Eti ce n-a vzut Parisul, Acea amgire a strzilor pustii Aburul dimineii cotropind retina Turnul Eifel cutndu-i lumina. Eti ce n-a vzut Parisul, Ca o nenscut, ca o dat disprut Halou fr suflet pierzdu-se-n cea, Din poart-n poart, din pia-n pia. Eti ce n-a vzut Parisul, Ca inima unui acordeon Cntnd o ansonet Ca o Edith, cnd blond, cnd brunet. Eti ce n-a vzut Parisul, Ca o boare destrmndu-se-n cer Ca flux i reflux, ca maree Risipindu-se pe Cmpiile Elizee. Eti ce n-a vzut Parisul, O Fat Moragana timpurie Ca o siluet fr glas Ca o umbr plimbnd-se prin Montparnasse. Eti ce n-a vzut Parisul, Ca un gnd ce strbate oraul Rugndu-se-n genunchi la Notre Dame Ca o inim btnd sub macadam. Eti ce n-a vzut Parisul, Cu toat mreia i luminile lui Ca un srut al vieii plin de ruj Ca o nluc dansnd la Moulin Rouge. Eti ce n-a vzut Parisul, Nemaintlnit i nemaiauzit Ca un contur de fum i brocart Plimbndu-se singur prin Montmarte. Eti ce n-a vzut Parisul, Veac dup veac, ceas dup ceas Ca o fiin de aer i dor Ca o rugciune pierdut-n Sacre-Coeur.