LP 3Amprenta preliminarăETAPELE (TIMPII) AMPRENTĂRII PRELIMINARE

Ene L. împarte faza amprentării preliminare în următoarele etape (timpi):

1. Pregătirea pacientului2. Alegerea şi verificarea portamprentei (lingurii universale sau lingurii standard)3. Alegerea materialului de amprentă4. Folosirea unei tehnici anumite de amprentare5. Indicaţii pentru laborator în vederea confecţionării lingurii individuale

1. Pregătirea pacientuluiLuarea amprentei se va face pe un câmp protetic sănătos. Amprentarea este condiţionată de

vindecarea plăgilor postextracţionale, a plăgilor rezultate din mici intervenţii chirurgicale sau a eventualelor inflamaţii.

2. Alegerea si verificarea portamprentei- amprenta preliminară se ia cu ajutorul unei portamprente numită lingură universală sau lingură

standard. - lingurile universale sunt prefabricate, existente în seturi de mărimi şi forme diferite.- sunt realizate din metal, material plastic sau mixte metalo-plastice. - sunt pline sau perforate, asigurând sistemul de retenţie pentru materialul de amprentă. - dacă sunt pline, retenţia va fi asigurată prin indiguirea marginilor cu benzi adezive tip

leucoplast.- lingurile metalice prezintă avantajul de a putea fi refolosite; - lingurile din mase plastice sunt confecţionate din diferite materiale, cum ar fi răşini acrilice,

polistiren, materiale compozite, răşini policarbonate. Şi acestea prezintă mărimi şi forme diferite. Prezintă avantajul de a putea fi retuşate marginal prin şlefuire, pentru o cât mai bună adaptare la câmpul protetic respectiv.

Nu se recomandă această practică întrucât se apreciază că niciodată o lingură universală nu poate înlocui o lingură individuală. Lingurile din mase plastice nu se pot steriliza.

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! EXAMEN PRACTIC !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Alegerea şi verificarea lingurii universale va trebui să ţină seama de mărimea zonei de sprijin, de lăţimea arcadei şi lungimea crestelor edentate.

-principala condiţie a unei linguri universale este de a cuprinde în totalitate suprafaţa de sprijin a câmpului protetic.

-mărimea lingurii :La maxilar să se extindă vestibular până la zona de mucoasă pasiv mobilă iar posterior să ajungă

până la şanţul pterigo-maxilar şi să depăşească linia de reflexie a vălului palatin cu 1-2 mm.La mandibulă trebuie să cuprindă creasta edentată, extinzându-se vestibular până la mucoasa

pasiv mobilă, lingual până la linia oblică internă iar posterior să cuprindă neapărat zona tuberculului piriform, până la inserţia ligamentului pterigomandibular.

- lăţimea lingurii să fie în concordanţă cu lăţimea maxilarului. Pentru aceasta, creasta edentată trebuie să se plaseze în mijlocul jgheabului, iar între pereţii lingurii şi zona de sprijin trebuie să existe un spaţiu de 4-5 mm. Acest spaţiu este necesar pentru a asigura grosime suficientă materialului de amprentă.

- marginile externe trebuie să se situeze în fundurile de sac vestibulare;- dacă totul este bine -> lingură bună.- o lingură prea strâmtă va fi considerată necorespunzătoare, întrucât aceasta poate comprima

mucoasa de pe rebordul alveolar în timpul amprentării.- o lingură standard prea largă, marginea se va plasa pe mucoasa obrazului – GRAV – va

produce distensia obrazului, deplasarea mucoasei pasiv mobile -> altă lingură.

- portamprentele prea lungi sunt incomode pentru bolnav, provocându-i disconfort, imposibilitatea realizării unor mişcări funcţionale sau chiar traumatisme la nivelul obrajilor.

- în condiţiile în care nu se găseşte o portamprentă de mărime corespunzătoare, se va alege totuşi o lingură mai largă şi nu mai strâmtă. Această lingură poate fi ameliorată fie prin cramponare (dacă e metalică), fie printr-o amprentare cu stents.

- lungimea lingurii să fie în concordanţă cu lungimea arcadei, La maxilar marginea posterioară a lingurii va ajunge până la şanţul pterigo-maxilar şi vălul

palatin, în timp ce marginea anterioară se va insinua în fundul de sac vestibular, la o distanţă de 4-5 mm faţă de versantul vestibular al crestei.

La mandibulă lungimea va fi cuprinsă între inserţia ligamentului pterigo-mandibular şi acelaşi reper frontal ca şi la maxilar.

În alegerea lingurii trebuie să acordăm deosebită importanţă verificării acestor parametri. Pentru aceasta, sub aspect practic se procedează în modul următor:

- se ia lingura maxilară şi se introduce în cavitatea bucală;- marginea posterioară a lingurii este plasată în fundul şanţului pterigo-maxilar (şanţ retrotuberozi-

tar), în timp ce marginea anterioară este ţinută la distanţă de creasta edentată. Apoi bolnavul apropie mandibula până la poziţia gurii uşor deschisă iar marginea anterioară a lingurii va fi ridicată pe câmpul protetic până la fundul de sac vestibular. În timpul acestei mişcări creasta edentată frontală trebuie să se plaseze în mijlocul jgheabului, fără ca lingura să sufere deplasări dinapoi-înainte.

În cazul unei linguri prea scurte, aceasta va aluneca înainte pe versantul vestibular al crestei edentate frontale şi va descoperi şanţul pterigo-maxilar, care va rămâne în afara suprafeţei ce urmează să fie amprentată. Este o deficienţă gravă, care trebuie remediată.

Sunt două soluţii : ori se alege o altă lingură, mai mare, în cazul în care lingura este şi strâmtă, ori se prelungeşte lingura în zona posterioară cu ştenţ, Kerr, când lăţimea ei este corespunzătoare.

O lingură prea lungă are şi ea inconveniente: ori este împinsă prea mult înapoi şi în acest caz provoacă senzaţie de greaţă, vomă şi agitaţia bolnavului în timpul amprentării, ori este împinsă prea mult înainte datorită tensionării ligamentului pterigo-mandibular, producând o amprentă inexactă, cu repere aproximative pentru regiunea frontală. Dacă este prea lungă renunţăm la ea.

La mandibulă , vom acorda importanţă cuprinderii tuberculului piriform. Interesul este să punem în tensiune ligamentului pterigo-mandibular. Marginea posterioară va fi imediat în apropierea inserţiei ligamentului.

Se va apăsa şi în zona frontală şi se va urmări marginea externă a acesteia să se plaseze în fundul de sac vestibular.

Dacă aceasta vine prea în faţă înseamnă că este prea lungă.- lăţimea: plasăm mijlocul jgheabului pe mijlcul crestei edentate şi urmărim dacă marginea

laterală se plasează în fundurile de sac.- dacă se plasează pe versantul vestibular este prea scurtă;- dacă se plasează pe obraji, este prea lugă. - o lingură nepotrivită: prelungiri ale lingurii, amprentă cu ştenţ transformată în

portamprentă, confecţionarea unei linguri individuale în vederea unei noi amprente preliminare sau amprenta cu protezele vechi, dacă acestea au baza corespunzătoare (să cuprindă toată suprafaţa de sprijin).

Dintre multiplele tipuri de linguri standard merită atenţie sortimentul imaginat de Schreinemakers şi comercializat sub denumirea de "Klan Tray". Ele sunt în număr de 7 linguri pentru maxilar şi 13 pentru mandibulă.

Alegerea lingurii potrivite se face în afara cavităţii bucale, cu ajutorul unui compas cu care se măsoară cea mai mare lărgime la nivelul versantelor externe ale tuberozităţilor şi respectiv a feţelor interne ale tuberculilor piriformi.

3. Alegerea materialului de amprentă

- materialul de amprentă se va alege în funcţie de particularităţile morfologice şi funcţionale ale câmpului protetic, de uşurinţa de manevrare a materialului respectiv, de intervalul de timp în care urmează

să fie turnată amprenta, precum şi de preţul materialului:- câmpurile protetice se împart în raport cu calitatea substratului mucos în câmp "moale", "dur" şi

"normal", materialele de amprentă se aleg în funcţie de rezilienţa mucoasei: materiale cu vâscozitate crescută pentru câmpuri dure, materiale fluide pentru câmpuri moi iar pentru câmpuri normale se poate utiliza orice material.

- alginatul este materialul de elecţie pentru amprenta preliminară;- dacă nu putem realiza o turnare a modelului în timp util (10-30 minute), se poate folosi gipsul

sau ştenţul. Nu se recomandă materiale elastice (elastomerii de sinteză aparţin pastelor siliconate deoarece preţul de cost este prea mare); dacă se ia totuşi amprentă vom folosi chiturile, nu materialele de amprentă propriu-zise care prezintă consistenţă mare, medie, fluidă.

4. Tehnica amprentării preliminare

Tehnica amprentării preliminare cu alginat- pregătirea pacientului:

- aranjarea în scaunul stomatologic;- explicarea pacientului în legătură cu anumite atitudini pe care trebuie să le aibă în sensul unor mişcări: supt, respiraţie pe nas, etc;

- înainte de luarea amprentei, este obligatorie toaleta câmpului protetic cu jet de apă sau chiar prin ştergere cu tampon de tifon, pentru îndepărtarea salivei vâscoase (o salivă aderentă dă amprente imprecise).- după alegerea lingurii standard, aceasta va fi făcută retentivă, în cazul în care nu este prevăzută cu sisteme proprii de retenţie. Astfel, marginea lingurii (metalice) va fi tapetată cu o bandă de leucoplast, după care va fi bine uscată.- alginatul se pregăteşte de consistenţă vâscoasă şi nu fluidă. Este foarte importantă spatularea energică şi corectă, tot timpul contra pereţilor bolului, până dispare orice urmă din conglomerat şi pasta devine omogenă. Această manoperă nu va depăşi timpul de 1 minut. - aplicarea pastei în lingura uscată se va face în cantitate optimă şi anume, cu uşoara depăşire a marginilor lingurii. Apoi suprafaţa materialului se va uda cu apă şi se va netezi cu degetele, după care lingura se va introduce în gură. - în anumite situaţii clinice, în care apreciem că alginatul din lingură nu se poate insinua în toate zonele câmpului protetic (palat înalt, creste retentive, hernierea glandei sublinguale, etc), vom opri o cantitate de alginat şi o vom aplica în zona/zonele respective, cu ajutorul unei spatule.- urmează centrarea lingurii pe suprafaţa de sprijin şi apoi înfundarea până ce alginatul ajunge complet în fundul de sac vestibular. Mânerul lingurii va fi fixat pe linia mediană!- înfundarea lingurii se poate face prin presiuni alternative în dreapta şi apoi în stânga, exercitându-se concomitent uşoare tracţiuni spre exterior ale obrazului, de partea în care are loc înfundarea lingurii. Scopul acestor mişcări este de a se elimina aerul din şanţul vestibular, precum şi de la nivelul palatului.- după înfundarea completă a lingurii, încep mişcările de modelaj pentru vestibul, pentru zona posterioară (la maxilar – mimarea fluieratului, stângerea buzelor, tracţiuni ale comisurilor înainte şi în joc, tracţiuni ale buzei superioare direct în jos – pentru frenul buzei superioare – masaje rotatorii pe obraz; nu se recomandă deschiderea largă a gurii pentru că apofiza coronoidă intră în spaţiu şi va coborâ lingura -> amprentă incorectă) şi zona linguală (la mandibulă).

- odată terminată funcţionalizarea, amprenta va fi menţinută pe câmp cu degetele operatorului, fără a se exercita nici un fel de presiune. Amprenta va fi menţinută pe câmp până la priza materialului (5 minute), plus 2 minute până la gelificarea completă.

Tehnica presupune dozarea exactă a cantităţii de alginat. O cantitate prea mare poate compromite reuşita amprentării prin refluarea excesului spre faringe, cu toate consecinţele sale.

- se mai poate utiliza tehnica de înfundare a lingurii începând cu zona posterioară şi terminând cu regiunea frontală.

- înfundarea lingurii în regiunea frontală va fi asociată întotdeauna cu îndepărtarea şi tracţionarea buzei înainte, pentru a permite eliminarea aerului acumulat în această zonă şi pătrunderea materialului până în fundul de sac vestibular. Totodată, surplusul de material va reflua prin culoarul vestibular spre regiunea frontală. Această tehnică prezintă riscul apariţiei bulelor de aer pe palat sau incompleta amprentare a fundului de sac vestibular frontal, în cazul unui practician mai puţin experimentat.

- îndepărtarea amprentei se face printr-o singură mişcare în sens vertical, fără basculare antero-posterioară sau tentative de rotaţie a mânerului pentru a preveni modificările dimensionale. Pentru a uşura desprinderea, mai întâi se vor depărta obrajii şi buza, apoi se vor face tracţiuni prin aplicarea degetelor pe marginea amprentei, în regiunea premolară, cât şi pe mâner.

- controlul amprentei urmăreşte:- în primul rând redarea integrităţii zonei de sprijin, fără minusuri sau deficienţe ale

centrării. - marginile amprentei trebuie să fie de grosime uniformă şi nedesprinse de lingură şi foarte

important să schiţeze modelajul funcţional.- în cazul în care marginile amprentei sunt prea groase şi nemodelate sau sunt prea subţiri

şi nu ajung până în fundul de sac vestibular, se repetă amprenta. - se repetă şi când există porţiuni ale lingurii neacoperite cu material, bule sau goluri de

aer care ar duce la imperfecţiunea modelului. - acelaşi lucru se face şi în defecţiuni de centrare, care îmbracă diferite aspete: o parte a

marginii e prea groasă şi nemodelată funcţional, în timp ce pe partea opusă, marginea se prezintă prea subţire; pe o parte s-a exercitat o presiune mai mare decât pe cealaltă; mânerul lingurii nu coincide cu linia mediană a maxilarului; în regiunea frontală marginea amprentei e mult prea groasă şi muchia crestei nu se găseşte în mijlocul jgheabului.Amprenta cu alginat nu permite corecturi prin adăugarea unui nou strat de alginat; ea se va

lua din nou.- amprenta corespunzătoare va fi spălată cu apă curentă, după care se va trasa cu

creionul chimic conturul de mucoasă pasiv mobilă. - se trimite la laborator acoperită cu un şervet umed, după care va fi turnată în interval de

10 minute. - înaintea turnării se recomandă cufundarea amprentei într-o soluţie de sulfat de

potasiu 2% pentru câteva minute cu scopul de a contracara efectul inhibitor al fosfatului trisodic restant din alginat asupra prizei gipsului. Se obţine în felul acesta un model cu o suprafaţă netedă şi dură.

- amânarea turnării şi menţinerea în apă a amprentei un timp îndelungat produce modificări volumetrice importante.

După îndepărtarea amprentei preliminare din cavitatea bucală se ridică problema evidenţierii limitelor marginale ale câmpului protetic, care urmează să marcheze limitele (lungimea) lingurii individuale. Aceste limite, aşa după cum se ştie, urmează să se extindă până la zona de mucoasă pasiv mobilă. Practicienii începători confundă deseori această zonă de mucoasă pasiv mobilă cu adâncimea fundului de sac vestibular. în realitate, mucoasa pasiv mobilă se găseşte la 1 -2 mm distanţă de fundul de sac vestibular.

În cazul unei bune funcţionalizări a amprentei preliminare şi a unui tehnician experimentat, trasarea pe amprentă a zonei de mucoasă pasiv mobilă nu este obligatorie: ea se poate trasa direct pe modelul preliminar.

Condiţia pentru adoptarea acestei conduite este realizarea unei amprente preliminare foarte bine funcţionalizată, pentru a se putea pune cu uşurinţă în evidenţă jocul formaţiunilor mobile de la periferia câmpului protetic. în felul acesta, pe modelul preliminar tehnicianul dentar experimentat se va putea orienta cu uşurinţă, trasând în laborator limitele suprafeţei de sprijin, economisind în felul acesta timpul petrecut în cabinet. Deseori lingurile individuale realizate în acest fel nu mai au nevoie de retuşări.

Prof. Ene (Bucureşti) recomandă în orice împrejurare delimitarea conturului marginal pe amprenta preliminară. Ea se face cu ajutorul unui creion chimic astfel:

La maxilar se ocolesc cu câte o linie tuberozităţile, se însemnează poziţia foveelor palatine şi se unesc cele trei repere printr-un traseu arcuit, caracteristic, sub formă de acoladă.

La nivelul şanţului vestibular se depistează din aproape în aproape, limita dintre mucoasa fixă şi cea mobilă, care se transpune printr-o linie continuă pe amprentă, ocolind frenurile laterale şi frenul buzei

superioare.La mandibulă, traseul de delimitare trebuie să includă tuberculii piriformi până la inserţia

ligamentului pterigo-mandibular, vestibular vom avea ca reper mucoasa pasiv mobilă iar lingual inserţia planşeului (frontal) şi linia oblică internă (lateral).

După trasarea limitelor, amprenta se trimite la laborator împreună cu fişa, pe care mai notăm indicaţiile ce le considerăm necesare, în cazul în care nu există un sistem de lucru deja prestabilit. Se poate nota materialul din care se vor confecţiona lingurile individuale, poziţia mânerului lingurii şi a butonilor de presiune, realizarea lor la distanţă de model sau în contact, folieri pe model în anumite zone, gravare la zona Ah sau lingual central etc.