NUME ŞI PRENUME: CONSTANTINESCU CATALIN PĂSTOREL

SPECIALIZAREA: GEOGRAFIE

MODUL : B (INSTRUIRE DIFERENŢIATĂ)

DISCIPLINA: MULTICULTURALISM SI EDUCAŢIE

TEMA: ESEU

DATA : 9 IULIE 2012

Multiculturalitate şi interculturalitate în educaţie

Nu putem aborda o astfel de temă fără a porni de la definiţiile general acceptate ale acestor termeni.

Multiculturalitatea reprezintă convieţuirea diverselor grupuri socio-culturale într-un spaţiu social dat, coexistenţă istoric determinată şi, în general, paşnică, care nu îşi propune în mod necesar realizarea de schimburi culturale, ci interacţionează firesc în procesul coexistenţei şi dezvoltării sociale.

Interculturalitatea reprezintă relaţia de interacţiune şi cooperare continuă a diverselor grupuri culturale, etnice, religioase, etc. în contextul grijii faţă de menţinerea specificului fiecărei comunităţi.

Procesul de integrare europeană a şcolii româneşti este în sine un proces de afirmare a in-terculturalităţilor.

Rolul şcolii este acela de a facilita trecerea de la comunităţile închise, de tip etnocentric, la societatea deschisă. Strategiile de promovare a diversităţii pe care şcoala le poate asigura sunt de natura creerii unei obişnuinţe, a cooperării şi toleranţei între toţi participanţii la actul educativ.

Astfel educaţia interculturală presupune o nouă abordare a orizontului valorilor, deschide noi piste de manifestare a diversităţii şi diferenţelor şi cultivă atitudini de respect şi de deschidere faţă de diversitate. Totodată, ea este şi un răspuns specific, pedagogic la incercarea de soluţionare a unor consecinţe socio-culturale impuse de amploarea fenomenelor migraţioniste precum şi o modalitate de prevenire şi atenuare a conflictelor, presupune educaţie socială şi civică, invăţarea drepturilor omului, pregătirea şi participarea la viaţa socială, formarea formato-rilor in perspectiva interacţiunii culturale, educaţia şi dezvoltarea culturală a imigranţilor, edu-caţia intr-o societate multiculturală.

Şcoala interculturală are ca obiective: păstrarea şi apărarea diversităţii culturale a popu-laţiei şi prezervarea unităţii şcolii; realizează un proces de integrare prin preluarea preachiziţiilor culturale pe care le posedă elevii; invită profesorii să inţeleagă şi să valorifice potenţialurile cul-turale ale elevilor; presupune o nouă manieră de concepere şi implementare a curriculum-urilor şcolare şi o nouă atitudine relaţională intre profesori, elevi, părinţi.

Educaţia interculturală este de două feluri: formală şi informală.Educaţia interculturală formală include iniţiative şi programe academice care sunt dez-

voltate de către şcoală şi in interiorul ei.Educaţia interculturală informală are aceleaşi obiective cu educaţia interculturală formală,

dar se diferenţiază prin metodele şi tehnicile de lucru disponibile. Este voluntară, nu are carac-terul obligatoriu al şcolii şi işi adaptează conţinuturile in funcţie de nevoile participanţilor. Metodologia este activă şi participativă, iar relaţia formatorului cu participanţii este mai apropi-ată.

Etapele procesului educaţiei intercultural sunt în general următoarele:

1. Disocierea (a te imagina din afară);2. Viziunea asupra lumii (a inţelege lumea in care trăieşti);3. Cunoaşterea (a fi informat asupra altor realităţi);4. Gandirea pozitivă (a vedea pozitiv diferenţa);5. Valorizarea atitudinilor şi comportamentelor positive.

Integrarea este asimilarea unui elev in educaţia de masă, unde acesta se adaptează (sau nu) politicilor, practicilor şi curriculei existente in şcoala respectivă.

Incluziunea reprezintă adaptarea şcolii pentru a oferi servicii educaţionale speciale, pen-tru a veni in intampinarea nevoilor de invăţare şi de participare a tuturor elevilor la toate activ-ităţile. Incluziunea se măsoară prin creşterea gradului de participare şi reducerea gradului de ex-cluziune, sub orice formă s-ar putea manifesta

Factori pentru crearea unui etos incluziv:

- Inţelegerea conceptului de incluziune si aprecierea diversităţii;- Inţelegerea dinamicii relaţionale in educaţia integrativă;- Inţelegerea poziţiei sistemului de invătămant din Romania in raport cu celelalte sisteme educa-tive la nivel european.

Educaţia interculturală îl formează pe elev pentru a comunica, până şi în cazul situaţiilor conflictuale, când relaţiile nu sunt dintre cele mai comode. Şcoala trebuie să se definească drept un loc de schimburi între egali, care să permită, să faciliteze şi să încurajeze cuvântul; acceptând să fie un loc nu numai al învăţării, ci şi al schimburilor - un spaţiu de viaţă – favorizând integrarea legilor de grup care umanizează, şcoala poate să dedramatizeze anumite conflicte intime, care sunt la originea urii şi suferinţei. Oricare ar fi nivelul de învăţământ, nimic nu se va realiza în lipsa unei condiţii prealabile esenţiale: această educaţie trebuie să se facă într-un climat propice, în care respectul, participarea, justiţia, libertatea de expresie individuală şi colectivă sunt pe deplin respectate.

Activităţile intercultural sprijină elevii să: fie motivaţi să înveţe - deoarece ele sunt atractive îşi dezvolte cunoştinţele, atitudinile şi valorile - sunt un cadru propice pentru a

permite elevilor să experimenteze un nou comportament, eventual să facă erori, fără a suporta consecinţele unor greşeli similare ca în viaţa reală

schimbe - activităţile sunt o modalitate de a promova mesajul că fiecare poate alege să se schimbe pe sine sau relaţia sa cu ceilalţi

se implice - activităţile încurajează implicarea chiar şi a celor mai puţin expresivi şi dominatori membri ai clasei

îşi asume responsabilitatea - deoarece elevii contribuie cu propriile experienţe şi competenţe, fiecare foloseşte activitatea la un nivel şi un mod propriu

stimuleze încrederea în sine - activităţile oferă o structură care poate fi folosită pentru a reduce dependenţa de persoanele “atotştiutoare”; elevii sunt forţaţi să-şi asume unele responsabilităţi prin implicarea în activitate

se solidarizeze cu ceilalţi - activităţile încurajează coeziunea clasei şi sentimentul identităţii şi solidarităţii de grup .

Toţi copiii trebuie să înveţe să trăiască şi să interacţioneze pozitiv în această lume diversă. Trăim încă într-o lume confuză, ne lăsăm de multe ori influenţaţi de prejudecăţi. Nu valorizăm şi nu valorificăm diferenţele dintre noi ca fapt, ne lăsăm conduşi de suspiciune şi respingere.Trebuie să înţelegem multiculturalitatea ca fenomen care ne îmbogăţeşte cu diversitate şi pe care noi înşine nu trebuie să ne permitem să-l risipim.

BIBLIOGRAFIE

1. Cozma Teodor, Sechedin Elena, Concepte de împrumut în educaţia interculturală,Bucuresti,2002

2. Cucoş Constantin, Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p.240

3. Toffler Alvin, Al treilea val, Editura Politică, Bucureşti, 1983,

4. Ciolan Lucian, Paşi către şcoala intercultural, Editura Corint, Bucureşti, 2000;

5. Cojocaru Şt., Nacu D. ş.a., Dezvoltarea comunităţilor etnoculturale, Editura Expert projects, Iaşi, 2003

6. Miron Elena, Integrarea europeană prin educaţia multiculturală, Editura Lumen, Bucureşti, 2003

7. http://medierea.ro/