contactului direct si repetat cu iritanti sau alergeni; Neurodermita - este o afectiune a pielii caracterizata prin prurit; Dermatita seboreica - boala care are drept rezultat matreata scalpului; Dermatita de staza - este o inflamatie care apare la nivelul extremitatior inferioare, in urma acumularii de lichid; Dermatita periorala - este o eruptie specifica zonei din jurul gurii sau a nasului. Simptomele si semnele comune de dermatita includ: - prurit; - eritem; - inflamatie; - leziuni cutanate.

Cancer de pieleCancerul de piele (inmultirea excesiva a celulelor pielii) apare in mod obisnuit pe portiunile de piele expuse la soare. Exista trei categorii principale de cancer de piele: carcinom bazocelular, carcinom scuamos si melanom. Primele doua forme au o evolutie lenta si sunt tratabile la majoritatea pacientilor, in special daca sunt depistate din timp. In schimb, melanomul este cea mai grava forma, intrucat afecteaza straturile profunde ale pielii si prezinta cel mai mare potential de extindere la alte tesuturi alte corpului. Pentru a reduce riscul aparitiei cancerului cutanat, trebuie evitata sau limitata expunerea excesiva la razele ultraviolete. Depistate din faza incipienta, majoritatea cazurilor de cancer pot fi tratate cu succes.

AlbinismAlbinismul este o form de dezordine congenital hipo-pigmentar, caracterizat de absena parial sau total a pigmentului melanin din ochi, piele i pr.

Nu exista tratament pentru hipopigmentarea pielii, parului sau ochilor. Este recomandata folosirea cremelor cu SPF ridicat si a hainelor de protective pentru a preveni afectiunile pielii induse de ultraviolete. Afectarea vizuala poate fi ameliorate prin folosirea de lentile de contact.

SFRIT.