CONCEPTUL DE CALITATE ÎN INDUSTRIA HOTELIERĂ

CALITÁTE, calități, s. f. 1. Totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora

un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Însușire (bună sau rea), fel de a fi

(bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însușire bună. ◊ Loc. adj. De calitate = de calitate

bună, de valoare. 3. Poziție, situație, titlu care conferă un drept. ◊ Loc. conj. În calitate de... = cu

dreptul de..., fiind... 4. (La jocul de șah) Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal. – Din fr. qualité, lat. qualitas, -atis.

Pornind de la definiţia cuvântului “calitate” din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, voi incerca sa fac o corelaţie între acesta si industria hotelieră.

Sistemul de clasificare a hotelurilor are la bază standarde de calitate. Nu este vorba despre un sistem infailibil de certificare a calităţii, dar işi are şi avantajele sale. Sistemul nu este infailibil datorită faptului că în procesul de clasificare la nivel mondial, standardele diferă- spre exmplu un hotel de 2 stele în România nu presupune aceeaşi calitate a serviciilor ca şi cel de 2 stele din Franţa. Ori un hotel de 2 stele din România, comparat cu un altul tot de 2 stele de peste ocean presupune diferenţe ce provin din modul de clasifcare al fiecărei ţări. Putem considera sistemul orientativ, dar nu şi cel mai sigur.

Personal recomand tuturor studierea forumurilor de discuţii privitoare la un anumit hotel, acela la care vor dori să se cazeze, şi să nu se creadă în universalitatea mondială a acestui sistem de standardizare. Chiar şi agenţiile de voiaj turistic avertizează (o parte dintre acestea) despre diferenţele existente.

Iată un studiu comparativ pe tema clasificării hotelurilor de pe Blogul “Turismul sub lupa”, accesat in data de 22.03.2011, ora 09.45

(http://turismulsublupa.blogspot.com/2009/01/clasificarea-hotelurilor-sau-surpriza.html)

Categoria 1 stea

Dacă în România, suprafaţa minimă pe care o poate avea o cameră într-un astfel de hotel este de 10m² pentru o cameră single si 11m² pentru o cameră dublă, 14m² pentru o triplă si 20m² pentru o quadrupla, in Franţa ea este redusa la 8 respectiv 9m², 10m² si 12m². În ceea ce priveşte sala de baie, ea poate lipsi in majoritatea camerelor, hotelul având obligaţia să aibă o singura cameră cu baie privata. Legistaţia franceză îi mai obligă pe hotelieri sa pună la dispoziţia clientului şi serviciu de mic-dejun (nu neapărat în incinta hotelului) şi telefon în cameră. În România însă, pentru a obţine categoria de 1 stea, hotelurile trebuie să dispună şi de spaţii pentru depozitarea bagajelor turiştilor, ascensor în cazul în care se depaşeste limita de 6 etaje, seif in recepţie.

Categoria 2 stele

Mărimea minimă a camerelor este de 8m² pentru camerele single si 9m² pentru camerele duble în timp ce minimul in România este de 11 respectiv 12m². Ascensorul este obligatoriu pentru imobilele ce depaşesc 4 etaje în Franţa şi 5 etaje în România. Partea interesantă este însă că în România la această categorie, toate camerele trebuie sa dispună de baie privată de cel putin 3m² în timp ce hotelurile franţuzeşti trebuie să asigure baie privată în 40% din camere (deci nici măcar în jumătate), iar suprafaţa acesteia este de minim 1.75m². Ca şi la categoria precedentă, telefonul în cameraşi serviciul de mic dejun sunt obligatorii, în timp ce la noi la toate acestea se mai adaugă şi o parcare (pentru cel putin 20% din clienţi), spaţiu pentru păstrarea bagajelor turiştilor, receptie 24h/24, televizor.

Considerând că această modestă analiză va servi câtuşi de puţin la elucidarea problemei legate de conceptul de calitate în industria hotelieră, vă doresc BON VOYAGE!

PÎRVU DENIS LOREDANA, GT II, GR. 7