Etologie-stiinta comportamentului animal

Etologia – definitie, istoric, obiectul de studiu, relatia cu alte stiinte, importanta

Formarea conceptului de etologie

Etologie (gr. ethos = obicei, caracter, deprindere; logos = vorbire, discurs, stiinta) – stiinta care studiaza comportamentul animalelor in mediul natural, atat la nivel individual cat si la nivel populational (dictionar enciclopedic de biologie, Mohan & Ardelean, 2004)

Stiinta caracterelor, obiceiurilor, deprinderilor (Cociu, 1999)

Termen creat se pare in sec. al XVII-lea pentru a desemna interpretarea caracterelor umane prin intermediul gesturilor, “etologul” acelei epoci fiind un fel de specialist in arta pantomimei

In sec. XVIII, etologia desemna stiinta obiceiurilor animalelor La confluenta sec. XIX si XX, acceptia zoologica trece pe primul plan.

In Franta, etologia= stiinta ce se ocupa de studiul animalelor vii aflate in mediul natural, spre deosebire de disciplinele morfolgice care cercetau animale moarte (formolizate, disecate, impaiate) din muzee

Formarea conceptului de etologie

Tinbergen (1951): etologia = studiul obiectiv al comportamentului

Tinbergen (1963): etologia = studiul biologic al comportamentului; aceasta definitie precizeaza atat obiectul acestei stiinte (fenomenele observabile ale comportamentului), cat si metoda de abordare - o metoda biologica prin care

se investigheaza cauzalitatea (fiziologia) comportamentului se stabileste valoarea sa adaptativa, de supravietuire (ecologica) se urmareste dezvoltarea sa ontogenetica (in cursul vietii individuale) si

evolutia sa filogenetica

Relatia etologiei cu alte discipline

Taxonomia Genetica Evolutionismul Ecologia Morfologia, anatomia, fiziologia Exploatarea animalelor Psihologia animala Sociologia animala

Etologia include 4 subdiviziuni majore, care fuzioneaza intim intre ele: Fiziologia comportamentului (etofiziologia) Studiul valorii adaptative a comportamentului (ecoetologia) Studiul dezvoltarii individuale a comportamentului (ontogeneza

comportamentului) Studiul evolutiei filetice a comportamentului (filogeneza comportamentului)

Relatia etologiei cu alte discipline Spre deosebire de alte discipline care studiaza comportamentul

aproape exclusiv sub raportul dimensiunii cauzale, etologia nu considera animalul ca o entitate relativ imuabila, ci ca un sistem dinamic plasat in alte dimensiuni spatiotemporale, si anume:

Dimensiunea ontogenetica, exprimata prin fenotipul organismului (interactiunea dintre genotip si mediul extern)

Dimensiunea ecologica, rezultanta a interactiunii dintre animal si mediul sau de viata (abiotic si biotic)

Dimensiunea filogenetica – in decursul erelor geologice, prin evolutie, s-a format specia careia ii apartine animalul. Dupa Lorenz (1978), etologia trateaza comportamentul ca un sistem ce-si datoreaza existenta si forma sa particulara unei intregi serii de “evenimente istorice care s-au produs in cursul filogenezei sale”.

Etologia nu poate fi echivalata nici cu fiziologia, nici cu psihologia comportamentului.

Etologia= biologia comportamentului

Orientari in etologie. Subdomeniile etologiei

Prima orientare este cea informationala, rezultata din asimilarea de catre etologie a metodologiei oferite de teoria informatiei

Cea de a 2-a orientare o reprezinta etologia populationala care completeaza in mod necesar si adecvat studiul biologiei comportamentului la nivel individual, conducand astfel la o abordare sistemica a cercetarii etologice

S-au distins 2 ramuri ale stiintei studiului comportamentului: etologia si behaviorismul (comportamentismul, sin. romanesc):

Etologia studiaza in esenta comportamentele innascute Behaviorismul studiaza in principal comportamentele invatate Impactul dintre cele doua a condus la orientarea neobehaviorista (B.F.

Skinner, 1968)

Etologie vs. behaviorism

Etologii sunt asimilati ca zootehnisti Behavioristii sunt asimilati ca psihologi

Etologii imputa behavioristilor unilateralitatea metodologiei, exclusiv experimentala si limitata la un numar redus de pasari si mamifere (porumbel, caine, pisica, sobolan)

Eroarea logica bazata pe conceptia behaviorista: toate comportamentele sunt dobandite prin invatare (fals)

Scoala europeana etologica (Lorenziana) studiaza indeosebi comportamentul innascut punand accent pe studiul animalului liber in ambianta sa natural-ecologica

Scoala americana (behaviorista) pune accent pe studiul procesului de invatare. Animalele tinute in boxe sunt supuse unor stimuli, studiindu-se reactia lor la acestia

Metodologia de cercetare Studiul animalului liber in mediul natural – permite

studierea unui numar mare de specii, prezinta avantajul unui comportament in genere nealterat datorita conditiilor de mediu natural, dar este greoi si costisitor

Studiul de laborator in conditii de captivitate – permite cercetarea mai detaliata a comportamentului, dar putine animale se preteaza la asa ceva; comportament denaturat – animalele se confrunta cu situatii pe care nu le intalnesc in natura

Obiectul de studiu

Comportamentul animalelor in mediul natural si in captivitate Comportamentul animalelor domestice si salbatice

In sens larg, etologia se ocupa de toate miscarile, pozitiile observabile la un animal in viata, adica de: Reflexe Taxii Tropisme Afecte Instincte Jocuri Invatare Actiuni la alegere sau intuitive Schimbarea formei sau a culorii Elaborarea diferitelor secretii si excretii Biocomunicatiile prin diverse canale (optic, acustic, chimic, feromonic)

Importanta si rolul etologiei in zootehnia moderna

Indicarea elementelor de comportament ale fiecarei specii, la care tehnologia creeaza cadru de manifestare

Informeaza asupra capacitatii de a invata a fiecarei specii

Selectarea variantelor optime de exploatare a animalelor

Elaborarea tehnologiilor optime de exploatare prin indicarea cerintelor comportamentale ale animalelor

Evoluţia etologiei

Aristotel (384-322 i.H) a observat ca activitatile animalelor sunt motivate printrun imbold, fiind intr-o anumita masura intentionate, intuind astfel teza fundamentala a etologiei: necesitatea studierii instinctelor

Chrysippos (281-205 i.H) a formulat pentru prima data in mod explicit conceptul de instinct (energia imboldului innascut care genereaza actiunile automate ale animalelor)

Evoluţia etologiei

In Evul mediu, religia si filozofia teologica, scolastica au accentuat tendinta mecanicista de a separa net animalele de om

La sf. sec. XIII, Charles Georges-Leroy (1723-1789), locotenet-inspector al padurilor din imprejurimile Parisului, a formulat clar necesitatea unei discipline biologice care sa abordeze studiul comportamentului animal

Evoluţia etologiei

Lucrarea “Originea speciilor prin selectie naturala” (1859) a lui Charles Darwin (1809-1882) a produs o revolutie in biologie. Evolutia comportamentului se desfasoara potrivit acelorasi legi care actioneaza si in cazul modificarilor morfologice

In 1872 publica “Expresia emotiilor la om si la animale”, lucrare in care se supun unei analize motivationale manifestarile expresive ale omului comparativ cu cele intalnite la unele specii de animale

Evoluţia etologiei

In cap. 8 numit “Instinctul” din cartea “Originea speciilor” (1859), Ch. Darwin formuleaza urmatoarele idei revolutionare: Orice animal poseda, pe langa caracterele morfoanatomice, o serie de

manifestari comportamentale instinctive, de asemenea tipice speciei sale

Aceste manifestari au un caracter endogen, spontan, variabil, ereditar si adaptativ, fiind supuse mecanismelor evolutiei prin selectie naturala

De aceea, ele pot servi, ca si caracterele morfoanatomice, drept criterii taxonomice in sistematica zoologica

Evoluţia etologiei

Charles Otis Witman este primul zoolog care abordeaza studiul biologic comparativ al comportamantului animal, fiind pe buna dreptate considerat unul din fondatrii etologiei. Publica “Comportamentul animal” (1898)

Herbert Spencer Jennings (1868-1947) a demonstrat prin lucrarile sale ca animalele sunt capabile de miscari orientate, invatate prin incercare si eroare

Evoluţia etologiei

Ivan Pavlov (1849-1936) incepe seria de cercetari care aveau sa conduca la elaborarea celebrei teorii a reflexelor conditionate

Evoluţia etologiei Curentul behaviorist in psihologie (behaviour=comportament,

engl.) a fost fondat in anul 1913 de John Broadus Watson (1878-1958). Spre deosebire de pavlovism, behaviorismul considera animalul ca fiind determinat in actiunea sa numai de mediul extern.

Lucrarile lui Oskar Heinroth (1871-1945) sustin ca actiunile de comportament sunt specifice pentru fiecare specie si incluse in baza ereditara

Evoluţia etologiei

Konrad Lorentz (1903-1989) - fondator al etologiei moderne, elaboreaza principii etologice fundamentale care au fost apreciate de alti cercetatori in domeniu

Director al Institutului „Max Planck“ de fiziologie comportamentala (1961-1973). Ulterior a devenit coordonatorul Institutului „Konrad Lorenz“ al Academiei Austriece de Stiinte

In 1973 i s-a decernat primit Premiul Nobel pentru fiziologie/medicina (impreuna cu Karl von Frisch si Nikolaas Tinbergen)

Evoluţia etologiei

Lorenz a observat ca exista o perioada de invatare intensa in timpul primelor ore din viata animalului, numita imprinting, in care invata sa-si recunoasca parintii si indivizii din specia lui.

Unii pui de rata il considerau pe Lorenz "mama" lor, deoarece el a fost primul lucru de dimensiuni mari pe care l-au vazut dupa ce au iesit din oua, urmandu-l peste tot (“anii cu gaste”)

Evoluţia etologiei

Nikolaas Tinbergen (1907-1988) – zoolog olandez care formuleaza principiile fundamentale ale cercetarii etologice conform carora o problema data poate fi rezolvata odata ce sunt descifrate:

mecanismele imediate (proximate) referitoare la cauzalitate si evolutia ontogenetica precum si 

mecanismele fundamentale (ultimate) referitoare la functia adaptativa si originea filogenetica a fenomenului investigat.

Evoluţia etologiei

Karl von Frisch (1886-1982) în urma de experienţe şi observaţii răbdătoare, a lămurit faptul că albinele îşi transmit una alteia locaţiile florilor melifere prin dansuri

A lămurit cum albinele transmit consoartelor lor direcţia si distanţa până la locurile cu flori, aducându-şi astfel contribuţia la menţinerea şi propăşirea familiei din care fac parte.

Evoluţia etologiei

I. Eibl-Eibesfeldt (n.1928)-fondatorul domeniul etologiei umane, co-fondatorul şi primul preşedinte al Societăţii internaţionale pentru etologie umana

unul dintre cei mai importanţi discipoli ai lui Konrad Lorenz

Evoluţia etologiei

Desmond Morris (n. 1928) Maimuţa goală s-a vândut în peste 20 milioane de exemplare în

toată lumea şi a fost tradusă în aproape toate limbile cunoscute. O carte care n-ar trebui să-i scape nici unei fiinţe umane animale.

Evoluţia etologiei

Ernst Mayr (1904-2005) Publicarea, in 1942, a lucrarii Sistematica si originea speciilor,

considerata „Biblia noii sistematici“, a reprezentat, prin analiza patrunzatoare a originii diversitatii lumii vii, un moment de cotitura in biologia moderna

Propune definitia “biologica” a speciei: o populaţie ai cărei membri se pot înmulţi unii cu alţii şi produce cu succes pui viabili, dar nu se pot înmulţi cu membri ai altor specii.

Evoluţia etologiei

Jane Lawick-Goodall (n.1934) A petrecut 35 de ani (1960-1995) studiind cimpanzeii în sălbăticie și

a devenit unul dintre cei mai respectați și mai influenți zoologi din lume. Și-a început cercetările singură, în mijlocul pădurii tropicale din Tanzania și treptat a construit unul dintre cele mai importante centre de cercetare în natură a primatelor.

Bibliografie. Webografie

Jeana Murat, Gh. Georgescu, Isan Murat, 1996. Etologie, curs. USAMV Bucuresti, Facultatea de Zootehnie, Biblioteca Agron. Bucuresti, 127 p.

Mihail Cociu, 1999. Etologie. Comportamentul animal, Edit. All Bucuresti, 856 p.

Nicolae Dojana, 2004. Compendiu de fiziologie animala si etologie. Edit. Printech Bucuresti, 261 p.

Gh. Mohan, Aurel Ardelean, 2004. Dictionar enciclopedic de Biologie, A-L. Edit. All Bucuresti, 430 p.

http://www.bookiseala.ro/desmond-morris-maimuta-goala/30594.html

http://www.google.ro/images http://en.wikipedia.org/