Pagina 1

1. INTRODUCERE

Deși, în ultima vreme, condițiile economice

s-au îmbunătățit, Uniunea Europeană trebuie să facă față în continuare

consecințelor crizei, printre care se numără lipsa de investiții și inegalitățile

din ce în ce mai mari. În acest context,

numeroase voci din rândul cetățenilor solicită, în întreaga Uniune, să se acorde o

mai mare atenție justiției sociale.

Fiscalitatea joacă un rol fundamental în crearea unei societăți echitabile și în

edificarea unei economii puternice. Prin

intermediul ei se poate avansa spre eliminarea inegalităților, nu numai prin

sprijinirea mobilității sociale, ci și prin reducerea inegalităților în materie de

venituri de piață.

De asemenea, politica fiscală poate avea o

mare influență asupra deciziilor în materie de ocupare a forței de muncă, asupra

nivelurilor investițiilor și asupra disponibilității întreprinzătorilor de a-și

extinde activitățile1, toate aceste aspecte conducând la o creștere economică mai

puternică.

Astfel, politicile fiscale sunt evaluate prin

raportare la patru priorități:

stimularea investițiilor;

1 Pentru mai multe informații cu privire la

chestiunile abordate în prezenta fișă, a se vedea: Comisia Europeană (2017), Politicile fiscale în Uniunea Europeană: analiza pentru

2017, în curs de apariție.

sprijin pentru ocuparea forței de

muncă; reducerea inegalităților;

asigurarea conformării fiscale.

Fișa informativă de față prezintă un rezumat al provocărilor legate de politica

fiscală cu care se confruntă țările UE în

aceste domenii. Sunt prezentate, apoi, pârghiile politice care ar putea contribui la

găsirea unor răspunsuri la provocările respective. În ultimul rând, fișa prezintă o

analiză a situației din țările în cauză, la baza căreia stau un set de indicatori și

recentele reforme fiscale.

Prezenta fișă informativă nu

abordează problema evaziunii fiscale, care face obiectul unei fișe separate. În

plus, analiza prezentată aici ar trebui să fie corelată cu fișele tematice privind:

Cercetarea și inovarea Participarea femeilor pe piața forței

de muncă Munca nedeclarată

Politicile active în domeniul pieței forței de muncă

Inegalitatea Incluziunea socială

Combaterea corupției

Locuințele

2. PROVOCĂRILE ÎN MATERIE DE POLITICĂ FISCALĂ CU CARE SE

CONFRUNTĂ GUVERNELE DIN UE

2.1. Stimularea investițiilor

În UE, totalul impozitelor diferă

considerabil de la o țară la alta.

SEMESTRUL EUROPEAN - FIȘĂ TEMATICĂ

FISCALITATEA

Pagina 2

În 2017, estimările indică faptul că ponderea impozitelor în PIB2 a înregistrat,

la nivelul UE-28, variații ce oscilează de la

24,1 % în Irlanda la 45,6 % în Danemarca (Figura 1).

Diferențele dintre nivelurile totale de

impozitare reflectă, în realitate, diferențele legate de preferințele sociale pentru

bunuri publice.

Până în prezent, nu există dovezi solide

privind impactul nivelului general de impozitare asupra creșterii economice. Cu

toate acestea, este înțeles mai bine modul în care fiecare dintre componentele

regimului fiscal influențează creșterea economică prin intermediul următoarelor

canale: productivitatea totală a factorilor

și creșterea stocului de capital sau a ofertei de forță de muncă.

2 Această estimare include contribuțiile la asigurările sociale plătite efectiv, dar nu ține seama de contribuțiile pe care anumite guverne

le consideră ca fiind plătite deoarece le-au imputat în sarcina funcționarilor publici.

Pagina 3

Figura 1: Sarcina fiscală totală în țările UE, ca procentaj din PIB, 2012 și 2018

Sursa: Comisia Europeană, AMECO.

Impactul impozitului pe profit și al celui pe venit asupra creșterii

economice și a investițiilor este bine documentat. Impozitul pe profitul

societăților influențează atât alegerea locului de stabilire a acestora, cât și

investițiile directe naționale și străine.

Cotele de impozitare, modul în care este

definită baza de impozitare și aspectele legate de conformarea fiscală constituie

factori determinanți ai efectelor economice ale impozitării. Tratamentul fiscal al

diverselor surse de finanțare, dezvoltarea stimulentelor fiscale și timpul consacrat de

întreprinderi conformării fiscale pot

influența investițiile productive.

Diferențele în materie de impozit pe profit pot determina societățile multinaționale să

transfere profitul dinspre țările cu un nivel ridicat de impozitare către cele cu un nivel

scăzut.

Ratele de impozitare efective reflectă o gamă amplă de factori care nu se

limitează la impozitul legal pe profitul

societăților, cum ar fi elementele bazei fiscale, sursa de finanțare (datorii,

rezultatul reportat sau majorarea capitalului propriu) și activul în care se fac

investiții (utilaje, clădiri, imobilizări necorporale, stocuri și active financiare).

Figura de mai jos ilustrează diferențele dintre ratele medii efective ale impozitului

pe profitul societăților, care variază de la 38,4 % în Franța la 9 % în Bulgaria.

Figura 2: Ratele medii efective ale impozitului pe profitul societăților în statele membre ale UE, în procente, 2016

Sursa: ZEW (2016), Nivelurile efective de impozitare efectivă prin utilizarea metodologiei Devereux/Griffith:

raport intermediar 2016. Proiect realizat pentru Comisia Europeană

Notă: (1) Rata medie efectivă a impozitului pe profitul societăților reflectă impozitele plătite de societăți pe

investiții inframarginale care generează un profit ce depășește rentabilitatea normală a capitalului.

(2) Pentru a reflecta facilitățile pentru capitalurile proprii ale întreprinderilor din Cipru, Belgia și Italia, se

presupune că ratele acestor facilități sunt egale cu rata dobânzii pe piață indicată în model.

Pagina 4

Decizia de a spori sau de a reduce investițiile este influențată de rata

marginală efectivă de impozitare, și

anume sarcina fiscală asupra ultimului euro investit într-un proiect care atinge

pragul de rentabilitate (investiție „marginală”).

Cu cât rata marginală efectivă de

impozitare este mai mică, cu atât regimul fiscal este mai propice investițiilor.

Există mai multe modalități de a reduce rata marginală efectivă de impozitare și de

a concepe un regim fiscal favorabil investițiilor. Printre acestea se numără:

accelerarea calendarelor de amortizare fiscală sau contabilizarea imediată

drept cheltuieli, oferirea posibilității de deducere a

costurilor de capital, îmbunătățirea condițiilor de reportare a

pierderilor, acordarea de stimulente fiscale pentru

cercetare și dezvoltare.

Figura 3: Ratele marginale efective ale impozitului pe profitul societăților în țările UE, în procente, 2016

Sursa: ZEW (2016), Nivelurile efective de impozitare efectivă prin utilizarea metodologiei Devereux/Griffith:

raport intermediar 2016. Proiect realizat pentru Comisia Europeană

Observații: (1) Indicatorul este bazat pe modelul Devereux/Griffith. (2) Pentru a reflecta facilitățile pentru

capitalurile proprii ale întreprinderilor din Cipru, Belgia și Italia, se presupune că ratele acestor facilități sunt

egale cu rata dobânzii pe piață indicată în model.

2.2. Sprijin pentru crearea de locuri de muncă și pentru ocuparea forței

de muncă

Fiscalitatea din domeniul muncii

influențează atât decizia fiecăruia dintre noi de a se angaja și cu ce

normă (oferta de forță de muncă), cât și decizia angajatorului de a face

angajări, întrucât acestea cresc costul forței de muncă (cererea de forță de

muncă)3. Oferta de forță de muncă din

3 Aceste decizii depind, de asemenea, de prestațiile sociale percepute în caz de inactivitate sau de ocupare a unui loc de muncă

cu fracțiune de normă. În ceea ce privește ceilalți factori care determină impactul

anumite categorii ale populației (lucrători slab calificați, tineri, persoane în vârstă și

persoanele care sunt de a doua sursă de venit a familiei) este deosebit de sensibilă

la impozitele și contribuțiile la sistemul

asigurărilor sociale4.

sistemelor fiscale și de prestații sociale asupra ofertei de forță de muncă, a se vedea diferiții

indicatori disponibili în baza de date comună „Indicatori privind impozitele și prestațiile sociale” a Comisiei Europene și a OCDE. 4 A se vedea, de exemplu, Costas Meghir și David Phillips (2010), Labour Supply and Taxes, în Institute for Fiscal Studies (ed.), The

Mirrlees Review: Dimensions of Tax Design, Oxford University Press, p. 202-274.

Pagina 5

Figura de mai jos ilustrează rata de ocupare a forței de muncă din totalul

populației și a persoanelor cu un nivel

scăzut de educație. Această rată poate evidenția situațiile în care o țară se

confruntă cu dificultăți în ceea ce privește ocuparea forței de muncă în general sau

numai în cazul unor categorii specifice.

Deși, în ultimii ani, s-au constatat îmbunătățiri ale ratelor de ocupare a forței

de muncă din statele membre ale UE,

situația variază de la o țară la alta. De asemenea, decalajul dintre rata de

ocupare a forței de muncă din rândul

persoanelor cu un nivel scăzut de educație și rata totală de ocupare a forței de muncă

diferă de la o țară la alta.

Slovacia prezintă cea mai mare diferență dintre cele două rate (de 33,9 puncte

procentuale), iar Portugalia, cea mai scăzută (de 5,9 puncte procentuale).

Figura 4: Nivelul de ocupare a forței de muncă din totalul populației din rândul femeilor și al persoanelor slab calificate, 2016

Sursa: Eurostat, 2017

Notă: (1) Grupa de vârstă vizează persoanele între 20 și 64 de ani. (2) „Nivel scăzut de educație” se referă la

nivelurile 0-2 conform ISCED. (3) Rata de ocupare a femeilor este utilizată ca indicator pentru persoanele care

sunt cea de a doua sursă de venit a familiei. Se recunoaște că acestea nu sunt neapărat identice. (4) Rata

ocupării forței de muncă nu este măsurată în echivalente normă întreagă.

Sarcina fiscală asupra costului forței de muncă indică diferența

proporțională dintre costurile pe care le generează un lucrător pentru

angajatorul său și salariul net al angajatului. Aceasta indică, prin

urmare, atât stimulentele pentru muncă

(în ceea ce privește oferta de forță de muncă), cât și stimulentele pentru

angajarea de personal (în ceea ce privește cererea de forță de muncă).

Între 2010 și 2016, sarcina fiscală asupra

costului forței de muncă pentru

persoanele care câștigă 50 % din salariul mediu a scăzut, în medie, în UE. Cu toate

acestea, aceasta evoluează în direcții diferite de la o țară la alta; a crescut în

15 țări și a scăzut în 10.

Componența sarcinii fiscale asupra costului forței de muncă este importantă

pe termen scurt, deoarece diversele sale componente pot afecta fie cererea, fie

oferta de forță de muncă. Figura de mai jos prezintă diversele

elemente care alcătuiesc sarcina fiscală

asupra costului forței de muncă în cazul unui lucrător care câștigă salariul mediu:

impozitul pe venit pentru persoanele fizice;

contribuțiile sociale în sarcina angajatorilor;

contribuțiile la asigurările sociale care trebuie plătite de angajați;

alocațiile familiale5.

Figura indică sarcina fiscală asupra costului forței de muncă în cazul unui

lucrător care câștigă 50 % din salariul mediu.

5 În Franța și Danemarca, alocațiile familiale reduc sarcina fiscală generală asupra forței de muncă.

Pagina 6

Figura 5: Componența sarcinii fiscale asupra costului forței de muncă suportate de un lucrător cu venit redus în diferite țări ale UE, 2016

Sursa: Baza de date „Indicatori privind impozitele și prestațiile sociale” a Comisiei Europene bazată pe

modelul OCDE privind impozitele și prestațiile sociale, actualizată la 10.4.2017.

Observații: (1) Nu există date recente pentru Cipru. (2) Datele se referă la lucrători care sunt persoane

necăsătorite fără copii și câștigă 50 % din salariul mediu.

Unele dintre caracteristicile regimului

fiscal, cum ar fi creditele fiscale transferabile și gradul de impozitare

comună, împreună cu unele dintre caracteristicile regimului de prestații

sociale, cum ar fi retragerea prestațiilor acordate în funcție de venituri, pot

contribui la aplicarea unor rate

marginale ridicate pentru persoanele care sunt cea de a doua sursă de

venit a familiei atunci când acestea trec de la inactivitate la ocupare

profesională sau în cazul creșterii veniturilor acestor persoane.

Merită subliniat faptul că și alți factori, cum ar fi disponibilitatea serviciilor de

îngrijire formală accesibile și de înaltă

calitate, inclusiv, în primul rând, a serviciilor de îngrijire a copilului, precum

și existența unor politici bine concepute privind echilibrul între viața profesională

și cea privată, pot influența luarea sau nu a deciziei de revenire în câmpul

muncii sau de mărire a programului de lucru.

Figura de mai jos prezintă problema

capcanei inactivității pentru persoanele care sunt de a doua sursă de venit a

familiei, astfel cum se manifestă în țările UE6. În majoritatea țărilor, impozitarea

explică într-o măsură relativ importantă capcana inactivității pentru persoanele

care sunt de a doua sursă de venit a

familiei, în cazurile în care celălalt membru al cuplului câștigă salariul

mediu.

6 Capcana inactivității - sau impozitarea implicită a persoanelor inactive care revin în câmpul muncii -

indică acea parte din salariul brut suplimentar care este absorbită de impozit în cazul în care o persoană inactivă (care nu are dreptul la prestații de șomaj, dar poate beneficia de asistența socială acordată în funcție de venit) ocupă un loc de muncă. Cu alte cuvinte, acest indicator reflectă

stimulentele financiare în favoarea renunțării la inactivitate (și asistență socială) în vederea ocupării unui loc de muncă.

Pagina 7

Figura 6: Capcana inactivității pentru persoanele care sunt de a doua sursă de venit a familiei în țările UE, 2015.

Sursa: Baza de date „Indicatori privind impozitele și prestațiile sociale” a Comisiei Europene bazată pe

modelul OCDE privind impozitele și prestațiile sociale.

Notă: (1) Datele privind capcana inactivității se referă la persoanele care reprezintă cea de a doua sursă de

venit a familiei și al căror venit corespunde unei proporții de 67 % din salariul mediu, într-o familie cu două

surse de venituri și doi copii; membrul cuplului care este principala sursă de venit a familiei câștigă salariul

mediu (SM). (2) „Contribuția impozitării” se referă la contribuția impozitării la capcana inactivității, exprimată

în puncte procentuale (un alt factor care contribuie la această capcană fiind, de exemplu, pierderea

indemnizației de șomaj, a prestațiilor sociale și a prestațiilor pentru locuință).

2.3. Corectarea inegalităților și

promovarea mobilității sociale

Figura de mai jos indică inegalitatea la nivelul veniturilor disponibile (după

perceperea impozitelor și plata prestațiilor sociale) în conformitate cu

indicele Gini, alături de procentul

populației expuse riscului de sărăcie în diferite țări ale UE.

Deși UE dispune de unul dintre cele mai

avansate sisteme de protecție socială, persistă inegalități notabile.

Lituania, România, Bulgaria, Letonia și

Estonia au cele mai înalte niveluri de inegalitate a veniturilor după impozitare

și transferuri.

Figura 7: Nivelul de inegalitate a veniturilor în țările UE, 2016.

Pagina 8

Surse: Eurostat, EU-SILC. 2016

Observații: (1) Axa verticală: coeficienții Gini. Scala coeficienților este de la 0 la 100. Valoarea 0 corespunde

unei egalități perfecte (aceleași venituri pentru toți), iar 100 corespunde unei inegalități maxime (toate veniturile

sunt distribuite unei singure persoane, iar restul nu au nimic). Pensiile sunt incluse în transferurile sociale.

(2) Axa orizontală: rata riscului de sărăcie ca procentaj din totalul populației. Acest indicator completează

coeficientul Gini, oferind o imagine mai exactă asupra problemelor sociale din țările UE. Indicatorul desemnează

proporția din populația totală care câștigă mai puțin de 60 % din venitul median pe adult-echivalent după

transferurile sociale. (3) Nu au fost disponibile datele aferente anului 2016 pentru IE, IT și LU. Din acest motiv,

au fost folosite datele din 2015. (4) Media UE-28 este calculată ca medie aritmetică a datelor naționale

individuale, ponderată în funcție de populație.

Acumularea crescândă a patrimoniului

privat, care a avut loc în Europa în ultimii 40 de ani, și creșterea inegalităților au

declanșat o dezbatere publică aprinsă cu

privire la echitatea regimurilor fiscale existente.

Inegalitatea în materie de patrimoniu

depășește inegalitatea veniturilor (Figura 7). Această situație a dus la

recunoașterea faptului că inegalitățile

trebuie abordate atât din perspectiva veniturilor, cât și a patrimoniului.

Datele disponibile par să indice că inegalitatea patrimoniului este o problemă

deosebit de importantă în Letonia, Germania, Austria și Irlanda.

Figura 8: Nivelul de egalitate a veniturilor (2016) și nivelul de inegalitate a patrimoniului

(2014)

Surse: Calculele Comisiei Europene bazate pe Sondajul BCE privind consumul și finanțele gospodăriilor

populației, 2016 și Eurostat, 2016.

Notă: Patrimoniul net este definit ca diferența dintre totalul activelor și totalul pasivelor gospodăriilor

populației.

O mai mare inegalitate este asociată cu un nivel mai scăzut de mobilitate

socială, dat fiind că inegalitatea poate împiedica accesul la oportunități7.

Mobilitatea socială poate avea loc atât în interiorul aceleiași generații, cât și între

generații.

Mobilitatea în interiorul aceleiași

generații se referă la probabilitățile ca o

2.4. Conformarea fiscală8

În general, evaziunea fiscală desemnează mecanisme ilegale prin care

obligația de plată a impozitului este ascunsă sau ignorată, și anume

contribuabilul plătește impozite mai mici

decât cele pe care este obligat să le plătească din punct de vedere juridic,

prin neaducerea la cunoștința

7 Corak, M. (2013), Income Inequality, Equality of Opportunity, and Intergenerational Mobility. IZA Discussion Paper No 7520. 8 Problema planificării fiscale agresive și a evitării obligațiilor fiscale este discutată într-o fișă informativă separată.

Pagina 9

persoană să dobândească un statut superior sau inferior (pe scara

veniturilor, de exemplu) de-a lungul

vieții.

Mobilitatea între generații se referă la măsura în care caracteristicile

socioeconomice ale unei persoane le reflectă pe cele ale părinților ei.

Mobilitatea între generații este un indicator important al posibilităților de

care dispun persoanele fizice pentru a reuși într-o societate indiferent de mediul

lor socioeconomic. Ea este strâns legată de egalitatea de șanse.

Un rol în sprijinirea mobilității sociale revine fiscalității, de exemplu:

ca sursă de finanțare pentru o

educație de calitate, ca mijloc de a reduce transmiterea

privilegiilor sau a dezavantajelor de

la o generație la alta, precum și prin redistribuirea

veniturilor și, mai ales, a bogăției, încurajând un comportament care

sporește mobilitatea socială.

autorităților fiscale a unor venituri sau informații.

Printre exemplele de evaziune fiscală se numără declararea vânzărilor la un nivel

inferior celui real, cu scopul de a reduce plățile de TVA. Un alt exemplu este legat

de munca nedeclarată, care are drept consecință neplata impozitului pe venit

pentru persoanele fizice și a contribuțiilor la asigurările sociale.

Există mai multe estimări cu privire la volumul impozitelor care ar trebui să fie

colectate, fără a fi percepute în cele din urmă. Cu toate acestea, deficitul de

încasare a TVA-ului este singurul prejudiciu fiscal cu privire la care există

estimări comparative bazate pe o

metodologie comună care acoperă toate țările din UE.

Deficitul de încasare a TVA-ului

reprezintă diferența dintre valoarea TVA-ului colectat efectiv și valoarea estimată

a TVA-ului exigibil teoretic pe baza

normelor în materie de TVA.

Acesta măsoară eficacitatea măsurilor de asigurare a conformității și a respectării

legislației în materie de TVA în fiecare stat membru.

Deficitul de încasare a TVA-ului înregistrează nivelurile cele mai ridicate

în România, Slovacia, Grecia și Lituania.

Figura 9: Deficitul de încasare a TVA-ului exprimat ca procent din datoria fiscală teoretică

în materie de TVA, 2014/2015

Sursa: CASE et al. (2017). Study and Reports on the VAT Gap in the EU-28 COUNTRIES: 2017 Final Report

(„Studiu și rapoarte privind deficitul de încasare a TVA în statele membre ale UE-28: Raportul final pe

anul 2016”), TAXUD/2015/CC/131.

Pagina 10

3. PÂRGHII DE POLITICĂ PENTRU ABORDAREA PROVOCĂRILOR ÎN

MATERIE DE MĂSURI FISCALE

Printre caracteristicile esențiale care

trebuie luate în considerare la evaluarea echității și eficienței sistemului fiscal

merită menționată măsura în care acesta

încurajează investițiile,

sprijină crearea de locuri de muncă și ocuparea forței de muncă,

corectează inegalitățile, atinge niveluri ridicate de

conformitate.

În ansamblu, deși uneori se fac

compromisuri între obiectivul eficienței și cel al echității, aceste două obiective nu se

sunt nicidecum opuse.

3.1. Stimularea investițiilor

Nivelul scăzut al investițiilor nu numai

că are drept efect o creștere mai redusă, dar dăunează, de asemenea,

creșterii productivității și afectează negativ, pe termen mai lung, perspectivele

de creare de locuri de muncă și pe cele de creștere economică.

Din acest motiv, dinamizarea investițiilor reprezintă una dintre prioritățile politice

absolute ale Comisiei.

Este important să se elaboreze un sistem

fiscal care să mențină la un nivel scăzut cota efectivă marginală de impozitare și să

se evite astfel descurajarea investițiilor profitabile.

Acest lucru nu înseamnă că trebuie să fie

reduse cotele de impozitare. În schimb,

accelerarea calendarelor de amortizare, contabilizarea imediată drept cheltuieli sau

acordarea posibilității de deducere a costurilor de finanțare prin capitaluri

proprii reduc impozitarea efectivă marginală, chiar dacă această diminuare

este compensată de o modificare a cotelor de impozitare.

Securitatea juridică și stabilitatea, previzibilitatea și simplitatea normelor

fiscale sunt importante pentru mediul de afaceri și pentru investitori atunci când iau

decizii.

Denaturările sistemului fiscal ar putea afecta accesul la finanțare și descuraja

investițiile de capital.

Fiscalitatea este unul dintre

principalele instrumente de care dispun guvernele pentru a încuraja

spiritul antreprenorial și inovarea. Politicile fiscale pot contribui la reducerea

riscului antreprenorial și a costurilor desfășurării unei activități antreprenoriale.

Fiscalitatea contribuie la corectarea

eșecurilor pieței; printre exemplele în acest sens pot fi menționate investițiile

inadecvate în cercetare și dezvoltare, finanțarea de risc și externalitățile de

mediu, precum poluarea.

Astfel, un sistem fiscal bine conceput ar

putea crește nivelul de trai prin asigurarea de stimulente pentru investițiile inteligente

și ecologice.

Eficiența administrației fiscale influențează nivelul de încredere a cetățenilor în

sistem. Contribuabilii tind să aibă mai

multă încredere în organizații care sunt percepute drept eficiente și eficace.

Pe lângă costurile de percepere a

impozitelor, ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, costurile

aferente plății impozitelor. Aceste costuri

sunt adesea desemnate sub denumirea de costuri legate de respectarea

normelor fiscale. Ele pot să descurajeze crearea de noi întreprinderi, să încurajeze

economia subterană, să sporească neconformitatea și să dăuneze

competitivității întreprinderilor și țărilor.

3.2. Sprijin pentru crearea de locuri

de muncă și pentru ocuparea forței de muncă

Reducerile impozitelor pe veniturile

salariale pot fi un instrument pentru

promovarea unor niveluri mai ridicate de ocupare a forței de muncă, în

special în cazul în care costurile ridicate ale forței de muncă descurajează

angajarea (caz în care problemele sunt legate de cererea de forță de muncă) sau

în cazul în care stimulentele pentru ocuparea unui loc de muncă sunt scăzute

deoarece această opțiune nu este rentabilă

(caz în care problemele sunt legate de oferta de forță de muncă).

Pagina 11

Reduceri ale impozitelor pe veniturile salariale orientate în mod specific către

anumite categorii vulnerabile și mai

sensibile ale populației, cum ar fi persoanele cu venituri reduse sau

persoanele care sunt cea de a doua sursă de venit a familiei, pot contribui la

creșterea nivelurilor de ocupare a forței de muncă și, în același timp, la reducerea

sărăciei și a excluziunii sociale.

Întrucât numai câteva țări dispun de o

marjă de manevră bugetară suficientă pentru a putea să aibă în vedere reduceri

ale impozitelor pe veniturile salariale fără nicio compensație, este necesar să se

examineze modalitățile de finanțare a acestor reduceri.

Una dintre opțiunile posibile constă în deplasarea presiunii fiscale către alte

baze de impozitare. Eventuala marjă de manevră pentru reorientarea

presiunii fiscale depinde de structura fiscală existentă. Se consideră că

anumite tipuri de baze de impozitare, cum ar fi impozitele pe consum, impozitele

periodice pe locuințe și taxele de mediu,

dăunează mai puțin creșterii economice.

Cu toate acestea, literatura economică recentă atrage atenția asupra

răspunsurilor eterogene, a efectelor neliniare și a diferențelor de amplitudine

între efectele pe termen scurt și cele pe

termen lung. Modul în care este conceput în detaliu un impozit este cel puțin la fel

de important ca structura sistemului fiscal.

Cu toate acestea, nivelurile ridicate ale impozitării veniturilor salariale, la care se

adaugă o sarcină fiscală relativ redusă sub

formă de impozite pe consum, de impozite recurente pe proprietățile imobiliare sau

de taxe de mediu, pot însemna că există posibilități de transfer al presiunii fiscale

către alte surse decât veniturile salariale. De asemenea, impactul distributiv al

majorării impozitelor în aceste domenii trebuie să fie luat în considerare în egală

măsură.

3.3. Corectarea inegalităților și

promovarea mobilității sociale

Impozitarea joacă un rol în construirea

unei societăți juste, inclusiv prin

garantarea combinației adecvate de venituri pentru finanțarea cheltuielilor

publice;

atenuarea inegalităților și/sau sprijinirea mobilității sociale și a

echității între generații.

Măsuri precum accesul egal la o educație sau la asistența medicală de

calitate sunt destinate să crească egalitatea de șanse. Impozitele

finanțează aceste cheltuieli publice,

bazându-se pe mixul corect de politici fiscale și pe respectarea efectivă a

obligațiilor fiscale de către toți contribuabilii.

De asemenea, sistemele de impozite și

de prestații sociale pot constitui

instrumente puternice de combatere a inegalității veniturilor prin intermediul

redistribuirii. Este important să se țină seama de impactul social al sistemelor

fiscale, astfel încât să se asigure echilibrul optim între eficiența și echitatea structurii

impozitelor, în funcție de preferințele fiecărei țări.

De asemenea, fiscalitatea poate fi utilizată pentru a stimula anumite tipuri de

comportament.

Structura sistemului joacă un rol

esențial. Dincolo de impozitarea veniturilor și de prestațiile în bani,

structura generală a sistemului fiscal9 exercită un rol în reducerea inegalităților,

atât în materie de venituri, cât și de nivel de bunăstare, precum și în promovarea

coeziunii sociale.

Este important să se garanteze că sarcina

fiscală globală pentru cetățeni, care variază în funcție de sursele lor de venit,

este progresivă și că sistemul fiscal este coerent și eficace. Ideal ar fi ca acest

sistem să poată contribui la corectarea inegalităților veniturilor generate de piață.

Ca o acțiune minimă, sistemul fiscal

trebuie să evite creșterea acestor inegalități.

9 Inclusiv TVA, impozitele pe proprietățile imobiliare, impozitul pe câștigurile de capital,

impozitul pe succesiuni și natura progresivă a impozitului pe venit pentru persoanele fizice.

Pagina 12

3.4. Conformarea fiscală

Îmbunătățirea conformării fiscale, care

asigură veniturile fiscale necesare finanțării politicilor publice din domeniile

educației, asistenței medicale, infrastructurilor, apărării etc., este

esențială pentru crearea unei societăți corecte.

Pentru combaterea fraudei fiscale și a evaziunii fiscale, este important să se

aplice o strategie prin canale multiple10. Este important să se atingă

niveluri mai ridicate nu numai pe planul asigurării respectării legii și al controlului,

dar și pe cel al consolidării încrederii și al creării unei culturi a respectării normelor.

Este necesar ca autoritățile fiscale să revizuiască politicile și cadrele juridice

existente sau să elaboreze noi strategii, astfel încât contribuabilii să își

îndeplinească obligațiile, în mod voluntar, de preferință.

Caracterul transfrontalier al abuzurilor fiscale și integrarea economiilor naționale

la nivelul UE necesită o abordare coordonată, nu numai prin inițiative la

nivel european, ci și prin coordonarea politicilor naționale.

4. ANALIZA SITUAȚIEI ACTUALE

4.1. Stimularea investițiilor

Stimularea investițiilor a reprezentat

o prioritate importantă a reformelor fiscale recente, în special în țările

afectate de criză. De asemenea, s-au depus eforturi pentru a simplifica mediul

de afaceri în ceea ce privește fiscalitatea. Cu toate acestea, guvernele naționale se

pot implica mai mult pentru a stimula

investițiile prin intermediul politicilor fiscale.

Majoritatea sistemelor de impozitare a

societăților oferă întreprinderilor stimulente pentru a contracta mai multe

datorii, permițând deducerea plății

10 Problema planificării fiscale agresive și a

evitării obligațiilor fiscale este discutată într-o fișă informativă separată.

dobânzilor, dar nu acordă un tratament similar capitalurilor proprii.

Dat fiind că o investiție prin îndatorare beneficiază de un tratament fiscal

preferențial, rentabilitatea minimă înainte de impozitare necesară pentru a

compensa realizarea investiției („costul capitalului”) va fi mai scăzută pentru o

investiție finanțată prin îndatorare. Amploarea acestei tendințe de favorizare a

îndatorării variază de la o țară la alta la

nivelul UE.

Tendința de favorizare a îndatorării conduce la creșterea nivelurilor

datoriei, ceea ce agravează fragilitatea întreprinderilor și

accentuează predispoziția la crize a

economiilor. Drept urmare, această tendință agravează riscurile legate de

stabilitatea financiară și riscă să conducă la creșterea disproporționată a numărului

falimentelor. Ea este deosebit de problematică pentru întreprinderile tinere

și inovatoare, care, în numeroase cazuri, nu au acces la finanțare externă. Acestea

ar fi dezavantajate, deși sunt importante

pentru a genera creștere economică în viitor.

De asemenea, tratamentul fiscal asimetric

al datoriei și al capitalurilor proprii este exploatat și de unele companii

multinaționale pentru a-și organiza

strategic datoria astfel încât să își reducă sarcina fiscală globală.

Țările care înregistrează diferențele cele

mai mare între costurile capitalului propriu și costul finanțării prin îndatorare

(diferențe care evidențiază amploarea

tendinței de favorizare a îndatorării) sunt Franța, Malta, Luxemburg, Portugalia și

Grecia.

Propunerea Comisiei privind o bază fiscală consolidată comună a

societăților (CCCTB) abordează

problema favorizării îndatorării, acordând o deducere pentru

cheltuielile de creștere economică și investiții. Această măsură ar urma să

permită societăților care optează pentru finanțarea prin majorarea capitalului

propriu în locul îndatorării să beneficieze de o deducere fiscală. Deducerea ar urma

Pagina 13

să se calculeze prin înmulțirea variației capitalului propriu cu o rată fixă, compusă

din rata dobânzii fără risc și dintr-o primă

de risc.

Această deducere ar urma să fie consolidată prin dispoziții foarte stricte de

luptă împotriva evitării obligațiilor fiscale. În felul acesta se va asigura un nivel

similar al avantajelor fiscale pentru

capitalurile proprii și pentru datorie, creându-se un mediu fiscal mai neutru și

favorabil investițiilor.

Figura 10: Diferențele de tratament fiscal între îndatorare și capitaluri proprii în materie de finanțare a întreprinderilor în țările UE), 2016.

Sursa: ZEW (2016), Effective Tax Levels Using the Devereux/Griffith Methodology intermediate report 2016.

(Nivelurile efective de impozitare prin utilizarea metodologiei Devereux/Griffith: raport intermediar 2016).

Proiect realizat pentru Comisia Europeană

Observații: (1) Figura ilustrează tendința de favorizare a îndatorării reflectată în cadrul sistemului de impozitare

a întreprinderilor și calculată ca diferența dintre costul capitalului pentru noile investiții prin capitaluri proprii și,

respectiv, prin îndatorare. Costul capitalului se referă la randamentul minim înainte de impozitare pe care

trebuie să îl obțină o investiție reală („investiția marginală”) pentru a obține același randament după impozitare

ca o investiție sigură pe piața de capital. Ipoteza standard aplicată de ZEW cu privire la randamentul real al unei

investiții sigure este de 5 %. (2) Pentru a reflecta facilitățile pentru capitalurile proprii ale întreprinderilor din

Cipru, Belgia și Italia, se presupune că ratele acestor facilități sunt egale cu rata dobânzii pe piață indicată în

model. În cazul Ciprului, există în continuare o ușoară diferență de tratament fiscal, deoarece această deducere

nu se aplică investițiilor în activele financiare.

Pagina 14

Stimulentele fiscale pentru cercetare și dezvoltare (C-D) bine concepute

încurajează investițiile și inovarea.

Deducerile fiscale sau creditele pentru impozit bazate pe costurile reale ale

activităților de C-D sunt considerate bune practici în comparație cu sistemele bazate

pe rezultate, precum regimurile fiscale favorabile pentru brevete.

Regimurile fiscale favorabile pentru brevete acordă o relaxare fiscală pentru

producția care rezultă din activitățile de C-

D. Studiile au demonstrat că aceste regimuri nu stimulează C-D și pot fi

utilizate, în schimb, ca instrument de

transfer al profiturilor, cauzând importante pierderi de venituri.

În total, 25 de state membre ale UE

folosesc în prezent stimulente fiscale pentru a încuraja investițiile în C-D. Figura

de mai jos indică tipurile de stimulente

fiscale care sunt utilizate în fiecare țară.

Figura 11: Numărul de stimulente fiscale pentru C-D în statele membre ale UE, 2016

Sursa: CPB (2014) și actualizările realizate de serviciile Comisiei, atunci când sunt disponibile.

Observații: (1) DE, EE și FI nu acordă stimulente fiscale pentru C-D. (2) Stimulentul se poate aplica impozitelor

pe profitul societăților și pe venitul persoanelor fizice, contribuțiilor de asigurări sociale și impozitelor pe salarii.

(3) Figura prezintă numai stimulentele fiscale. Sprijinul direct nu este inclus.

Stimulentele fiscale pentru capitalul de risc și pentru investitorii providențiali au

devenit o componentă din ce în ce mai importantă a mixului de politici în materie

de investiții și de inovare atât în UE, cât și în afara acesteia. Stimulente fiscale de

acest tip au fost puse în aplicare în 13 țări,

după cum se arată în figura 11.

Deși investițiile cu capital de risc și cele realizate de investitorii providențiali

creează locuri de muncă și permit creșterea productivității, dezvoltarea

acestora este frânată de o serie de factori.

De exemplu, aceste investiții sunt foarte riscante, iar informațiile referitoare la

acestea sunt deseori incomplete. Fiscalitatea poate îndeplini un rol

important în depășirea acestor obstacole prezente în calea investițiilor.

Un studiu recent11, realizat în contextul uniunii piețelor de capital, a identificat

caracteristicile pe care ar trebui să le prezinte structura stimulentelor fiscale

pentru capitalul de risc și pentru investitorii providențiali. De exemplu,

sistemele de stimulente fiscale ar putea

11 PWC și IHS (2017), Effectiveness of tax incentives for venture capital and business angels (Eficacitatea stimulentelor fiscale pentru

capitalul de risc și pentru investitorii providențiali).

Pagina 15

contribui la reducerea riscului investițiilor în IMM-uri și în întreprinderi nou-înființate,

prin oferta de credite pentru impozit în

avans sau prin compensarea pierderilor în condiții favorabile. Avantajele fiscale

pentru câștigurile de capital sunt o caracteristică legată de performanțe și ar

trebui să promoveze investițiile de calitate.

Figura 12: Numărul stimulentelor fiscale pentru capitalul de risc și pentru investitorii providențiali oferite de țările UE și în afara Europei.

Sursa: PWC și IHS (2017), Effectiveness of tax incentives for venture capital and business angels, Final report

(Eficacitatea stimulentelor fiscale pentru capitalul de risc și pentru investitorii providențiali, Raport final). Studiu

comandat de Comisia Europeană.

Notă: Mixul de politici înseamnă o combinație de tipuri de stimulente. Figura descrie situația din fiecare țară la

data de 31 octombrie 2016. Între timp, au fost create mai multe sisteme fiscale noi în Cipru și Ungaria.

Între țările UE există încă diferențe

importante în ceea ce privește costurile de conformare fiscală.

Complexitatea sistemelor de impozitare, nivelul ridicat al costurilor de conformare

și lipsa de securitate fiscală consumă resurse productive și acționează ca o

barieră în calea afacerilor și a investițiilor.

Nivelul ridicat al costurilor de conformare fiscală are consecințe deosebite asupra

IMM-urilor.

Costurile de conformare provin în principal din timpul dedicat acestei sarcini, nefiind

costuri directe, precum cele legate de

contabilitate.

Figura 12 prezintă numărul anual de ore de care are nevoie o întreprindere mijlocie

pentru a-și îndeplini obligațiile fiscale. Timpul dedicat include numărul de ore

necesare pentru a gestiona impozitul pe

profit, taxa pe valoarea adăugată și impozitele aferente salariaților, inclusiv

impozitele pe salarii și contribuțiile la asigurările sociale. Timpul de care au

nevoie întreprinderile de acest tip pentru

a-și îndeplini obligațiile fiscale poate oferi

un bun indicator cu privire la nivelul costurilor de conformare fiscală din țara în

cauză.

Pentru a îmbunătăți mediul de afaceri,

reforma sistemelor de impozitare poate fi articulată pe următoarele trei axe:

1. simplificarea și reducerea obligațiilor fiscale, în special pentru

antreprenorii în devenire și pentru întreprinderile de dimensiuni mai

mici, 2. extinderea gamei de servicii

electronice și punerea la dispoziție a acestora în ghișee unice,

3. desfășurarea de acțiuni de

sensibilizare, informare și consiliere a contribuabililor societăți

comerciale, în scopul de a le ajuta să se conformeze reglementărilor

fiscale, inclusiv prin intermediul canalelor de comunicare socială.

Pagina 16

Valorificarea oportunităților oferite de noile modele economice inovatoare

este importantă pentru a pregăti

sistemele fiscale să răspundă provocărilor viitorului. Țările UE se

bazează tot mai mult pe integrarea digitală pentru a facilita conformarea

fiscală și sunt încurajate să simplifice și să clarifice în continuare aplicarea

reglementărilor fiscale în cazul economiei colaborative. Ele sunt încurajate, de

asemenea, să faciliteze și să amelioreze

colectarea impozitelor prin valorificarea potențialului platformelor colaborative,

care sunt încurajate să coopereze cu autoritățile naționale.

Figura 13: Numărul de ore de care are nevoie anual o întreprindere mijlocie pentru a-și

îndeplini obligațiile fiscale, 2012 și 2015

Sursa: Banca Mondială (2016), Doing Business 2017: Equal Opportunities for All. (Clasamentul Doing

Business 2017: egalitate de șanse pentru toți.) Washington, DC: Banca Mondială.

4.2. Sprijin pentru crearea de locuri

de muncă și pentru ocuparea forței de muncă

În ultimii ani, numeroase țări din UE au redus impozitarea globală a

veniturilor salariale. Câteva dintre aceste țări au redus impozitele asupra

veniturilor salariale pentru lucrătorii cu venituri salariale mici și pentru alte

categorii specifice, majorând în paralel

impozitarea veniturilor salariale pentru categoriile cu venituri mai mari.

Cu toate acestea, nu se conturează nicio

tendință clară în ceea ce privește modul în care au fost gestionate aceste reduceri

fiscale în ceea ce privește finanțarea.

Atunci când se identifică surse alternative

de venituri, este important să se examineze și eventualele efecte

distributive regresive ale majorării

impozitelor în aceste domenii.

Figura de mai jos prezintă veniturile provenite din impozitele pe consum,

exprimate ca procent din PIB, pentru fiecare țară din UE. Figura indică, de

asemenea, cotele de impozitare implicită a

consumului în țările UE. Aceasta este definită ca raportul dintre veniturile

provenite din toate impozitele pe consum și cheltuiala pentru consum final al

gospodăriilor populației.

Pagina 17

Figura 14: Veniturile fiscale din impozitele pe consum și cota de impozitare implicită a consumului, 2010-2015

Sursa: Comisia Europeană (2017), Taxation trends in the EU: 2017 edition, (Tendințe în fiscalitatea din UE:

ediția din 2017), pe baza datelor Eurostat.

Notă: În cazul Croației nu este disponibilă cota de impozitare implicită a consumului.

Impozitele recurente pe proprietățile imobiliare sunt al doilea tip de

impozitare care ar putea fi considerată ca

fiind o modalitate de a compensa reducerile impozitării veniturilor salariale.

Figura de mai jos prezintă veniturile

provenite din impozitele recurente pe proprietățile imobiliare, exprimate ca

procent din PIB, în fiecare țară din UE.

Impozitele recurente pe proprietățile

imobiliare continuă să fie scăzute în majoritatea țărilor UE și există un anumit

potențial de majorare a acestora.

În țările în care sistemele actuale de impozitare a locuințelor se bazează într-o

măsură deosebit de mare pe taxele pe

tranzacții, o tranziție internă de la taxele pe tranzacții la impozitele recurente ar

putea aduce, de asemenea, câștiguri în materie de eficiență12.

O analiză detaliată în acest sens poate fi consultată în fișa tematică privind piața

locuințelor.

12 Taxele pe tranzacții tind să descurajeze tranzacțiile care ar atribui proprietățile imobiliare într-un mod mai eficient, restrângând astfel piața. Aceste taxe au, de asemenea, un impact negativ asupra

mobilității forței de muncă, din cauza nivelului ridicat al costurilor pe care le implică tranzacțiile pentru schimbarea proprietății.

Pagina 18

Figura 15: Veniturile fiscale din impozitele pe proprietățile imobiliare, exprimate ca procent din PIB, 2015

Sursa: Comisia Europeană (2017), Taxation trends in the EU: 2017 edition, (Tendințe în fiscalitatea din UE:

ediția din 2017), pe baza datelor Eurostat.

Notă: Datele nu includ impozitului pe venit pentru persoanele fizice pentru chiriile imputate.

Taxele de mediu reprezintă cel de al

treilea tip de impozitare care ar putea fi considerată ca fiind un mijloc de

compensare a reducerilor aplicate impozitării veniturilor salariale. De

asemenea, acest lucru poate contribui la asigurarea echității, dat fiind că permite

luarea în considerare a costurilor externalităților negative ale poluării sau

ale altor activități dăunătoare și

contribuie la a stimula schimbările comportamentale.

Figura de mai jos indică veniturile

generate de taxele de mediu — taxele pe energie, pe transporturi, pe poluarea și

pe resursele — ca procentaj din PIB.

Veniturile generate de taxele de mediu

au crescut ușor ca pondere din PIB din 2010 până în prezent, deși au scăzut

ușor ca procent din totalul taxelor și impozitelor.

Veniturile din taxele de mediu reprezintă

în medie aproximativ 2,4 % din PIB și aproximativ 4,1 % în țara cu cele mai

ridicate venituri de acest tip în raport cu PIB-ul (Croația).

Schimbările intervenite pe planul

veniturilor din taxele de mediu sunt

determinate nu numai de modificările aduse cotelor de impozitare, ci și de

modificările aduse bazei de impozitare. Merită subliniată scăderea accentuată

înregistrată, în aceeași perioadă, atât de consumul intern brut, cât și de consumul

final de energie.

Pagina 19

Figura 16: Veniturile din taxele de mediu, 2015

Sursa: Comisia Europeană (2017), Taxation trends in the EU: 2017 edition, (Tendințe în fiscalitatea din UE:

ediția din 2017), pe baza datelor Eurostat.

Notă: Taxele de mediu se împart în patru categorii principale: energia, transporturile, poluarea și resursele.

Taxele pe energie includ taxele pe produse energetice utilizate atât în scopuri de transport, cât și pentru

utilizarea în instalații fixe. Taxele din domeniul transporturilor cuprind taxele legate de dreptul de proprietate

asupra autovehiculelor și de utilizarea acestora. De asemenea, ele includ taxele aplicate altor echipamente de

transport, precum aeronavele, și serviciilor de transport conexe. Taxele pe emisiile poluante includ taxele pe

emisiile atmosferice, măsurate sau estimate (cu excepția taxelor pe emisiile de dioxid de carbon) și pe apă, pe

gestionarea deșeurilor și pe zgomot. Taxele pe resurse includ orice taxe legate de extracția sau utilizarea unei

resurse naturale.

4.3. Corectarea inegalităților și

promovarea mobilității sociale

Fiscalitatea are un rol de jucat în

atenuarea inegalităților și în sprijinirea mobilității sociale, indiferent că

îndeplinește acest rol prin redistribuire prealabilă și prin redistribuire sau prin

corectarea ori încurajarea anumitor

comportamente.

În Europa există diferite modele sociale, iar cuantumul fondurilor publice necesare

pentru finanțarea acestora este variabil.

Asigurarea unor fonduri suficiente pentru

finanțarea cheltuielilor publice ar trebui să se bazeze pe:

1. combinația adecvată de impozite,

ținând seama de investiții și de

ocuparea forței de muncă și 2. pe asigurarea faptului că fiecare

membru al societății sale plătește

partea care îi revine în mod

echitabil.

Modul în care sunt concepute regimurile

fiscale diferă între țările UE în ceea ce privește cotele de impozitare și alegerea

activităților impozabile.

Figura 17 expune diferitele structuri ale

impozitării în raport cu funcțiile economice în țările UE, evidențiind diferențele dintre

aceste țări.

Impozitarea capitalului poate fi un mijloc

adecvat de îmbunătățire a echității șanselor și de repartizare mai egală a

bunăstării, acordând atenția cuvenită aspectelor legate de eficiență.

Cu toate acestea, există dificultăți de ordin

practic legate de asigurarea conformării

fiscale în ceea ce privește impozitarea capitalului.

Pagina 20

Figura 17: Structura impozitării în raport cu funcția economică a bazei de impozitare, 2015

Sursa: Comisia Europeană (2017), Taxation trends in the EU: 2017 edition, (Tendințe în fiscalitatea din UE:

ediția din 2017), pe baza datelor Eurostat.

Notă: În sensul prezentei figuri, impozitarea „capitalului” include toate celelalte categorii care nu sunt clasificate

drept muncă sau consum.

Impozitarea progresivă a venitului

pentru persoanele fizice constituie o importantă măsură de redistribuire

care poate fi aplicată de sistemele

fiscale și de prestații sociale. Figura de mai jos indică gradul de progresivitate a

impozitării veniturilor salariale comparând sarcina fiscală suportată de angajații cu

venituri ridicate cu cea suportată de angajații cu venituri scăzute.

Gradul de progresivitate este teoretic și se bazează pe cotele standard. Acesta nu

reflectă frauda fiscală, evitarea obligațiilor fiscale sau evaziunea fiscală.

Progresivitatea sistemelor de impozitare a

veniturilor, în special sarcina fiscală impusă persoanelor cu venituri reduse,

este, de asemenea, importantă pentru

crearea de locuri de muncă, care oferă o posibilitate de eliberare de sărăcie și de

excluziunea socială.

Sistemele de impozitare a veniturilor din muncă din Irlanda, Franța, Regatul Unit și

Țările de Jos prezintă cel mai ridicat grad

de progresivitate, în timp ce sistemele din Ungaria, Bulgaria și Letonia prezintă cel

mai scăzut grad de progresivitate.

Pagina 21

Figura 18: Gradul de progresivitate a impozitării veniturilor din muncă în țările UE, 2016

Sursa: Baza de date a Indicatorului de impozite și prestații sociale al Comisiei Europene, bazată pe date

furnizate de OCDE.

Notă: (1) Datele privind sarcina fiscală se referă la gospodăriile cu un singur salariat, fără copii. (2) Nu există

date recente pentru Cipru. (3) Țările sunt clasificate în ordine descrescătoare în funcție de valoarea raportului

dintre sarcina fiscală existentă la 167 % din salariul mediu și sarcina fiscală existentă la 50 % din salariul mediu.

(4) Datele aferente anului 2016 nu sunt încă disponibile pentru MT, HR, LT, RO, BG.

Figura de mai jos prezintă capacitatea

corectivă a sistemelor fiscale și de prestații sociale, prin compararea

coeficientului Gini al veniturilor de piață cu

coeficientul Gini al venitului disponibil (atât în valori absolute, cât și relative).

Figura demonstrează că, deși sistemele

fiscale și de prestații sociale combat inegalitățile în materie de venituri în toate

țările UE, anvergura efectului lor este

variabilă.

Inegalitatea veniturilor este în continuare

ridicată în unele dintre țările UE, în special în statele în care efectul de redistribuire al

impozitelor și al prestațiilor sociale este

relativ scăzut.

Cele mai puternice efecte de redistribuire, exemplificate de reducerea relativă a

coeficientului Gini, sunt înregistrate în Finlanda, Belgia și Danemarca.

Pagina 22

Figura 19: Capacitatea corectivă a sistemului fiscal și de prestații sociale în țările UE

Sursa: Eurostat, 2016

Notă: (1) Diferența dintre coeficienții Gini pentru inegalitatea veniturilor de piață (adică înainte de impozitare și

prestațiile sociale) și inegalitatea la nivelul veniturilor disponibile (adică după impozitare și prestațiile sociale).

Datele privind veniturile sunt ajustate în funcție de mărimea gospodăriei (egalizare). (2) Nu au fost disponibile

datele aferente anului 2016 pentru IE, IT și LU. Din acest motiv, au fost folosite datele din 2015.

4.4. Conformarea fiscală13

Asigurarea respectării acestor obligații a fost și rămâne un instrument esențial

pentru creșterea gradului de echitate a sistemelor fiscale. Este vorba despre

utilizarea pe deplin a puterii de care

dispune autoritatea publică pentru a obliga contribuabilii să acționeze în mod corect.

Aceasta include cooperarea transfrontalieră, audituri eficace și accesul

la informații și la date operative, precum și proceduri rapide de recuperare.

Mai mult decât atât, este esențial să se promoveze încrederea, transparența

și o cultură a respectării obligațiilor fiscale prin diferite mijloace:

acțiuni eficace de comunicare destinate

contribuabililor privind valoarea

serviciilor prestate datorită veniturilor fiscale; monitorizarea și comunicarea

rezultatelor activităților derulate de autoritățile fiscale;

încurajarea contribuabililor să acționeze mai etic plătindu-și

impozitele, organizarea de campanii de comunicare și educare pentru a explica

13 Problema planificării fiscale agresive și a

evitării obligațiilor fiscale este discutată într-o fișă informativă separată.

de ce este important ca fiecare contribuabil să își plătească partea de

impozite care îi revine în mod echitabil. Aceste măsuri ar trebui să aibă drept

public-țintă în special tinerii, care sunt viitorii contribuabili;

cooperarea cu întreprinderile pentru a îmbunătăți conformarea fiscală,

utilizând, în același timp, aprecieri

bazate pe economia comportamentală pentru a încuraja contribuabilii să

acționeze în mod corect și la momentul potrivit.

În 2016 și 2017, țările UE au continuat să

ia măsuri pentru a-și îmbunătăți sistemele,

continuând tendința observată în ultimii ani.

Cu toate acestea, în pofida progreselor și

reformelor realizate, evaziunea fiscală și frauda fiscală continuă să reprezinte o

provocare majoră pentru Europa. Prin

urmare, combaterea evaziunii fiscale continuă să reprezinte o prioritate pentru

Comisie, fapt reflectat în numeroasele inițiative din acest domeniu.

Una dintre acestea este modernizarea

sistemului privind TVA, menită să

contribuie la combaterea fraudei. În 2017 și 2018, Comisia a lucrat la adoptarea unui

pachet cuprinzător de măsuri privind reforma TVA, care are drept obiectiv

Pagina 23

combaterea riscului tot mai mare de fraudă fiscală, simplificarea obligațiilor în

materie de TVA pentru întreprinderi și

sporirea flexibilității de care dispun statele membre pentru a stabili produsele care ar

trebui impozitate la cote reduse.

5. RESURSE UTILE:

Comisia Europeană, Tax policies in

the European Union: 2017 Survey (Politicile fiscale în Uniunea

Europeană: analiza pentru 2017, în curs de apariție)

Comisia Europeană (2017), Taxation trends in the EU: 2017 Edition,

(Tendințe în fiscalitatea din UE: ediția din 2017), Luxemburg, 2017.

Data: 28.9.2017