evaluare: efective reale şi bonitateagvps.ro/docs/vpmnoiembrie2016.pdfcât priveşte turturica?…...

ISSN

977

1857

4505

08

Revistă lunaRă de infoRmaRe nr. 11 (77) ◆ noiembrie 2016

Vânătorul şi Pescarul Moldovei

Evaluare: efective reale şi bonitateEvaluare: efective reale şi bonitate

Ministerul MediuluiInstitutul de Zoologie al AŞM

Societatea Vânătorilorşi Pescarilor din Republica Moldova

ISSN 9771857450508

Vânătorul şi Pescarul Moldoveirevistă lunară de informare

Serie nouă în limba română

Adresa: MD-2005, mun. Chişinăustr. Şipotelor 2, et. 3

tel./fax: /373 22/ 24 20 27e-mail: [email protected]

Index: PM 32876

Consiliul dE rEdaCţiE

Oleg CIOCOI, preşedintele Consiliului Republican al SVPM

Andrei MUNTEANU, dr., prof. în biologie

Anatol SAVIN, doctor conferenţiarDumitru GALUPA, dr. în economie,

director ICASDumitru BULAT, dr. în biologie

Vladimir RUSNAC, scriitor

EChipa rEdaCţiEi

Ionel CĂPIŢĂ, redactor-şefConstantin BÂRCĂ, redactor-şef adjunct

Igor GROSU, secretar responsabilVeronica VLĂDESCU, redactor

Ana MONASTÂRSCAIA, redactor

Cristian ŞARBAN, designer

Manuscrisele expediate pe adresa redacţiei nu se înapoiază autorilor.

De conţinutul materialelor sunt responsa-bili autorii. Ele nu reflectă în mod obliga-

toriu opinia, poziţia redacţiei.Retipărirea oricărui material este permisă

doar cu acordul redacţiei.

Continuă abonarea la revista VPMIndex: PM32876

Costul unui exemplar – 12,5 lei

s u m a R2 Evaluare: efective reale

şi bonitate

4 Vânătoarea la fazan — bucuria așteptării

6 La fazan în Anglia şi SUA

8 Vânătoarea în Estonia

9 Dispoziţie sărbătorească la Anenii Noi

10 Muzeul Ion Budulai

11 Cuţitul — la os!

12 Cartuşe produse de SCM Industria

13 Praful de puşcă

14 Vânător… la zece ani

15 Un câine „universal“…

16 În caz că vă muşcă un animal turbat

17 Despre etica organizatorului şi a personalului de vânătoare

18 Vânătoarea şi pescuitul în pagini de carte

19 Mihail Sadoveanu...

20 Pregătirea pentru pescuitul la copcă

22 Musafirul Grohăilă

23 Dor, amor şi... vânătoare

STATUTUL. Specie periclitată.RĂSPÂNDIREA. În Republica Mol-

dova cuibăreşte în bălţile din cursul infe-rior al Prutului şi Nistrului. În timpul pa-sajului se întâlneşte şi în alte zone la hrană şi odihnă. Peste hotarele republicii este răspândită în Europa de Sud-Est, Transca-ucazia, Asia Mică, Asia Centrală, Africa de Nord şi Madagascar.

HABITATUL. Bălţile cu ape mici, vegetaţie acvatică (stuf, papură, rogoz) şi sălcişuri din cursul inferior al Prutului şi Nistrului.

ASPECTUL CANTITATIV. În anii ‘90 ai sec. XX, în colonia mixtă de lângă Combinatul piscicol de la Cahul cuibăreau cca 140 de perechi. În prezent se reproduc aproximativ 15-20 de perechi.

FACTORII LIMITATIVI. Degrada-rea ecosistemelor acvatice, exprimată prin deficitul de hrană şi/sau al locurilor de cuibărit.

PARTICULARITĂŢILE BIOLOGI-CE ŞI ECOLOGICE. Soseşte mai târziu

decât alte ardeide, în prima jumătate a lunii aprilie. De obicei, cuibăreşte în colonii împreună cu celelalte specii de ardeide, pe sălcii sau pe stuf. Cuiburile sunt amplasate la etajul de jos al colo-niei, lângă cele ale stârcului-cenuşiu sau ale egretei-mici. Ponta deplină este con-stituită din 4–5 ouă de culoare albăstru-ie-verzuie. Incubaţia durează 23–24 de zile. Puii sunt hrăniţi cu insecte, peşti mici şi broaşte. Încep să zboare la 40 de zile. Migrează de la sfârşitul lunii august până în octombrie.

REPRODUCEREA ÎN CAPTIVITA-TE. Nu există informaţii.

STAREA DE PROTECŢIE. Specie ocrotită de lege, inclusă în: Convenţia de la Berna, 1979; Cartea Roşie a Republicii Moldova (ed. a II-a şi a III-a).

MĂSURILE DE PROTECŢIE. Ocro-tirea habitatelor acvatice bogate în locuri de cuibărit şi hrană.

dr. prof. andRei munteanu

Cartea roşie

Stârcul-galben (Ardeola ralloides)

/ Nr. 11 • 2016 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 1

Viaţa noastră, a celor peste 15 mii de vânători şi pescari, bucuria şi durerea noastră, cui şi cum s-o spunem, cine are nevoie de ele, cu atât mai puţin cine să-ţi ofere tribuna de a te apăra cu arma adevă-rului, când unii, prin minciună şi fals, vor să te distrugă? Prin intermediul acestui organ de presă, vocea dum-neavoastră, a miilor de vână-tori şi pescari, se face auzită în societatea mol-davă, revista ajunge la dum-neavoastră, ajun-ge la Guvernul Republicii Mol-dova, Parlament, Preşedinţie şi la diverse ministere. Ea, revista, spune lumii că vânătorii şi pescarii din acest colţ de lume sunt oa-meni cu drepturi depline ca şi vânătorii şi pescarii din alte ţări. De vrea cineva sau nu vrea, este obligat să ia în calcul adevărul că membrii SVPM sunt cetăţeni ai acestui stat, care au dreptul de a se constitui, bene-vol, în societatea ce-i leagă prin pasiunea lor comună. Au trecut demult vremurile dictatoriale, astăzi trăim alte vremuri, în alt veac. Dacă cineva a uitat, Societatea Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova le aminteşte prin intermediul revistei „Vână-torul şi Pescarul Moldovei“.

Pentru că SVPM, dumneavoastră, care sunteţi membri activi ai acestei Societăţi, sunteţi o forţă capabilă să gestioneze gos-podăreşte fondul de vânătoare încredinţat, şi pentru că vă bucuraţi de rodul muncii (pază, protecţie, lucrări biotehnice) ieşind la o partidă de vânătoare, toate acestea le stau de-a curmezişul unor demnitari, îi cunoaşteţi citind revista, care poftesc de-acum înainte să distrugă Societatea noas-tră şi să-şi facă societăţile lor, unde doar ei, cei cu punga mare, plină cu bani furaţi

de la noi, să-şi poată face mendrele la vâ-nătoare.

Ca să ne învrăjbească, să ne certe unii cu alţii, noi între noi, ca până la urmă s-o apucăm care şi încotro din Societatea Vâ-nătorilor şi Pescarilor din Moldova, gu-vernanţii au interzis vânătoarea până şi la

păsă- rile de pasaj. Aceste acţiuni diabolice sunt date publici-tăţii, prin intermediul revistei VPM, pen-tru ca membrii SVPM să nu cadă pradă poftelor celor ce vor să ne distrugă, ci, din contra: să consolidăm rândurile noastre.

VPM e organul de presă ce reflectă activitatea Societăţii Vânătorilor şi Pesca-rilor din Moldova, problemele şi căile de soluţionare a acestora. Cine este abonat, cine citeşte această revistă merge în pas cu Societatea, cu evenimentele ce au loc zi de zi, lună de lună, an de an.

E de înţeles că acei care au interzis în aşa hal vânătoarea în 2015—2016, precum şi în 2016—2017, au lovit premeditat în a distruge Societatea, dar şi revista „Vânăto-rul şi Pescarul Moldovei“. Ca fiecare dintre dumneavoastră să zică: „Dacă ni se inter-zice vânătoarea, la ce bun ne mai trebuie revistă?“

A fi informat, a cunoaşte înseamnă a fi puternic, a nu putea fi înşelat, şi nici ma-nipulat. Dar aceasta nu-i aranjează deloc pe acei, care vor să facă societăţi în loc de SVPM.

Cu ajutorul revistei putem descoperi lucruri noi, putem găsi răspuns la întrebă-rile ce ne frământă. Scrieţi, împărtăşiţi-vă din cunoştinţele şi experienţa dumnea-voastră, povestiţi şi altora cazuri şi neca-zuri din ale vânătorii şi pescuitului. Pro-puneţi, sugeraţi ce trebuie de făcut şi cum

de făcut pentru ca revista noastră să devină o tribună şi mai puternică, şi mai de folos nouă, tuturora. Suntem deschişi pentru dialog. Prin co-municare — spre rezolvare.

Nimic, din ceea ce este de folos, nu poate fi străin pentru un vânător sau pescar. Revista

informează, disciplinează şi mo-bilizează. Dar dacă nu ne vom abona, dacă nu-i vom mobiliza şi pe colegii noştri de breaslă, din colectiv, să se aboneze la revis-ta „Vânătorul şi Pescarul Moldovei“, cu si-guranţă, vor avea câştig de cauză doar acei, care vor să-şi facă societăţi vânătoreşti, ca să vâneze doar ei. Iar noi? Să rămânem cu buza umflată.

Eu nu în zadar vă îndemn: abonaţi-vă. Îmi doresc şi în 2017, cel de-al zecelea an de la fondarea revistei VPM (serie nouă), să fim tot împreună, tot mai uniţi şi mai mulţi.

Abonarea 2017 Preţul unui abonament pentru

12 luni la revista VPM e de 150 lei.Indicele publicaţiei:

în limba română — PM 32876; în limba rusă — PM 31876.

Abonamentul poate fi perfectat la orice oficiu poştal.

editorial

Revista noastrăDe ce Noi, vâNătorii şi pescArii, Avem Nevoie De Acest orgAN De presă? peNtru că Nu DispuNem De o Altă tribuNă A societăţii vâNătorilor şi pescArilor DiN molDovA De uNDe să fim Auziţi şi să putem spuNe lumii ADevărul. mAjoritAteA posturilor De televiziuNe, rADio, ziAre şi reviste îN republicA molDovA, După cum ştiţi, suNt cumpărAte De Diverşi oligArhi şi slujesc Docil iNtereselor murDAre Ale Acestor stăpâNi hulpAvi.

ioNel căpiţă, redactor-şef

2 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 11 • 2016 /

ManageMent

Evaluare: efective reale şi bonitate

Tradiţional, pentru a cu-noaşte situaţia reală a păsări-lor şi mamiferelor de interes cinegetic în terenurile de vâ-nătoare, atât primăvara, cât şi toamna se face evaluarea acestora în teren deschis. Ce arată rezultatele?

Stocul reproductiv la spe-cia principală de vânat din teren deschis — iepurele de câmp — a fost evaluat, în pri-măvara anului 2016, la circa 103,9 mii de exemplare. Având în vedere sporul anual de circa 65%, către toamnă poate fi în-registrat un efectiv de circa 170 mii de iepuri, cu o densitate medie de circa 69 de urecheaţi la o mie de hectare, densităţi optimale, luând în considerare capacitatea de suport a ecosis-temelor deschise ale republicii. Practica mondială a gestionării cinegetice admite extragerea prin vânătoare şi la atingerea

a 75% din efectivele optimale. Astfel, la un efectiv de 140–150 mii de iepuri pentru fondul ci-negetic republican este admi-sibilă o extragere de 25% din sporul anual (circa 10 mii de piese).

Dar ce denotă evaluările prealabile, efectuate în toam-na curentă?

Bunăoară, în zonele de cen-tru şi de sud ale republicii s–a

înregistrat o densitate de la 40 până la 110 iepuri la o mie de hectare. Mai frecvent au fost atestate 60–70 de specimene la o mie de hectare, ceea ce denotă un efectiv destul de apropiat de cel prognozat. De menţionat că în populaţia din toamna curen-tă, iepurii din ultimele generaţii (0,8–1,5 kg) alcătuiesc 20–25%. Aceştia, desigur, nu vor supra-vieţui iernii, din cauza prădăto-rilor şi a condiţiilor climaterice, ei reprezentând de asemenea şi stocul de bază în perioada vâ-nătorii la această specie.

De rând cu iepurele de câmp, anual (primăvara şi toamna) participaţi nemijlo-cit, împreună cu vânătorii şi inspectorii ecologi, şi la eva-luarea altor specii de interes

cinegetic, cum ar fi prepeliţa, turturica, potârnichea. Des-pre ce vorbesc cifrele privind acest vânat?

La cuibărit au fost estimate circa 4–6 perechi de prepeliţă la 100 ha. Şi, dat fiind faptul că în Moldova avem circa 400–

500 mii ha favorabile cuibări-tului prepeliţei, către toamnă stocul acestei specii poate să

constituie circa 200 mii de exemplare.

La pasaj au fost număra-te, în mediu, 70 de specimene (până la maximum 200–300) la 100 ha, de unde putem nu-măra în torentul de pasaj circa 350 mii de păsări.

Cât priveşte turturica?…În republică această pasăre

cuibăreşte anual pe circa 200 mii ha, cu o densitate de 4–15 perechi la 100 de hectare. Că-tre toamnă se înregistrează cir-ca 35 de specimene la 100 ha, iar către sezonul de vânătoare, în Moldova, populaţia acestei specii poate ajunge la circa 70 mii de specimene. În vremea pasajului, pe teritoriu repu-blicii pot fi numărate încă cir-ca 80 mii de păsări. Adică, în perioada vânatului, numărul total poate atinge cifra de 150 mii de specimene.

Dar în ceea ce priveşte gu-guştiucul?…

În Moldova avem circa 1680 de localităţi (şi împreju-rimile acestora), unde cuibă-resc câte 20–25 de perechi de guguştiuci şi, către toamnă, se formează o populaţie medie pe localitate de circa 180 de spe-cimene. Astfel, la deschiderea sezonului de vânătoare putem număra peste 300 mii de spe-cimene.

Inclusiv porumbel gule-rat?

Nu, deoarece este mai puţin numeros (circa 4–5 mii de pe-rechi — primăvara şi 12–15 mii de porumbei — către sezonul de vânătoare). Doar la pasaj (no-iembrie–decembrie) porum-belul gulerat poate fi numeros: 20–30 mii de păsări. Constatăm că, în ultimii ani, se observă o creştere uşoară, dar constantă a

(Interviu cu dl Anatol Savin, dr. conferenţiar)

tAbelul 1efectivele optimAle Ale speciilor De vâNAt (după Danilov D., a. 1966)

speciibonitate

i ii iii iv vspecimene/1000 hа

Iepure de câmp 80 (peste 60)

50 (60-40)

30 (40-20)

15 (20-10)

5 (mai jos de 10)

Potârniche 375 (peste 300)

247 (300-195)

150 (195-105)

75 (105-45)

22 (mai jos de 45)

specimene/100 hаDensitatea medie a raţelor (vară-toamnă) (Goskomles, 1989)

125 (peste 100)

85 (100-70)

50 (70-30)

20 (30-10)

5 (mai jos de 10)

tAbelul 2efectivele meDii De toAmNă (ANii 2013—2015)

Ale păsărilor De iNteres ciNegetic îN foNDurile De vâNătoAre gestioNAte De svpm şi cotele posibile peNtru recoltAre

grupe taxonomice

efective de toamnă (specimene) cota de recoltare re-comandată (% din efectiv/

specimene)

popula-ţia locală

pasaj/ populare

total

Porumbei (guguştiuc, tur-turică, porumbel gulerat)

385 000 100000 485000 8/37000

Specii acva-palustre (raţe, lişiţe, găinuşe, limicole)

127000 150000 277000 8/22000

Prepeliţe 200000 350000 550000 10/55000Gâşte 1500 30000 31500 8/2500Fazani 75000 20000 95000 20/ 20000


Noiembrievânătoare

Este permisă vânătoarea la fazan, mistreţ şi vulpe.

lucrări biotehnice Este efectuată evaluarea de

toamnă a animalelor de vâ-nătoare în fondurile gestio-nate de SVPM.

În urma evaluării de toamnă, după caz, se va modifica de-limitarea în natură a zonelor de linişte în fondurile de vâ-nătoare, suprafaţa cărora nu va fi mai mică de 25% din suprafaţa totală a fondului de vânătoare.

În colectivele primare de vâ-nători este organizat proce-sul de colectare şi depozitare a furajului pentru animalele de interes cinegetic.

Se pregătesc remizele pentru semănatul de primăvară (ara-tul, discuitul).

Sunt reparate construcţiile biotehnice deteriorate.

Se concretizează numărul şi locurile de amplasare a con-strucţiilor biotehnice, a vizui-

nilor locuite de vulpi în tere-nurile atribuite colectivelor primare de vânători.

În comun cu colaboratorii Inspectoratului Ecologic de Stat şi ai Inspectoratului Ge-neral de Poliţie sunt efectu-ate razii pentru combaterea braconajului şi preîntâmpina-rea altor încălcări ale regulilor de vânătoare în terenurile gestionate de SVPM.

în colectivele primare de vânători şi subdiviziunile

teritoriale Este întocmit planul pentru

anul următor privind lucrările biotehnice în terenurile atri-buite colectivelor primare.

Este elaborat planul de ges-tionare/de activitate a ST, precum şi proiectul de buget pentru anul 2017.

Sunt pregătite materialele pentru adunările anuale din decembrie–ianuarie.

Au loc sărbătorile vânătoreşti tradiţionale.

cAleNDArul lucrărilor biotehNice

orDiNul nr. 21-Adin 12 octombrie 2016

Cu privire la efectuarea vânătorii la fazan în sezonul 2016—2017

În legătură cu deschiderea vânătorii la fazan pe 22 octombrie cu-rent, în zilele de sâmbătă şi duminică până la 18 decembrie inclusiv,

orDoN:1. De a stabili preţul fişei de repartizare pentru vânatul unui fazan pe

terenurile atribuite SVPM de 100 (una sută) lei. Membrilor SVPM, care procură 2 (două) fişe în aceeaşi subdiviziune teritorială, li se eliberează în mod gratuit o fişă (a treia).

2. Colaboratorii SVPM, preşedinţii consiliilor ST ale SVPM şi şefii de grup vor efectua vânătoarea în baza fişelor de repartizare la fazan cu titlu gratuit, cu dreptul de a vâna 1 (un) fazan la o partidă de vânătoare.

3. Vânătoarea la fazan va fi efectuată în grupe de la 5 până la 12 persoane sub conducerea şefilor de grup, care vor fi numiţi de managerul subdiviziunii teritoriale a SVPM. Vânătoarea individua-lă la fazan este interzisă.

4. Managerii ST vor convoca preşedinţii colectivelor primare, obli-gându-i să aducă la cunoştinţă tuturor vânătorilor, prin semnătură personală, regulile de securitate privind armele de foc, organiza-rea vânătorii, respectarea normelor sanitar-veterinare, a termene-lor, limitelor de recoltare şi a regulilor de vânătoare la fazan, con-form punctului 4 al Ordinului nr.16A din 16 august 2016 al SVPM.

5. Responsabilitatea pentru executarea prezentului ordin revine managerilor subdiviziunilor teritoriale ale SVPM şi managerului principal al SVPM, Şcerbliuc Mihail.

Director SVPM Simion ISTRATI

efectivelor acestei specii în sto-curile de reproducere.

Printre speciile de vânat un interes sporit trezeşte fa-zanul…

În staţiunile optimale de reproducere (circa 160–170 mii ha), populaţiile naturale ale fazanului numără primăva-ra 6–40 de specimene la 100 ha (media — 18). Observăm, tot-odată, lărgirea ariei de răspân-dire a efectivului acestei specii.

Stocul de primăvară a constituit circa 32 mii de fa-zani. Având condiţii bune de reproducere, către sezonul de vânătoare putem număra în populaţia naturală peste 75 mii fazani (lărgindu–şi mult aria de răspândire în această peri-oadă, până la 500–600 mii ha), în special în zonele de centru şi de sud ale republicii. Popularea cu 20 mii de fazani din crescă-toriile ungare va suplini popu-laţia locală până la un efectiv de peste 90 de mii.

Dar în ceea ce priveşte acva–palustrele, ce denotă evaluările efectuate?

Pe o suprafaţă de 65 mii ha de teren cuibăresc peste patru mii de perechi de raţă mare şi 1–1,5 mii de perechi de alte specii de raţe de interes cine-getic. La 100 ha, avem toamna

circa 45 de raţe, 80 de lişiţe şi 70 de găinuşe şi limicole — în total 195 la 100 de hectare, cu suprafeţe acvatice de bonitatea III (vezi tab.1). Efectivul po-pulaţiei locale poate număra, către toamnă, circa 127 mii de specimene ale speciilor acva–

palustre (30 mii de diferite specii de raţe — prioritar raţa mare). La pasaj sunt circa 150 mii de păsări acvatice, prioritar fiind raţa mare cu peste 50 mii de specimene.

În tabelul 2 sunt prezentate efectivele de toamnă şi cele de pasaj sau populate, de rând cu cotele de recoltare în sezonul de vânătoare.

Dar ce ne arată estimările de iarnă–primăvară în ecosis-temele silvice?

Evaluările de primăvară au demonstrat un stoc reproduc-tiv de 2100 de mistreţi, dintre care 630 de mistreţi au fost înregistraţi în rezervaţiile şti-inţifice (pe o suprafaţă de 18 200 ha), cu o densitate medie de 34,6 de mistreţi la o mie de hectare — mult peste efectivele optimale. Având în vedere con-diţiile de reproducere la aceas-tă specie de vânat, în acest an a fost estimat un spor de 40–45% din stocul de reproducere. Ast-fel, către sezonul de vânătoare am putea avea în fondurile sil-vice de vânătoare circa 3000 de mistreţi. În întreprinderile sil-vice, unde efectivele ating cote-le optimale, s–ar putea extrage, prin vânătoare, circa 50% din sporul anual, adică, circa 350 de piese. În rezervaţiile natura-le, deoarece efectivele depăşesc cu mult cotele optimale, s–ar putea extrage prin reglare nu-merică selectivă (repopulare) tot sporul anual + 25% din efectivul peste nivelul optim.

Care ar fi recomandările dumneavoastră în această si-tuaţie?

Lărgirea spectrului de spe-cii admise către vânătoare ar fi una dintre căile esenţiale de gestionare durabilă a patrimo-niului cinegetic republican.

cor. vpm


Vânătoarea la fazan — bucuria aşteptării

În sfârşit a sosit şi mult aşteptata zi — deschiderea vânătorii la fazan! O partidă fascinantă pentru toţi vânătorii din întreaga lume, darămite pentru ai noştri!

Această sâmbătă de 22 octombrie 2016 a fost aşteptată cu su-fletul la gură de bravii ortaci, membri ai SVPM, lipsiţi „prin lege“ de actualii demnitari de a vâna atât la păsările de pasaj, cât şi la iepurele de câmp, care au umplut terenurile cinegetice.

Emoţii dintre cele mai răscolitoare şi-au găsit sălaş în sufle-tele tuturor acelora care au avut grijă să populeze terenurile de vânătoare din republică cu circa 21.000 de fazani, să-i hrănească, să-i păzească, şi acum… să iasă la vânătoare! Dis-de-dimineaţă, echipele de vânători s-au întrunit la locul stabilit, şi-au procurat fişele de repartizare pentru dobândirea a câte un fazan (vulpe — nelimitat), au fost instruiţi (de preşedinţii colectivelor primare) privitor la respectarea regulilor de securitate şi a eticii vânătoreşti, după care, cu „foile de parcurs“ s-au pornit fiecare către pasărea-


Vânătoarea la fazan — bucuria aşteptării

minune, în speranţa de a o vedea, de a dobândi trofeul râvnit de-atâta vreme…

Chiar dacă a fost o zi cu soarele ascuns după nori, de unde cernea o ploaie ciobănească, fiecare vânător avea soarele lui strălucitor în suflet şi în gând: fie acesta din centrul, sudul sau nordul republicii.

Prin ce coclauri şi câţi kilometri a parcurs fiecare, o ştiu doar ei, aceşti pasionaţi de faimoasa îndeletnicire strămoşească. Ceea ce bucură îndeosebi e că ziua de 22 octombrie a fost o zi care a adus acea bucurie a aşteptării de un an întreg — vânătoarea la fazan! A fost o vânătoare pe cinste: mai fiecare a avut noroc… de câte un fazan! Dar nici aceasta nu constituie coroana împlinirii unui vânător… Pe care şi îl auzi o spune din toată inima: „Cel mai plăcut şi cel mai interesant moment în ale vânătorii e… la taifas! E o revelaţie! Aşa odihnă, mai dă Doamne!“

stANislAv DuDuciuc


În Marea Britanie, vână-toarea la fazan, cu gonaci, este foarte populară, deşi este costisitoare. Cu reproducerea acestor păsări se ocupă mai multe gospodării cinegetice. Afacerea este foarte profi-tabilă: în funcţie de aşezare, splendoarea locaţiei şi efecti-vul numeric al fazanilor, taxa vânătorii poate ajunge până la 10.000 de lire sterline pe zi. Pe aceşti bani echipa din 10 trăgă-tori zilnic poate vâna 250–300 de păsări. Dar cel mai amuzant fapt este că după vânătoare, conform tradiţiei locale, vână-torii primesc doar câte o pe-reche de fazani. Restul cărnii rămâne gospodăriei şi, în cele din urmă, ajunge pe rafturile supermarketurilor.

Invitaţia o puteţi primi şi de la un sindicat. Aceasta este, de asemenea, o formă obişnu-ită de organizare a vânătorii. Un grup (de regulă, din zece persoane) cumpără în avans pentru un an un bloc din mai multe zile de vânătoare. Însă nu costă mai ieftin. Dacă în ziua de sosire unul dintre vâ-

nători nu se poate prezenta, echipa trebuie să caute un în-locuitor sau… să piardă banii. Oamenii din partea locului, în general, se ţin de planificări pe termen lung. De exemplu, este

normal ca doi cunoscuţi să se înţeleagă în luna august pen-tru a lua prânzul împreună la 1 noiembrie, ora 12, şi ei, fără niciun fel de prevenire supli-mentară, se vor întâlni la ora stabilită şi în locul stabilit.

Pentru a nu arăta ca un elementar diletant, cămaşa şi cravata sunt strict necesare.

Cravata e de dorit să se ajuste-ze cu vreo temă vânătorească, jacheta să fie în stil tweed, iar pantalonii scurţi — Brixen, pe picioare având şosete cu gheme amuzante şi pantofi, pe

vreme rea — cizme Wellington, din cauciuc verde. Pompoanele trebuie să iasă din cizme. Pălă-ria sau şi mai bine kepi trebuie să încununeze tradiţionalul costum de vânătoare engle-zesc.

Vânătoarea începe cu un mic dejun — ouă prăjite cu şuncă şi fasole, cârnaţi, pâine

prăjită cu unt şi gem, cafea.Ulterior, toate decurg con-

form ritualului stabilit. Mai întâi, se adună bacşişul pentru gonaci. Apoi, în rândul trăgă-torilor circulă un blocnot, în care fiecare pune câte 10 lire sterline, îşi scrie numele, nu-mărul de păsări, pe care, în opinia personală, echipa le-ar putea vâna în acea zi. Cel cu cea mai precisă prognoză se învredniceşte de acest jack-pot. De fapt, acest câştig doar că flatează orgoliul, deoarece, conform tradiţiei, şi vânătorii, şi gonacii intră într-o tavernă locală, unde câştigătorul celor 100 de lire sterline le cheltuie pe băutură.

Între timp, organizatorul ţine un scurt instructaj de si-guranţă, reaminteşte să nu se tragă în păsări albinos, pentru care pot fi amendaţi cu 25 de lire. Sunt planificate câteva goane. Numărul exact este sta-bilit de organizatorul vânătorii.

Se permite doar tragerea în păsările care zboară deasupra copacilor. Tot ce e mai jos de vârful arborilor constituie un

tehnica vânătorii

La fazan în Anglia şi SUA


tabu. În primul rând, e vorba despre un mauvais tone, în al doilea rând, e periculos, deoa-rece s-ar putea să se nimereas-că în vreun gonaci.

După vânătoare, culegăto-rii aduc păsările la o remorcă, în care se află un cadru din lemn. Fazanii se leagă în pere-che, după sex diferit. Această legătură se numeşte brace.

La încheierea goanei, or-ganizatorul dă semnalul de încetare a vânătorii şi toţi participanţii revin la parcare. Are loc numărătoarea finală a păsărilor. Toată lumea urcă în maşini şi se îndreaptă spre cea mai apropiată tavernă, la care ulterior vin şi gonacii. La o halbă de bere conversaţiile gălăgioase continuă.

E greu să-ţi închipui, dar pe la începutul secolului al XX-lea în sălbătăcia Dakotei de Sud (SUA) fazani nu existau. Pa-sionaţii de vânătoare au adus această pasăre, au eliberat-o în natură şi au încercat s-o înmul-ţească. Benefice au fost condi-ţiile naturale, în primul rând, şi

numărul mic de vânători. Mai mult decât atât, în timpul rece-siunii din anii '30 din America

şi celui de Al Doilea Război Mondial americanilor nu le era a vânătoare. Toate acestea au influenţat pozitiv creşterea numerică a fazanilor, care s-au răspândit în voie.

La începutul anilor '50 aici anual se vânau până la 1,7 mi-lioane de fazani. S-a introdus un program de creştere, con-servare şi control al efectivului numeric. Astfel, începând cu anul 1961, succesele vânători-lor au întrecut toate aşteptările. Numărul de trofee a crescut la 9 milioane de cocoşi pe an.

Aproape fiecare al cincilea cetăţean al statului, deţinător de pistol, s-a făcut vânător. În fiecare an, circa 200 de mii par-ticipau la vânătoare în Dakota de Sud — una dintre cele mai frumoase vânători, de mare avânt printre entuziaşti.

Totodată, a început să se dezvolte şi selecţia câinilor de vânătoare la fazan. Lumea a ră-mas surprinsă de faptul că rasa principală de câini pentru vâ-nătoare în Dakota s-a dovedit a fi Retriever-ul (Labrador-ul).

Deşi se pare că vânătoarea e mult mai frumoasă cu un co-poi. Clipele în care copoiul se

pregăteşte să ridice în zbor pa-sărea sunt splendide. America-nii deja vânează şi cu Kurzha-arul german, şi cu Springerul Spaniel englez. Retrieverii şi Spanielii ridică pe neaşteptate fazanii în zbor din diferite lo-curi.

În statul Dakota de Sud au apărut ferme, rancio, care, pe lângă activitatea agricolă prin-cipală, s-au specializat şi în vâ-nătoarea de fazani. În prezent această afacere nu este mai puţin dezvoltată decât în urmă cu 30-40 de ani. Sute de mii de vânători din întreaga lume vizitează mulţimea de ferme pentru o vânătoare fantastică.

Vânătoarea începe exact la ora 12. Luaţi aminte, nu di-mineaţa. Se vorbeşte că încă în zorii apariţiei această lege a fost adoptată de un fermier în-tr-o dimineaţă, la o ceaşcă de cafea. Acesta aşa a şi explicat, cum că dimineaţa el trebuie să-şi bea cafeaua, să-şi rezol-ve, în primul rând, probleme-le gospodăreşti, pentru a-şi întreţine familia. Cu atât mai mult că dimineaţa fazanii ies la drum pentru a ciuguli prin iarbă, ceea ce oferă vânătorilor o mai mare şansă de a-i vâna. La amiază însă fazanul se as-cunde în tufişuri şi vânătorul are nevoie de mai multă mă-iestrie pentru a-l descoperi şi a-l captura. Aşadar, fermierul a stabilit ca startul vânătorii să fie dat la ora 12.

Această lege de începere a vânătorii la ora 12 şi astăzi e în vigoare.

După А. ОvciNNikov şi v. Теremeţki

dicţionar

Cuvinte şi expresii vânătoreşti

Continuare din nr. 10, 2016

Zăgan, pl. zăgani. Vultur de mari dimensiuni, cu pieptul roşcat, cu gâtul galben şi cu un mănunchi de pene sub cioc. Vulturul de munte, denumit şi z ă g a n , ceahlău şi vultur băr-bos, îşi face cuibul între stânci-le ascuţite de munte, străjuind de la înălţime împrejurimile; lui rar când îi scapă din ghiare prada terestră sau pasărea în zbor (P. Dumitriu).

Zăplaz, pl. zăplazuri. Îngră-ditură de nuiele fixată în albia unei ape curgătoare (braţ de râu, râuleţ, gârlă) pentru a opri trecerea peştilor în josul apei. Către amiază z ă p l a z u l fuse-se întărit în apa Răutului, acum nu rămăsese pescarilor decât să întindă volocurile de la un mal la celălalt (I. C. Ciobanu).

Zăton, pl. zătoane. Loc pe cursul unui râu, cu apă domoa-lă şi adâncă. La z ă t o a n e se adună peştii, se grămădesc la ascunzinşurile din mal pentru o pauză de răgaz (A. Vlahuţă).

Zăvoi, pl. zăvoaie. 1. Pădure de luncă. 2. Vâlcea închisă şi îm-pădurită. Ceata vânătorilor de ocol ieşise de prin hârtoape şi z ă v o a i e la un câmp deschis, cu mirişti şi răzoare înierbate, unde şi unde cu desişuri de ste-jăriş şi porumbrei (C. Hogaş).

Zbarc, pl. zbarcuri. Lac mic, baltă. Nea Culiţă Covătaru nu prinse niciodată atâta peşte în Prut şi în lacuri mari din zonă, cât a prins într-o zi în z b a r c u -r i l e din lunca râului (L. Şep-tiţchi).

Zeu, pl. zei, aici în expresia Zeul Vânătorii. Divinitate de cult, căruia i se atribuie puteri şi însuşiri supranaturale, cre-zând că le ocroteşte viaţa şi le înlesneşte îndeletnicirile vitale ale vânătorilor. Ca prin minune scăpaseră de pojarul groaznic din pădure şi acum, ajunşi la luminiş, se închinau cu toţii Z e u l u i Vâ n ă t o r i i pentru salvarea lor (S. Marian).

Dr. hab. ANAtol eremiA


Suprafaţa totală a terenurilor de vâ-nătoare în Estonia este de 3,94 milioane de hectare, divizate într-o reţea cinege-tică de 10-15 mii de hectare. În mediul natural al ţării vieţuesc elani, cerbi, că-prioare, mistreţi, lupi, râşi, urşi, vulpi, iepuri — toate aceste animale fiind spe-cii de vânat. În rândul păsărilor sălbatice se înscriu cocoşul de mun-te, cocoşul de mesteacăn, fazanul, potârnichea, di-feriţi porumbei. Existenţa multor râuri mici şi mari, lacurilor, precum şi veci-nătatea mării asigură pre-zenţa unui număr conside-rabil de păsări acvatice.

Elaborarea politicii ci-negetice şi aplicarea pârghi-ilor statale de gestionare a domeniului vânătorii sunt puse pe umerii Ministeru-lui Mediului. Partener de cooperare cu Ministerul Mediului este cea mai mare organizaţie de ortaci — Societatea Vânătorilor din Estonia, cu care este încheiat un acord adminstrativ de executare a sarcinilor pri-vind efectuarea vânătorii. În conformitate cu acest acord, dreptul de uz vânătoresc este gratuit. Cu toate acestea, toţi vânători (inclusiv cetăţeni ai altor ţări) care doresc să meargă la vânătoare în Estonia sunt obligaţi să plătească o taxă anuală de stat pentru obţinerea autorizaţiei de a vâna în valoare de 10 euro (în Republica Moldova vânătorii plătesc 0,9 lei).

Societatea Vânătorilor din Estonia este cea mai mare organizatie non-gu-vernamentală din ţară şi are în rândurile sale circa 15 mii de membri, uniţi în 92 subdiviziuni regionale. Cotizaţia anuală a vânătorilor este de circa 400 Euro. Însă pentru a vâna anumite specii ei plătesc su-plimentar.

La sfârşitul lunii aprilie 2013 în Es-tonia s-a adoptat o nouă lege a vânătorii. Elaborarea ei a durat patru ani şi a con-stituit un focar de divergenţe şi nemulţu-miri. De aceea nu este surprinzător faptul că această lege a fost adoptată cu o marjă mică: pentru ea au votat 45 de deputaţi, împotrivă — 39 de parlamentari.

Legea a lăsat fără modificări ordinea de stabilire a reţelei de terenuri de vână-toare şi hotarele lor pe ansamblul ţării. În ea s-au definit regulile de urmărire şi de recoltare a animalelor sălbatice, actele doveditoare a dreptului de vânătoare, re-laţiilor dintre proprietarii de terenuri şi gestionarii de terenuri de vânătoare, com-

pensarea prejudiciilor de vânătoare a ani-malelor sălbatice si altele.

Noua lege cu privire la vânătoare nu a revizuit organizarea terenurilor cinegetice. Lista terenurilor de vânătoare şi a gestio-narilor a rămas neschimbată. Proprietarii pot face propuneri cu privire la repartiza-rea terenurilor de vânătoare sau de a iniţia o schimbare a gestionarilor.

Legea a obligat Societatea Vânătorilor din Estonia să organizeze un examen de teorie a vânătorii şi testare la tir, precum şi de eliberare a unui certificat de vânător sau a unui certificat de urmare e testării la vânătoarea de animale sălbatice mari.

Unde, când şi ce se vânează?Estonia are suficiente locuri de vână-

toare. Ţara este foarte slab populată, fapt care i-a permis să menţină natura şi me-diul în stare excelentă. În general, vânătoa-rea se organizează la cerbi, elani, mistreţi, căpriori, râsi, lupi, potârnichi, fazani ş. a.

Cotele de recoltare permise la toate speciile de vânat sunt stabilite anual, pen-tru fiecare zonă de vânătoare, ca urmare a monitorizării savanţilor-biologi, natura-listilor si gestionarilor de terenuri. Pe baza recomandărilor şi rezultatelor monitori-

zării, guvernul estonian poate impune re-stricţii şi interdicţii ale vânătorii. În cazul în care efectivul numeric al unor specii de vânat este în creştere evidentă, sporireşte numărul de licenţe de vânătoare. Elibe-rarea licenţelor ţine de competenţa soci-etăţilor vânătoreşti locale, care stabilesc, de asemenea, costul unei licenţe pentru

vânarea unui anumit ani-mal. In ultimii ani, licenţele pentru vânatul mare sunt scoase la licitaţie, fapt care conferă un anumit avantaj pentru vânătorii bogaţi şi străinii avuţi.

CăpriorulÎn prezent, populaţia

căpriorilor este foarte mare, ceea ce a determinat o creş-tere incredibilă a altor spe-cii, cum ar fi râsul şi lupul. Având în vedere condiţiile meteorologice, rata mor-

talităţii naturale în general este destul de mare; iarna severă poate reduce populatia acestora cu 30%. Căpriorii pot fi vânaţi stând la pândă, prin ademenire sau ur-mărire. Cel mai favorabil moment de vâ-nătoare este atunci când iarba încă nu a crescut prea mult. În 2015, de exemplu, au fost vânaţi mai mult de 11.000 de căpriori masculi.

MistreţulPopulaţia mistreţilor pe teritoriul es-

tonian a variat considerabil de-a lungul ultimelor câteva secole. Cu toate acestea, în ultimii ani se vede o anumită stabilitate. Mistreţul poate fi vânat pe tot parcursul anului. Vânătorilor li se permite să recur-gă la ambuscadă, urmărire, precum şi la vânătoarea cu gonaci

Mistreţul se vânează cel mai bine pe timp de iarnă, când pământul este acope-rit cu zăpadă şi animalul poate fi urmărit uşor cu ajutorul câinilor. În 2013, în Es-tonia au fost vânaţi peste 20 000 de porci. În 2015 — 2016, ca urmare a epidemiei de ciumă porcină africană, care a cuprins Po-lonia, Germania, Letonia, Lituania, s-a de-cis vânarea nelimitată a mistreţilor, pentru a reduce numărul acestora.

MapaMond

Vânătoarea în Estonia


În sâmbăta de 24 septembrie curent, la „Poieniţa Veselă“ din pădurea de lângă or. Anenii Noi, s-a adunat lume multă, lume bună.

Se ştie că la sfârşit de săptămână oame-nii obişnuiesc să iasă în sânul naturii să-şi mai scuture oboseala, să mai respire o gură de aer curat. De data aceasta însă, aici s-au adunat vânătorii să-şi sărbătorească Ziua breslei şi, totodată, să-l cinstească pe Sf. Eustaţiu, protectorul lor.

Tradiţional, fiecare colectiv primar porni dis-de-dimineaţă să-şi amenajeze coliba vânătorească, cu toate frumuseţile ei: ici nişte trofee valoroase, dincolo o ex-poziţie interesantă de imagini fotografice, care oglindesc activitatea vânătorilor, iar alături, „obligatoriu“, era pus la foc câte un cazan cu apă clocotindă în aşteptarea peştelui şi bucăţilor de carne pentru apeti-santul final — ciorba vânătorească.

La festivitate au participat 15 colective din satele raionului, membrii cărora au ve-nit nu numai să demonstreze cine sunt, de unde sunt şi cât de buni sunt, şi nu numai să cânte, să danseze şi să se veselească, ci şi să se măsoare într-un şir de confruntări deschise, demonstrându-şi abilităţile acu-mulate pe parcursul anilor.

La sărbătoare ortacii din Anenii Noi i-au avut oaspeţi de onoare pe dl Alexan-dru Barbăroşie, preşedintele Consiliului raional, dl Sergiu Boroda, şeful Inspec-toratului raional de poliţie, alte persoane oficiale.

Un interes deosebit l-au stârnit com-petiţiile la tir sportiv, o probă fierbinte în competiţia vânătorească. Cel mai iscusit ţintaş s-a dovedit a fi Vadim Păvălache din Ţânţăreni, fiind urmat de Vasile Paşcan

din Anenii Noi (locul II) şi Alexandru Vo-loveţ din Creţoaia (locul III).

Vânătorii şi-au demonstrat şi bicepşii la proba de haltere. Vladimir Ilişov din Zolotievca poate fi numit voinicul numă-rul unu al sărbătorii: el s-a învrednicit de primul loc. Nu mai puţin spectaculoasă a fost tragerea otgonului, unde, pe lângă puterea fiecăruia, era pus în joc şi spiritul

de echipă. Aici s-a evidenţiat colectivul de vânători din Calfa.

Atleţii depuneau eforturi la probe gre-le, dar unii ortaci — lângă cazanele abu-rinde, căci trebuiau să uimească lumea prin măiestria culinară. Bucatele pregătite de bucătarii colectivului din Anenii Noi i-au dat gata pe toţi gurmanzii prezenţi la degustare.

Colectivul din Varniţa a amenajat foarte frumos sălaşul vânătorilor, pentru care înfăptuire s-a învrednicit de premiul întâi. Entuziasmat, Igor Caminschi, mem-bru al Consiliului ST Chişinău a SVPM, a ieşit în faţa lumii şi a dăruit echipei câşti-gătoare un căţeluş de toată aprecierea din

neamul faimosului său patruped Carlo.Serbarea a reuşit de minune, vânătorii

s-au veselit din plin, iar cântecele au răsu-nat în „Poieniţa veselă“ până seara târziu.

ioN coDru

ElanulÎn prezent, Estonia se poate mândri

cu o populaţie optimă de elani. În 2015, mai mult de 4.000 au fost vânaţi. Peri-oada de împerechere a elanilor durează de la sfârşitul lunii august până la înce-putul lunii octombrie. In acest răstimp se desfăşoară aşa-zisa vânătoare „vabu", care are drept scop simularea muge-tului masculului şi ademenirea lui în locul de pândă a vânătorului. Din oc-tombrie până în noiembrie, vânătoarea de elani se permite să se facă cu gonaci, vânaţi putând fi şi viţeluşii de un an.

CerbulÎn Estonia există cea mai mare po-

pulaţie de cerbi din Europa. Vânătoarea începe la jumătatea lunii septembrie, din momentul urmăririi şi se termină în luna noiembrie. Metodele de vâ-nătoare sunt identice cu cele aplicate

la vânătoarea de elani. O vânătoare la cerb costă 300 Euro. În cazul dobândi-rii unui trofeu, vanatorul plăteşte o taxă suplimentară pentru calitatea coarne-lor, conform taxelor stabilite.

Legea armelor Conform datelor din luna ianuarie

2016, procurarea armelor în Estonia e la un nivel stabil, scăzut. În conformita-te cu legea estoniană, armele de foc pot fi achiziționate pentru vânătoare, sport, autoapărare, protejarea proprietății, ac-tivitate profesională sau pentru colecție. Conform registrului, în Estonia sunt circa 60 000 de arme de foc şi deţinători de arme - aproximativ 30 000. Aceasta înseamnă că fiecare proprietar dispune în medie de două unități. Mai mult de jumatate dintre posesorii de arme sunt vânători. În Estonia, permisul pentru armă poate fi eliberat persoanelor care au mai mult de 18 ani, procurarea aces-teia fiind permisă de la vârsta de 21 ani. Pentru a obține un permis de armă este necesar să se prezinte un certificat de la medicul de familie şi medicul psihia-tru, de asemenea, trebuie să susţii şi un examen special.

Ziua vânătorului

Dispoziţie sărbătorească la Anenii Noi


patriMoniu

Muzeul Ion BudulaiUnde se află? Ce prezintă

acest muzeu? Cine o fi fost sau este Ion Budulai?

Aceste întrebări mi s-au iscat, de cum am auzit de exis-tenţa ăstui muzeu, „Ion Budu-lai“. Şi nu m-am lăsat, până nu m-am ales cu răspunsuri.

Aşadar… La nici 50 de kilometri de Chişinău, şi la o distanţă de 14 kilometri de Orhei, este un sătuc, Ocniţa-Răzeşi, cu doar 319 locuitori, conform recensământului din 2004, o vatră care face parte din comuna Cucuruzeni. De la 1559 încoace, Ocniţa-Răzeşi îşi numără anii, trecând prin sita vremii evenimente, fapte, oameni… Fără doar şi poate că multe a văzut şi multe a cu-noscut această localitate de-a lungul istoriei, dar prea puţine dovezi au rămas prin negura de vremi, care să vorbească gene-raţiei de azi şi de mâine despre

modul de viaţă şi îndeletniciri-le înaintaşilor lor. A trebuit ca într-o bună zi Ion Adomniţei,

unul dintre gospodarii de aici, cu mâini de aur, să fie rugat de o bătrânică, ajunsă la vârsta de vreo optzeci de ani, ca să caute buba de ce, de ani la rând, nu arde niciun bec în casa mătuşii. Şi, scotocind cablul electric, ba ici, ba colo, ca să afle care-i cau-za, de ce nu-i lumină, a ajuns şi în podul casei… Acolo, ce-i vă-zură ochii? Fel de fel de obiecte vechi-străvechi, cândva nelipsi-te în viaţa şi activitatea ţărani-lor, unele dintre ele vorbind şi despre îndeletnicirile înaintaşi-lor, care şi-au dus demult-tare demult paşii pe aceste locuri.

— Atunci s-a aprins o scân-teie în mine şi mi-am zis: Ce-ar fi să încropesc un muzeu al satului?

Şi scânteia ceea a crescut într-un foc mare, care, cu tre-

cerea anilor, arde în mine din ce în ce mai tare!

Au trecut de-atunci vreo

zece ani… În acest răstimp, Ion Adomniţei a adunat circa 20 de mii de exponate. O bună parte bucură ochii vizitatorilor

care trec pragul celor două în-căperi, înălţate într-un loc de basm, pe malul unui iaz mare şi frumos, străjuit de o păduri-ce plină de freamăt, ce se întin-de pe o suprafaţă de 40 de ari — proprietate privată a acestui om îndrăgostit de plai şi neam.

— Acum zece ani mai pu-teai găsi prin satele noastre, deopotrivă şi în Ocniţa-Răzeşi, multe obiecte ce au aparţinut, au slujit neamului, ca să poată vâsli înainte prin vremi, obiecte

ce denotă creaţia, cultura, înde-letnicirea părinţilor, bunicilor, străbunicilor noştri. Sunt îm-păcat sufleteşte că bunul Dum-nezeu, cu ani în urmă, a aprins această idee în mine — de a în-temeia un muzeu. Acum doar putem constata că ceea ce a fost 10-20 de ani în urmă — acel tezaur al fiinţei noastre, păstrat din generaţie în generaţie, în mare parte a fost distrus, irosit: fie că a fost dus la fier vechi, fie că a fost aruncat la gunoi sau fie că a ajuns peste hotare pe un preţ de nimic. Tineretului de azi nu-i pasă de ceea ce-i vorbeşte despre identitatea lui, despre istoria neamului. Uite-aşa o să rămânem, în acest colţ de lume, ca nişte strigoi.

Nu-i vorbă, vin la muzeu copii, elevi din satele raionu-lui, vin turişti din alte locali-tăţi ale republicii, dar, totuşi, un interes sporit faţă de acest

patrimoniu îl manifestă stră-inii, sosiţi din diferite state europene. Ce să vă zic? Una doare, alta bucură… Cine a trecut pragul acestui muzeu, cu siguranţă, nu regretă. În-tr-o încăpere, numită Muzeul obştesc, vizitatorul poate ve-dea diverse exponate de cult, etnografie, numismatică, radi-otehnică etc., etc. În altă încă-pere, numită Muzeul militar, poţi vedea, după cum spune dl Adomniţei, ceea ce n-ai să vezi


nici la Muzeul Armatei Naţio-nale. Nu-i de mirare: are Ion Adomniţei o pasiune aparte pentru arme, că nu degeaba o viaţă a purtat puşca la vână-toare şi a tot mângâiat-o ori de câte ori punea mâna pe ea. Nu scapă nici azi momentul ca să nu spună: Eu am avut ocazia să vânez împreună cu admirabilul artist Mihai Volontir! Iar când vine vorba despre Muzeul de arme, acest sfătos, cunoscător de multe, îţi poate povesti ore şi zile în şir despre nenumă-ratele exponate, despre istoria fiecăruia dintre ele.

— Sunt expuse în muzeu arme de luptă, săbii, scuturi de pe vremea lui Ştefan cel Mare. Sunt arme şi muniţii, cu care au luptat bunicii şi străbunicii noş-

tri în timpul Primului şi celui de Al Doilea Război Mondial. Vizi-tatorii pot vedea în acest muzeu arme franceze, arme cu creme-ne, care se încarcă prin ţeavă, berdanca americană, un nagan de pe vremea ţarului Nicolai al Rusiei, fabricat în 1916 şi, bine-înţeles, arme de vânătoare…

Şi toate acestea într-un muzeu mare dintr-un mic să-tuc, despre a cărui existenţă, cu siguranţă, mulţi n-am fi auzit, dacă dl Ion Adomniţei nu ar fi întemeiat acest templu al me-moriei.

— Dar de ce ăst edificiu cultural poartă numele „Ion Budulai“? l-am întrebat, în cele din urmă, pe dl Adomniţei.

— Stăteam şi eu cândva la cumpene, cum să-l botez? M-a scos atunci din încurcătură primarul nostru, sfătuindu-mă: Pune-i numele „Ion Budu-lai“, că doar cu aşa poreclă te ştie satul…

Acum, de „Ion Budulai“ ştie o lume, nu doar la Ocni-ţa-Răzeşi, unde demult aşa-l poreclesc.

ioNel căpiţă

punct pe i

Cum de s-a întâmplat una ca asta — ni-ciun vânător nu-şi dă seama. Astfel, precum s-a exprimat şi dl Neculai Şelaru, preşedintele executiv al Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, „vânătorilor moldoveni le rămâne doar posibilitatea vânării vulpilor şi şacalilor, câinilor vagabonzi şi pisi-cilor hoinare, ciorilor, coţofenelor şi altor câ-teva specii de un interes vânătoresc mai mic“. Păi, nu-i bătaie de joc?

Dispoziţia e stricată… Lumea se revoltă…

Dar iată că am ajuns şi la deschiderea vână-torii la fazan. Preşedinţii de colective primare insistă asupra instruirii, pun accent pe tehnica securităţii, legislaţie şi ordinea de vânătoare, amintesc alte lucruri importante, vânătorii însă continuă cu întrebările: de ce, cât mai poate dura o asemenea atitudine sfidătoare? Unde sunt, până la urmă, argumentele Minis-terului Mediului care a închis vânatul? Şi care e vina noastră, totuşi?

Acum, iată, şi raţa s-a înmulţit — Slavă Domnului! Şi migraţia a început, dar vânătoa-rea… e interzisă. De ce? Cine crede că vânat e puţin? Ministrul? Cine numără? Ministrul? Când şi cum? Poate Ministerul Mediului cu toţi ai lui? Păi, cine i-a văzut pe aceşti birocraţi

să umble prin văi şi bălţi întru paza, întreţine-rea, numărarea animalelor sălbatice? L-a zărit cineva măcar pe vreunul, la cravată şi cu mă-nuşi albe?

Da, vorbeam de vânătoarea la fazan, adus pe meleagurile noastre, crescut, înmulţit şi elibe-rat în natură, desigur, nu de minister, ci tot de noi — SVPM, dar dispoziţia vânătorilor, pre-cum vă spun, e foarte proastă, cu ghimpi, pen-tru că, pe alocuri, se mai crede că noi, vânăto-rii, suntem „canibali, ucigaşi, terorişti“. Asta e!

Stau şi mă gândesc: ce-i de făcut mai de-parte? Mă adresez tuturor colegilor: Să stăm cu mâinile în sân? Să aşteptăm? Cât? Ce să aştep-tăm? O nouă umilinţă? Dat fiind faptul că mă-car o lege cinegetică ca lumea până acum nu-i. Avem sus-puşi incompetenţi, meschini, răi, răzbunători, cocoţaţi în fotolii de conducere.

Oameni buni, haideţi să clarificăm lucru-rile, până la urmă, să luăm o atitudine seri-oasă, gospodărească. Cât se mai poate? Iubit Guvern, stimat Parlament! Când vă dumeriţi şi luaţi măsuri? Când binevoiţi să ne onoraţi cu o Lege a dreptăţii? Nu de alta, dar… a ajuns cuţitul la os!

boris pleşcA, vicepreşedintele Consiliului ST Criuleni, Membru de Onoare al SVPM

Cuţitul — la os!În aşa-zisul „război“ dintre Ministerul Mediului şi Societatea Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova, noi, vânătorii, desigur, nu am lăsat mâinile în jos. Am luptat cum am putut, dar şi am muncit, am amenajat terenurile, am creat condiţii pentru faună pe timp de iarnă, adăposturi, hrănitori cu toate cele necesare, am efectuat multe alte lucrări biotehnice, dar… când am ajuns la deschiderea sezonului, sperând la un proiect de hotărâre a Guvernului Republicii Moldova cât de cât în favoarea noastră, ne-am pomenit cu o altă „surpriză“ — restricţii peste restricţii, din… pod.


magnum cucereşte lumea

Înainte de Al Doilea Război Mondial, în Europa de Vest adesea se utilizau puş-ti de vânătoare cu alice cu camera de 65 mm lungime. Cu toate acestea, în ultimele două decenii în străinătate pe scară largă s-au răspândit armele cu cartuşe de 70 mm, dat fiind faptul că în majoritatea ţă-rilor utilizarea alicelor de plumb, amenin-ţătoare pentru mediu, a fost limitată (chiar interzisă). Odată cu trecerea la alicele din oţel (mai uşoare decât cele de plumb) s-a impus mărirea acestora. Ca urmare, alicele de oţel sunt cu 1–2 unităţi mai mari decât cele de plumb, fapt care a dus la lărgirea camerei detonante.

Printre vânători există percepţia că Magnum diferă de cartuşele standard printr-o gamă semnificativ mai mare de nimicire a vânatului. Cei mai mulţi vână-tori le folosesc la gâşte, dat fiind că acestea pot fi vânate de la o mai mare distanţă. În legătură cu acest fapt este interesant de ştiut în ce măsură muniţiile de producţie internă sunt mai eficiente decât cele Stan-dard şi Cu bătaie lungă.

criterii de testare

Jurnaliştii au testat trei tipuri majore de cartuşe CSM Industria: Standard 12/70, Magnum şi Cu bătaie lungă. Tragerea s-a efectuat cu alice № 3 la distanţe diferite. În general, cu toate cartuşele au fost înre-gistrate rezultate bune. Alegerea între car-tuşele Magnum şi Standard depinde mai mult de preferinţele vânătorilor, condiţii şi vânat. Au fost testate anume cartuşele de calibrul 12, acesta fiind în prezent cel mai masiv.

Nomenclatorul cartuşelor

Cartuşul Standard de calibrul 12 se în-carcă în tubul de 70 mm şi mai rar — în

cel de 65 mm, cu o încărcătură de 28-34 grame: pentru standard sunt acceptate 32 de grame. Urmează Semimagnum: acest

cartuş, cu tubul standard de 70 mm, se încarcă cu alice de o fracţiune mai mare, din contul utilizării prafului de puşcă mult mai puternic, care permite ca încărcătura de 36 şi 40 de grame de alice să fie împroş-cată cu iuţeala scontată. Drept standard, producătorii iau 36 de grame.

Magnum se încarcă de acum în tubul de 76 mm, cu o cantitate de 40—50 grame de alice. Cel mai frecvent se găsesc încăr-cături de 44 sau 46 grame de alice. Şi, în sfârşit, Supermagnum — un cartuş cu tu-bul de 89 mm şi o încărcătură de 50—55 grame de alice.

De ce cartuşul magnum?

Producătorii răspund într-un singur fel: pentru siguranţa cea mai mare de tragere asupra vânatului, atât pe distan-ţe obişnuite de 25—35 metri, cât şi pen-tru ţintirea vânatului de la o distanţă de până la 50 metri. Deoarece, în cazul în care în cartuşul Standard de calibrul 12 (fracţiunea № 3, încărcătură de 32 grame) se conţin 136 de alice, atunci în cartuşul Magnum de calibrul 12 (fracţiunea № 3, 46 grame încărcătură) sunt 202 alice. Adică, încărcătura cartuşelor Magnum este mai densă decât cea a cartuşelor de tip Stan-dard.

Se presupune că tragerea cu cartu-şe Magnum este posibilă pe distanţe mai mari decât cu cartuşe Standard. Ce anu-me dă mărirea încărcăturii de pulbere şi alice în acest cartuş? Este absolut evident că mărirea încărcăturii de pulbere, care ri-dică presiunea în ţeavă, este cauzată doar de necesitatea de a împinge alicele cu o masă mai mare. În privinţa vitezei alice-lor, cartuşele Magnum şi Standard sunt la egalitate. Aceasta înseamnă că „puterea de distrugere“ a alicelor este aceeaşi, dar nu-mărul de alice în cartuşul Magnum este de aproape două ori mai mare şi, deci, pro-babilitatea de a reveni acasă cu vânat este mai mare.

trageri la poligon

Pentru a spulbera toate îndoielile cu privire la cartuşele Magnum şi Standard, produse de CSM Industria, mai mulţi ex-perţi şi jurnalişti au efectuat un simplu test. În acest scop au fost luate trei cartuşe. Şi din obişnuita puşcă de calibrul 12 le-au tras de la o distanţă de 30, 50 şi 75 de metri în ţinte de 100 de fracţiuni.

Anterior au fost numărate alicele din fiecare cartuş de testare. După trageri s-au numărat şi alicele care au lovit ţinta, astfel determinând concentraţia lor.

Distanţa non-standard de 75 de metri a fost aleasă din două motive: în primul rând, pentru a răspunde la întrebarea dacă este posibil de a trage cu cartuşe Magnum la astfel de distanţe. În al doilea rând, în cele trei cartuşe de testare unul a fost spe-cial, cu care, la declaraţia producătorului CSM Idustria, se poate vâna de la o distan-ţă de 100—120 de metri.

Ulterior, calea cartuşelor a urmat spre poligon, unde, de asemenea, au fost efec-tuate trageri de testare.

Pentru început, unul câte unul, de la suport, s-au tras toate cartuşele de la dis-tanţa de 30 de metri, apoi de la 50 şi, în sfârşit, de la 75 de metri. Dintre dispo-zitivele de tragere (s-a utilizat Browning Cynergy cu ţevi de 760 mm, choke), pe ţeavă s-a aflat doar şina şi cătarea, aşa că tragerea la distanţa de 75 de metri nu a fost foarte convenabilă.

Rezultatele tragerilor sunt prezentate în tabelul de mai jos:

arMe şi Muniţii

Cartuşe produse de SCM IndustriaFondată în anul 2001, întreprinderea SCM Industria produce muniţii de vânătoare de o calitate excelentă — Standard, Magnum şi cartuşe cu alice cu rază de acţiune mare. Mai mulţi experţi independenţi şi jurnalişti au testat aceste cartuşe şi au confirmat eficacitatea lor.


Masa încăr-căturii

nu-mărul

alicelor

tragere de la 30 m

de la 50 m

de la 75 m

de la 100 m

Standard 12/70 32 135 45 29 12 —

Magnum 12/76 46 202 47 26 18 —

Cu bătaie lungă 12/70 35 151 1 1 — 3

Fireşte, tragerile la poligon la nivel de amatori nu exprimă adevărul în ultima instanţă, ele însă permit să se aprecieze la general raportul eficienţei diferitor tipuri de muniţii.

Concluzii

S-a constatat: în primul rând, alice-le № 3 cu uşurinţă parcurg distanţa de 75 de metri, împuşcate atât din cartuşul Standard, cât şi din Magnum; în al doilea rând, cartuşele Magnum au o concentraţie mult mai uniformă pe distanţe de 30 şi 75 de metri, în comparaţie cu cartuşele Stan-dard, fapt care sporeşte probabilitatea de a lovi ţinta la distanţă mare. Deşi ar trebui să remarcăm că, la o distanţă de 50 metri, cartuşul Standard s-a dovedit a fi superior faţă de cartuşul Magnum.

Dar să ne oprim şi la muniţiile trase de la o distanţă de 100 metri. Este un mit sau o realitate? Cartuşele SCM Periferic, aşa cum demonstrează studiul nostru, consti-tuie o realitate!

La tragerile de la distanţa de 75 de me-tri, acest cartuş este ca un glonţ care lasă în ţintă o gaură de 18 mm. Dar atunci când se trage de la o distanţă mai mare de 75 de metri este şi mai interesant.

Containerul cu alice se răsuceşte în aer şi se împrăştie semnificativ deasupra liniei de ochire. Judecând după rezultate-le tragerii, utilizarea unui astfel de cartuş la vânătoarea de păsări sălbatice are rost doar de la distanţa de 90 de metri sau mai mare, iar trăgătorul trebuie să ochească ţinta cu nu mai puţin de un metru mai jos.

Cartuşul Cu bătaie lungă este foarte bun pentru vânătoarea la gâşte, în cazul în care împuşcătura se produce, de obicei, la distanţe extrem de lungi. Dar mai poate fi folosit şi la alte specii de vânat, de exem-plu, la vulpi.

În concluzie observăm că toate cartu-şele CSM Industria, utilizate la testare, au demonstrat rezultate excelente. Prin ur-mare, alegerea între muniţia Magnum şi Standard depinde în întregime de perfor-manţa armelor, tipurile de vânătoare şi de preferinţele vânătorilor.

istoria invenţiilor

Praful de puşcăPraful de puşcă a fost descoperit, se pare accidental, de alchimiştii din China, care încercau, de fapt, să obţină aşa–numitul elixir al vieţii. Iniţial nu a fost folosit ca agent exploziv în conflictele militare, ci doar ca ingre-dient în fabricarea artificiilor, dar curând fu, totuşi, introdus în arsenalul armatei chineze.

Odată cu inventarea armelor de foc, praful de puşcă va fi folosit pe scară lar-gă. Bizantinii cunoşteau deja în anul 671 un amestec exploziv de colofoniu (răşi-nă de conifere din care este îndepărtată, prin încălzire, terpentina), sulf şi salpe-tru (nitraţi de amoniu, bariu, natriu sau potasiu), acest amestec fiind cunoscut în istorie ca focul grecesc descoperit de Kallinikos din Heliopolis.

Alte urme istorice din secolul XI sunt cele din Siria, unde este la fel amintită folosirea în războaie a amestecurilor ex-plozive cu salpetru purificat. Praful de puşcă, până la descoperirea explozivilor de azi, este singura materie folosită în ar-tilerie sau alte arme de foc.

Elementele utilizate la fabricarea prafului de puşcă sunt salpetrul sau azotatul de potasiu (aproape jumătate din compoziţia totală) şi sulful (aproxi-mativ 25%). Pe lângă ele se mai folosea cărbune, uneori în amestec cu diferite

alte elemente, în funcţie de destinaţia dispozitivului creat. Salpetrul produce oxigenul necesar arderii celorlalte in-grediente.

Cărbunele oferă carbonul care, în combinaţie cu azotatul de potasiu, va crea un efect exploziv puternic, capabil să proiecteze un corp greu la o distanţă apreciabilă.

Un salt de calitate excepţional în dez-voltarea armamentului a avut loc atunci când în Europa, datorită unei cunoaşteri avansate a tehnicii de topire a metalelor, a apărut ideea folosirii diferite a prafului de puşcă (amestec de nitrat de potasiu, carbon şi sulf, inventat în China, dar ob-ţinut în Europa doar în sec. XIV), care nu mai este substanţa explozivă de lansat cu catapulta, ci combustibil pentru mor-tiere (realizat cu tehnici similare celei de topire a clopotelor) pentru a arunca pro-iectile împotriva grupurilor înarmate şi a fortificaţiilor.


E destul să pronunţi numele Marcel Borozan printre vânătorii din câmpia Sorocii şi ai să auzi: „Este un bun vână-tor, un om sociabil, sincer şi de cuvânt, un admirator deosebit al Naturii“.

Mi s-a întâmplat „să descopăr“ astfel de aprecieri în adresa lui Marcel Borozan, poposind zilele trecute în ţinutul Sorocii. Dar, desigur, n-am întârziat să culeg şi pă-rerea dlui Dumitru Zgardan, un om din-

tr-o bucată, care de ani buni e preşedintele Consiliului Subdiviziunii Teritoriale So-roca. Domnia sa, fără a ezita, a prins a-l caracteriza:

— E foarte disciplinat, responsabil şi întreprinzător. Ca preşedinte al colectivu-lui primar, este un bun organizator, parti-cipă de-a valma cu ortacii săi la lucrările biotehnice. E pe linia întâi la pregătirea şi distribuirea hranei pentru fauna sălbatică, în perioada de iarnă, dar şi la contracara-rea braconajului. Drept dovadă, pe tere-nurile de vânătoare de la Racovăţ este mai mult vânat, decât în alte părţi.

Curiozitatea, desigur, m-a „împins“ să-l cunosc şi eu mai îndeaproape pe acest Borozan şi să povestesc şi altora despre vâ-nătorul şi preşedintele colectivului primar de la Racovăţ, Soroca.

E născut în 1976, în Racovăţ, sat mare, care conform recensământului din 2004, avea 3770 de locuitori.

— Dar de când, din ce an sunteţi vână-tor, îl întreb pe Marcel Borozan?

— E-he-he! De la vârsta de 10 ani! Îmi

răspunde entuziasmat.— E posibil aşa ceva? Îl întreb nedu-

merit.— Cum să nu? Doar, pentru a fi vâ-

nător, principalul nu e arma, ci pasiunea! Dacă ai această pasiune, de acum eşti vâ-nător.

Arma însă am procurat-o acum vreo şase ani. Mi-am cumpărat una simplă, TOZ 63, şi-s mulţumit de ea. Doar, ştiut

lucru, ieşim la vânătoare nu pentru a ne întoarce acasă cu vânat la şold sau în spate. Avem, Slavă Domnului, cu ce ne înfrupta: unul dintre vânătorii mei are fermă de nu-trie, altul de păsări, nici ceilalţi nu ducem lipsă de animale pe lângă casă. Pasiunea vânătorii, plăcerea de a fi în contact direct cu Natura-mamă, e ceva ce nicidecum nu-i poţi explica celui care nu are această pasiune.

Pe mine, bunăoară, mă pasionează comportamentul, relaţia dintre om şi ani-malul sălbatic. Această pasiune o am de mic: mi s-a născut, umblând cu vânătorii prin coclauri… Avea şi tata puşcă… Mi-am dorit mult să devin vânător. E un vis împlinit. Mi-i dragă să văd în natură cât mai multe vietăţi sălbatice, să am ce ară-ta şi copiilor. Avem, cu soția Sorina, trei îngeraşi: Mihai, Nătălița şi Mărioara.

Noi, vânătorii, ce facem? Construim hrănitori, le punem de mâncare animale-lor, căutăm să le asigurăm liniştea, nu dăm voie cuiva să le sperie… şi sălbătăciile se apropie, fără teamă, de hrănitori.

Avem destul fazan, iepure, bursuc, că-prior… într-o pădurice.

Aflându-ne, cu grijă de vânat, ne cu-noaştem de acum „la faţă“. Animalele s-au deprins cu noi şi nu se tem de om, vin seara în voie la hrănitori. Mai bine s-ar teme…

Cum, Doamne, să tragi cu arma în animalul care se uită la tine, te admiră?

Ce a făcut, ce a dres Marcel Borozan, dar şi-a adunat un colectiv de vânători, aleşi pe sprânceană…

Acum trei-patru ani umbla la vână-toare, pe moşia satului natal, ataşat la un colectiv de vânători din Soroca. De ce? Pentru că în Racovăţ, cu cele două mii hectare de terenuri de vânătoare, nu erau alți membri ai Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova. Cunoscându-şi bine consătenii, alături de care a crescut, s-a apucat cu tot dinadinsul, să-şi înteme-ieze un grup de vânători.

— Am păţit şi eu cu atragerea unor băieţi de treabă în rândul vânătorilor, ca în povestea ceea cu ursul la miere: la în-ceput oamenii îl trăgeau, cât puteau, de urechi spre stupul de miere, iar ursul nu vroia, s-a tot opus până i-au rupt şi ure-chile ca să-l vadă mâncând şi el la fagure, dar când Moş Martin a prins gustul mierii, i-au smuls şi coada trăgându-l înapoi de la prisacă, şi nu se dădea dus.

— Şi, totuşi, domnule Borozan, ați gă-sit acea cheiţă, pentru a ajunge la sufletul fiecăruia, ca să îndrăgească într-atât de mult vânătoarea şi vânatul…

— Dacă vă duc pe unde ştiu eu şi cum ştiu eu, în nişte locuri de basm, parcă as-cunse de ochiul omului, veniți cu actele în regulă, de membru al Societăţii Vânători-lor şi Pescarilor!

Al naibii de frumoasă e natura la noi! Deocamdată, suntem şapte vânători,

dar unu şi unu: Igor Branişte, Sergiu Carp, fraţii Andrei şi Marcel Noviţchi, Nicolae Andronic, Tudor Chiriliuc.

Când dl Borozan a pronunţat cifra „şapte“, numărul ortacilor din colectivul pe care l-a întemeiat, nu ştiu de ce m-am gândit şi mi-am zis tot atunci: şapte zile-n săptămână, şapte minuni ale lumii, şapte ani de-acasă.

ioNel căpiţă

eseu

Vânător… la zece ani


Teoretic, un câine „bun la toate“ nu poate fi găsit cu uşu-rinţă.

Să amintim doar, în linii generale, că un asemenea câi-ne trebuie să areteze cu egală dexteritate şi pasiune diferite vânaturi la câmp, la baltă şi la pădure, apoi să le şi aporteze cât se poate de conştiincios, chiar dacă e vorba, de pildă, de o raţă căzută, pe întuneric, în stuful cel mai des; mai trebuie şi să pătrundă, pe cât va putea, în câte o vizuină de vulpe sau de viezure, iar la nevoie să facă şi pe limierul expert, căutând, pe urma de sânge, vânatul mare rănit, pe care să-l poată descoperi, chiar şi a doua zi după împuşcătură…

Ei bine, prietenul meu Ti-berică pretinde că bracul său sârmos, pe nume Bil, este un câine „universal“ — un fapt incredibil, dacă nu s-ar grăbi chiar el să adauge, faţă de cei care s-ar mira prea tare sau ar clătina sceptici din cap — cum că această „universalitate“ se referă, exclusiv, la sectorul ali-mentar, în sensul că Bil poate mânca „de toate“ şi oricând. Acest „de toate“ ne duce la în-tâmplarea în urma căreia ami-cul Tiberică a câştigat, graţie fidelului său colaborator, un pariu de prestigiu, nu atât prin valoarea sa intrinsecă — o mo-destă cutie de cartuşe „Meta-loglobus“ — cât prin aureola, oarecum ciudată, ataşată de atunci încoace inimosului său brac.

• • •Discuţia a pornit în timpul

unui popas de masă, pe câmp. Eram trei prieteni, porniţi la iepuri, la picior, însoţiţi de cei trei câini ai noştri. Pe când ne scoteam diverse pacheţele din rucsacuri, aceştia stăteau disci-plinaţi, urmărind foarte atenţi

toate gesturile noastre. Am aruncat, la un moment dat, o felie de pâine unuia dintre câini, care a mirosit-o dispre-ţuitor, abandonând-o imediat; un altul a luat-o încercând s-o mestece, apoi a abandonat-o şi el, oarecum dezgustat, dar Bil a înşfăcat-o urgent, înghiţind-o repede. Tiberică, stăpânul său, s-a adresat zeflemitor celorlalţi doi:

— Bine, măi, dar ce fel de câini aveţi voi de nu mănâncă nici pâine? Ce le daţi? Numai fripturi şi prăjituri?

— Nu chiar aşa, a replicat unul, dar nici pâine goală — câinele meu mănâncă numai alimente gătite după cărţile de specialitate.

— Cum vine asta, măi? Nu mănâncă de toate?

— Nu, căci nu-i dau eu ori-ce. Nu vreau să-l fac, ca pe câi-nii de pripas, înghiţind tot ce îi cade în vârful botului, ba mai furând şi câte un ou din cuibar. Ăsta-i semn că n-are ce mânca acasă…

— Ba pardon, sări ca ars Tiberică, Bil al meu nu e ţinut în mizerie, dar l-am învăţat să mănânce de toate, aşa că el găseşte de mâncare oriunde şi oricât, şi este, în privinţa asta, un câine „universal“.

S-a încins atunci o discu-ţie aprigă cu privire la hrana adecvată câinelui de vânătoare, Tiberică susţinând categoric „universalitatea gastronomi-că“, iar celălalt amic, tot aşa de categoric, „alimentaţia speci-fic canină“, singura raţională şi de natură a-i da câinelui nu numai forţă, ci şi, mai ales, di-băcie… Văzând că nu cad, în niciun chip de acord, Tiberică

a fost întrebat dacă câinele lui mănâncă fructe, la care Tiberi-că a răspuns placid: absolut de toate.

Şi atunci, pentru a rezolva controversa, cei doi au făcut pariu, pe o cutie de cartuşe. Bil trebuia să-şi dovedească „universalitatea“, consumând, pe loc, struguri, prune şi… dovleac, altele mai „acătării“ nefiind la îndemână. În faţa lui Bil au fost aduse un rest de ciorchine de strugure, câteva prune cam viermănoase şi o bucată dintr-un dovleac spart, găsite toate într-un colţ de liva-dă părăsită.

Bil, deşi înghiţise până atunci diverse resturi alimen-tare, se uită, totuşi, foarte atent la manevrele stăpânului său, care aranja foarte meticulos aceste „diverse delicatese“ pe un rest de plastic.

Am constatat, spre stupoa-rea noastră, că, la o scurtă co-mandă, Bil s-a repezit asupra lor, „ca din puşcă“, înfulecând de-a valma, într-o clipită, tot ce era în faţa lui, cu sâmburi, cu ciorchine cu tot… — câştigând astfel, categoric, pariul stăpâ-nului său.

• • •Povestea, desigur, s-ar fi

putut sfârşi aici, dacă toate cele de mai sus n-ar fi avut o urmare — să-i zicem de „şoc“. Continuând noi vânătoarea, Tiberică trage într-un iepure, Bil fiind pe punctul de a-l şi prinde, tocmai când, împle-ticindu-se, iepurele îşi căuta scăparea într-un mic lan de porumb. Ne oprim bineînţe-les cu toţii la marginea lui, să-l aşteptăm să vină cu iepurele, căci Bil era, printre altele, şi un pasionat aportor. Dar iată că minutele trec şi trec, fără ca Bil să apară şi nu-l mai auzeam chefnind, semn că, desigur, prinsese iepurele. Văzând că nu mai vine şi oarecum îngri-joraţi, ne hotărâm, după un timp, Tiberică şi cu mine să in-trăm în lan pe urma lui pentru ca, tot fluierând şi chemându-l, să-l descoperim. Nu am mers prea mult şi i-am văzut: iepu-rele mort şi, alături, impasibil, faimosul Bil, culcat pe burtă, absolut indiferent la chemările şi prezenţa noastră, ronţăind, foarte meticulos, un… ştiulete de porumb, probabil ceva mai comestibil. Fără îndoială mi-am zis în sinea mea, treaba asta era mult mai urgentă pentru el decât adusul iepurelui… Când i-am arătat scena lui Tiberică, acesta mi-a răspuns excedat: Ce te tot miri? Doar ţi-am spus că-i un câine „universal“!

NicolAe cristoveANu, „Freamătul pădurii“

chinologie

Un câine „universal“…


priMul ajutor

În caz că vă muşcă un animal turbat

Muşcătura oricărui animal, altul decât cel care vă aparţine şi este sub control sau care aparţine altei persoane, responsabilă de întreţinerea animalului de companie, nu este în afara unei mari probabilităţi de rabie. Pentru părerea cu „las’ că trece“ în astfel de situaţii puteţi plăti cu pierdere din sănătate sau chiar cu viaţa.

În caz că vă muşcă un animal, trebuie să reacţionaţi în acelaşi mod ca şi în de-tectarea unei căpuşe. Adresarea la medic este obligatorie. Cu toate acestea, există situaţii, cum ar fi la vânătoare, când punc-tul medical nu se află pe aproape şi, deci, este necesar să fie acordat un prim ajutor. Cunoştinţele acumulate pot fi de folos şi în mediul urban, deoarece, înainte de a pleca la spital, se impune aplicarea unui şir de măsuri pentru tratarea rănilor.

Pe scurt, despre rabie

Virusul rabic se transmite prin salivă ca urmare a muşcăturii unui animal infec-tat. Aceasta este o boală foarte periculoa-să, care duce la atacarea gravă a sistemului nervos central şi, în caz că nu se tratează, urmează moartea. În Rusia, de exemplu, prevenirea şi tratamentul rabiei se efectu-ează în mod gratuit de către Serviciul Ve-terinar de Stat. De asemenea, pe cei atacaţi de rabie organizaţiile comerciale îi redi-recţionează doar către acest serviciu.

Cele mai periculoase focare de infecţie sunt vulpile şi câinii vagabonzi care habi-tează în afara oraşului. În plus, purtători de virus pot fi şi rozătoarele, bursucii, lilie-cii, câinii enot, lupii şi şacalii. Prin anima-lele de companie (câini, pisici, porci, cai, oi, vite cornute mici şi mari), infectate de omologii lor sălbatici, rabia se poate trans-mite cu uşurinţă la om.

Există câteva faze de rabie. În cea ini-ţială (etapa prodromală), care durează 3–4 zile, are loc o tulburare a somnului şi a poftei de mâncare, se simte o slăbiciune,

letargie, stare apatică. Apoi începe faza ur-mătoare (de excitaţie), care constă în acu-tizarea stării la diverşi stimulenţi, cum ar fi lumina, sunetele, apa. Etapa finală, în care survine moartea, este paralizia asociată cu leziuni ale creierului.

Primele măsuri şi acţiunile ulterioare

Prima acţiune în cazul muşcăturii unui animal turbat este spălarea rănilor cu apă caldă şi săpun de rufe. Săpunul are un pH mai alcalin, ceea ce este în detrimentul virusului. O modalitate de a preveni infec-tarea cu rabie este sângerarea prin cresta-rea rănilor cu un cuţitaş. Această sânge-rare trebuie să fie din abundenţă. Astfel, virusul va fi spălat. Animalul infectat cu rabie poate fi depistat prin anumite reacţii specifice. Caracteristicile, asupra cărora se atrage atenţia, sunt comportamentul agre-siv, salivarea, frica de apă. Cu toate aces-tea, la momentul muşcăturii, simptomele de rabie pot lipsi.

Pentru a preveni contaminarea ani-malelor domestice, în special a pisicilor şi câinilor care ies în stradă, este de do-rit să se facă un vaccin special împotriva rabiei. Dacă o astfel de procedură nu s-a efectuat, iar animalul v-a muşcat, imediat trebuie să vă prezentaţi cu el la o clinică veterinară, apoi — la un cabinet de ur-genţă. Medicii administrează un vaccin special împotriva rabiei, de obicei, de 5–6 ori în umăr.

Pentru a evita infectarea cu acest virus periculos înainte de a pleca în excursie în pădure sau spre un focar de infecţie, mai ales primăvara şi vara, este de dorit să se facă un vaccin. Există specialităţi, în spe-cial pădurari, medici veterinari, crescători de animale, pentru care o astfel de vacci-nare este absolut necesară. În cazul în care un animal muşcă, trebuie să memorizaţi toate detaliile celor întâmplate. De exem-plu, ce fel de fiară a atacat, cum s-a întâm-plat.

Spălarea rănii

Saliva animalului infectat nu nime-reşte imediat în fluxul sanguin. Acest seg-ment de timp trebuie folosit pentru a spăla rana. Procedura ca atare trebuie efectuată în primele 10–15 minute, folosind o can-titate mare de apă. Rana se stoarce bine cu mâinile, se deschide pe cât este posibil pentru ca apa să pătrundă cât mai adânc. În afară de săpun de rufe, se poate utili-za orice fel de detergent. În lipsa toaletei

igienice, rana se spală doar cu apă. Apli-carea săpunului se face în mod repetat, cu spumă abundentă. Dacă rana e adâncă, se utilizează o seringă.

Procedura de dezinfectare

Respectarea regulii de prim ajutor poate reduce foarte mult riscul de infec-tare. Cu cât mai operativ se vor desfăşura etapele necesare de tratament premedical, cu atât mai mari vor fi şansele de însănă-toşire. În afara spălărilor preventive, pot fi utilizate diverse mijloace aseptice. O persoană cu experienţă va lua cu sine în orice călătorie o trusă de prim ajutor. Pen-tru dezinfectare poate fi utilizată vodca,


codul vânătorului

peroxidul de hidrogen, tinctura de iod, permanganatul de potasiu. Acestea trebu-ie aplicate din plin, fără regret. Opţional, pot fi utilizaţi agenţi antibacterieni, de exemplu, levomecol, unguent levomicetin. În lipsa unor cunoştinţe speciale, mai bine este să nu încercaţi să cauterizaţi rana sau să faceţi o sutură. Acţiunile incorecte doar pot accelera pătrunderea virusului în sân-ge. Doctorii au o regulă — după 3 zile de la o muşcătură, rana se lasă fără suturare. După acordarea ajutorului, inclusiv ambu-tisare şi tratament, rana, mai ales profun-dă, poate fi bandajată şi/sau acoperită cu un plasture bactericid. Procedura ca atare se face pentru a proteja rana de pătrunde-rea prafului. Pansamentul nu trebuie să fie ermetic.

Antibiotice

În orice caz de muşcare a unui ani-mal, chiar dacă rabia nu s-a confirmat, este necesar să se efectueze tratamentul cu antibiotice. Saliva poate conţine mai multe bacterii şi viruşi. Tratamentul cu antibiotice nu trebuie să se efectueze mai târziu de 8 ore din momentul muşcăturii. O bună opţiune sunt amoxicilina şi clavu-lanatul. În caz de alergie, aceste antibio-tice pot fi înlocuite cu metronidazol sau doxiciclină.

Primul ajutor, în pofida simplităţii sale aparente, poate avea un rol-cheie în recu-perarea şi prevenirea infecţiei în organism prin fluxul sanguin. În cazul muşcăturii unui animal, în afară de vaccinul împo-triva rabiei, în mod obligatoriu se face o injecţie de anatoxină tetanică.

cristiNA osipovA

Dacă despre etica vâ-nătorească s-a scris câte ceva în literatura noastră de specialitate, încercân-du-se chiar o sintetizare a preceptelor referitoare la acest subiect în „Ma-

nual pentru examenul de vânător“, despre etica organizatorului şi a per-sonalului de vânătoare nu s-a amintit aproape nimic. Subiectul, aparent delicat de abordat, se impune a fi totuşi tranşat, deoare-ce „tranziţia“ pe care o tot parcurgem a favorizat şi favorizează încă per-petuarea unor obiceiuri anacronice şi promovarea unor impostori în astfel de poziţii, care din ignoranţă sau din lipsă de măsură pot aduce grave prejudicii imaginii vânătorii.

Vânătorii sunt obligaţi moral să fie politicoşi cu organizatorii şi cu paz-nicii de vânătoare, dar şi aceştia, la rândul lor, tre-buie să fie în şi mai mare măsură corecţi şi atenţi cu vânătorii şi sensibilităţile acestora. Între primii — care finanţează în mare parte, prin cotizaţii şi alte eforturi financiare proprii, gestionarea vânatului — şi

ceilalţi, relaţia nu poate fi decât foarte cinstită. Al-tfel, în loc de aprecieri, pentru strădania şi efor-tul depus, organizatorii şi personalul de vânătoare retribuit trebuie să se aş-

tepte la critici aspre, în legătură cu nepriceperea, cu reaua credinţă sau, şi mai grav, cu lipsa lor de bun simţ, de care din pă-cate dau uneori dovadă. Ei trebuie să înţeleagă că nu le este permis, sub nicio motivaţie să-şi bată joc de timpul, de nervii şi de ba-nii vânătorilor.

Similar trebuie pri-vită şi problema hăitaşi-lor — retribuiţi pentru munca prestată, conduşi de paznicul de vânătoare, de asemenea retribuit în ziua vânătorii — cărora li se datorează în cea mai mare parte izbânda sau eşecul din ziua respecti-vă. Tratamentul uman din partea vânătorilor şi apre-cierea acestora trebuie să-i oblige la un compor-tament adecvat, decent şi disciplinat, în concordan-ţă cu retribuţia acceptată, indiferent de gradul lor de cultură şi de eventuala stare de euforie în care se

găsesc temporar din cauza frigului sau altor motive.

Toate cele de mai sus fac parte din sfera eticii vânătoreşti, a legilor ne-scrise ale vânătorii, dar ţin şi de o anumită disciplină

în muncă, impusă în timp de conducătorul executiv prin personalul din sub-ordine, retribuit exclusiv pentru a sluji interesele societăţii vânătoreşti şi, implicit, ale membrilor vâ-nători asociaţi în aceasta.

Având în vedere faptul că vânatul este, în acelaşi timp, bun public şi resur-să naturală regenerabilă, precum şi adevărul po-trivit căruia o gestionare durabilă în materie de vânătoare, ca în oricare alt domeniu de activitate, nu se poate realiza decât prin profesionalism, va trebui acceptată ideea eliminării de la coordonarea activi-tăţii executive a „amatori-lor“ cu pregătire şi poziţie socială îndoielnice.

Altfel, toată disciplina şi eficienţa muncii se vor nărui pe scară ierarhică, prestigiul organizaţiei ne-guvernamentale şi intere-sul vânătorilor corecţi vor avea de suferit.

Despre etica organizatorului şi a personalului de vânătoare

Muşcătura fatalăLa începutul lunii septembrie, în satul

Tănătari, raionul Căuşeni, a murit de ra-bie un bărbat în floarea vârstei. Cu două luni înainte el fu zgâriat de propriul câine, însă nu a acordat acestui fapt nicio aten-ţie. Medicii spun că el putea fi salvat dacă primea tratament antirabic imediat după accident.

Câinele nu era vaccinat, iar la câteva zile după aceea a pierit. Bărbatul însă a acuzat febră abia după două luni.

„Cu părere de rău, avem în împrejurimi multe vulpi care poartă acest virus, a afirmat Constantin Berlinschi, primarul de Tănătari, şi trebuie să întreprindem măsurile de ri-goare.” Sătenii spun că prima dată aud ca un om să moară muşcat de propriul câine.


Începând cu luna lui cuptor 2010, Societatea Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova a intrat într-o fază structurală şi organizaţională nouă, profilul ei îm-bogăţindu-se cu noi faţete. Ne referim la revista „Vânătorul şi Pescarul Moldovei“ într-o formulă nouă, evenimentul fiind legat de vârsta solidă a breslei — 135 de ani de la fondare, la acea dată. Revista, modestă ca volum, atestă o bună calitate: consistenţă informativă, limbaj adecvat, un bogat material ilustrativ şi o înaltă executare poligrafică. Nu mai vorbim de indiscutabila ei valoare ramural–instruc-tivă în sens ştiinţific, practic, organizato-ric etc.

Tot în anul 2010 vânătorii din republi-că au beneficiat de un solid dicţionar Ci-negetica (Chişinău, Edit. „Notograf Prim“ SRL, 304 p.), autor — doctorul în etno-logie — Tudor Colac. E bogată şi diversă tabla de materii a dicţionarului: lumea animală, medii şi specii de vânat, arme şi muniţii, tehnici, trofee, chinologie, eve-nimente, patrimoniu, resurse, etnografie, folclor, tradiţii şi obiceiuri şi, bineînţeles, ilustraţii.

Ca şi revista, această unitate editorială se impune printr-un conţinut bogat, di-vers şi printr-un distins aspect poligrafic. Indiscutabil, cele peste două mii de noţi-uni şi termeni, circa trei sute de imagini vor contribui la o cunoaştere profundă a cinegeticii şi a culturii vânătoreşti. Pe ultima pagină a copertei autorul menţio-nează, convins fiind, că articolele din dic-ţionar „depăşesc parametrii unor simple informaţii“ şi că tinerilor vânători această carte le va înlocui manualul de vânătoare care încă nu este editat. Păcat că acest dic-ţionar explicativ a apărut într-un tiraj mic — o mie de exemplare, pe când efectivul vânătorilor din republică e de circa 15 mii.

În 2013, acelaşi autor Tudor Colac a venit cu o nouă carte, intitulată Tradiţii, obiceiuri şi sărbători cinegetice (Chişi-nău, Grafema Libris SRL, 288 p.). Ca gene-ric pentru prezenta ediţie autorul a ales o spusă a lui Mihail Sadoveanu: „Vânătoarea este o mare iubire care ne vine tare de de-parte şi foarte de demult“. În argumentul

intitulat Vânător, ce mândru nume! care inaugurează realizarea poligrafică de faţă, autorul face următoarea constatare: „Vâ-nătorul are necesităţi de integrare în com-plexul ceremonial-ritual al sărbătorilor

practicate, ce pot fi tipologizate ca trebu-inţe primare, adică naturale/înnăscute, pe de o parte, şi învăţate (cognitive, afective, estetice), pe de altă parte“ (p. 5).

Argumentul, de fapt o prefaţă, este ur-mat de zece capitole, de o listă de abrevi-eri, un glosar, o bibliografie selectivă (135 de surse) şi un CD cu Imnul vânătorilor din Moldova (versuri — T. Colac, muzi-ca — Gheorghe Mustea). Pe bună drep-tate se menţionează în prefaţă că, prin intermediul tradiţiilor, vânătorul îşi sati-sface necesităţile sale de frumos. Este o constatare pe care o aflăm ilustrată chiar la început, paragraful respectiv fiind for-mulat interogativ De ce vânătorii au nevoie de sărbători? E lăudabil că în interiorul lu-crării găsim şi un calendar al principalelor manifestări cu însemne festive.

Primul capitol, de rând cu paragraful despre sărbători, ne familiarizează şi cu următoarele chestiuni: vânătoarea ca stare de spirit, identitatea grupului de vânători, mândria căciulii ş. a. În cele nouă capitole care urmează sunt prezentaţi sfinţii pro-

tectori ai vânătorilor, vânătoarea în retros-pectivă mitologică, animalele reale, dispă-rute şi fabuloase, vânătorile domneşti şi cele de altădată, precum şi elementele de simbolistică faunistică. Autorul ne edifică şi asupra heraldicii vânătoreşti, trofeelor, tradiţiilor de vânătoare colectivă, precum şi asupra codului de etică şi a legilor ne-scrise ale vânătorii.

Capitolul VI ne pune la curent cu dinastiile de vânători din republică, iar următorul compartiment ne aduce la cu-noştinţă însemnele cinegetice din calen-darul popular, calendarul competiţiilor şi al concursurilor cultural-sportive etc. Tot aici e prezentată chinologia, pescuitul sportiv, Sărbătoarea Ignatului şi multe al-tele.

O despărţitură aparte este consacrată procedeelor şi modalităţilor de vânătoare şi pescuit: vânătoarea cu câini, cu arcul, cu bufniţa, se vorbeşte despre şoimărit ca modalitate ecologică, despre pescuitul la copcă etc.

Penultima diviziune este dedicată, cu preponderenţă, diverselor activităţi care se desfăşoară în localităţile republicii.

Tot aici aflăm informaţii interesante şi instructive despre: clubul vânătoriţelor Di-ana, cartea de căpătâi — Cinegetica, Cupa Mihai Volontir, Trofeul Petru Lipcan, Reu-niunea bunicilor vânători, tirul la poligon.

Ultimul capitol, intitulat „Cântece şi versuri despre vânători“, include Imnul vânătorilor din Moldova, Pluguşorul vâ-nătorilor, o odă dedicată vânătorilor din Ştefan Vodă, creaţii literare şi muzicale din mai multe localităţi, un marş vânătoresc, versuri şi melodii. E binevenită prezenţa partiturilor muzicale, autori — Gheorghe Mustea, Nicolae Hodină, Gheorghe Ticu, Emil Gavriş; interpreţi vocalişti — Mircea Petrean, Anatol Dumitraş, Claudiu Bor-za, Nicolae Glib, versuri — Tudor Colac, Gheorghe Bâlici şi Radu Gârneci. Un me-rit aparte al cărţii îl constituie prezentarea tradiţiilor, datinilor şi a sărbătorilor cine-getice în contextul general al culturii po-pulare româneşti.

Dumitru Apetri

scurtă istorie a literaturii cinegetice

Vânătoarea şi pescuitul în pagini de carte

TUDOR COLAC

TRADIŢII, OBICEIURI ŞI

SĂRBĂTORI CINEGETICE

Dragă cititorule, care ar fi valoarea sufl etului unui vânător? De câte ori v-aţi pus această întrebare, stimaţi colegi de breaslă? Cu ce poate fi răs-cumpărat el?

Mântuitorul nostru Iisus Hristos întreabă:„Ce va da omul în schimb pentru sufl etul său?” Și răspunde tot

cu o întrebare, retorică: „De ar dobândi omul toată lumea și de va pierde sufl etul său, ce va folosi?”

Marele adevăr, pe care l-am cunoscut peste ani de la zeci și sute de vânători, constă în esenţa tradiţiilor, obiceiurilor și sărbători-lor cinegetice, care au conservat această valoare perenă a sufl etu-lui: dragostea pentru natură, cu vieţuitoarele terestre și acvatice, grija pentru generaţia tânără și patrimoniul faunistic. Este preţul admiraţiei și sublimului trăite la cote ce nu pot fi măsurate decât cu emoţiile stăpânite de cei care poposesc în templul Naturii.

Monografi a include informaţii preţioase despre o seamă de tradiţii, datini și sărbători cinegetice văzute de autor în contextul general al culturii populare românești.

Autorul exprimă și pe această cale mulţumiri dlui Simion Is-trati, directorul SVPM, pentru sprijinul acordat la editarea lu-crării.

Dr. Tudor Colac


Binecunoscutul scriitor cinegetic Ionel Pop, prieten al marelui scriitor Mihail Sado-veanu, menţionează faptul că, pe lângă pasiunea vânătorii, Mihail Sadoveanu gusta din plin şi plăcerea pescuitului. În acest sens, directorul revistei

„Carpaţii“ deconspiră adevă-rata voluptate a pescuitului la Sadoveanu. Totuşi mi se pare că deplina înseninare, şi care îi stăruia zile în şir i-o adu-cea pescuitul. Mi-a vorbit cu plăcere despre traseurile lui pescăreşti când se lupta cu vi-tejia fără seamăn a vrunui crap mare, prins în cârligul undiţei din apele Dunării, sau despre vitejia atacului ştiucii ţâşnind din oglinda lacului de la şes. Plăcerea cea mare i-o dădea însă unditul la păstrăvi, căruia i-a închinat şi câteva pagini de laudă.

Cu varga uşoară şi nervoa-să a urcat de câteva ori apa sub-ţire şi frământată a Vistişoarei sau a Sâmbetei, până spre golul Făgăraşului, unde mai trebu-ia să se găsească vreo lespede de piatră, pe care făceam foc şi rumeneam deasupra jarului

păstrăvii înşiraţi în frigare. Şi pe Valea Arpaşului, şi pe cea a Avrigului a pescuit. Într-o vară ne-am războit o lună întreagă cu păstrăvii uriaşi din Lacul Roşu şi adeseori răsuna din pe-rete în perete de pădure izbuc-nirea de râs a maestrului când i

se zbătea în minciog vreo pra-dă aleasă. Şi din apa Lăpuşnii, de la Gurghiu, a ridicat mulţi şi frumoşi pistruiaţi care săreau nebuneşte la momeală de sub

fiecare bolovan din părăul care cobora la Sovata, de la Creanga Mare.

După cum însuşi mărtu-

riseşte în volumul Valea Fru-moasei, o deosebită bucurie îi produce maestrului Sadoveanu pescuitul la păstrăvi pe Valea Frumoasei. Aici, mai ales, îi plăcea maestrului să angajeze sute de dueluri fine între iste-ţimea şi agerimea pescarului,

pe de-o parte, şi şiretenia ne-asemuită a păstrăvului. Şi se bucura senin ca un copil de fiecare reuşită a lui şi zâmbea, tot atât de senin, întocmai ca

acel copil bucălat de odinioară de pe luncile Moldovei.

La început a venit singur la Oaşa. După ce şi-a făcut casă a

venit de mai multe ori cu fami-lia. Sadovenii au fost asimilaţi cu dragoste de comunitatea vânătorilor şi paznicilor de la Oaşa. Paznicii mărturiseau chiar despre oaspeţii moldo-veni că: „Nu erau oameni pre-tenţioşi. Stăteau cu noi toţi, cu nevestele, cu copii. Culegeau bureţi şi mâncau cu mămăligu-ţă. Dormeau în paturi de lemn, pe saltele umplute cu fân.“

Unul dintre vrednicii slu-jitori ai „Republicii de la Bra-nişte“, paznicul Albert Pittini povesteşte despre scriitor că „aflat la pescuit de păstrăvi îşi purta silueta masivă pe margi-nea apelor Frumoasei, călcând cu grijă de pe piatră pe piatră şi urmărind necontenit mişca-rea undiţei. La un moment dat însă, datorită unui pas greşit, a alunecat şi a căzut în albia râu-lui. Fetele lui Cernota şi Pittini, care se aflau în apropiere au vă-zut cele petrecute şi au izbucnit în râs, dar s-au reţinut imediat, oprind dezlănţuirea acestuia. După ce scriitorul s-a ridicat şi a ieşit din apă râzând, le-a dezlegat şi pe fete din reţinerea lor, spunându-le: „Hai râdeţi, fetelor, cum se cuvine, că doar e de râs.“

Se scula de dimineaţă, chiar înaintea noastră, a paz-nicilor. Îl vedeam uneori în cerdacul casei de la „Bradu Strâmb“, privind peste păduri şi peste munţi sau scriind liniş-tit în pacea aceea desăvârşită a dimineţilor de la Branişte. L-au aşteptat în fiecare primăvară şi fiecare toamnă, până le-a venit vestea că maestrul e bolnav. Apoi a ajuns şi sus la ei în „Re-publica de la Braniştea Dom-nului“, vestea care a îndoliat ţara: că Mihail Sadoveanu s-a dus…..unde ne ducem cu toţii, cu păstrăvii, cu căprioarele şi bisacănul din curături…“

Aurel hărăguş

Mihail Sadoveanu...

acelaşi… Dacă ar fi să regret că nu am venit mai devreme pe lume, aş fa-

ce-o doar pentru că nu am apucat să-i cunosc pe cei doi români în care Dumnezeu a turnat har din belşug: autorul „Luceafărului“., Mihai Eminescu, şi pe cel al „Baladei pentru vioară“, Ciprian Porumbescu.

Fericirea este în noi, niciodată în jurul nostru.Dacă prostia ar produce suferinţă, sunt oameni care ar trebui să

umble urlând de durere.Merită laudă orice faptă bună mai ales în ordinea morală.Mie mi-a plăcut întotdeauna să beau vinul împreună cu tovarăşi.

Numai dragostea cere singurătate.Pădurea de brad de pe Măgura clipi din cetini şi dădu şi ea un

zvon (Baltagul).


ihtiologie

Pământul şi leagănele de apă cristali-nă sub umbrela plumburie a cerului care coboară tot mai jos, mai aproape de sufle-tul larg şi plin de linişte a Naturii-mame, respiră adânc aerul rece al anotimpului ce vesteşte în graiul de culori, convingător, apropierea năvalnică a iernii. E vremea când pescarii amatori şi sportivi îşi ascultă cu luare aminte îndemnul inimii de a pre-găti gospodăreşte tot ce este necesar pes-cuitului la copcă, întru a sărbători bucuria clipelor, adusă de magica pasiune şi dra-gostea neţărmurită pentru lumea sfântă a ecosistemelor acvatice.

Astfel, aidoma oamenilor câmpului, pescarii grijulii la timp potrivit leagănă în visuri şi gânduri stelare stropii de lu-mină a muncii viitoare, activitate ce are să încununeze cu rod şi farmec osteneala şi nădejdea izbânzii. Întâi şi întâi vrăjitorii pescuitului de iarnă îşi pregătesc sufletul, înflăcărându-l cu focul dorului de frumu-seţea de basm a naturii, fără de care colin-darea întinderilor de gheaţă este lipsită de rost.

Important este să ştim că pasărea no-rocului ne însoţeşte fiinţa doar când ne prezentăm, ca la rugăciune, îngenunchind în faţa copcii, cu ustensilele adecvate ade-meniţii peştilor pe care năzuim să-i avem „oaspeţi“. Undiţele sunt altele decât cele utilizate vara şi toamna, ar fi caraghios să

mânuim sub stratul de gheaţă lanseta cu mulinetă sau varga telescopică! Deşi, am văzut pescari şi cu asemenea ciudăţenii. Desigur, „stârcitorii“ la copcă, maeştri în arta de capturare a bibanilor, şalăilor şi al-tor fiinţe acvatice răpitoare, au grijă să se asigure cu undiţe de iarnă uşoare, achiziţi-onate în magazine specializate în mărfuri pescăreşti, la piaţă sau confecţionate cu multă pricepere de ei înşişi. Astea sunt de

două feluri — pentru pescuitul cu nălucă şi pescuitul cu mormâşcă, bine cunoscute:

vergi elastice de 60-70 cm lungime, dotate cu mulinetă mică, uşoară, având pe tam-bur fir subţire de 0,12–0,15 mm, rareori 0,20 mm, năluca de 3–5 cm pentru pescu-itul, la diverse adâncimi, al bibanului, mo-meala metalică fiind de culoare argintie sau galbenă-aurie.

Pasionaţii pescuitului cu mormâşcă îşi pregătesc una sau 4–5 undiţe speciale,

ce nu depăşesc 50 cm lungime, utilizate pentru pescuitul în acelaşi timp la mai multe copci al bibanului, babuştei, roşioa-rei, plăticii… Aceste scule sunt dotate cu plută uşoară, de mărimea unui sâmbure de prună, sau cu semnalizator sensibil, confecţionat din fire de păr de mistreţ, niplu, fâşie îngustă şi elastică de celuloid sau din coardă subţire de chitară. Firul pe tamburul mulinetei fine este subţire, nu depăşeşte 0,15 mm, având la capăt o mor-mâşcă strălucitoare sau întunecată, culoa-re dictată de vizibilitatea apei. E bine să ne asigurăm la partida de pescuit cu 5–7 sau mai multe mormâşti, diferite ca mărime, formă, culoare şi greutate, utilizându-le în apă mică pe cele minuscule şi uşoare, iar în apa adâncă — „jucăriile“ mai mari, mai grele, care coboară mai repede la fund, is-pitind reprezentanţii lumii piscicole să le „guste“.

Pentru facerea copcilor avem nevoie de instrumente bune, uşor de mânuit: o ţepuşă de lemn tare, cu vârf de fier drept-unghiular sau cu trei muchii, capabil să „muşte“, să sfărâme stratul de gheaţă repede, din câteva lovituri, sau un sfre-del nu prea greu, cu cuţite bine ascuţite, care, pus în acţiune, să se împlânte uşor în „pieptul“ gheţii. Sfredelul-minune poate fi cumpărat în magazinele de us-tensile pescăreşti. Forjarea lui manuală este anevoioasă şi solicită ateliere de lu-

Pregătirea pentru pescuitul la copcă


cru speciale, ţepuşa o folosim cu succes la perforarea gheţii subţiri de până la

10–15 cm la început de iarnă, iar sfre-delul ne este de ajutor la „deschiderea ochiurilor“ în stratul de gheaţă gros, de 15–20 cm sau şi mai mult. Să nu uităm că uneori, în cântarea „reşedinţei“ cârdului de peşti suntem nevoiţi să facem câteva zeci de copci, lucru deloc uşor, care soli-cită şi efort fizic, şi măiestrie. Cu unelte rele, primitive (topor sau rangă), chinul e mare şi „plăcerea“ pasiunii este mică. Atât ţepuşa, cât şi sfredelul trebuie trans-portate la locul destinaţiei în huse din material tare, confecţionate din foaie de cort, de exemplu.

Avem grijă de asemenea să dispunem la pescuit de o „lingură“, un căuş cu găuri şi cu mâner de lemn, pentru a curăţa cop-ca de cristalele de gheaţă fărâmiţată, asigu-rând spaţiu cutat pentru manevrele de joc ale mormâştii sau a nălucii.

Nu mai puţin important este pe ce şe-dem la pescuit. Pescarii „mormâştici“ se

asigură cu lăzi speciale din aluminiu dur, cumpărate în magazine, lăzi uşoare, bune

de „călărit“ şi de pus în ele trofeele cap-turate. Scăunelele din lemn sau din vergi metalice nu sunt practice, ele pe oglinda gheţii lunecă…

Împătimiţii pescuitului cu mormâşca, folosind în cârlig larve de ţânţar, îşi con-fecţionează pentru păstrarea lor cutioare din lemn.

Este util să vorbim despre echipamen-tul pescarilor, care pentru câteva cozi de peşte sunt decişi cu orice preţ să înfrunte gerul, ninsoarea, vântul sau ceaţa pătrun-zătoare. Salvatoare sunt cojoacele mari, ţărăneşti, cu blană bogată, pâslele largi, cu galoşi de cauciuc, ciorapii de lână, mănu-

şile groase care menţin bine căldura, că-ciulile mari, miţoase, fularele moi, căldu-roase, înfăşurate în jurul gâtului.

Amintim că pentru a suporta mai uşor gerul nemilos în faţa copcii avem nevoie de un termos cu ceai fierbinte, din care la necesitate consumăm câte un pahar, în-călzindu-ne pentru o oră-două sufletul. Alcoolul este contraindicat: peste 20–30 de minute după consumarea lui, senzaţia de căldură trece şi frigul cuprinde cu forţă nouă întreaga fiinţă…

În curând, puii de ger ai Doamnei Ierni vor începe să aştearnă peste întinde-rea apelor pătura de gheaţă, din copcile că-reia, în clipe fericire, norocul ne va aduce peştişorul de aur aşteptat, bucurându-ne privirea şi inima, dând rost pasiunii pes-căreşti frumoase, născându-ne în suflet primăvara în anotimp de iarnă.

vlADimir rusNAc, scriitor

fileu De somN grAtiNAt

ingrediente:• 2 kg de somn; • 200 gr

de făină; • 200 gr de unt; • 150 gr de vin alb sec/demi-sec; • 150 gr de caşcaval; • 0,5 l lapte; • 6 ouă de găină; • 3–4 cepe; • sare.

mod de preparare:Somnul este curăţat de solzi, i se înlă-

tură capul, intestinele, este tăiat în lung, i se scot oasele şi se porţionează fileurile. Se pune la înăbuşit în puţină apă, cu cea-pă tocată mă-runt, vin şi sare, pentru un sfert de oră. Este scos din zeamă şi pus să se scur-gă pe un şervet curat. După aceasta este aşezat pe o tavă. Cu sosul alb pregătit din unt, lapte, făină, gălbenuşuri de ou şi sare, acoperim peştele. Caşcava-lul ras va îmbrăca această compoziţie, iar tava va fi dată la cuptor pentru cel mult 10 min la un foc încins. Luată de pe foc, mâncarea poate fi stropită cu zeamă de lămâie, după gust. Servit fierbinte cu un păhărel de frăguţă, aminteşte de viitura de primăvară a Prutului.

sergiu molDovANu, s. Sărăţica Nouă, Leova

şAlău cu ciuperci

ingrediente:• 1 şalău de mărime mijlocie; • 2–3

cepe; • 1 kg de ciuperci; • 1 pahar de vin alb sec; • 5–6 stible de pătrunjel; • piper negru măcinat; • sare; • 2–3 linguri de ulei de măsline; • o rămurea de cimbru, dacă‑l preferaţi.

mod de preparare:Şalăul de Prut se curăţă, se spală şi se

taie bucăţi. Se spală ciupercile şi se taie felii. Ceapa se taie mărunt. Toate se pun la fiert în ceaunel, adăugând o legătură de pătrunjel, piper, sare, ulei. Peste 35–45 de minute vor alerga la mirozna răspândită vecinii, arătând că şi-au spălat mâinile… ca să-şi lingă degetele.

NicolAe ciută, Cahul


În ultima săptămână de noiembrie căzu prima zăpadă — subţirică, dată parcă prin sită deasă, dar noaptea frigul se simţi de-a binelea.

Ieşind de la călduţ afară, pădurarul, ca de obicei, făcu rotocol cu privirea în ogradă, peste acareturile porţii cu un stâlp înclinat, pe care aşa şi n-a mai reuşit să-l îndrepte, apoi trecu de colţul casei şi… înlemni: o coşcogea arătare — un mistreţ stătea ţeapăn, se uita la el, parcă speriat, parcă mirat.

— Tfiu! scuipă într-o parte stăpânul. Dihanie!… La ce-ai venit, bre? Ţi-i foame?

Animalul, scuturând din cap, se răsuci brusc şi… o luă le-gănat spre pădure, dispăru.

— I-te, măi! aruncă vorba pădurarul. Să cred că de fudul ce eşti nici a răspuns nu ţi-i chef. Dar cu ce, mă rog, te-am supă-rat? Ce ţi-am făcut? Ia, dacă ie-şeam cu puşca…

Ei, cu puşca nu mai putea el să iasă din casă şi să facă Iordan cu vietăţile sălbatice, care dau pe la cordon, pătrund pe sub corla-tele gardului ori chiar pe poartă şi caută de mâncare, ciugulesc, clefăie, se îmbrâncesc, se hârjo-nesc, că de-acum nici câinele nu se mai ia după ele. Pădurăriţa — şi ea, în repetate rânduri, le aruncă ba porumb, ba fărâmituri, fructe… de parcă le-ar avea de animale domestice, nu alta. Drept că nici pădurarul nu se lasă de treaba asta, cu adă-patul, culcuşurile, cuibarele, sărăriile, hră-nitorile şi celelalte lucruri cinegetice. Nu-i lucru de pădurar, direct, dar, dacă e mai mare pe codru, cu plăcere o face şi pe asta. Iar acu, de dimineaţă — poftim! că şi moş Grohăilă s-a arătat cu vizita.

— Interesant, bre! se gândi pădurarul. A venit… numai că aşa-ia, ca un rătăcit — nu putea. Are el vreun scop de împlinit. Precis!…

Intră în casă, mai zăbovi cât zăbovi, după care, îmbrăcat, încălţat, cu căciula îndesată pe urechi, cu puşca în mână îşi începu slujba: tăieri planificate În Col-nic, control În Văgăună, o întâlnire, pe la amiază, la şosea, cu domnul Sava, primarul din localitate, nişte descurcări, la telefonul

mobil, cu un şef din judeţ… Ehe! Câte şi mai câte pe capul lui! În toate trebuie să reuşească, să răzbată, pe toate trebuie să le pună la punct, să le rezolve.

Gândul la porcul mistreţ, musafirul lui de dimineaţă, însă nu-l părăsea. Nu-şi pu-tea explica cum de, animal sălbatic, foarte sensibil şi la toate precaut, a venit în vizită — nepoftit, vorba ceea. „Ori că-i bolnav, ori că… altceva, se mai gândi pădurarul. Dumnezeu cu dânsul!…“

A doua zi, cam la aceeaşi oră timpurie, făcând cu privirea rotocol gospodăriei, ce crezi? Moş Grohăilă, mândru, ca înfipt, la

acelaşi colţ de cordon, se uita la el — nepă-sător, parcă cu dispreţ. Pădurarul bulbucă ochii, înghiţi în sec, scuipă:

— Tfiu!… Ce cauţi, bre? De cine ţi-i dor, de vii pe nepoftite?

Mistreţul — ţeapăn, stă bunghit la el, nici măcar să grohăie.

— Stai că!… ridică pădurarul mâna. Acuşi!…

Porcul, ca şi în prima dimineaţă, tot pe tăcute, se răsuci şi…

— Frigarea ta de jumară! înjură pădu-rarul. Las’că…

O habă nu-l văzu. Chiar săptămâni la rând nu dădu cu ochii de el. Ieşea în prag, îşi rotea, ca de obicei, privirile, cu gând să-l descopere pe undeva, dar… moş Grohăilă — nicăieri!

Cam pe la mijlocul lunii martie, tot în-tr-o dimineaţă, pădurăriţa îl strigă:

— Hai, bărbate, că… fată!…— Ce… fată? nu pricepu bărbatul.

— Bălaia, omule! îl dumeri ea. Mai re-pede, ce te mocoşeşti atâta?

Bălaia era o scroafă pe care pădurarul o cumpărase şi „o găzduise“ în gojineaţa din dreapta, la poalele pădurii. O ţinea de pră-silă, pentru că era de rasă bună, din mâini de gospodar.

„Cum, adică, să fete? nu-i venea a cre-de. De unde şi până unde?…“ se întreba stăpânul cantonului.

În doi, se descurcară, isprăviră treaba veterinară. Se mirară mult însă, când dă-dură cu ochii de „podoabele“ de purceluşi, aduşi pe lume — cu dungi pe spate.

— Ia-te, măi! exclamă pădu-rarul. Da’ eu, deşteptul de mine, căutam să aflu de unde şi până unde… a fătare, Bălaia tatii!..

— Ce bolmojeşti? se interesă femeia. Care tată?

— Grohăilă, bre! Ia uită-te la ei, coloraţii!… Parcă-s marinari!

— De unde… marinari? Nu vezi că au dungi de-a lungul?

— Înseamnă că-s puşcăriaşi.— Marinari-puşcăriaşi, dar

de-ai noştri!— Da, putem să le spunem

măcar şi parlamentari.— Clar! Dar mai departe…

ce facem?— Cumătrie, cred că! izbucni în râs pă-

durarul. La toţi nouă! Ce zici?Râse şi pădurăriţa:— Cu bucatele mă descurc eu. Tu,

omule, ai grijă de cumetri, de muzică!…— Ei, de cumetri şi muzică nu-mi bat

capul. Pe Grohăilă să nu uităm să-l invi-tăm!

…Eu, în treacăt fiind prin părţile locu-lui, îl întâlnesc, îl întreb ce mai face, cum se descurcă cu treburile silvice etc.

— Mulţumesc, bine! îmi răspunde Ilie, pădurarul.

— Şi… marinarii-puşcăriaşii?Râde:— Ei, dimineaţa, gospodina le dă ceva

grăunţe, dar mult nu stau, o tulesc în pădu-re, de unde tocmai seara revin, la culcare.

— Se duc să-l viziteze pe Grohăilă?Ilie zâmbeşte:— Cred că au tot dreptul: li-i tată!

Musafirul Grohăilă tAche bârcă

literatură



Capcana

În capcana lui AmorEu te-am prins, atunci, uşor,Şi-am aflat, cam târzior,Că-s vânat, nu vânător.

NicolAe goNţ-topor

Ei, aşa e la mijloc de brâu, când amorul sfârâie ca jumara pe tigaie. Mai altfel, poate că, e cu pescarii şi vânătorii necăsătoriţi. Indiferent pe ce căi vin odraslele. Fie că pe aripi de cocostârc, fie că pe rânduri de varză...

Necăsătoriţii

Ce poţi prinde la cârlig?Boală-n oase, ploaie, frig!La cartuş e mai cu spor:Prind ce pot şi nu mă-nsor! teoDor grozA-DelAcoDru Şi dat fiind că varza e şi pe

placul iepurilor, nu putem tre-ce cu vederea constatarea făcu-tă de vAsile vorobeţ:

La pensionarea unui vânător

De-acum şi până ne-i vedeaRugina puşca să ţi-o roadă,Să nu mai poţi trage cu eaŞi să ne pui... sare pe coadă.

Fie măcar şi chefliu, ăst vâ-nător pensionat, vorba lui teo-

Dor popovici:

Vânător chefliu, Ipate,Un fazan lovi în tei,Însă trase mai departePentru că văzuse… trei.

Alta e pe lumea asta, pre-cum observă şi vAleriu butu-

lescu, dedicător de catren

Unui miop

Umblând hai-hui, printre coline,Deşi n-o spune nimănui,El n-a vânat decât un câine,Care, de fapt, era al lui.

Aşadar, dom’lor, să deschi-dem larg văzul, să privim cu atenţie împrejurimile şi împre-jurările. Prilejuri de a ne îmbo-găţi sufleteşte, inima zvâcnin-dă şi mintea în mişcare, Natura ne oferă la fiecare pas.

Au nu am eu dreptate? tAche bârcă

alice şi cârlige

Dor, amor şi... vânătoare

Ca să vedeţi, dom’lor, odată cu toamna, căderea frunzelor, adierile de vânt răcoros şi miros de vânătoare în ploaie, dar pe alocuri şi cu soare luminos, dorul, amorul şi multe alte ispite de laudă în ale vieţii vin-pogorăsc aidoma stelelor lucitoare. Aidoma imaginilor înveşnicite prin obiectivul unor mari pasionaţi de artă fotografică, de Natura-mamă şi de frumos, gând-idee şi admira-ţie.

Vreţi să spuneţi că şi pe mine m-a cuprins pasiunea? O fi fi-ind, nu zic. Pentru că mulţi, chiar destui, de cum se lasă bruma peste vii, de cum se înăspresc dimineţile, se dau în hârjoană. Bu-năoară, aste roşcate din imagine...

În timp ce un altul, intrat în ocol să pună ceva furaj văcuţelor, plin de atmosferă, se ia cu visul şi... se trezeşte odată cu soarele, în zori.

Alţii însă, nu se pot despărţi de pana scrisului, impresii poate că nu chiar vânătoreşti, dar tot cu anumite împuşcături poetico–amoroase. De exemplu...


Puştile cu capsă, majoritatea cu un singur foc, s-au dovedit ineficiente pen-

tru vânătoarea comercială. Atunci au fost construite canardierele: arme imense, de calibru înfricoşător, 2 sau 1, cu diametrul ţevii cuprins între 30 şi 50 mm!

Aceste arme, imposibil de ţinut în mână, erau montate pe bărci cu fundul plat (eng. punt) şi încărcate cu peste jumă-tate de kilogram de alice, cuie sau bucăţi de metal. Camuflaţi uneori cu stuf, vânătorii se apropiau de stolul de raţe plutind silen-ţios, iar la distanţa potrivită dădeau focul direct pe apă, înainte ca păsările să îşi ia

zborul. Desigur, importantă pe atunci era recolta bogată, şi nu sportivitatea, zecile de raţe sacrificate asigurând traiul modest al vânătorului.

Acum două sute de ani această vână-toare era înfloritoare în America de Nord, iar arma era cunoscută sub denumirea en-glezească de punt gun — puşcă de barcă.

Nici bine nu s-a trecut însă de jumătatea secolului XIX, că populaţiile de raţe au fost

aproape exterminate de vânătoarea co-mercială. Drept urmare, la începutul seco-lului XX, în Statele Unite s-au luat câteva măsuri legislative ce au interzis acest tip de vânătoare, precum şi comerţul interstatal cu vânat. În Europa, canardierele au fost populare până la începutul secolului XX în Anglia, Franţa, dar şi în Elveţia. Denu-mirea de „canardieră“, intrată şi în limba română, provine de la termenul francez canardiere — puşcă de raţe.

În Marea Britanie câţiva entuziaşti mai practică însă şi astăzi acest tip de vâ-nătoare. Legislaţia le permite să vâneze doar pe mare, în golfuri sau estuare, cu ţevi de maximum 44 mm diametru şi alice

de 4,5 mm. Un recensământ al Asociaţiei Britanice pentru Vânătoare şi Conservare (BASC) arăta că în 1995 mai existau circa 45 de astfel de „bărci cu tun“ în funcţiune. Aceşti tradiţionalişti trăgeau cca 4 focuri pe sezon şi recoltau în medie 16 raţe la fi-ecare foc.

Vâslind în ape deschise într-o barcă cu pescaj foarte mic, lipsit de camuflaj şi ex-pus vremii prin golfuri izolate, este totuşi greu de găsit tactica potrivită pentru a te apropia la circa 60 m de stolul de raţe. De aceea, spun englezii, sunt foarte puţini cei care pot intra în acest club select vânăto-resc.

AlexANDru cercelSurse: wildfowling.com, puntgunner.co.uk, en.wikipedia.org; Foto: puntgunner.co.uk,

underhammers.blogspot.com

curioZităţi

Canardiera: vechiul tun de raţeÎn secolul al XIX-lea, când încă se mai credea că vânatul este nelimitat, unii vânători întreprinzători şi-au dat seama că au nevoie de putere de foc mai mare, pentru a putea recolta mai multe raţe şi a le vinde în pieţe şi hanuri.

Puteţi primi acasă 12 numere consecutive ale revistei Vânătorul şi Pescarul Ro-mân începând de la data abonării. Completaţi cuponul alăturat şi expediaţi-l împreună cu dovada plăţii abonamentului (copia ordi-nului de plată sau a mandatului poştal) pe adresa: AGVPS din Ro-mânia, Bucureşti, Calea Moşilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul R023RZBR 0000 0600 0066 7242, deschis la Raiffeisen Bank - Agen-ţia Moşilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista vâNătorul şi pescArul româN

preţ AboNAmeNt 12 luNi: 55 lei româNeştiNUME ............................................................................................................PRENUME.....................................................................................................Adresa la care doresc să primesc revista este: Strada.....................................................................Număr.........................Bloc.....................Scara...................... Apartament..............................Localitate..................................................Judeţ/Sector.......................Telefon................................................Data................................................ Semnătura................................................................................................... Am achitat suma de..............................................................................în data de......................................................................cu..........................Ordin de plată, Nr. ..................................................................................Mandat poştal, Nr. ................................................................................

Revenim în Republica Irlanda, unde vom explora un muzeu al pescuitului cu o locaţie unică. Vorbim despre Muzeul Pes-căriei din Turnul Galway.

Galway este un oraş în provincia Con-nacht, în vestul Irlandei, al patrulea după mărime din țară şi al şaselea cel mai mare oraş de pe insulă.

Turnul care găzduieşte muzeul este una dintre cele mai frumoase construcţii arhitecturale din Galway şi este, de aseme-nea, unul dintre cele mai cunoscute repere istorice ale oraşului. Turnul a fost con-struit între anii 1852—1853 de către fraţii Ashworth. Clădirea este singura de acest gen din Irlanda şi a fost iniţial concepu-tă ca un atelier de împletit plasele pentru pescuit, a servit ca turn de veghe pentru

monitorizarea stocurilor de peşte, precum şi contracararea pescuitului ilegal de-a lungul râului.

Turnul a funcționat mai mult de 120 de ani, până când practica împletirii pla-selor de pescuit a dispărut în 1970. De-a lungul următorilor ani, clădirea a căzut în paragină, până ce Galway Civic Trust, cu acordul Consiliului pentru Pescuitul de Vest (organizaţii locale din Galway), s-a angajat să-l restabilească, dar ca o entitate funcţională, care ar expune istoria clădirii şi a râului Corrib publicului în mod gra-tuit. Acest proiect a fost finalizat în 1999, dar muzeul a fost deschis publicului mai târziu. Podul pietonal către turn a fost ava-riat în 2006, din care cauză, clădirea a fost închisă până când au fost colectate fonduri pentru construirea unui pod nou. Această lucrare complexă a fost finalizată în anul 2014, de rând cu aranjarea expoziţiei inte-rioare. De atunci, muzeul a primit mii de vizitatori, întâmpinaţi şi călăuziţi de ghizii muzeului.

Turnul — muzeu este o clădire unică în Irlanda, exteriorul său fiind în stil tipic simetric victorian. Această simetrie s-a obţinut prin faptul că scara de la primul etaj a fost executată prin fereastră, ceea ce ilustrează că pentru era victoriană felul în care arătau clădirile la exterior era mai im-portant decât interiorul.

Imobilul este construit din trei etaje, cu parterul din piatră, care încorporează o podea înclinată pentru a permite scurge-rea apei din plase şi a peştelui. Primul şi al doilea etaj au fost construite din cărămidă,

folosită iniţial ca balast pentru navele de marfă. Această reciclare a materialului de construcţie face turnul să fie una dintre

cele mai vechi clădiri prietenoase mediu-lui din Galway! Cele două etaje superioare au fost folosite pe post de „casă“ de lucră-torii din domeniul pescuitului, ca dovadă servind existenţa şemineelor, de care în prezent nimeni nu se foloseşte. O altă ca-racteristică interesantă a turnului este fe-reastra de la parter, ornată cu un vitraliu, restaurat la gloria sa de odinioară cu sticlă din Germania.

Turnul pescăriei adăposteşte unul din-tre cele mai mici muzee din Galway, dar la fel de fascinant ca multe altele. Muzeul in-trigă cu vederi uimitoare peste râul Corrib şi cu o colecţie minunată de unelte, usten-sile de pescuit, fotografii de epocă.

selecţie: CRistina Ciobanu,Institutul de Ecologie şi Geografie al AŞM

Muzeul Pescăriei din Turnul Galway, Irlanda

Vestigii europene

Adresele magazinelor SVPM:mun. Chișinău, str. Șipotelor 2; tel.: (022) 24 32 04or. Cahul, str. M. Eminescu 43/2; tel.: (0299) 22 132

Atelier de reparaţie şi testare a armelorTel. de contact:022 24 20 53; 079054705

Stimate vânător!Procurând arme şi muniţii în magazinele SVPM, banii domniilor voastre rămân în societate, contribuind astfel la dezvoltarea vânatului în Moldova.

evaluare: efective reale şi bonitateagvps.ro/docs/vpmnoiembrie2016.pdfcât priveşte turturica?…...

Documents