Introducere

În cadrul acestui eseu doresc să aprofundez câteva aspecte relevante ale lucrării mele de

licență și anume: ,,Consilierea profesională a tinerilor defavorizați.Perspective în integrarea

profesională a tinerilor fără adăpost”, dorind să evidențiez importanța rolului pe care îl are

consilierea profesională și în ce măsură influențează procesul de integrare profesională a

tinerilor fără adăpost.

Am ales această temă din mai multe considerente. În primul rând conceptul de

consiliere profesională reprezintă un domeniu de interes pe care, am dorit să-l explorez.

În al doilea rând, am dorit să surprind, în ce măsură consilierea profesională influențează

parcursul de integrarea în muncă a tinerilor defavorizați. De mare ajutor pentru structurarea

unei viziuni holiste asupra procesului alegerii și dezvoltării carierei, au fost, pe langă

documentarea livrească, experiența mea ca voluntar la Fundația Parada, în cadrul căreia se

desfășoară un program de consiliere în carieră ce se adreseaza tinerilor aflați in dificultate.

Beneficiarii acestei fundații sunt adolescenții și tinerii fără adăpost. Aceasta experiență a fost

edificatoare pentru mine, întrucât a reprezentat o oportunitate de a-mi lămuri si extinde

viziunea asupra conceptului de consiliere în carieră, care reprezenta pentru mine un domeniu

de interes. Lucrarea de față valorifică experienta și informațiile obținute prin activitatea de

voluntar în cadrul fundației.

În egală măsură, am putut observa dificultățile cu care se confruntă acești tineri. În

contextul creșterii importanței educației, tinerii cu nivel redus de școlarizare sau fără educație

se confruntă cu un risc de excluziune pe piața muncii. Pe lângă educație și lipsa unei

calificări, există și alte caracteristici care influențează perspectivele tinerilor de integrare pe

piața muncii, printre acestea numărându-se statutul lor socio-economic, etnia, situația

locativă, lipsa unor obiective clar stabilite și altele.

Pe lângă aceste limite, mai există și cele personale, ce țin de motivație slabă sau doar

extrinsecă, ambiguitate, atitudini stereotipale față de muncă, toate acestea datorându-se

influenței mediului în care trăiesc, lipsei unor modele dezirabile, stigamtizării din partea

societății, experiența de viață. Pentru demonstrație, în prima parte am arătat sumar care sunt

elementele comune dar și specifice ale acestei categorii și am încercat să ilustreaz reperele

importante ale consilierii profesionale și rolul ei asupra integrării profesionale a tinerilor fără

adăpost. 3

Dezvoltarea și alegera unei cariere se constituie ca un proces extrem de complex în

care sunt implicați o multitudine de factori cum ar fi cei de mediu, socio-culturali, familiali și

până la factori personali, individuali. Problemele personale, sociale, determină inevitabil

dificultăți în domeniul profesional. În contextual actual, datorită situațiilor socio-economice

dificile la nivel național și nu numai, șomajul și lipsa de perspective în integrarea

profesională în rândul tinerilor, constituie o problemă socială cu implicații importante pentru

grupul țintă analizat, cât și pentru societate în ansamblul său. De aceea, facilitarea aceesului

la muncă trebuie să devină o prioritate, în special pentru tinerii care provin din medii

defavorizate.

Sintetizând, ideea de la care am pornit acest demers este aceea conform căreia

consilierea, sprijinirea tinerilor fără adăpost în integrarea lor pe piața muncii este un element

esențial, atât pentru ei, cât și pentru societate.

Adolescenții și tinerii fără adăpost

Adolescenții și tinerii străzii reprezintă un fenomem foarte răspândit, în special după

1989. Desigur, existau și înainte de 1989 însă fenomenul era ținut sub control. Fenomenul

este minimalizat cu atât mai mult cu cât, este răspandit și în alte țări nu doar în România.

Adesea este pus pe seama tranziției fără a se lua în considerare factorii colaterali cum ar fi

sărăcia, șomajul, descentralizarea serviciilor.

Termenul de copii ai străzii desemnează o categorie mai largă cu categorii de vârste

destul de variate. Pe de altă parte, în funcție de modelul de mentalitate al fiecărei țări sunt

categorizați diferit. Astfel, se face distincția între ,,copiii ai străzii” și ,,copii în stradă”. Mai

exact, unii dintre ei stau pe stradă doar pe timpul zilei, iar alții care efectiv locuiesc pe stradă.

Termenul de ,,copii ai străzii” a fost inventat în anul 1980 în Rio de Janeiro.

,,Copilul străzii este orice fetiță sau băiat care nu este suficient protejat, controlat sau

îndrumat de adulți responsabili și pentru care strada (în sensul cel mai amplu al termenului,

care include locuințe abandonate, depozite de deșeuri) a devenit locuința obișnuită și/sau

mijlocul său de existență.” 1 Altfel spus, copiii străzii permanenți sau ocazionali sunt minori

cu vârste cuprinse între 3 si 18 ani, cu sau fără părinți, fără un climat familial, de stat ori

privat și care nu mai au legături cu școala.

1 Teclici., V., (1998), Vina de a fi copil al străzii, Editura Oscar Print, București,p.174

În ceea ce privește delimitarea vârstelor acestor ,,copii ai străzii” aceasta este relativă

întrucât mulți dintre ei au trecut de mult de perioada copilăriei, fiind deja adolescenți sau

tineri, depășind și majoratul. Percepția asupra lor este diferită și în funcție de cultură, astfel

încât, în America Latină spre exemplu, este un fenomen foarte des întâlnit care se întâlnește

în special în cartierele sărace, comunitățile improvizate, în care copiii sunt obligați încă de

mici să-și asigure existența. Așadar, există mai multe categorii de copii ai străzii.

Aceștia se regăsesc în majoritatea orașelor importante. Majoriatea provin din familii

dezorganizate, sărace, cu mulți membrii în care predomină alcoolismul, violența, neglijența

părinților.

Vagabondajul este o formă de devianță specifică în special minorilor proveniți din

medii defavorizate, cu un climat conflictual, unde sunt abuzați sub diferite forme de părinți,

rude sau egalii lor în instituțiile de ocrotire. 2

Caracteristicile copilului vagabond sunt instabilitatea comportamentală, memoria și atenție de

scurtă durată.

În altă ordine de idei, motivele pentru care copiii ajung pe stradă de cele mai multe ori

sunt: faptul că unul dintre părinți se recăsătoresc, părinții vitregi îndepărtând copiii din

căsătoriile anterioare, violența manifestată de tatăl vitreg. Consecințele acestui climat familial

conduc la deficiențe în plan comportamental.

,,Fuga de acasă, ca manifestare de revoltă a copilului față de abuzurile suferite în familie, pe

de o parte, și lipsa oricărei forme de comunicare afectivă cu părinții săi, pe de alta, este la

început episodică, constând în plecări ocazionale sau accidentale de acasă, însoțite de absența

de la ore (chiul).”3

Astfel, sărăcia, lipsa preocupării părinților, modelul parental sunt printre principalele cauze ce

duc la abandon școlar. Există cazuri când, pentru astfel de familii, a merge la școală este

considerat un ,,lux” pe care nu și-l pot permite, preferând să-i trimită la cerșit, pentru a aduce

venituri. În aceste condiții, mulți dintre ei sunt analfabeți sau semi-analfabeți, aspect care le

îngreunează șansele de integrare pe piața muncii. Pe de altă parte, nici școala nu este

tocmai ,,binevoitoare” cu ei, respingându-i. Întrucât sunt considerați a fi ,,copii problemă”

școala îi respinge, limitându-le astfel, șansele oricum reduse de a dobândi o educație.

2 Petre, I., Balica, E., Banciu, D., (2002), Tineret, Norme și Valori, București, Editura Lumina Lex, p.306.3 Cace, S., Sima, D., (2003), Strada între fascinație și servitute, București, Editura Unicef, p. 27

5

,,Atunci când ,,copilul străzii” rupe orice legătură cu familia și cu școala (doi dintre

cei mai importanți factori ai socializării individului), el pierde șansa de a cunoaște regulile de

bază după care funcționează societatea și, ca urmare, integrarea sa va fi extrem de dificilă.”4

,,Ei sunt acei copii care hoinăresc din loc în loc şi care se asociază în grupuri ai căror

principal mediu de viaţă şi acţiune este strada.”5

Tinerii străzii și munca

De cele mai multe ori acești tineri sunt nevoiți să întreprindă diferite activități pentru a-și

asigura existența lor și a familiilor lor, în unele cazuri. În aceste condiții, lipsiți de

posibilitatea unei educații, intrarea lor pe piața muncii se face încă de la vârste fragede, și de

cele mai multe ori la negru.

Deși în România dreptul legal la muncă este prevăzut de la 16 ani, există un număr mare de

copii, în special cei cu o situație familială precară care prestează diferite munci încă de la 10

ani sau chiar mai puțin.

Munca la negru reprezintă o activitate prestată în cadru legal și plătită, dar nedeclarată

autorităților publice. Are efecte negative atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, pentru

individ dar și pentru societate (afectează sistemul asigurărilor sociale și bugetul de stat), iar

pentru individ, acest tip de muncă îl plasează într-o poziție precară din punct de vedere

economico-social, în comparație cu salariații cu forme legale. Această muncă este una ce nu

oferă perspective pe termen lung, nu oferă siguranță, asigurări sociale, iar salariile sunt sub

media minimă de pe piața forței de muncă. 6

Ocupația principală a copiilor și tinerilor străzii este cerșitul, practicat atât de fete cât

și de băieți. Adesea cerșitul este asociat cu munca, prestând diferite munci cum ar fi spălatul

mașinilor.

În altă ordine de idei au fost făcute delimitări între termenii de ,, child work” și ,,child

labour”, primul termen denumind activități care afectează dezvoltarea fizică și psihică a

copilului, iar cel de-al doilea se referă la activități ce influențează în mod negativ dezvoltarea

4 Teclici, V., (1998), Vina de a fi copil al străzii, Editura Oscar Print, București, pp. 42-445 Botescu, G., (1997),,Diagnoza fenomenului Copiii străzii şi a efectelor sale criminogene , în Zamfir, E., (coord.), Strategii antisărăcie şi dezvoltare comunitară, Bucureşti, Editura Expert, p. 3786 Blaga, E., (2009), Sociologia muncii, București, Editura Didactică și Pedagogică, pp. 180-181

6

sa. Sursele principale de venit în cazul copiilor și tinerilor străzii au fost identificate după

cum urmează:

pe primul loc se situează cerșitul;

spălat de mașini;

furturi;

căratul bagajelor;

vânzare de ziare;

prostituție;

alte metode.7

Cadrul legislativ care reglementează drepturile tinerilor defavorizați

În ceea ce privesc reglementările legislative naționale, principalele prevederi

legislative privind munca copilului și integrarea socio-profesională a tinerilor se regăsesc în

Constituția României, Codul Muncii și Codul Familiei.

În Constituția României, sunt stipulate următoarele: ,,Minorii sub vârsta de 15 ani nu

pot fi angajați ca salariați”, în același articol sunt instituite principii conform

cărora ,,exploatarea copiilor, folosirea lor în activități care le-ar dăuna sănătății, moralității,

sau care le-ar pune în primejdie viața ori dezvoltarea normală sunt interzise .”8

Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului introduce

reglementări noi, în ceea ce privesc drepturile copilului. Astfel, prin pachetul legislativ intrat

în vigoare în 2005 se pune accent pe menţinerea copilului în familie, avându –se în vedere

bunăstarea copilului. Articolul 13, alin.1 din Codul muncii prevede ca ,,persoana fizică

dobândește capacitate de munca la împlinirea vârstei de 16 ani” , de asemenea în alin.2 se

specifică: ,,persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat și la

împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părților sau al reprezentanților legali, pentru activități

potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștințelor sale, dacă astfel nu îi sunt

periclitate sănătatea, dezvoltarea și pregătirea profesională”, iar alin.3 stipulează

că ,,încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.”9

7 Teclici, V., Op.cit, p.448 Art. 49, alin. 3, 4, din Constituția României, site accesat la data de 11.05.2010, www.cdep.ro9 Codul Muncii, (2007), București, Editura Meteor Press, p.13

7

De asemenea, angajatorilor care încadrează în muncă persoane provenite din medii

defavorizate, li se oferă facilităţi reglementate prin Legea nr. 76/2002, privind sistemul

asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu completările şi

modificările ulterioare.10

În concluzie, consider că, în procesul integrării sociale al tinerilor defavorizaţi este

necesar să se pună accent pe implementarea unor strategii de intervenţie axate pe integrarea

profesională şi educaţională. Desfăşurarea unor programe eficiente de consiliere profesională

constituie o măsură absolut necesară în acest context.

Consilierea profesională

“Consilierea carierei este un serviciu social care inițiază o abordare globală a

individului, sub toate aspectele semnificative ale vieții și rolurilor asumate în școală, profesie,

viață socială sau comunitară, familie, timp liber etc. și se materializează prin toate categoriile

de servicii de informare, consiliere și orientare oferite solicitanților de către consilieri.,,11

În aceeași ordine de idei, Tomșa Gheorghe definește consilierea carierei ca fiind “tipul

de consiliere ce are în vedere alegerea și dezvoltarea unei profesiuni. Consilierii de carieră

sunt pregătiți pentru a cunoaște toate oportunitățile educaționale și profesionale, tendințele

pieței muncii și necesitățile pentru pregătire și calificare. Acest tip de consiliere cuprinde

oferta de informații și administrarea unor teste psihometrice pentru a- i ajuta pe clienți în

identificarea punctelor forte și slabe din personalitatea lor. Activitatea consilierilor de carieră

se adresează oportunităților specifice unei anumite vârste și cerinței locurilor de muncă de pe

piață. Consilierii trebuie să fie foarte atenți la posibilele prejudicii legate de sex, rasism, și de

altă natură care pot fi aduse clienților lor.”12 Totodată, consilierea carierei presupune și

raportarea la nevoile fiecărui individ în parte, ținându-se cont de caracteristicile fiecăruia.

Consilierea profesională este procesul ce are în vedere abordarea sistemică a individului, sub

toate aspectele semnificative. Are ca finalitate alegerea și dezvoltarea unei profesii, pregătirea

individului în vederea integrării profesionale.13

Integrarea profesională a tinerilor defavorizați

10 Monitorul Oficiul nr.150/8 martie 2010, accesat la data de 11.05.2010, www.dreptonline.ro 11 Jigău, M., (coord.), (2003), Consilierea carierei adulților, București, Editura Afir, p.712 Tomșa G., (coord.), (2005), Dicționar de consiliere și orientare, București, Editura Credis, p.25.13 Jigău, M., (coord.), (2003), Consilierea carierei adulților, București, Editura Afir, p.11

8

Integrarea profesională reprezintă procesul de adaptare a tânărului la cerințele muncii pe

care o desfășoară. Îndeplinirea sarcinilor și cerințelor impuse, randamentul de la locul de

muncă, sunt indicatori ai integrării profesionale. Prin integrarea profesională a tânărului fără

adăpost se realizează și integrarea socială, aceste două aspecte aflându-se în strânsă

legătură.14

Având în vedere particularitățile mediului social și profesional aflat în continuă

schimbare, se impune structurarea unor programe de intervenție care să aibă în vedere

integrarea profesională a tinerilor defavorizați, în mod special adolescenții și tinerii fără

adăpost. Integrarea este definită ca fiind „un proces de inserție activă și eficientă a

individului în activități sociale, în grupurile sociale, în grupurile sociale, sau într- o

accepțiune mai largă, în viața socială. Există conturate și descrise mai multe tipuri de

integrare: a) socială, b) psiho- socială, c) școlară, d) profesională, e) culturală etc.

Pe ansamblu, integrarea se realizează printr-o serie de forme și mijoace, cum ar fi:

instruirea, educația, serviciile sociale, etc. O.S.P., selecția și formarea profesională constituie

mijloace psihopedagogice speciale și eficiente de integrare a individului în viața socială.”15

Integrarea socio-profesională implică, așadar, luarea în considerare atât a necesităților

sociale pe care individul trebuie să le satisfacă prin asumarea și aplicarea reală a rolurilor, cât

și a trebuințelor, aspirațiilor și intereselor individului. Rezumând cele prezentate până acum,

deducem că este necesară o abordare holistă asupra procesului de consiliere și integrare

profesională, mergându-se pe ideea unei intervenții individualizate dar care să aibă în vedere

tânărul fără adăpost în ansamblu, luând în considerare toate limitele și aspectele vieții sale.

Concluzia generală care se desprinde din această lucrare este aceea că implicarea tinerilor și

adolescenților fără adăpost într-un proces de consiliere profesională eficientă le mărește

considerabil șansele de integrare pe piața muncii, oferindu-le noi perspective și oportunități.

Ceea ce doresc să remarc în încheiere este faptul că o mare parte dintre tinerii și adolescenții,

beneficiari ai Fundației Parada, care au fost integrați într-un proces de consiliere profesională,

au fost redirecționați să se adapteze unui stil de viață normal, având ca rezultat integrarea lor

firească în societate

14 Drăgan, I., în Tomșa, G., (coord), (2005), Dicționar de consiliere și orientare, București, Editura Credis, p.5115 Tomșa G., (coord.), (2005), Dicționar de consiliere și orientare, București, Editura Credis, p. 51

9

Tinerii defavorizați, în special cei fără adăpost întâmpină dificultăți de angajare,

datorită nivelului scăzut al educației, lipsei unei formări profesionale, sau lipsei actelor de

identitate.

Toate aceste probleme fac cu atât mai dificilă insertia lor profesională. Integrarea socio-

profeională a acestor tineri, reprezintă un punct critic.

Serviciile de asistență socială ar trebui să pună mai mult accent pe elaborarea unor strategii

de suport pentru această categorie aflată în dificultate. Aceste servicii necesită o protejare

specializată din partea statului, fiind favorabile integrării profesionale a tinerilor defavorizați.

Acest demers necesită un cadru legislativ care să asigure suportul necesar tinerilor pentru

găsirea unui loc de muncă cât și integrarea lor socială. Având în vedere că măsurile existente

sunt insuficiente și observând importanța și eficacitatea unor astfel de servicii, consider că

este imperios necesară implementarea unor astfel de servicii atât la nivelul unor instituții cu

atribuții in domeniul asistenței sociale la nivel de stat, cât și finanțare, pentru derularea

eficace a unor astfel de proiecte la nivelul ONG-urilor. Principala finalitate a procesului de

consiliere profesionala este integrarea optima a tinerilor fără adăpost în câmpul muncii.

Integrarea profesionala, ocupa un loc esențial in ierarhia recuperării si integrării

sociale a tânărului fără adăpost; constituie un factor major în creșterea capacităților proprii

și în obținerea independenței personale. Astfel că, pentru îndeplinirea acestui deziderat,

considerăm utilă implementarea unei strategii de informare și sensibilizare la nivel național,

în special în rândul companiilor angajatoare. După cum am precizat, obiectivul general al

acestei campanii este asigurarea integrării socio-profesionale a tinerilor și adolescenților fără

adăpost.

Este necesar a se avea în vedere următoarele aspecte:

- eliminarea prejudecăților sociale și a stereotipurilor față de această categorie

vulnerabilă;

- creșterea șanselor de integrare prin micșorarea deficitului educativ și informațional

prin intermediul consilierii profesionale.În concluzie, consider că implementarea unor

astfel de strategii ar favoriza integrarea socio-profesională a tinerilor fără adăpost.

10

Bibliografie

Art. 49, alin. 3, 4, din Constituția României, site accesat la data de 11.05.2010,

www.cdep.ro

Blaga, E., (2009), Sociologia muncii, București, Editura Didactică și Pedagogică.

Botescu, G., (1997), ,,Diagnoza fenomenului Copiii străzii şi a efectelor sale

criminogene,, în Zamfir, E., (coord.), Strategii antisărăcie şi dezvoltare comunitară,

Bucureşti, Editura Expert.

Cace, S., Sima, D., (2003), Strada între fascinație și servitute, București, Editura

Unicef

Codul Muncii, (2007), București, Editura Meteor Press

Dex online, site site accesat în data de 14.05.2010, disponibil la

http://dexonline.ro/definitie/mentor

Jigău, M., (coord.), (2003), Consilierea carierei adulților, București, Editura Afir.

Lege nr. 116/2002 publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 193 din 21 martie 2002

privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale,

http://www.apdr.ro/pdf/L116.pdf site accesat în data de 05.05.2010.

Petre, I., Balica, E., Banciu, D., (2002), Tineret, Norme și Valori, București, Editura

Lumina Lex.

Teclici, V., (1998), Vina de a fi copil al străzii, București, Editura Oscar Print.

Tomșa G., (coord.), (2005), Dicționar de consiliere și orientare, București, Editura

Credis.

11