Eu nu strivesc corola de minuni a lumiiDe Lucian Blaga

Modernismul este un curent literar sustinut in perioada interbelicade activitatea lui Eugen Lovinescu la cenaclu si revista Sburatorul. Pentru modernizarea literaturii romane, Lovinescu sustine crearea romanului obiectivv si de analiza psihologica, crearea intelectualului, si inspiratia din teme filozofice profunde si din mediul citadin. Poezia” Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” deschide volumul de debut al lui Blaga publicat in 1919 si este o arta poetica moderna deoarece exprima coceptia autorului despre statutul poetului si menirea artei sale anticipand sistemul filosofic de mai tarziu. Poezia lui Blaga este o meditatie filozofica pe tema cunoasterii. Ideea poetica exprima atitudinea poetului filozof de a proteja misterele lumii din iubire si prin iubire. Ideea fusese anterior de Blaga, in volumul “pietre pentru templul meu”. “Cateodata datoria noastra in fata unui adevarat mister nu e sa lamurim ci sa-l adancim asa mult incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare”. Titlul poeziei “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o metafora revelatorie care exprima crezul artistic al poetului, ca datoria sa este sa potenteze misterele universului “corola de lumini”, nu sa le lamureasca “nu strivesc”. Pronumele la persoana intai evidentiaza lirismul subiectiv ce caracterizeaza poezia dar devine si o sugestie pentru influenta expresionista din volumele de tinerete. Incipitul poeziei reia titlul, accentuand ideea ca eul liric este adeptul cunoasterii luciferice. Verbul la forma negativa “nu strivesc” exprima refuzul cunoasterii de tip rational, cunoasterea paradisiaca, accentuata si de verbul la ferma negativa din versul urmator “nu ucid”. Metafora revelatorie “corola” sugereaza imaginea perfectiunii, a absolutului prin simbolul cercului, iar determinatul “de minuni” evidentiaza revelatia eului liric in fata frumusetii lumii. Verbele la forma negativa se asociaza metaforei “calea mea” ce sugereaza destinul poetic asumat.

Versul urmator se constituie intr-o enumeratie de metafore revelatorii ce sugereaza temele majore ale creatiei poetice dar si cele mai frumoase mistere ale lumii: “flori” ce simbolizeaza natura, viata, frumosul, “ochii”- simbol al sufletului uman, al spiritualitatii, al cunoasterii, “buze”- cu dubla semnificatie, de sarut, iubire dar si de cuvant, rostire si “morminte” ce reprezinta moartea care insa in opera blagiana nu este sfarsitul tragic; ci moartea ca “o mare trecere” intr-o lume superioara. Versurile urmatoare se constituie intr-o antiteza pe baza opozitiei dintre pronumele eu/altii, din sintagmele “lumina mea”-“lumina altora”. Metafora luminii este simbol al cunoasterii iar dubla sa ipostaza in poezie devine revalatorie pentru cele doua tipuri de cunoastere: “lumina altora”-cunoasterea de tip rational, logic si “lumina mea”- cunoasterea poetica de tip intuitiv. Opozitia dintre cele doua sintagme este accentuata si de antiteza verbelor: astfel “lumia altora” sugruma, micsoreaza, distruge misterul “vraja nepatrunsului ascuns in timp ce “lumina mea” mareste, imbogateste “sporesc a lumii taina”. Ampla comparatie dintre liniile de pauza functioneaza ca o explicatie a idee exprimate anterior prin elementele specifice imaginarului poetic blagian: “luna”, “noapte”, “fiori”, “mister”. Finalul poeziei are un rol conclusiv:”si tot ce-I neinteles/se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari/ sub ochii mei-/ caci eu iubesc/ si flori, si ochii si buze si morminte”. Cunoasterea poetica este un act de contemplatie si de iubire. Reluarea enumeratiei in ultimul vers precedata insa de conjunctia “si” accentueaza ideea ca eul liric iubeste misterele lumii asa cum sunt si isi doreste sa le potenteze. In opinia mea, poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o arta poetica moderna intrucat interesul autorului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume si poet-creatie. Poezia evidentiaza ideea moderna specifica operei blagiene, aceea ca rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii ci de a le potenta prin trairea interioara. La nivelul limbajului poetic se remarca metaforele revelatorii, iar ca elemente de recurenta cuvintele din punctul semantic al misterului: “corola”, “vraja nepatrunsuluiascuns”, “largi flori de sfant mister”, “taina noptii”, “neintelesuri”.

Din punct de vedere formal poezia este alcatuita din 20 de versuri cu metrica variabila. Prin folosirea tehnicii ingambamentului se evidentiaza ritmul interior ce reda frenezi a sentimentelor. Forrma moderna constituie o cale directa de transmitere a mesajului poetic.