Buna ziua! Eu sunt domnul Viermisor si va voi spune o poveste despre ingamfarea cocostarcului, care i-a adus numai necazuri. Sper sa va ramana in minte morala acestei povesti.

Intr-o zi, cocostarcul, vazand o vrabiuta care isi ciugulea linistita

penele, i-a spus:

Esti asa de mica si de

nestiutoare!

De ce zici asta?

Cocostarcul i-a raspuns:

Tu iti ciugulesti penele de

zor, pe cand in apa este

mancare din belsug:

pestisori, mormoloci, scoici si alte

zeci de bunatati! Dar tu nu

esti in stare sa te

infrupti din acestea…

Fiecare cu ce poate. Eu nu pot intra in apa cum nici tu, de altfel, nu poti sta pe

crenguta aceasta subtire.

Cum poti spune asa

ceva? Eu pot face orice! Iti

voi dovedi urcandu-ma pana acolo!

Nu face asta! E periculos!

Dar cocostarcul a nesocotit sfatul vrabiutei si s-a urcat

pe crenguta…

Au…

O, nu! E

vulpea!

Ce cocostarc delicios! Am gasit cina! Minunat,

minunat! Un ospat pe cinste!

Si astfel, datorita ingamfarii si

nesabuintei sale, cocostarcul a devenit

cina vulpii.Nu uitati niciodata:

Nu-I destul sa fii mare si falos

Daca nu esti intelept si mintos.