Pagina 1 |

1. INTRODUCERE

Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale reprezintă o prioritate

politică cheie pentru Comisia Europeană. Începând cu 2010, acest

aspect a fost inclus în Strategia Europa 2020, strategia UE pentru

creștere economică și locuri de muncă, care este construită în jurul obiectivului

de a crea locuri de muncă și de a reduce

sărăcia. Unul dintre cele cinci obiective principale ale strategiei este de a ajuta,

până în 2020, cel puțin 20 de milioane de persoane să nu mai fie expuse riscului

de sărăcie sau de excluziune socială, reducând astfel sărăcia de la

116,4 milioane de persoane în 20081 la 96,4 milioane în decursul acestui ultim

deceniu. Cu toate acestea, după criza

financiară și economică mondială, Europa s-a îndepărtat de obiectivul său

privind sărăcia. Începând cu 2013, intensificarea activității economice și

îmbunătățirea condițiilor de pe piața forței de muncă au adus unele

îmbunătățiri de ordin general în conjunctura socială din majoritatea

statelor membre.

Lansarea Pilonului european al

drepturilor sociale oferă un nou impuls eforturilor de reducere a

sărăciei. Potrivit așteptărilor, acest pilon ar urma să devină cadrul de referință

1 Comparativ cu cele mai recente date (din anul 2008) privind persoanele expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială (at-risk-of-poverty-or-social-exclusion - AROPE), care

erau disponibile la momentul adoptării Strategiei Europa 2020 în 2010.

pentru evaluarea performanțelor statelor

membre în materie de ocupare a forței de muncă și de pe plan social și pentru

impulsionarea reformelor la nivel național. Dintr-o perspectivă mai

generală, acesta este conceput ca o nouă busolă care să călăuzească construirea

unei Europe mai echitabile și consolidarea dimensiunii sociale a

acesteia, oferind orientări în domenii

precum justiția socială, ascensiunea socială și reducerea sărăciei și a

inegalității veniturilor.

Scopul prezentului document este de a oferi o scurtă prezentare generală

a incluziunii sociale în Uniunea

Europeană2. Documentul este structurat după cum urmează: în primul rând, sunt

prezentate conceptele de sărăcie și de excluziune socială și modalitățile de

măsurare a acestora; apoi, se face o trecere în revistă a provocărilor actuale

din UE; în cele din urmă, sunt aduse în discuție o serie de pârghii de politică

specifice care să permită incluziunea

socială.

Fișele tematice complementare care permit o mai bună înțelegere a acestui

domeniu de politică sunt cele intitulate Politici active în domeniul pieței forței de

muncă; Adecvarea și sustenabilitatea

pensiilor; Sănătatea și sistemele de sănătate; Competențe pentru piața

muncii; Fiscalitate și administrația

2 Țările la care se referă datele din această

fișă informativă sunt cele 28 de state membre ale UE, dacă nu se specifică altfel.

SEMESTRUL EUROPEAN — FIȘĂ TEMATICĂ

INCLUZIUNEA SOCIALĂ

Pagina 2 |

fiscală; Sistemele de stabilire a salariilor; Combaterea inegalităților.

2. PROVOCĂRI ÎN MATERIE DE POLITICI: O IMAGINE DE ANSAMBLU

ASUPRA PERFORMANȚELOR DIN ȚĂRILE UE

2.1. Măsurarea sărăciei și a excluziunii sociale

Sărăcia și excluziunea socială sunt un fenomen complex și măsurarea lor

necesită o abordare multidimensională. Prin urmare, UE

utilizează un set de indicatori pentru a evalua progresele înregistrate în direcția

realizării obiectivului UE de reducere a sărăciei.

Indicatorul principal măsoară numărul de persoane expuse riscului de sărăcie

sau de excluziune socială (AROPE). Această situație este definită utilizându-

se trei sub-indicatori principali:

indicatorul privind expunerea la

riscul de sărăcie (sărăcie relativă sau monetară) măsoară procentajul

persoanelor care trăiesc într-o gospodărie cu un venit net disponibil

pe adult-echivalent care este sub pragul riscului de sărăcie, stabilit la

60 % din mediana națională (după

transferurile sociale). Pragul median de 60 % este convențional și

reprezintă nivelul de venituri care este considerat necesar pentru a

duce o viață decentă. Persoanele cu un venit net disponibil pe adult-

echivalent al gospodăriei care este inferior pragului sunt considerate a fi

expuse riscului de sărăcie;

indicatorul privind deprivarea

materială severă măsoară proporția persoanelor ale căror condiții de viață

sunt limitate din cauza lipsei de resurse și care nu își pot permite

financiar anumite elemente care ar indica în mod normal un standard de

trai decent într-o societate dată.

Acesta descrie imposibilitatea involuntară de a plăti pentru cel puțin

patru dintre cele nouă elemente

specifice enumerate în nota de subsol3;

indicatorul privind gospodăriile cu o intensitate foarte scăzută a muncii

măsoară proporția populației cu vârsta cuprinsă între 0 și 59 de ani

care locuiește în gospodării în care persoanele de vârstă activă au lucrat

la mai puțin de 20 % din potențialul lor total de muncă în cursul ultimului

an.

Se consideră că persoanele sunt expuse

riscului de sărăcie sau de excluziune socială dacă sunt afectate de cel puțin

una dintre cele trei dimensiuni ale sărăciei descrise mai sus. Unii oameni

sunt afectați simultan de două sau chiar de trei tipuri de sărăcie. Prin urmare, în

unele cazuri, dacă s-ar lua în considerare

suma corespunzătoare fiecărui indicator, s-ar ajunge la o dublă contabilizare (a se

vedea figura 1).

Tabloul de bord social, care face parte din Pilonul european al drepturilor

sociale, adoptă abordarea

multidimensională a Strategiei Europa 2020 și adaugă o serie de

indicatori suplimentari pentru măsurarea sărăciei. Acești indicatori sunt următorii:

privarea severă de locuință,

măsurată ca proporție din populație

care trăiește în locuințe considerate a fi supraaglomerate și care satisface,

în același timp, cel puțin unul dintre criteriile conform cărora se stabilește

privarea de locuință: (1) acoperiș fisurat; (2) lipsa băii, a dușului sau a

WC-ului interior cu apă curentă; sau (3) o locuință considerată prea

întunecată;

rata expunerii la riscul de sărăcie a

persoanelor încadrate în muncă,

3 (1) plata la timp a chiriei/a ipotecii/a facturilor la utilități; (2) încălzirea adecvată a

locuinței; (3) acoperirea cheltuielilor

neprevăzute; (4) o masă cu carne, pește sau un echivalent proteic o dată la două zile; (5)

o vacanță de o săptămână departe de casă; (6) deținerea unui autoturism; (7) deținerea unei mașini de spălat; (8) deținerea unui televizor color; (9) deținerea unui telefon.

Pagina 3 |

măsurată ca procentaj al persoanelor care lucrează și care au un venit net

disponibil pe adult-echivalent sub

pragul riscului de sărăcie, stabilit la 60 % din mediana națională (după

transferurile sociale).

Pe lângă indicatorii sărăciei, elementele de măsurare a inegalității veniturilor4

oferă o perspectivă mai amplă asupra excluziunii sociale:

coeficientul Gini — cea mai des utilizată măsură a inegalității. Acest

coeficient măsoară distribuția veniturilor în interiorul unei țări sau

al unei regiuni. Cu cât coeficientul este mai ridicat, cu atât inegalitățile

sunt mai mari, un coeficient 0

indicând o egalitate perfectă (toată lumea are aceleași venituri), iar un

coeficient 100 indicând o inegalitate perfectă;

raportul dintre chintila superioară

și cea inferioară (denumit și „raportul S80/S20”) — oferă o

indicație cu privire la disparitățile

dintre nivelul veniturilor celor 20 % din populație cu veniturile cele mai

mari (chintila superioară) și celor 20 % din populația cu veniturile cele

mai mici (chintila inferioară).

Ancheta EU-SILC ( statisticile UE referitoare la venit și la condițiile de

viață) reprezintă principala sursă de

statistici referitoare la venit, sărăcie, incluziune socială și condiții de viață.

Printre principalele avantaje ale acestei anchete se numără faptul că aceasta

include date detaliate privind persoanele și gospodăriile, colectate în mod

armonizat în toate statele membre, permițând astfel realizarea de comparații

între țări. Un neajuns major este

existența unui decalaj de doi ani5 înainte ca datele să fie disponibile pentru a fi

analizate și raportate.

4 A se vedea fișa tematică din cadrul semestrului european intitulată Combaterea

inegalităților. 5 De exemplu, în 2017, Eurostat a publicat datele pentru 2016 bazate pe veniturile din 2015.

2.2. Imagine de ansamblu asupra performanțelor

Rata sărăciei sau a excluziunii sociale a scăzut până la nivelul înregistrat

înaintea crizei financiare din 2008. În 20166, aproximativ 118 milioane de

persoane, adică 23,5 % din populația europeană7, erau expuse riscului de

sărăcie sau de excluziune socială (a se vedea tabelul 1 din anexă), în timp ce în

2012, procentul de persoane expuse

riscului de sărăcie sau de excluziune socială în UE a fost de aproape 25 %.

Sărăcia monetară rămâne și în 2016 cea

mai răspândită formă de sărăcie, aceasta afectând aproape 87 de milioane de

persoane (adică 17,3 %).

Numărul persoanelor care suferă de

deprivare materială severă a scăzut pentru al patrulea an consecutiv. Datele

preliminare disponibile pentru 2016 indică faptul că nivelul atins este de 7,5 % (adică

37,8 milioane de persoane), acesta fiind

nivelul cel mai scăzut înregistrat în UE din 2005 până în prezent.

Nivelul de intensitate scăzută a muncii,

care este de 10,4 % (adică 38,8 milioane de persoane), este în continuare superior

nivelului din 2008 (9,2 %) Cu toate

acestea, în 2015, îmbunătățirea condițiilor de pe piața forței de muncă și

intensificarea activității economice au condus, pentru prima dată din 2008

până în prezent, la scăderea procentului de persoane care locuiesc în gospodării

fără persoane ocupate.

În ciuda îmbunătățirii recente a

situației în materie de sărăcie, inegalitatea veniturilor rămâne ridicată,

ceea ce indică faptul că rezultatele

6 Date estimate pentru anul de venituri 2015. La momentul publicării prezentului

document, datele pentru Irlanda nu erau încă disponibile. 7 Numărul total al persoanelor expuse

riscului de sărăcie sau de excluziune socială

este mai mic decât suma dintre numărul persoanelor care se încadrează în fiecare

dintre cele trei forme de sărăcie sau de excluziune socială. Explicația este faptul că unele persoane sunt afectate simultan de mai mult de una dintre aceste situații.

Pagina 4 |

obținute în ceea ce privește distribuția echitabilă pentru populație reprezintă

în continuare un motiv de preocupare.

Raportul S80/S20 a urmat o tendință ascendentă în ultimii ani și a ajuns la 5,1

în 2016. Se poate observa o tendință ascendentă și în ceea ce privește

coeficientul Gini, a cărui valoare era de 31 în 2015.

Rezultatele în materie de sărăcie și

excluziune socială de la nivelul UE,

calculate ca medie ponderată a rezultatelor naționale, ascund

diferențe semnificative între statele membre (a se vedea figura 2). În 2016,

în patru state membre, aproape o treime din populație era expusă riscului de

sărăcie sau de excluziune socială: Bulgaria (40,4 %), România (38,3 %),

Grecia (35,6 %) și Lituania (30,1 %).

Prin contrast, cele mai scăzute niveluri s-au înregistrat în Republica Cehă

(13,3 %), Finlanda (16,6 %) și Țările de Jos (16,7 %) (a se vedea anexa,

tabelul 1).

Dinamica sărăciei variază, de

asemenea, în funcție de grupele de vârstă și de contextul demografic.

Câteva grupuri din societate par să fie cele mai vulnerabile: tinerii, copiii,

persoanele cu handicap, șomerii și resortisanții țărilor terțe.

Aproape o treime din tinerii din Europa sunt expuși unui risc mai

ridicat de sărăcie sau de excluziune socială. Șomajul în rândul tinerilor a

scăzut pentru al treilea an consecutiv și se ridică, în 2016, la 18,7 %. Această

rată continuă să fie peste nivelurile înregistrate în 2008 înainte de criză (și

anume 15,6 %). În același timp, aproape

o treime (30,5 %) dintre tineri (cu vârste între 18 și 24 de ani) au fost expuși

riscului de sărăcie sau de excluziune socială în 2016.

Copiii constituie un alt grup expus

unui risc mai mare de sărăcie sau de

excluziune socială. În 2016, riscul pentru copii (0-17 ani) se situa la

26,4 % — mai ridicat decât riscul pentru persoanele în vârstă de muncă (vârste

cuprinse între 18 și 64 de ani, risc de 24,2 %) sau persoanele în vârstă (vârste

de peste 65 de ani, risc de 18,3 %). Vulnerabilitatea copiilor este determinată

în mare măsură de statutul părinților lor

pe piața forței de muncă, în special atunci când acest statut se combină cu

un acces limitat la serviciile sociale și cu un nivel scăzut al sprijinului pentru venit.

Persoanele cu handicap sunt, de

asemenea, mult mai expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială.

În rândul persoanelor cu handicap din

UE, un procent de 30,2 % (adică 31 de milioane de persoane) era expus riscului

de sărăcie sau de excluziune socială în 2015, procent care este cu mult mai

mare decât în cazul persoanelor fără handicap (respectiv 20,8 %). Acest risc

crește în funcție de gravitatea handicapului, ajungând la 36,7 % în

cazul persoanelor cu handicap grav, la

nivelul UE, în 2014.

În ceea ce privește șomerii, riscul de sărăcie sau de excluziune socială a

ajuns la 67,1 % în 2016. În plus, numărul șomerilor de lungă durată a

ajuns la aproape 48 % din numărul total

de șomeri. Această evoluție este deosebit de îngrijorătoare, deoarece

perioadele lungi de șomaj pot duce la o erodare semnificativă a competențelor și

pot expune persoanele care se confruntă cu aceste perioade lungi de șomaj unui

risc mai mare de sărăcie sau de excluziune socială. O altă consecință a

șomajului de lungă durată este faptul că

multe dintre persoanele afectate ajung să nu mai fie acoperite de nicio formă de

sprijin pentru venit sau de protecție socială.

Faptul de a avea un loc de muncă nu

protejează întotdeauna împotriva

sărăciei, întrucât creșterea sărăciei persoanelor încadrate în muncă

reprezintă o altă evoluție îngrijorătoare. În 2015, conform cifrelor

raportate, 9,5 % dintre persoanele care lucrează au venituri insuficiente, ceea ce

reprezintă o creștere față de nivelul din 20088 (care era de 8,5 %). Această

evoluție este influențată de proliferarea

8 UE-27, nu sunt disponibile date pentru Croația pentru anul 2008.

Pagina 5 |

contractelor temporare și a locurilor de muncă cu fracțiune de normă. Aceste

tipuri de locuri de muncă sunt adesea

asociate cu remunerații mai mici și cu o intensitate a muncii mai scăzută, aceștia

fiind principalii factori care determină sporirea riscului de sărăcie9. Pe de altă

parte, aceste tipuri de contracte sunt strâns asociate unor tendințe precum

digitalizarea muncii, accentul pus pe un echilibru mai bun între viața profesională

și cea privată și reintegrarea femeilor cu copii pe piața forței de muncă.

Situația populației născute în afara UE este deosebit de relevantă având în

vedere necesitatea tot mai mare de a găsi soluții pentru afluxul de

solicitanți de azil. În 2015, riscul de sărăcie sau de excluziune socială pentru

persoanele născute în afara UE a fost

estimat la 39,1 %, acestea fiind așadar de aproape două ori mai expuse acestui

risc în comparație cu persoanele născute în UE (21,6 %).

Printre celelalte grupuri10 afectate

9 Employment and Social Developments in Europe (ESDE) (Evoluția ocupării forței de

muncă și a situației sociale în Europa) 2016, p. 87. 10 Nu sunt disponibile date comparabile la nivelul UE pentru toate aceste grupuri.

de sărăcie sau de excluziune socială se numără familiile monoparentale,

familiile cu mulți copii și

minoritățile, ca, de exemplu, romii.

Figura 1 — Numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, analizate în funcție de tipul de indicatori, UE-28, 2015* (milioane)

* Intersecțiile dintre indicatorii sărăciei pentru 2016 nu erau disponibile la momentul publicării prezentului document.

Pagina 6 |

3. PÂRGHII DE POLITICĂ PENTRU ABORDAREA PROVOCĂRILOR ÎN

MATERIE DE POLITICI

Prevenirea și reducerea sărăciei, a

excluziunii sociale și a inegalităților depinde în mare măsură de acțiunile

și de reformele adoptate în statele membre. Rolul UE este de a susține și

de a completa politicile statelor membre privind incluziunea și protecția socială,

prin intermediul unor orientări de politică

și al sprijinului financiar acordat pentru eforturile de reformă.

Abordarea UE în materie de

incluziune activă11 își propune: (i) să îi ajute pe cei care pot lucra să își

găsească locuri de muncă sustenabile și

de calitate; (ii) să ofere persoanelor care nu pot munci resurse suficiente pentru a

le permite să trăiască demn; (ii) să ofere sprijin pentru participarea socială.

Această abordare se bazează pe trei

11 A se vedea Recomandarea Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor

excluse de pe piața muncii (2008/867/CE) și Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind punerea în aplicare [SWD(2017) 257 final].

componente: sprijin adecvat pentru venit, piețe incluzive ale muncii și acces

la servicii de calitate.

Asigurarea unui sprijin adecvat

pentru venit pentru toți, evitând, în același timp, capcana șomajului și a

inactivității pentru persoanele care pot lucra;

Crearea unor piețe incluzive ale muncii, punând la dispoziția tuturor

oportunități de a obține un loc de

muncă remunerat și un venit de subzistență. Piețele incluzive ale

muncii se bazează, printre altele, pe politici active în domeniul pieței forței

de muncă, menite să amelioreze corelarea dintre locurile de muncă și

lucrători și să îi ajute pe șomeri să rămână în contact cu piața muncii12;

Accesul la servicii de calitate în domeniul asistenței medicale13, în

domeniul social și în domeniul

12 A se vedea fișa tematică din cadrul semestrului european intitulată Politici active

în domeniul pieței forței de muncă. 13 A se vedea fișa tematică din cadrul semestrului european intitulată Sănătatea și sistemele de sănătate.

Figura 2 - Persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială (2016): valori standardizate

Sursă: Eurostat, EU-SILC, codul datelor online: tsdsc100

* La momentul publicării prezentului document, nu erau disponibile date pentru Irlanda, datele din 2015 fiind

așadar utilizate în locul acestora.

-20 -10 0 10 20

Republica Cehă

Finlanda

Danemarca

Țările de Jos

Austria

Slovacia

Franța

Suedia

Slovenia

Germania

Luxemburg

Malta

Belgia

Polonia

Regatul Unit

UE (28 de țări)

Estonia

Portugalia

Irlanda*

Ungaria

Cipru

Spania

Croația

Letonia

Italia

Lituania

Grecia

România

Bulgaria

UE28 = 0

Pagina 7 |

altor servicii de sprijin poate înlătura o serie întreagă de obstacole

de pe piața muncii, permițând astfel

combaterea sărăciei și a excluziunii sociale. De exemplu, serviciile de

îngrijire a copiilor le permit părinților să își reia activitatea profesională.

Alte programe și servicii specifice sunt destinate persoanelor cele mai

excluse din societate (persoanele fără adăpost, foștii deținuți, persoanele

bolnave mintal, persoanele dependente de droguri) și sunt

menite să le ajute să se reintegreze

în societate.

Statele membre au la dispoziție o serie de alte pârghii de politică pentru a-și

îmbunătăți rezultatele naționale în domeniul social. De exemplu:

punerea la dispoziție a unor

sisteme eficiente și echitabile de

educație și de învățare pe tot parcursul vieții14 care să-i doteze

pe cetățeni cu competențele de care au nevoie pentru a intra pe piața

forței de muncă și a progresa în cadrul acesteia. Pentru copiii care

provin din medii defavorizate, asigurarea faptului că aceștia

beneficiază de oportunități egale, iar

pentru persoanele slab calificate, asigurarea unui acces adecvat la

învățarea pe tot parcursul vieții; adoptarea unor politici fiscale15

care să ofere stimulentele necesare tuturor actorilor (lucrători, angajatori

și antreprenori) astfel încât aceștia să se angajeze pe deplin în activități

economice;

politici de stabilire a salariilor16 care să asigure venituri adecvate,

ținând seama, totodată, de efectele asupra competitivității și asupra

creării de locuri de muncă;

14 A se vedea fișa tematică din cadrul semestrului european intitulată Competențe

necesare pe piața muncii. 15 A se vedea fișa tematică din cadrul semestrului european intitulată Fiscalitate și

administrația fiscală. 16 A se vedea fișa tematică din cadrul semestrului european intitulată Sistemele de stabilire a salariilor.

asigurarea unor pensii adecvate și sustenabile17, prin adoptarea,

printre altele, a unor politici vizând

„îmbătrânirea activă” în domeniile ocupării forței de muncă, participării

și vieții independente. În medie, în UE, pensionarii sunt mai protejați

împotriva riscului de sărăcie sau de excluziune socială decât populația

totală; adoptarea de legislație privind

combaterea discriminării, care să abordeze obstacolele cu care se pot

confrunta anumite grupuri atunci

când încearcă să își găsească un loc de muncă sau o locuință ori în ceea

ce privește accesul la drepturile lor sociale.

4. EVALUARE COMPARATIVĂ A

SITUAȚIEI ACTUALE ÎN MATERIE DE POLITICI

4.1. Îmbunătățirea eficienței și eficacității sprijinului pentru venit

Transferurile sociale și impozitele

redistribuie veniturile între persoane și gospodării. Acestea pot avea un

impact puternic asupra sărăciei și a

inegalității veniturilor. În 2015, cheltuielile cu prestațiile de asigurări

sociale18 (cu excepția pensiilor) au contribuit la scăderea ratei sărăciei în UE

de la 25,9 % la 17,3 %. Cu toate acestea, impactul protecției sociale variază foarte

mult pe teritoriul UE, de la mai puțin de 7 % în Bulgaria, Cipru, Estonia, Grecia,

Italia, Letonia, Polonia și România, la

peste 25 % în Belgia, Danemarca, Finlanda și Irlanda (a se vedea figura 3).

17 A se vedea fișa tematică din cadrul semestrului european intitulată Adecvarea și sustenabilitatea pensiilor. 18 Prestațiile de asigurări sociale, după

funcția acestora, includ: prestațiile de bătrânețe și de urmaș (pensii); prestațiile de

boală, de îngrijiri medicale și de invaliditate; prestațiile familiale și pentru copii; prestațiile de șomaj; prestațiile pentru locuințe și pentru excluziunea socială.

Pagina 8 |

În plus față de nivelul transferurilor sociale, eficacitatea și eficiența

cheltuielilor joacă, de asemenea, un rol,

obiectivul fiind ca aceste cheltuieli să producă cele mai bune rezultate

(eficacitate) la cel mai mic cost și să aibă efecte de propagare maxime asupra

ocupării forței de muncă și a creșterii economice (eficiență).

Diferențele în ceea ce privește eficacitatea și eficiența cheltuielilor

sociale depind de numeroși factori.

În primul rând, există diferențe mari în ceea ce privește nivelul de sărăcie și

inegalitățile înainte de transferurile sociale, în funcție de distribuția venitului inițial (și

anume venituri din muncă, inclusiv veniturile din activități independente,

venituri din capital și pensii19). Piețele forței de muncă care sunt segmentate și

polarizate20 vor produce, în genere, niveluri ridicate de inegalitate înaintea

transferurilor, ceea ce ar putea necesita

un grad mai ridicat de redistribuire.

19 Pensiile sunt considerate venituri inițiale

deoarece acestea redistribuie venitul în cursul

unei vieți. 20

Segmentarea se referă la o situație în care

un grup de lucrători care beneficiază de o

protecție bună coexistă cu un grup de lucrători care au locuri de muncă mai prost

plătite, mai precare, fără prea multe oportunități pentru ca cei care ocupă astfel de locuri de muncă să progreseze către locuri de muncă mai bune.

Figura 3 – Impactul transferurilor sociale* asupra reducerii sărăciei, 2016 și variația față de anul precedent

Calculat comparând rata riscului de sărăcie înainte de transferurile sociale cu cea de după transferuri; pensiile nu sunt considerate a fi transferuri sociale în aceste calcule.

Sursă: Eurostat, EU-SILC 2016

NL

AT

DK

FI

SE

BE

CZ

FR

HU

SIUK

ES

HR

LU

PL

PT

SKBG

EL

IT

LT

RO

CY

DE

MT

EE

LV

y = 0,0232x - 1,6189R² = 0,0103

-8,0

-6,0

-4,0

-2,0

0,0

2,0

4,0

6,0

12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40 42 44 46 48 50 52 54 56 58 60

Impa

ctul

tra

nsfe

ruri

lor

soci

ale

(alte

le d

ecât

pen

siile

) as

upra

red

ucer

ii să

răci

ei -

mod

ifica

re f

ață

de 2

015

Impactul transferurilor sociale (altele decât pensiile) asupra reducerii sărăciei

2016

Pagina 9 |

În al doilea rând, diferențele

semnificative în ceea ce privește dimensiunea și structura cheltuielilor

pentru protecția socială pot contribui la explicarea diferențelor legate de efectele

de redistribuire între grupurile de venituri și de populație. Printre

principalele caracteristici se numără compoziția cheltuielilor pe funcții și pe

tip, caracterul progresiv al impozitării,

combinarea prestațiilor universale cu cele acordate în funcție de venituri și

caracterul „benefic pentru piața forței de muncă” al cheltuielilor (adică măsura în

care cheltuielile sprijină integrarea pe piața forței de muncă și stimulează

activitatea).

4.2. Domenii specifice de protecție

socială

Pentru a sprijini persoanele cele mai vulnerabile, pe lângă recurgerea la

indemnizațiile de șomaj21, se utilizează

sistemele de venit minim (de exemplu, plasele de siguranță de ultimă

instanță).

21 A se vedea fișa tematică din cadrul semestrului european intitulată Prestații de șomaj.

În vederea obținerii unor efecte optime,

este important ca aceste sisteme să fie combinate cu alte pârghii de politică.

Aceasta implică:

corelarea sistemelor de venit minim

cu politici active în domeniul pieței forței de muncă, pentru a se evita

atât orice element care să descurajeze munca, cât și capcanele

inactivității; raționalizarea sistemelor de venit

minim cu alte servicii de protecție socială (de exemplu, prestațiile

pentru locuințe, asistența medicală, îngrijirea copiilor), astfel încât să se

faciliteze accesul, să se maximizeze

rata de participare și să se asigure coerența (de exemplu, să se evite

suprapunerile de prestații).

Prestații familiale și pentru copii pot

avea un impact semnificativ în ceea ce privește reducerea sărăciei în rândul

beneficiarilor. Efectul lor de atenuare a sărăciei diferă de la un stat membru al

UE la altul, prestațiile familiale și pentru

copii reducând considerabil sărăcia în rândul copiilor în Finlanda, Irlanda,

Regatul Unit și Germania, pe când în Spania, Portugalia, Grecia, Polonia,

Bulgaria și Italia această reducere a sărăciei în rândul copiilor este scăzută.

Pagina 10 |

Obligațiile în materie de salariu minim sunt utilizate pe scară largă

în statele membre ale UE pentru a combate sărăcia persoanelor

încadrate în muncă. Cu toate acestea, în mai multe state membre, salariile

minime sunt sub pragul sărăciei. În 2016, în 22 de state membre ale UE

exista un salariu minim național legal

stabilit de guvern.

În ceea ce privește celelalte șase țări din UE, pragurile salariale au fost stabilite

prin convenții colective, adesea la nivel de sector, acoperind o mare parte din

forța de muncă. Acest lucru este valabil

pentru Austria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia și Suedia.

4.3. Sărăcia persoanelor încadrate în

muncă

În 201522, rata riscului de sărăcie în

rândul persoanelor încadrate în muncă (AROP) s-a stabilizat la

9,5 %, dar a rămas mai ridicată decât în 200823. Rata riscului de sărăcie

în rândul persoanelor încadrate în muncă a variat considerabil în ansamblul UE:

de la 4,0 % în Republica Cehă la 18,6 %

în România și 13,4 % în Grecia.

De asemenea, există diferențe între

persoanele active pe piața forței de muncă: persoanele care desfășoară

activități independente sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie decât lucrătorii

salariați, iar lucrătorii pe fracțiune de normă sunt expuși unui risc mai mare de

22 Datele din 2016 pentru UE-28 și pentru

Irlanda nu sunt disponibile la momentul publicării prezentului document. 23 UE-27, nu sunt disponibile date pentru Croația pentru anul 2008.

Figura 4— Efectul de reducere a sărăciei al prestațiilor familiale și pentru copii, în cazul copiilor cu vârste cuprinse între 0 și 17 ani

Sursă: Eurostat, EU-SILC UDB 2013

Pagina 11 |

sărăcie decât lucrătorii cu normă întreagă24.

În comparație cu lucrătorii obișnuiți,

lucrătorii cu contracte atipice se confruntă

cu o penalizare salarială. În timp ce unii lucrători cu salarii mici au posibilitatea să

compenseze aceste salarii mici prin prelungirea timpului de lucru, munca cu

fracțiune de normă involuntară intensifică efectul salariilor mici.

Printre alți factori care influențează rata sărăciei persoanelor încadrate în muncă se

numără componența gospodăriei și primirea de transferuri sociale. Prezența în

gospodărie a altor lucrători sau a unor persoane în vârstă poate aduce venituri

suplimentare sub formă de salarii sau de prestații de bătrânețe. Transferurile sociale

pot crește venitul disponibil al unei

gospodării și pot reduce riscul de sărăcie a persoanelor încadrate în muncă.

24 ESDE (Employment and Social Developments in Europe - Analiza privind situația socială și a ocupării forței de muncă în Europa) 2016, p. 84.

4.4. Accesul la servicii de calitate

Accesul la servicii de calitate, precum

îngrijirea copiilor, locuința, asistența medicală, îngrijirea pe termen lung,

precum și educația și formarea, contribuie la incluziunea socială.

De exemplu, accesul la servicii de îngrijire a copiilor de calitate și

accesibile ca preț este esențial pentru a le oferi copiilor cele mai bune

oportunități în viață, indiferent de mediul lor social, și facilitează integrarea

părinților pe piața forței de muncă. Dar dovezile arată că cei mai vulnerabili copii

(de exemplu, copiii care provin din familii

cu venituri mici sau din familii care sunt cel mai îndepărtate de piața muncii,

copiii romi, copiii proveniți dintr-un context de migrație, copiii cu handicap)

participă în general mai puțin la serviciile respective.

Acest nivel scăzut de participare la serviciile de îngrijire a copilului poate fi

atribuit unei serii întregi de factori, cum ar fi disponibilitatea și accesul (în special

Figura 5— Sărăcia persoanelor încadrate în muncă în 2008, 2012 și 2015

Notă: Persoane încadrate în muncă cu vârsta între 18 și 68 de ani. Nu sunt disponibile date pentru Croația pentru anul 2006 (anul 2009 a fost utilizat în loc). „UE” se referă la UE-27 în 2006 și la UE-28 în restul cazurilor. Sursă: Eurostat, [ilc_iw01]

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

20

FI CZ BE IE DK

NL

MT

HR

SK SI FR AT

BG SE UK CY HU LV EU DE LT EE PT PL IT LU ES EL RO% d

in p

erso

anel

e cu

vâr

ste

într

e1

8și

64

de

ani

2015 2012 2008

Pagina 12 |

în zonele rurale), accesibilitatea ca preț, eligibilitatea și alegerile părinților. De

exemplu, costul serviciilor de îngrijire a copiilor combinat cu salariile mici ale

părinților poate reprezenta, de asemenea, un obstacol major în calea

accesului la serviciile de îngrijire a copiilor, în țări precum Bulgaria,

Republica Cehă, Irlanda, Letonia, Lituania și Slovenia, în care părinții

singuri, ale căror salarii potențiale sunt scăzute, nu sunt suficient de stimulați

din punct de vedere financiar pentru a

participa la piața forței de muncă și nu recurg la serviciile de îngrijire a copiilor

pentru copiii lor. Accesul adecvat la servicii pentru familie și alte tipuri de

servicii este, de asemenea, esențial pentru a asigura bunăstarea copiilor care

cresc în situații vulnerabile.

Accesul la asistență medicală25 de

înaltă calitate de la o vârstă timpurie

este indispensabil pentru ca oamenii să crească și să trăiască sănătos și să

contribuie la societate. Sărăcia și inegalitatea în termeni de acces la

îngrijiri de medicale se pot traduce prin boală, incapacitate de muncă,

dependență, creșterea sărăciei și a excluziunii. În regiunile cele mai sărace

ale UE, riscul ca un copil să moară

înainte de prima sa aniversare este de peste cinci ori mai mare decât în

regiunile cele mai bogate, în timp ce în unele state membre, diferența în ceea ce

privește speranța de viață între persoanele sărace și cele înstărite ajunge

la 10 ani. Este necesar să se acorde o atenție deosebită persoanelor aflate în

situații vulnerabile, cum ar fi persoanele

în vârstă și persoanele cu handicap. Prin asigurarea accesului acestor persoane la

servicii de sănătate cât mai aproape posibil de comunitățile lor (inclusiv în

zonele rurale), se poate evita instituționalizarea acestora.

Lipsa de locuințe de calitate și la prețuri accesibile este o altă

preocupare a politicilor publice. În

25 A se vedea fișa tematică din cadrul semestrului european intitulată Sănătatea și sistemele de sănătate.

2015, un procent de 4,9 % din populația europeană trăia în gospodării care se

confruntau cu privare severă de

locuință26, în timp ce 11,3 % din gospodăriile din UE consacrau peste

40 % din venitul lor disponibil cheltuielilor legate de locuință.

Apare, de asemenea, un nou profil de

persoane fără adăpost, un profil din care fac parte femei, familii cu copii, tineri și

persoane care provin dintr-un context de

migrație.

Printre pârghiile de politică care permit rezolvarea acestei probleme se numără

accesul la locuințe sociale sau la un ajutor de bună calitate pentru locuințe,

protecția împotriva evacuării forțate,

precum și punerea la dispoziție de adăposturi și de servicii pentru

persoanele fără adăpost, pentru a promova incluziunea lor socială.

Data: 30.10.2017

26 Măsurată ca proporție din populație care

trăiește în locuințe considerate a fi

supraaglomerate și care satisface, în același timp, cel puțin unul dintre criteriile conform

cărora se stabilește privarea de locuință: acoperiș fisurat, lipsa băii, a dușului sau a WC-ului interior cu apă curentă ori o locuință considerată prea întunecată.

Pagina 13 |

ANEXĂ

Tabelul 1 - Persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială în 2008 și 2016

% din totalul populației în mii

2008 2016 2008 2016

UE * 23,7 23,5 115 908 117 951

Austria 20,6 18,0 1 699 1 542

Belgia 20,8 20,7 2 194 2 335

Bulgaria 44,8 40,4 3 421 2 890

Croația : 27,9 : 1 159

Cipru 23,3 27,7 181 234

Republica Cehă 15,3 13,3 1 566 1 375

Danemarca 16,3 16,7 887 948

Estonia 21,8 24,4 291 318

Finlanda 17,4 16,6 910 896

Franța 18,5 18,2 11 150 11 463

Germania 20,1 19,7 16 345 16 035

Grecia 28,1 35,6 3 046 3 789

Ungaria 28,2 26,3 2 794 2 541

Irlanda 23,7 : 1 050 :

Italia 25,5 29,9 15 082 18 095

Letonia 34,2 28,5 740 554

Lituania 28,3 30,1 910 871

Luxemburg 15,5 19,7 72 114

Malta 20,1 20,1 81 85

Țările de Jos 14,9 16,7 2 432 2 797

Polonia 30,5 21,9 11 491 8 221

Portugalia 26 25,1 2 757 2 595

România 44,2 38,8 9 115 7 694

Pagina 14 |

Slovacia 20,6 18,1 1 111 950

Slovenia 18,5 18,4 361 371

Spania 23,8 27,9 10 786 12 827

Suedia 14,9 18,3 1 367 1 799

Regatul Unit 23,2 22,2 14 069 14 359

* Datele pentru 2008 exclud Croația, datele pentru 2016 sunt estimate și exclud Irlanda

: nu sunt disponibile date

Sursă: tsdsc100

Pagina 15 |

Tabelul 2 — Indicatori de sărăcie: comparație între țări

Rata riscului de sărăcie sau de excluziune socială, rata riscului de sărăcie, rata deprivării materiale severe (severe material deprivation - SMD) (% din populație), gospodării cu o

intensitate foarte scăzută a muncii (very low work intensity - VLWI) (% din populația cu vârsta între 0 și 59 de ani), UE, zona euro și statele membre individuale, 2012-2015

Notă: Barele verzi indică o scădere între 2012 (acolo unde se termină barele de culoare verde deschis) și

2015 (acolo unde se termină barele de culoare verde închis).

Barele roșii indică o creștere între 2012 (acolo unde se termină barele de culoare roșu deschis) și 2015

(acolo unde se termină barele de culoare roșu închis).

Barele gri indică faptul că au avut loc puține modificări sau nicio modificare.

AROPE combină AROP, SMD și VLWI. Lungimile barelor componentelor AROPE, adunate, nu ar trebui

să fie egale cu lungimea barei AROPE, deoarece componentele se suprapun în cadrul AROPE și în

cadrul componentelor individuale.

Anul se referă la anul anchetei EU-SILC; „măsurile veniturilor” sunt din anul precedent; AROPE, AROP:

venituri din anul precedent; SMD: anul curent; VLWI: situația din ultimul an.

Pentru Bulgaria și Estonia există întreruperi în serii în 2014 (Bulgaria: AROPE, SMD; Estonia: AROPE,

AROP, VLWI)

Sursă: Eurostat, EU-SILC (ilc_peps01. Ilc_li02, ilc_mddd11, ilc_lvhl11)

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45

BG

RO

EL

LV

LT

HR

CY

IT

ES

HU

PT

IE

EE

EU28

UK

PL

EA19

MT

BE

DE

SI

LU

SK

AT

DK

FR

FI

NL

SE

CZ

Expus riscului de sărăcie sau de excluziunesocială

2015 (scădere) 2012

2012 2015 (creștere)

neutru neutru

0 5 10 15 20 25

BG

RO

EL

LV

LT

HR

CY

IT

ES

HU

PT

IE

EE

EU28

UK

PL

EA19

MT

BE

DE

SI

LU

SK

AT

DK

FR

FI

NL

SE

CZ

Expus riscului de sărăcie

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45

BG

RO

EL

LV

LT

HR

CY

IT

ES

HU

PT

IE

EE

EU28

UK

PL

EA19

MT

BE

DE

SI

LU

SK

AT

DK

FR

FI

NL

SE

CZ

Deprivare materială severă

0 5 10 15 20 25

BG

RO

EL

LV

LT

HR

CY

IT

ES

HU

PT

IE

EE

EU28

UK

PL

EA19

MT

BE

DE

SI

LU

SK

AT

DK

FR

FI

NL

SE

CZ

Intensitate foarte scăzută a muncii