Realizați un eseu filosofic pornind de la cele trei puncte de vedere exprimate în următoarele citate:

Afirmația lui Mikel Dufrenne ‘’Natura umană,care trebuie presupusă,nu este o natură deja făcută și pe care prezența socialului ar putea să o modifice.Ea este un ansamblu de posibilități care nu se actualizează decât în contact cu socialul‘’,sugerează faptul că starea firească,naturală a omului este pierderea de energie care se produce în contact cu societatea,cu mulțimea,cu ceilalți oameni si evidențiază sensibilitatea filosofului la tot ceea ce este legat de destinul omului în lumea prezentă și viitoare.Natura naturii umane este să nu fim constrânși extrem de mult de natura noastră.Oamenii au mai multe variabile sociale decât orice altă specie și au mai multe posibilități,sisteme de gândire,de stiluri,de structuri familiale.Capacitatea pentru varietate pe care o avem este extraodinară și deținem dreptul de a alege cum să ne formăm viața,însă majoritatea oamenilor sunt constrânși sau influențați de fenomenele sociale.Societatea este bazată pe competiție,iar de multe ori pe exploatarea fără milă a unei ființe de către altă ființă,dar și pe crearea unor probleme cu scopul de a profit ape cât de mult posibil.Se poate considera că oamenii sunt competitivi prin natură,că sunt individualiști,că sunt egoiști, însă realitatea subliniază faptul ca noi avem anumite nevoi umane pe care trebuie să le satisfacem,precum nevoia naturală de companie,de contacte strânse,de a fi acceptați,de a fi iubiți,de a ne atașa,de a fi observați,de a fi apreciați, de a fi plăcuți pentru ceea ce suntem.Dacă aceste nevoi sunt întrunite,putem deveni cooperanți,putem avea empatie pentru ceilalți și putem comunica cât mai bine cu ei.Însă societatea poate provoca și o denaturare a naturii umane dacă nevoile umane nu sunt satisfăcute,acest lucru putând duce la frustrare și o integrare dificilă în societate.Omul are o mare putere de flexibilitate a adaptării,ceea ce îi permite să supraviețuiască în condiții diferite de viață,însă creierul uman necesită forme positive de stimuli de mediu în toate stadiile de dezvoltare și adaptabilitate,având de asemenea și nevoia de protecție față de stimuli negativi.Omul nu se naște gata învățat,ci cu timpul percepe ceea ce este bine și ceea ce este rău.Acesta are de-a lungul vieții posibilitatea de a alege ce face cu viața sa și cât de mult se modifică ansamblul său de activități în contact cu socialul,care poate să îl influențeze și intr-un mod pozitiv,dar și într-unul negativ.Omul este candidat la umanitate,deoarece nu poți adera la suferință dacă nu ai conștiința omului în tine și trebuie să dovedească o serie de calități pentru a putea fi uman. Omul nu este om numai prin faptul că se naște așa,acesta este

doar un titlu atribuit, ci devine om prin procesul propriu al formării de sine,a personalității,trebuie să demonstreze că merită sa fie numit în acest mod.Omul devine om doar în relațiile de comunicare cu semenii, într-un mediu socio-cultural propice și favorabil dezvoltării personalității acestuia. Societatea formează, modelează individul și personalitatea acestuia conform sistemului de norme și valori acceptate intr-un moment dat, iar personalitatea, optimizează societatea și perfecționează mecanismele sistemului social. Societatea participă la modelarea personalității, a comportamentului social.

Așa cum afirmă Friedrich Nietzsche, ‘’Viața însăși este în esență sustragere,rănire,biruință asupra celui străin și asupra celui mai slab, oprimare, duritate…sau cel puțin și în cel mai bland caz,exploatare ‘’, lucru ce subliniază faptul că omul încearcă de-a lungul vieții să scape de suferință, fuge de ea, că de multe ori își dorește singurătate doar pentru faptul că relaționarea duce la suferință, însă am putea crede faptul că esența condiției umane este suferința, durerea, pe care totuși omul învață să le îndure, deși par de nesuportat.Suferința poate duce la o schimbare în bine, la o altă impresie asupra lumii, ne ajută să devenim mult mai puternici,ne poate întări chiar și credința în Dumnezeu,dar și în noi înșine.Rănirea face parte din viața umană de zi cu zi.Biruința asupra celui străin, asupra celui mai slab, oprimarea, duritatea, exploatarea, marchează setea noastră nemărginită de putere,dorința incomensurabilă de a ne menține supremația, dar și fericirea și împlinirea progresivă, toate subliniază încercarea continuă de a scăpa de suferință,care ne urmărește la tot pasul și face parte continuu din viața noastră, dar depinde de fiecare individ cum poate trece peste ea.Pe unii îi poate doborî, iar pe alții îi poate determina să fie din ce în ce mai puternici.Chiar dacă cei puternici biruiesc asupra celor slabi,cei slabi mereu vor găsi un mijloc de a-l face să agonizeze pe cel cu putere pentru că este mult mai ambițios și mai motivat, iar biruința este mult mai frumoasă când ai experimentat deja înfrângerea, eșecul.Nimeni nu își dorește să sufere în viață, însă acest lucru este inevitabil pentru că omul în general are așteptări mari și cu cât acestea sunt mai mari, cu atât dezamăgirile sunt mai mari.Friedrich Nietzsche neagă principiul egalității între oameni și împarte comportamentul uman în două tipuri,precum cel bazat pe o morală de stăpân și cel bazat pe o morală de sclav. Considerând că oamenii nu se nasc egali, Nietzsche consideră că aplicarea egalității în relațiile dintre oameni este o nedreptate. Cei puternici, cu morală de stăpân sunt cei care trebuie să domine.Supraomul îl va domina pe cel slab,iar în voința de

dominare a acestuia, rezidă însăși esența vieții.Însă există posibilitatea unei răstunări de situații,și omul slab să se ridice mai presus de cel puternic .

Immanuel Kant afirmă că ‘’Orice om are pretenții îndreptățite la respect din partea semenilor săi ,și reciproca ,el este obligat de asemenea,să îl respecte pe fiecare dintre ei ‘’, conturează faptul că omul este bun de la natură și, in consecință, își reglează relațiile cu semenii identificându-se pe sine însuși la fel ca ceilați (având o natură identică), atunci comportamentul său va fi unul deschis către celălalt, iar prosperitatea proprie nu va avea întâietate în dauna prosperității comune, a tuturor. Immanuel Kant consideră că moralitatea este calitatea esențială pe care o poate deține un om,criteriul moralității fiind respectul datoriei impuse prin legea morală.Kant consideră că omul ar trebui să se comporte față de ceilalți, așa cum și-ar dori să se comporte și ei față de el.Omul are dreptul să fie respectat, dar în schimb, trebuie să ofere și el același lucru celorlalți, pentru că astfel dovedește că are respect față de sine, fiecare om fiind frumos, interesant și diferit în diversitatea sa. Chiar dacă nu ne dăm întotdeauna seama, respectul celorlalți față de noi este influențat de respectul de sine.Respectul este o virtute ce nu poate fi cumpărată, vânată sau fabricată.Doar se poate câștiga în timp,sau chiar la prima vedere,acest lucru fiind dependent de fiecare om in parte și de principiile de bază după care se ghidează.În societatea contemporană,consider că respectul nu mai face parte din viața oricăui om, deoarece majoritatea indivizilor au un aer de superioritate și îi consideră inferiori pe ceilalți, nu mai există respect pentru oamenii în vârstă, pentru cadre didactice, pentru părinți,etc și consider că acest lucru se datorează lipsei de educație, libertatea înțeleasă greșit de unii oameni, dar și din cauza societății în care trăim.Deși toți avem dreptul la respect,trebuie să demonstrăm că îl merităm din partea celorlalți și consider că este una dintre cele mai de preț valori.

În concluzie, omul are posibilitatea de a alege dintr-un ansamblu de oportunități, care se actualizează când intră în contact cu socialul, însă alegerile trebuie făcute cu grijă pentru că societatea poate să ne influențeze deciziile și într-un mod pozitiv, dar și într-unul negativ.Viața de asemenea înseamnă suferință, durere și stă sub semnul biruinței celui mai puternic, însă și cel slab are motivația de ajunge cât mai sus,pentru că numai cine a simțit gustul eșecului, este dornic și jutificat să biruiască.De asemenea, pentru a exista o bună relaționare și comunicare, oamenii, trebuie să ofere și să primească respect.Pentru a trăi în armonie și pace, oamenii trebuie să aibă respect de sine, pentru a avea pretenția si pentru a-i determina și pe ceilalți să îi respecte,respectul fiind una dintre cele mai importante valori a unui om, pe care o poate dobândi de-a lungul vieții.