Europa in

conceptia lui

Joseph

Ratzinger

Europa este continentul care a suferit cele mai multe schimbari de natura politica,

economica,religioasa si sociala formand o cultura care a stat la baza tuturor civilizatiilor lumii.Toate

aceste componente sunt indispensabile una fata de alta.O constructie politica si economica fara

dimensiune spirituala nu poate fi decat "visul unui contabil".Problema care se afla în centrul

comunicarilor si dezbaterilor filosofilor europeni contemporani este necesitatea unei reflectii

comune asupra identitatii culturale si religioase a Europei.In caz contrar, extinderea si cealalta fata a

sa - integrarea - s-ar reduce la un calcul de oportunitati a caror eficacitate pe termen lung ar fi

profund afectata.

Definita în functie de proiectul politic al modernitatii, Europa Unita îsi construieste în prezent

relatia cu religia sub forma a ceea ce istoricul René Rémond numea "o secularizare amiabila". Locul

separatiei radicale si uneori violente între opinia religioasa, rezervata spatiului privat, si puterea

politica, între sfera nevazutului si cea a vizibilului, separatie care inaugureaza autonomia societatii

moderne, este luat de o viziune potrivit careia distinctia domeniilor de competenta nu înseamna si

1

irelevanta reciproca. Cu alte cuvinte, faptul ca religia nu mai legitimeaza politicul si statul îsi asuma

o neutralitate principiala fata de credintele religioase nu echivaleaza cu a nu recunoaste sau a nu

valoriza rolul religiei în spatiul public.

Europa nu poate sa nu-si recunoasca originalitatea istorica: ea datoreaza crestinismului atat

principiul de unitate (vizibil mai ales în primul mileniu), cat si actuala divizare confesionala, astfel

încat s-a vorbit de mai multe Europe religioase, fiecare cu propria sa raportare la modernitate.

Exista însa si un alt fel de a privi actiunea unificatoare a crestinismului, daca nu ne referim la

continutul sau, ci la faptul ca tocmai el, în varianta sa occidentala, a permis aparitia unei lumi care îl

contesta.

Europa se constituie cultural ca interval, ca simultaneitate a originii si a distantei fata de origine:

pentru a se cunoaste si a se descoperi pe sine, trebuie sa se refere la ceva care se afla în afara sa si o

legitimeaza - la Atena si la Ierusalim, de exemplu. Daca am gandi, din perspectiva istorica,

crestinismul ca forma a Europei, atunci problema nu ar mai fi aceea de a-i stabili un loc între

celelalte religii, ci am putea face apel la contributia sa esentiala, care a permis coprezenta celorlalte

în spatiul pe care l-a generat. Desigur, pluralismul religios, vazut în ambivalenta sa: ca diferenta

potential conflictuala si ca expresie a cautarii umane a transcendentei, nu priveste doar crestinismul.

A coexista într-un spatiu ale carui reguli sunt general acceptate înseamna pentru orice religie a

integra în propria constiinta faptul ca nu este singura, înseamna a asuma memoria tensiunilor,

conflictelor, dar si a întalnirilor, înseamna a ierta si a cere iertare si mai ales a exprima

disponibilitatea de a face parte dintr-o cultura comuna. Pentru aceasta, calea cea mai proprie si mai

urgenta este educatia religioasa.

Unul dintre cei care au inteles rolul religiei si in special al crestinismului,in cadrul comunitatii

europene,este Pontiful Benedict al XVI-lea,in acea perioada pe cand isi expunea ideile-cardinalul

Joseph Ratzinger.El a incercat o definire mai clara a identitatii si idealului prezent al

Europei.Ratzinger scoate in evidenta necesitatea ca Europa sa-si regaseasca dimensiunea spirituala

majora a identitatii sale:credinta crestina,profund slabita de fenomene successive de secularizare.

Bisericile Europei au contibuit decisiv la formarea culturii europene si la spiritul european al

responsabilitatii universale.Totusi,anume Bisericile,prin conflicte confesionale si razboaiele

religioase au contribuit la slabirea unitatii spirituale a Europei,iar indirect chiar la secularizarea ei.

Astfel,refacerea unitatii spirituale a Europei este o necesitate si o datorie a Bisericilor Europei.

Europa este un continent bogat in istorie,cultura si se afla intr-un process de reunificare

economico-juridica,financiara,militara si chiar culturala.Unitatatea actuala a Uniunii Europene este

prioritar inspirata de umanismul secularizat,dar Biserica este indemnata sa-si exercite rolul cultural

pentru refacerea unitatii crestinilor europeni.Biserica este acuzata de laici ca fiind conservatoarea

2

unor idei invechite. La rândul lui, cardinalul Ratzinger recunoaste ca argumentul naturii atât de des

folosit în teologia catolica este tocit, acceptând ca teologia nu mai poate ignora demersurile

filosofiei pentru ca, lipsita de ratiune, se apropie de fundamentalism si ar trebui evitata. Identitatea

crestina a Europei ramâne sa se realizeze în jurul valorilor crestine comune, a caror aplicabilitate nu

trebuie sa ignore nici spatiul privat, nici spatiul public. Despre aceasta Cardinalul Ratzinger nota:

“ceea ce este pur real, fara idei direct morale, nu poate sa atraga; în acelasi mod, ceea ce este unic

ideal, fara continut politic concret, ramâne fara efect si gol”. O identitate crestina europeana se

poate construi pornind de la credinta comuna în Hristos ca Dumnezeu întrupat, credinta care da

crestinilor posibilitatea de a se cunoaste mai bine unii pe altii si de a se respecta mai mult, pregatind

astfel drumul unitatii lor. Actiunile sociale comune se vor constitui într-o marturie catre lume, o

marturie în lucrare, un ecumenism social, fara a înlocui idealul ecumenismului eclezial al unitatii

într-o singura Biserica.1

Pentru cardinalul Ratzinger,Europa este o mostenire care angajeaza responsabilitatea

crestinilor,este “scopul real si ideal al unei actiuni politice impregnante de sens moral”.Analiza

elaborata de Domnia Sa prezinta conceptiile contrare Europei:intoarcerea inaintea Europei(punerea

in discutie a propriilor fundamente spirituale),fuga inainte(independenta ratiunii,autonomia

nelimitata pluralismul care exclude “orice elaborare publica a sacrului,a respectului fata de

Dumnezeu ca valoare a comunitatii”)marxismul ca refuz al imaginii istorice a Europei,”a identitatii

interioare pe care aceasta si-a construit-o de-a lungul istoriei sale.Analiza lucida a limitelor ii

deschide cardinalului Ratzinger perspective luminoasa asupra pozitivului notiunii de Europa.2

Cardinalul Ratzinger specifică aceeaşi cultură prin patru concepte ce ţin de moştenirea ei:

moştenirea greacă (diferenţa dintre Bun şi bunuri, adică acea diferenţă în care este dat în acelaşi

timp dreptul conştiinţei morale şi relaţia reciprocă dintre ratio şi religo); moştenirea creştină";

moştenirea latină; moştenirea epocii moderne (separarea între credinţă şi legislaţie). El determină

Europa sub patru teze: a) constitutivă pentru Europa este, de la începutul ei în Elada, coordonarea

interioară dintre democraţie şi eumonie, a dreptului nemanipulabil; b) dacă eumonia este

presupoziţie a capacităţii de a vieţui a democraţiei, opusă tiranilor şi ochlocraţiei, atunci, la rândul

ei, eumonia are ca presupoziţie fundamentală veneraţia comună şi obligatorie pentru dreptul public

a valorilor morale şi a lui Dumnezeu; c) renunţarea la dogma ateismului ca premisă a dreptului

public şi a formării statului şi o veneraţie, inclusiv public recunoscută, a lui Dumnezeu ca temei al

ethosului şi dreptului înseamnă renunţarea atât la naţiune, cât şi la revoluţia mondială ca summum

1 http://www.jsri.ro/old/html%20version/index/no_9/ioncordoneanu-articol.htm

2 J.Ratzinger,Damaskinos,Mostenirea crestina a Europei,ed.Trinitas,Iasi,2002, p.6-7

3

bonum; d) pentru Europa, recunoaşterea şi asigurarea libertăţii de conştiinţă, a drepturilor omului, a

libertăţii ştiinţei şi, de aici, a societăţii umane bazată pe libertate, trebuie să fie constitutive.3

Biserica a fost înca de la aparitia ei istorica o provocare pe care, treptat si din nefericire, nu

aveau sa o mai resimta ca atare nici macar crestinii. Faptul de a te afla, prin Botez si prin

marturisirea constienta a credintei, în antecamera Imparatiei ramane în mod constant cea mai mare

provocare si cel mai mare dar în egala masura. Obisnuirea cu datul acesta divino-uman, cedarea în

fata rutinei si amplificarea ei prin ignoranta direct proportionala cu trecerea secolelor au facut

posibil paradoxul ca ceea ce, la început, era o noblete a devenit o simpla si de multe ori chiar

jenanta apartenenta în virtutea traditiei de familie. Erodarea bazelor identitare a facut posibil si un

alt fenomen. Pe masura ce Biserica devenea o structura de putere, ea se transforma si într-o

surprinzatoare antilume. Fara sa simplificam prea mult, putem sa citim istoria crestinismului,

occidental mai ales. Ea ne poate explica de ce efortul papalitatii de a suprapune autoritatea spirituala

si cea profana a ajuns sa fie contestat cu atata violenta si a dus la separarea radicala a acestor sfere

gandite initial, în teologia politica a Bizantului, de exemplu, în termeni simfonici. Tot aceasta cheie

de lectura ne mai poate explica de ce, autoreferential si autosuficient, crestinismul ultimului mileniu

mai ales nu s-a mai definit pe sine prin dialogul cu lumea, asa cum o faceau Sfintii Parinti în epoca

lor, ci a preferat experientei alteritatii cultivarea unei identitati de tip sectar. De unde exclusivismul,

intoleranta fata de diversitate, sirul lung al razboaielor interconfesionale. Rezultatul: toate marile

principii ale modernitatii, sintetizate în ceea ce numim generic drepturile fundamentale ale omului,

s-au impus împotriva sursei crestine primare si au primit în consecinta interpretari opuse sau cel

putin neutre din punct de vedere religios. Relatia ambivalenta dintre valorile evanghelice si

drepturile omului este astfel constitutiva modernitatii sociale.4

Ratzinger lanseaza conceptul ideii de Europa aparut in momente dificile ale continentului:

razboaiele mondiale,conflictele interstatale,cand a devenit o urgenta intrebarea despre Occident si

necesitatea restabilirii Europei unite.Dar pentru autor,in mod real,prin Europa trebuie inteles

mijlocul dintre idealismul nebulos,romantic si comunitatea pragmatica de interese.Numai in cazul

in care conceptul de Europa reprezinta o sinteya a relitatii politice si a idealismului etic ce poate

deveni o forta determinanta pentru viitor.In definirea Europei,cardinalul Ratzinger pleaca de la

ideea”Ce nu este Europa?”,adica celor trei conceptii contrare Europei care exprima fiecare un

curent diferit al dinamicii istoriei elementului european.

Intoarcerea inaintea Europei

De la sf.Antichitatii,intre Islam si Europa a existat o adevarata opozitie,datorata intoarcerii acestuia

spre un monoteism care nu asimilase intoarcerea crestina la Dumnezeu devenit Om.Dupa sec.al

3 A.Marga,Religia in era globalizarii,ed.EFES,2003,Cluj-Napoca, p.2054 J.Ratzinger,Introducere in crestinism ,ed.Sapientia,Iasi, 2006 p.47

4

XIX-lea,Islamul isi pierdea importanta morala si politica,mai tarziu intrand tot mai mult sub

influenta sistemelor juridice europene.Trebuie de mentionat faptul ca acolo unde Islamul reinvie se

creeaza o disconcordanta,o alienare de la normele juridice demult acceptate.In perspectiva unitatii

elementului etnic si religios,ele par a fi intr-o relatie de respingere reciproca.Conform ideilor lui

Ratzinger,aceste reactii a lumii islamice nu sunt decat aspectul cel mai vizibil si mai eficace din

punct de vedere politic,al unei miscari care actioneaza in multiple variante si opereaza cu putere

asupra esentei constiitei europene.

Asadar, posibilitatea aderarii Turciei la UE este privita cu scepticism de catre unul din principalii

cardinali de la Vatican. Intr-un interviu , cardinalul Joseph Ratzinger a declarat ca Turcia se afla

intr-un permanent contrast cu Europa si ca legarea acestei tari cu Europa ar constitui o mare

greseala.Pentru a-si demonstra punctul de vedere, cardinalul a amintit despre incursiunile de acum

cateva secole ale fostului Imperiu Otoman spre inima Europei.Ratzinger ar fi declarat, conform

presei turcesti, ca nu trebuie ca bogatiile culturale sa fie sacrficate pentru cele economice.

Cardinalul Ratzinger, de origine germana si conducator Congregatia Vaticanului pentru Doctrina

Credintei, a mai aratat ca Turcia ar trebui sa se indrepte spre o Uniune politica a statelor arabe nu

spre Uniunea Europeana.5Dar in prezent se incearca o reconciliere intre Crestinitate si Islam, drept

dovada servind recenta vizita a Pontifului Benedict al XVI-lea in capitala Turciei.

Fuga inainte

Alta anititeza in reprezentarea Europei din punctul de vedere istoric si moral,s-a dezvoltat complex,

pornind chiar de la natura spiritului european.Este o ideie aparuta in Occident,care domina acum

gandirea politica europeana.Europa este caracterizata de separarea dintre credinta si Legea

intemeiata de crestinism,separare care include rationalitatea dreptului si autonomia sa relativa fata

de domeniul religios,precum si dualisml Stat-Biserica.Desi domeniul politic se supune unor norme

morale,bazate pe religie,nu are o constitutie teocratica.Intregul domeniu al valorilor,tot ce se afla

„deasupra noastra” trebuie sa se situeze in afara ratiunii,iar fortele mecanice ale naturii,supuse

experientei,devin masura unica ,determinanta a ratiunii si a omului,din punct de vedere politic si

individual.Desi Dumnezeu nu este respins in mod direct,El este respins in particular,din punct de

vedere subiectiv.In aceasta problema,cardinalul Ratzinger il citeaza pe Friedrich Wilhelm Bracht,

acceptand ideea lansata de acesta ca Dumnezeu nu a mai fost considerat binele suprem (summum

bonum) public ci a fost inlocuit mai intai cu natiunea,iar dupa 1848,cu proletariatul sau revolutia

mondiala,fara sa accepte si celelalte idei politice si ecleziastice ale acestuia.Intr-o societate moderna

de consum,Dumnezeul este „stomacul”.Cand Dumnezeu nu mai este binele suprem intr-o societate,

5 http://www.europeana.ro/stiri/Vaticanul%20impotriva%20integrarii%20in%20UE%20a%20Turciei17082004.htm

5

El este exilat in domeniul prival,isi schimba statutul chiar si la nivel individual.Acesta ar fi modelul

unei societati post-europene.In acest model s-ar fi construit Europa ca realitate spirituala,respectiv si

societatile occidentale ar deveni post-europene.Desigur ele traverseaza afectele tarzii ale mostenirii

europene si astfel,ele sunt in continuare europene.Pluralitatea valorilor,legitima si europeana,se

exalta intr-un pluralism din care se exclude din ce in ce mai mult consolidarea morala a dreptului si

orice elaborare publica a sacrului,a respectului fata de dumnezeu ca valoare a comunitatii.Faptul de

a ridica aceasta problema este considerat deja ca o ofensa adusa tolerantei si comuniunii bazate

numai pe ratiune.Cu toate acestea,o societate care se afla in aceasta situatie in mod radical, nu poate

ramane,o societate de drept.ea se va deschide spre tiranie cand va fi destul de obosita ca anarhie.

Intr-o analiza clarvazatoare a problemei dreptului,realizata in cadrul interpretarii procesului lui

Iisus, Rudolf Bultmann a formulat aceasta afirmatie memorabila:”Un stat ne-crestin este posibil in

principiu, dar nu un stat ateu”.Actualmente, societatile occidentale sunt pe cale de a trai aceasta

experienta.6 Reactia islamica impotriva Europei este strans legata de aceasta problema a post-

europenismului.

Marxismul

Primele doua tendinte,descrise de Ratzinger,se unesc,dupa parerea sa, in marxism care este a

treia forma de refuz a imaginii impunatoare a Europei.Marxismul se intoarce dincolo de

Cristos,spre structura sperantei lui Israel,dar nu pentru a se ancora in mostenire sa religioasa,ci

pentru a prelua dinamica religioasa si forta sperantei care transcede rationalul,folosind totodata ca

instrument ratiunea moderna eliberata de orice legatura metafizica.Marxismul vede binele suprem

in revolutia mondiala,in refuzul complet al lumii avand convingerea ca aceasta trebuie sa fie

pozitivitatea absoluta.Marxismul poate fi astfel calificat drept antiteza radicala a formei istorice

caracterizata prin crestinism.

Tot ce era considerat valoros pana atunci valoros este calificat in marxism drept non-valoare,

revolutia reprezentand valoarea prin excelenta.Marxismul este un produs al Europei,dar este in

acelasi timp refuzul radical cel mai radical al Europei,in sensul identitatii interioare pe care aceasta

si-a construit-o de-a lungul istoriei sale.7

Joseph Ratzinger nu formuleaza doar curentele opuse conceptului de Europa, dar incearca sa

schiteze si componentele pozitive ale notiunii de Europa.Acest lucru il realizeaza prin identificarea

istoricului semnificatiei cuvantului Europa,care intrevede stratificarea interioara a complexei

structuri a acestei realitati.Cardinalul propune, astfel patru niveluri diferite:

Mostenirea greaca

6 J.Ratzinger,Damaskinos,Mostenirea crestina a Europei,ed.Trinitas,Iasi,2002, p.197 Ibidem,p.20

6

Europa este o creatie a grecilor,daca o privim din punctul de vedere al denumirii si al notiunii

geografice si spirituale.Etimologic,ea provine de la comunul ereb si trimite catre dialogul

providential al spiritului semit cu spiritul occidental care tine de natura insasi a elementului

european.Spatiul geografic al Europei s-a largit treptat:de la Tessalia,Macedonia,Attica la Europa,

Asia si Libia.Europa este astfel o creatie a Greciei.Daca ar uita mostenirea sa greaca nu ar mai putea

fi Europa.Este dificil de explicat mostenirea si responsabilitatea acordate de Grecia.Ratzinger

numeste drept element central conceptul de diferenta socratica a lui Helmut Kuhn:diferenta dintre

bine si bunuri care implica un drept al constiintei ca si un raport mutual intre ratiune si religie.

Mostenirea Greciei se poate defini,de asemenea, conform unei alte perspective:descoperirea

democratiei care este o inventie mereu actuala,desi exista diferente intre ea si ceea ce se intelege

astazi prin acest termen.Democratia elaborata de Platon este desigur legata de eunomie,de

soliditatea dreptului adevarat si nu poate ramane democratie decat in cadruk unei astfel de

relatii.Democratia nu este,deci, niciodata o dominatie a majoritatii.Mecanismul stabilirii

majoritatilor trebuie sa se supuna masurii domniei comune a nomosului a ceea ce este drept in mod

intrisec,adica a valorilor care obliga insasi majoritatea.8 Grecia Antica a creat una dintre cele mai

infloritoare civilizatii atat pe plan economic cat si pe plan politic si cultural.Datorita prosperitatii

materiale s-au pus bazele stiintelor,filosofiei,a tendintei spre progres.Europa a mostenit aceste

trasaturi si trebuie sa le continuie mai departe.

Mostenirea crestina

O a doua stratificare a notiunii de Europa o putem gasi in „Faptele Apostolilor”,unde se

relateaza strania poveste a Sfantului Pavel,caruia ii apare in vis Dumnezeu si ii porunceste sa-si

intrerupa calatoria misionara in Asia si sa se reintoarca in Macedonia unde era nevoie de ajutorul

lui.Un alt caz biblic interesant este intrarea lui Iisus in Ierusalim si in momentul rugaciunii se aud

glasurile Grecilor cerandu-i lui Dumnezeu sa il arat pe Isus.In enumerarea popoarelor lui

Dumnezeu, asiaticii sunt numiti in primul rand ei fiind reprezentantii lumii.Despre romani nu se

vorbeste decat in ultimul rand.Punctul de plecare al Evangheliei se situeaza,deci,in Orient.Se

insista asupra originii Israelului:salvarea vine de la evrei.

Crestinismul este,deci sinteza in Isus Cristos intre credinta lui Israel si spiritul grec.Wilhelm

Kamlah a fost acel care a demonstrat acest lucru intr-un mod deosebit.Europa este intemeiata din

aceasta sinteza.Incercarea Renasterii de a filtra realitatea greaca inlaturand componenta crestina,

stabilind-o in prioritatea ei,are la de putin sens ca si incercarea mai recenta de a vorbi de un

crestinism fara elenism.Dupa parerea lui Ratzinger,Europa in sensul stict,creeaza si este sustinuta de

8 Ibidem,p.22

7

aceasta sinteza.9 Crestinismul si elenismul sunt cele doua elemente primordiale care sunt necesare

pentru formarea bazei culturale si spirituale a Europei prezente si viitoare.

Mostenirea latina

O a treia stratificare a notiunii de Europa,dupa parerea lui Ratzinger,devine vizibila in sec.al VI-

lea cand termenul de „Europa” desemneaza Galia si,mai tarziu,Imperiul Carolingian va pretinde a fi

Europa,diminuand continutul acestui termen.Mai tarziu aceasta identificare va fi in mare parte

atenuata.Notiunea de Europa era mai larga decat cea a Sfantului Imperiu care se considera drept

forma crestina a Imperiului Roman.Europa coincidea cu Occidentul,cu domeniul culturii si al

Bisericii latine.Acest spatiu latin includea nu numai popoarele romane,ci si popoarele germanice,

anglo-saxone si o parte din popoarele slave,in special Polonia.Occidentul crestin dorea sa formeze o

republica crestina in Evul Mediu,dar istoria nu merge inapoi.Europa viitoare va trebui sa aiba o a

patra dimensiune ,cea a epocii moderne si ea va trebui inainte de toate din cadrul prea stramt al

Occidentului,al lumii latine ,pentru a include lumea greaca si lumea Orientului crestin,sau cel putin

sa se deschida spre ele.Fara mostenirea latina,fara mostenirea Occidentului crestin,Europa nu va

putea fi ea insasi.Daca mostenirea greaca e cea care a pus bazele continentului in Antichitate,atunci

Evul Mediu apartine in intregime civilizatiei latine.Complexitatea Europei este data de aceasta

sinteza dintre civilizatia greaca si civilizatia latina.Nu putem realiza conceptul de europenitate fara

sa intelegem ca fara baza materiala a acestor doua civilizatii ar fi fost imposibila o uniune sub egida

acelorasi simboluri,credinte,conceptii.

Mostenirea epocii moderne

Contributia adusa de spiritul epocii moderne este si ea importanata daca lasam la o parte refuzul

modernitatii din medievismul romantic si perioada dintre cele doua razboaie mondiale.Faptul ca

separarea dintre credinta si lege trecuta sub tacere in timpul Republicii crestine a Evului Mediu,s-a

realizat in sfarsit este una dintre caracteristicile pozitive ale epocii moderne.Se contureaza in aceasta

perioada libertatea de credinta datorita distantarii fata de ordinea juridica burgeza.Exprimari

diverse ale credintei crestine pot coexista si da loc la atitudini politice diferite,care se afla totusi in

comuniune,in jurul unui cod fundamental de valori,a carui forta de impunere protejeaza totodata

libertatea maxima.Ambiguitatea modernitatii tine de faptul ca ea a cunoscut din ce in ce mai putin

radacinile si fundamentul vital al ideii de libertate.

Ea a impins ratiunea la o emancipare care se opune in mod intrisec naturii ratiunii umane ca

ratiune non-divina si care trebuie sa ajunga prin a fi ea insasi irationala.In sfarsit, idealul prin

excelenta al epocii moderne pare sa fie ,din pacte aceasta ratiune devenita in intregime autonoma,

9 Ibidem,p.23

8

ratiune care nu se cunoaste decat pe sine,astfel devenita oarba,si care prin distrugerea bazelor sale, a

devenit ea insasi inumana si ostila creatiei.

Desi aceasta forma de autonomie a ratiunii constituie un produs al spiritului european,la fel

trebuie s-o consideram ca post-europeana si chiar anti-europeana,ca o distrugere interioara a ceva

care nu numai ca nu este esntial pentru Europa,dar este o conditie prealabila a oricarei societati

omenesti.Noi trebuie sa primim din epocamoderna ca o dimensiune esentiala si de neinlocuit a

elementului european,separarea relativa intre Stat si Biserica,libertatea de constiinta,drepturile

omului si autonomia responsabila a ratiuni.Totusi,pentru a evita radicalizarea acelor valori,trebuie

continuata fundamentarea ratiunii pe respectul lui Dumnezeu si pe valorile morale fundamentale

care provin din credinta crestina.10Mostenirea moderna este o autonomizare a valorilor.

Cardinalul Ratzinger nu se opreste aici in definirile sale si incearca sa formeze o viitoare

imagine a Europei.Orice uniune politica sau economica realizata in Europa nu va conduce la o

valoare de viitor pentru Europa,numai daca aceasta nu s-ar conduce dupa principiul cresterii

consumului.Dar,statele europene incearca depasirea cultului natiunii;bogatia comuna trebuie sa fie

inteleasa ca o responsabilitate comuna fata de lume si,in acest sens,europa trebuie sa constituie un

sistem deschis,inclusiv in ceea ce priveste mecanismele sale economice.Este necesara adoptarea

ideii de societate deschisa si de responsabilitate mutuala in locul ideii de dominatie mondiala si

colonizare a altor continente.Exista astfel,dupa parerea lui Ratzinger patru teze pentru orientarea

fundamentala a Europei:

<1>Legatura interna a democratiei cu eunomia(sprijinirea dreptului pe repere morale):Relatia

stransa dintre democratie si eunomie(dreptul care nu poate fi manipulat) este elementul constitutiv

al Europei.Domnia ratiunii si a libertatii ca domnie a dreptului se impun in Europa in fata

dominatiei partidelor si a dictaturii.Comunitatea Europeana se bazeaza pe limitarea, transparenta si

controlul puterii,acest lucru protejand cadrul inviolabil al dreptului.Ratzinger se impune pentru

respectarea sloganului”Lege si Ordine”,amintind ca toate dicaturile au pornit de la defaimarea

dreptului.Cine lupta pentru Europa,lupta de asemenea pentru democratie,dar intr-o relatie stransa cu

eunomia.

<2>Eunomia fiind o conditie a democratiei,premisa sa va fi pespectul comun pentru valorile

morale si pentru Dumnezeu.Un stat necrestin este posibil in principiu,dar nu un stat ateu11.

Dumnezeu nu trebuie exilat din principiu in domeniul privat,ci trebuie sa fie acceptat ca valoare

suprema chiar in domeniul public.Este nevoie pentru aceasta de toleranta si de spatiu pentru

persoanele atee.Democratia nu poate functiona decat daca constiinta isi are rolul ei,dar aceasta este

tacuta cand nu este orientata spre punerea in lucrare a valorilor morale ale crestinismului.

10 Ibidem,p.2611 Ibidem ,p.28

9

<3>Ateismul a promovat refuzul lui Dumnezeu si acceptarea ca „bine suprem” pentru natiune si

revolutie mondiala.Negand aceste teorii,care au adus doar prejudicii imense materiale si morale.

Institutiile politice,economice si juridice supranationale ar trebui sa se armonizeze pentru a exclude

centralismul si particularismul.Schimbul deschis si unitatea in pluralitate vor trebui sa fie

revitalizate de institutiile si fortele culturale religioase care sa nu fie emanatii ale statului.

Ecumenismul crestin are o semnificatie europeana.Daca nationalismul se ridica impotriva viitorului

Europei,marxismul s-a opus,in forma sa pura,insasi naturii Europei,prin metode si si scopuri care

conduc catre o societate tiranica in care dreptul si etica sunt manipulabile si libertatea este

transformata in contariul sau.

<4>Recunaosterea si protejarea libertatii de constiinta,a dreptului omului,a libertatii stiintei si pe

aceasta baza a unei societati omenesti libere,trebuie sa fie elementele constitutiva ale Europei.

Aceste cuceriri ale epocii moderne vor trebui dezvoltate si protejate fara a fi in contradictie cu o

ratiune fara transcendenta,fara fundamente, care distruge din interior propria sa libertate.Crestinul

isi va indeplini functia sa politca,caci va aprecia dimensiunea politicii europene in dependenta de

aceste criterii.

J.C.Ratzinger s-a preocupat indelungat de aceste probleme ale viitorului incert al Europei.El si-a

sintetizat vederile afirmand faptul ca in Europa problema este despartirea de cele doua „pacate

majore ale erei moderne”-nationalismul si convingerea ca „puterea”generata de stiinta si tehnica va

fi de ajuns pentru a rezolva problemele si pentru a preveni caderea in „vacuumul” care s-a creat in

„relativism”.

Cardinalul Ratzinger a argumentat meru ca subrezirea moralei este simptomul unei grave

probleme culturale-„reducerea lumii la fapte si restrangerea ratiunii la perceptia „cantitatilor”.Teza

este ca si ratiunea practica,pe care se bazeaza efectiv cunostinta morala,este o ratiune efectiva si nu

doar expresia sentimentelor subiective fara valoare de cunoastere.Noi va trebui sa invatam din nou

sa intelegem ca marile cunostinte morale ale umanitatii sunt la fel de rationale si la fel de adevarate,

chiar mai adevarate decat cunostintele experimentale ale domeniilor stiintelor naturii si ale stiintelor

tehnice.Ele sunt mai adevarate pentru ca ating mai adanc propriul fiintarii si sunt hotaratoare pentru

fiintarea ca om al omului.12

Cardinalul Ratzinger a desfasurat,cu o cultura impunatoare,cea mai vasta argumentare din epoca

noastra in favoarea unitatii dintre „domeniul revelatiei” si „domeniul ratiunii”. „Credinta crestina,

care ne ajuta sa cunoastem creatia drept creatie,nu este o paralizare a actiunii;ea asigura ratiunii

practice spatiul vital in care se poate dezvolta.Morala pe care biserica o invata nu este o povara

12 J.Habermas, J.Ratzinger Dialectica secularizarii,despre ratiune si religie, traducere:Delia Marga,ed.Biblioteca Apostrof,Cluj-Napoca,2005,p.73

10

speciala pentru crestin,ci este apararea omului contra incercarii de a-l demonta.Daca morala este nu

sclavizarea,ci eliberarea omului,atunci credinta crestina este avanpostul libertatii umane”.13

Fostul Cardinal J.Ratzinger,actualul Pontif catolic,Papa Benedict al XVI-lea a demonstrat prin

lucrarile sale ca este un adept al conceptului de Europa Viitoare Unita.Dar,Domnia Sa,nu numai ca

adera la acest curent,dar isi prezinta propria teoria asupra starii de fapt a lucrurilor prezente si o

eventuala solutie pentru formarea Europei viitoare.

BIBLIOGRAFIE:

C.J.Ratzinger,Damaskinos Mitr.al Elvetiei,Mostenirea crestina a Europei,ed.Trinitas,Iasi,2002

J.Ratzinger, Introducere in crestinism ,ed.Sapientia,Iasi, 2006

A.Marga, Religia in era globalizarii,ed.EFES,2003,Cluj-Napoca

J.Habermas, J.Ratzinger Dialectica secularizarii,despre ratiune si religie,

traducere:Delia Marga, introducere Andrei Marga

ed.Biblioteca Apostrof,Cluj-Napoca,2005

http://www.jsri.ro/old/html%20version/index/no_9/ioncordoneanu-articol.htm

http://www.europeana.ro/stiri/Vaticanul%20impotriva%20integrarii%20in%20UE%20a

%20Turciei17082004.htm

13 Ibidem,p.74

11