UNIVERSITATEA de STAT „ALECU RUSSO” din BĂLȚI

FACULTATEA de LITERE

CATEDRA de LIMBA ROMÂNĂ și FILOLOGIE ROMANICĂ

ESEU la INTRODUCERE ÎN LINGVISTICĂ

Unitatea: Lecțiile s-au început azi mai devreme

Elaborat de studenta__Cazac Nadejda___

Grupa____________________EF14Z___

Data__________________02.11.2014___

Bălți, 2014

Limbajul reprezintă mijlocul verbal de comunicare între oameni. Iar funcţia comunicativă a

limbii este o funcţie de bază ce caracterizează limba ca fenomen prin excelenţă.[1] În acest

context, putem afirma că în cadrul lingvisticii generale deosebim lingvistici particulare:

sociolingvistica, paralingvistica, psiholingvistica, dar pe noi ne intereseaza, aici, metalingvistica-

știința care prin intermediul limbajului se ocupă de studierea însăși a limbii.

Deci, analizînd unitatea „Lecțiile s-au început azi mai devreme”, putem susține că subiectul

este preluat din limba română. Respectiv, din perspectivă lingvistică, limba română este o limbă

naturală-deoarece a apărut de-a lungul istoriei, s-a format odată cu societatea și nu a fost inventată

sau compusă de un singur individ. Limba română este o limbă indo-europeană și face parte din

grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice. După cum cunoaștem o limbă nu poate

fi pur analitică sau pur sintetică, deci limba română este o limbă analitico-sintetică.

În cadrul acestui eseu voi expune o analiză descriptivă și mixtă despre unitate, marcînd în

acest sens structura, forma, conținutul acesteia.

În cadrul acestei unități distingem relații sintagmatice, deoarece îmbinarea componentelor ei

formează unități normative, evident înțelese de toți.

Unitataea respectivă face parte din nivelul superior al limbii adică nivelul sintaxematic, fiind

reprezentată de o propoziție (propoziția stă la baza nivelului sintaxematic) complexă și importantă,

exercită funcția de bază a limbajului și anume funcția comunicativă. În același timp unitatea

include în sine elemente din toate nivelele imediat inferioare și inferioare nivelului sintaxematic.

Nivelul fonematic este nivelul cel mai inferior (nivelul zero), deci are un caracter autonom,

nu are sens dacă este utilizat independent, el stă la baza formării nivelului următor, are funcția

constitutivă și distinctivă. Unitatea dată conține 17 foneme: 5 vocale- „e”, „i”, „a”, „u”, „î”-

respectiv vocalele „a” și „î” pot fi rostite fără ajutorul altor sunete și pot forma singure silabe, iar

„e”, „i”, „u” sunt semivocale, sunete care se aseamănă cu vocalele însă nu pot forma singure

silabe; 12 consoane- „l”, „c”, „ț”, „s”, „n”, „p”, „t”, „z”, „m”, „d”, „v”, „r” care nu pot forma

singure silabe și pot fi rostite doar cu ajutorul altor sunete (cu ajutorul vocalelor). Ulterior

consoanele și vocalele enumerate formează 13 silabe, dintre care 3 cuvinte sunt plurisilabice-

„lecțiil” „început”, „devreme”, și altele 3 monosilabice- „s-au”, „azi”, „mai”.

Nielul morfematic este nivelul imediat superior nivelului fonematic, unitatea proprie a

acestuia este morfemul, ca și nivelul fonematic acesta are funcție constitutivă. În unitatea

analizată evidențiem morfemul „le” din cuvîntul „lecțiile”, care comunică că glosemul respectiv

are forma de plural și morfemul „i” din același cuvînt „lecți i le”, care la rîndul lui denota nu doar

forma de plural, ci și genul femenin, cazul N.

Nivelul glosematic așadar este nivelul imediat superior nivelului morfematic, acesta are

drept unitate-glosemul, care are funcția nominativă și constitutivă. În unitatea analizată ” Lecțiile

s-au început azi mai devreme” distingem 6 gloseme, fiecare cu funcția și locul lor în propoziție.

„Lecțiile” este subiect exprimat prin substantiv simplu, comun, genul femenin, numărul plural,

cazul Nominativ, articulat cu articolul nehotarît „i”-care arată că substantivul este cunoscut

vorbitorilor. Glosemul lecțiile provine din lat. Lectio, -onis, și este un substantiv polisemantic,

avînd următoarele sinonime: cocluzie, învățămînt, pildă, dar in contextul acestei unități de oră.

Acesta se întrebuințează mai des în cadrul didactic, educațional. Predicatul verbal „s-au

început„ exprimat pronumele personal „s” + verbul auxiliar „au” + participiul trecut al verbului „a

începe”. A începe are următoarele antonime: a sfîrși, a termina, a încheia. Complementul

circumstanțial de timp „Azi” este exprimat prin adverbul de timp azi, simplu, relativ. Azi are

următoarele antonime: mîine, eri. Complementul circumstanțial de mod „mai devreme” este

exprimat prin adverbul „devreme” și adverbul „mai”, care indică timpul desfășurării acțiunii.

Devreme are următorul antonim târziu. Acesta practic se întrebuințează în toate activitățile.

Cunoaștem următoarele expresii cu glosemul „lecție”:

A da lecții = a medita (elevii) în particular. 

A lua lecții = a studia o disciplină cu ajutorul unui profesor, în afara unei instituții de învățământ. 

A ieși (sau a scoate) la lecție = a ieși sau a fi chemat în fața învățătorului sau a profesorului

pentru a fi ascultat

 A spune lecția = a expune în fața învățătorului sau a profesorului cunoștințele însușite.

 A-și face lecțiile = a-și pregăti temele școlare.