Am inceput din nou sa scriu, cuvintele curg pe coala alba si nu se mai opresc, de fiecare data cand scriu ma gandesc la tine, la noi.Oricat as incerca sa te uit nu pot, fiinta mea revine la viata numai cand estri tu in preajma mea.Ne cunoastem de cand eram copii, practic am copilarit impreuna, insa totul a inceput in urma cu  5(cinci) ani in acel sarsit de vara (19-August-2001), nu o sa uit niciodata seara aia, o seara de vara calduroasa cu luna plina, seara cand mai imbratisat pentru prima oara cand mia dat primul sarut,dau timpul in urma si am impresia ca totul se petrecea ieri, simti din nou emotia primului sarut, inca iti simt mainile in jurul trupului meu inbratisandu-ma, de atunci au inceput cele mai frumoase zile din viata mea, era o relatie ascunsa, si totusi o relatie frumoasa.Mam indragostit de tine din prima clipa cand mai luat in brate sau poate te iubeam deja si miera frica sa recunosc, tot ce stiu e ca de cand mai sarutat lumea mea ai devenit tu, tu erai ochi mei, ratiunea mea, puterea mea de a merge mai de parte si de a iubi.Am avut o relatie frumoasa care a durat 3 ani.As vre sa scriu tot ce am trait alaturi de tine toate momentele frumoase petrecute alaturi de tine dar nu miar incapea totul in o suta de pagini.               3 (trei) ani am trait o poveste de dragoste foarte frumoasa in care am fost fericita, am iubit si am suferit foarte mult, pentru ca tu nu ai fost niciodata al meu .               Imi amintesc cand ti-am spus prima oara TE IUBESC , ca ai fost surprins mai luat in brate si miai spus ca nici tu nu esti indiferent ca tii la mine dar relatia noastra nu ar avea nici o sansa pentru ca ne desparte distanta(el fiind din Bucuresti si eu din Alexandria cat am fost copii am crescut la tara de asta practic am crescut impreuna), si el nu putea avea o relatie cu o singura persoana mai ales la distanta chiar de ar iubi-o foarte mult si nu era cazul nostru, pentru ca in relatia asta doar eu iubeam.Lam aceptat asa, cu alte relatii timp de 3 (trei) ani pentru ca alta posibilitate nu as fi avut il iubeam prea mult, nu suportam idea de a nu mai fi al meu nici asa, nu aveam puterea sa merg mai departe fara el, vorbeam la telefon si cand ne vedeam faceam orice sa-i fiu pe  plac traiam pentru el, nu vroiam sa acept idea ca nu e al meu ca nu a fost niciodata si nici nu va fi vreodat.               Sufeream foarte mult cand era departe de mine, multa lume imi spunea sa renunt pentru ca imi face rau relatia asta, nu pot sa spun ca in toti acesti ani el a avut o mie de relatii iar eu am fost singura, am incercat si eu sa am mai multe relati am incercat sa-l uit iubind pe altcineva dar orice as fi facut nimeni nu era ca el, nu ma

iubea dar ma facea fericita, sau poate ma iubit dar vroia altceva, altceva insemnand de exemplu ca sa casatorit cu o fata bogata frumusica dar pe care nu o iubeste, ce sa zic ea seamana foarte mult fizic cu mine.               Poate nu ma intelege nimeni de ce am aceptat relatia asta, dar nu-l cunoasteti, nui cunoasteti ochi sunt atat de cristalini, si buzele are niste buze atat de frumoase si un suras atat de gingas, si un suflet atat de bun, nu mai iubit dar ma facut fericita.Vrea sa mai spun ca nu am mai avut nici o relatie cu el de doi ani iar el sa casatorit anul asta, dar in adancul sufletului meu traieste, amintirea lui este vie si nu va muri niciodata( acum iubesc din nou dar nu o sa mai iubesc niciodata cum lam iubit pe  EL , am un prieten care ma iubeste si cu care am de gand sa ma casatoresc dar amintirea lui va trai mereu in sufletul meu, iar fiinta mea revine la viata numai cand este el in preajma mea.               Ma invatat tot ce e  mai frumos pe lumea asta sa iubesc, pentru asta si pentru toate clipele frumoase pe care mi lea  daruit nu pot decat sa-i multumesc.