ereziile de la iasi

8/8/2019 Ereziile de La Iasi

http://slidepdf.com/reader/full/ereziile-de-la-iasi 1/394



redactor de carte Emanuel Pope

Tehnoredactare Emanuel Pope şi Maia Martin

Grafica colecţiei Maia Martin

http://maiamartindigital.weebly.com/





1.

ION MÂNZATU

EREZIILE

DE LA IAŞI Iaşi - 2004

Colecţia online Cititor de Proză, 2010



Produsul a fost executat sub licenţaCreative Commons

Attribution-Non-Commercial-No Derivative

Works 3.0 Romania License .

Toate drepturile sunt rezervate autorului.

http://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/3.0/ro/









http://cititordeproza.ning.com/profile/IonManzatu

http://ionmanzatu.wordpress.com/

Ion Mânzatu (ROMÂNIA)redactor al revistei “Faleze de piatră

Împlinirea unui sistem estetic care să fie guvernat de filosofia simplităţii povestirii, amplificării comunicăriiemoţionale, pe stimularea situaţiilor ce duc la naşterea unor emoţii puternice, comunicante şi a unor semne noi în limbajul scenic; definirea de caractere puternice într-o continuă evoluţie pe timpul derulariiconflictului dramatic.Consolidarea unui sistem de pregătire a tinerilor actori, bazat pe principiile comunicării energetice,dezvoltat prin antrenamentul corporal şi menit să perfecţioneze limbajul trupului, principalul instrument alactorului.Descoperirea şi promovarea inteligenţei creatoare cu impact direct în economia românească.







Transformarea inteligenţei creative teoretice în produse care pot obţine profit.Definirea unui statut social al creatorului bazat pe tendineţele comunitare noi.Inocularea mentalităţii că inteligenţa este un produs care trebuie sortat, prelucrat, ambalat şicomercializat.Experienta:1974-1979 Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi, Instructor metodist|Realizarea unui număr de 12 spectacole de teatru cu distribuţie între 2 şi 32 de oameni|Proiectarea şi execuţia unui studio experimental de teatru cu toate dotările tehnice realizate în întreprinderi ieşene|Participarea la 4 festivaluri naţionale.1979-1985 Casa de Cultură a Municipiului Iaşi, Instructor metodist|Realizarea primei companii de teatru formată din profesionişti şi amatori|Crearea primului club de jazz din Iaşi – Clubul Municipal de Jazz|Participarea la 18 festivaluri naţionale| Realizarea a 22 de turnee în judeţ şi în ţară1985-1990 Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.l. Caragiale” – Bucureşti| Realizarea de 5 spectacole la diverse teatre din ţară: Iaşi, Piatra-Neamţ, Arad1990-1994 Teatrul de Stat Arad, Regizor artistic| Montarea a 10 spectacole|Work-shop-uri de pregătire a personalului artistic al teatrului

| Reorganizarea sistemului de producţie teatrală|Creşterea numărului de spectatori de la o medie de 60 la 320 pe spectacol1993-1995 Teatrul de Marionete Arad, Director şi Regizor artistic| Realizarea unui număr de 3 premiere| Creşterea numărului de spectatori de la o medie de 40 la o medie de 210 pe spectacol| Producţia work-shop-ului pentru tinerii actori condus de regizorul Andrei Şerban|Producţia Festivalului Internaţional de Teatru „Euromarionete”1993 Director executiv al Festivalului Internaţional de Teatru „Euromarionette”, Neuchatel, Elveţia1994 Director Executiv al Festivalului Internaţional de Teatru „FestivalulPrimăriei”, Saarbrucken,Germania1995 – prezent Fundaţia Naţională de Teatru „Alternative”, Preşedinte Executiv|Organizarea şi producţia turneului Centrului Internaţional de Teatru pentru Tineret Tokio (1996)in judetulConstanta.|Editarea calendarului UNITER (Constanta-1996)

|Organizarea şi producţia happening-ului Teatral „Concursul sperietorilor de ciori”, cu participarea a 142de actori şi a peste 8.000 de spectatori (Iasi-1997)|Organizarea turneului Companiei de Dans Buto „Hikaro Otsubo”, Tokio, în 6 oraşe din România (1997)|Organizarea unui nou turneu cu aceeaşi companie în alte 5 oraşe şi producţia spectacolului de teatruButo pe teme folclorice româneşti: „Vocea Meşterului ”, cu actori români (1998)|Producător al Festivalului de Teatru Stradal „Ilariada” – Arad, 1998|Proiectarea şi execuţia Clubului de Arte „Frontiera”, Arad (finanţare 30.000 USD) – 1998|Realizarea unei campanii publicitare pentru firma ARTEXIN-ATIC S.A. în valoare de 95.000 USD (Arad-1998)1999-2001 Centrul de Exploatare a Inteligenţei, Director executiv|Proiectarea şi executarea Galeriei de Artă „Curtea veche”|Realizarea şi finanţarea unui număr de 6 expoziţii personale ale unor artişti plastici ieşeni şi din ţară|Producţia şi regia spectacolului „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea” de I. L. Caragiale|Co-producţia Salonului Internaţional de Inventică „Inventica 2000”

|Producţia de evenimente speciale în cadrul campaniilor electorale la alegerile locale şi naţionale2001-prezent S.C. P.I.N. – TRANSFER S.A., Preşedinte Director GeneralIntroducerea în producţie a patru brevete de invenţie romîneşti premiate cu medalia de aur la saloaneleinternaţionale de inventicăOmologarea şi autorizarea a două produseParticiparea la 12 saloane şi tîrguri naţionale de produse fabricate în RomaniaProiectarea şi designul industrial pentru două produsePrepararea pentru intrarea în fabricaţie a încă 7 brevete de invenţieProspectarea şi prepararea industriei artizanale pentru producţii ecologice de serie mică.2007 – prezent, Director Executiv al Editurii PISICA NEAGRA



Editarea volumului UMBRE de Aurel LeonStudii:1969-1971-Studii de Filologie, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi1985-1990 -Licenţiat în Regie de teatru, film şi televiziune, Universitatea de Teatru şi Film „I. L. Caragiale”Bucureşti2003 –200 -Doctor in teatru, sectiunea Arta Spectacolului la Universitatea de Arte „George Enescu”dinIasiSPECTACOLE:1986 – “Melodie Varşoviana” de Leonid Zorin la Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri” – Iaşi.1987 - “ Examene… Examene.” – muzical de Marius Ţeicu si Eugen Rotaru, la Opera Româna dinIaşi.1988 – “Doi pe un balansoar” de W Gibson la Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri” din Iaşi.1989 – “Comedia erorilor” de W Shakespeare la Teatrul de Stat din Arad.1990 - “Cafeneaua” de C. Goldoni la Teatrul Tineretului, Piatra-Neamţ.1990 – “ Cum se jefuieşte o bancă” de S. Fayad la Teatrul de Stat din Arad1990 – “Pescăruşul” de A.P. Cehov la Teatrul de Stat din Arad.1991 – “Transfer de personalitate” de D. Solomon la Teatrul de Stat din Arad1991 – “Ţara fericirii” de T. Muşatescu la Teatrul de Stat din Arad1992 – “Fuga” de M. Bulgacov la Teatrul de Stat din Arad ( Premieră pe ţară).1992 – “Burghezul gentilom” de Molliere la Teatrul de Stat din Arad.1992 – “Truffaldino, sau aiuritele fantasme” scenariu de Ion Mânzatu, după C. Gozzi, la Teatrul de

Marionete din Arad.1993 – “Noi oamenii…” de Shawn Ryan la Teatrul de Stat din Arad ( Premieră mondială).1993 – “Lungul drum al zilei către noapte” de E. O’Neill la Teatrul de Stat din Arad.1993 – “Eu si lumea ‘93” scenariu de Ion Mânzatu la Teatrul de Marionete din Arad.1994 – “ Tinereţe fără bătrâneţe” scenariu de Ion Mânzatu după P. Ispirescu, la Teatrul de Marionetedin Arad.1995 – “Cameristele” de J. Genette, la Teatrul de Stat din Arad.1997 – “Gaiţele “ de A. Kiritzescu la Teatrul “M. Eminescu” din Botoşani.1998 – “ Ubu si Milena” de Nina Tânţar la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ.1999 – “ Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea” de I.L. Caragiale la Centrul de Exploatare a InteligenţeidinIaşi.2005 – „Revizorul” de N.V. Gogol, Teatrul pentru Copii şi Tineret „Luceafărul”, Iaşi2005 – „Pescăruşul” de A.P. Cehov, Teatrul „Andrei Mureşanu”, Sf. Gheorghe2006 – „Două loturi” scenariu dupa schiţele lui I.L.Caragiale de I. Mânzatu, Teatrul de Păpuşi „Vasilache”,

BotoşaniDistinctii:Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Internaţional de Teatru „Săptămâna Teatrului dePăpuşi, Marionete şi Animaţie”, Constanţa, 1993Premiul pentru cea mai bună regie la acelaşi festival„Omul de cultură numărul 1” al judeţului Arad, 1994



ATENTIE !!!

Această carte este plină de erezii!

Nu te încăpăţâna s-o citeşti.

Nu distrugeţi volumul.

Opera tipografului trebuie respectată.



Adevăruri de spus pe şoptite

Mimând modestia, cu politicoase preveniri cum că nu-i tocmai înţelept să risipeşti

energie şi timp preţios, aruncându-te tu, prea vrednic cititor, asupra unui text greu de rumegat,

autorul îţi atinge cu precizie bine calculată curiozitatea. Iar curiozitatea aceasta îţi va fi răsplătită

după truda unei citiri, care cere o a doua citire, cu adăstări destule spre mai bună înţelegere.

Efortul şi răbdarea de a te opri nu odată din lectură spre o mai bună înţelegere te vor face

să descoperi un eseist dedulcit la lecturi din poeţi mari şi ciudaţi, incomozi ca şi autorul de Erezii

ieşene, şi cât de bine se potrivesc versurile din Ghilgameş, ori Nichita Stănescu, ori Baudelaire,

ori Montale, ori Nichita Danilov, ori Esenin pe trunchiul parabolicei scrieri. Ai impresia că un

poem sau altul fost-a scris pentru a ilustra, mai sugestiv decât alte cuvinte exegetice, adevărul

unei maxime ori al unei învăţături

asiatice.

Regizor de teatru, director de trupă teatrală o vreme, instructor de teatru la tinereţe,

doctor în Teatru cu o teză despre sentimentul nimicniciei în dramaturgia lui Cehov; mai nou –

editor, întreprinzător pe cont propriu al unor proiecte culturale năstruşnice, spirit iscoditor şi



neîncovoiat de obligaţii sociale, Ion Mânzatu – căci despre domnia sa este vorba – mă surprinde

propunându-mi să parcurg un manuscris voluminos, mărunt scris, cu o bibliografie ce pune

alături cugetători din toate timpurile, poeţi şi iarăşi poeţi, fizicieni şi astrologi, antropologi

însemnaţi. Toţi sunt puşi la treabă, după ce au fost citiţi şi răscitiţi cu de-amănuntul, vreme de

câteva decenii, pentru a sprijini un ópus neobişnuit - cât învăţătură de transmis pe alte căi decât

cele ale scrisului – de masă; cât studiu antropologic, cât mărturisire – ferită de ochi şi urechi

sceptice, cât eseu de filosofia culturii , toate la un loc şi pe rând menite să valorifice un gând

îndrăzneţ, unii i-ar spune – nesăbuit: o ... cosmogonie.

Dacă despre partea de fizică, asociată calculelor probabilistice, ca şi despre trimiterile la

autorii de comogonii celebre e mai prudent să nu ne pronunţăm – din necunoştinţă de cauză,

păcat iertat, căci l-am recunoscut de la bun început, ne semeţim a zice câteva cuvinte despre

cartea finală (cartea lui Ion Mânzatu se face din mai multe cărţi, după modelul cărţilor tibetane).

Acolo, în cartea din urmă, „ereticul” autor dezvoltă o idee ce o găsisem atinsă în teza sa de

doctorat, cu aplicare la Cehov şi anume, conceptul de produs cultural, opozit celui de produs

informaţional. Creator veritabil, rusul ar fi lăsat posterităţii produse culturale, pe când emulii

săi şi-au exersat abilitatea tehnică semnând produse informaţionale. Diferenţa desparte, de fapt,

operele de artă ca fapte de creaţie, de artefacte datorate unor epigoni, trecând bagajul de

informaţie în lucrarea scrisă. O întreagă teorie, desfăşurată cu o forţă a convingerii neîndoielnică,

îl conduce – şi ne conduce la concluzia că, aşa, fără scop, cum se profilează universul în

devenirea lui de sine şi în sine, informaţia şi cunoaşterea sunt realităţi necomplementare,cunoaşterea atrăgând: modificarea sinelui, revelarea unei realităţi metafizice ( nu neapărat

religioase), mizând pe insolit, pe subtil şi sublim. Cele trei date fundamentale, derivate din

dezechilibrul ce-l presupune făptuirea artistică, antrenează o rupere în chiar profilul spiritual al

creatorului. – Ion Mânzatu, în postură de creator al originalei şi complicatei scrieri, mărturiseşte

convingerea că, odată spunerea încheiată, încearcă o mare uşurare: ce-avea-de-comunicat–altora-

despre sine-şi-despre facerea şi prefacerea-lumii, micro şi macrocosmice, s-a împlinit. Deloc

acelaşi, autorul îşi vede misiunea încheiată , povara căzându-i de pe umeri, iar echilibrul de sine

– regăsit. Spunerea în pilde, de sorginte sapienţială, revelă mai potrivit adevărul decât enunţul

prea sigur în fixitate (prejudecată de consum pentru cei prea puţin curioşi). O spunere în pilde

riscăm şi noi, cu punctul de interes în povestirea lui Cehov, Studentul, naraţiune pe care Ion

Mânzatu o cunoaşte prea bine. Să-i reamintim pe scurt precara intrigă, dacă de intrigă poate fi

vorba aici. Aşadar:



în Joia Mare, pe şleaul mocirlos şi rece al unui sat uitat de Dumnezeu şi de autorităţi, se întoarce

de la vânătoare Studentul în teologie, Ivan Velikopolski, fiul dascălului de la biserică: „I se părea

că frigul acesta neobişnuit tulburase echilibrul şi armonia celor din jur, că însăşi natura nu se

simte la îndemână şi de aceea amurgul serii şi-a îndesit pânza de întuneric mai repede ca de

obicei”. Înfrigurat şi flămând, Studentul se gândeşte cu amărăciune la încremenirea în rău şi

nenoroc a oamenilor locului. Nimic nu s-a schimbat

de pe vremea lui Ivan cel Groaznic şi Petru cel Mare - – îşi zice în sinea lui. Dar, este de-ajuns

să zăbovească, rebegit de frig, în preajma focului din grădina văduvelor, să se încălzească preţ de

câteva clipe şi....să-şi aducă aminte şi să depene cu convingere pilda apostolului Petru din cele

douăsprezece evanghelii, poveste evocată la acel ceas în toate bisericile ortodoxe, pentru ca

ascultătoarele istorisirii, cele două ţărănci, Vasilisa şi Lukeria, să dea semne de profundă emoţie.

Studentul îşi vede apoi de drum, dar stăruie gândul că „trebuie să fie o legătură între bătrâna asta

-[care a izbucnit în plâns, n. n ] şi întâmplarea din acea groaznică noapte”. Mai mult, dacă

Vasilisa a plâns, iar fiica ei, Lukeria s-a tulburat atât, înseamnă, deduce Studentul, că „este o

legătură între acele evenimente şi vremea de astăzi” Copleşit de o fericire care îi taie răsuflarea,

Studentul conchide că „trecutul este legat cu prezentul printr-un lanţ neîntrerupt de evenimente

care decurg unele dintr-altele. Şi era prima oară când îi părea că vede cele două capete ale

lanţului: izbutise să atingă un capăt, şi celălalt vibrase în semn de răspuns”...Lanţul la care se

gândeşte Ivan Velopolski nu e nimic altceva decât „lanţul de energii” invocat de

autorul Ereziilor ieşene, drept o mişcare vibratorie, care se transmite ca un „zbârnâit vesel”, dela un capăt al firului de cauze la capătul celălalt al efectelor, cuprinzând întregul univers.

Cu alte „vicioase bucurii speculative” (l-am citat iarăşi pe Ion Mânzatu) ni se revelă

adevăruri de care acesta este convins, iar convingerea se cere împărtăşită, după

modelul vechilor învăţături tibetane, fără încrâncenare, cu speranţa că sămânţa de adevăr va

ajunge la emoţia cititorului pe calea mijlocită a scrisului. La emoţia, iar nu la raţiunea cititorului,

emoţia fiind conductorul prob al cunoaşterii, nu mai puţin, al cunoaşterii artistice – ne asigură

autorul. Să-i dăm credit şi să-i citim vorbele, menite să ţină locul învăţăturii rostite, iar nu scrise.

Sorina Bălănescu



MOTIVAŢIE

Către cetitoriu

Dacă avertismentul nu te-a descurajat şi ai ajuns să citeşti aceste rânduri va, trebui să mai

faci faţă unei încercări.

În cele ce urmează, îmi voi descărca sufletul şi-ţi voi explica de ce am simţit nevoia să

scriu această carte. De fapt, am început s-o scriu de mult, de pe la optsprezece ani, cînd m-au

lovit pentru prima dată cîteva întrebări, iar răspunsurile erau departe de a mă convinge. De-a

lungul timpului, de fiecare dată cînd dau peste însemnările din acele vremi, mulţumesc Cerului

că m-a îndemnat să le fac. Ele sunt preţioase acum, cînd îmi redeşteaptă aroma suculentă a unei

anume atmosfere sociale – fie ea bună sau proastă, dar îmi mai amintesc şi faptul că stratul meu

de cunoştinţe era prea subţire, aşa că neliniştea creată de întrebările fără răspuns satisfăcător măzgîlţîia destul de supărător.

Iată de ce, anii au trecut, şi cartea nu-şi găsea o formă care să mă seducă, să mă îndemne

s-o scriu, nu-şi găsea acel discurs care să curgă de la un capăt la altul cu fluenţă.

Ideile mi se păreau în regulă, argumentele se adunaseră într-o cantitate satisfăcătoare, dar

forma nu se întrezărea nicidecum. Oricum, n-am disperat ; ştiam că odată şi odată, ceva va



declanşa şuvoiul discursului, şi atunci forma va conta mai puţin pentru mine, doar dorinţa aprigă

de a spune se va înstăpâni.

Scurtă povestire

Totul a început de la o maşinărie.

La începutul ultimului deceniu al secolului trecut, a venit în casă la noi Grigore I-ul, şi a

fost o mare fericire. Grigore I-ul era un computer personal de ultimă generaţie, care a devenit, în

prea scurt timp, un individ posesiv. Perioada de probă a fost minunată şi părea să anunţe o

prietenie profundă. Dar după câteva zile, Grigore a început să devină tot mai capricios, mai

instabil. În primele momente, am fost îngăduitor, apoi m-am revoltat, pe urmă, am fost furios foc

şi am sfârşit printr-o mare îngrijorare: dacă Grigore este bolnav?

Era o maşină nouă şi nu ar fi avut nici un motiv să dea semne de alienare. Oricum, trebuia

căutat un specialist, care să-l readucă la condiţia iniţială.

Din diferite motive, am întârziat să chem specialistul şi mă chinuiam în continuare cu un

Grigore tot mai năbădăios.

Schimbarea la faţă

Dar, dintr-o dată, am înţeles!

Grigore I-ul nu era bolnav, nu era nici capricios, nici năbădăios. Grigore era o maşină

obiectivă, capabilă şi limitată. Nu el era responsabil pentru gravele noastre neînţelegeri, ci eu. Nuel răspundea greşit, ci eu întrebam altceva, de fapt, şi aşteptam răspuns la o întrebare pe care n-o

formulasem.

Grigore răspundea cu precizie fondului obiectiv al întrebărilor mele şi nu era influenţat de

partea subiectivă a acestora. Eu eram o entitate subiectivă, care doream să iniţiez un proces de

comunicare cu o entitate obiectivă, fără să respect normele de bază, lucru care deforma grav

procesul în sine.

Maşina mea – Grigore cel nesupus! – avea o memorie de bază, concepută să poată

înmagazina o anume cantitate de informaţie concretă. Aşadar, Grigore avea o memorie gata să

conţină orice fel de informaţie neconceptualizată, informaţie care urma să prindă formă atunci

când ar fi fost prelucrată într-un model conceptualizat. Limitele sale erau dictate de capacitatea

memoriei, de spaţiul de stocare. Virtual, computerul putea furniza orice fel de informaţie, totul

depindea de modul în care memoria sa era organizată. Când i se cerea, maşina scotea din



memorie modelul, conceptualizat în scopul proiectului. Un proces obiectiv, cu un scop foarte

precis: informarea.

Grigore nu era o maşină de comunicare, ci una de informare.

În lumi paralele

Eram, faţă în faţă, două lumi: una obiectivă, limitată, neinfluenţabilă, a computerului, iar

de cealaltă parte, lumea mea; subiectivă, nemărginită, dominată de tendinţe continuu creative.

Această realitate m-a făcut să gândesc că lumea ar putea fi şi altfel decât am ştiut-o din

istorie, de la gânditori, de la cei care m-au învăţat, de la simţurile mele dominate de dorinţe.

Se putea chiar ca modelul după care mi-a fost dezvăluită lumea să fi fost depăşit.

Îmboldit de astfel de gânduri, am început să mă îndoiesc.

CARTEA I



Sipetul dezestre



Fie-le poarta Domnului deschisă tuturora.

Cel care are urechi de auzit să audă !

Cutia cu fantome



Mărturisesc că nu dorinţa de a intra într-un război filosofic a fost îndemnul scrierii acestui

op, ci aceea de a reface drumul către originile formelor de comunicare, pentru a mă convinge că

afirmaţiile “clasicilor” sunt adevărate. Cu cît afirmaţiile lor erau mai tăioase şi mai definitive, cu

atît viermele parşiv al îndoielii mă scormonea mai adânc.

Din nefericire, voi încălca foarte multe teritorii şi voi face afirmaţii care vor supăra

spirite ce şi-au găsit liniştea şi siguranţa profesională, eşafodând cu migală de-a lungul anilor

sisteme pe care să le apere cu îndîrjire. Viaţa lor s-a transformat lent într-un război de apărare, şi

nu de cucerire, dar probabil că acesta este destinul unui om care s-a dedat ştiinţei. Eu, personal,

nu ştiu, pentru că fiorul ştiinţei n-a vieţuit prea mult în persoana-mi. Am încercat de multe ori să

stabilesc cu mine o astfel de relaţie şi – cu eforturi teribile! – timp de cîteva zile izbuteam să

urmez o disciplină severă. Totul se termina invariabil cu un abandon, care mă arunca din nou în

ghearele vicioaselor mele bucurii speculative.

Cum bine ai înţeles, aşadar, aceasta nu este o carte ştiinţifică, ci o carte de eseuri care

doreşte să privească pe furiş în spatele pre-judecăţilor înstăpînite de-a lungul timpului, pre-

judecăţi preluate de fiecare generaţie ca atare şi transmise cu încredere urmaşilor. Nimeni nu se

mai oboseşte să verifice dacă, într-o nouă lumină, ele mai rezistă. Suma de cunoştinţe pe care o

pre-judecată o cară cu ea de-a lungul istoriei devine încetul cu încetul o axiomă care nu mai are

legătură cu nimic. Prin urmare nici cunoştinţele nu mai au cine ştie ce legătură cu realitatea.

Aşadar, ne alegem cu o sumă importantă de informaţii despre nimic.

Însuşi mecanismul formării mentalităţilor care poartă pre-judecata este dependent demodelul ce domină epoca. De-a lungul istoriei, omenirea a avut mai multe modele care i-au

stăpânit instrumentele cunoaşterii. Fiecare model este uşor de recunoscut în formele materiale ce

se impun, în tehnicile de definire a fenomenelor, în expresia filosofică ce guvernează sistemele

de gândire.

Un prim model este cel naturist , al Antichităţii. Toţi filosofii Antichităţii îşi sprijină

demonstraţiile cu elementele ce se manifestă în natură şi se lasă percepute de simţuri în mod

direct. Pentru Parmenide, focul şi pământul sunt elementele de bază ale întregului univers ;

pentru Empedocle, ele devin patru : aerul, apa, pământul şi focul ; pentru Democrit, chiar dacă

aşează la baza universului atomul, modelul de formare a lucrurilor respectă un procedeu natural :

vârtejul, mişcare turbionară care sileşte elementele să intre în anume combinaţii.

Evul Mediu va fi dominat de un model mistic, ce pune în centrul universului ideea de

Dumnezeu, ca un Creator ce modelează totul după propria sa voinţă şi are putere discreţionară.



Începând cu secolul al XVII-lea se impune modelul mecanic, model care îşi face loc

încetul cu încetul, pentru ca în secolele al XIX-lea şi cel de al XX-lea, să domine copios

sistemele filosofice.

Deceniul al 7-lea al secolului al XX-lea avea să imprime o tendinţă evidentă de

schimbare. Putem afirma că se naşte un nou model, pe care l-am putea numi informaţional şi

care atacă agresiv conţinutul şi formele modelului mecanic.

Fiecare model a imprimat în cel ce i-a urmat un număr de procedee şi cunoştinţe, dar şi o

mare cantitate de ecouri ce au stat la baza naşterii unor false valori. Căci, nu-i aşa :

„Timpul prezent şi timpul trecut

Sunt poate amândouă prezente în timpul viitor,

Iar timpul viitor cuprins în timpul trecut .”

Tabloul descris mai sus ne arată că ar ajunge doar curajul să acceptăm evidenţa unui

univers, continuu instabil, fără nici un element imuabil, şi nici nemişcat, pentru a realiza că pre-

judecata este un factor mortal, doar fie şi pentru că ne propune mereu să îngheţăm o clipă din

curgerea firii.

Caruselul cu iluzii

Pentru că toată viaţa mea am fost un om de front, care a iubit să trăiască în linia întîi,

pentru care atacul la baionetă a fost un deliciu, iar încăierările - la fel de ademenitoare ca şi sânulmatern - pre-judecata mi-a fost tot atât de dragă, ca şi noroiul din tranşee. De ea m-am lovit la

fiecare pas, ea m-a pus jos de multe ori, m-a umilit, târnosit, tăvălit, tăbăcit şi a trebuit să fac

eforturi încăpăţânate pentru a-mi salva pielea şi conştiinţa.

Dar tot ea, trebuie să recunosc! m-a învăţat cum să-mi fac arme, cât de importantă este

strategia, cât de preţios este să ştii unde trebuie să ajungi, câte popasuri trebuie să faci la un drum

şi, mai ales, cât de vital este să-l cunoşti pe adversar.

Si lucrul cel mai important!: nu trebuie, cu nici un chip, să te ratezi împreună cu

generaţia ta.

Dacă e să se întîmple, măcar s-o faci de unul singur, trăind propria-ţi aventură, ca, la

bătrâneţe ajuns, să poţi povesti prostiile făcute, cu mândrie şi savoare, şi nu cu mintea întunecată

de complexele vinovăţiei colective.



Ba, mai mult, o astfel de atitudine te scapă de complexe, te face conştient de locul tău şi

te mulţumeşte că-l meriţi. Nu mai râvneşti aiurea după ceea ce nu ţi se cuvine, mereu convins că,

dacă nu ai fi fost împiedicat de alţii, tu ai fi de mult pe culmile înalte ale măreţiei visate, chiar

dacă puterile-ţi sunt nevolnice şi pipernicite.

Toată viaţa ta devine un coşmar, o luptă surdă cu fantomele ce ţi se opun, o zbatere

nebunească ce otrăveşte totul, care nu aduce nici strop de linişte, nici mângâierea mulţumirii, ci

doar griji, amărăciune şi suferinţă.

Să aparţii unui grup, să aderi la un manifest, să ai conştiinţa spiritului colectiv, iată

sentimente mângâietoare şi liniştitoare, care-ţi inoculează înălţătoare trăiri. Eşti de folos unei

cauze, te confunzi cu aspiraţiile colectivităţii căreia îi aparţii. Ce poate fi mai important pentru

un om, decât să fie folositor timpului şi nevoilor unei societăţi? „Din acest prim punct de vedere,

viaţa socială ne apare ca un sistem de obişnuinţe mai profund ori mai superficial înrădăcinate,

ce răspund necesităţilor comunităţii. Unele dintre ele sunt obişnuinţele de a ordona, majoritatea

sunt obişnuinţele de a se supune, fie unei persoane care comandă în virtutea unei delegaţii

sociale, fie societăţii însăşi, confuz percepută sau resimţită, care emană un ordin impersonal.

Putem să ne sustragem lor, dar chiar şi atunci suntem atraşi către ele, aduşi la ascultare

asemenea pendulului ce se abate de la verticalitate.”

Mentalitatea colectivă, ierarhia, ordinea grupului, toate acestea definesc un orizont precis

delimitat, în care tu trebuie să fii părtaş, alunecând prin viaţă sprijinit de axiome, de cutume, de

reguli ce nu-ţi aparţin decât parţial. Care nu ajută, dar nici nu strică.Şi, ajungi să descoperi într-un târziu, – Oh! mult prea târziu – că toţi mugurii, ce ar fi

putut rodi cu folos, sunt de mult uscaţi.

Iar societatea aşteaptă răbdătoare pe unul mai puternic şi mai deştept decât tine.

Dacă te linişteşte, lucrurile se petrec aidoma în întreg universul; tot ceea ce este supus

devenirii se macină sub semnul răbdării.

Spre norocul meu, am trăit într-o perioadă istorică pe care urmaşii noştri o vor rememora

cu invidie, pentru că a fost teribil de fertilă în a crea destine istorice. Din nefericire, mulţi au

schimbat această calitate pe posibilitatea de a conduce un Volswagen, şi, cînd afirm aceasta, nu

mă gândesc doar la cei care au emigrat din România.

Pentru mulţi dintre noi, nu contează cum ratezi o oportunitate , ci doar cât de seducător

motivezi eşecul. Atât de mulţi au devenit aceştia, încât putem afirma că asistăm la un exerciţiu

social.



Personal, iubesc perioada istorică în care trăiesc!

Priveşte detaşat, distanţează-te, şi ai să vezi că ne aflăm în plină Apocalipsă; drept este că

nu cu tunete, fulgere şi foc din cer, cu emanaţii de sulfuri, dar cu suferinţe similare şi cu

giudeţuri la fel de necruţătoare; „ În această criză anuală a tamei (Tama: «o substanţă spirituală

», conform tradiţiei japoneze), experienţa primitivului presimte semnul unei inevitabile confuzii

care trebuie să pună capăt unei anumite epoci istorice pentru a permite reînnoirea şi

regenerarea, adică reluarea istoriei de la început .”

Gongorice ispitiri persistă, se fac şi se desfac, dispar şi se alcătuiesc, iar tu eşti un suflet

simplu, abandonat sub un copac, ca şi Sfântul Anton - ce nici n-ai ştiut vreodată dacă este real

sau nu, supus ispitirilor, dar şi grozăviilor. O lume moare agonizând, o alta se naşte, şi ciocnirea

dintre început şi sfârşit dă naştere unei crize cu multe victime, cu multe aberaţii, cu multe destine

amăgite.

Poate că, atunci când a fost creată Apocalipsa, imaginea pentru suferinţă era tortura

carnală: „Se văd aici făpturi «înzestrate cu darul de a-şi schimba felurit chipurile şi de a se

transforma în sute de milioane de feluri…având pântece, picioare şi mâini diforme…chipuri

strălucitoare de o splendoare îngrozitoare, chipuri şi dinţi strâmbi…unii aveau trupuri în

flăcări…unii purtau munţi aprinşi apropiindu-se măreţ, urcaţi pe alţi munţi aprinşi… unii aveau

urechi de elefant, urechi atârnând. Unii aveau pântece asemenea unor morţi…alţii aveau

pântecele ca o cană… Unii aveau trupuri şubrede alcătuite dintr-o grămadă de oase…» Toţi

monştrii iadului sunt adunaţi în această luptă, făcând să se işte nori negri, aducând o noapteneagră, făcând zgomot». Ei aruncau săgeţi, pietre, securi dar proiectilele se transformau în

flori. Mâra dezlănţuie atunci ploi ca să-l înghită pe Preafericit într-un potop, dar prinţul este

apărat de şarpele Mucilinda care îl adăposteşte în cutele sale, şi diavolului nu-i mai rămâne

decât să facă ultima încercare, seducţia. Îşi trimite fiicele care caută să-l tulbure prin treizeci şi

două de feluri de magie feminină, dezvăluindu-se şi învăluindu-se, arătându-şi sânii, făcând să

le sune inelele de pe picioare, descoperindu-şi coapsele asemănătoare trompei de elefant.”

Poate că astfel muritorii puteau pătrunde parabola, îi mărunţeau înţelesul, şi gândurile lor

se luminau.

Dar, poate că, dacă dăm la o parte carnea înşelătoare, miezul ne va dezvălui esenţa

învăţăturii…

Poate!!!… Sau poate că nu.



Caleidoscop cu viitor

Oricum, este excitant să trăieşti în vremuri de graniţă, pentru că totul este atât de

imprevizibil încât, ceea ce ieri părea solid şi de neclintit s-a dovedit a fi doar un eşafodaj de

nisip care s-a prăvălit la o suflare de vânt. Trebuie să ai fire tare şi să înveţi repede ce înseamnă

viitorul, unde începe el şi unde se termină (pentru tine!). Cred că fac parte din prima generaţie

care a trebuit să facă faţă unui şoc teribil : să înveţi să devii contemporan cu viitorul.

În trecut, o invenţie avea nevoie de mai multe generaţii pentru a fi asimilată, se

răspândea în cercuri repetate, şi efectele ei puteau fi digerate pe îndelete. Mai întâi era un ecou,

un zvon. Apoi îşi făcea apariţia; o curiozitate cu care puteai să convieţuieşti fără să te atingă,

fără să te intereseze. Dar, o dată cu anii ’60-’70, a trebuit să facem faţă şocului adaptării la un val

de produse revoluţionare, care se transformau rapid în mijloace de existenţă. Toată această

avalanşă de instrumente noi impune un alt ritm al cunoaşterii, al adaptării. Şi o altă stare a

existenţei ; ritmul evoluţiei se rupe, şi trebuie să faci faţă unui viitor care nu mai are răbdare, care

se prăvale practic peste existenţa ta, terorizând. „Tot ceea ce are puterea de a crea într-un fel

oarecare – în mintea noastră reprezentările durerii şi primejdiei, adică tot ceea ce este teribil

prin ceva sau legat de elemente teribile, sau operează într-un mod analog spaimei, constituie o

sursă a sublimului; adică produce cea mai puternică emoţie pe care o poate simţi omul .” ,

observă Edmund Burke.

Dar procesul acesta a devenit unul colectiv şi este permanent întreţinut de Viitorul care se

înghesuie dintr-o dată în Prezentul tău, îţi alterează percepţiile. Nu mai ai noţiuni normale şisigure despre evoluţia istorică. Întrebări ca: ce este Trecutul? când se termină Prezentul? când va

fi Viitorul?, nu mai au rezonanţa ştiută.

Generaţiile noastre moşteniseră un alt fel de lume, cu un alt fel de ritm.

Este adevărat că noi înşine am invocat, asemeni Ucenicului Vrăjitor, magia maestrului, şi

am pierdut-o de sub control. A trebuit, astfel, să suportăm şocul unui dezechilibru între

capacitatea noastră de a ne adapta şi noile mijloace, din ce în ce mai radicale.

Nu ştiu dacă acesta este cel mai teribil şoc pe care l-a avut de suportat, sau pe care îl va

suporta, o generaţie istorică: desigur, nu.

Ştiu doar că pe acesta l-a resimţit, din plin, generaţia mea. Şi mai ştiu că, derutată, această

generaţie a dat naştere multor monştrii.

În aceste vremi, cel mai rapid, uiţi de urmaşi, cu toate că eforturile disperate de a-ţi

„aranja situaţia” în numele lor se face. Ritmul nebunesc scurge totul printre degete şi panica pune



stăpânire pe minte. Realizezi mai abitir cât este de scurtă viaţa acum în timpurile când tot ceea

ce-ţi oferea confort şi siguranţă se prăvăleşte în abis, când metodele verificate nu mai fac două

parale, când ar trebui să înveţi continuu ceva nou şi nu mai ai răbdare sau putere.

Variante nu sunt prea multe: ori renunţi la toate visele de adolescenţă şi prinzi valul,

purtând cu tine toate complexele neîmplinirii, dar şi tehnica justificării; ori lupţi pentru

împlinirea acestora în corul de sarcasme şi huiduieli, fără să ai siguranţa vreodată că se va face

lumină şi pe uliţa ta. „Viaţa nu progresează de la stări de inadaptare la stări de adaptare” ,

afirma Lucian Blaga, ceea ce părea corect în epoca sa. Doar că timpul a dovedit că viaţa este o

continuă stare de inadaptare, iar formele tot mai specializate sunt variante continuu

perfectibile, deci instabile, ale devenirii.

Aidoma majorităţii oamenilor, îţi vine greu să accepţi că istoria este scrisă de o grămadă

de anonimi, ce definesc mereu condiţia de inadaptare. Eroii au calitatea de a şti să spună pe

nume unei situaţii ce era fapt evident de mult! Ei se aleg cu gloria, şi doar truda e a ta, a lui, a

noastră, şi este cu atât mai frustrant, cu cât nici măcar între noi nu ştim să ne cinstim.

Un început, două începuturi…

Am vorbit mai sus de un început, ai căror martori suntem şi cred că, pentru acest început

care se prefigurează, merită să atacam nişte pre-judecăţi care sunt la mare preţ de prea mult timp,

de mult prea mult timp.

Noile informaţii au aruncat nişte pete de lumină, care arată că lucrurile nu prea au forma pe care o tot invocăm.

Întreaga istorie a omenirii nu s-a datorat nicidecum progresului material, care a fost un

rezultat, ci evoluţiei spirituale, care a fost permanent instabilă, mereu la originea unui nou

început. „Ar fi bine să considerăm corpul ca un eu , decât spiritul, căci corpul pare să dureze un

an, doi sau o sută de ani, dar ceea ce se numeşte spirit sau gândire sau cunoştinţă se produce şi

dispare, noapte şi zi, într-o veşnică schimbare.

După cum maimuţa în zbânţuiala ei prin pădure apucă o creangă, apoi îi dă drumul şi apucă

alta, tot aşa, şi ceea ce se numeşte spirit, gândire sau cunoştinţă se produce şi dispare, zi şi

noapte, într-o veşnică schimbare.”

De ce ar fi aşa de important acest început?! Sau, mai degrabă, există un astfel de

început ? Există vreun început pentru Istorie, sau acesta este doar momentul cu care oamenii

definesc trecerea la o nouă etapă, într-un proces ce nu se va termina niciodată ? „Moartea



omului şi cea a umanităţii sunt indispensabile regenerării lor. O formă, oricare ar fi ea, din

chiar faptul că există ca atare şi că durează, slăbeşte şi se uzează; ca să-şi capete vigoarea,

trebuie să fie reabsorbită în amorf, fie şi numai pentru o clipă; să fie reintegrată în unitatea

primordială din care a ieşit; cu alte cuvinte, să reintre în «haos » ( în plan cosmic), în « orgie»

(în plan social), în «întuneric» (pentru seminţe), în «apă» (botezul pe plan uman), în «

Atlantida» (în plan istoric).” Este important Începutul, sau noua etapă ce debutează, şi care vă

sfârşi prin a crea posibilitatea unor noi acumulări în sânul formei materiale, care să sprijine un

nou Început? “ Omul care a traversat râul se va odihni poate o vreme pe malul pe care a ajuns,

dar dincolo de el se întinde un ţinut de parcurs. Omul se va ridica deci şi va continua călătoria.

Trecerea râului, ajungerea pe «celălalt mal», nu sunt decât o etapă. ”

Mi se pare că, acum, parcurgem « un început » ce va schimba destinul omenirii radical.

„ Starea-de-dezvăluire a fiinţei este cea care, ea mai întâi, face cu putinţă manifestarea unor

ipostaze ale fiinţării. ” După opinia mea, s-ar putea ca unii dintre noi (mă refer la generaţia mea)

să avem norocul să-l vedem cum se defineşte. Pentru mine personal, ar fi o mare mîndrie să plec

dincolo, ştiind că am fost contemporan cu aşa ceva, pentru că evenimente istorice atât de

spectaculoase se întâmplă la sute de mii de ani… sau la milioane!

„ Ne ducem toţi câte puţin mereu

Către-un liman de tihnă şi-mpăcare.

Poate curând va trebui şi eu

Bulendrele să-mi strâng pentru plecare.“

Treimea modelatoare

O treime de etape au conturat noua perspectivă: 1. legitimarea inteligentei artificiale ca

mijloc de prelucrare a realităţii, apoi, la un timp relativ scurt: 2. industria genetică a făcut un salt

spectaculos: s-a refăcut în întregime codul ADN şi au fost înţelese în mare parte funcţiile sale ,

după care: 3. a fost clonată o fiinţă vie. Aceste trei descoperiri măresc mult capacitatea omului

de a cunoaşte, pătrunzând în intimitatea unor mecanisme teribil de importante ale Devenirii.

Este un pas important, care face să cadă un strat gros din ignoranţa noastră, ce este cauza

nenumăratelor prejudecăţi după care încercăm să eşafodăm realitatea. Cunoaşterea nu are decât

timpul trecut, ea se adresează doar evenimentelor ce s-au petrecut, ce s-au consumat în straturile

fiinţei noastre. Evenimentele ce vor deveni au traiectorii ce ne sunt necunoscute şi care pot fi

doar presupuse, ele sunt guvernate de reguli precise şi imuabile, doar că un timp ele scapă



cunoaşterii, uneori chiar definitiv. În momentul când aceasta se produce are loc o revelaţie, o

iluminare, din nefericire, fără participarea conştiinţei noastre: „Curba descrisă de o simplă

moleculă de aer sau de vapori este fixată tot aşa de sigur ca şi orbitele planetare: nu există altă

deosebire între acestea decât aceea datorată ignoranţei noastre. Probabilitatea depinde în parte

de această ignoranţă, în parte de cunoştinţele noastre.”

Unele minţi - pe care le numim - intuitive propun anumite modele care să ne apropie de o

astfel de realitate, modele pe care contemporanii le resping cu răceală, şi trebuie neapărat ca

societatea să se apropie de naşterea fenomenului pentru a putea consuma intuiţia propusă. Iată de

ce este mereu nevoie să se consume un anume timp istoric până să putem cunoaşte un act de

creaţie.

Între cunoaştere şi devenire este o cursă acerbă de urmărire, ce este surprinsă cu multă

exactitate de Zenon în aporia „Achile şi broasca”, în această cursă este originea tuturor

realităţilor pe care formele materiale le nasc. „ Pentru că omul şi cosmosul se regenerează

neîncetat şi prin toate mijloacele, trecutul se consumă, relele şi păcatele se elimină etc. Variate

în formulele lor, toate aceste instrumente de regenerare tind spre acelaşi scop: să anuleze timpul

scurs, să abolească istoria printr-o reîntoarcere continua in illo tempore , prin repetarea actului

cosmogonic.”

Deocamdată aceste realizări rămân doar începuturile disparate ale unui viitor despre care

cei mai mulţi dintre noi, din cauza spaimei şi a bigotismului, afirmăm că va fi plin de primejdii.

Şi este foarte posibil să fie aşa pentru noi, deoarece lumea ce urmează să se nască nu ne este sortită . Ea este o lume ce presupune alte fiinţe, cu alte cunoştiinţe, cu o altfel de inteligenţă şi cu

un cu totul alt mod de a se manifesta, radical modificat. O lumea ce va rămâne necunoscută

nouă, fiinţe pieritoare.

Dar, tocmai acest fel de a fi al existenţei determină descoperiri ale ştiinţei, care relevă că

viitorul nu există decât sub forma unei consecinţe a faptelor mele prezente, şi este de la sine

înţeles că aceste „secrete”, ce păreau a fi apanajele divinităţii, odată dezvăluite, au spulberat o

sumă de construcţii altădată de nezdruncinat şi au semnalat existenţa unor noi teritorii interzise.

Interzise până când?

Omul cu două capete

Perfecţionarea modelului inteligenţei artificiale a fost un moment important al Devenirii,

nu atât prin acţiunea directă asupra umanităţii, ci prin efectele colaterale, prin influenţa pe care



sistemul a avut-o în celelalte domenii. Inteligenţa artificială a eliberat enorme energii şi a

aprofundat metodele de înţelegere al procesului gândirii omeneşti; a adus foarte multă lumină în

ceea ce priveşte intimitatea structurii gândirii umane, dar şi a relaţiilor dintre o entitate subiectivă

( fiinţa vie) şi o alta obiectivă (realitatea curentă ).

Aceeaşi inteligenţă artificială a schimbat – la nivelul omului – relaţia dintre entitatea

subiectivă şi ea însăşi. Este foarte greu să defineşti procese, din interiorul acestora, fiind

subiectul, dar şi obiectul, propriilor evoluţii. Datorită inteligenţei artificiale se pot simula modele

pentru o mai bună înţelegere a articulaţiilor dintre subiectiv şi obiectiv, dar şi subiectiv şi

subiectiv.

Putem să abandonăm în linişte afirmaţiile arogante de altă dată, cu care se susţinea că

singura fiinţă din univers înzestrată cu funcţii subiective este omul. Toate formele ce alcătuiesc

materia, de la atom la om, sunt entităţi subiective, conduse de tendinţe oportuniste, şi care, doar

prin nivelul evoluţiei stării de adaptare la o realitate se deosebesc între ele.

Nevoile oportuniste impun individului o stare de entelehie deosebit de subtilă, stare care

face baza curiozităţii permanente a materiei, la orice nivel ar fi ea.

Oportunismul impune nevoia de adaptare, nevoia de adaptare face ca materia să fie

curioasă –„Curiozitatea neagă instinctul ” - şi pentru a-şi satisface curiozitatea, trebuie să se

perfecţioneze continuu. Procesul este valabil pentru oricare nivel de organizare a materiei, doar

mijloacele devin mai sofisticate şi mai performante.

Odată cu inteligenţa artificială, am început să înţelegem că, ceea ce defineam înainte carealitate (totalitatea mediului înconjurător) este, de fapt, un nivel particular al formelor

materiale, un mediu, că adevărata Realitate este un proces, într-o permanentă transformare,

căruia materia trebuie să i se adapteze continuu şi pe care o generează continuu. „Tot ce există,

există în relaţie cu altceva, se sprijină pe altceva şi nu există decât în virtutea acestei relaţii. Din

cauza acestei relaţii care este suportul indispensabil al existenţei lor, indivizii şi toate celelalte

lucruri nu au o esenţă proprie. Sunt produse a căror existenţă se datorează întâlnirii şi

coexistenţei unor cauze; nu sunt nici autogene; nici autonome şi, în consecinţă, nu sunt decât

nişte nume care acoperă o vacuitate de realitate intrinsecă.” Fiecare moment al devenirii este o

matrice, şi nu un moment determinat, ca şi în cazul norului electronic, un fel de ceaţă în care se

găseşte şi momentul la care ne referim atunci când facem o relatare. Iar relaţia dintre momentele

Devenirii cunoaşte multe funcţii de indeterminare ce devin surse ale Dezmărginirii. Aşa numitul

„lanţ al cauzalităţilor” este valabil doar exprimând funcţia unui mecanism, pentru că o cauză



este, în fapt, o matrice cauzală, care generează un moment matricial al efectelor, unde unele

dintre acestea sunt în relaţie de indeterminare cu cauza. Aşa că afirmaţia budistă: ” Acest lucru

fiind, se produce cestălalt ” ar trebui corijata în: „Acest lucru fiind, se produce şi cestălalt.”

Proces în care cauza îşi alege din matrice un moment care să devină efectul său. Pentru că,

trebuie să recunoaştem: „ Determinismul era opera unei generalizări care neglija perturbaţiile,

erorile, incertitudinile.” Sau, conform afirmaţiei lui Emile Boutroux: „ Presupunând că

fenomenele ar fi indeterminate, dar numai într-o oarecare măsură, care ar putea depăşi într-un

mod de neînvins puterea mijloacelor noastre de evaluare lipsite de fineţe, aparenţele ar fi exact

aşa cum le vedem.”

Dar, probabil că lucru cel mai important: datorită inteligenţei artificiale am început să

reconsiderăm cunoştinţele noastre despre informaţie. Înainte de epoca inteligenţei artificiale,

informaţia era egală cu ştirea, vestea, zvonul, rumoarea sau orice altă formă de comunicare cu

conţinut social, ce are menirea de a face legătura între două spaţii populate. Roland Barthes

semnalează funcţia unei astfel de informaţii în lucrarea sa Despre Racine : „Aceasta este cea de

a treia funcţie a spaţiului exterior: ţinerea actului într-un fel de carantină unde nu poate

pătrunde decât o populaţie neutră al cărei rol este să trieze evenimentele, să extragă din fiecare

din ele esenţa tragică şi să nu aducă pe scenă decât frânturi de exterior purificate sub

denumirea de veşti, înnobilate sub denumirea de povestiri (bătălii, sinucideri, reîntoarceri,

crime, ospeţe, minuni)”

Potrivit acestei filosofii, informaţia este un instrument care defineşte în exclusivitatespecia umană şi presupune un sistem de semne elaborat, or lucrurile se pare că nu stau tocmai

aşa. Inteligenţa artificială, ca şi modul de funcţionare a moleculei ADN, dovedesc şi ele faptul

că informaţia este o stare esenţială a energiei care are nevoie de un suport pe care îl asigură

masa Formei Materiale.

Urmând această logică, putem deveni tare obraznici afirmând că, Universul – aşa cum îl

perecepem noi, în limitele categorice ale existenţei noastre perisabile - s-a creat din starea

neconceptualizată a energiei, iar apariţia masei exprimă tendinţa acesteia (energiei) de a circula

sub formă de concepte, imprimând astfel o sumă de calităţi masei, transformând-o în materie.

Şi de aici putem îndrăzni să propunem o definiţie profund eretică despre Univers,

afirmând că: Universul este o formă materială compusă, mărginită, guvernată de un proces

permanent de Dezmărginire, proces care întreţine un continuu Dezechilibru generator de

Nevoi.



Continuând erezia vom afirma că: Universul nu are dimensiuni, ceea ce nu înseamnă cu

nu are limite. În aceste condiţii, infinitul devine doar o noţiune folosită de geometri pentru a

permite calcule de mărime a spaţiului şi întregul lanţ da categorii ce presupune efecte ale

infinitului trebuie reconsiderat. Dacă Universul ar fi infinit, teoria relativităţii, în orice formă a

sa, nu ar mai fi valabilă, şi nu doar atât; ar trebui schimbate cam toate legile fundamentale ale

Cunoşterii. Însăşi existenţa categoriei infinit ne semnalează prezenţa unei limite: aceea a

capacităţii de a imagina. Dar dacă Infinitul nu există şi Universul are un sfârşit, o limită, atunci

înseamnă că şi el este la fel de perisabil ca şi noi?

Nu sunt atât de deştept să răspund la o întrebare ca aceasta. Tot ceea ce pot să afirm este

că Universul este rezultatul acţiunii a două stări ale Haosului: energia şi masa, dimensiuni care

întreţin continuu procesul de formare a materiei universale trecând dintr-o formă în alta,

întotdeauna în urma apariţiei unui scop precis, undeva în structura acestuia, a Universului.

Conform teoriilor mecanicii ondualatorii, fotonul

este alternativ corpuscul şi undă: „ Realitatea fizică ni se înfăţişează în experienţă când

corpusculară, când în formă de undă.”Astfel, putem considera că această particulă-undă

(conform ecuaţiei lui Luis de Broglie) este elementul de graniţă între energie şi masă, acolo unde

se naşte materia în virtutea unui scop definit şi precis. Cu alte cuvinte: actorul principal al unui

proces reversibil, acolo de unde începe şi către care tinde întreaga evoluţie a Universului, semnul

fundamental care stă la baza limbajului întregului Univers Material. De-a lungul istoriei doar alchimiştii au fost preocupaţi de reversibilitatea procesului transformării materiei în masă şi

energie şi apoi din nou în materie: „ Pour l׳alchimiste, il faut sans cesse le rappeler, le pouvoir

sur la matiere et l’energie n’est qu’une realite accesoire. Le veritable but des operations

alchimiques qui sont peut-être le résidu d’unne science très ancienne appartenant à une

civilisation engloutie, est la transformation de l’alchimiste lui-même, son accession à un ètat de

conscience supérieur. Les résultats matériels ne sont que les promesses du résultat final, qui est

spirituel. Tout est dirigé vers la transmutation de l’homme lui-même, vers sa divinisation, sa

fusion dans l’énergie divine fixe, d’où rayonnent toutes les énergies de la matière. »

(Pentru alchimist, trebuie reamintit mereu, stăpânirea materiei şi energiei nu este decât o

realitate secundară. Adevăratul scop al operaţiunilor din alchimie, care sunt probabil moştenite

de la o ştiinţă foarte veche aparţinând unei civilizaţii asimilate, este transformarea alchimistului

în sine, accederea sa la o stare de conştiinţă superioară. Rezultatele materiale nu sunt decât



promisiunile unui rezultat final, care este spiritual. Totul se concentrează către transmutaţiile

din omul însuşi, către propria-i divinizare, către fuziunea cu energia divină fixă, de unde

iradiază toate energiile materiei.) Truda fără sfârşit a alchimistului viza obţinere unui proces în

care materia prelucrată pierdea un număr mare de corpusculi ce se transformau în fotoni, unităţi

energetice atrase de sistemul material cel mai bine organizat. În felul acesta, alchimistul – o

structură materială cu un sistem energetic foarte complex – primea în alcătuirea sa un număr

neprecizat de fotoni care, odată re-transformaţi în corpusculi contribuiau substanţial la

transformări masive în fiinţa acestuia, la regenerări cu sens pozitiv. Alchimistul tindea să se

înnobileze, provocând materia să-i cedeze esenţe creative.

Acest proces presupune prelucrarea unui număr de elemente ale materiei, care să degaje

cantităţi de energie ce vor fi asimilate de către alchimist, iar ele, la rândul lor, vor influenţa

procesele din corpul acestuia, pentru distilarea unor realităţi superioare. Cu alte cuvinte,

elementele materiale, sub acţiunea directă a energiei, se refac într-o altă stare, superioară. În

cazul acesta, am putea defini realitatea ca un proces continuu reversibil al celor doi poli, masa şi

energia, proces care evoluează din cauza unui scop precis: Dezmărginirea materiei.

Toate celelalte ştiinţe s-au străduit să studieze cât mai bine transformarea materiei în

energie, iar aceste preocupări au favorizat neglijarea reversibilităţii acestui proces.

Materia nu progresează, nu involuează, ci doar participă la un număr de combinaţii

impuse de tendinţele evolutive ale energiei, care pot folosi toate formele deja existente ale

materiei : fizică, chimică sau biologică; dar şi stările acesteia: solidă, lichidă sau gazoasă,formând sisteme de compuşi cu conţinut informaţional din ce în ce mai complex: „Să reţinem

deci că informaţia ereditară este înscrisă în ADN, de unde este preluată de către ARN-m şi

tradusă (s.n.) într-o proteină-enzimă capabilă să participe activ la funcţionarea metabolismului.

Acest mecanism expus succint constituie dogma centrală a geneticii, care poate fi exprimată în

următoarea relaţie: ADN →transcripţie→ARN→translaţie→PROTEINE.”

Acesta fiind unul dintre exemplele cele mai evidente, şi mai complete, ale sistemului de

circulaţie al informaţiei în procesul de Devenire a materiei. O nouă generaţie de forme materiale

presupune, în mod obligatoriu, un alt nivel al Devenirii, generat de cantitatea nouă de informaţii

moştenite de la generaţia trecută şi devenite active cu scopul de a da naştere unei noi Realităţi.

Toate informaţiile sunt stocate în stare neconceptualizată, o formă subtilă de energie, care va

deveni activă şi se va materializa odată cu apariţia unei stări de dezechilibru profund. Altminteri,

mamoria materiei ar fi cu totul inutilă din cauza dimensiunilor pe care le-ar reclama. Evoluţia



universului depinde în mod fundamental de ciclul energie/masă - materie – energie/masă, ciclu

care este destinat să nu creeze niciodată două forme materiale identice: „ Pour Pauli, dans un

système donné (l`atome et ses molécules) il ne peut y avoir deux particules (électrons, protons,

mésons) dans le même état. Tout est unique dans la nature :«Votre âme à nulle autre

pareille…» ” [ Pentru Pauli, într-un sistem dat (atomul şi moleculele sale) nu se pot găsi două

particule (electroni, protoni,mezoni) în aceeaşi stare. Totul este unic în natură : «Sufletul tău nu

va găsi unul pereche…»].Sau aşa după cum se afirmă în Bhagavad-Gita : „ La început, fiinţele

sunt nemanifestate, [la mijloc] sunt manifestate şi la sfârşit [sunt din nou] nemanifestate; de ce

te jeluieşti atunci, o Bharata? ”

Memoria unei memorii nicicând pierdute

Geneticienii ne-au dezvăluit ca molecula ADN conţine informaţii esenţiale ce provin din negura

evoluţiei materiei vii: „Structura sa fizico-chimică specială îi permite să înregistreze, să

tezaurizeze în decursul generaţiilor şi să transmită la celulele descendente, informaţia genetică

înscrisă în aceasta. În materialul ereditar este înscris codificat modul în care sunt asamblate

cele câteva mii de proteine cu rol de enzime sau hormoni, care dirijează funcţionarea

metabolismului celular, precum şi proteinele de constituţie ale celulelor.”

Molecula ADN nu este altceva decât o uriaşă arhivă activă, în care informaţiile esenţiale

despre fiecare etapă a evoluţiei materiei vii sunt gata să se reactiveze, dacă vor fi refăcute

condiţiile nivelului lor. Spectaculos este faptul că această uriaşa cantitate de informaţii conţinutăîn molecula ADN nu exsită, există doar metafizica acestor informaţii ce se vor materializa doar

atunci când condiţiile din Realitate crează o anume calitate a Dezechilibrului care să reclame o

anume formă a informaţiei şi numai pe aceea.

Specialiştii numesc aceasta starea recesivă a informaţiei.

Urmând logica aceasta, putem afirma că fiecare nivel al evoluţiei a fost odată cel mai

evoluat - deci a mărginit Universul -, a deţinut supremaţia în istoria universală a materiei. La

rândul nostru, suntem o etapă care va deveni un nivel informaţional stocat în ADN-ul viitorimii,

ceea ce presupune nemurirea noastră. „Învăţăturile secrete consideră că «mulţimea celorlalţi» e

formată din cu totul altceva decât din «amintiri». Ea e constituită din fiinţe vii a căror activitate

îşi continuă cursul şi-l va continua la infinit sub forme diverse, căci nu există moarte. Nu

«amintirea» lui Platon, Isus sau Cristofor Columb obsedează Eu-ul pe nume Pierre, ci Platon,

Isus sau Cristofor Columb, ei înşişi, mereu vii şi acţionând prin energiile pe care le-au declanşat



odinioară. Iar oamenii care au purtat aceste nume erau şi ei tot nişte manifestări ale unor

energii multiple. În Platon care îşi preda învăţătura în Grecia, în Isus parcurgând Galileea, în

Columb aventurându-se pe Ocean, la fel ca şi în domnul Pierre, sălăşluiau o mulţime de

prezenţe vii ale căror origini se pierd în adâncurile de nepătruns ale eternităţii.

Să însemneze asta oare că diferitele personalităţi adunate care formează un Eu rămân

inerte sau, cu alte cuvinte, că acest Eu nu e defel activ? Nici vorbă de aşa ceva, se răspunde în

Învăţăturile orale secrete. Individul Pierre sau Paul este un centru de energii care, la fiecare

gest, la fiecare vorbă, la fiecare gând al lui, se avântă în lume producându-şi efectele.”

Înainte de descoperirea funcţiilor moleculei ADN, această afirmaţie ar fi avut un sens

greu de pătruns, de aceea şi făcea parte din „Învăţăturile orale secrete” ale filosofilor budişti, iar

descifrarea sensului cerea multă trudă şi timp îndelungat de meditaţie.

Structura moleculei ADN ne relevă faptul că există un scop în modalitatea de stocare a

informaţiilor, un scop al cărui efect trebuie să se dezvăluie cândva în viitor. Lanţul acesta de

energii conservate are o menire în sine, mult mai importantă decât cea care ni se dezvăluie la

suprafaţă. Lanţul de energii, definit de filosofii orientali sau lanţul de informaţii identificat de

geneticienii contemporani se constituie ca o entitate compusă, care poate fi supusă

descompunerii. Putem atunci, foarte bine, să gândim că avem de a face cu acelaşi lucru, definit în

două moduri, de pe două poziţii diferite de abordare. Dar în esenţă, este vorba despre o

construcţie complexă, formată din entităţi care, la rândul lor, conţin o sumă de entităţi complexe.

Fiecare construcţie exprimă un nivel de evoluţie superior, alcătuit prin compunere şi definind unanume stadiu de evoluţie al materiei. Informaţiile esenţiale s-au desprins din suportul lor material

iniţial şi s-au combinat cu altele venind din anturaj, cu scopul de a fixa o anume relaţie între

individ şi mediu.

Privite aşa, lucrurile par să confirme aforismul Zen: ”Toate lucrurile sunt reductibile la

unul. La ce este reductibil acesta?” Fiecare lanţ din cuprinsul materiei vii s-ar reduce la unul ,

dacă urmăm această logică.

Dar la ce se reduce acest unu?

În mod firesc ar trebui să se reducă la o mulţime, doar că aceasta nu mai este una

materială, ci una virtuală, inefabilă, non-conceptuală.

Atunci s-ar pune întrebarea: câţi unul au fost la origini?

Dacă acceptăm, ca valabil, modelul de organizare a moleculei ADN, la început n-a fost –

şi nu rămâne - decât un unul , oricât ar fi de dificil de acceptat, pentru sofisticata lume de astăzi.



Şi iată că se naşte o întrebare teribil de dificilă: în cazul acesta Unu este doar Unu, sau o

pluralitate? Toate mitologiile despre naşterea lumii vorbesc despre faptul că din Unu s-a născut

Doi, apoi Trei şi abia apoi a apărut pluralitatea. Dar oare Unu era doar un simplu Unu? Aş spune

mai degrabă că la baza lui Unu am avea de-a face cu un fenomen de translaţie declanşat în urma

unei diferenţe de potenţial: fotonul transformat în corpuscul de acestă diferenţă de potenţial ce se

iveşte într-un sistem material oarecare. Să nu vorbim noi oare – fără să ne dăm seama – de fapt

de întreg Universul, dar într-o altă stare?

Pentru ca energia neconceptualizată să se transforme într-un concept, care să conţină o

informaţie, a fost nevoie de un proces minuţios şi îndelungat pentru distilarea unui element de

masă, ce a dat formă materială acestuia ( conceptului) şi a stocat o informaţie.

Uriaşa diversitatea a materiei să fi pornit de la o singură celulă? „Mitoza (pusă în

evidenţă pentru prima dată de Flemming în 1882) reprezintă tipul obişnuit de diviziune a

celulelor somatice prin care o celulă cu un număr diploid de cromozomi se împarte în două

celule fiice, fiecare tot cu un număr diploid de cromozomi identici din punct de vedere structural

cu cei din nucleul celulei din care provin. Aceasta înseamnă că fiecare celulă fiică dispune de

acelaşi material genetic cuprins în cromozomi, ca şi celula mamă.”

« Acelaşi material », dar nu şi acelaşi set informaţional, pentru că fiecare individ se

constituie ca o amprentă unică, şi asta numai datorită setului informaţional conţinut. În univers

nu există doi indivizi identici, iar singularitatea este dată de diferenţa dintre seturile

informaţionale. Forma este – aparent - aceeaşi, dar conţinutul informaţional şi funcţiile suntunice. Funcţiile generale de adaptare la o anume realitate sunt aparent identice, diferenţa este

dată de specificul mecanismului prin care funcţia cultivă relaţia sa cu mediul. O definiţie care

încearcă să cuprindă generalitatea funcţiei va ascunde tocmai cele mai importante momente ale

funcţionarii acesteia: particularităţile, individualităţile, amprentele.

Materia există fundamental independent şi în afara cunoaşterii, pentru că ea este cea care

o generează (cunoaşterea), prezentând Forme Materiale aparent identice, dar care, fiecare

purtând informaţii deosebite, le face capabile de combinaţii cu rezultate revoluţionare, ce stau la

baza unor procese cu totul noi.

Pentru că materia nu s-a născut la un anume moment dat, şi nici nu va pieri la un anume

moment dat, ea apărând mereu, şi pierind mereu, ascunde în conţinutul ei particularităţi ce tind

spre combinarea cu alte particularităţi cu care pot intra în rezonanţă, ascunzând mereu momente

ale unei mutaţii importante, sau nu.



Apariţia celulei vii dovedeşte tendinţa materiei de a evolua de la formele de compus al

unei realităţi, la cele de creatoare de realităţi. Înmulţirea celulei a creat primul nivel de

adaptare la o realitate şi primul schimb activ de informaţii între o entitate subiectivă ( cu nevoi

de adaptare şi aspiraţii oportuniste) şi una obiectivă, indiferentă. Informaţiile dobândite au fost

conservate şi transmise generaţiei următoare: „…informaţia genetică este reprezentată de

secvenţa bazelor azotate (nucleotidelor) în lanţurile polinucleotidice ale moleculei de acid

deoxiribonucleic care intră în structura unui cromozom. Se mai ştie iarăşi că molecula de acid

deoxiribonuclieic suferă un proces de replicare care are drept efect formarea a două molecule.

Această replicare se realizează de maniera în care fiecare nouă moleculă prezintă un lanţ

polinucleotidic din molecula veche şi un lanţ polinucleotidic nou, sintetizat în timpul procesului

de replicare. Rezultă de aici că în procesul de replicare fiecare lanţ polinucleotidic al moleculei

ADN devine matriţă pentru sintetizarea unui nou lanţ.” Procesul acesta, descris de Ştefan

Popescu-Vifor, ne arată că avem de a face cu un mecanism inefabil de transmitere a unui set de

informaţii cu scop creator.

Dar, ce trebuie remarcat cu osebire, este faptul că avem de a face cu o formă de

informare care, fixează în generaţia nouă, informaţii oportuniste despre adaptarea la mediu, dar

şi tendinţele non-conceptualizate de modificare a acestuia. Şi toată această informare se defineşte

ca starea creativă a Inefabilului, a non-conceptualului, astfel putând să se creeze un statut al

materialităţii folosind continuu imaterialitatea.

Putem desprinde din această afirmaţie o erezie teribilă: tot ce este material este prinsine perfectibil, prentru că reprezintă o etapă a Inefabilului care tinde să-şi perfecţioneze

continnuu propria sa calitate rămânând astfel starea fundamentală a Universului, şi

întreţinând o relativitate creativă.

Acţiunea oportunistă şi agresivă a populaţiei de celule asupra mediului face ca raportul

dintre acesta şi mulţimea celulelor să ducă la apariţia unei Nevoi: crearea unui alt nivel de

adaptare. Cu cât starea de dezechilibru a raportului celulă-mediu este mai mare, cu atât Nevoia

se acutizează şi dă naştere unei Lipse ce reclamă o Înlocuire. Putem afirma că acest proces

reprezintă cardinala Dezmărginirii Universului. Acest proces impune ca existenţa celulei să se

caracterizeze printr-o activitate agresivă asupra mediului, impunând acestuia modificări

cumulative, care modificări, la rândul lor, impun celulei necesitatea unui proces de adaptare mai

perfecţionat. Pentru a-şi menţine ritmul de adaptare, celula trebuie să-şi dezvolte tendinţele

oportuniste prin care să depisteze punctele cele mai permisive ale mediului, în care să formeze



nişe de populare. Când nivelul de adaptare la mediu, al populaţiei de celule, a fost depăşit de

schimbările din mediu, a fost necesară o nouă formă de organizare a materiei vii. Celula nu a mai

putut face faţă singură schimbărilor de mediu; a trebuit să dea naştere unei combinaţii şi, în felul

acesta, s-au creat premisele unei forme noi, care să facă faţă condiţiilor de mediu. Cu alte

cuvinte, s-au creat premisele apariţiei de mutaţii genetice, pentru a fi creaţi noi indivizi, capabili

să manipuleze elementele unui nou sistem de informare cu mediul nou apărut. Fiecare mutaţie

reprezintă o formă compusă superioară, care menţine formele compuse inferioare esenţiale,

înglobate în structuri cu funcţii noi

Pe măsura ce organizarea materiei vii evolua, împinsă fiind de schimbul continuu de

informaţii între mediul creat şi individ, sistemul de informare devenea tot mai specializat, iar

datele transmise generaţiilor nou născute erau tot mai complexe.

Apariţia acestei forme noi este primul pas către dezvoltarea sistemelor compuse ale

materiei, sisteme care au creat puzderia de forme pe care le cunoaştem astăzi. Scopul primordial,

esenţial al materiei este Expansiunea, or aceasta presupune un proces de dezvoltare bazat pe

oportunism. Materia se dezvoltă în direcţia cea mai permisivă a Realităţii, direcţie care

presupune cele mai mici eforturi, cel mai mic consum, cel mai mic risc. Şi totuşi, direcţia

Expansiunii nu este una haotică, ci păstrează un sens specific fiecărei forme materiale. Din

această conduită se naşte paradoxul ce confirmă teoriile holiste: Universul, ca întreg, este lipsit

de scop şi de dimensiuni - materia ce-l compune dă mereu naştere unor forme ce se exprimă în

interiorul unui scop şi al unor dimensiuni, ceea ce desemnează fără tăgadă că între întreg şi parte primează regula întregului, pentru că materia îşi va schimba continuu formele pentru realizarea

unui Univers continuu Dezmărginit.

Fiecare nivel de organizare cunoaşte o dezvoltare pe orizontală în care se duce o luptă

acerbă – atât cu mediul, dar şi cu ceilalţi semeni – pentru obţinerea celor mai performanţi

indivizi. Sensul este obţinerea individului perfect, şi, cu toate că acesta este perfect inutil,

parcursul menţine două funcţii importante:

• întreţine şi adânceşte procesul de perfecţionare;

• prepară apariţia unei/unor mutaţii.

Individul perfect, specia perfectă, forma perfectă reprezintă atingerea unui punct de

echilibru între Realitate şi Materie şi presupune dispariţia unei Forme Materiale pentru a face loc

alteia, superior organizate şi capabile de a produce modificări.



Pe parcursul selecţiei individului perfect, se creează premisele favorabile pentru naşterea

de mutanţi, care vor forma noi populaţii cu capacităţi de prelucrare a unei/unor alte nişe de

realitate. Trebuie să înţelegem limpede că termenul „prelucrare” presupune atât modelarea

individului de către Realitate pentru a se obţine un set specializat de informaţii transmisibile, cât

şi crearea unei noi Realităţi, prin contribuţia activă a individului în mediul de existenţă.

Lucian Blaga distinge procesul acesta, referindu-se la evoluţia omului: „Viaţa o bănuim

dominată de două tendinţe evolutive antagoniste: una orizontală de adaptare făţişă prin

«specializări organice», care duce la o particulară îngustare a ambianţei , şi a doua, verticală,

aspirând mereu spre tipuri constituţionale din ce în ce mai înalte. Aceasta a doua tendinţă

presupune, ca un revers sau ca un aspect complementar al ei, o anume sfială adaptativă şi duce

la o progresivă desmărginire a ambianţei.”

Cosmosul nu poate fi măsurabil decât în trecutul său, viitorul, atât ca spaţiu, dar şi ca

timp, nu poate fi măsurat, deoarece sensul acestuia este imprevizibil pentru observatorul

perisabil. Se pot emite prognoze, se pot face supoziţii, dar nu pot fi precizate direcţiile de

evoluţie ale acestuia, dar nici limitele sale, pentru că, pur şi simplu, acestea nu există.

Fiecare formă a existenţei, prin prezenţa sa, limitează cosmosul, trasează o frontieră,

peste care va trece generaţia următoare. Ceea ce putem afirma cu siguranţă este faptul că el,

Cosmosul, este într-o continuă Expansiune, într-un proces de Dezmărginire, ambele dependente

de acţiunile trecute ale Materiei. Materia înaintează continuu spre o direcţie dictată de sensul

Dezmărginirii, dar etapele înaintării sunt atinse mereu de alte generaţii ale acesteia, generaţii caredefinesc Realităţi cu conţinuturi sensibil modificate. Conform acestei afirmaţii, este posibil ca

fotonul plecat dintr-o sursă luminoasă să nu atingă niciodată o ţintă îndepărtată, ci o anume

„generaţie” a fotonului, născută şi adaptată de tendinţele evoluţiei sensului foton. Acest lucru ar

face ca teoriile lui Planck sau Eistein, ca şi cele cauzale să fie cu mult mai simple decât par. Iar

rezultatele diverselor experimente ale fizicii quantice, fie ele teoretice sau practice, tind să

confirme aceste fapte.

O afirmaţie extremistă ar putea suna în felul următor: cosmosul reprezintă procesul

continuu de dezvoltare a unei Forme Materiale unice , proces care este teribil de dependent de

complexitatea tot mai sofisticată a sistemului informaţional conţinut.

Particulele primare ale materiei – electronul, protonul, fotonul etc. - nu sunt forme, ci semne ale

acesteia. Ca şi semnul, cuprins în oricare discurs, particula primară a materiei nu se poate



transforma din informaţie-fundamentală, în informaţie-complexă, decât în momentul în care se

combină cu alte particule în anume proporţii.

Fiecare nivel nou a plecat de la o stare de dezechilibru şi a tins să atingă o nouă stare de

dezechilibru, între aceste momente el traversând o etapă, pe care Lucian Blaga o descrie astfel:

„Mai putem apoi afirma, fără de a ceda prea mult ispitei speculative, că viaţa, trebuind să-şi

realizeze modurile şi funcţiile, structurile şi formele, în condiţii cosmice date, nu se va putea

afirma deplin autonomă. Viaţa este constrânsă să accepte, într-un chip sau altul, în sistemele ei

şi aceste condiţii. Viaţa îşi va realiza deci modurile şi funcţiile, structurile şi formele, în

condiţiile ce-i sunt date, racordându-le la acestea cel puţin în sensul unei «suficiente armonii».

Dealtminteri, rămâne clar că orice sisteme organice care eventual nu s-ar găsi în raport de

aproximativă convenienţă cu ambianţa cosmică, ar fi desfiinţate sub presiunea acesteia.

Raportul de convenienţă, ce-l presupunem între organism şi ambianţă, lasă loc fireşte şi atâtor

contradicţii, datorită cărora organismul concret se va găsi în permanentă luptă cu ambianţa

concretă. Pentru ca un organism să poată susţine însă permanenta luptă cu ambianţa, ni se pare

că trebuie să admitem în prealabil un raport de strictă armonie între organism şi ambianţă. E

clar, de exemplu, că un organism terestru n-ar putea susţine lupta cu ambianţa, dacă ar fi pus în

condiţiile vidului interstelar.”

În toată istoria ştiinţelor se vorbeşte de faptul că materia tinde către starea de echilibru.

Dar manifestarea intimă a acesteia ne arată că nimic nu este mai neadevărat ca această afirmaţie.

Materia tinde permanent către o stare de dezechilibru, pentru că, în felul acesta se adaugăsistemului noile informaţii, ce vor genera căile spre alte forme de organizare ale materiei.

Afirmaţia lui Leibniz : „Concilierea şi contopirea contrastelor pe care mistica le vedea în

Dumnezeu, se traduce în lume prin conceptul salvator de «armonie» cu ajutorul căruia

disonanţele amănuntelor contribuie la creşterea şi completarea consonanţei supreme a

întregului.” se dovedeşte astăzi doar afirmaţia unui filosof pătruns de esenţa modelului mistic, ce

pune în centrul universului fiinţa creatoare divină ce are nevoie de echilibru, de armonie. „« Într-

o experienţă macroscopică, sistemul nu poate dobândi informaţie (în sens cibernetic) decât pe

seama unei negentropii existente, în valoare cel puţin egală ». Şi invers. «Orice informaţie de

care dispune un sistem îi permite să producă o negentropie a cărei valoare este cel mult egală

cu informaţia de care dispune.»” Această afirmaţie a lui Brillouin evidenţiază mecanismul prin

care Universul se păstrează într-o stare de permanent dezechilibru, dar şi procesul de continuu de

restructurare a acestuia. Ca atare, limitele universului sunt, ca şi acesta, într-o continuă



Expansiune, într-un permanent proces de Dezmărginire. De altfel, multă vreme filosofia a fost

dominată de credinţa într-un univers cu dimensiuni limitate, care nu poate fi cunoscut doar

pentru că, la rândul lor, posibilităţile de cunoaştere ale omului sunt limitate. În fapt, nu se poate

cunoaşte ceva ce nu există, pentru că Universul pur şi simplu este lipsit de dimensiuni. Haosul şi

Cosmosul sunt stări ale unui Univers în continuă Dezmărginire. Doar formele materiale, datorită

perisabilităţii, acţionează în raport cu anume dimensiuni relative.

Starea de echilibru este un moment tranzitoriu, cel mai sărac în energie; este punctul în

care particula materială aşteaptă o informaţie nouă şi durează atât cât este nevoie ca această nouă

informaţie să declanşeze mecanismul oportunismului: “Crezul budist constă într-adevăr în două

declaraţii scurte şi tranşante:

Toate compusele sunt impermanente.

Toate lucrurile sunt lipsite de ego (a\tman: eu sau suflet).

Ceea ce înseamnă că dacă îndepărtăm elementele constitutive care formează ceea ce numim om,

cal, copac, munte, stea sau orice altceva, dacă facem abstracţie de calităţile care ni le fac

perceptibile, nu vom întâlni nimic distinct în afară de aceste elemente constitutive ale calităţilor,

nu vom descoperi omul, calul, muntele în sine. Aceste cuvinte denumesc doar un grup de

elemente.

Exemplul clasic oferit de textele budiste e cel al carului format dintr-o îmbinare de roţi -

cu spiţele şi butucul lor -, oişte etc., sau exemplul casei care constă într-o şarpantă făcută din

grinzi, bârne, acoperiş etc. Dar carul în sine, casa în sine, unde sunt?Şi tot aşa, dacă omului îi dăm la o parte forma fizică, simţurile, activitatea mentală, conştiinţa-

cunoaştere, ce mai rămâne? Unde găsim omul existând prin el însuşi în afara corporalităţii şi a

gândirii?”

Dar Universul?

Toate formele compuse sunt supuse unei presiunii exercitate de tendinţa componentelor

de a se elibera din constrângerile respectivei alcătuiri. Această tendinţă este dictată de nevoia

permanentă a Materiei de a se combina sub felurite chipuri, mărindu-şi astfel şansele de a forma

noi Realităţi, pe care însăşi schimbarea ei le impune. Rezultatul „final” fiind mereu obţinerea

unei forme superioare a propriului Sine.

Iată de ce particulele materiale intră în combinaţii efemere, din care tind să se desprindă,

pentru a alcătui altele, mărind astfel sensul Expansiunii în Univers.



Odată declanşat, procesul de descompunere va tinde să continue până la obţinerea

particulelor primare, fundamentale, ceea ce ne dovedeşte că acestea îşi păstrează memoria

iniţială, adusă din Inefabil, în toate combinaţiile în care devin părţi, şi că tendinţa lor este de a

reveni la starea originară, adică în Inefabil, pentru a-i îmbunătăţi calitatea, şi nu de a păstra

compuşii în care sunt parte. Şi iarăşi mă văd silit să trag o comcluzie eretică: memoria

conceptualizată a Cosmosului are funcţia de a îmbogăţii continuu calităţile memoriei

neconceptualizate a Haosului.

Privind lucrurile astfel, putem afirma că elementele de masă există într-un număr limitat,

finit; cele din tabelul de elemente chimice, şi, poate, alte câteva nedescoperite încă. Doar

combinaţiile şi cantităţile acestor elemente trebuie să fie într-o continuă creştere, pentru a

asigura nevoile Expansiunii pe care o impune Dezmărginirea universală.

Putem face foarte bine o paralelă cu semnele alfabetului, care sunt în număr limitat, dar

cu ele putem defini infinitatea de informaţii puse în circulaţie. Iar această comparaţie poate arăta

că Formele Materiale ale Universului apar şi dispar nu dintr-un capriciu al destinului, ci în

virtutea unui scop urmărit, ceea ce dovedeşte că evoluţia se înfăptuieşte pe măsură ce sunt

conturate anumite tendinţe impuse de realităţile consumate.

Dacă tendinţa particulelor materiale ar fi să intre în combinaţii şi să rămână într-un

echilibru stabil, lumea materială ar fi eternă, imuabilă şi stabilă ca forme. O astfel de lume ar

presupune ca particulele ce intră în combinaţii să-şi piardă memoria iniţială, şi să devină parte a

memoriei compusului. Atunci am putea afirma că starea normală a materiei este echilibrul, dar nu am mai putea vorbi nicidecum despre un proces de informare, pentru că totul ar fi îngheţat în

forme fixe, iar Universul ar fi cu desăvârşire lipsit de Devenire.

În cazul acesta, am asista la dispariţia uneia dintre cele mai importante dimensiuni ale

Universului: Timpul, care există doar pentru formele relative. De fapt, orice dimensiune este

doar o expresie a relativităţii, pentru Univers ele, dimensiunile, fiind cu totul lipsite de sens.

Oglindă, oglinjoară, cine e…

„Minune a reproducerii instantanee şi complete, oglinda devine simbolul viziunii

nealterate a lucrurilor. Un instrument în primul rând de cunoaştere a sinelui care îi revelează

omului direct propria-i imagine, dublul, fantoma, simulacrul, perfecţiunile şi defectele fizice,



precum şi imaginea universului înconjurător, în cea mai exactă formă. Prudenţa o consultă cu

un şarpe.

Oglinda e totuşi un instrument de transfigurare a universurilor pe care, dealtminteri, le reflectă

asemănătoare unele altora.” , afirmă Jurgis Baltrušaitis.

Ce altceva poate fi o clonă, dacă nu o oglindă, o oglindă care respectă întru totul

principiile fundamentale catalogate de Baltrušaitis, doar că, în plus faţă de oglindă, îşi permite să

ne prezinte totul într-o structură tridimensională purtătoare a unui sistem energetic?

Ea are aceeaşi funcţie, pentru omul modern, pe care o avea oglinda pentru învăţaţii

timpurilor pierdute: „Oare nu-i adevărat că nu-i nimic mai demn pentru om decât a-şi contempla

figura? Într-o oglindă, imaginea apare miraculos, şi asemănătoare şi mobilă, supusă tuturor

gesturilor originalului, întotdeauna de vârsta celui ce o contemplă întrucât dezvăluie aspectele

succesive ale vieţii”. Ca şi oglinda, clonul are milioane de faţete ce pot, simultan şi identic, să

transpună o realitate, dar, în acelaşi timp să o deformeze esenţial, umplând-o de fantome:

„Numai eu

mă asemui cu tine,

tu oglindă, tu

niciodată nu semeni

cu tine.

Numai absenţa,

Numai ea,Seamănă

Cu tot ceea ce este.”

Apariţia oglinzii a umplut lumea de frisoane tenebroase, apariţia clonei a readus trena de

emoţii datorate creaţiei dublului. Pentru că dublul poate fi oricine: Dumnezeu, Satana, propria

umbră, duhurile pierdute din adâncuri.

Şi totuşi, clona nu este la fel de importantă ca oglinda, este doar mai spectaculoasă.

Important este, însă, faptul că s-a putut desprinde din molecula ADN un set complet de

informaţii funcţionale. Mecanismul acesta a dat naştere unui moment foarte important.

Desprinderea de seturi informaţionale funcţionale din această uriaşă arhivă va deschide

posibilitatea de a pătrunde într-un univers fecund şi miraculos, iar clona va deveni eroul principal

al unui teatru catoptric.



Prezenţa seturilor funcţionale de informaţii, la nivelul inefabil al unei molecule de

materie vie, întăreşte afirmaţia că în univers informarea se face întotdeauna în baza unui sens

niciodată cunoscut sau predestinat. Un sens al cărui parcurs depinde de slăbiciunile mediului,

slăbiciuni care vor facilita manifestările oportuniste ale materiei, capabilă să creeze nişe pe care

să le populeze. Numai din punct de vedere social, oportunismul este considerat o caracteristică

degradantă; pentru materia vie, aceasta este trăsătura esenţială, ce impune schimbarea. El este cel

care declanşează, întreţine şi perfecţionează mecanismul de adaptare la noile forme ele mediului:

“Prin urmare, nimic nu poate fi asemănător cu forma, după cum nici forma nu poate fi

asemenea cu altceva; în caz contrar, pe lângă forma aceea ni se va ivi mereu o altă formă, iar

dacă aceea din urmă ar fi asemenea cu ceva, atunci se va ivi iarăşi alta, astfel încât o pururi

nouă formă nu va conteni să se ivească, odată ce forma ajunge să fie asemenea cu propriul ei

părtaş. “

Acest proces începe de la nivelele cele mai simple ale organizării materiei, pentru a se

dezvolta exponenţial, explodând într-o puzderie de forme, fiecare cu scopul de a stabili o relaţie

de interdependenţă cu mediul pe care ea însăşi îl creează, şi-l reprezintă.

Secole de-a rândul, savanţii lumii s-au străduit să înţeleagă cum este alcătuită lumea, din ce, care

sunt „semnele” din care se alcătuieşte discursul universal. Preocupaţi de anatomia particularului,

oamenii de ştiinţă au fost mai puţin atraşi de mecanismul comunicării dintre diferitele părţi ale

acestuia, cu atât mai mult, cu cât accentul primordial a fost pus pe masa universului.

Toate sensurile evoluţiei au fost atribuite masei, legile ei au fost declarate fundamentale, predominante, esenţiale.

Având o manifestare greu deductibilă, după criteriile sistemelor mistice sau mecanice,

energia a intrat în conştiinţa omenirii, mai întâi ca o curiozitate, apoi ca factor esenţial al mişcării

unui sistem, dar oricum ca un element separat, şi nu aparţinător materiei.

A fost o cale teribil de anevoioasă până la înţelegerea faptului că substanţa cosmică,

numită materie, cuprinde, deopotrivă, şi masa şi energia. Că aceste două categorii sunt forme de

manifestare ale aceleiaşi entităţi; că energia şi masa, în Cosmos, sunt inseparabile şi că fac parte

dintr-un proces infinit. Monada masa-energie este eternă, dar compuşii acesteia sunt perisabili.

„ Nici un lucru nu apare producându-se de la sine (fiind el însuşi cauza apariţiei lui). Nici un

lucru nu apare produs de un alt lucru. Nimic nu capătă existenţă fără o cauză. Nimic nu capătă

existenţă întâmplător. Tot ce capătă existenţă există dependent de nişte cauze.”



Aceste afirmaţii ale filosofilor orientali sunt, mult mai târziu, reluate de către ştiinţele

umaniste europene, stabilind legăturile de interacţiune ale fenomenelor: « Într-un articol

program, el (N. Trubeţkoi) reduce, în fond, metoda fonologică la patru demersuri

fundamentale : în primul rând, fonologia trece de la studiul fenomenelor lingvistice conştiente

la cel al infrastructurii lor inconştiente ; ea refuză să trateze termenii ca entităţi independente,

luând, dimpotrivă, ca bază a analizei sale relaţiile dintre termeni; ea introduce noţiunea de

sistem : «Fonologia actuală nu se mărgineşte să declare că fenomenele sunt întotdeauna membri

ai unui sistem, ea arată sisteme fonologice concrete şi scoate în evidenţă structura lor» ; în

sfârşit ea urmăreşte descoperirea unor legi generale, fie prin inducţie, «fie deduse în mod logic,

ceea ce le dă un caracter absolut»”.

Arogante încă, ştiinţele exacte refuză să accepte beneficiile sistemelor şi continuă să

claseze, să măsoare, să eticheteze elementele unei realităţi pe care o pot manipula, fără să o

implice în vreo structură, reducându-i existenţa la coeficientul de sinteză dintr-o statistică.

Procesul acesta continuă, încercând să se impună şi-n legile sociale. Nebunia

„indicatorilor” a pus stăpânire pe mecanismele activităţilor sociale, paralizând, anchilozând şi

ascunzând procese delicate şi sensibile, care au nevoie de altfel de tratamente.

Unu în raport cu sine

Şarpele înghiţindu-se pe sine: esenţă mistică a viului, care se naşte din sine şi moare în

sine; spirala eternă a timpului, care cuprinde universul; simbol al replicării infinite a lui Unu.Parabola monadei universale, care se naşte continuu din sine, într-o permanentă preocupare

pentru re-definire.

În cele de mai sus am vorbit despre o inteligenţă artificială, despre o moleculă ADN şi

despre o clonă, dar şi despre faptul că există reguli de model, care le guvernează. În felul acesta

am ajuns la categoria lui Unu. „Când însă cineva ar veni să arate că Unul în sine este el însuşi o

pluralitate şi ar mai arăta că pluralitatea este cu adevărat Unu, eu aş fi de-a dreptul uluit”,

spunea Socrate, dar iată că cercetările moderne, ca şi vechea filosofie orientală, au demonstrat că

Unu este expresia unei pluralităţi şi conţine însăşi esenţa spiritului de expansiune a materiei în

dezvoltarea sa eternă. Unu nu poate exista decât sub forma sumei. O matrice capabilă să

elibereze elemente primordiale şi să atragă astfel de elemente, relizând prin acest proces continua

sa adaptare la Realitate. Dacă privim Realitatea ca pe o stare, şi nu ca pe un proces, atunci cu



siguranţă Unu va fi imuabil şi indivizibil, dar dacă acceptam faptul că Realitatea este un proces

mereu instabil, atunci Unu, musai să fie o pluralitate care primeşte o definiţie.

Mentalitatea de cunoaştere a timpului său nu i-ar fi permis lui Socrate să înţeleagă

adevărata alcătuire a lui Unu. Nu i-ar fi dezvăluit mişcarea intimă ce permite existenţa pluralităţii

în fiinţa lui Unu. Istoria cunoaşterii a fost întotdeauna dependentă de descifrarea modelelor

materiale ale realităţii, coborând tot mai adânc în straturile intime ale acesteia: „Sfera în care

trăim, cea care constituie lumea noastră , nu constă într-un loc material în care am fi închişi. Ea

este creată de amploarea şi diversitatea contactelor pe care simţurile noastre ( mintea fiind

considerată al şaselea simţ la budişti şi la sectanţii celorlalte doctrine indiene) ni le procură, cât

şi de reacţiile organismului nostru fizic şi mintal la aceste contacte. În afara celor de care

suntem conştienţi, există, după toate probabilităţile, multe alte câmpuri de conştiinţă care ne

sunt inaccesibile, ceea ce nu exclude posibilitatea unor acţiuni eficiente din partea lor, care să

producă rezultate în «lumea noastră».

Pe măsură ce omenirea a izbutit să refacă modelul unui câmp de conştiinţă , acesta i-a

indicat noi câmpuri, dar şi faptul că unitatea unui lucru este doar o impresie superficială, formală.

Dimensiunea plurală a lui Unu constituie, de fapt, esenţa existenţei universului şi exprimă

atât limitele acestuia, dar şi capacitatea sa de a extinde pluralitatea spre infinit. Sau, dacă vreţi:

„Mai întâi exigenţa de unitate a structurii universului”, pentru că, după cum continuă să afirme

Petre Botezatu :”Se ştie că sfera unei noţiuni colective nu este formată din elementele

colectivului, ci din exemplare care sunt tot colective.” Dar, continua filosoful demonstraţia: „ Pede altă parte însă, nu putem nici afirma că proprietăţile colectivului sunt complet independente

de însuşirile indivizilor. În definitiv proprietăţile noi rezultă din sinteza constituanţilor, din

colaborarea elementelor .”(s.a) Putem lesne gândi atunci că Unu este o Pluralitate strict

definită, o mulţime care a izbutit să-şi determine un teritoriu într-o Realitate, o matrice care va

iradia mulţimi mai firave sau mai consistente de pluralitaţi definibile ca Unu. Dar, pentru că

Realitatea este un proces, ea va cultiva permanent instabilitatea şi dezechilibru pentru a putea să

rămână o expresie a evoluţiei, în consecinţă Unu este o matrice care pierde şi primeşte continuu

elemnte, pentru a putea să rămână un compus al acesteia, al Realităţii.

Oricare ar fi destinul formelor particulare ale lui Unu, care sunt efemere, materia definită

ca Unu este eternă şi plurală, tocmai pentru că are capacitatea de a înmagazina continuu datele

esenţiale ale etapelor consumate şi de a crea, în sine, noi forme ale lui Unu capabile să re-

împlinească mereu o Realitate: „În spaţiu, vedem ivindu-se şi dispărând nori, fără să le putem



stabili un loc de unde au apărut şi unde se întorc. În spaţiu, vedem strălucind soarele, luna,

planetele, stelele, dar ce este spaţiul însuşi?”

Această afirmaţie vine să definească unul dintre preceptele filosofiei tibetane timpurii:

„Cunoaştere care te-ai dus, te-ai dus dincolo şi mai departe de dincolo, salut ţie!” Conforma

acestui precept, Unu poate fi cunoscut, ca Unu şi Pluralitate, atunci când izbuteşti să treci dincolo

de forma sa, dacă izbuteşti să-i atingi esenţa şi să treci dincolo de ea.

Realizarea unei astfel de cunoaşteri implică o deschidere către informaţiile esenţiale, pe

care realitatea ni le comunică sub diverse forme, de cele mai multe ori inefabile, dar şi eliberarea

de Vãsanã: „Vãsanã (memorie) este un termen care denumeşte forţele create de activitatea

colectivă care s-a desfăşurat pe plan fizic sau pe plan psihic şi care se manifestă în prezent sub

formă de obişnuinţe. Vãsanã ne împinge să acţionăm şi să gândim în acord cu ceea ce a fost

făcut şi gândit de antecesorii noştri şi de noi înşine. Vãsanã constituie un fel de ecran ce

nuanţează impresiile pe care le cauzează contactele noastre fizice şi mentale, amestecându-le,

instantaneu, amintirile concepţiilor şi senzaţiilor care au fost ataşate contactelor

asemănătoare”.

Desigur, a fost deosebit de greu pentru om să poată stăpâni procedee care să înlesnească

astfel de comunicări. Limitele gândirii raţionale – care s-a dezvoltat puternic, mai ales o dată cu

instalarea principiilor sistemului mecanic, care au fost dominate de legitatea masei - au întârziat

mult legătura cognitivă subtilă, dintre entitatea subiectivă, om şi entitatea obiectivă, realitate.

Cele trei descoperiri recente tind să modifice profund raporturile din procesul decunoaştere umană şi să releve că realitatea este guvernată şi de alte legi esenţiale, legi care ne-au

rămas ascunse de mult timp, de prea mult timp. Şi mai tind să ne semnaleze un principiu

profund ce stă la baza relaţiei noastre cu universul: Eu însumi sunt moştenitorul celui ce a

murit în clipa trecută. Aceasta presupune că nu mişcarea este legea fundamentală a

materiei, ci comunicarea, mişcarea fiind vehiculul care o înlesneşte: „Trecutul nu este decât

prefigurarea viitorului. Nici un eveniment nu este ireversibil şi nici o transformare nu este

definitivă. Într-un anumit sens, se poate spune că nimic nou nu se întâmplă în lume, căci totul nu

este decât repetare a aceloraşi arhetipuri primordiale; această repetare, actualizând momentul

mitic în care a fost revelat gestul arhetipal, menţine fără încetare lumea în aceeaşi clipă

aurorală a începuturilor”.



Asta înseamnă că eu sunt Uiversul, Universul care mă naşte şi mă ucide în fiecare

moment al existenţei mele, şi mă ţine în legătură directă cu forme ce nu sunt Eu, şi mă sileşte să

dau naştere la forme ce nu sunt El.

Atunci, când va sosi momentul să înţeleg?

De iei un strop, rămâne tot mai mult

Putem să ne imaginăm – cu totul arbitrar - o structură sferică în care orice Unu defineşte

o Pluralitate, alcătuită din structuri aşezate în straturi. Prima prejudecată, ce ar fi legată de un

astfel de model, ar fi să ne imaginăm suprafaţa sferei fiind compactă, lucru cu totul fals.

Suprafaţa unui astfel de nivel este desemnată de limitele pluralităţilor conţinute, care limite nu

sunt defel compacte. Suprafaţa ultimei pluralităţi perceptibile ascunde o mulţime de realităţi ce

converg spre un miez, care nu este forma ultimă, ci punctul de trecere dintr-o realitate în alta.

Înapoia aceastei suprafeţe se află o altă suprafaţă, iar între ele un conţinut ce defineşte diferenţa

dintre cele două realităţi. Dacă supunem cunoaşterii doar stratul dintre cele două suprafeţe,

înţelegerea noastră este distorsionată de lipsa conţinutului ascuns de cea de a doua suprafaţă. Şi

procesul continuă cu fiecare strat.

Situaţia aceasta se datorează faptului că materia este indiferentă la cunoaştere.

Pentru materie, importantă este Devenirea, nu Cunoaşterea. De altminteri, putem afirma

cu destulă siguranţă, că materia în sine nu are sensul Cunoaşterii, ci doar al Devenirii, asta fără să

însemne că anumite forme materiale – cum ar fi omul – să nu aibă conştiinţa cunoaşterii.Fiecare nivel de organizare a materiei reprezintă o realitate nou creată, şi, o dată cu aceasta,

forme care să-i forţeze limitele: „Nu e vorba de o înlănţuire de cauze şi efecte formând o linie

simplă care ar şerpui izolată, ci de o combinaţie de cauze neasemănătoare, având fiecare gradul

ei propriu ( mai mic sau mai mare) de eficienţă şi participând la producerea unui efect.”

Ceea ce presupune că orice Realitate care se naşte este supusă dispariţiei ; ea se va

transforma într-o altă Realitate, aceea a formelor pe care le-a impus, dar care nu au luat fiinţă cu

scopul precis de a naşte o altfel de Realitate. Acţiunea neorganizată a formelor asupra unei

Realităţi existente ajunge să impună o alta, în care se vor dezvolta alte forme menite aceluiaşi

scop.

Pe măsură ce vom încerca să parcurgem, în sens invers, drumul Devenirii Materiei, vom

observa că ajungem să percepem o multitudine de alte căi ce nu au căpătat forme. Sau, poate că

nu au căpătat forme încă :



„ Puricele verde de plantă strigă la mine :

Nu există decât o singură viaţă mare,

noi nu luăm din ea şi nu-i adăugăm ei nimic.

Ceea ce nu este începe să existe

numai atunci când

ea îl atinge !”

Cele mai importante dintre aceste căi, ce nu au căpătat formă, constituie o parte din

sursele informaţiilor latente ce alcătuiesc o memorie oricând activabilă.

Şi, tot acest drum indică faptul că cele două modalităţi de manifestare a Materiei :

Realitatea şi Forma, nu sunt separate. Ele alcătuiesc un întreg ce se dezvoltă datorită unui sens al

«Dezmărginirii». O Realitate şi o formă a Materiei sunt elemente de neconceput, dar nu şi de

neimaginat: „Pentru că nici un lucru nu apare spontan ieşind din nimic, ci întâlnirea unor cauze

şi a unor condiţii preexistente produce combinaţiile de elemente care sunt toate lucrurile. Tot ce

ne apare sunt nişte efecte datorate unor cauze. Activitatea acestor efecte va produce la rândul ei

cauzele noilor efecte, astfel încât, dacă va exista o disociere a grupului de elemente care

constituie lucrurile, nu va exista în realitate nici o disociere. ”

Procesele acestea se petrec la nivelele cele mai intime ale materiei şi sunt imperceptibile,

dar efectele lor sunt continuu amplificate în structurile ce se dezvoltă de-a lungul timpului.

Putem afirma că fiecare Formă Materială este expresia unică a organizării unui set informaţional,

ce are destinaţia de a acţiona asupra unei Realităţi în sensul modificării acesteia până ladispariţie.

Începem, încetul cu încetul, să înţelegem că tendinţa evidentă a Materiei este aceea de a

transmite informaţii esenţiale despre modul în care formele nou create pot modela o Realitate, pe

care ele însele o nasc. Aceste informaţii trebuie musai să ajungă într-o formă neconceptualizată

în Haos pentru a putea oricând să ofere Cosmosului soluţia de care are nevoie pentru înlocuirea

unei Lipse şi stingerea unui dezechilibru.

Tendinţa exprimă spiritul de Expansiune al materiei, iar forma cea mai evoluată a acestui

spirit este întreţinută şi dezvoltată de însăşi materia vie. Pornind de la o singură celulă, începe să

dezvolte un lanţ de forme, tot mai evoluate, urmând programul informaţional al unui cod unic.

Acesta are menirea de a conserva şi îmbogăţi un set informaţional unic, pe care să-l transmită –

în elementele sale esenţial oportuniste - generaţiilor viitoare, deschizând astfel calea spre o nişă

nouă de prelucrare a Realităţii. În această nişă se vor naşte coduri noi de informaţii, vor alcătui o



formă specifică de Realitate, pe care o vor consuma, împingând-o spre un anume sens, ce nu

poate fi cunoscut pentru că nici una dintre forme nu are menirea de a-l defini. Doar acţiunea

comună a acestora împlineşte noul sens, care prinde viaţă datorită acţiunilor neprogramate. Orice

apariţie sau dispariţie de formă modifică traseul sensului, dar niciodată nu poate fi oprit din

înaintarea sa spre un destin pe care nu-l poate denumi.

Această atitudine a Materiei ne face să înţelegem că acţiunea fiecărei forme este

importantă şi definitorie. Nu există o ierarhie a formei în definirea unui destin cosmic, în schimb,

pentru timpul definibil, măsurabil, apar priorităţile, care, la rândul lor sunt, determinate şi

determinante pentru sistemul informaţional.

Forţa Materiei stă în instabilitate, pentru că instabilitatea naşte mereu forme noi capabile

să se adapteze unor condiţii în schimbare. Cu cât condiţiile vor fi mai vitrege, cu atât formele vor

fi mai numeroase şi mai variate, scopul lor fiind acela de a pune în circulaţie cât mai multe

informaţii esenţial oportuniste despre o anume Realitate şi de a găsi metodele de adaptare cele

mai eficiente. Formele care conţin aceste informaţii vor acţiona direct asupra Realităţii,

modificând-o într-un sens sau în altul, vor stoca noile informaţii şi le vor transmite mai departe.

Acest proces face ca sensul Realităţii să rămână mereu o necunoscută, pentru că Dezmărginirea

în sine nu are sens, acesta ajungând să fie întotdeauna cel impus de calitatea oportunismului unei

categorii de Forme Materiale. Sensul Realităţii este dat de informaţiile fundamentale deţinute şi

care constituie o bază stabilă, o zonă de siguranţă. Iată de ce este deosebit de important să existe

o puzderie de forme individuale care să formeze un mecanism de adaptare. „ Viaţa învingeîntotdeauna, nu prin internaţionalism sau prin alte isme, ci numai prin responsabilitatea directă

a individului. Ea are o caracteristică regală ce se numeşte Iniţiativă. Acolo unde iniţiativa

personală este activă, puternică şi operativă, acolo poţi vedea din plin resorturile vieţii.››”

afirmă Frank Lloyd Wright

Modelul oferit de Realitatea astfel înţeleasă schimbă radical conţinutul noţiunii de Haos,

care, dintr-o dată nu mai face parte din categoria masă , ci din categoria energie.

Masa nu a putut niciodată, şi nu poate, să existe în stare de Haos, pentru că nu este

capabilă de o astfel de stare. Haosul este starea energiei, pentru că ea este purtătoarea nevoii de

formă, ceea ce presupune apariţia informaţiei. Energia poartă mai întâi sensul formei, apoi

informaţia despre formă şi, în final, forma însăşi ca o combinaţie întrupând un anume scop.

Energia impune sensul combinării elementelor de masă şi dictează scopul.



Informaţia poate avea o stare de nefiinţă, poate exista, nedefinită, într-o Realitate, din

care apoi, cu contribuţia unor Forme Materiale, va putea lua naştere, atunci când acestea,

Formele Materiale, au pregătit un moment al Realităţii ce va îngloba şi noua informaţie, definită

de data aceasta, devenită deja activă.

Odată născută, informaţia definită impune o Formă Materială care prelucrează o

Realitate, modificând-o pentru obţinerea unui scop şi urmarea unui sens. Fiecare Formă

Materială individuală are un scop foarte precis, dar totalitatea Formelor Materiale, Materia

însăşi, este lipsită de scop, Dezmărginind în felul acesta Universul.

Fiecare informaţie nou definită se înglobează unui set, ea apare şi dispare din componenţa

setului informaţional, ce stă la baza unei Forme Materiale, în funcţie de impulsurile primite din

Realitate. Forma Materială este doar suportul unui set informaţional. Dispariţia Formei Materiale

determină eliberarea setului informaţional care revine în starea de Haos, procesul întrupare-

dispariţie reluându-se atâta timp cât setul informaţional nu a atins acea formă capabilă să impună

o nouă Realitate în care el sa nu mai fie necesar.

Codrul veşnic şi infinit

Privită de departe, pădurea pare compactă; pare de nepătruns şi distantă. Dacă te apropii,

trupul ei se destramă şi apar fiinţele vii ce-şi ţin existenţa alături, iar dacă umbli prin ea, ai să

simţi cum se amestecă izurile diferitelor istorii trecute. Copacul şi iarba, animalele, gâzele

viermuitoare; toate îşi trec viaţa neimaginând măreţia întregului, dar contribuind din plin laaceastă alcătuire nepieritoare. Pentru fiecare dintre alcătuitori, existenţa presupune limite

indubitabile, dincolo de care ei s-ar destrăma. Nici o clipă alcătuitorii nu acţionează pentru

ansamblu, ci pentru propria lor Devenire, dar acţiunile lor împing fiinţa colectivă spre un scop pe

care nu pot să-l prevadă. Nici una dintre acţiuni nu este lipsită de importanţă, şi nu este nici

indiferentă, dar influenţa acestora va fi hotărâtă cu mult mai târziu, atunci când consecinţele vor

fi de neevitat. Iar la scară universală, orice acţiune particulară este lipsită de importanţa

scopului său în sine, dar este conţinută pentru aportul la Devenirea Universală .

Cele trei descoperiri de care am vorbit mai sus, sunt trei nişe ale informării, şi nu ale

Devenirii, ele vor împlini tehnici şi modalităţi de a pătrunde tot mai adânc spre originile

Devenirii, şi nu spre sensul ei evolutiv. De fiecare dată când pătrundem spre originile Devenirii,

avem posibilitatea de a identifica momente „îngheţate” ale acesteia, momente ce nu au fost

dezvoltate de procesul evoluţiei, au trecut într-o formă neconceptualizată dar au rămas „vii”,



oricând activabile, oricând gata să ofere posibilităţi de a deschide şi urma o cale abandonată.

Aceste nişe impun, cu naturaleţe, o schimbare structurală a raporturilor în înţelegerea unei

Realităţi, şi a formelor ce o compun. „De caracter general este legea ipotetică a plafonurilor

biologice, şi trebuie să atribuim cel puţin o largă suficienţă regulei mutaţiilor radicale, potrivit

căreia viaţa realizează noi specii de superioare niveluri de organizare, conservând în chip

paradoxal şi anume primitivisme în constituţia acestora.”

Dacă aruncăm o privire peste cele afirmate mai sus putem rezuma că, ceea ce numim noi

materie şi spirit – ca şi categorii filosofice - nu sunt termenii ce exprimă o dualitate. Materia şi

spiritul nu formează cosmosuri paralele, ele pur şi simplu nu pot exista separat, pentru că

formează unul şi acelaşi lucru, adică acel material din care este alcătuit universul şi care se

dezvoltă continuu, mânat de tendinţa de expansiune. Generic numim această formă materie, iar

ea cuprinde două categorii ce au fost separate, nenatural, secole de-a rândul, şi anume: masa (2.

Îngrămădire de elemente (de aceeaşi natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur

corp; «totalitatea unui» corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente. ”)şi energia

(„1. Capacitate a unnui sistem « fizic » de a efectua lucru mecanic în trecere dintr-o stare dată

într-o altă stare dată ” )

Definiţia energiei ar putea suporta actualizări substanţiale, pentru că doar referirea la

« lucru mecanic » începe să fie destul de şubredă.

Manifestările inefabile ale energiei au surprins permanent raţiunea, părând că sunt acţiuni

ale unei prezenţe nedefinibile. Păreau că sunt manifestările unei entităţi autonome şi exterioare,ce ni se impun şi ne determină la acţiuni incontrolabile. De fapt, nu sunt altceva decât formele pe

care energia le naşte în fiecare clipă, forme în care masa este atrasă pentru a impune întregul

conţinut al amprentei energetice a formaţiunii intrate în combinaţie. Putem defini masa ca :

depozitul ce conţine amprenta energetică irepetabilă a oricărei Forme Materiale din univers. Cu

alte cuvinte : conţine informaţia esenţială a formei respective. Nu masa este cea care hotărăşte

conţinutul informaţional, ci energia ; masa se constituie ca depozit. Masa nu poate conserva o

formă fără ajutorul energiei, energie pe care – în ceea ce-i priveşte propria fiinţă - omul a numit-

o spirit ; şi a definit-o ca pe un univers rupt de cel material, în opoziţie cu acesta, de cele mai

multe ori în conflict declarat.

După ce a dat naştere semnului, omul a început să se desprindă, încetul cu încetul, din

relaţia nemijlocită, fundamentală cu mediul, modificându-şi astfel modalităţile de acţiune asupra

acestuia, cel mai probabil în sensul eficientizării actelor sale, a creşterii vitezei de transformare a



Realităţilor. Din nefericire, Universul nu este interesat de calitatea acţiunilor vreuneia dintre

formele sale materiale ; el nu urmăreşte binele sau răul, ci doar acţiunea de transformare a

Realităţii, iată de ce rezultatul acestei acţiunii asupra mediului rămâne în sarcina exclusivă a

formei care o produce. Pentru Univers, în ansamblul său, nu există creaţie sau distrugere. Lui îi

este indiferent dacă o formă a materiei se dezvoltă sau se distruge, pentru că, în întregul său, va

continua să se Dezmărginească.

Capacitatea omului de a da naştere unui sistem de comunicare capabil să transmită altora

o anume cantitate de informaţii, după un cod interpretabil, l-a întărit în convingerea că astfel de

procedee există în tot Universul, şi că, la rândul său, poate fi obiectul unui astfel de procedeu.

Fiind o Formă Materială perisabilă, cu dimensiuni precis determinante, omul concepe Universul

ca pe o multitudine de sisteme, la rândul lor precis determinante, ce tinde către infinit. Imaginat

după acest sistem, Universul are nevoie de dimensiuni, şi mai are nevoie de o voinţă care să dea

sens fiecărei alcătuiri, iar în spatele voinţei nu poate sta decât o raţiune. Iată de ce spiritul este

separat de masă, aceasta devenind un cosmos opozabil.

După o astfel de viziune, mecanica Universului este foarte greu de pătruns, ea rămâne

neânţeleasă celor ce vor judeca Materia după manifestările separate a masei de cele ale energiei.

Dacă imaginăm materia cuprinzând atât masa cât şi energia, Universul devine un sistem

unic, un organism rezultat din activitatea tuturor formelor ce se cuprind în el şi care depinde

necondiţionat de direcţiile de dezvoltare ale acestora într-o totală lipsă de scop.

Universul se dezvoltă ca o structură de structuri independente în continuă interacţiune,structuri ce se influenţează reciproc, între care există un flux continuu de informaţii de la nivelul

Inefabil, până la cel al semnului, dar care sunt irepetabile. Pentru ca Dezmărginirea Universului

să fie eficientă, nu trebuie să existe două Forme Materiale asemănătoare. Fiecare Formă

Materială ce intră în cuprinsul Universului trebuie să fie o amprentă unică, direct responsabilă

pentru tendinţele Devenirii sale. Linia evoluţiei unei Forme Materiale asigură Dezmărginirea

Universului prin informaţiile pe care le extrage din zona Inefabilului şi le pune în circulaţie

pentru împlinirea unui scop oportunist, şi care sunt – în cantitate mai mare sau mai mică –

preluate şi de celelalte Forme Materiale.

Totalitatea informaţiilor pe care sistemul le pune în circulaţie sunt perisabile, mereu

modificabile, mereu pregătite pentru a fi prefecţionate, iată de ce şi ele, ca şi formele pe care le

compun, trebuie să fie pieritoare.

„Cu toate că-i neînduplecată, moartea e legea tuturor ;



Clădim noi oare case pentru veci?

Pecetluim noi oare învoieli care se leagă pe vecie?

Fraţii îşi împart oare, pentru vecie, bunurile ?

Veşnică e oare ura dintre oameni ?

Râul care se umflă te duce oare cu el pentru vecie ?

………………………………………………………

De la începutul veacurilor, nimic nu este veşnic !

Cel care doarme şi cel care este mort seamănă unul cu altul ”

Tot ceea ce ne înconjoară sunt forme ale materiei şi cuprind atât masă cât şi energie.

Omului i-a venit mult mai uşor să cunoască prin obsevaţie masa şi mult mai greu să definească

energia În forma ei elementară, masa este depozitara unor informaţii primordiale, fundamentale,

prime. „Constatarea că între masele substanţelor care se combină chimic există anumite

relaţii cantitative a sugerat ideea existenţei atomilor . Observarea unor relaţii similare între

volumele gazelor care se combină a condus la descoperirea moleculelor . Din transformările

cantitative care se produc la trecerea unui curent electric prin soluţiile sau topiturile anumitor

substanţe s-a dedus existenţa ionilor , adică a unor atomi sau grupe de atomi purtând sarcini

electrice.”

Fiecare particulă materială este purtătoarea unei forme de energie care-i determină

scopul şi îi fixează un set fundamental de informaţii, iar pe măsură ce expresia materiei devine

mai complexă, sensurile informaţionale devin mai sofisticate, dar şi mai greu de controlat sau dedefinit, ceea ce-l determina pe Descartes să afirme: „Mai socot de aemenea că noi nu observăm

nici un obiect care să acţioneze mai direct asupra sufletului nostru decât corpul de care acesta

este legat şi că, prin urmare, trebuie să considerăm că ce este în suflet o pasiune este îndeobşte

în corp o acţiune.” Constatarea lui Descartes nu se aplică numai fiinţei umane, aceasta nu este

calitatea unei fiinţe superioare, aşa cum se consideră omul, ci condiţia fundamentală a materiei

sub ori ce formă s-ar manifesta ea.

Astfel, Universul are capacitatea de a fi etern şi infinit, într-o permanentă stare de non-

existenţă, de lipsă de scop. El este lipsit de dimensiuni, care sunt caracteristice doar formelor

materiale ce-l compun, acestea, dimensiunile, facilitează procesul de cunoaştere şi comunicare.

Existenţa eternă a Universului presupune lipsa totală a dimensiunilor, pentru că Universul este

idiferent la cunoaştere, pentru el singura calitate cultivabilă este Devenirea, calitate ce îi asigură

permanent Dezmărginirea. De aceea, Universul conţine toate dimensiunile, dar este lipsit de



toate, pentru că dimensiunile sunt atribute ale cunoaşterii, nu ale Devenirii. În momentul în care

Universul ar fi guvernat de dimensiuni, teoria relativităţii a lui Eistein nu s-ar mai aplica.

La prima conferinţă de estetică a corpului uman s-a dat următoarea definiţie fiinţei

umane: o fiinţă erectă, simetric bilateral de-a lungul unei axe verticale, cu un punct de

cunoaştere fix, deasupra unui orizont fix. Această definiţie marchează faptul că procesul de

cunoaştere este dependent de poziţia „punctului de cunoaştere” din care derivă noţiunile de

direcţie: Sus-jos, înainte-înapoi, stânga-dreapta. Lumea se dezvăluie într-un fel unei fiinţe

simetric vertical şi într-un alt fel celei simetric orizontal, de exemplu. Dar, pe această axă a

extremelor: „cunoaştere verticală - cunoaştere orizontală”, există o sumedenie de alte momente

intermediare – cunoscute sau necunoascute încă -, ce determină poziţii diferite în ceea ce priveşte

cunoaşterea şi comunicarea. Universul, însă, în totalitatea sa, este lipsit de nevoia cunoaşterii,

care, pentru el este definitiv inutilă. El se află într-o stare de continuă Devenire, conţinând forme

ce se pot cunoaşte doar pe sine şi cosmosul perceptibil (care defineşte nişa ce reprezintă mediul

de exprimare a acelei forme materiale), unde pot fi admise o serie de realităţi limitate, efemere.

Fiecare formă a materiei, inclusiv omul, conţine în codul genetic informaţiile esenţiale despre

Devenirea Universului şi tinde să-şi creeze propriul sistem de cunoaştere: „ Dar în concepţia

primitivă, o eră nouă începe nu numai cu fiecare domnie, ci şi cu fiecare căsătorie consumată,

cu fiecare naştere etc.. Pentru că omul şi Cosmosul se regenerează neîncetat şi prin toate

mijloacele, trecutul se consumă, relele şi păcatele se elimină etc.. Variate în formulele lor, toate

aceste instrumente de regenerare tind spre acelaşi scop: să anuleze timpul scurs, să abolească istoria printr-o reîntoarcere continuă in illo tempore , prin repetarea actului cosmogonic.”

Ca atare fiecare categorie de Forme Materiale ce sunt conţinute în Univers, evoluează

după sisteme de cunoaştere specifice, care au doar anumite puncte comune, necesare pentru a

asigura coerenţa Devenirii Universului. Iată de ce există acestă teribilă incapacitate de informare

între diferitele categorii de Forme Materiale. Fiecare categorie trebuie să-şi păstreze specificul

cunoaşterii pentru a îşi conserva unicitatea. Aidoma modelului categoriei, şi indivizii cuprinşi

într-o matrice îndeplinesc, desigur la o scară mult mai redusă, aceeaşi condiţie. Fiecare expresie

a cunoaşterii este unică şi, la nivelul Formelor Materiale care nu se servesc de semn pentru a

comunica, este imposibil de transmis. Celelalte Forme Materiale nu comunică, ele doar se

informează, într-un mod sau altul; cunoaşterea rămânâd doar o calitate intimă, personală,

individuală.



Universul este o pluralitatea mereu mărginită, ce tinde către Dezmărginire, dezvoltându-

se ca o structură de structuri în permanentă Expansiune. Dincolo de Sine, dar mai ales în Sine,

existând expresii ale Inefabilului. Aceasta fiind o calitate fundamentală a Haosului menită să

modeleze continuu elementele şi limitele pluralităţii.

Dar nu trebuie să ne imaginăm că Universul pluteşte într-o mare infinită de Haos. Haosul

şi Formele Materiale coexistă, alternând în tendinţa veşnică a Devenirii, a Dezmărginirii.

Universul este, în acelaşi timp, şi Haos şi multitudine de Forme Materiale ce crează Realităţi

definite. Putem îndrăzni să afirmăm că fiecare Formă Materială are Haosul propriu, specific,

Universul, în sine, fiind dependent de evoluţia fiecărei forme a Haosului, definită ca o expresie a

Inefabilului.

O astfel de stare îi permite Universului să existe şi să nu existe, să fie non-conceptual şi

conceptual în acelaşi timp. Alternanţa între conceptual şi non-conceptual îi asigură Universului

eliberarea de dimensiuni şi scop, stări fundamentale pentru formele materiale ce-l compun,

fiindcă asigură procesul cunoaşterii.

Orice formă a Materiei este nevoită să se supună procesului cunoaşterii, fapt care o obligă

să dezvolte instrumentele care să-i permită analizarea Realităţii. Fără capacitatea de a dezvolta

sisteme de cunoaştere, nici o Formă Materială nu ar putea produce informaţii transmisibile

generaţiei următoare. Cu cât forma devine mai complexă, cu atât procesul cunoaşterii va

pătrunde mai adânc în conţinutul Devenirii, luminând procesele acesteia. Iar scopul fundamental

al procesului cunoaşterii este dezvoltarea de instrumente capabile să asigure accesul la structuraunui sistem informaţional transmisibil, care să conţină, pe lângă datele fundamentale evoluţiei,

detalii specifice pentru determinarea unicităţii unei forme, dar, în egală măsură, şi a

instrumentelor oprtunismului. Doar instrumentele oprtunismului sunt capabile să asigure

recuperarea informaţiilor „îngheţate” care nu şi-au putut găsi dezvoltarea într-o anumită etapă.

Ele sunt re-activate în momentul când condiţiile Realităţii o reclamă. Iată un motiv foarte bun,

pentru ca procesul informării să dezvolte instrumente care se adresează mereu unor evenimente

care s-au consumat, spre deosebire de cel al cunoaşterii care este responsabil de modificarea

structurii, preparând-o pentru viitoare momente ale Realităţii.

Cunoaşterea se dovedeşte a nu fi un modul prin care se facilitează comunicarea,

informarea etc., ci un proces de modificare, de remodelare a structurii unei Forme Materiale şi a

o face permisivă pentru noile calităţi pe care Inefabilul le impune într-un anume moment al

Realităţii.



Împărţirea materiei în „materie moartă” şi „materie vie” este arbitrară, valoarea acestei

clasificării fiind una pur statistică. Materia este unică şi guvernată de aceleaşi tendinţe ale

devenirii şi cunoaşterii, de la cele mai simple forme, până la cele mai evoluate. Putem defini,

totuşi, cele două stări ale materiei drept: 1. starea materiei indiferente la adaptare şi 2. cea a

materiei interesate de adaptarea la o Realitate anume.

Modul şi mijloacele prin care se manifestă aceste tendinţe sunt deosebite, de la un nivel

de dezvoltare la altul, şi depind de stadiul de evoluţie al Formei Materiale.

Formele Materiale de dinaintea semnului îşi transmit informaţiile, folosind doar

mijloacele informării chimice sau fizice, odată cu un transfer de masă: electroni, fotoni

electronici, feromoni, proteine etc.; cele de după naşterea semnului transmit seturile

informaţionale prin mijloace pur energetice, folosind un suport material doar pentru definirea

sistemului de semne. Astfel, informaţia capătă forme codificate şi este nevoie de o iniţiere pentru

a putea accede la conţinutul acesteia, ceea ce nu este necesar la prima categorie. Putem afirma

că, în cazul primei categorii, Forma Materială este rezultatul „voinţei” unui set informaţional şi

este dependentă total de acesta, iar în cazul celei de a doua categorii, conţinutul informaţional al

semnului este rezultatul unei voinţe a formei materiale, dar nu este dependent în totalitate de

această voinţă, fiind mereu modificabil în sensuri. Formele Materiale evoluate folosesc semnul

pentru punerea în circulaţie a unor informaţii importante, şi totuşi acest lucru nu le poate ajuta să

depăşească limitele impuse de setul informaţional fundamnetal care fixează scopul categoriei de

forme materiale întru acţiunea de adaptare la o Realitate existentă. Ceea ce ne duce cu gândulneîndoios la faptul că Forma Materială nu poate depăşi limite ale Realităţii pentru că, pur şi

simplu acestea nu există. Universul îşi crează limite în funcţie de procesul Dezmărginirii. Doar

pe măsură ce acest proces înaintează devine capabil să stabilească limite ce vor putea fi depăşite

de Formele Materiale ce vor fi create pentru a fi în stare să dea naştere unor funcţii noi, ce vor

presupune naşterea unor mecanisme de adaptare tot mai sofisticate. Dar odată Forma Materială

creată ea va rămîne captivă în interiorul funcţiilor ei pe toată durata existenţei. Procesul de

Dezmărginire a Universului funcţionează aidoma înaintării pe suprafaţa câmpiei, cu cât

înaintezi, cu atât linia orizontului se deplasează, păstrând o distanţă egală.

Formele Materiale ale Universului există ca expresii a unuia sau ambelor sisteme

informaţionale de care am vorbit mai sus. Dacă primul sistem informaţional şi mecanica

transmiterii este fundamental şi stă la baza întregului univers, neexistând Formă Materială care

să nu depindă de el, cel de al doilea reprezintă calitatea evoluată a unor Forme Materiale ce au



ajuns la un anume sistem de organizare, capabil să transmită sisteme informaţionale şi printr-o

mecanică dependentă de semn. Funcţia primordială a celor două sisteme informaţionale este de a

determina Materia să dea mereu naştere unor noi realităţi, realităţi fără de care Universul ar

deveni finit, limitat, muritor.

Important este faptul că, orice activitate pe care o Formă Materială o are, în sensul creări

unei Realităţi noi, se transformă în informaţii de bază ce sunt fixate şi transmise generaţiilor

viitoare prin intermediul seturilor informaţionale remodelate. O informaţie nou născută şi

asimilată impune remodelarea setului fundamental pentru a o cuprinde şi transmite. Acest

mecanism face posibilă asimilarea şi transmiterea tuturor informaţiilor importante, fundamentale,

ce derivă din acţiunea Formei Materiale asupra Realităţii ce le conţine şi face posibilă modelarea

unor noi Realităţi ce împinge limitele Universului către un sens neexistent încă.

Tot ce-mi spui, eu voi fi

Fiecare particulă materială trebuie să contribuie, în mod esenţial, la crearea unei amprente

informaţionale unice. Fie că vor pieri nefolositoare, fie că se vor activa şi transforma în pârghii

funcţionale ale Devenirii, formele materiei au o funcţie primordială: comunicarea.

Funcţia aceasta a Materiei vine dintr-o Lipsă ce trebuie neapărat înlocuită, Lipsă care

asigură existenţa permanentă a stării de dezechilibru esenţială pentru Devenire. Împinsă de

Lipsă, amprenta energetică a Formei Materiale va intra în combinaţie cu alte amprente

energetice ale materiei, mânată fiind de nevoia de a o înlocui (lipsa).„Un fiu de cerşetor iubea odată

Pe a sultanului frumoasă fată.

Simţea, cum ars de flacăra dorinţii,

în el fantasma-i îşi înfipse dinţii.

În drumul ei, pustiu, sta ca tulpina.

Era «nebunul» urmărind «regina».

În taină-ardea de dor pentru copilă.

De lacrimi talpa-i se-ncleia-n argilă.

Dar taina-i fu trădată de strădanii.

«Să piei de-aicea!» i-au strigat duşmanii.

Plecă. De chipul drag şi-aduse-aminte

Şi-n acel loc veni ca mai-nainte.”



Dar, orice combinaţie va fi creata, va duce noul sistem într-o stare de dezechilibru şi mai

pronunţat, va crea o Lipsă şi mai accentuată.

„ În dorinţi încep zgârcit să fiu,

Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?

Parcă pe un cal trandafiriu

Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi sântem vremelnici pentru veci,

Rar ning fragii frunzele deşarte...

Binecuvântat să fie deci

Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.”

Cu alte cuvinte orice Lipsă va fi înlocuită cu o Lipsă şi mai gravă. Cînd mă refer la

gravitatea Lipsei nu vreau să sugerez dimensiuni catastrofice ale acesteia, pentru că nu despre

asta este vorba. Lipsa devine mai gravă calitativ, prin specializarea sensului, şi nu prin

ireconcilierea poziţiei în procesul Devenirii, ceea ce ar duce la dispariţia subită a unei Forme

Materiale. Procesul de adâncire a Lipsei constituie mecanismul fundamental prin care Universul

îşi întreţine Dezmărginirea, şi contribuie continuu la readucerea în procesul Devenirii a unor

forme atavice, rămase inactive perioade mai scurte sau mai lungi de vreme.

Cu cât formele materiei sunt mai complexe cu atât manifestarea Lipsei va fi mai

pregnantă, ea înglobând multitudinea de funcţii provenite de la diviziunile ce o compun.Funcţiile fundamentale ale particulelor primordiale se vor păstra intacte, deoarece constituie

memoria inconfundabilă, combinaţia dintre ele va împlini funcţii mai complexe, mai agresive,

dar impermanente, funcţii ce vor fi distruse de Lipsă, sau de înlocuirea acesteia. Din fericire

pentru existenţa Universului, atingerea unui scop nu înseamnă de fel realizarea unei forme de

echilibru, de armonie, ci doar, momentul de definire a unei noi Nevoi ce va formula o nouă

Lipsă menită să adâncească dezechilibrul. „Spus de-a dreptul, lipsa este rezultatul sublimării şi

problematizării tuturor prejudicierilor anterioare şi ale celorlalte funcţii care dau dreptul

personajului să înfrunte evenimentele vieţii determinate şi să tragă toate consecinţele de pe urma

acestei înfruntări”.

Pe de altă parte, mecanismul de înlocuire a Lipsei constituie fondul inefabil al

mecanismului cunoaşterii. Momentul în care Lipsa este înlocuită constituie un mecanism

profund al cunoaşterii, datorită revelaţiei ce fundamentează înţelegerea. Înlocuirea Lipsei atrage



după sine înţelegerea principiilor unui proces ce s-a petrecut , şi care era frustrant prin gravitatea

unor fapte ascunse, a unor prejudicii provocate de refuzul acestuia (procesului) de a se revela.

Momentul acesta al revelaţiei cuprinde întotdeauna acţiuni care s-au consumat, care s-au

petrecut şi fixează informaţii deosebit de importante ce vor modela acţiunile viitoare ale Formei

Materiale, devenind cel mai important instrument al cunoaşterii şi, în acelaşi timp, Dezmărginind

Devenirea. Cu alte cuvinte revelaţia este un proces de transformare a viitorului în prezent, pentru

că elemente ce aparţin impalpabilului, Inefabilului, Haosului se transformă în cunoaştere, deci

încep o existenţă persiabilă. Momentul revelaţiei reprezintă punctul, clipa de transformare a

Haosului în concept şi, deci, modelarea acestuia într-o formă a existenţei. Indiferent dacă

revelaţia se realizează conştient sau inconştient, ea reprezintă modalitatea de fixare a unor

informaţii fundamentale ce vor contribui decisiv la noua relaţie Formă Materială-Realitate.Cu cât

este mai profund procesul revelaţiei, cu atât remodelarea strucutrii Formei Materiale este mai

radicală, iar noile funcţii pe care le defineşte sunt mai revoluţionare. Revelaţiia nu este un proces

raţional, ea generează un proces de rezonanţă care străbate întreaga strucutră a Formei Materiale

şi declanşează o multitudine de procese chimice, care vor remodela Întregul conform tendinţelor

noilor calităţi atinse .

În acelaşi timp, agravarea Lipsei adânceşte şi accelerează procesul Devenirii Materiei

spre Dezmărginirea Universului. Noi oamenii denumim acest proces: progres, şi-l percepem ca

pe o permanentă sursă de tensiuni şi spaime, pentru că fiecare înlocuire a unei Lipse aduce cu

sine un grad foarte mare de insolit, modifică substanţial condiţiile existenţei, adăugând noi sursede dezechilibru, agravând condiţia Lipsei.

Tendinţa de înlocuire a Lipsei are două sensuri: pe de o parte aceea de a forma combinaţii

mai complexe, pentru a crea sisteme ale Devenirii mai puternice; pe de altă parte aceea a

compuşilor de a se elibera din sistem pentru a reveni la vechea stare. Astfel, orice element

compus este sortit dezintegrării. Într-un Univers lipsit de scop, viitorul este cel mai important,

dar pentru a exista, acesta are nevoie de o infinitate de expresii ce se formulează, se

reformulează, se definesc şi împing, în sensuri nebănuite, realităţi materializate, ce devin univers

cognoscibil.

De fapt, viitorul cuprinde forme mereu evoluate şi mereu noi ale Haosului, forme

virtuale ce se pot transforma în subiectul unui act de creaţie, devenind astfel realităţi şi alunecând

necondiţionat către prezent. Acest fond al formelor virtuale este inepuizabil, dar nu static, el este

mereu îmbogăţit de către cunoaştere, dar şi consumat de aceasta, fără obligaţia de a fi epuizat.



Viitorul nu poate fi creaţie în întregime, nu este necesar să fie creaţie în întregime, el trebuie să

fie însă un depozit al formelor virtuale, păstrate în cele mai insolite alcătuiri neconceptualizate

posibile. Acest „depozit” constituie sursa eternă a Dezmărginirii Universului. În toată literatura

cosmogonică, fie ea materialistă sau metafizică, Universului – într-un fel sau altul- i se atribuie

dimensiuni, ceea ce este un mare neadevăr. Universul nu are dimensiuni - instrumente ale

cunoaşterii -, din simplu motiv că Universul refuză cunoaşterea, legea fundamentală care-l

guvernează fiind Dezmărginirea. Dimensiunile sunt instrumente importante pentru Formele

Materiale limitate, perisabile; instrumente cu care acestea pot defini şi fixa cunoaşterea şi

relativitatea.

S-a vorbit teribil de mult despre faptul că omul poate, sau nu poate cunoaşte cosmosul. O

parte a lumii a dovedit că omul poate cunoaşte cosmosul, altă parte a dovedit că nu. „Căci nu

este simţirea o cunoaştere, şi cunoaşterea o simţire? Or, ce altceva ar fi percepţia senzorială,

dacă nu o cunoaştere a obiectului care se percepe senzorial? Şi ce ar fi cunoaşterea altceva

decât o percepere a lucrului care se cunoaşte? De unde sunt chinurile care torturează

simplitatea şi fac adevărul nesigur? Cine îmi va arăta un simţ care nu cunoaşte ceea ce percepe,

sau o cunoaştere care nu percepe ceea ce cunoaşte şi îmi va dovedi că atât simţul, cât şi

cunoaşterea pot avea putere separat? Când corporalul este perceput, iar incorporalul cunoscut,

obiectele sunt diferite în ceea ce priveşte specia lor, dar nu şi în ceea ce priveşte sediul simţului

şi sediul cunoaşterii, cu alte cuvinte sufletul şi animus.”

Din fericire pentru noi, amândouă taberele au dreptate; universul masei poate fi cunoscut pentru că este exprimat într-o realitate prezentă, lipsită de posibilitatea stării de Haos; iar

universul energetic poate fi visat, pentru că este conţinut într-un cod informaţional ce

prefigurează o expresie viitoare, iar până la realizarea acesteia întrupează o stare de Haos, un

moment anume al Inefabilului.

Oricum ar fi, se dovedeşte ca Universul nu are dimensiuni şi nu are existenţă proprie, el

fiind expresia alcătuirii tuturor Formelor Materiale ce-l compun. Cu alte cuvinte Universul poate

fi cunoscut şi nu poate fi cunoscut în acelaşi timp, pentru că fiecare Formă Materială ce există

defineşte ultima frontieră a Universului, frontieră care se modifică continuu clipă şi poate

cunoaşte realităţile din care a provenit, dar nu poate cunoaşte realităţile ce sunt dincolo de

existent, ci doar le poate presupune, într-o anume măsură.

Dincolo de existent nu există decât Haos.

Acesta este sipetul de zestre al lumii noastre nemuritoare de muritori.



De nu mai exist: doar sunt.

Nemurirea, atât de râvnită de muritori, va deveni ceva mai apropiată, pentru că existenţa

energetică se va prelungi cu mult, într-un timp pe care nu-l putem percepe prin simţuri. “Fiecare

din mişcările noastre fizice sau mentale este rodul unor cauze provenind din tot universul şi are

repercursiuni în tot universul. Astfel se desfăşoară jocul – fără început cognoscibil – al

activităţii care este universul.” Deja formele „fiinţelor energetice” fixate de comunicare îşi fac

efectul cu preponderenţă. Semnele, fixate pe diferite suporturi, prelungesc prezenţa unor forme

materiale şi funcţiile acestora în cadrul informării. Sistemele de semne în mişcare ( film, tv.)

aduc în plus şi fixarea sonoră, întregind astfel mărturia. Aceste forme se prelungesc în timp,

transportând atât mărturia iconică, cât şi sensul abstract al informării şi fac posibil ca informaţii

ce nu s-au putut materializa într-un anume timp istoric, să-şi găsească, în viitor, Forma Materială

capabilă să le transforme într-o Realitate nouă. Dacă vreţi, informarea prin semn este o altă

formă de conservare a unor informaţii fundamentale ce nu pot fi fixate în fondul genetic, dar care

au influenţe decisive asupra componenetelor genetice, şi care are două sensuri: pe de o parte

fixează şi transmite informaţiile pe un suport material, într-un sistem definit arbitrar; pe de altă

parte selectează şi fixează anumite informaţii esenţiale în sistemul de bază, genetic şi le transmite

generaţiilor viitoare. Funcţia de fixare a informaţiilor esenţiale le înglobează atât pe cele

fiziologice, obiective, cât şi pe cele neurologice, subiective.Pe măsură ce Universul se Dezmărgineşte, lărgind mereu varietatea de Forme Materiale,

trebuie să inventeze sisteme noi de selecţie, conservare şi transmitere a informaţiilor importante.

Iată de ce, pe lângă sistemele de informare prin intermediul masei, s-a dezvoltat un nou sistem,

acela al semnului care poate conţine o componentă energetică fundamentală: emoţia, şi astfel

transferul prin semn se desparte în două componente: informarea pe de o parte şi cunoaşterea pe

de alta.

Conţinutul semnului este pur energetic, el se poate transmite doar dacă dezvoltă un

anume nivel al energiei, şi acest lucru a fost dovedit de diferitele maşini ale inteligenţei artificiale

ce au fost inventate şi care au contribuit decisiv la naşterea de noi nivele ale informării, din ce în

ce mai complexe. Nimeni nu poate şti acum cu precizie, care va fi evoluţia sensului informării,

sau al comunicării, dar poate imagina acest lucru, poate simula sensuri subiective, adâncid astfel

accesul în diferitele nivele ale stării de Haos.



Starea fundamentală a Nimicului, a Haosului se constituie din totalitatea proiectelor

virtuale, a „stărilor de visare”, a năzuinţelor de modificare a unor Realităţii, de naştere a unor noi

Realităţi, pe care le lansează totalitatea Formelor Materiale existente în Univers. Această

categorie de expresii virtuale, inefabile constituie substanţa din care Universul se întrupează în

formele viitoare.

Starea formală şi informală a Universului mă duce din nou cu gândul la aporia lui Zenon

„Achile şi broasca”: forma perisabilă tinde mereu să atingă nemurirea, dar orice strădanie a sa o

va apropia doar; atingerea nefiind posibilă. Spre deosebire de subiectul aporiei, în cazul acesta,

explicaţia este foarte simplă: Forma Materială este nemurirea însăşi, deoarece, fiecare existenţă

prezentă, fiind ultima limită a Universului, cuprinde atât informaţiile esenţiale a întregii evoluţii

de până la sine, cât şi proiectele virtuale ale evoluţiilor viitoare, dincolo de care nu mai există

decât Inefabilul. Iar pentru a se putea extinde, Universul are nevoie de o nouă existenţă, care să

definească o nouă Realitate. Această nouă existenţă se va constitui, la rândul său, ca ultimă limită

a Universului şi va transmite informaţiile esenţiale ale originii, definindu-l astfel pe Unu, dar şi

întreaga pluralitatea existentă, în momentul prezent, ca Unu, împlinind astfel continuu

ambiguitatea nemuririi.

Durerea ca formă a erorii

Negreşit vor trebui redefinite noţiuni, categorii, relaţii şi mai ales se va impune ca

filosofia să redevină o ştiinţă activă, implicată, capabilă să ţintească spre sistemele cuprinzătoare.Cu alte cuvinte să redevina Ştiinţa Ştiinţelor , Regina acestora. Moda specializării stricte este

valabilă pentru activităţile sectoriale, dar nu şi pentru cele ce sunt menite să creeze imagini

cuprinzătoare despre Devenire şi Cunoaştere.

De prea mult timp filosofia a moţăit ca o burgheza satisfăcută cu starea ei, ferindu-se să

se mai implice cu adevărat în substanţa intimă a existentului. De cele mai multe ori se

mulţumeşte să bârfească din vârful buzelor, şoptind, doar pentru cunoscători, zeflemele în doi

peri.

Odinioară era ştiinţa celor puţini, dar importanţi; pe ei trebuia să-i lumineze, lor trebuia să

le structureze sensul gândurilor, pentru că aceştia aveau datoria să plămădească proiecte

conforme unui sistem coerent, care să stabilească legături indestructibile, cu valori fundamentale

ce veneau dintr-o metafizică primordială. „ Produsul naturii, obiectul fasonat prin îndemânarea

omului nu-şi găsesc realitatea, identitatea decât în măsura în care participă la o realitate



transcendentă. Gestul nu capătă sens, realitate decât în măsura exclusivă în care reia o acţiune

primordială .”

Filosofia nu este ştiinţa materiei ci a Haosului, ea trebuie să cuprindă mecanica stării de

virtualitate şi să propună căile prin care Formele Materiale pot tinde către aceasta. Filosofia nu

este o ştiinţă morală, şi nici socială, ea este ştiinţa care se ocupă de mecanica Haosului, a

alcătuirilor virtuale care trebuie să devină forme, şi mai apoi Realităţi, într-un viitor mai apropiat

sau mai îndepărtat. Iar cele ce sunt sortite a rămâne încă în starea lor imperceptibilă, trebuiesc

presupuse, trebuiesc visate, trebuiesc plămădite. „ Înţelegând durerea ca pe o formă a erorii,

eroarea ca pe o îndepărtare de lege; legea ca pe un fiind al lui este; simţim durerea ca pe o

îndepărtare de este; ca pe o îndepărtare fie în imaginar, în nefiind, fie în obiecte, în murind .”

Ea trebuie să transforme Nimicul în forme ale gândiri, captând diferitele expresii ale

Inefabilului , pentru ca acestea să poată materializa formele ce vor defini o Realitate nouă.

Odinioară motorul gândirii umane, factorul care dădea sens, şi lumina ţelul unui destin

social formând personalităţile ce susţineau sistemul moral, filosofia şi-a părăsit locul din

avangardă şi se târăşte agonic macerând evenimente depăşite şi preparând mereu din ele o

poţiune incertă.

In schimb s-a dezvoltat o nouă breaslă, mai gălăgioasă şi mai oportunistă: ideologii.

Dacă filosoful era preocupat să scormonească în mecanica inefabilă a Haosului, să

trudească alimentat cu informaţiile noilor descoperiri din diverse domenii, să împingă continuu

graniţile virtualului, să contribuie la definirea unor legi generale, pe care să clădească un sistemmenit să cuprindă Existenţa; ideologul este convins că singura şansă a omenirii este să se vâre,

cu arme şi bagaje, în sistemul imaginat de el, sistem ce se bazează, de cele mai multe ori, pe o

găselniţă ce ţine trei zile.

Copleşită de mulţimea gălăgioasă a ideologilor politici, economici, de imagine, de

vânzări, de învăţământ, de cultură, de medicină, de orice, mulţime care aruncă o pulbere măruntă

peste Realitate şi o ascund privirii, omenirea orbecăie întru definirea unui nou destin, neatentă la

tendinţa concretului. Sau poate incapabilă să sesizeze această tendinţă. Preocupaţi de avantajul

momentului, oamenii vehiculează instrumente uşuratice, patinează la suprafaţa Realităţii,

pierzând încetul cu încetul legătura cu vibraţiile adânci care mocnesc. Cercul celor care-şi permit

să mai întreţină astfel de legături este din ce în ce mai restrâns, şi riscăm să ajungem la atitudinea

meşterilor zidari ce deţineau secretul „cheii de boltă”, ceea ce ar adăuga lumii noastre o nouă

serie de discriminări.



Ca după o ploaie rapidă de vară, peste Realitate s-a aşezat o mâzgă alunecoasă care te

umple de alte griji, îţi modifică acţiunile, te împinge să pierzi legătura cu modelul cosmic ce

dădea greutate faptelor tale: „ Aşadar, lumea care ne înconjoară, în care se simt prezenţa şi

opera omului – munţii pe care-i urcă, regiunile populate şi cultivate, fluviile navigabile, oraşele,

sanctuarele – are un arhetip extraterestru, conceput fie ca un «plan», ca o «formă», fie pur şi

simplu ca un «dublu» existând precis la un nivel cosmic superior.”

Lumea omului a fost dintotdeauna vulnerabilă în faţa timpului său, dezarmată şi sărăcită

de mijloacele prin care îşi asigura legătura cu valorile mai stabile, mai profunde, acest lucru a

impus mereu prezenţa unor personalităţi puternice care să domine forţele momentului. Acţiunile

acestora au fost determinante în atingerea unor sensuri, pe care şi le asumau până la ultima lor

consecinţă, sau în negarea altora, în identice condiţii. Dar, de fiecare dată, au sfârşit prin a

reinstala sistemele ce aveau capacitatea de a conserva calităţile fundamentale, mai viguroase şi

mai complexe, fapt care dovedeşte că omenirea nu se poate abate de la axa teleologică a materiei

vii şi de la principiile Devenirii. „ Această tendinţă spre devalorizarea momentului contemporan

nu trebuie considerată ca un stigmat pesimist. Dimpotrivă, ea trădează mai degrabă un exces de

optimism, căci, în agravarea situaţiei contemporane, o parte cel puţin dintre oameni vede

semnele regenerării care trebuie neapărat să urmeze.”

În lungul istoriei Materiei s-au plămădit forme ce păreau de neconceput în timpurile

trecute. Aceste forme au schimbat radical sensul înţelegerii, au deschis porţile unei manifestări

mai profunde a Realităţii din cosmosul imediat şi au lărgit aceea parte a Universului cegăzduieşte alcătuirile in-formale. Au fost, aceste momente, clipele mitice ale unei Realităţi, clipe

care au dus la modificarea unor existenţe mistice, la redefinirea acestora. Şi care au contribuit

decisiv la procesul de Dezmărginire a Universului, făptuind forme şi mijloace decisive pentru

evoluţia viitoare a acestuia. Cu alte cuvinte, putem afirma, că Universul este o alcătuire mereu şi

permanent insolită, depinzând de capacitatea sa de a permite formelor şi mijloacelor neaşteptate

să fiinţeze.

Este foarte greu, pentru om, să sesizeze astfel de momente în evoluţia celorlalte nivele

ale formelor materiei, dar putem lesne presupune că ele există. Din ce în ce mai mulţi oameni de

ştiinţă încearcă în zilele noastre să pătrundă în „secretele” altor forme de existenţă a materiei vii,

vor astfel să refacă, să reactiveze moduluri de memorie ale evoluţiei spre apariţia omului.

Cercetările despre trecut ne arată constant faptul că, fiecare moment al acestuia cunoaşte

un grad mai mare de inocenţă. Întotdeauna, trecutul va fi mai inocent decât clipa de faţă, şi deci



mai înălţător, mai măreţ în realizările sale. Viitorul, în schimb, prefigurează pericole datorate

pierderii continui a inocenţei. Presentimentul acestei primejdii naşte în noi nevoia nedefinită a

prezenţei unei fiinţe arhetipale, primordiale, ferită de toate pericolele şi atotcuprinzătoare.

„ Primitivii nu se simţeau întotdeauna inocenţi, dar tindeau să devină prin mărturisirea

periodică a greşelilor. Putem vedea în această tendinţă spre purificare nostalgia paradisului

pierdut al animalităţii? Sau, în dorinţa sa de a nu avea « memorie», de a nu înregistra timpul şi

de a se mulţumi numai să-l suporte ca pe o dimensiune a existenţei sale, dar fără să-l «

interiorizeze», fără să-l transforme în conştiinţă, vom ajunge să vedem mai degrabă setea

primitivului pentru «ontic», voinţa sa de a fi cum sunt fiinţele arhetipale ale căror gesturi el le

reproduce fără încetare?”

Toate aceste eforturi presupun o lungă trenă de nelinişti, suferinţe, dureri, renunţări,

abandonuri şi reluări, dar sunt motivate şi de nevoia de a realiza o mai profundă capacitate de

comunicare cu alte forme ale materiei. Preocupat fiind de astfel de lucruri, ca şi de obsesia

ciclului acţiune-reacţiune imediată, omul acordă puţină atenţiei momentelor importante din

propria evoluţie şi lasă înţelegerea să fie copleşită de pre-judecăţi. Aceste acţiuni, ce s-au

înglobat astăzi atât de organic în existenţa noastră, încât s-au transformat în reflexe sociale, au

modificat radical modul de înţelegere.

Infinitul este doar labirintul absolut Desigur, infinitul este un labirint absolut, fiindcă este incapabil să fiinţeze.

Dincolo de comunicarea prin sisteme şi coduri de semne, care este specifică rasei umane,

transmitem generaţiilor viitoare informaţiile esenţiale, ce se ivesc în existenţa speciei, şi prin alte

mijloace, inefabile. Şi nu doar informaţiile esenţiale de ordin fiziologic, ci şi acele informaţii

sociale fundamentale, ce pot modifica atitudinea viitoare faţă de realitate; ele sunt fixate,

codificate şi transmise, iar generaţiile viitoare sunt organic pregătite pentru naşterea unor noi

forme ale materiei, dar şi pentru a da naştere unor noi realităţi. Toate aceste informaţii sunt

desprinse din masa infinitului, iar selecţia lor este făcută de tendinţele oportuniste ale fiecărei

Forme Materiale. Aceste căi de comunicare nu-şi găsesc, sau nu şi-au găsit încă, corespondent în

limbajele codificate ale omului, iată de ce, ele sunt asimilate asemenea mineralelor din fluxul

sanguin, total independent de aportul raţiunii. Generaţiile ce urmează apariţiei unei informaţii

viitoare, o primesc prin sistemul genetic şi nu simt nevoia s-o definească, ea apare ca o atitudine



firească în raport cu realitatea modificată; netezind calea spre lărgirea orizontului Devenirii. Cu

fiecare nouă etapă asimilată atât viteza cât şi sensul Devenirii se Dezmărginesc.

O să numesc aici doar două dintre aceste momente ale istoriei recente: apariţia fotografiei

a schimbat în întregime sensul comunicării în artele plastice, ceea ce a scos la lumină alte

articulaţii ale limbajului iconic şi a atras o revoluţie profundă în toate genurile de comunicare

culturală, cu consecinţe importante asupra modului de înţelegere esenţială a cosmosului;

Apariţia sunetului reprodus şi amplificat electronic a propus sonorităţi de neimaginat

înainte dar şi posibilitatea unor înşelăciuni ordinare.

Ca şi multe dintre alte momente care au modificat esenţial sensul Devenirii, în ceea ce

priveşte umanitatea, şi acestea două au trecut aproape neobservate. Efectele lor s-au prăvălit

peste existenţă şi au ascuns cu totul momentele iniţiale, doar consecinţele resimţite din ce în ce

mai puternic, ne determină să ne punem întrebări. Aparenţele înneacă substanţa adevărată şi ne

determină să căutăm răspunsuri acolo unde ele nu pot fi. Astfel tindem să complicăm fapte

simple şi să nu vedem efectele fireşti, normale.

Iată ce ne poate împiedica, de exemplu, să realizăm că: ambele momente au contribuit

decisiv la la configurarea unui nou proletariat: operatorul de informaţii, ceea ce este atât de

firesc, încât nu realizăm efectele devastatoare pe care această categorie le are asupra existenţei

societăţii de azi. S-a născut, astfel o nouă catgorie socială, care începe - aidoma, sclavilor,

ţăranilor, muncitorilor etc., în lungul istorie - să-şi impună drepturile de breaslă, de tagmă, de

categorie socială.Momentul istoric actual este dominat de activitatea acestuia şi modelul propus a devenit

un soi de religie ale cărei reguli sunt urmate cu multă fidelitate, fără să se facă o analiză a

acestora. Nu discutăm dacă acest model este bun sau rău, nu discutăm nici dacă este productiv

sau nu, singurul lucru care ar putea să intereseze: cantitatea de prejudecăţi pe care o naşte şi o

întreţine.

Fiecare dintre momentele istorice generate de conturarea unei conştiinţe de clasă , au dat

naştere unei trene de evenimente cu influenţe directe asupra atitudinii sociale dar mai ales asupra

celei economice, pentru că au fost generate importante plexuri născătoare de stimuli care au

irigat anumite zone ale unei comunităţi. Rînd pe rînd zonle acestea au intrat în atenţia societăţii

impunîndu-şi propriile fantezii creatoare dar mai ales aducătoare de profit.

Dar, în acelaşi timp, momentul fiecărei noi descoperiri ne ascunde, în mare măsură,

evoluţia viitoare a acesteia care, de cele mai multe ori, este extrem de surprinzătoare, având



efecte spectaculoase asupra Devenirii. Devenirea se manifestă asemeni unui labirint pe care

trebuie să-l străbaţi fără să ai cea mai mică indicaţie despre soluţia drumului şi, cu toate acestea,

după un timp, începi să elaborezi formule imaginare prin care să presupui calea. Fiecare formulă

imaginată te face să simţi nevoia unui cod elaborat prin care să separi soluţiile posibile.

Şi toate acestea au început, odata, de mult, tare de mult, printr-un gest, ce a fost

considerat atât de mărut, încât s-a pierdut cu totul în negura istoriei : naşterea semnului.

Am învăţat la istorie că, pentru om, ca specie, esenţiale au fost : descoperirea focului,

descoperirea roţii, poziţia erectă, alimentele gătite, şi mai ştiu eu ce alte descoperiri de acest gen.

Se nasc teorii puternic argumentate despre fiecare dintre acţiunile ce par să fi contribuit

fundamental la schimbarea statutului rasei umane, în evoluţia sa ca formă a materiei vii, dar

nimeni nu mai acordă acum importanţă naşterii semnului.

Fiecare domeniu al formării umane a cunoscut revoluţia sa, se pare că a venit timpul ca şi

ştiinţa înţelepciunii să treacă printr-o prefacere revoluţionară, pentru că ei îi revine sarcina de a

imagina sisteme, de a defini, redefini, de a armoniza categorii etc..

Personal m-am hotărât să acord o altă importanţă momentului de naştere a semnului, care

poate arunca o oarecare altă lumină asupra modului în care societatea omenească a evoluat.

Să nu îţelegeţi nicidecum că mă voi strădui să fac o demnostraţie partizană şi

convingătoare. Nu, de fel. Mă voi strădui, doar, să descriu – atât cât mă duc pe mine puterile –

structura în care naşterea semnului îşi are locul său.

Personal nu cred de fel, că trebuie să vă conving de ceva. Nu mă interesează nici de cumacest lucru. Eu doar încerc să descriu o Realitate aşa cum mi se arată ea mie. Asta însemană,

că – obligatoriu - şi ceilalţi au o viziune în relaţia lor directă cu Realitatea care-i conţine şi pe

care o conţin. Ne aflăm în faţa unei relaţii matriciale care acţionează relativ şi reciproc ; la

rândul său Realitatea fiind o matrice. Fiecare element al acestor matrici producând acţiunile sale

unice, cu scopul lor precis în porocesul Devenirii.

Restul este o problemă de atitudine.

Despre trectul prezent, cu dragoste.

Dacă ne uităm cu atenţie la etapele istorice parcurse – fiecare dintre ele desenând nişte

frontiere – vom putea observa că problema esenţială constă în desluşirea unor nuanţe noi ale

schimbului de informaţii dintre diversele forme ale materiei. De fiecare dată cînd a fost asimilat

un moment nou, ce a participat cu un strop esenţial de lumină, fluidul de comunicare a cunoscut



o schimbare, şi-a deplasat accentul, urmând o traiectorie cumulativă. Dacă nimic nou nu s-a

petrecut, sensul a fost schimbat din nou, mereu urmărindu-se asimilarea unei părţi a noului ce

trebuia să îmbogăţească “limbajul” sistemului. Putem afirma că pînă acum omenirea a învăţat

semnele sistemului rînd pe rînd şi că a sosit momentul să treacă la o etapă nouă: să alcătuiască

părţi de sistem. Nu spun părţi de vorbire (cu toate că tot despre un fel de gramatică ar fi vorba !),

pentru că avem de a face cu diverse alte sisteme de comunicare, fiecare cu importanţa sa în ceea

ce înseamnă Devenirea cosmică. La urma urmei totul se reduce la această Devenire. Universul –

în esenţa lipsei sale de scop – se împlineşte pe sine, se defineşte cu minuţie şi tenacitate. Toate

elementele sale sunt angrenate într-o interacţiune eficientă care prefigurează o realitate după alta.

Noţiunea de comunicare trebuie repusă în discuţie şi mai trebuie parcurs drumul înapoi

spre naşterea fiecărui semn.

O!, nu vă fie frică, nu o să am deloc obraznicia să pretind că eu aş fi acela care a izbutit să

desluşească tainele. Cred doar că este important ca cineva să deschidă balul, cineva trebuie să

pună în circulaţie îndoielile, credinţa, patima.

Vechile texte budhiste ne-au lăsat un număr de norme care ar avea menirea să ne facă

gîndirea mai limpede dacă am avea tăria să le respectăm : “Nu acorda credit tradiţiilor, chiar

dacă sunt respectate de multe generaţii şi în multe locuri; nu crede într-un lucru pentru că mulţi

vorbesc de el; nu acorda credit înţelepţilor din vremurile trecute; nu crede în ceea ce ţi-ai

imaginat, închipuindu-ţi că ţi-a fost inspirat de o divinitate. Să nu dai crezare la nimic din ce

spun maeştrii sau preoţii tăi, bazîndu-te doar pe autoritatea lor. După ce verifici, crede doar înceea ce tu însuţi ai experimentat şi recunoscut ca fiind înţelept, în ceea ce va fi conform cu

binele tău şi al celorlalţi.” (Kalama Sutta)

Cu cît societatea devine mai complex organizată, mai capabilă să ferească destinele

individuale de impactul cu partea neagră, surprinzătoare, crudă a existenţei cosmice, cu atît

traseul individului este mai pre-desenat şi mai închis între limitele unor reguli impuse

administrativ, şi greu de înlăturat.

Societatea contemporană a ajuns să se zbată între, nevoia individului de a-şi determina

singur destinul şi forţa societăţii de a-şi impune obiectivele, ceea ce reclamă redefinirea continuă

a unor categorii ca : libertate, necesitate, aspiraţie, liber-arbitru, conştiinţă, demnitate, mândrie,

morală etc. .

Pîrghiile economice şi sociale, din ce în ce mai sofisticate şi mai inflexibile ajung să

deţină – într-un mod administrativ fireşte, dar aceptat datorită stabilităţii majorităţii comunitare –



controlul asupra traseului pe care şi-l doreşte o existenţă anume, un anume destin individual. Este

nevoie de creativitate, tenacitae, clar-viziune şi motivaţie deosebit de puternice, pentru a putea

învinge mecanismul administrativ, creat pentru stabilitatea unei majorităţi, din ce în ce mai

solidare, şi care are nevoie de repere administrative foarte clare, chiar dacă sunt ambiguui moral,

repere care să-i jaloneze existenţa.

Majoritatea comunitară tinde să preia astăzi funcţiile despotului arhaic, impunând

categoric, norme administrative şi nu valori morale, iar relaţia dintre individ şi comunitate se

organizează după modelul sugerat de Roland Barthes : „ Despotul şi supusul sunt legaţi unul de

celălalt, trăiesc unul prin celălalt, îşi dobândesc fiinţa din poziţia lor în raport cu celălalt.”

Majoritatea comunitară nu mai aspiră la modelul spiritual, la valoarea morală

fundamentală ca o condiţie de neconceput a existenţei, ci la modelul administrativ creat pentru

stabilitate. Cu cât o comunitate este mai abil organizată, din punct de vedere administrativ, cu

atât coerenţa sistemului va aplatiza sistemul de valori morale. Norma înlocuieşte valoarea şi

devine calitatea unui destin fără asumare. Nu mai este nevoie să-ţi asumi tu responsabilităţi,

pentru acte pe care alţii le-au verificat şi le-au normat. Norma mai are o calitate importantă : este

vizibilă, este uşor de definit ; spre deosebire de valoare, ce trebuie câştigată, ce trebuie modelată

dintr-o masa amorfă, abstractă. Valoarea presupune merit, pe când norma presupune disciplină

Sistemul de norme administrative este foarte perisabil, în raport cu Realitatea şi foarte

sensibil la tendinţele imediatului colectiv subiectiv. Sistemul de valori morale se dovedeşte a fi

cu mult mai temeinic în susţinerea relaţiei individ-materie, ajungând până la straturile deosebitde profunde ale acestei relaţii, acolo unde se păstrează zestrea informaţională fundamentală. Nu

trebuie să ne imaginăm că valorile morale sunt reclamate şi impuse de realităţi ale mecanismului

comunitar, că sunt specifice doar omului. Ele sunt expresie a relaţiei dintre Realitate şi strucutra

matricială de elemente materiale compuse, impuse nemijlocit de legitatea iradiată din procesul de

Dezmărginire a Universului, cu scopul precis de a păstra unicitatea fiecărui element din

compoziţia unei Realităţi, dar şi de a asigura evoluţia acestora spre forme din ce în ce mai

performante.

Dacă viaţa unui individ dintr-un stup de albine este hotărîtă de feromonul mătcii, în

societatea contemporană standing-ul şi impozitul pe venitul global fac acest lucru. Teoretic

creăm tot mai multe legi menite – teoretic - să ne protejeze libertatea, dar practic mecanismul de

înglobare socială devine din ce în ce mai necruţător, ceea ce cultivă gregaritatea tot mai extinsă

şi creează o presiune din ce în ce mai evidentă şi agresivă aspura spiritelor libere, creative.



Mecanismul de exploatare a spiritului creativ devine din ce în ce mai sofisticat şi mai riguros,

guvernat fiind de o sumă de reguli tot mai stricte, reguli ce au la bază filosofia eficienţei

imediate, în dauna normei morale.

Dacă, în Evul Mediu de exemplu, diferenţa dintre calitatea destinului, între un senior şi

iobagul său era copleşitoare, am putea spune monstruoasă ; astăzi aceste extreme au devenit

teribil de accesibile, pe parcursul unei singure existenţe. Un om poate să treacă prin ambele

categorii, sau dintr-o categorie în alta, totul depinzând de ştiinţa acestuia de a se raporta la

normele socio-economice de care vorbeam mai sus, şi de a valorifica sensurile acestora.

În tot acest peisaj, valorile şi normele morale capătă alte nuanţe, se definesc după alte

sisteme de apreciere, de cele mai multe ori deformându-şi conţinutul, în strânsă legătură cu

tendinţele impuse de o majoritate socială bine organizată administrativ. Asistăm, tot mai

neputincioşi, la un proces de depreciere a normelor morale, de modificare accentuată a acestora.

Putem vorbi despre faptul că sistemul de valori şi norme administrative se impune asupra

sistemului de valori şi norme morale, configurând un alt tip de conduită socială. Modul în care

conştiinţa colectivă este din ce în ce mai concentrată asupra accelerării ritmului de creştere a

coeziunii dintre indivizii planetei, de aplatizare a piramidei sociale ; truda asiduă pentru a pune la

punct sisteme politice, care să asigure fiecăruia rangul de cetăţean al unei comunităţi unice, nu

este pur şi simplu orgoliul sau ambiţia unor personaje publice în căutarea originalului.

Comunitatea umană este împinsă către configurarea „ statului planetar”, care să asimileze toate

celalte comunităţi, dar, pentru ca acest lucru să fie realizabil, trebuiesc, mai întâi, puse înfuncţiune acele mecanisme comunitare care să depăşească în importanţă diversele valori ale

comunităţilor existente în prezent. Conflictul dintre diversele “fiinţe comunitare„ nu pleacă de la

faptul că valorile lor specifice ar fi neapărat în conflict, ci de la spaima că vor dispărea după ce

au realizat coeziunea respectivei comunităţi din timpuri străvechi. Faptul acesta dovedeşte, că,

dincolo de existenţa lor în sistemele de semne comunitare, valorile fundamentale ale unui grup

social se transmit genetic, iar modificarea are nevoie de contribuţia mai multor generaţii. Dacă au

îndeplinit funcţii esenţiale, valorile de care vorbeam mai sus sunt deosebit de greu de înlăturat,

pentru că instinctul de conservare al speciei va întrâzia cât mai mult respectivele modificări. Din

nefericire – sau din fericire, poate ! – apar risurile pierderii de identităţi, de specific, de unicităţi.

Omirea tinde să devină cosangvină în toate straturile expresiei ei.

Realizarea unei stări cît mai armonioase pe întregul pămînt, conservarea resurselor,

asigurarea unui echilibru al regnului biologic, oprirea procesului de degradarea a mediului, toate



acestea sunt etapele preparatorii pentru un proces spectaculos, impus de condiţiile unei realităţi

ce se defineşte tot mai pregnant, dar al cărui scop nu este, nici pe departe, fericirea speciei

umane, ci atingerea unui alt nivel al organizării materiei. Poate chiar unul care să ducă la

dispariţia formei numită om.

Dispariţia unor specii, de-a lungul istoriei devenirii biologice, sunt considerate catastrofe,

sau sunt puse pe seama unor catastrofe, dar se vorbeşte foarte puţin despre faptul că acestea şi-ar

fi îndeplinit o funcţia evolutivă, au ajuns la o formă de echilibru cu Realitatea şi au devenit

inutile. Privind înapoi, o perioadă de câţiva zeci de ani - cât este necesar sa dispară o formă a

materiei - este privită ca o catastrofă ; trăită : este doar o funcţie consumată, iar actanţii săi

forme devenite inutile.

Omul, ca specie, mai păstrează o mare doză de aroganţă în autodefinirea destinului său.

Dar, în mecanica universală, funcţia omului este doar una dintre formele necesare pentru

perfecţionarea Devenirii materiei. Aşadar, omul ca formă a materiei, este strâns înglobat în

mecanismul Devenirii, el este dependent de toate celelate forme, este într-o strânsă interacţiune.

Catastrofa este miezul unui scenariu spectaculos şi justificant, pe când inutilitatea

alimentează sentimentul zădărniciei, doar că în univers, zădărnicia nu există. Tot ceea ce devine

zadarnic dispare, sau se conservă, pentru a face loc formelor productive.

Dacă ţinem cont de faptul că omul este una dintre formele materiei vii – să spunem, una

dintre cel mai bine organizate forme ale acestei materiei -, atunci tendinţele manifestate presupun

apropierea unui moment important în destinul acestei forme a materiei. Moment pe care nu-l putem defini, dar care presupune o transformare. Nu neapărat şi o dispariţie.

Aşa cum spuneam la începutul acestei lucrări, inteligenţa artificială, ADN-ul şi clona sunt

trei piloni, ce vor contribui spectaculos la modificarea sensului formei materiei denumită : om.

Oricum, în procesul acesta al Devenirii, omenirea va rămîne acelaşi ghem de tendinţe

contrarii, ce se vor înfrunta permanent, mânate fiecare de scopuri şi limite cunoscute sau

nebănuite. Viteza cu care se vor modifica valorile morale va creşte ; echilibrul dintre

administrativ şi spiritual va fi din ce în ce mai tensionat; se vor impune alte categorii, născute din

acţiunile indiferente şi implacabile ale Realităţii, şi toate acestea vor menţine mecanismul

evoluţiei, care este guvernat de tendinţa fundamentală a materiei : Expansiunea Universală. Şi

toate acestea se vor datora, în bună măsură, faptului că un nivel de inteligenţă paralel

( inteligenţa artificială) va contribui la creşterea vitezei de apariţie a noilor categorii şi la

impunerea unui număr sporit de valori noi.



Se va duce o luptă foarte dură între sistemul de valori administrative şi sistemul de valori

morale, pentru că modificarea rapidă şi agresivă a Realităţii reclamă cu totul alte sisteme şi

mecanisme comunitare, dar şi dispariţia unora ce au fost la mare rang perioade lungi de vreme şi

pe care instinctul de conservare va încerca să le păstreze, chiar dacă funcţiile lor s-au epuizat.

Imaginaţi-vă prezenţa unui ins din epoca silexului într-un mall. Pentru el toate apariţiile,

atât cele obiectuale cât şi cele vii, vor avea cu totul alte semnificaţii decât cele reale. Pentru el

organizarea dintr-un mall se va dezvălui conformă cu sistemul său de valori, iar sistemul

relaţionar va fi un mister inaccesibil.

Omenirea face parte dintr-o lume materială în continuă Devenire, devenire ce depinde de

fiecare acţiune individuală, pentru că aceasta fixează, încetul cu încetul, modificările ce

transformă o Realitate în alta, printr-un proces care, atunci când a devenit sesizabil este

ireversibil : Nihil est sine ratione.

Devenirea nu înseamnă de loc un proces prietenos, ci este dintru început un război pentru

impunerea supremaţiei formei celei mai oportuniste, celei mai bine adaptate la noua Realitate.

Materia trebuie să-şi desăvârşească continuu procesul de expansiune, şi cea mai performantă

modalitate este pluralitatea formelor. Cu cât sunt mai multe forme, cu atât şansa de a fi găsită

calea optimă creşte. Masa, în sine, este finită, dar modalităţile de combinare ciclice sunt infinite.

Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă , este doar un fel de a spune, pentru

că fiecare transformare impune o nouă funcţie de oportunitate, şi mai sofisticată în procesul de

Expansiune al Materiei. Iar scopul Materiei este tocmai de a obţine astfel de funcţii, din ce în cemai speculative, mai creative în condiţiile noilor Realităţi, pe care să le poată pune în contact

spre a fi obţinute premise noi de manipulare a substanţei universale.

Pe cai, pe cai ! E cale lungă

Realităţile timpului nostru generează semne evidente, care ne arată că omenirea pare să

rafineze tot mai mult spiritul de Expansiune, spirit care a împins rasa umană spre cucerirea,

încetul cu încetul, a planetei dar şi a multor, foarte multor teritorii ale căror funcţii sunt greu de

definit într-o primă fază. Ele încep să-şi arate utilitatea abia când pot combina rezultate şi obţine

mijloace care măresc abilitatea în procesul de prelucrare a unei Realităţi. De data aceasta nu mai

este vorba de o Expansiune geografică, cu toate că vor urma şi alte etape ale acestei forme de

Expansiune, cum ar fi colonizarea spaţiului cosmic. Era de colonizare cosmică este doar o

previziune ce întreţine încă un spirit romantic, ficţional, dar care se va supune, la rându-i, unor



reguli dure impuse de realităţile ce se vor devoala rând pe rând. Pentru a se ajunge la o astfel de

poziţie, omul mai trebuie încă să cucerească, să „ colonizeze “ alte domenii ale cunoaşterii.

Încetul cu încetul, dimensiunile unor funcţii clar definite, prin care umanitatea pătrunde

tot mai adânc în teritorii ale Inefabilului, vor diversifica şi vor întrupa alte forme ale cunoaşterii.

Există multe alte forme ale cunoaşterii, imperceptibile încă pentru simţurile şi gândirea

omenească.

Putem vorbi despre faptul că începem să întrezărim o definiţie mai consistentă a stării de

ubicuitate, care să extragă această funcţie din zona misticismului religios şi s-o aducă spre aceea

a funcţiilor energiei ; iar Teoria Relativităţii este desigur un prim pas, care, ca şi invenţiile

ordinare din trecut, are nevoie de un timp mai îndelungat pentru a fi asimilată.

Universul are şi nu are început şi sfârşit ; este, în acelaşi timp, prezent şi absent; finit şi

infinit etc. Aceste perechi de antinomii dovedesc faptul că Universul, lipsit de dimensiuni, poate

conţine orice dimensiune neconceptualizată. Odată ce o dimensiune poate fi definită, va începe

să opereze cu forme conceptualizate ce delimitează un moment al relativităţii şi devine

aparţinătoare a unui Cosmos. Sensurile Realităţii sunt dictate nu doar de conjunctura ce se

defineşte în momentul prezent, ci şi de o sumă din tendinţele cumulate în întreg timpul trecut.

Actul de voinţă – pe care îl putem defini şi ca fiind o calitate a unei acţiuni în desfăşurare,

acţiune determinată, care nu mai poate fi oprită -, ce se finalizează într-o acţiune în desfăşurare,

reprezintă suma tuturor acestor tendinţe ce au nevoie de un timp al lor pentru a se împlini şi al

cărui scop este transformarea unei Realităţi vechi într-o Realitate nouă, cu calităţi modificate.Aceste calităţi împing limitele Universului, modificându-i dimensiunile, dar şi substanţa.

Iată de ce, fiecare moment al Universului presupune o nouă clipă de Expansiune ce se petrece

atât în sensul viitorului, cât şi în sensul trecutului, ceea ce pare să facă posibilă tocmai starea de

ubicuitate de care vorbeam.

Omul nu poate să facă excepţie, şi trebuie, el însuşi, să-şi asume spiritul Expansiunii. Şi

nu numai Expansiunea ce conduce la cunoaşterea fizică, ci, mai ales, Expansiunea în formele

energeiei, în straturile Inefabilului, ale virtualului, acolo unde se poate redefini continuu şi

fundamental Haosul, cel din care se nasc noile limite ale Universului material.

Dacă în secolele al XVI-lea sau al XVII-lea miza era dată de noile teritorii ale Terrei, iar

secolul al XIX-lea definea explozii spectaculoase în domeniile ştiinţelor, stabilea sisteme de

limbaj specific şi prevedea schimbări de mentalitate revoluţionare, în zilele noastre chemarea

cosmosului atrage aventurierii, şi nu putem vorbi doar cosmosului perceput geografic.



Devine din ce în ce mai evident faptul că oamenii sunt împinşi de Realitatea prezentă să-

şi făurească un destin cosmic, nu doar ca trăitori pe una dintre planete, ci şi ca făuritori ai unei

Expansiuni a rasei umane în spiritul ei. Nu trebuie de loc să vă gîndiţi numai la o Expansiune

fizică, în care omeni călare pe neobosite nave interplanetare se deplasează dintr-un loc într-altul.

Gîndiţi-vă la manifestarea din ce în ce mai evidentă a tendinţelor de pătrunde în teritoriile

energiei. Este posibil, sau nu, ca destinul societăţii omeneşti de pe planeta Pământ să aibă,

cândva, un sfârşit, dar evoluţia Formei Materiale om este destinată să-şi continuie funcţiile –

poate doar sub forma unor informaţii funndamentale stocate într-un ADN oarecare - contribuind

la crearea de sisteme ale cunoaşterii.

Altă dată ţinutul de necontestat al vrăjitoriei şi practicilor oculte, manipularea calităţilor

energetice naşte practici tot mai studiate şi mai controlabile. Omul îşi îndreaptă atenţia spre

teritoriile energetice, pe care simte nevoia să şi le anexeze, la fel cum a făcut şi cu teritoriile

masei.

Se vorbeşte încă cu destul de multă pudoare despre acest destin; poate că ne este încă

frică să pronunţăm cuvinte ce par a fi nesăbuinţe, ambiţii deşarte a unor fiinţe cu puteri „atât de

fragile” în comparaţie cu imensitatea Universului. De fapt ceea ce ne sperie sunt limitele noastre

ca individ, sau ca specie, şi acest lucru ne împidică să realizam faptul că fiecare Formă Materială

este egalul cosmosului, toată mecanica universală stând la baza fiinţări noastre. În Univers nu

există ierarhie bazată pe sistemul nostru de măsurători, este posibil să nu existe ierarhie de fel,

pentru că, într-un organism care funcţionează, toate componentele sunt pe acelaşi plan deimportanţă. Mă întreb cum ar arăta un clasament al organelor ce compun propriul nostru corp,

cum am hotărî care este mai important şi care funcţionează într-un plan secund, sau terţ.

Dar acum trebuie să parcurgem un nou traseu al Expansiunii, trebuie să cucerim etapă cu

etapă, semn cu semn, teritoriile energiei, aşa cum am facut cu cele ale masei, doar că acum avem

în spate o experienţă, şi sisteme elaborate de semne cu care să întreţinem forme tot mai complexe

ale informării ; ce ne vor ajuta să ne cumpănim gesturile şi să elaborăm o strucutră de mecanici

al căror viitor putem să-l întrevedem şi să-l planificăm pe durate din ce în ce mai lungi.

Putem afirma că în acest moment ne aflăm la pragul dintre instinct şi conştient . Dacă am

purtat atîta vreme în noi o sumă de informaţii, ce veneau din străfundurile existenţei materiei fără

să fim în stare să le definim, dar acţionînd după stimulii lor, devenim acum capabili să

conştientizăm caracterul informaţiilor şi putem întrezării scopul acestora.



Pe măsură ce fiecare informaţie primordială s-a definit conştient, iar acţiunile sale s-au

limpezit, Realitatea însăşi, prin nevoia sa de Dezmărginire, a reclamat impunerea spiritului de

creativitate. Cunoştinţele despre Univers acumulate, mecanicile ce stau la baza unor acţiuni,

sensurile logice previzibile, toate acestea eliberează creativitatea, o impun. O privire aruncată de-

a lungul istoriei ne arată că, fiecare epocă a acesteia a fost guvernată de un anume spirit. Dacă

pentru antici, natura, cu modelele sale, cu ştiinţa de a se dezvălui celui preocupat, cu pornirile

dominatoare, dar şi tolerante, impunea configurarea unor mentalităţi ; dacă a urmat spiritul

mistic, apoi cel mecanic, fiecare cu trena sa de tendinţe specifice, în zilele noastre, creativitatea

tinde să stabilească regulile. Sau, mai bine spus, omul începe să pătrundă misterul celei mai

tainice funcţii a materiei. Pentru că, creativitatea este funcţia cea dintâi, şi cea mai inefabilă, a

materiei. Dar, pentru ca noile funcţii ale creativităţii să devină funcţionale, ea, creativitatea,

trebuie redefinită şi acceptată dincoace de aura sa misterioasă şi spectaculoasă. Creativitatea se

redefineşte mereu ea însăşi, cu cât sunt îndepărtate mai multe straturi prin cunoaştere.

Naşterea : o nobilă binecuvântare

Împlinirea unei stări noi este un proces foarte lung şi lent, aproape insesizabil, noua

calitate ni se dezvăluie abia când şi-a împlinit procesul de făurire, abia atunci putem să-i dăm un

nume, putem s-o caracterizăm ca fiind. Până atunci avem de a face cu un traseu al creaţiei ce

tinde spre un scop, pe care încă nu-l poate defini concret, şi care va să fie cândva conţinutul

devenirii. Odată împlinit actul creaţiei, el devine activ în acţiunea de conştientizare a modului încare este modificată Realitatea, spre dezmărginirea acesteia. Faptul că, în timpul procesului de

creaţie nu putem defini cu claritate scopul acestuia (De multe ori nici nu-l putem bănui, cu

adevărat.) constituie dovada că Dezmărginirea nu se face după un proiect, ci în lipsa totală a unui

proiect ; ea presupune o serie de explozii de forme create cu scopul de a întrupa o multitudine de

Realităţi de graniţă, care Realităţi sunt dominate de spiritul creativităţii, ca mijloc de impunere a

unor forme adaptate pentru definirea altor Realităţi modificate ce vor deveni, la rândul lor, pentru

un anume timp, de graniţă. Existenţa unui proiect ar însemna limite precise, condiţii apriorice

presupuse şi mecanisme dedicate, fapt ce ar conduce la eliminarea Dezmărginirii însăşi.

Creaţia tinde să obţină o nouă Realitate care să dea naştere altui proces de creaţie pentru

împlinirea altor forme. Şi totul se repetă la nesfârşit reluându-se, asemeni unei şenile ce foloseşte

mereu aceleaşi elemente pentru a parcurge distanţele.



În acest proces, creaţia naşte mereu forme perisabile, muritoare, care dispar odată cu

Realitatea ce le-a impus. Ele se descompun, eliberând particulele primordiale ce vor intra în noi

combinaţii, tinzând în permanenţă spre înlocirea Lipsei Universale, ele însele fiinţând într-o

totală lipsă de echilibru. Iată de ce nu putem vorbi despre Expansiune ca despre un proces ce se

petrece doar geografic. Fiecare Realitate definită neagă în bună măsură o altă Realitate şi doreşte

să impună propriul său spirit de expansiune, cu formele sale, cu tehnicile sale, cu scopurile sale,

clar exprimate sau nu.

Putem afirma, că Devenirea este motorul creativităţii, dovedeind a fi procesul

fundamental căruia i se supune Materia pentru a Dezmărgini Universul.

Creativitatea nu este o invenţie a omului, şi nu se rezumă doar la sistemele de semne ce

pot crea coduri, ci este un proces esenţial al tuturor Realităţilor ce sunt şi se vor naşte. Iată de ce,

de cele mai multe ori, spiritul creativ trebuie căutat dincolo de aparenţa materială, dincolo de

mecanica faptului curent, ce se întâmplă sub ochii noştrii.

Inefabilă fiind, creativitatea se supune unor reguli foarte greu de definit. Aceasta este

calitatea dar şi dezastrul creativităţii ; nefiind purtătoare de semne, ci creatoare de semne, ea nu

poate fi percepută fizic, nu poate fi recunoscută după modele. Cu cât actul de creaţie este mai

profund, cu atât recunoaşterea sistemului nou creat are nevoie de un timp mai lung pentru a

deveni perceptibil şi asimilabil.

De ce poate pătrunde un om atît de adînc în înţelesul unor semne?; cum se produce

această înţelegere ?Pentru că nu este vorba doar de nivelul de înţelepciune, ci mai ales de intensitatea

cunoaşterii, capabilă să producă revelaţii despre structura unei Realităţi iar aceste revelaţii

luminează un fragment de parcurs, care rămăsese ascuns până la acel moment, dar şi care va

rămâne ascus încă o vreme pentru ceilalţi. Foarte mult timp s-a crezut (poate nedrept de mult

timp!) că misterul unei creaţii ţine de elemente esoterice datorate ba unei divinităţi, ba unei

organizaţii, secte, clan, religii etc. Istoria ne demonstrează că toate acestea sunt doar încercări ale

imitatorilor de a păstra un secret dobîndit cumva şi că, de fapt, actul creator adevărat se datorează

impunerii într-o anume Realitate a unui nou factor – provenit dintr-un anume nivel al Inefabilului

- care schimbă accentele cunoaşterii şi deschide un orizont ascuns pînă ieri.

Ruptura pe care acest factor îl produce face ca structura să se prăbuşească, să devină

instabilă şi să se mişte cu rapiditate, să se remodeleze, pentru a atinge punctul de echilibru

necesar unei noi origini. În Devenirea universală, fiecare element al Materiei presupune



creativitate şi acest fapt se datorează tendinţei continui spre o stare de dezechilibru, ce face ca

momentul de armonie, de înlăturare a Lipsei să fie negat chiar de însăşi procesul în sine.

În acelaşi timp, sub acţiunea spiritului creativ, sunt preparate Formele Materiale din ce în

ce mai perfecţionate, şi mai prefecţionabile, menite să întreţină actul creaţiei.

Nu o divinitate este Creatorul, ci, pur şi simplu Creaţia este Creatorul, în felul acesta

ajungându-se la temelia Relativităţii.

Fizica quantică a definit că : universul, în stadiul său microscopic, funcţionează după

principiul complementarităţii la nivelul graniţei dintre cele două stări: energie şi masă.

Acolo unde energia şi masa nu s-au definit ca şi stare, la nivelul acela, categorii

antagonice, ce se exclud, devin complementare. „ Prin complementaritate, Bhor desemnează

situaţia paradoxală a noţiunilor clasice, care, atunci când sunt aplicate în domeniul atomic, se

exclud şi în acelaşi timp se completează. Dacă vrem să aflăm natura luminii sau a materiei,

suntem puşi în faţa unei alternative insolubile. Pentru lumină, trebuie să recurgem când la

teoria electromagnetică, care este o interpretare ondulatorie, când la teoria fotonilor, care este

o concepţie corpusculară . “

Fiecare etapă a Devenirii presupune un proces de perfecţionare a elementelor sale

creatoare, menite să modifice revoluţionar Realitatea prezentă şi s-o transforme, asimilând-o,

înglobând-o într-o nouă Realitate. După acest principiu, la nivelul macrocospic unda şi corpul se

definiesc şi se exclud în noile forme ale cunoaşterii, pentru că nu mai sunt principii

fundamentale, ci structuri funcţionale. „Conceptele obişnuite sunt « idealizări», mai mult saumai puţin adecvate experienţei, reprezentând aspecte unilaterale ale realităţii.“ Elementele unei

etape se pregătesc continuu pentru dispariţie, pentru moarte, cu presentimentul că se vor

recunoaşte într-o altă Realitate nou născută. „În fiecare clipă totul este reluat de la început.

Trecutul nu este decât prefigurarea viitorului. Nici un eveniment nu este ireversibil şi nici o

transformare nu este definitivă. Într-un anumit sens, se poate spune că nimic nou nu se întâmplă

în lume, căci totul nu este decât repetare a aceloraşi arhetipuri primordiale; această repetare,

actualizând momentul mitic în care a fost revelat gestul arhetipal, menţine fără încetare lumea

în clipa aurorală a începuturilor. ”

Şi totuşi, există posibilitatea ca unda şi corpul să se supună principiului

complementarităţii şi la nivel macroscopic, dar limitele cunoaşterii noastre de astăzi să nu-i

sesizeze mecanica. Procesului de cunoaştere nu se pot supune decât formele şi procesele ce s-au

definit şi şi-au împlinit un destin. Cu alte cuvinte nu putem cunoaşte decât realitatea trecută,



consumată. Realitatea în devenire este însoţită de o zonă misterioasă ale cărei finalizării sunt

doar probabile şi se supun legilor statisticii.

„Situaţia poate fi caracterizată astfel :

Comportarea individuală este imprevizibilă sau previzibilă cu probabilitate ;

Comportarea colectivă este previzibilă.

Dacă ne întrebăm, pe baza analizei făcută probabilităţii, ce consecinţe experimentale decurg

dintr-o teorie probabilistă, ajungem la următoarele rezultate, stabilite la început :

Probabilitatea se referă la individ şi este subiectivă ;

Frecvenţa se referă la colectiv şi este obiectivă ; de unde rezultă că :

Probabilitatea nu poate fi direct verificată ;

Frecvenţa în colectiv este singura verificabilă ; iar în privinţa prevederii rezultă că:

Previziunile asupra comportării individuale sunt de probabilitate şi neverificabile ;

Previziunile asupra comportării în colectiv sunt statistice şi verificabile.“

Creatorul de sistem este, la rându-i, un instrument, el a fost preparat milioane de ani în

retortele misterioase ale Universului pentru a ajunge la momentul în care să dea un nou sens

comunicării. Creatorul de sistem nu este rezultatul unor acţiuni din viaţa prezentă, ci rezultatul

organizării Materiei pe parcursul evoluţiei sale în căutarea sa continuă de a împlini formula

optimă de modificare a Realităţii. Creatorul de sisteme este responsabil în întregime pentru

modificarea profundă a unei Realităţi. Scopul creării sale este acela de a face să explodeze o

Realitate într-o multitudine de forme, care, la rândul lor să devină Realităţi.În Dezmărginirea ei, Materia s-a organizat etapă cu etapă, pentru momentul apariţiei unui

anume creator de sisteme. Desigur, acest proces nu s-a făcut în baza unui proiect („ Proiectul

este o încercare de a ajunge la ceea ce voim. Căci întâi deliberăm dacă ţinta poate fi urmărită

sau nu; se apreciază apoi ceea ce este mai bine şi aceasta este decizia. Ca urmare, adoptăm şi

reglăm ceea ce deliberarea a judecat ce este mai bine, aceasta este intenţia fixată. După ce s-au

hotărât etapele vine preferinţa, adică alegerea. Într-adevăr, alegerea despre care este vorba

adoptă dintre două proiecte pe cel mai bun. Urmează apoi punerea în execuţie, impulsul iniţial

şi executarea. Astfel se realizează intenţia, care, începând din acest moment, încetează .”),

niciodată nu a fost presupus acest creator, nu s-a urmărit obţinerea unei anume forme

particulare, ci doar a unui instrument care să perfecţioneze procesul creativităţii şi să întreţină

activitatea scormonitoare de modificare a Realităţii. Existenţa, în Univers, a unui asemenea

proiect (obţinerea unui anume creator sau formă ) ar fi însemnat îngheţarea tuturor celorlalte



variabile ce conduc spre Dezmărginire. Întreg ciclu evolutiv al Materiei urmăreşte împlinirea

unei funcţii ce are nevoie de o anume etapă istorică, şi numai de aceea, pentru a deveni completă

şi operaţională. Iată de ce, Materia este capabilă să meşterească o eternitate pentru împlinirea

unei anume funcţii, pregătind cu migală organizarea etapei istorice capabilă să suporte acea

funcţie, căpătând astfel formă. Modul în care se exprimă, la nivel microscopic, relaţia energie-

masă oferă posibilitatea apariţiei şi exprimării tuturor Formelor Materiale, în toate variantele ce

există într-un colectiv, fiecare, la rândul său dând naştere unui nou colectiv, care se va putea

exprima sub toate formele născătoare la rândul lor. Această mecanică universală este datorată

tocmai lipsei totale a unui proiect, dar şi a dimensiunilor în care acesta s-ar putea exprima.

Pe parcursul apariţiei creatorului de sisteme există nemumărate alte forme, aflate în

diferite stadii de cuprindere a unei Realităţii. Aparent, foarte multe se vor pierde din cauza

faptului că nu se pot împlini toate condiţiile necesare pentru Devenire, se vor stinge în lupta

pentru atingerea ţelului conţinut, datorită faptului că structura nu a fost dotată cu forţa necesară,

de fapt ele contribuie substanţial la definirea acelei forme ce va atinge statutul de Creator.

Dacă privim lucrurile din acest punct de vedere vom putea afirma că, un Creator este

elementul primordial al Comunicării, iar la rîndul ei Comunicarea se dovedeşte a fi forma

superioară, inefabilă prin care Materia încearcă să-şi atingă scopul : Dezmărginirea.

Un lucru e sigur : o Forma Unică ar fi teribil de nesigură, iată de ce, Materia se

pulverizează într-o multitudine de forme compuse, care odată ce şi-au împlinit funcţia se reduc,

eliberând elementele primordiale ce vor fi gata să se recompună, nascând alte forme. La o priviresuperficială, un astfel de plan pare teribil de îngust şi neverosimil; acest lucru numai dacă îţi

imaginezi că elementele primodiale conţinute într-o formă vor tinde să se recompună într-una

asemănătoare. Doar că tendinţa de Dezmărginire a Universului impune mereu apariţia de Forme

Materiale noi, definite de funcţii necesare şi care conţin proiecte şi tendinţe noi. Se asigură astfel

mecanismul prin care undeva, cîndva se va întrupa întocmai acea formă de care Materia are

nevoie pentru a mai face un pas în procesul de Dezmărginre a Universului.

Ori, pentru a-şi asigura Dezmărginirea, Universul impune o Lipsă de proiect, ceea ce

dez-limitează pornirile Materiei de a naşte forme ; şi, mai ales, lipsa oricărei dimensiuni.

Universul este o structură complet lipsită de dimensiuni, deoarece existenţa lor ar

presupune ca acesta să funcţioneze pe principiille şi pe funcţiile fundamentale ale Formelor

Materiale, ceea ce ar produce o continuă limitare, o veşnică perisabilitate, ceea ce ar exclude

Dezmărginirea, care este condiţia fundamentală a existenţei universaale. Formele Materiale nu



sunt altceva decât mijloacele prin care Universul îşi asigură Expansiunea şi Dezmărginirea,

pentru aceasta ele trebuie să fie perisabile, pentru că noile generaţii să lărgească capacităţile de

diversificare a unicităţii. Fiecare element al unicităţii poartă cu sine o altă posibilitate de

întreţinere a Expansiunii şi a Dezmărginirii, care odată asimilată se dezice de Forma Materială

care a propus-o, aceasta putând astfel să elibereze principiile fundamentale, iar procesul să

cunoască un nou început.

Dimensiunea este un atribut al perisabilului, al limitatului, al cunoaşterii, funcţii specifice

pentru Formele Materiale compuse ce au o existenţă trecătoare.

Umanitate (o formă a Materiei) este o oglindă în care se reflectă – prin cunoaştere -

multitudinea de funcţii ale celorlalte Forme Materiale şi face posibilă creativitatea, (o funcţie a

Materiei), cea care asigură continuitatea eternă a ciclului naştere-moarte-re-naştere. Până în

zilele noastre, creativitatea supremă a fost considerată aceea a unui Mesia, acela care asigură

coerenţa ciclului, sub orice formă s-ar fi manifestat el. Doar Mesia era capabil să sublinieze

fragilitatea exprimării dimensiunilor în Univers, dar, în acelaşi timp, să ofere soluţii pentru ca

efectul acestora să poată fi evitat. Mesia deţine secretul primordial al lipsirii de dimensiuni, acest

secret oferă posibilitatea omului să se sustragă efectului devastator al limitei, prin accederea la

un teritoriu în care acestea (dimensiunile) lipsesc. El, poate fi un zeu, un vrăjitor, un vraci, un

şaman, sau o persoană aleasă, şi care deţine puterea de a oferi o soluţie. „ Mesia îşi asumă – într-

un registru superior, evident – rolul escatologic al Regelui-zeu sau al Regelui-reprezentant al

divinităţii pe Pământ şi a cărui principală misiune era de a regenera periodic Natura întreagă.Suferinţele sale amintesc de cele ale regelui, dar ca şi în vechile scenarii, victoria aparţinea

întotdeauna în cele din urmă Regelui. Singura diferenţă este că această victorie asupra forţelor

tenebrelor şi ale haosului nu se mai produce cu regularitate în fiecare an, ci este proiectată într-

un illo tempore viitor şi mesianic.”

El va săvârşi un act de supremă creaţie – uneori implicând şi supremul sacrificiu – pentru a

izbăvi destinul individual sau colectiv şi a menţine coerenţa Dezmărginirii.

Această funcţie – a salvării – este adânc imprimată în fiecare creator de sisteme

indiferent care este modul său de acţiune, iar efectul nu va fi resimţit doar de către forma

specializată numită om, ci de întreaga Realitate prezentă. Ea, Realitatea prezentă, se va

reorganiza în spiritul unui nou sistem, asigurându-şi asimilarea în Realitatea cea nouă ce se va

naşte, împlinind astfel un ciclu. „Totul avusese loc şi fusese revelat în acel moment, in illo



tempore: şi crearea lumii şi a omului şi stabilirea în situaţia prevăzută pentru el în cosmos până

în cele mai mici detalii (fiziologie, sociologie, cultură etc.).”

Este evident faptul că Materia nu conservă forme, ci funcţii. Se impune ca formele să fie

muritoare, pentru ca funcţiile să-şi asigure nemurirea. Viitorul va beneficia astfel mereu de

amintirea formelor dispărute şi la va putea reactiva oricând spre propria devenire.

Început şi sfârşit

În partea a doua a piesei Aşteptîndu-l pe Godot a lui Samuel Beckett, Vladimir exclamă:

“Călare pe mormânt, ce naştere grea!”

Afirmaţia aceasta simplă dă dimensiuni cosmice spiritului tragic al irlandezului: fătul

trece din uter, în mormîntul deschis, din întunericul cavităţii materne în întunericul pămîntului

devorator. Putem afirma, atunci, că femeia este o dublă matrice a morţii, deoarece fiecare nou

născut este un mort ce face saltul dintr-un neant în altul.

Fulguranta clipă de trecere din uter în mormânt cunstituie preţul ce trebuie plătit pentru a

accede la eternitate. Într-un cuvânt, s-ar părea că nu existenţa este datul Formei Materiale, ci

nemurirea. Viaţa este doar scurtul moment necesar pentru asimilarea unor noi funcţii necesare

Dezmărginirii.

Existenţa nu este decît o licărire menită să despartă cele două grote, să le facă şi maimisterioase, părând că, în sine, nu este cu nimic productivă. Drept pentru care Universul îşi

comprimă funcţiile atât de mult încât lasă în urma sa straturi nesfârşite de masă inertă, inactivă,

în schimb, distilează calităţi care vor transforma mereu Realitatea prezentă.

Dar, să-l lăsăm pe irlandez cu angoasele sale.

O celulă se divide, apoi cele două celule fiice se supun aceluiaşi proces, făcând materia să

expandeze, dându-i o formă anume, cu funcţii foarte precis determinate. Întregul mecanism de

dezvoltare se supune unei primordiale lipsă de reguli, ce obligă forma la un scop fundamental,

dar imposibil de conceptualizat. Dacă scopul ar putea fi definit cu claritate, dacă ar putea fi

cuprins într-o formulă anume, atunci nemurirea ar înnceta să existe, iar Universul şi-ar opri

Dezmărginirea.

Apoi, brusc, totul se destramă. Forma, care a fixat o sumă de funcţii, se va descompune

eliberând particulele primordiale, reducându-le la starea iniţială, la memoria iniţială, astfel



pregătindu-le pentru alte combinaţii ce vor sta la baza altor realităţi. “ După unele teorii care se

ocupă de soarta seminţelor-forţe proiectate în univers, acestea se înmagazinează într-un

receptacol ( a|laya), unde rămân în stare de energii latente care pentru a se manifesta, aşteaptă

apariţia unor condiţii prielnice, la fel cum boabele depozitate în podul casei aşteaptă să fie puse

în contact cu pământul umed pentru a încolţi.”

O nouă erezie încolţeşte: orice formă materială compusă – inclusiv Universul – este

limitată, dar nu mărginită, ci supusă unui proces continuu de Dezmărginire. Ea (forma

materială compusă) este alcătuită dintr-o structură de structuri din ce în ce mai simple

care tind către memoria fundamentală, nonconceptuală: cea a Haosului. Şi, cel puţin pentru

mine, dintr-o dată toate aporiile lui Zenon devin foarte limpezi: elementul al doilea din fiecare

aporie nu poate atinge un nou câmp din spaţiu, decât după ce acesta a fost dezmărginit de

primul element; Achile nu poate atinge broasca înceată, pentru că aceasta dezmărgineştecontinuu calea; săgeata nu poate atinge ţinta pentru că aceasta adaugă continuu un spaţiu

dezmărginit, la capatul celalalt al căii. „ Acum, când întreaga fizică, de la microfizică la

astrofizică, a devenit relativistă, ne sunt riguros interzise două concepţii tradiţionale. Prima

concepţie este aceea a separării evenimentelor în două clase, a celor «deja realizate» şi a celor

« încă nerealizate». Ea ne este interzisă de faptul că fiecare observator nu mai decupează

spaţiu-timpul relativist în două regiuni, aşa cum făcea altă dată, ci în trei regiuni: «trecutul»,

«viitorul», şi «domeniul inacesibil». Între două evenimente separate printr-un interval de gen

spaţial nu mai există o ordine de succesiune impusă, fapt ce ne interezice în mod riguros să socotim că «viitorul» n-ar fi încă realizat, în vreme ce «trecutul» ar fi deja realizat .”

În urma unui proces de dezintegrare rămân o sumă de amprente absorbite în Haos ce se

definesc ca funcţii n oi ale ale Universului, acestea se vor contribui la apariţia noilor calităţi în

formele viitoare, ele sunt mereu gata pentru a fi reactivate, atunci când condiţiile unei Realităţi o

cer. Acest proces este posibil tocmai datorită faptul că elementele primordiale ale Materiei se

întorc mereu la memoria fundamentală şi rămân capabile să participe la noi combinaţii.

“ Acest lucru fiind, se produce cestălalt ”- spune filosofia budistă şi tot ea conchide:

”Toate compusele sunt impermanente”.

Fără îndoială, orice formă din acest Univers are un început şi un sfârşit, în afară de

Materie în sine.

“Si bogăţii şi slavă cu totul sunt deşarte,

Nu merită ca omul de grijă să le poarte,



Dar adevăru-acesta cîţi pot să-l înţeleagă?

Mai bine-n desfătare goleşte cupa-ntreagă

Si-nveselit pe dată şi ameţit de vin,

Poeme vechi rosteşte cu sufletul preaplin.

Plimbă-te-n zorii zilei cu-al dimineţii astru,

Drept soţ să-ţi fie doar cîte un nor sihastru,

Cînd o să vină vremea să îţi închei sorocul,

Drept nou lăcaş în ceruri îţi va sorti norocul ,

Desprins de-ai lumii semeni, nevolnici trecători,

Te vei ‘ nălţa deasupra purtat de-un car de nori.”

Filosofia aceasta (exprimată aici de poetului daoist Lü Dongbin), care te îndeamnă să te

detaşezi cât mai mult de prezenţa ta între cele două limite lumeşti, a străbătut pămîntul de la est

la vest şi de-a lungul istoriei explodînd într-o puzderie de forme de la cele mai rafinate, la cele

mai revoluţionare ; pînă la cópii de periferie, cu atît mai patetice.

Filosofii şi artiştii, bancherii şi oamenii de ştiinţă, ideologii şi administratorii, ba, de ce

nu ?, dictatorii sau militarii şi-au împănat acţiunile şi sistemele concepute, cu gesturi reflex ce

veneau de la atitudinea pe care o aveau faţă de cele două momente primordiale ale existenţei.

Concepţia despre început şi sfîrşit ne marchează întreg traseul existenţei; băţoşi de suntem, sau

fatalişti -, întrebările despre cum venim şi cum părărsim lumea aceasta materială, atît de

fascinantă nu ne dau pace şi ne marhează, ne obligă mereu să căutăm un semn al împăcării pecare am dori s-o obţinem.

„Începând cu talpa însăşi a mulţimii omeneşti

Şi suind în susul scării pân’ la frunţile crăieşti,

De a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi,

Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi…

Unul e în toţi, tot astfel precum una e în toate,

De deasupra tuturora se ridică cine poate,

Pe când alţii stând în umbră şi cu inima smerită

Neştiuţi se pierd în taină ca şi spuma nezărită –

Ce să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?…

Ca şi vântu-n valuri trece peste traiul omenesc .” (sublinierile aparţin ediţiei)



Intreaga existenţă a materiei vii stă sub semnul Lipsei: ceva lipseşte continuu şi acel ceva

trebuie obţinut. Lupta pentru a înlocui Lipsa produce o amprentă, marchează o aminitire, iar dacă

aceasta (amprenta, amintirea) este importantă are posibilitatea să devină cândva o funcţie,

asigurându-ne revenirea în circuitul formelor.

Dacă există un început şi un sfîrşit este firesc să existe şi diferite poziţii faţă de aceste

momente extreme din existenţa a ceva, sau a cuiva ; trebuie să încercăm să explicăm cumva

aceste întîmplări ; suntem obsedaţi de întrebările ce ne leagă de aceste două necunoscute; trebuie

să descoperim ce-a fost înainte şi ce va fi după.

Sistemele filosofice sau ştiinţifice care au încercat să explice cum s-a născut Universul şi

ce va fi cu materia, după ce aceasta nu va mai fi ( dacă nu va mai fi) sunt atît de multe şi se

modifică atît de des, încît spaima şi nedumerirea continuă să rămînă, alimentînd gesturi dintre

cele mai spectaculoase. O întreagă literatură încearcă să ne convingă să acceptăm un sistem sau

altul, o părere sau alta . Unele propuneri stau sub semnul pur al fabulaţiei. altele folosesc

speculaţii ingenioase ce îmbină sisteme ştiinţifice cu trăiri subiective ; altele sunt rodiri ale unor

minţi muşcate de paranoia, dar, oricum ar fi, sunt dovezi palpabile ale faptului că omul nu se

poate resemna să joace rolul unui intermediar fără posibilitatea deciziei finale.

Hotărând că este cea mai perfecţionată formă a Materiei, omul îşi întăreşte, cu fiecare

nouă iluminare, convingerea că are un destin special în Univers, destin care îi dă dreptul să

participe la decizii, că nu poate fi doar o unealtă cu care cineva ( ?) ( despre care nu are

informaţii foarte precise) doreşte să îndeplinească ceva ( despre care nu ştie mare lucru).Inţelepţii, fie ei şamani din adîncurile taigalei siberiene, învăţători tibetani, călugări

retraşi în adăpostul misterios al mănăstirii, vrăjitori africani, alchimişti dornici de a supune masa

şi energia, poeţi, filosofi, savanţi etc. au încercat mereu să pună în mişcare mecanisme ideatice

capabile să explice cum a început Universul şi cum se va sfîrşi, dar mai ales ce se întîmplă cu

omul după ce moare.

Ce este minunat, pentru noi, cei care astăzi putem citi gîndurile născute din momentele

lungi de meditaţie, din chinurile de a alcătui un corpus cît mai perfect, minunat spuneam este

faptul că, încercînd să reuneşti informaţiile de pe o arie care să cuprindă cît mai multe puncte de

pe pămînt observi că există neputinţe comune, îndrăzneli comune şi, oricît de deosebite ar fi

mentalităţile, concluziile conduc către un fond comun de noţiuni ale momentului istoric.

“Cărţile eterne sunt, poate, aceleaşi cărţi pururi rescrise. Rescriem mereu cea ce au scris cei din

vechime şi nu mai este nevoie de nimic altceva.”



Limitele timpului istoric impun limitele gândirii sociale, chiar dacă atitudinea faţă de

realitatea istorică este alta. Conştiinţa faptului că aparţinem unei structuri incomensurabile, că

misterul cosmic trebuie trăit şi nu afirmat, a aşezat sistemele filosofice elaborate în puncte

diferite faţă de problematica fundamentală, şi dacă priveşti convergenţa acestor puncte, imaginea

obţinută îşi uşurează perceperea globală.

Fără să te vindece pe deplin, aceasta, imaginea convergentă, are darul să te facă să

sesizezi mecanismul devenirii.

“Pe o potecă lăturalnică, un înţelept îşi ducea liniştitul trai

Mâncând atât cât să vieţuiască numai.

Si oricât de sărac şi vrednic de milă părea,

El era fericit şi se stima.”

S-a afirmat multă vreme că această atitudine propusă de filosofia orientală defineşte o

extremă. O extremă acuzată de gîndirea occidentală, că propovădueşte inacţiunea, inactivitatea,

fatalismul pasiv, lucru deloc adevărat şi care a arătat doar că occidentalii nu pot pătrunde dincolo

de aparenţele culturii orientale. Incercarea înţeleptului oriental de a păstra trupului său condiţia

de vehicul al spiritului reflectă dorinţa aprigă de a armoniza cele două extreme ale existenţei:

Inceputul şi Sfîrşitul. Trecerea din uter în mormânt trebuie să lase un semn, semnul acesta fiind

esenţial pentru existenţa Universului.

Trupul reprezintă eternul Sfîrşit, pe cînd Spiritul este ilustraţia eternului Început, iar

conştiinţa-cunoaştere, care încearcă să găsească armonia celor două contrarii, va deveni unelement al Universului cu drept la eternitate.

Pe oriental îl preocupă în permanenţă calea, cu particularităţile şi singurătăţile sale, el

este convins că trebuie să se preocupe de perfecţionarea propriului destin astfel putînd să se

alăture Devenirii Universale, şlefuindu-i şi mai mult puritatea. Destin, care, odată creat, te face,

în funcţie de capacitatea ta de a Deveni, mai apt să înţelegi, altminteri mulţumeşte locului

câştigat de puterile tale, mai salbe sau mai puternice.

Pentru occidental, în schimb, calea trebuie urmată de cât mai mulţi, ea trebuie să fie

comună, cumulativă. Destinul universal este o ţintă către care trebuiesc atraşi cât mai mulţi,

pentru definirea unui destin colectiv care este mai important decât destinul personal.

Pentru aceasta se naşte promisiunea, imaginea făgăduinţei ce conduce către lăcomie,

către insaturaţie.

Nu mi-e destul. Şi după orişice



Aş spune : încă o dată !

Orice se-ntâmplă-i ca şi cum

s-ar întâmpla c-o fată.

Ah nici un rod nu mi-e destul,

Il vreau şi-n alte chipuri.

Se poartă râul către mări,

Dar piere în nisipuri.

Nu-i apă să astâmpere de-ajuns,

nu mi-e destul vieaţa, cartea.

Iubire-aş vrea, pierzare, jar,

cum voi simţi odată moartea.

Nici din lumină n-am destul,

Căci ea-i doar o legendă, iată.

Nimic din zare nu-i destul,

Vreau totul înc-odată.”

Dacă pentru oriental existenţa înseamnă participarea singulară şi permanentă la destinulcosmic, pentru occidental existenţa este drumul către un destin cosmic promis. Iată de ce,

destinul orientalului nu are început şi sfârşit, pe când cel al occidentalului se petrece strict între

cele două limite.

Sipetul de zestre

Fiecare formă materială este un sipet de zestre, în care se plămădeşte strucutra de funcţii primordiale pentru Devenirea Universală. La rându-i, fiecare Formă Materială se găseşte într-un

sipet şi face parte dintr-o structură producătoare de funcţii.

Dar să nu vă lăsaţi păcăliţi, crezând că importanţa structurilor creşte odată cu

dimensiunile lor de volum, pentru că dimensiunile universului sunt definite de eficienţa şi

importanţa funcţiilor de Dezmărginire, ele nu se rezumă doar la a defini spaţiul şi timpul.



Spaţiul şi timpul sunt dimensiuni importante pentru om, deoarece îi permit să fixeze

cunoştinţe despre cosmosul pe care îl percepe, dar limitele acestor dimensiuni sunt date tocmai

de modul de raportare şi subiectivitate. Orice funcţie a dimensiunilor sapţiu şi timp este relativă,

fapt de altfel normal, dacă ne gândim că ele trebuie să definească realităţi perisabile, realităţi ce

sunt percepute de facultăţile cu care este dotată fiinţa numită om. Probabil că toate celelalte

dimensiuni ale Universului, ce astăzi nu sunt încă definite de om, sunt la fel de relative, pentru că

toate Formele Materiei sunt perisabile. Totalitatea dimensiunilor pe care le atribuim universului

necesită, pentru a fi cuprinse, cunoştinţe despre modul în care funcţionează mecanismul inefabil

al tandemului energie-masă, ce formează Materia însăşi. Dar, mai ales, trebuie să devenim

conştinenţi că Universul, în sine, este lipsit de diemnsiuni. Dacă vrem să înţelegem mecanica

inefabilă a relaţiilor dintre dimensiuni în Univers, trecuie să înţelegem modul de manifestare a

celorlalte Forme Materiale, pentru că şi ele, la fel ca omul, îşi definesc fiinţarea prin dimensiuni

relative, dependente de mijloacele de cunoaştere a Realităţii ce le conţin. Cunoştinţele actuale ale

omului descifrează cu greu funcţiile subtile ale unei alcătuiri impalpabile ca energia. Şi totuşi,

după cum par a fi descifrate ultimile tendinţe ale Realităţii, dimensiunile energiei dovedesc a nu

limita cu atâta stricteţe teritorii ce trebuie să rămână necunoscute, ci, mai de grabă, ne sugerează

modalităţile de orientare către sensurile primordiale ale naturii Realităţii Universale, acolo unde

se nasc cu adevărat dimesiunile fundamentale, ce stau la baza Devenirii şi Dezmărginirii

Universului, prin formele sale materiale.

Formele Materiale sunt purtătoare şi generatoare de funcţii active ce contribuie permanent la Dezmărginire, or aceste funcţii trebuiesc cuantificate pentru a se putea opera cu ele

într-o demonstraţie ce ţine de natura umană. Definirea acestor dimensiuni este importantă pentru

om, pentru nevoia sa de a înţelege Devenirea universală ; pentru Univers, în schimb, doar efectul

manifestat de aceste dimensiuni este important, pentru că un impuls ce se naşte într-un punct al

Universului va influenţa direct sensul evoluţiei întregii Materii universale.

Acest fapt presupune că Materia se combină şi combină permanent într-o sumă de

Realităţi universale ce conţin Devenirea ca sens şi scop. Momentul prezent al Devenirii este

definit de totalitatea funcţiilor Materiei care presupun masa ca formă de conservare şi energia ca

formă de informare. „Cunoaştem la substanţele compuse forma şi materia, ca de exemplu la om

sufletul şi corpul. Nu putem însă susţine că esenţa i-ar reveni numai uneia din ele. Că materia

singură, considerată în sine, nu poate fi esenţa lucrului rezultă din faptul că un lucru poate fi

cunoascut şi subordonat unei specii sau unui gen prin esenţa sa. Dar materia nu este începutul



cunoaşterii şi, nu este posibilă determinarea genului sau a speciei unui lucru pe baza ei, ci

numai ca urmare a ceea ce este un lucru conform actului său (secundum id quod aliquid actu

este). Dar nici forma, considerată în sine, nu poate fi socotită esenţa unei substanţe compuse,

deşi unii gânditori au încercat să susţină această părere. Căci rezultă chiar din cele spuse până

acum că esenţa este tocmai ceea ce se înţelege prin definiţia unui lucru.”

Desigur că, la acea vreme lui Toma D׳Aquino i-ar fi fost greu să opereze cu nuanţele care

astăzi ni se par de la sine înţelese, dar este remarcabilă intuiţia teologului în ceea ce priveşte

manifestarea Formei Materiale ca un întreg articulat ce funcţioneză doar în virtutea unor funcţii

esenţiale.

Teoriile evoluţioniste surprind două momente importante ale devenirii : tendinţa spre

individul perfect şi abaterea absolută. Fiecare Formă Materială tinde să ajungă la expresia

completă: individul perfect ; dar pe parcursul acestui proces au loc abateri ce desprind, din

trunchiul principal al procesului, o formă ce devine originea unui alt proces de obţinere a unei

forme perfecte şi aşa mai departe. Individul perfect este o formă lipsită de importanţă, care este

menit a priori dispariţiei fără efecte. El este un capăt de linie, şi dincolo de el nu mai urmează

nimic, dar rolul său a fost tocmai întreţinerea procesului care să ducă la obţinerea sa, pentru că

acest proces a făcut posibilă apariţia abaterilor deschizătoare de alte procese ce dezvoltă

Devenirea Materiei. Fiecare Formă Materială dezvoltă o Realitate a Devenirii şi defineşte o

dimensiune a Universului ce are nevoie de altfel de sisteme de cuantificare decât cele ale

spaţiului sau timpului, care sunt dimensiunile unor Realităţi ale cantităţii.Abaterile ce apar din parcursul spre un individ perfect nu se dezvoltă linear, ele nu vor

păstra întotdeauna sensul direcţiei parcursului din care s-au născut, dar nici multe dintre calităţile

conţinutului. Apar astfel posibilităţi de a fi reactualizate calităţi caduce, recesive, dar şi direcţii

de dezvoltare atipice, laterale, sau contrarii celei din care abaterea a pornit. Ca şi Devenirea,

calităţile fundamentale ale Universului sunt inefabile, sau cel puţin, inefabile pentru cunoaşterea

umană actuală. Ceea ce te face să presupui că, fiecare Formă Materială a Universului este unică

şi îşi cunoaşte Realitatea după dimensiuni definite de capacităţile senzoriale specifice. Totalitatea

Formelor Materiale poate fi împărţită în două : pe de o parte categoria formelor ce sunt

complementare într-o Realitate şi atunci se pot percepe una pe alta şi categoria formelor ce nu

sunt complementare şi care, în consecinţă, nu se percep. Oricum, aceste două categorii de Forme

Materiale sunt guvernate fundamental de principiile informării, care stabilesc sensurile şi

obiectivele schimbului de informaţii ce au ca scop Dezmărginirea universală.



În toate teoriile ştiinţelor exacte, energia a fost legată direct de mişcare, orice altă formă

de manifestare a acesteia intrând în categoria esotericului. Obsesia omului pentru cucerirea

geografică a spaţiului l-a făcut să neglijeze oricare altă calitate a energiei şi, mai ales, aceea a

comunicării. Apariţia inteligenţei artificiale a demontat acest fetiş, şi a dovedit importanţa

comunicării, dar mai ales diferenţa dintre ea şi informare, nu doar la nivelul semnului ca element

al acesteia, ci la nivele cu mult mai profunde şi mai revoluţionare pentru evoluţie. Dar asta este o

chestiune de care ne vom ocupa mai încolo în cartea numită Pianul cu patru urechi .

Putem afirma însă, cu certitudine, că omul, în lungul evoluţiei sale, s-a preocupat

îndeosebi de cunoştinţele derivate din studiul masei, a catalogat şi aprofundat aceste cunoştinţe şi

a dat naştere a ceea ce îndeobşte numim „ ştiinţele pozitive ” În schimb, tot ceea ce părea

nemăsurabil, ce brutaliza cunoşterea prin simţuri, ce nu se supunea măsurătorilor şi analizelor cu

mijloace inventate special, toate acestea au fost aruncate în ceea îndeobşte numim „ metafizică”,

adică ştiinţa ce se ocupă cu eşafodajele logice, dar mai puţin măsurabile, cea care cuantifică

procesele energetice. De-a lungul istoriei sale, omul a dezvoltat ştiinţa informării, rămânând însă

mereu la suprafaţa ei. Transmiterea cunoştinţelor, informaţiilor despre anume forme, ce au

derivat din procesul cunoaşterii, pare o tehnică specifică şi specializată. Un proces pe care – s-ar

părea (?!?) - doar omul este capabil să-l realizeze. Realitatea dovedeşte că actul informării este

comun tuturor formelor din Univers. Forma de informare dezvoltată de către om este specifică şi

specializată, dar la fel de bine şi celelalte forme de informare, ale celorlalte Forme Materiale sunt

specifice şi specializate. Modalitatea de transmitere a informaţiilor, folosind fixarea acestora pediferiţi suporţi constituie principiul fundamental al Dezmărginirii universale. În lumea Formelor

Materiale se schimbă doar materialele şi modalităţile de fixare a informaţiei, restul procesului

trebuie să respecte cu sfinţenie sensurile fundamentale ale Devenirii.

Evoluţia ştiinţei informării a ajuns într-un punct crucial în care informaţiile creative, ce au

menirea de a contribui fundamental la Devenire, nu se mai pot suprapune pe procesele

cunoaşterii, care au rolul de a permite asimilarea unor nivele ale Inefabilului, pe care Devenirea

le transformă în Realităţi.

Creativitatea poate, sau nu poate, da naştere unor Realităţi cu efect în procesul de

Dezmărginire. Cele mai multe din actele creative nu impun Realităţi fundamentale, ci doar

pregătesc apariţia acestora prin lărgirea Realităţilor ce le cuprind. În egală măsură, informarea

poate, sau nu poate, defini corect o sumă de cunoştinţe despre o anume Realitate. Noile

descoperiri tehnologice, ne ajută să realizăm faptul că cele două procese : creativitatea şi



cunoaşterea nu sunt complementare ci alternative, fiecare dintre ele definindu-şi şi

dezvoltându-şi propriile funcţii şi principii.

De foarte multă vreme se afirmă că creativitatea este o formă a cunoaşterii ceea ce este

profund fals. Creativitatea nu se poate supune cunoaşterii, tot aşa cum cunoaşterea nu este sub

nici o formă creativă.

Creativitatea dă naştere unor realităţi ce vor putea fi cunoscute, iar cunoaşterea

defineşte informaţii ale realităţii ce se pot alcătui apoi în structuri care vor sta la baza unui

proces creativ viitor.

Năstruşnice alcătuiri ale gândului

Pe măsură ce în mintea mea se formulau spusele de mai sus, se întărea tot mai pregnant

vechea afirmaţie că toate adevărurile sunt perisabile şi că ele se redefinesc continuu în funcţie de

mişcările fundamentale de la nivelul primordial al Materiei. Pentru că nu există nici o formă

neperisabilă, nu există nici o astfel de formă care să se sustragă mişcării. Iar mişcarea, ivită

oriunde în Univers, va pune în circulaţie informaţii proaspete şi se va propaga în întreaga

alcătuire a acestuia. Chiar dacă, într-o seară de vară, undeva la munte ne sperie numărul de stele

ale cerului - ceea ce ne arată că suntem pierduţi, undeva în imensitate, şi că există o disperată

neputinţă de lua legătura cu alte lumi – oricât ne-ar speria impresia aceasta, nimic nu se naşte în

Univers fără să fie armonizat cu o Nevoie născută undeva, aiurea. Universul este o alcăturie de

informaţii care circulă în întregul său, informaţii menite să facă faţă cerinţelor ivite în procesulde Dezmărginire.

Oricât ar părea de neimaginabil, acest proces constituie baza armonizării Formelor

Materiale aparţinătoare Universului şi care, fiecare, contribuie la Dezmărginire. În acelaşi timp,

mişcarea asigură permanenta lipsă de memorie a elemetelor primordiale ce alcătuiesc Formele

Materiale. Mişcare este o calitate a materiei care asigură nu numai posibilitatea de a realiza, sau

desfiinţa compuşi ci - mai ales – şi aceea de a menţine memoria primordială a elementelor

fundamentale, în orice alcătuire ar exista, într-un anume moment dat.

Desigur, mare parte din afirmaţiile de mai sus pot fi luate drept un atac violent asupra

bunului simţ al cunoaşterii umane. Se poate afirma că sunt erezii, născute de mintea bolnavă a

unuia ce pare bântuit mai degrabă de năstruşnice alcătuiri, decât de spiritul riguros necesar

pentru a face publice unele gânduri cu pretenţii de sistem. Un argument solid ar fi că sunt foarte



puţine probe în favoarea unor astfel de afirmaţii. Foarte puţine probe cunoascute încă ; afirmă

diavolul mic ce mă îndeamnă să cred în ceea ce scriu.

Pâna la urma urmei, ceea ce mă interesează pe mine este doar demonstraţia că la baza

fiinţării nu stă mişcarea ci informare şi că fundamental pentru orice Formă Materială nu este

cunoaşterea ci creativitatea.

Restul sunt avatarurile unui proces fundamentat de prejudecăţi pe care refuzăm să le

supunem unei analize nesubiective. De cele mai multe ori nici nu le supunem vreunui fel de

analiză; pur şi simplu le acceptăm în virtutea rangului lor de adevăr moştenit.

Această primă carte – ca şi cele ce vor urma - nu a avut alt scop decât acela de a încerca

să descriu o structură posibilă , şi de a-i argumenta funcţiile.

Este convingerea mea că Universul nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată o stare stabilă,

rezultată dintr-un proces unic şi irepetabil, ci un structură dezechilibrată, strict dependentă de

circulaţia celor mai firave informaţii ce se nasc în interiorul său.

Efectele acestora nu sunt nici imediate, nici cutremurătoare, ci mereu adaptabile. Iată de

ce îmi pot afirma mereu că, Universul nu s-a născut şi nu va pieri niciodată ; că el nu este gazda

noastră (prietenoasă sau nu), dar că viitorul său (sensul acestuia nu starea ) este strict dependent

de evoluţia noastră, a fiecărei Forme Materiale ce-i intră în componenţă. În consecinţă suntem

chiar alcătuirea sa, chiar propria sa Devenire.

Dar asta nu înseamnă că vreu să vă conving, şi că propovăduiesc convingerile mele ca penişte adevăruri. Nu vreau să fac altceva decât să descriu, să relev, să eşafodez, un aspect al unei

Realităţi posibile. Dacă ceea ce cred eu este adevărat, sau nu are foarte puţină importanţă. Dacă

este valoros, sau nu are la fel de puţină importanţă. Afirmaţiile ce vor fi trupul acestui op, nu se

vor importante, valoroase, fundamentale, ci doar plăpânde seminţe energetice ce pot prinde viaţă

sau nu, în viitoare alcătuiri.

Pe măsură ce mă apropii de limita existenţei mele, am tot mai mult sentimentul că

Apocalipsa contemporană se apropie de momentul în care va produce transformări

spectaculoase. Dar în Univers nu există revoluţii, procesele sunt minuţioase, lente şi eterne. În

lipsa unui scop şi a timpului, Universul este indiferent sensului propriei sale Dezmărginiri. Dar

pentru noi, fiecare moment de revelaţie este un spectacol de la care nu vrem să lipsim. Iată de ce,

m-ar interesa tare mult, să văd conturându-se mai clar noile căi de după Apocalipsă.



Stimate cetitorule !, cel care ai rezistat până la această pagină ; lucru greu de crezut şi de

fel condamnabil. Dacă ai rezistat, ţi se cuvin cuvinte de admiraţie şi preţuire, dar nu te îndoi că

voi fi în continuare la fel de neruşinat şi lipsit de cuviinţă, şi mă voi strădui să descriu un

Univers bicefal, dependent de informaţiile noi care circulă şi de modul în care acestea prind

formă.

Voi încerca doar să mă străduiesc a fi consecvent propriilor convingeri, pentru că, nu-i

aşa :

„Ce greu e să fii tu însuţi,

Neverosimil iepure, împuşcat înainte de a te naşte,

Când fuga cu miros de carne şi cu scurgere de sânge

a părinţilor tăi a şi hrănit

vreo rădăcină de iarbă.

Mai întâi trebuie să fii tu, şi pentru asta

trebuie să te naşti din vreo familie

pe care nu ţi-ai ales-o, şi care nu te-a ales –

aidoma păcatului originar.

După aceea trebuie să fii,

între alte fiinţe să fii,în ghiotura de fiinţe să fii,

să le respiri şi să te respire.“



Cartea a II-a

Nu exist,

deci sunt

nemuritor.



Despre unu definit în doi.



În cartea ce tocmai ai terminat – o!, răbdatorule – ne-am ocupat mai mult de masă,

convenind că materia este una, dar că existenţa ei este condiţionată de prezenţa definitoarie a

celor două componente esenţiale: masa şi energia, amândouă avându-şi originea în

nonconceptualul Haos. Nici una dintre formele materiale perceptibile ale Universului nu poate fi

întrupată doar de una singură - şi doar de aceasta -, dintre cele două componente ale Materiei. În

lumea Formelor Materiale, nimic nu este doar masă, cum nimic nu este doar energie. Iar după

cum ar spune Lucian Blaga „Ştiinţa, apăsând cu mână tare materia, simte rezistenţa energiei şi e

silită să încheie un compromis cu ea; se face un stat în stat, energiei i se acordă drepturi largi în

cadrul materiei.”

Şi totuşi, până şi în zilele noastre nu a fost anihilată tentaţia de a privi masa şi energia ca

două universuri paralele, care au existenţe paralele, dar care pot coexista în anumite momente,

care rămân două lumi ce nu au legături precise, definite, concrete. Vorbim mereu despre

alternanţă, despre transformare, suntem obsedaţi de modalităţile de trecere a unei forme în alta,

dar nu gândim încă Materia ca formată fiind, în mod indisolubil, din masă şi energie, capabile

să definească şi să pună în funcţiune existenţa unei Forme Materiale. Poate că dacă am face acest

lucru mai hotărâţi, am înţelege că funcţiile Formelor Materiale sunt altele decât cele pe care le

definim din relaţia masă-energie, că acestea sunt funcţii interne ce întreţin existenţa Formei

Materiale, dar că funcţiile în sine ale Formei Materiale se exprimă în structura în care ele există.

Pentru că o percepem mai simplu prin simţuri, masa se impune în existenţa noastră cu

mult mai multă uşurinţă, şi pare a fi un univers individualizat ce există în afara energiei, pe careo putem defini încă ezitant, şovăitor. Iată de ce, cred, vorbim despre materie mereu referindu-ne

la masă şi nu ţinem cont că întregul Univers este Materie, în care masa şi energia sunt

componenetele fundamentale, că nu putem vorbi despre o alternanţă pentru că Formele Materiale

se definesc prin contribuţia ambelor componente fundamentale, care se manifestă prin legături

indisolubile.

Fiind cu mult mai uşor de observat, şi de prelucrat, cel puţin pentru specia umană, masa

are o relaţie directă cu instrumentele de cunoaştere şi, de cele mai multe ori, a provocat

inventarea acestora, în timp ce energia, prin manifestarile sale inefabile, a întârziat mult interesul

pentru crearea unor unelte de cunoaştere, şi, atunci când a facut-o, a născut o atmosferă esoterică,

de iniţiere în mare taină, în nepătruns mister. Toate acestea şi datorită rezultatelor ce

contraziceau mai de fiecare dată bunul simţ al unui contact nemijlocit cu Realitatea. Pentru

evoluţia omului a fost esenţială prelucrarea masei, pentru a putea obţine diversele bunuri de care



avea nevoie; acţionând asupra masei, dându-i o anume formă, a obligat de fiecare dată energia să

împlinească anumite funcţii, doar prin formule de organizare a masei.

Oare ce s-ar întâmpla omenirii când am izbuti să modelăm calităţi ale energiei pe care

doar foarte puţini iniţiaţi - şi cu teribile protocoale! - le pot întrevedea la această oră?

Putem spune că, pe măsură ce materia s-a organizat în alcătuiri superioare, s-ar părea,

ceea ce de fapt nu este adevărat, că masa şi-a impus regulile cunoaşterii cu mult mai multă

uşurinţă decât energia. Întrebarea care se pune, în mod firesc, este: oare până la ce nivel de

organizare al materiei, masa va domina relaţia subiect-al-cunoaşterii , obiect-al cunoaşterii? Iată,

cred, o întrebare căreia ar trebui să-i acordăm ceva mai multă atenţie, mai ales că în societatea

umană contemporană sunt unele semne ce atestă preocupări din ce în ce mai atente vis-á-vis de

capacităţile noastre de a înţelege şi defini starea energiei. Ar mai fi, însă, o condiţie importantă;

omul ar trebui să renunţe la aroganţa de a raporta totul la speculaţiile sale subiective, pe care să

încerce cu străşnicie să le impună dominant în relaţiile cu celalte Forme Materiale.

Universul nu s-a străduit de fel, n-a făcut nici un fel de efort pentru a-l crea, apariţia sa, ca

formă cuprinsă în evoluţia Dezmărginirii, s-a datorat jocului cauzal, şi trebuie acceptat faptul că

specia noastră face parte, alături de toate celelalte forme ale Materiei, din tendinţa universală a

lipsei de scop.

Nimic, şi nimeni, nu a premeditat apariţia Formei Materiale numită mai târziu Om, şi nici

nu a făcut aceasta cu un anume scop. Apariţia unei astfel de forme este rezultatul tendinţei

oportunismului cosmic de a crea forme capabile să se adapteze mai activ unei realităţii. Neândoielnic, fiinţa umană se situează mereu într-un anume punct, de unde întreagă existenţa se

defineşte aşa cum o surprinde Eugenio Montale:

„ Palid şi uituc în după amiezi

lângă zidu-ncins dinspre livezi

să asculţi prin mărăcinii sterpi

şfichiuiri de mierle, fâşâit de şerpi.

Pe minuscule clăi urcate,

în spărturi de sol şi prin borceag,

să pândeşti furnicile roşcate

cum se rup şi se-mpletesc şirag.



Să observi prin frunze cum se zbat

solzii de ocean îndepărtat

pe când din pleşuvele coline

suie-n tremur greirii spre tine.

Şi mergând prin soarele ce doare

Să simţi cu mâhnită uimire

Cum e viaţa toată, truda-i rotitoare

În acest ocol al unui zid ce are

Pe coamă o creastă de cioburi subţire.”

Orbiţi, nu aş spune nejustificat, de limitele ce caracterizează existenţa Formelor

Materiale, raportăm totul la ceea ce poate fi definit prin ele. Desigur, avem nevoie de dimensiuni,

avem nevoie de antinomii care să ne faciliteze orientarea pe aceste dimensiuni, avem nevoie de

cunoştinţe temeinice despre limite, pentru a încerca să acţionăm asupra lor, dar toate acestea sunt

probleme ale Formelor Materiale perisabile, supuse descompunerii. Pentru întregul alcătuit din

totalitatea Formelor Materiale, aceste probleme nu există, există numai o alternanţă cauză-efect

ce contribuie eficient la realizarea Dezmărginirii.

Este de presupus că, de vreme ce de-a lungul timpului, Materia s-a organizat în forme din

ce în ce mai sofisticate, mai subtile, combinând masa în modele tot mai rafinate, într-o evoluţiecontinuă, este de presupus spun, ca energia să se fi supus aceluiaşi proces. Este greu de crezut că

energia să aibă o manifestare constant lipsită de evoluţie, în timp ce masa se supune unui proces

de rafinare continuu. Ba, ceva îmi spune, că cea care are un mod de a fi constant lipsit de

evoluţie este masa şi că energia impune evoluţia, rafinarea, obligând elementele masei să

alcătuiască forme de neânchipuit pentru un anume stadiu al evoluţiei. Iar lucrul acesta se

întâmplă pentru că energia impune mereu alte funcţii masei, funcţii ce au nevoie de forme noi

pentru a se putea exprima. Putem spune că masa dă energiei formă cognoscigbilă, iar energia, la

rândul ei impune masei o memorie fundamentală către care aceasta va tinde, indiferent de nivelul

structurii din care va face parte. Dacă vreţi, acesta poate fi scopul relativităţii întregului Univers.

Nimic din toate acestea nu ar fi posibil fără întreţinerea unor modalităţi de transmitere a

informaţiilor în lungul lanţului de cauze-efecte, cu alte cuvinte, materia trebuie să întreţină mereu

o formă de comunicare, pentru a păstra capacitatea de adaptare la realităţile născute de condiţiile



impuse de anumite tendinţe. Dintr-o înfruntare: Formă Materială-Realitate, învingătoare iese

întotdeauna Forma Materială, pentru că ea însăşi este Realitate, o Realitate oportunistă ce tinde

mereu, prin adaptare, să se suprapună pe forma unui anume moment al Realităţii, modificându-l

substanţial şi, ceea ce este şi mai important, are capacitatea de a-şi transmite informaţiile ce s-au

născut dintr-o situaţie sau alta, acţionând astfel continuu distructiv asupra Realităţii.

Dacă analizezi, până la ultima consecinţă, o Formă Materială vei observa că elmentele

primordiale ale masei sunt aceleaşi: particulele elementare, corpusculii; dar relaţiile dintre

acestea sunt născătoare de funcţii care fac diferenţele uriaşe dintre forme. Iar funcţiile, ce

stabilesc regulile de combinare ale elementelor de masă, sunt manifestări ale energiei, care vin

din anumite nivele ale unui Inefabil generator de non-conceptualitate. Mi se pare deosebit de

important să acordăm atenţie funcţiilor ce se desprind din relaţiile structurilor materiale cu

elementele primordiale, în primul rând pentru că acestea prefigurează evoluţia ulterioară a

Materiei. În evoluţia sa spre o adaptare din ce în ce mai sofisticată, Materia îşi bazează direcţiile

evolutive pe previziunile derivate din funcţiile generate de elemntele primordiale. Pur şi simplu,

rafinarea şi capacitatea de adaptare practic, infinite ale Formelor Materiale, au la bază acest izvor

permanent provenit din funcţiile generate din relaţiile elementelor primordiale cu structurile

maeriale deja existente. Să nu uităm sub nici un chip că acestea – elementele primordiale – pot fi,

la fel de bine, sau undă, sau materie.

Dacă este să priveşti din perspectiva nemuririi cele două componente ale unei Forme

Materiale, poţi afirma cu uşurinţă că masa – în parcursul evoluţiei alăcătuirii Formelor Materiale- este mereu Dezmărginită, iar energia mereu discontinuă; ea trebuie să vină din Haos, să

genereze Haos şi să se re-transforme în Haos, funcţia ei fiind de memorie a Formei Materiale.

Descompunerea Formei Materiale şi eliberarea energiei către Haos va constiui momentul

de revelaţie de care are nevoie Materia pentru a reface o Formă Materială nouă, conformă cu o

Realitate nouă.

Cu alte cuvinte: dacă nu exist, atunci sunt nemuritor , iar omul respectă acest proces în

evoluţia sa de-a lungul unei existenţe şi întreaga sa Devenire depinde de cantitatea de revelaţii pe

care este capabil să şi le inducă.

Interesant este că putem face, până la un punct, o analogie cu semnele unui alfabet: în

alcătuirea unui cuvânt, un semn contribuie la producerea unei cantităţi de informaţii

fundamentale, constante, odată ce acesta a fost scos din alcătuirea cuvântului, îşi pierde

memoria, devine o parte a Haosului şi poate căpăta orice altă funcţie, descărcat fiind de orice



informaţie transmisibilă. Practic, un semn scos dintr-un cuvânt rămâne o memorie egală cu ea

însăşi, cu nimic creativă. Memoria semnului devine creativă doar în legătură cu alte memorii ale

unor semne cu care vor crea un cuvânt

Cea care dispare periodic dintr-o combinaţie materială este energia, iar dispariţia acesteia

impune eliberarea elementelor de masă dintr-un anume sistem de relaţii, prin dispariţia funcţiilor,

şi revenirea la o memorie anterioară. Procesul se repetă, până ce este atinsă starea de lipsă de

memorie, de non-conceptualitate, şi revenirea la un anumit nivel al Inefabilului pe care-l

modifică spre o stare superioară. Virtualitatea este o memorie ideală, tocmai pentru că este non-

conceptuală, capabilă să fie orice, pentru că, în fapt, nu există.

Iată de ce, putem crede că întreaga existenţă a materiei este dominată de memoriile non-

conceptualizate anterioare, fiecare element ce intră în combinaţia dictată de funcţii aduce cu sine

presiunea memoriilor inefabile anterioare, venite din non-conceptual.

În momentul în care a izbutit să se desprindă dintr-o anumită combinaţie, elementul

primordial se va supune procesului de reducere spre noua sa stare de non-conceptualitate. Acest

moment este cel care-l prepară pentru a putea începe o nouă aventură, dar într-o altă formă şi cu

o altă memorie. Această nouă aventură având ca iniţiator o Lipsă născută în Cosmosul material,

o Lipsă care crează o stare de dezechilibru ce induce o puternică rezonanţă ale cărei vibraţii vor

excita elementul primordial şi-l vor determina să redevină materie şi să intre în noua combinaţie

materială.

Fiecare Formă Materială, cu cât este mai complicată, mai sofisticată, cu atât conţine oserie mai mare de memorii anterioare, iar sensul ei este să revină la lipsa de memorie, pentru a

lansa un nou şir de combinaţii ce au ca rezultat Forme Materiale. Elementul primordial intră în

Cosmos, devine Materie, cu nevoia imperioasă de a-l părăsi, de a reveni în Haos, şi astfel este

capabil a întreţine o serie de cicluri cu funcţii în Dezmărginire.

De aceea se poate spune că, elementele de masă din care sunt alcătuite Formele

Materiale sunt aidoma semnelor unui alfabet. Ele există într-un număr limitat dar facilitează,

practic, circulaţia unei infinităţi de informaţii, pentru că pot fi combinate mereu în baza altor

funcţii. Chiar şi atunci cînd formează acelaşi cuvânt, cantitatea de informaţii conţinută în acesta

depinde de funcţia pe care o are în sistemul informaţional pus în circulaţie. Fiecare element de

masă este purtător al unei memorii, iar contribuţia sa la crearea sensului unei Forme Materiale va

depinde de locul pe care această memorie îl va avea în funcţiile de bază. Odată ce scopul pentru

care Forma Materială a fost creată a fost atins, funcţiile vor dispărea, iar elementele primordiale



vor tinde către memoria lor iniţială. Forma Materială se descopune, elementele primordiale,

semnele dacă vreţi, vor tinde să revină în Haos, de unde se vor întoarce iar sub forma unei

memorii primordiale.

Tot acest proces reversibil constituie un mecanism de informare prin care Materia îşi

organizează pornirile oportuniste de adaptare la Realităţile pe care fiinţarea sa le-a creat. Materia

nu poate rămâne decât într-o stare de veşnică neadaptare, de veşnic dezechilibru faţă de realitatea

Dezmărginirii, iar Devenirea, prin repetarea continuă a acestui proces, nu poate nicicum fi

supusă unui sens sau unui scop, datorită faptului că, de fiecare dată elementul primordial revine

lipsit de memorie, dar într-o formă evoluată.

Energia este menită să întreţină virtualitatea, lipsa de definiţie atotcuprinzătoare ce face

posibilă varietatea infinită de funcţii ce se pot naşte în fiecare clipă şi care sunt mereu instabile.

Ele apar, se definesc, există, pier şi se pot redefini în forme noi, sau atavice care reiau momente

pierdute în parcursul Devenirii, mărind astfel capacitatea de Dezmărginire. Faptul că, şi în cele

mai luminate, progresiste şi îndrăzneţe minţi ale unui moment istoric se instalează incapacitatea

de a defini anume forme, ce peste puţin timp sunt doar nişte expresii ale evidenţei, nu se

datorează unor limite ale gândirii acelor personalităţi, ci faptului că nu există încă funcţii pentru

acele forme.

Şi mai înseamă că Inefabilul este la fel de perfectibil şi de sensibil ca şi lumea Formelor

Materiale, doar că el trebuie să fie capabil a întreţine non-conceptualitatea, pentru că altfel ar mai

trebui câteva Universuri pentru a adăposti mulţimea de forme model ce ar trebui stocate, pentru aexista o memorie îngheţată în concepte.

Odată ce funcţiile s-au definit, ele şi doar ele, impun căutarea drumului spre o formă

nouă. Fiind un proces şi nu o stare, progresul este, la rândul său, o manifestare relativă şi are un

parcurs discontinuu, relativ.

Îndrăznind să privim lucrurile în felul acesta. putem afirma că realţia Haos-Materialitate

are alt sens şi alt parcurs decât cel pe care l-am acceptat până acum.

În această a doua parte îmi voi lua îndrăzneala – de parcă până acum n-aş fi facut-o! – să

cercetez tocmai această relaţie cu Haosul. Când spun cercetez să nu credeţi care cumva că voi

deveni brusc un savant, ci că voi cerceta în felul meu cârtitoriu, cercând totuşi să păstrez

respectul cuvenit înaintaşilor.



Cum nu exist

De când se ştie omenirea, progresul – în ultimă instanţă - a fost măsurat prin rafinamentul

produselor puse în circulaţie la un moment dat. Evoluţia istorică este definită, şi analizată în

profundă dependenţă, de trecerea de la arcul cu săgeţi, la ultimul model de televizor cu plasmă,

de la mersul pe jos la aeronavele spaţiale. Părerea generală este că noi datorăm totul acestei

evoluţii, şi ne închinăm recunoscători în faţa idolilor tehnologici. Fiecare generaţie nouă

deschide ochii înconjurată fiind de ultimele unelte puse în circulaţie, ştie să le mânuiască şi

iubeşte climatul acesta dominator. Şi totuşi, în mijlocul mulţimii de oameni ce alcătuiesc o

generaţie, există şi o sumă de nemulţumiţi ce vor trudi pentru îmbunătăţirea calităţii uneltelor,

dar nici ei, nici ceilalţi, nu par conştienţi de faptul că mediul în care trăiesc doar cuprinde şi

uneltele, adică ele formează doar un mijloc de prelucrare, şi nu sunt nici pe departe condiţia

însăşi a mediului. Conform acestor concepţii, locuitorii junglei amazoniene, sau cei pierduţi în

sătucurile izolate din pădurile Africii, Indiei sau României sunt nişte primitivi cu mentalităţi pe

măsură, pentru că nu beneficiază de înalta tehnologie, pentru că refuză să accepte ritmul

dezvoltării tehnologice. Şi totuşi, la o observare organizată şi atentă, poţi dovedi că evoluţia

mentală, spirituală a acestor populaţii este surpinzător de profundă şi – în acelaşi timp – într-o

legătură cuprinzătoare cu modernitatea timpului în care trăiesc, fără a fi legată direct de stadiul

uneltelor. Chiar dacă există o defazare evidentă, mentalitatea locuitorilor din localităţi izolate şi

lipsite de aportul abundent al uneltelor moderne rămîne în relaţii active cu spiritul timpului,evoluând ca şi celelalte forme materiale.

Mentalitatea unei populaţii are o relaţie de o anume tendinţă energetică cu timpul său,

indiferent de stadiul uneltelor, şi spun asta fără să cred vreo clipă că nivelul de performanţă a

uneltelor nu ar avea o influenţă profundă asupra evoluţiei mentalităţilor. Ba dimpotrivă, doar că

trebuie să admitem faptul că există o legătura subtilă între spiritul Universului şi formele sale

materiale, legătură ce se concretizează prin apariţia unor armonii energetice ce au ca ultim scop

crearea premiselor naşterii de noi modalităţi de adaptare capabile să întreţină procesul de

Dezmărginire universală.

Fiecare moment al Universului se petrece într-un anume mediu definit de memoria

energetică, şi devine din ce în ce mai evident faptul că există un proces de comunicare ( Atenţie!

Am spus comunicare şi nu informare.) între întreg şi formele componente. Asta denotă faptul că

Formele Materiale sunt mereu informate, că există un proces continuu de comunicare între starea



Inefabilă a Universului şi Formele Materiale perisabile, cu scopul de a întreţine procesul de

adaptabilitate a acestora la Realităţi ce s-au născut din proria lor activitate.

Chiar dacă cercetările antropologilor aduc la lumină surprinzătoare modalităţi de gândire,

teribil de profunde şi moderne, populaţiile marginale vor rămâne catalogate la „primitive” şi

misionari înverşunaţi se vor năpusti asupra lor în încercarea de a le impune modele noi,

strămutate de aiurea.

Omenirea gândeşte, şi afirmă, că unealta l-a făcut pe om, că acestui instrument îi

datorează societatea tot ce are, iar confortul progresului numai de la rafinarea modului de

prelucrare vine. Roata, sau obţinerea focului cu unelte independente sunt considerate momente

ale evoluţiei care au schimbat destinul cosmic al omului, apoi au urmat alte şi alte momente care

au intervenit direct în modelarea destinului fiinţei umane. Orbit de prezenţa materială a uneltei,

cercetătorul nu mai dă atenţie procesului care a dus la apariţia acesteia şi pune saltul făcut în

evoluţie pe seama ei. Desigur, unealta va avea un rol important de jucat, dar acest lucru se va

întâmplă abia după ce aceasta va fi integrată în existenţa socială şi nu doar prin apariţia ei.

Unealta este un rezultat al unui proces creativ, şi nu procesul rezultatul uneltei, chiar dacă

apariţia fiecarei unelte noi declanşează apariţia unui nou proces. Din fericire, procesul de creaţie

presupune un înalt grad de utopie, de tendinţă către un orizont absolut şi inexistent, tendinţă care

descătuşează capacitatea de a imagina, de a defini forme ce odată şi odată îşi vor găsi întruparea

în unelte. Este suficient să ne gândim la toată literatura lui Jules Vern, dar şi a altor utopişti

seduşi de fantastic, pentru a înţelege că definirea Lipsei şi eliminarea ei întreţine o etapă foarteimportantă: creativitatea.

Privind lucrurile din punctul acesta de vedere vom avea surpriza să constatăm că miturile

fundamentale ale omenirii nu mai au aceeaşi încărcătură esoterică. Şi din nou înclin să fiu de

acord cu Lucian Blaga: „ Rostul miturilor este să organizeze haosul impresiilor. Aduncându-le în

legătură cu fii gemeni ai existenţei: materia şi spiritul, sunt uşor de «clasificat ».” Miturile rămân

o expresie a unei prejudicieri care nu s-a definit ca o lipsă încă, din care cauză substanţa lor

dăinuie într-un halou de confuzie, de generalitate, de lipsă de definiţie. Atunci când prejudicierea

nu a instalat înca o lipsă, care să creeze o funcţie definită printr-o nevoie, soluţia pe care o

reprezintă unealta nu s-a impus, nu s-a definitivat ca expresie a înlocuirii lipsei, şi ca atare

modalitatea de înlocuire a lipsei rămâne doar o fantasmă, un basm, un mit despre care omul

fabulează, transformând o năzuinţă într-un vis pe care-l poate povesti.



Şi totuşi, nimeni nu rămâne consecvent gândului că: omul a făcut unealta, el a inventat-o,

el a meşterit-o, finalizând un proces care a avut la bază o revelaţie. Probabil că, orbiţi de

aparenţe, nu percepem că progresul înseamnă altceva, un altceva ce are un atât de mare grad de

subtilitate încât este cu mult mai uşor să-l defineşti prin rezultat, iar unealta este doar un rezultat

al acestuia. Progresul constă în altceva, cuprinde un altfel de mecanism, mai inefabil, mai puţin

evident, şi de aceea este un altfel de proces, ce trebuie definit în alţi termeni, trebuie cuprins în

altfel de condiţie, iar din acest proces doar derivă unealta, ca un instrument necesar înlocuirii

unei lipse. „ În primul rând e uşor de înţeles că cel dintâi om care a făcut o născocire practică,

ce depăşea priceperea comună, a ajuns obiectul admiraţiei generale nu numai pentru că

descoperirea sa era folositoare, ci şi pentru că el prin aceasta se dovedea a fi un om iscusit şi

deosebit de ceilalţi. După ce s-au realizat mai multe descoperiri de felul acesta, dintre care

unele slujeau necesităţii, iar altele desfătării, de regulă erau socotiţi ca mai iscusiţi autorii

acestora din urmă, întrucât ştiinţa lor nu era menită să servească utilităţ i.”

La ora actuală, trăim din plin într-o mistică a tehnologiei ce are propriile sale legi, cutume

şi tendinţe. Fără să părăsească, sau să fie părăsit de inefabilul spiritului creativ, omul, ca fiinţă

socială, este copios dominat de mistica tehnologiei, predându-se ei cu arme şi bagaje. De altfel,

omul a început să fie dominat de o mistică a tehnologiei, din momentul în care a inventat prima

unealtă personală numai că evoluţia până la stadiul actual a fost lentă şi ezitantă. Ceva mai

târziu ne vom ocupa mai amănunţit de această stare a uneltei.

Odată ce „era mecanică” îşi impunea spiritul, avalanşa de unelte a ascuns partea cea maiimportantă a personalităţii umane: creaţia. A început să devină tot mai importantă doar existenţa

uneltei, nu şi procesul care a dus la crearea ei, dar, mai ales, important devine grupul de oameni

ce foloseşte unealta respectivă. Acest grup capătă un rol de preot al unei idolatrii civile, ce se

impune cu atât mai mult cu cât este capabil să folosească mai abil unealta. Pe măsură ce uneltele

devin tot mai sofisticate şi mai pretenţioase, pe măsură ce-şi impun dominaţia în activitatea

socială a omului, se topeşte, parcă neexistent, spiritul creativ în favoarea celui mimetic.

Omenirea este totuşi dominată într-un mod inefabil de acest proces ce sălăşluieşte în

intimitatea ei, fără putinţă de tăgadă. Creativitatea este starea fundamentală a Formelor

Materiale, iar omul nu poate face excepţie. Procesul „la vedere” al fabricării, ca şi unealta în sine

sunt teribil de spectaculoase, dar, ascunsă, există o lungă perioadă de subtile prefaceri, care de

fapt, sunt esenţa însăşi a Devenirii Universului. Chiar dacă este ascuns şi marcat de tentaţia

derizoriului, ca expresie a stării de oportunism; chiar dacă, în sine, tentaţia de a domina, sau



deţine unealta marchează prin posesie evoluţia unei noi dimensiuni a Materiei, spiritul de

creativitate sălăşluieşte dominator, şi tinde să-şi modifice substanţial şi continuu influenţa asupra

făpturii umane.

Diferenţa dintre a crea şi a poseda se manifestă ca o încleştare teribilă, pe tot parcursul

unui segment din istoria evoluţiei umanităţii. Pentru că această Nevoie nu a apărut decât adusă de

naşterea semnului (Mă voi ocpa de acest mecanism în ultima carte a acestei scrieri.). Nici una

dintre celelalte Forme Materiale ale Universului nu este dominată de sentimentul posesiei, astfel

necunoscând manifestările tiranice ale acestei Nevoi, altminteri indusă şi educată.

Omul modern tinde să existe tot mai mult într-o comodă dependenţă de prefabricate şi

indicaţii tehnologice. Computerele au înmagazinate cantităţi mari de elemente prefabricate cu

care încep să „domine” lumea, societatea. Gestionând cu precizie un număr mare de combinaţii,

par să aibă acces la teritorii ce conţin prefabricate cu un oarecare aer de originalitate, de

creativitate. În fond însă, este doar o falsă existenţă creativă, mai bine zis o inexistenţă creativă,

ce tinde să se cuprindă în exerciţiul care reclamă o execuţie rapidă şi comodă. Doar că, întreg

acest mecanism este lipsit de energia vitală pe care o presupune adevărata creaţie.

Şi totuşi, fără putinţă de tăgadă, computerul este acela ce marchează un salt foarte mare

pe scara calităţii creativităţii, cu condiţia să fie folosit ca un instrument şi nu ca un panaceu.

Şi dă-i, şi luptă, neicuşorule!

În toate lucrările care-ţi vorbesc despre evoluţia istorică a omenirii, se vor face referiri,într-un fel sau altul, mai avântat, mai sălăreţ, sau mai doct, la progres. Nimic nu se poate fără

progres, şi, invariabil progresul este legat de unealtă. Pentru toţi teoreticienii progresului, unealta

este miezul acestui proces, dar şi expresia lui. Datorită uneltei, ni se spune, omul a ajuns să

progreseze până pe culmile modernităţii de astăzi. Dacă nu ar fi existat unealta probabil, spun ei,

parcursul ar fi fost altul, nebănuit dar oricum nu de invidiat. Chiar dacă, tehnicile moderne de

cercetare au arătat că şi alte specii planetare folosesc unelte, fără să aibă evoluţii atât de

spectaculoase din punct de vedere istoric, teoreticienii se încăpăţânează să proclame unealta ca

miez al progresului. “ Este foarte plauzibil ca gândirea umană şi fabricarea uneltelor să fi mers

mână în mână cu dezvoltarea vorbirii articulate, iar aria lui Broca poate constitui cu adevărat

unul dintre sediile umanităţii noastre şi un mijloc de a urmării relaţiile cu strămoşii noştri în

drumul lor către umanitate.” Aşadar, noi ar trebui să privim unealta ca pe un factor esenţial al

progresului, ca pe elementul cheie care a impus sensul în dezvoltarea istorică a speciei umane.



Însăşi istoria ca ştiinţă stabileşte perioadele evoluţiei societăţii umane în funcţie de evoluţia

uneltei, hotărând astfel că acest instrument este definitoriu pentru progresul speciei.

Şi dacă lucrurile nu stau aşa?

Diavolul acela, despre care vă vorbeam la începutul acestui op, nu-mi dă pace. O îndoială

mă încearcă şi nu pot cu nici un chip s-o alung din sufletul meu, chiar dacă îmi spun cu

ferocitate: „Nu văd de ce ar trebui să-ţi pese?” Este foarte adevărat, că privind lucrurile din

vârtejul acţiunilor zilnice, din viteza cu care mi se consumă existenţa, nu-mi prea pasă. Bucuros

sunt pentru toate aceste unelte care mă ajută să finalizez mai multe proiecte într-un timp mai

scurt, să-mi cresc performanţele şi, în acelaşi timp, să mai am destulă vreme şi pentru o mulţime

de fleacuri amuzante care-mi parfumează existenţa şi o fac mai jucăuşă. Toate acestea mă silesc

să recunosc faptul că datorită uneltei am o viaţă mai comodă şi mai eficientă. Acest lucru ar

trebui să mă convingă de faptul că unealta este motorul progresului, că datorită ei omenirea

izbuteşte să devină tot mai performantă.

Şi totuşi...

„ Lucrul devenit nu ia naştere din devenire, ci în urma devenirii.”, spune Aristotel şi m-

am hotărât sa fiu mai atent la această afirmaţie.

Vorbeam undeva, despre teoria: Lipsă şi Înlocuirea Lipsei a lui Dumitru Carabăţ, despre

faptul că, încetul cu încetul o prejudiciere sfârşeşte prin a se defini ca Lipsă. Faptul că nu putem

zbura cu mijloace naturale este o prejudiciere, faptul că nu putem rămâne mai mult timp sub apă

este iarăşi o prejudiciere. Fiecare dintre aceste prejudicieri devine tot mai acută pe măsură ce nu-şi găseşte soluţia. Iar absenţa soluţiei impune o Lipsă, şi impune, de asemeni, căutarea

modalităţilor de Înlocuire a Lipsei. Procesul acesta declanşează o sumă de activităţi ce au ca

scop, mai întâi definirea exactă a Lipsei şi mai apoi înlocuirea acesteia. Toate aceste activităţi au

ca ţintă atingerea unei alte calităţi, şi pot fi numite pe drept cuvânt, cu un termen generic:

progres. De fapt, acesta este procesul prin care omul tinde, aspiră, ţinteşte o nouă calitate, proces

care impune, în primul rând schimbări de mentalitate, care schimbări vor avea ca rezultat o nouă

viziune asupra Realităţii, o nouă modalitate de a prelucra elementele acesteia pentru o adaptare şi

mai performantă la condiţiile de mediu şi vor conduce treptat la apropierea de scopul ce altă dată

părea de neatins. Micile modificări de mentalitate care luminează, încetul cu încetul, calea spre

Înlocuirea Lipsei constituie substanţa a ceea ce numim Progres.

Pentru că mijloacele naturale nu sunt în stare – sau cel puţin încă nu s-a găsit o

modalitate concretă – să înlocuiască o Lipsă, omul inventeză unelte care să aibă ca rezultat



Înlocuirea Lipsei. Dar aceste unelte nu sunt o descoperire exclusivă a omului, multe dintre

vieţuitoarele Pământului folosesc unelte pentru a înlătura o prejudiciere, o Lipsă. Ceva s-a

întâmplat în parcursul evoluţiei, ceva ce a făcut ca unealta să primească şi alte funcţii în plus,

faţă de cele strict practice.

Nu putem zbura cu mijloace naturale, inventăm un aparat de zbor, nu suntem în stare să

rămânem mai mult timp sub apă, inventăm submarinul, batiscaful, sau costumul de scafandru.

Dar nu unealta defineşte progresul, ci procesul prin care se defineşte cu acurateţe necesitatea

apariţiei acelei unelte, dar şi funcţia concretă pe care trebuie s-o aibă. Şi toate acestea au plecat

de la un anume moment, de la un act care a reprezentat schimbarea radicală a modului în care

este privită unealta.

În lungul procesului ce duce la naşterea uneltei, se schimbă continuu mentalitatea

oamenilor preocupaţi de înlocuirea unei Lipse, aceasta evoluează – pentru mult timp – aproape

insesizabil, firesc, natural, ca apoi să aibă loc o apariţie insolită, o formă nouă, o funcţie nouă.

Şi iată cum se dovedeşte că, cel mai important preoces nu este acela care duce la apariţia

unei unelte, ci la modificarea mentalităţii şi la impunerea acelei unelte ca factor de înlocuire a

unei Lipse, factor care face ca spiritul să devină tot mai permisiv la informaţiile disimulate de

Realitate, dar şi mai stăpânit de nevoia de a modifica o anume stare de fapt. Omul nu poate

zbura, aşa cum nu o pot face o mulţime de alte categorii de Forme Materiale, doar că acestea nu

au capacitatea de a defini lipsa zborului ca pe o Lipsă. Ea face parte din condiţia existenţei

acestor Forme Materiale şi este acceptată ca atare, fără să producă prejudiciere, fapt pentru carenu există conştiinţa lipsei zborului..

De fapt, cel mai mare câştig pe care îl are omenirea din naşterea unor unelte, nu sunt

efectele directe ale acesteia, ci modificările substanţiale de mentalitate pe care procesul prin care

au fost obţinute le-a impus.

Odată creată, unealta închide un ciclu Lipsă-Înlocuirea Lipsei şi opreşte tendinţa de a

progresa. Putem susţine chiar că unealta este aceea care instalează absenţa progresului, pentru

că odată ce Lipsa a fost înlocuită cu ajutorul unei unelte, progresul şi-a încetat parcursul. Din

fericire pentru noi, fiecare Înlocuire a Lpsei instalează o nouă prejudiciere şi deschide orizontul

unui nou parcurs pe care trebuie progresat. Şi asta pentru că, mentalitatea nou creată instalează

un nou nivel al Nevoii celei generatoare de Lipse. Ce mai tura-vura, cred că progresul este definit

de către lanţul acela de gesturi mentale ce modifică structura gândirii, transformând o

Prejudiciere în Lipsă şi mai apoi în modalitatea practică (unealata) de Înlocuire a Lipsei.



Modificarea mentalităţii este, în fapt, factorul progres, pentru că astfel este acceptată funcţia noii

unelte, pregătind terenul apariţiei sale fizice. De fapt, esenţială nu este unealta în sine, ci truda de

a găsi definiţia care să cuprindă funcţiile acesteia, ca şi modalităţile tehnice de a o realiza, ceea

ce ea trebuie să facă pentru a înlocui o lipsă, pentru a anihila o prejudiciere şi, ca atare, trebuie să

fim de acord cu ce spune poetul:

„ Făcu desupra sa o gaură-n cer

Prin care vorbea cu neantul.

Striga: Ce este răul?

Adevărul? Binele?

După trei zile venea răspunsul:

Un hohot subţire

De râs urmat de chicoteli scurte.”

Deîndată ce unealta a apărut, şi funcţiile sale sunt dovedite, scopul pentru care a fost

creată a fost atins, procesul care instalează progresul s-a încheiat, iar lumea ar trebui să se

oprească aici, dacă nevoia de dezmărginire a Universului nu ar sta împotrivă.

Această teorie încearcă să insinueze că progresul nu are loc la nivelul masei, ci la nivelul

energiei, al funcţiilor; că progresul este un factor ce aparţine modalităţilor prin care Forma

Materială încearcă să transforme Haosul în Cosmos, extrăgând din Inefabil funcţii din ce în ce

mai rafinate; definind încetul cu încetul virtualitatea, smulgând din starea informală, veşnică,

acel cumul de funcţii ce are capacitatea de a structura masa pentru a a-i păstra perisabiltatea,condiţia muritoare.

Cu alte cuvinte, progresul este rezultatul distilării permanente a stării de cunoaştere.

Iar aceasta, cunoaşterea se dovedeşte a fi, în fapt, momentul în care o funcţie a Inefabilului intră

în rezonanţă cu structura Formei Materiale, inducând astfel o sumă de vibraţii care pornesc un

proces de remodelare a acesteia. Acest mecanism nu se opreşte niciodată, iată de ce, în fiecare

secundă, strucutra fiecărei Forme Materiale este mereu alta. Astfel, lumea este alta, Materia este

alta, şi în consecinţă Realitatea este alta.

Veşnicia nu foloseşte la nimic, pentru că ea împiedică Dezmărginirea, care este esenţială

pentru existenţa Universului. Doar perisabilul, sub diversele sale forme asigură menţinerea

capacităţi de Dezmărginire a Materiei. Iată de ce, Dezmărginirea impune, în lungul parcursului

său un joc permanent al funcţiilor, ce au nevoie continuă de participarea masei cea purtrătoare de

formă.



Doar că funcţiile trebuiesc mereu eliberate de capcana formei, ele trebuie să reajungă în

stare inefabilă, într-o calitatea modificată, evoluată, în felul acesta putându-se dez-limita

capacitatea lor de a relua jocul într-o puzderie de variaţiuni ce perfecţionează parcursul

Dezmărginirii.

Nu este important ca partea de masă a Formei Materiale să fie instabilă, pereisabilă, ci

partea de energie, cea care stabileşte funcţiile. Pentru că, nu unealta în sine asigură progresul, ci

mentalitatea care reclamă, care defineşte, care planifică drumul spre o unealtă.

Faptul că funcţiile Formelor Materiale sunt perisabile dau capcitatea Materiei de a se re-

crea în permanenţă, dar şi de a reveni la momente atavice pentru a schimba sensul

Dezmărginirii. Iar lanţul de momente atavice, care fixează originea unor noi direcţii ale

Dezmărginirii, nu ar fi posibil dacă nu ar exista mai întâi sub formă de memorii, pentru că doar

astfel se asigură continuitatea procesului. Ceea ce înseamnă că o limită a Dezmărginirii există,

trebuie să existe, este perceptibilă, dar nu şi cognoscibilă, pentru că substanţa pe care o

presupune nu există încă în Formă Materială.

Sau, şi mai bine, îl putem lăsa pe Aristotel să ne lămurească: „Căci atunci când luăm în

consideraţie o înlănţuire de cauze mijlocitoare, care au la un capăt al lor o cauză primă, iar la

cealăltă extremitate o cauză ultimă, e neapărat necesar ca prima cauză să fie cauza tuturor

acelora ce derivă din ea.” În cazul nostru cauza primă este momentul atavic ce dă naştere noului

lanţ cauzal, iar cauza ultimă este limita pe care o defineşte Dezmărginirea, şi care devine la

rândul sau cauza primă . Între ele, mulţimea de cauze mijlocitoare fixează tot atâtea Realităţispecifice ce sunt, de fapt mediile de exprimare a unor mulţimi de Forme Materiale. Dar dincolo

de această cauză ultimă nu există decât Haosul şi infinitele sale forme de Inefabil, din care

Materia îşi extrage funcţiile.

Tendinţa este întru obţinerea unei organizări cât mai sofisticate, de nivel superior, în

care capacitatea de a prelucra non-formalul, in-formalul să devină din ce în ce mai eficientă

O astfel de abordare a problematicii progresului ar reclama o re-analizare a întregului

spaţiu teoretic ce a studiat factorii de progres, de periodizare, de relaţii dintre om şi mediu, dar

pentru că eu nu mi-am propus de fel o astfel de muncă las în seama altora, de vor crede de

cuviinţă, să se ocupe.

Pe mine, personal, această problemă mă interesează din alt punct de vedere.



A fi şi a vedea

O unealtă procesând este un spectacol atrăgător şi demonstrativ, care are un efect concret,

cu rezultate palpabile, ce pot fi măsurate.

În schimb, procesul pentru conceperea unei unelte este nevăzut, impalpabil.

Avem de a face, deci, cu două categorii distincte de procese: unul care presupune o

participare consistentă a masei, cu toate calităţile intrinseci ale aceasteia; şi unul la care

contribuie substanţial energia. Starea aceasta de fapt, ce ne face să ne gândim că existenţa unei

unelte, este direct dependentă de energie şi mai puţin de masă. „A fi” presupune un concept, „a

întrupa” presupune un material; materialul este un domeniu comun, folosit pentru întruparea

multor altor unelte; a fi, în schimb, presupune conceptualizarea energiei, scoaterea din Haos a

unei forme. Orice proces pentru punerea în operă a lui „a fi” presupune o contribuţie evidentă a

lui „a întrupa”, pentru că „a fi” are nevoie de materialul care să-i evidenţieze conceptualizarea.

La rândul său „a întrupa” va da naştere unui nou teritoriu al lui „a fi”. O astfel de imagine

evidenţiază faptul că Haosul, neconceptualizarea nu este un teritoriu separat de întrupare, de

materialitate ci este conţinut în aceasta, la fel cum, la rându-i, conţine conceptualizarea,

materialitatea.

Noile cunoştinţe despre Materie ne îndeamnă să gândim Universul ca pe un întreg în

funcţiune, dependent de toate componentele sale în care, cele două forme ale Materiei: masa şi

energia sunt stări fundamentale ale Formelor Materiale, care, la nivelul relaţiilor primare, sesupun unui proces de alternanţă. Cu alte cuvinte, la nivelul atomului avem de-a face cu un proces

de discontinuite a celor două stări ale materiei, care se pot transforma una în cealaltă. „ Pentru a

evita contradicţiile şi a se făuri o reprezentare corectă a fenomenelor atomice, s-a introdus şi

aici discontinuitatea proceselor elementare. S-au admis două postulate: 1. Orice sistem atomic

posedă o serie discontinuă de stări staţionare dotate cu o stabilitate specială şi orice variaţie de

energie a atomului este reprezentată printr-o tranziţie de la o stare la alta; 2. Emisia şi

absorbţia de radiaţii se fac prin aceste tranziţii, frecvenţa radiaţiei fiind determinată de

diferenţa dintre starea iniţială şi starea finală a procesului de tranziţie.” Apoi, pe măsură ce

Formele Materiale ies din nivelul atmoic şi se transformă în sisteme complexe, ele devin aparent

tot mai stabile, conţinând procesul de discontinuitate doar la nivel primar şi dezvoltând în

acelaşi timp un proces de latenţă pentru a ascunde o sumă importantă de informaţii ce vor fi

activate doar atunci când experienţa şi necesitatea o impun.



Dar dacă procesul de discontinuitate continuă şi se manifestă în diferitele stadii ale

structurilor Formelor Materiale? Dar dacă discontiuitatea este regula care asigură funcţionarea

tuturor structurilor, indiferent de nivelul de organizare?, doar aşa, Formele Materiale asigurându-

wsdşi capacitatea de a-şi remodela structura continuu pentru a rămâne Realitate.

Ce ar fi să presupunem că: Materia este într-o stare permanentă de discontinuitate,

manifestă la orice stadiu, la orice nivel, în orice Formă Materială, doar că manifestările ei sunt

din ce în ce mai bine ascunse de complexitatea proceselor impuse de existenţa unei structuri din

ce în ce mai sofisticate

O astfel de presupunere ar pune serioase semne de întrebare asupra teoriei care afirmă că

formele materiale îşi pot îndeplini foarte bine funcţiile fără să fie nevoie de activarea întregului

bagaj informaţional. Dacă Materia este permanent discontinuă, Formele Materiale îşi vor folosi

întregul bagaj informaţional pentru a nu se rupe din procesul Devenirii universale.

Discontinuitatea ar reprezenta modalitatea prin care Materia îşi păstrează unitară evoluţia în

Dezmărginire, iar totalitatea Formelor sale Materiale ar avea astfel acces la funcţii mereu

actualizate, la informaţii provenite din întregul ei.

Aparenta latenţă a acestui bagaj informaţional asigură însă irepetabilitatea şi unicitatea

relaţiilor dintre Forma Materială particulară şi Realitate, care se datorează în mare măsură

discontinuităţii proceselor elementare. Sau cum ar spune Lucian Blaga:

„ Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud

cum se izbesc de geamuri razele de lună‚ În piept

mi s-a trezit un glas străin

şi-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşi, care au murit fără de vreme,

cu sânge tânăr încă-n vine,

cu patimi mari în sânge,

cu soare viu în patimi,

vin,

vin să-şi trăiască mai departe

în noi

viaţa netrăită.



Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud

cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie – suflete-n ce piept îţi vei cânta

şi tu odată peste veacuri

pe coarde dulci de linişte,

pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat

şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie? Cine ştie?”

La nivelul proceselor elementare avem de-a face cu o continuă absorbţie şi eliberare de

radiaţii ce asigură întreţinerea specificităţii funcţiilor respectivei Forme Materiale.

Discontinuitatea este procesul prin care Universul îşi asigură permanenţa informalului, a

Haosului. În acel moment, Materia devine undă, pierde nevoia de a fi formă, de a avea masă, de

a putea fi cuprinsă într-un concept particularizat, definibil; se pierde în lumea lipsită de forme, pe

care noi o credem dezordonată pentru că nu o putem categorisi prin simţurile noastre limitate.

Dar, şi acest dar este extrem de important, devenită undă, masa nu-şi pierde calitatea memoriei

câştigate, atunci când se dizolvă în Haos. Corpusculul pierde însă memoria Formei Materiale din

care s-a extras şi devine gata să revină pentru a participa la alte alcătuiri. Iar din această lume

virtuală, nevoia extrage necesitatea unei alte Forme Materiale care să cuprindă anumite funcţii de

adaptare la o Realitate sau alta, funcţii care ar fi imposibil de definit dacă nu ar exista memorialatentă a corpusculului de masă devenit undă. Putem afirma că adevărata măreţie a Universului

se naşte la nivelul acestei graniţe dintre energie şi masă, care graniţă există la orice nivel de

organaizare al Formelor Materiale.

Seduşi de imensitate, infinit, de dimensiuni copleşitoare, atraşi de dorul de a cuprinde

Dezmărginirea, nu dăm nici un pic de atenţie acestui proces invizibil, eteric: starea de

instabilitate a unui corpuscul, care de fapt este la fel măreţ, pentru că este tot atât de lipsit de

dimensiuni. Ne impresionează teribil că nu putem percepe „mărimea” unei dimensiuni din

Cosmos, şi nu ne atinge de fel faptul că nu putem percepe „micimea” unei dimensiuni. Iată

motivul pentru care putem fi convinşi cu greu că măreţia este de fapt la graniţa dintre materiei şi

energie, în microcosmosul care asigură Dezmărginirea Universului deschizând mereu alte căi

prin care acesta îşi menţine Devenirea.



Aceluiaşi fenomen al discontinuităţii se datorează şi apariţia ideii de unealtă; mai întâi

definindu-se ca prejudiciere, apoi ca nevoie şi mai apoi căpătând forma finală ce contribuie la

înlocuirea unei Lipse.

Fiecare dintre aceste etape este urmată de momente în care se definesc categorii formale

menite să contribuie la apariţia acelei structuri din care va rezulta în final unealta, ca un cumul de

funcţii adecvate. Putem spune că discontinuitatea este categoria primară a procesului numit

progres în care unealta reprezintă tendinţa de înlocuire a acestei discontinuităţi cu o stare de

stabilitate, de continuitate din care progresul ar trebui să absenteze.

Este foarte greu de sesizat un astfel de proces, dar şi mai greu este de definit.

Discontinuitatea ascunde permanent cunoaşterii omenşti una dintre stările sale. Atunci cînd este

virtuală, este dificil de depistat forma, iar atunci cînd este formă este greu de depistat funcţia.

Acest fenomen a fost sesizat cu precizie de catre fizicienii care s-au ocupat de mecanica

quantică: „ Bhor susţine că modificarea mecanicii clasice impusă de postulatul quantic necesită

transformări şi mai profunde. Noţiunile fizice obişnuite, imaginile spaţio-temporale care serveau

la descrierea fenomenelor, nu sunt în stare să reprezinte înfăţişarea mult mai complicată a

realităţii microfizice. Analiza structurii fine a spectrelor, studiul fenomenelor de ciocnire fac să

apara insuficienţa modelelor mecanice, intuitive.”

Există dar nu este

Dacă noi, la nivel raţional, nu putem sesiza un fapt, lucru nu se datorează limitelor simţurilor noastre, ci faptului că am depăşit cu totul un anume nivel de informare. Informaţia, ca

şi funcţiile ei s-au transformat în momente recesive ce sunt înmagazinate undeva în ADN-ul

nostru, ca un strat atavic ce ar putea fi oricând reactivat atunci când condiţiile de mediu ar

reclama-o, ele s-au transformat în funcţii şi, deşi putem spune că sunt în memoria noastră

arhivată, de mult au trecut graniţa transformându-se în nivele ale Inefabilului. Atunci când,

condiţiile unei Realităţi vor reclama aceste informaţii, în strucutra noastră se va induce o

prejudiciere aceasta va produce o anume formă de dezechillibru care va crea condiţiile ca acea

informaţie să redevină activă. Cu alte cuvinte, toate informaţiile cuprinse în ADN-ul nostru nu

există aşa cum înţelegem noi existenţa, ele sunt de fapt memorii; doar astfel o strucutră izbutind

să stocheze infinitatea de informaţii esenţiale necesare evoluţiei.



Toate disputele filosofice între metafizicienii idealişti şi materialişti s-au dus în jurul

existenţei sau nonexistenţei unor Realităţi. Fiecare dintre aceştia îşi doreau cu ardoare să

definească fapte ale unei alt fel de Realitate cu instrumentele Realităţii ce ne este specifică.

Haosul este o Realitate, dar o Realitate ce nu poate fi definită cu instrumentele obişnuite

cu care noi măsurăm relaţiile lumii noastre.

După cunoştinţele pe care le avem astăzi am putea afirma că Universul se manifestă prin

trei stări: 1. Haosul, sau lumea energiei pure, lipsită de masă, şi deci de concept; 2. lumea

materială, cea care se manifestă prin combinarea energiei şi masei şi 3. lumea masei pure, pe

care la ora actuală ne este şi mai greu s-o sesizăm şi care, se pare, are o existenţă fulgurantă.

Realitatea pe care omul o poate cunoaşte cu mai multă uşurinţă este cea a lumii materiale,

şi aceast fapt se datorează însăşi modului în care este alcătuit; fiind o combinaţie de elemente ale

energiei şi masei, omul are instrumente de percepţie asupra manifestării acestor două forme ale

Materiei, putând astfel să le organizeze în categorii.

Combinaţia dintre energie şi masă aşează Materia într-o organizare de un anume tip, în

care modul de manifestare al energiei ce se diferenţiază radical de cel pe care îl vădeşte în starea

sa „naturală”, atunci când se află în Haos. Aidoma se petrec lucrurile şi în ceea ce priveşte masa.

În felul acesta am putea fi tentaţi să credem că lumea materială este o etapă tranzitoriei a

energiei către masă sau invers. Că doar lumea materială este caracterizată prin perisabilitate,

celelalte două stări ale universului fiind eterne. De fapt lucrurile nu sunt aşa, toate cele trei stări

ale Universului fiind perisabile, şi doar Universul însuşi fiind profund stabil, într-o stare permanentă de nedefinire.

Drumul de la Haos la concept este asemenea celui de la subiect la obiect.

Subiectul măr defineşte o categorie practic nedefinibilă, ca forme, dimensiuni şi calităţi

ce cuprind această Formă Materială, în schimb obiectul măr defineşte o sumă concretă de

calităţi întrunite pentru a individualiza un anume obiect şi numai pe acela. Despre subiectul măr

nu se poate vorbi nciodată în termeni absoluţi, este mereu nevoie să-l reduci la un obiect, pentru

a putea crea noţiuni care să aibă capacitatea de a defini.

Drumul pe care cineva îl face de la subiect la obiect, reprezintă un parcurs creativ, oricare

ar fi domeniul în care se manifestă. Şi, ceea ce este mai important, reprezintă un transport de

energie către categoria de masă definibilă, prin care vom obţine Forma Materială, caracterizată

mai apoi de funcţiile specifice.



Aceste două categorii definesc cele două entităţi ce formează Universul: energia şi masa.

La nivel quantic, acolo unde există o stare continuă de instabilitate ce permite transferul sesizabil

dintr-o stare în alta, nu pot exista elemente ale cunoaşterii, pentru purul motiv că nu există obiect

al cunoaşterii. Acesta apare abia după ce sunt definite funcţii pe care o Formă Materială sau alte

le vor face eficiente. O întreagă armată de filosofi şi oameni de ştiinţă vor să delimiteze cu

precizie graniţa dintre cele două expresii ale Universului, vor să determine ce este congnoscibil

şi ce nu. Din nefericire pentru ştiinţă, şi din fericire pentru Univers, această graniţă nu este

qunatificabilă, şi, deci, nu poate fi cunoscută. Ea apare şi dispare în funcţie de cât de productivă

este relaţia Realitate-Formă Materială. Productivă în sensul naşterii de nevoi de adaptare. Cu cât

starea de dezechilibru se accentuează, cu atât graniţa dinspre energie este mai aproape, mai

activă, iar prezenţa sa este lesne de observat. Cu cât se instalează o stare de echilibru, de armonie

între Realitate şi Formele Materiale ce o populează cu atât graniţa devine mai inactivă şi, ca

atare, mai greu sesizabilă.

Se vădeşte mereu că un fenomen este efectul unei cauze şi devine cauza unui alt efect,

ceea ce ne-ar putea determina să credem că tot acest lanţ se datorează unei cauze prime ce a fost

născută de definirea unei Lipse foarte puternice. Întreg lanuţul de efecte ce urmează sunt forme

de adaptare la o Realitate mereu modificată de acţiunea Formelor Materiale apărute şi supuse

tendinţei de Dezmărginire a Universului. O Lipsă, cu cât este mai acută, cu atât instaurează

accentuarea unei Nevoi şi dă naştere unui lanţ informaţional, adică nimic altceva decât suma de

funcţii ce vor fi întrupate în Forme Materiale active. Putem afirma deci, că fiecare efect este oformă de informare ce încearcă să impună un număr de funcţii stabile ce devin cauze.

Dacă tot acest proces este, sau nu efectul unei cauze prime este o problemă care mă

depăşeşte, şi ca atare am să mă fac că nu am aflat nimic despre ea.

Tentaţia găsirii unei „cauze primordiale” de la care a pornit totul este o falsă problemă

care nu face altceva decât să cheltuiască inutil energii creative. Nu există o „cauză primordială”

şi niciun moment iniţial în Univers, o serie de contrarii s-au acumulat lent şi se acumulează

permenant impunând într-un anumit stadiu o funcţie sau alta. Nu trebuie să ne imaginăm că

astăzi Universul este altceva decât expresia unui stadiu al Haosului din care răsar funcţii

perisabile ce dispar pentru a face loc altora. Ba, aş putea să susţin cu tărie că Dumnezeu mai

crează lumea şi acum, muncind din greu cu gândul la ziua a şaptea.

Na!, că m-a luat gura pe dinainte şi tot am pomenit ceva despre cauza primă.



Întreg Universul este alcătuit din unităţi informaţionale ce există într-o stare fără formă

şi care devin perceptibile abia atunci când Lipsa crează nevoia unui scop. Atunci ele vor fi

percepute în funcţia şi în ordinea dictată de scopul definit. Abia atunci ele capătă capacitate de a

fi măsurabile în dimensiunea timp.

Dacă este să reducem afirmaţia lui Brunschvicg : „Timpul este inseparabil de relaţia

cauzală, prin care se crează încetul cu încetul câmpul cauzal .”, la ultima ei consecinţă, atunci

această dimensiune a Universului ar fi ea însăşi relativă, deoarece se naşte odată cu o cauză

primordială şi dispare odată cu consumarea ultimului efect. Altminteri am ajunge la o concluzie

teribilă şi anume aceea că Universul nu este infinit şi nemuritor, ci, dimpotrivă, finit şi perisabil.

Această consecinţă ar fi valabilă însă, doar cu condiţia ca lanţul cauză-efect să nu presupună

variaţiile de adaptare a Formelor Materiale, proces care dă naştere la mulţimi de lanţuri cauzale

ce stau la originea altor lanţuri, şi aşa mai departe. Iar afirmaţia lui Brunschvicg capătă o altă

dimensiune atunci când percepem că, datorită tendinţelor de adaptare la un efect sau altul, ce a

fost creat dintr-o cauză sau alta, timpul devine dimensiune fundamentală doar şi pentru că e în

stare să cuprindă şi să armonizeze dinamica Dezmărginirii. În consecinţă timpul nu este doar o

dimesiune mecanică ce pune în evidenţă mişcarea, ci una cu care putem evidenţia capacitatea

Formelor Materiale de adaptare şi transformare a unor Realităţi universale, fiindcă o Formă

Materială contemporană nu este consecinţa ultimului proces cauză-efect, ci a întregului lanţ ce

s-a consumat pînă la apariţia ei. Iar, ca acest lucru să fie posibil a fost necesară o memorie care

să conserve şi să transmită informaţii despre procesul de adaptare.Starea de existenţă permanentă a Universului este Haosul, definibil ca o memorie

esenţială lipsită, de dimensiuni şi scop. Iar Formele Materiale, forme compuse şi purtătoare de

funcţii ale Devenirii, ce alcătuiesc Cosmosul, sunt perisabile, ceea ce le face purtătoare de

dimensiuni: definibile şi supuse cunoaşterii. Rolul cel mai important al acestora este contribuţia

continuă la alimentarea şi îmbogăţirea memoriei universale. Pentru a memora trebuie să poţi

extrage funcţii din relaţia Realitate-Formă Materială, să le transformi în informaţii care vor fi

conservate în elementele primordiale ale Materiei menite reîntoarcerii în Haos. Cu alte cuvinte

funcţia cea mai importantă a memoriei cosmice este uitarea, doar astfel putând trece funcţiile în

starea de Inefabil a Haosului, de acolo de unde pot reveni atunci când sunt întrunite condiţii

fertile. Cunoaşterea este dimensiunea morţii, pentru că atunci când o funcţie a fost definită, o

Lipsă a fost înlocuită şi deci un porces a fost împlinit, oprit, terminat. Ea impune apariţia

informării care este modaliatea de a consuma continuu o funcţie pentru a da naştere alteia mai



performantă în mecanismul de adaptare la o Realitate materială. Pentru că importanţa lanţului

cauzal se datorează faptului că fiecare cauză naşte o sumă de funcţii noi ce se spun legilor

comunicării.

Putem afirma cu destul de multă siguranţă că, universul nu s-a născut din Haos, ci că

Universul există într-o permanentă stare de Haos. Această stare asigurându-i capacitatea de a se

Dezmărgini continuu şi în el însuşi. Capacitatea de a crea Forme Materiale tot mai complexe

impune şi preocesul de a descopune până la elemente primordiale capabile să-şi piardă starea şi

să revină într-o stare de Haos. Cu alte cuvinte Universul nu este o stare ci un fenomen, un

fenomen reversibil fără început şi fără sfârşit, cel mai bine simbolizat prin parabola şarpelui ce se

înghite pe sine şi face ca moartea şi naşterea să fie procese complementare şi simultane.

Ici sau dincolo, ca la cadril.

În societatea modernă circulă o mare cantitate de informaţii, cu o viteză necotrolabilă.

Dacă în societăţile istorice, apariţia unei categorii de informaţii era dezbătută pe îndelete în

cercuri sociale diferite şi, din categoria respectivă, erau extrase doar acelea ce păreau mai

folositoare, în societatea noastră această opţiune devine tot mai mult o acţiune individuală. Ai

libertatea să culegi o informaţie sau alta, să o foloseşti sau nu. Fluxul este alimentat permanent

de o industrie care se ocupă cu această categorie de operaţiuni. Din nefericire, o astfel de situaţie

întreţine şi mai mult circulaţia unor prejudecăţi istorice care s-au golit de conţinut de foarte multăvreme şi, de multe ori, sunt contrazise chiar de informaţiile puse în circulaţie. Doar că viteza de

circulaţie a acestora face să nu li se mai acorde o atenţie analitică, multe dintre aceste informaţii

sunt asimilate cu titlu de reflex social, prin imitare şi chiar de la început nu participă la un proces

de analiză a unei situaţii date, ci de adaptare prin copiere.

În societăţile istorice, informaţia circula cu greutate, şi ajungea printr-un anume efort la

un receptor, în societatea noastră informaţia circulă cu multă uşurinţă, dar este dificil să accesezi

conţinutul real al acesteia. Ştii despre ceva, dar nu ştii conţinutul acelui ceva, astfel lipsa de

comunicare devin o problemă din ce în ce mai gravă, mai gravă pentru că dispare şi obişnuinţa

de mă informa despre conţinut, mulţumindu-mă doar cu forma informaţiei. Comunicarea nu este

un proces de informare, nu aparţine domeniului informării. Cunoaştera este un proces intim,

esenţial, fundamental al Formelor Materiale şi presupune un mecanism de asimilare a formelor

Inefabilului care au rezonat cu o strucutră particulară a acestora. Informarea este un proces



colectiv, cunoşaterea este un proces individual. De aceea există teribil de multe informaţii

cunoscute, în circulaţie, pentru o anume categorie de oameni banale, dar care nu au acelaşi

conţinut pentru toţi. Rezultă de foarte mult ori o situaţie paradoxală, şi anume, aceea în care

vorbim despre acelaşi subiect, dar despre conţinuturi şi înţelesuri diferite.

O astfel de realitate socială face că noţiuni fundamentale ca: Haos, Cosmos, Nemurire,

Materie, Energie, Dumnezeu, Univers, Filosofie, Religie etc. să rămână, pentru copleşitoarea

majoritate a oamenilor la înţelesurile istorice, asimilate prin tradiţie, chiar dacă, un număr mic de

oameni au contribuit substanţial la iluminarea unor noi aspecte ale conţinutului respectivelor

noţiuni şi informaţiile noi sunt în circulaţie şi la vedere. Tendinţa evidentă este aceea de a ne

închide într-un cerc de informaţii specializate, hiper-specializate şi de a le ignora total pe

celelalte. Mai mult, s-a născut obişnuinţa de a refuza cu obstinaţie contactul cu orice informaţie –

oricât de spectaculoasă şi benignă – care nu intră în sfera noastră de interes. Astfel, începem să

semănăm din ce în ce mai mult cu o mulţime de crisalide, scufundate într-o baie de informaţii

care circulă pe lângă noi, ne înconjoară, dar care nu au posibililtatea de ajunge în intimitatea

noastră.

Există, deci, o axă – e drept fluidă şi flexibilă - care separă două spaţii ce-şi pot, în

anumite condiţii, împrumuta elementele de conţinut. Ele pot trece temporar dintr-un spaţiu în

celălat, dar fiecare păstrează memoria sa inţială şi tinde mereu să revină la situaţia originară.

Fizicienii dedicaţi quanticii - o categorie de oameni care nu pot fi numiţi nici poeţi, nici

filosofi, şi pentru mulţi nici savanţi (şi poate de aceea sunt toate la un loc) sunt priviţi ca oalcătuire de ciudăţenii ca şi domeniul căruia i s-au dedicat - aduc mereu elemente noi ce pot

ilumina un astfel de tranzit.

Acestă categorie de oameni merită o mult mai mare atenţie din partea noastră, pentru că,

se pare, sunt singurii care au găsit drumul către modul în care a funcţionat un anume instinct pe

care omenirea l-a pierdut pe măsură ce s-a înconjurat de artefactele propriei gândiri.

La începuturile sale, omul funcţiona într-o armonie deplină cu instinctul său cosmic care

producea permenent cunoaştere, iar elementul fundamental ce provoacă cunoaştere este:

emoţia. Ea este cea care asigură inducerea vibraţiilor energetice care provoacă remodelarea.

Trăind într-un mediu nemijlocit format din elemente cosmice, omul arhaic are dezvoltate

simţurile şi capacităţile care-l ajută să vibreze la manifestările unei Realităţi nemanufacturizată,

Realitate care pentru noi a devenit un mister şi căreia nu-i putem găsi înţelesurile. Între el, omul

arhaic, şi Realitate nu se interpun o mulţime de produse create manufacturier, care au



capacitatea de a distorsiona, sau de a-i ascunde semnele pe care cosmosul le produce în fiecare

clipă. Pe măsură ce omul şi-a dezvoltat capacitatea de a crea astfel de produse, acestea devin

artefacte, care au rolul de a modifica atât capacitatea sa de a „citi” semnele produse de

Realitate, cât şi de a le distorsiona înţelesurile. În zilele noastre omul trăieşte pe deplin într-o

lume a produsului industrial, artefactier, care-l izolează de evoluţia cosmică. Odată ce între el şi

Realitatea intrinsecă s-au interpus o mulţime de artefacte menite să-l despartă, să-l îndepărteze,

să-l izoleze de mediu este firesc ca şi simţurile sale să se modifice.

Capacitatea de a „citi” semnele cosmice s-a diminuat drastic, dar s-a dezvoltat puternic

capacitatea de a interpreta semnele artefactelor create. Atenţia omului se îndreaptă acum spre

relaţia dintre el şi produsele create, iar Realitatea concretă evoluează undeva într-o zonă mascată,

ascunsă şi nu mai are forţa de a emite semnale atât de puternice pentru a putea fi recepţionate

nemijlocit, cu toate că ea emite continuu astfel de semnale.

Modificarea tulburătoare a ritualurilor dedicate marilor evenimente din viaţa omului sau a

comunităţii, ne îndreptăţeşte să susţinem această teorie. Un exemplu concludent ar fi cel al

ritualului care sărbătoreşte anul nou. Între practicile descrise şi de sir James George Frazer şi de

Mircea Eliade, cea a alungări spiritelor rele, demonilor, bolilor, păcatelor etc. din anul vechi, prin

zgomote puternice produse de membrii unei grupări care traversa spaţiul comunităţii, şi-a

deformat substanţial conţinutul. Ritualurile prin care, comunitatea desemna grupuri de membrii

să alunge, printr-o procesiune zgomotoasă ce traversa spaţiul acesteia, elementele răului, aveau

un conţinut derivat direct din înţelesurile pe care omul arhaic le desluşise într-o Realitate alecărei semnale le putea percepe, şi care pentru noi sunt de nepătruns. Într-un astfel de ritual,

zgomotul era produs cu un scop precis şi trebuia să definească un anume conţinut informaţional.

În zilele noastre scopul zgomotelor nu mai are sensul din vechime, ca atare atenţia se

îndreaptă spre dezvoltarea unei industrii a obiectelor ce pot produce zgomote. Nu mai este deloc

important pentru ce producem zgomote, pentru că a devenit foarte important cum să producem

zgomote, în consecinţă se dezvoltă o adevărată industrie a obiectelor producătoare de zgomote,

industrie care se dezvoltă după o filosofie proprie fără nici o legătură cu ritualul iniţial. Iar acesta

este doar un exemplu anecdotic, mulţimea cutumelor care şi-au pierdut conţinutul dar şi-au

păstrat o anume parte din formă copleşeşte existenţa omului. Toată această situaţie se datorează

transmiterii continui a unor forme tradiţionale golite de conţinut, dar a căror „ambalaj” se

încearcă a fi păstrat. Şi totul se datorează tocmai faptului că între viaţa noastră şi cea a

cosmosului s-au interpus artefacte ce au distorsionat grav comunicarea, adică a tehnicilor de



corespunde unui termen celest, transcendent, invizibil, unei idei în sens platonician. Fiecare

lucru, fiecare noţiune se prezintă sub un dublu aspect: acela de mēnōk şi acela de gētik. Există

un cer vizibil: există deci şi un cer mēnōk invizibil. Pământul nostru corespunde unui pământ

celest. Orice virtute practicată aici pe pământ în gētik , are un corespondent celest care

reprezintă adevărata realitate.”- ne relatează Mircea Eliade despre imaginea pe care o are omul

în legătură cu o anume Realitate şi memoria sa. Iar pentru ca fiinţarea, progresul, eficienţa să

guverneze o anume iniţiativă umană: „...orice teritoriu ocupat în scopul de a fi locuit sau utilizat

ca «spaţiu vital» este în prealabil transformat din «haos» în «cosmos»; adică, prin efectul

ritualului i se conferă «o formă» care îl face astfel să devină real. Evident, pentru mentalitatea

arhaică realitatea se manifestă ca forţă, eficacitate şi durată. De aceea realul prin excelenţă

este sacrul ; căci sacrul este într-o manieră absolută, acţionează eficace, creează şi face să

dureze lucrurile. Nunumăratele gesturi de consacrare – a spaţiilor, o obiectelor, a oamenilor

etc. – ne dezvăluie obsesia realului, setea primitivului pentru fiinţă.” După cum relatează

filosoful, omul, la începuturile vieţii sale sociale, trăieşte conştientizând faptul că universul

există ca într-o oglindă: o parte din sine este neconceptualizată, conţinând astfel toate formele,

iar o alta, conceptualizată, tinde să ia toate formele. Datorită acestui mod de a gândi, pentru om

progresul nu este marcat de o unealtă ci de capacitatea de a intui mai întâi un corespondent

neconceptualizat al nevoii sale şi de a-l invoca pentru ca acesta să ia formă pământească. Toate

riturile originare încearcă să dea formă uniunii dintre Cer ( Haos, Dezordine, Idee, Nefiinţă,

Energie) şi Pământ ( Materie, Formă, Fiinţă, Ordine, Masă), fapt care dovedeşte manifestareainstinctului provenit din informaţiile ce se transmit de-a lungul evoluţiei Formelor Materiale. Cu

siguranţă, fiecare formă materială are un mod manifest, şi unic, de a conştientiza informaţiile

transmise în lungul lanţului evolutiv până la stadiul atins, şi care a fost odată cel mai evoluat în

istoria formelor conceptualizate. Cercetările specifice asupra oricărei forme de organizare a

materiei arata că acestea au o anume memorie – dependentă direct de cantitatea informaţiilor

„uitate”, trecute în Inefabil - care se organizează după un model anume şi unic, model care

fixează forma şi funcţiile structurii, ca un punct specific în procesul Devenirii universale.

Informaţiile esenţiale vor fi fost transmise altor forme, mai evoluate, în funcţie de

comandamentul nevoii de adaptare dintre formă şi Realitate. Tocmai acest comandament induce

Formei Materiale menţinerea unui proces continuu de informare prin care este percepută atât

partea neconceptualizată cât şi cea conceptualizată a Materiei. De aici putem trage concluzia că,

atunci când ne referim la Haos nu trebui să ni-l imaginăm ca fiind o entitate separată de Cosmos,



în afara lui, independent de acesta şi din care acesta se va extrage într-unmoment prielnic. El,

Haosul, există în toate nivelele Cosmosului, iar legătura dintre cele două entităţi este deosebit de

strânsă, inseparabilă şi se întâmplă printr-o comunicare coerentă dictată de evoluţia procesului de

instalare a unei Lipse, tot mai dominatoare, cu cât aceasta se aproppie de o fomrulă de înlocuire,

ceea ce presupune naşterea unei forme noi.

Cu alte cuvinte totul se organizează în jurul unei axe Inefabile care limitează două

teritorii universale. Pe de o parte Haosul, Informalul, Neconceptualizatul, Nemuritorul; iar pe de

alta: Materialul, Formalul, Conceptualizatul, Perisabilul. Această axă nu este decât la nivel

conceptual un axus mundi, şi doar pentru a ne uşura procesul definirii unor termeni.

În fapt, acest axus mundi este o condiţie a existenţei şi se petrece la toate nivelele

Materiei, fixând capacităţile de comunicare între In-formal şi Formă, între Imaterial şi Material,

între Energie şi Masă, şi fixând ideea că Haosul, ca şi Cosmosul fac parte din acelaşi Univers şi

nu sunt două forme deosebite, contrarii, ci dimpotrivă complementare.

Demn de a fi subliniat cu osebire este faptul că întreaga literatură filosofică, ştiinţifică,

ritualică conţine în subsidiar nevoia esenţială, fundamentală a omului de a găsi o cale pentru a

redeveni Neconcept, de a reveni în Haos, cu credinţa, tainic întreţinută, că astfel va putea ataca o

nouă treaptă a evoluţiei, a progresului, a Dezmărginirii; pentru că progresul acest fapt îl

marchează. Miturile renaşterii, ale lui Mesia etc. încearcă să sugereze o cale prin care devine

posibil ca o existenţă să poată trece inefabila axă şi să devină neconcept, pentru o clipă măcar,

stare care îi va permite să redevină concept la un nivel superior.Din Haos nu te poţi întoarce decât într-o stare superioară sugerează întreaga literatură

mitologică. Această capacitate, de a pendula „dincoace” şi „dincolo” fixează o axă de unde

începe procesul Dezmărginirii, care fixează cele două stări ale Universului: Haosul şi Cosmosul.

Toată literatura arhaică referitoare la cosmogonie pomeneşte despre faptul că începutul

tuturor lucrurilor a pornit de la o stare de ceaţă, de pâclă, de negură, de mâl, din care s-au

sedimentat sau s-au extras viitoarele existenţe; o stare care ascundea axa ce separă fiinţa de

nefiinţă, Haosul de Cosmos. Dacă ar fi să-l cităm pe Eusebiu din Cesarea: „ El presupune că

începutul tuturor lucrurilor a fost un aer pâclos sau un suflu de aer neguros, un haos întunecat

ca Erbos. Aceste stihii erau fără fund şi au rămas fără limite o lungă perioadă de timp. (...) Aci

stă principiul creaţiei oricărui lucru. Dar el (suflul) nu-şi cunoaşte propria lui creaţie.”

Sau după cum ar spune Nichita Stănescu:

„ Piatra e o lumină



înghesuită.

Ea nu vede.

Ea e de văzut.

Ea nu are dureri.

Ea doare.

Cum doare piscul muntelui

pe vultur

stârnindu-l în aer

şi în cuvinte.”

În lungul acestei axe, informaţia îşi schimbă starea, ea începe să se materializeze şi să

tindă către existenţa sa într-o Formă Materială. Materializarea informaţiei, condiţia cosmică a

acesteia, nu presupune în mod obligatoriu şi prezenţa masei, într-o anume etapă, ci doar

extragerea din neconcept. Momentul în care informaţia se defineşte presupune extragerea sa din

Haos, din Neconceptualitate, ceea ce înseamnă că devine un concept care fundamentează

participarea la definirea unei Nevoi ce va impune apariţia unei Lipse.

O întreagă pleiadă de fizicieni marcanţi: Newton, Huygens, Maxwell, Planck, Eistein,

Compton etc. s-au ocupat de modul în care unda comunică unor particule elementare cu care

intră în relaţie, în speţă electronilor, o anume catintate de informaţie energetică care contribuie la

schimbarea, de multe ori esenţială a stării acestora. Acest proces este iniţiat de o stare dedezechilibru ivită în respectiva structură, o formă incipientă de Lipsă, ce reclamă însă şi ea o

înlocuire.

În urma unui astfel de proces, Forma Materială căreia particulele elementare îi aparţin,

va resimţi efectul momentului de dezechilibru în întreaga structură, aceasta modificându-şi

calitatea, declanşând un proces de modificări substanţiale într-un sens care îi este cu totul

necunoscut. Pentru informaţia energetică nu sensul informării este important, ci procesul de

informare, proces care se dovedeşte a fi mecanismul fundamental de naştere şi evoluţia a

Formelor Materiale. Putem considera această zonă de comunicare dintre Energie şi Masă ca fiind

locul unde se naşte Dezmărginirea Universului, dar şi începutul aventurii evoluţiei informaţiei

înglobată sub forma unei funcţii în diferitele Forme Materiale.

Inclusiv acest proces dovedeşte că şi la nivelul unui fenomen primordial funcţiile care

schimbă starea unei particule apar în urma unei Lipse, exprimată la acest nivel de un moment de



dezechilibru energetic, care, înlocuit fiind, va da naştere unei calităţi noi a informaţiei, calitate ce

va încerca să se fixeze cu ajutorul unei Forme Materiale şi să întreţină un mecanism de

informare.

Dincolo de exist

Am vorbit mai sus despre progres şi despre tendinţa Formelor Materiale de a se organiza

în nivele superioare, mereu mai adaptabile unei relaţii de schimb cu o Realitate, care la rândul

său se modifică, obligată fiind de însăşi evoluţia acestora. Sub presiunea tendinţei de

Dezmărginire a Universului, progresul se defineşte ca un proces ce are funcţia de a desprinde din

relaţia Formă Materială-Realitate informaţii noi care să îmbunătăţească mecanismul informării.

Foarte important este că fiecare informaţie, indiferent de gradul de importanţă pe care-l conţine,

trebuie să treacă printr-un moment inefabil înainte de a se fixa în mecanismul informării.

Cu alte cuvinte, o informaţie se naşte, se defineşte, produce un efect, apoi trece - un

moment mai scurt sau mai lung - în starea de Haos, de unde va reveni ca o contribuţie de un

anume grad în informare. Iată un factor pe care strămoşii noştrii, feriţi fiind de influenţa agresivă

a artefactului, îl conştientizau. Mai mult, acţiunile lor se desfăsurau sub semnul acestei

imperative legături dintre existent şi neexistent, dintre definit şi nedefinit, dintre Haos şi Cosmos.

Pentru ei toatele elementele existenţei trebuiau să derive din corespondentul neexistenţei,

şi datorită acestei filosofii, moartea nu avea funcţiile pe care i le atribuim azi. Societatea

contemporană a pierdut legătura directă cu Haosul şi cu funcţiile sale, şi iată de ce, o multitudinede informaţii ce sunt adânc întipărite în codul nostru genetic nu-şi mai regăsesc relaţiile fireşti în

procesul de informare, creând astfel o stare de anxietate care tulbură relaţia dintre om, ca Formă

Materială, şi Cosmosul generator de Realităţi.

În societăţile istorice, fiecare acţiune care presupunea un nou început avea o legătură

directă cu Haosul, cu nefiinţa, era o extragere, un porces de informare între lumea cosmică,

formală şi lumnea haosului, virtuală.

Forţa acţiunii se găsea în faptul că aceasta trebuia să fie un nou început, să fie cu totul

lipsită de istorie. Acţiunea trebuia să fie iniţiată de o idee curăţată de tarele faptelor trecute, să

fie desprinsă dintr-o greşelile unei istorii ce nu poate fi abolită decât de trecerea prin Haos, ea

trebuia să aibă o legătură directă cu Haosul, să încerce să transmită conţinutul pe care se

presupune că l-ar fi avut în faza de neexistenţă. „O «eră nouă» se deschide cu zidirea fiecărei



case. Orice construcţie este un început absolut , adică tinde să restaureze clipa iniţială,

plenitudinea unui prezent care să nu conţină nici o urmă de «istorie» .

Citind cu atenţie operele lui Frazer, Eliade sau Dumezil, putem remarca faptul că toate

ritualurile de jertfire, de sacrificare au scopul de a asigura o permanenţă a Haosului. Acesta

trebuie alimentat mereu pentru a nu secătăui, pentru că toată forţa de care are nevoie progresul

existenţei se găseşte în nefiinţa care asigură veşnicul început. Altminteri, existenţa nu va mai

avea capacitatea să se regenereze, să se Dezmărginească. Acestui fapt se datorează grija pe care

omul istoric o acordă nefiinţei şi comunicării cu aceasta. Comunicarea dintre Haos şi Cosmos nu

trebuie să fie niciodată întreruptă, pentru că aceasta ar însemna stoparea procesului de adpatare la

o nouă Realitate. Omul, prin activitatea sa, trebuie să producă mereu informaţii, într-o formă

materializată, care să aibă un moment de trecere prin nefiinţă, pentru ca apoi să se împlinească în

Cosmos, asigurând mereu Noul Început.

Pentru el, pentru omul istoric, nu fructul sau animalul jertfit reprezenta legătura cu

Haosul, ci ideea de fruct, sau de animal retrimisă în Haos pentru a redeveni idee care va avea să

revină sub o formă nouă în existenţă. Nici o clipă nu exista credinţa că acel gen de fruct, sau de

animal va reveni, ci întotdeauna exista credinţa într-o forma mai împlinită, superioară, a fructului

sau animalului, care va căpăta existenţă doar dacă în Haos se va întreţine ideea de fruct sau de

animal. De aceea este obligatoriu ca fructul sau animalul să fie cel mai frumos posibil, pentru că

cel care se va întoarce, întrupat din ideea de fruct sau animal, trebuie să fie superior. Aidoma

acestui model se petrec lucrurile şi în ceea ce priveşte acţiunile, faptele, Formelor Materiale ce populează Cosmosul. Toate faptele fiinţelor pieritoare, fapte ce, în cele din urmă, sunt menite să

ajungă în tărâmul nefiinţei, trebuie să fie bune pentru ca ideea de acţiune, de faptă să aducă în

lumea formelor o existenţă mai bună, mai curată.

Credinţa în această legătură trainică între Haos şi Cosmos a dictat conduita morală a

omului istoric. Orice element al Cosmosului, odată transformat în idee, dăinueşte până ce o

anume Nevoie puternică îl recheamă; atunci el se va materializa, iar existenţa lucrului

materializat va fi condusă imuabil de sensul ideii. Dacă acesta este unul bun, atunci destinul

Cosmic va fi unul favorabil lumii materiale, dacă el va fi rău, atunci se va opune tendinţelor

progresiste ale acesteia şi va încerca să deformeze încercările de a nu trimite în Haos idei

potrivnice lumii Formelor Materiale. Esenţială este credinţa că în Haos nu trebuiesc trimise decât

acţiuni, fapte şi forme bune, frumoase, curăţate de păcate, pentru ca ideile să nu fie pângărite şi

să revină în lumea cosmică sub forme potrivnice existenţei acesteia.



Cosmosul este o lume unde păcatul este permis, unde orice Formă Materială îşi poate

permite să fie imperfectă; Haosul, în schimb, nu poate, şi nu e voie să fie pângărit. Virtualitatea

trebuie să fie o oglindă în care Cosmosul îşi vede propria perfecţiune, doar aşa izbutind să aibă

acces la o evoluţie fericită.

În credinţele vechi, Haosul şi Cosmosul constituie cele două părţi inseparabile ale

Universului şi existenţa acestuia din urmă depinde de grija pe care Formele Materiale cosmice

(lucruri, oameni, zei) o au pentru curăţenia lumii informale, cea a ideilor. Toate ritualurile

omului istoric, fie ele religioase sau laice, cuprind credinţa în faptul că lumea informală şi cea a

formelor nu pot fi separate, ele interacţionând şi fericirea aparţine celui care înţelege în

profunzime mecaismul procesului de schimb dintre aceste două entităţi ale Universului. Pentru

că, între cele două lumi există un permanent proces de schimb într-o Devenire al cărui scop nu se

poate cunoaşte vreodată. Şi mai ales care nu trebuie să ne preocupe. Nu sensul Devenirii este

important ce calitatea acesteia.

Spre deosebire de omul modern, omul istoric nu face nici o acţiune în care să nu ţină

seamă de legăturile puternice dintre lumea informală şi cea formală şi de schimbul permanent

căruia îi datorează nivelul bunăstării. „Această idee că Viaţa nu poate fi reparată, ci numai

recreată prin repetiţia cosmogoniei, este foarte clar pusă în evidenţă în ritualurile de vindecare.

Într-adevăr la numeroase popoare primitive, vindecarea presupune ca element esenţial recitarea

mitului cosogonic; aceasta este atestată de exemplu, la triburile cele mai arhaice ale Indiei,

Bhil, Santali, Baiga. Prin reactualizarea Creaţiei cosmice, model exemplar al oricărei «Vieţi», se speră în restaurarea sănătăţii fizice şi a integrităţii spirituale ale bolnavului. La triburile

susmenţionate se recită de asemenea mitul cosmogonic cu ocazia naşterii, a căsătoriei şi a

morţii; totdeauna prin reîntoarcerea simbolică la momentul a-temporal al plenitudinii

primordiale se speră în asigurarea realizării perfecte a fiecărei din aceste «situaţii». Această

atitudine a omului istoric dovedeşte faptul că acesta „ştia” că lumea formelor nu căpătă o altă

calitate decât dacă revine la momentul în care a fost idee, la un moment în care îşi pierde forma

şi devine doar non-existenţă, acest moment dându-i şansa unui nou început. Iată de ce, spre

deosebire de omul modern, omul istoric va căuta mereu un drum către Începutul Lumii, ca formă

cosmogonică, acolo unde are toate şansele să găsească formula care să-i aducă fericire,

bunăstare şi prelungire a vieţii. Omul moderen a pierdut aceste legături – datorită acţiunilor cu

care artefactele îi schimbă sensul semnalelor venite din lumea in-formală - şi încearcă din

răsputeri să găsească o echilibrare, abstractizând sensuri artificiale. Pentru omul istoric, Moartea,



Ne-fiinţa aveau un sens, pentru omul modern acestea sunt doar elemente de compoziţie ale unui

sistem ideologic sau religios, elemente care au pierdut mult din substanţa cosmogonică ce

presupune o legătură inefabilă între Haos şi Cosmos. Pentru omul istoric această legătură era

deosebit de importantă pentru că presupunea capacitatea tuturor Formelor Materiale cosmice să

trimită în Haos informaţii pentru menţinerea fondului de Idei-Primordiale-ale-Formelor-

Curăţate-De-Păcatele-Vieţuirii; ca atare mai pure, mai capabile de a îmbunătăţi calitatea

Devenirii.

În toate sistemele ritualice arhaice, omul este o componentă a unui sistem care se

comportă la fel faţă de Haos, are aceeaşi grijă faţă de legăturile ce trebuie să existe între acesta şi

Cosmos, acordă aceeaşi atenţie modului în care comunică acestuia nivelul atins în Cosmos. În

religiile moderne, mai există doar rare referinţe la o astfel de stare; omul a devenit o figură

centrală, preocupat fiind de o relaţie cu o substanţă personificată ce poate răsplăti sau pedepsi,

salva sau decade, el nu mai este o componentă a unui sistem, ci elementul care îşi arogă dreptul

de a organiza un mecanism în care totul se raportează la el. O astfel de poziţie dovedeşte o

aroganţă periculoasă prin faptul – esenţial – că a pierdut contactul nemijlocit cu celelalte

componente ale Cosmosului său, iar comunicarea sa cu Haosul a sărăcit evident, pentru că nu

mai este în stare să transmită „forme” despre celelalte componente cosmice. Un astfel de sistem

de abordare a modificat substanţial relaţia de comunicare, dar şi, ceea ce este cu mult mai grav,

însăşi substanţa şi funcţia Haosului, precum şi locul pe care acesta ar trebui să-l ocupe în

sistemul moral.

O scurtă paranteză

Aceasta este o carte ce nu încearcă să convingă de faptul că substanţa fundamentală a

existenţei este, de fapt, circulaţia ideii către formă, cu alte cuvinte spus: comunicarea, şi că toate

celelalte componente ale acestui proces – fără a fi neglijabile, de loc neglijabile – sunt doar

efectele sale. Ea, cartea vrea să devină doar o încercare de descriere a condiţiilor în care aceste

procese se pot petrece. Atât, şi nimic mai mult.

Distorsionând modul în care informaţiile pot produce forme, sau calităţi ale formelor, nu

facem altceva decât să împingem evoluţia spre zone unde prejudecăţile guvernează existenţa, iar

acest lucru se întâmplă, pentru că ne place – fie că vrem să recunoaştem, sau nu – faptul că ele

sunt mai evidente, sau mai spectaculoase, dar şi pentru că instalează o senzaţie de falsă siguranţă.



O prejudecată nu cere să fie verificată, şi nici modificată, este suficientă să te supui, să te

instalezi în teritoriul ei, pentru ca existenţa ta să pară protejată .

Cele trei descoperiri despre care vorbeam la începutul lucrării: inteligenţa artificială,

componenţa celulei ADN şi clona pot contribui la limpeziri de atitudine substanţiale, cu condiţia

descifrării sensului fundamental şi nu a perpetuării legăturilor (primejdioase) cu seducţia unor

concluzii de suprafaţă. Ele ne arată cu destulă limpezime existenţa unui proces care asigură o

circulaţie a informaţiilor esenţiale, de la stadiul de ne-fiinţă, până la apariţia nevoii ca acestea să

revină în ne-fiinţă. În jurul acestui proces se structurează toate sistemele ce conduc spre stări

evolutive, mai lungi sau mai scurte, mai importante, sau mai puţin importante, ce asigură

Dezmărginirea universală. Desigur, multe din aceste procese au momente explozive, când pot

produce efecte spectaculoase, ce vor părea să impună ca radical, ca primordial, ca esenţial, un

aspect sau altul al unei Realităţi. Şi totuşi, după o analiză mai lucidă, constaţi că totul alunecă

inexorabil către această capacitate a ideii de a tinde să devină din nou ea însăşi – ca proces de

purificare, de curăţenie, de perfecţionare - trecând printr-un stadiu de materializare. Imaginea

şarpelui ce se înghite pe sine, împlinind moartea şi naşterea în acelaşi timp, caracterizează

mecanismul primordial al Devenirii şi Dezmărginirii: comunicarea, ce este împlinită doar de o

circulaţie firească a emoţiei, care cu cât este mai puternică, cu atât reprezintă expresia unui

moment de dezechilibru mai acut şi asigură o re-modelare mai profună a strucutrii Formei

Materiale. Cultura omului moderen se ridică împotriva circulaţiei emoţiei, cu toate că aceasta nu

poate fi eliminată. Ea militează pentru înlocuirea cu informaţia, fapt care instalează dominaţiadefinitivă şi totală a Prejudecăţii ca regulă de existenţă. În felul acesta informaţiile trimise în

Haos nu mai sunt dominate de aceea nevoie de purificare, de abolirea a greşelii istorice, ele trec

de-a valma într-un Haos ce se alcătuieşte din virtualităţi tot mai confuze.

Universul se Dezmărgineşte prin Forme Materiale, ce sunt alimentate mereu de

informaţiile venite din ne-fiinţă, după ce au cunoscut un moment informal. Ele sunt impuse de o

nevoie reclamată de o Realitate anume a lumii formale, Realitate mereu instabilă datorită

presiunii continui a Formelor Materiale împinse de Nevoie.

Inefabilul informaţiei ce tinde să devină Formă Materială trebuie să treacă printr-un

proces de structurare la nivel microcosmic, dacă vreţi. Fiecare impuls al unei Nevoi apărute

crează vibraţii ce ajung în zona de ”graniţă”, acolo unde inefabilul tinde să devină palpabil,

material. Din această zonă, lumea formală se strucutrează în capacităţi de apariţie pentru noua

formă a informaţiei ce se extrage din ne-fiinţă, capacităţi care impun funcţii ce organizează



materia pentru o nouă existenţă. Tot acest proces impune transmisiunea unor informaţii din ce în

ce mai complexe, pe măsură ce Forma Materială devine mai sofisticată. Dar totul, absolut totul,

trebuie să înceapă din această zonă a graniţei dintre masă şi energie, dintre Haos şi Cosmos şi

presupune capacitatea de a comunica a diverselor forme din lanţ, pentru a-şi atinge scopul:

anularea Nevoii şi înlocuirea unei Lipse cu o alta superioară. În felul acesta Universul se

Dezmărgineşte mereu, însumând permanent o cantitate de scopuri într-o imuabilă Lipsă de Scop.

Cel care citeşte aceste rânduri poate exclama liniştit că, singura calitate pe care o au este

– vorba maeştrilor – faptul că nu spun nimic nou. Intenţia mea nu era de fel să spun noutăţi. Nici

nu mă prea văd eu o fiinţă originală şi capabilă de revoluţii în gândire, dar să lăsăm

autoaprecierile că nu ăsta este scopul demersului.

Scopul era să atrag atenţia asupra faptului că, deşi devenim tot mai conştienţi că totul se

întâmplă într-un proces de interacţiune, de comuniune universală, faptele noastre istorice tind să

ne izoleze într-o lume hotărâtă de acţiunile artefactului.

Pe măsură ce omul şi-a creat, în interiorul Universului, propriul său cosmos, s-a educat să

se raporteze, în cea mai mare măsură la informaţiile produse de acesta, iar informaţiile pe care

Uiversul le produce continuu nu mai pătrund cu aceeaşi putere de revelaţie în acest spaţiu. Trăim

mereu sub impulsul izolării, acţiunile noastre sunt guvernate de nevoia de a privi mereu în

interiorul cosmosului creat, şi nu de a accede spre surse din exteriorul acestuia. Şi iată un temei

pentru apariţia unui motiv pentru care noţiuni ca: informaţie, inefabil, eteric etc se definesc doar

prin conţinutul poetic, abstract, nedefinibil. În fapt toate aceste noţiuni cuprind, într-un mod precis, categorii ale procesului de Devenire ale formelor ce compun Universul. Ele sunt verigi

ale lanţului Dezmărginirii şi se definesc prin modul în care stabilesc momente ale mecanismului

Devenirii.

Din nefericire, toată această stare a omenirii pare să se datoreze şi faptului că filosofia, ca

ştiinţă, a abandonat preocupările pentru mecanismele universale, pentru raporturile dintre

aspectele indubitabil fundamentale, primordiale. Ea s-a retras în interiorul cosmosului propus de

creaţia umană, a devenit mai mult o ştiinţă socială care încearcă să amendeze orice îndrăzneală

de a privi dincolo de cercul informaţiilor produse de artefactele ce-şi înmulţesc mereu efectele,

pe măsură ce sunt puse să interacţioneze. Îmi pare rău că trebuie s-o spun, dar filosofia s-a

transformat din Ştiinţa Ştiinţelor, din Regina Ştiinţelor, cea care domina conştiinţa umanităţii

născând religii şi sisteme, într-o amărâtă de disciplină care elaboreza doctrine şi ideologii. Şi, de

ce să nu recunoaştem, tot Prejudecata este aceea care a împis filosofia într-o asemenea condiţie



cultivând cu asiduitate mentalitatea că ea, Ştiinţa Ştiinţelor, trebuie să se apropie de oameni, să

devină o ştiinţă socială, pe înţelesul fiecărui prăpădit ce mânuie un abac, sau un computer. Toate

acestea, pentru că o sumă de indivizi comunitari au râvnit să construiasă instrumente de

manipulare, atât de necesare scopurilor ce nu au nici o legătură cu însăşi comunitatea.

Omul ajunge să trăiască, din ce în ce mai mult, într-un cosmos matricial, cuprins într-un

Univers cu care nu mai comunică decât trunchiat. Acest efect de sporulare căruia fiinţa umană

se supune, poate produce consecinţe diverse. Din nefericire procesul acesta este mult prea lent

pentru noi, care suntem fiinţe pieritoare; mult prea lent pentru a-i sesiza consecinţele, pentru a le

prognostica, iar pentru Univers, o astfel de evoluţie este la fel de indiferentă ca oricare alta.

Pentru Univers nimic nu produce consecinţe, pentru că Dezmărginirea este efectul unei sume de

conseciţe, oricare ar fi ele.

Consecinţele sunt importante pentru formele perisabile ale Universului, cele care sunt

supuse descompunerii, pieirii, sau care, vorba poetului:

„... De aceea chem Moartea,

Ca un suav şi dulce al meu repauz;

Şi spun: vino la mine, cu atâta dragoste,

Că pizmuiesc pe oricine moare...”

Am crezut că este necesar să introduc această paranteză pentru a face câteva precizări în

ceea ce priveşte rostul acestor scrieri şi a încercării de a arăta importanţa fundamentală a

comunicării - adică a cultivării circulaţiei emoţiei - care nici pe departe nu este doar un apanajal producătorului de sisteme de semne, ci, pot afirma cu obrăznicie, este, de fapt, legea

fundamentală a Dezmărginirii Universului, cea care face ca Dezmărginirea să fie posibilă şi

care controlează atât ne-fiinţa cât şi fiinţa.

Am intitulat această carte: „Nu exist, deci sunt nemuritor”, pentru că doresc să acord un

strop de atenţie tocmai zonei cea mai importantă din procesul de Dezmărginire universală, acela

care se produce la graniţa inefabilă dintre cosmosul energetic şi cel al masei. Din zona aceasta

pornesc toate formele care au istorie, şi care fac istorie, în ea se produc continuu procese care

stabilesc noile conţinuturi ce trebuie să fie comunicate, se stabilesc prefacerile şi ţintele. Este

zona în care se prelucrează toate informaţiile care sunt extrase din Haos, din ne-fiinţă, din

energie, informaţii care devin Forme Materiale, sau calităţi ale Formelor Materiale, cu funcţii

precise în procesul de Dezmărginire.



Statura noastră de Forme Materiale deosebit de complexe, ne împiedică să mai sesizăm

ceea ce se petrece la graniţa dintre energie şi masă. Pentru Formele Materiale complexe,

procesele ce se dereulează în această zonă sunt insesizabile şi, de multe ori incognoscibile. Din

această cauză pare să nu existe nici o legătură între fenomenle consumate în acest spaţiu şi ceea

ce se ni se întâmplă în parcursul destinului. În fapt, funcţiile fundamentale pe care destinul le va

întrupa acolo se hotărăsc, ceea ce se declanşează la nivelul inefabilului este imuabil şi prinde o

anume formă datorită funcţiilor declanşate de informaţia extrasă din Haos. Funcţiile

mecanismului de funcţionare a Formelor Materiale complexe – de la moleculă la om – încep în

această zonă de graniţă a masei şi energiei.

Procesul Dezmărginirii Universului este posibil datorită exploziei unei informaţii într-o

infinitate de forme unice, care au menirea, ca pe parcursul existenţei materiale, să genereze

condiţiile pentru ivirea altor informaţii. Or, tot acest proces are nevoie ca circulaţia informaţiilor

să fie continuă şi fiecare etapă a Devenirii să coexiste printr-un mecanism de comunicare

neîncetat.

Strămoşii noştrii au reflectat acest mecanism în fiecare dintre gesturile pe care le-au făcut.

Legătura dintre ei şi partea Inefabilă a Universului nu se întrerupea nici o clipă, şi totul avea un

înţeles, în straturi cu mult mai importante decât raţiunea, cu care noi încercăm astăzi să impunem

construcţiile artificiale ce nu mai au ca suport informaţia universală. Totalitatea practicilor

rituale, care ne atrag astăzi doar pentru exotismul lor şi al obiectelor ce le îndeplineau, se

constituia într-o modalitatea de comunicare cu acele nivele ale fiinţei noastre capabile săîntreţină comunicarea cu vibraţiie Haosului, ale cosmosului energetic. Iată de ce mi se pare

important să acord ceva mai multă atenţie elementelor din acest spaţiu, care pare să genereze

fundamentul existenţei noastre perisabile.

Du-te, vino

Supere-se pe mine fizicieni, matematicieni, filosofi şi oameni de rând, dar convingerea

mea este că Universul este o entitate lipsită de dimensiuni. Spaţiul şi timpul sunt noţiuni

exclusive ale perisabilităţii, ale cunoaşterii, iar cunoaşterea este ştiinţa exclusivă a trecătorului, a

pieritorului. Formele nedefinibile şi veşnice nu pot avea dimensiuni, pentru că nu există

posibilitatea raportării. Despre Univers putem spune că este veşnic şi infinit datorită procesului



continuu de Dezmărginire, ceea ce-l face ne-definibil. Datorită acestei condiţii spaţiul şi timpul –

la nivel universal - nu se pot defini, nu sunt perceptibile, în schimb pentru toate formele

perisabile, ele devin dimensiuni definibile datorită sensului evoluţiei. Pentru fiecare Formă

Materială există un punct de origine care marchează un traseu, cu parcurs şi cu un sens al

acestuia care se va sfârşi undeva, într-un punct în care respectiva Formă Materială îşi va pierde

dimensiunile şi se va transforma într-o informaţie cuprinsă în Haos. Obişnuiţi de la geometrie,

atribuim mereu un sens dimensiunilor, o direcţie, pe care o raportăm neapărat modului nostru de

a cunoaşte lumea: dintr-un punct fix, asupra unui orizont fix, poziţie care impune condiţiei

umane sensul dimensiunilor şi fixează categoriile antinomice ale cunoaşterii. Această modalitate

de cunoaştere (punct fix, deasupra unui orizont fix) a fost definită la prima Conferinţă despre

Estetica Corpului Uman ce a avut loc la Londra pe la începutul deceniului al optulea al secolului

trecut şi a avut darul de a stabili faptul că prin poziţia erectă şi simetric verticală a fiinţei umane

are loc un fel de cunoaştere, specific şi unic, asupra Realităţii, alta decât a unei fiinţe simteric

orizontală, să spunem.

Întregul tablou, derivat din modalitatea de cunoaştere a Realităţii de către fiinţa umană,

ne dovedeşte faptul că noi suntem cei care atribuim calităţi subiective unei Realităţi, şi totul în

funcţie de limitelele noastre în momentul care s-a declanşat procesul cunoaşterii, dar şi de ţelul

oportunist al adaptării la condiţiile unei Realităţi. În fapt Realitatea, oricare ar fi ea există doar, şi

este împinsă într-un proces evolutiv datorită intervenţiei permanent active a formelor materiale

care o compun. Nevoia de adaptare, dictată de oportunismul Formelor Materiale, impune nevoiaunor repere definibile. Limităm spaţiul pentru că nu-l putem cuprinde, segmentăm timpul

datorită nevoilor apărute într-un proces sau altul. Şi toate aceste operaţiuni au scopul de a sprijini

procesul informării şi de a desprinde continuu din Realitate noi informaţii care apoi trebuiesc

fixate şi trecute printr-un moment de ne-fiinţă, din care să fie extrase de către Nevoia care se va

defini şi care va reclama informaţiile sub o anume formă specifică şi unică. Fiecare informaţie

nouă se naşte sub semnul păcatului imperfecţiunii. Ea nu poate conţine soluţia universală, deci

este imperfectă şi trebuie să se supună intrării în ne-fiinţă, în Haos, de unde să revină

perfecţionată, curăţată de neputinţă, atunci când o Nevoie anume o va reclama. Mecanismul

acesta permite Universului o Dezmărginire continuă în cuprinsul său. Doar limitele existenţei

perisabile induc nevoia sensului, pentru Univers Dezmărginirea sa nu are sens şi nici scop, după

cum am mai spus. Ceea e înseamnă că aceasta, Dezmărginirea, se produce în conţinutul său,

putem spune că Universul îşi Dezmărgineşte propriul Sine. Să nu ne închipuim Dezmărginirea ca



pe un porces geografic, nu are nimic de-a face cu geografia. Dezmărginirea este un proces

calitativ, de aceea fiecare informaţie trebuie să treacă printr-un moment de virtualitatea, de non-

conceptualitate, de informal.

Pentru că altfel ar trebui să imaginăm existenţa unor forme cuprinse în alte forme, or

aceasta presupune limite, deci existenţe trecătoare. Imaginea unui Univers perisabil ar crea o

contradicţie gravă între finit şi infinit, între trecător şi veşnic, şi ar descărca de conţinut toate

elementele cunoaşterii şi existenţei Formelor Materiale.

Gândirea după modelul mecanic a creat noţiuni ce susţin adăugirea continuă de elemente

cuprinse într-un anume ansamblu ce funcţionează prin angrenare. Ceea ce preupune un Univers a

cărei expansiune trebuie să se dezvolte musai prin acaparare de spaţiu. Cu alte cuvinte Universul

se dezvoltă într-o continuă dilatare, extindere, fapt care contrazice multe dintre descoperirile

facute de fizica quantică, de genetică, de biochimie etc., conform cărora este mult mai plauzibil

ca dezvoltarea Universului să se facă în propria materie; Formei Materiale perisabile, şi nevoii

sale de adaptare fiindu-i caracteristică expansiunea.

Desoperirile fizicii quantice mai ales de îndeamnă să aducem cunoaşterea la un nou

stadiu, şi anume acela la care să nu mai raportăm Existenţa Universală la categoriile ce

caracterizează existenţa Formelor Materiale. Desigur, este greu de imaginat o cunoaştere fără

noţiunile desprinse din modul nostru de cunoaştere, fără folosirea perechilor antinomice, şi a

derivatelor acestora, ce fixează reperele comunicării, doar că devine tot mai evident faptul că

Universul nu este supus unei astfel de cunoaşteri, ci mai degrabă aceleia care presupune cicluricontinue ale materiei în ea însăşi, pentru o distilare continuă şi obţinerea de forme tot mai

performante, cu capacităţi tot mai adaptate acţiunii de Dezmărginire.

Toate acţiunile cunoaşterii – aşa cum o practicăm noi – au la bază procesul de orientare.

Noţiunile primordiale, cele reduse la forma lor primară, definesc nevoia de orientare: înainte-

înapoi, sus-jos, dreapta-stânga, din ele derivând toate familiile de noţiuni ce caracterizează relaţia

dintre o Formă Materială limitată şi o Realitate tot la fel de limitată în raport cu Forma Materială

ce o cunoaşte. Acest caz presupune un proces de cunoaştere bazat pe o memorie ce acumulaeză

informaţii noi, foloseşte o anume cantitate dintre acestea, dar şi din cele ce au fost stocate

anterior, pentru operaţiunile de adaptare creativă la mediu şi conservă informaţii ce nu mai sunt

de actualitate, pentru a le reactiva atunci când condiţiile le reclamă.



Memoria Universală nu prespune un astfel de proces, pentru că ea conţine toate formele

informaţiei, în schimb ea are nevoie de cicluri permanente, în care informaţiile generate de

Formele Materiale conţinute tind să se distileze continuu, trecând printr-o stare de in-existenţă.

Cunoaşterea, aşa cum o definim acum, la Formele Materiale presupune orientarea într-o

Realitate mereu în schimbare, iar cea universală distilarea continuă a informaţiilor pentru

obţinerea unor Forme Materiale superioare calitativ. Pentru aceasta este mereu nevoie ca Forma

Materială să tindă spre obţinerea de calităţi noi a informaţiei, în procesul său de adaptare la o

Realitate, iar Universul s-o păstreze în Haos până în momentul în care o Nevoie reclamă trecerea

acesteia în Cosmos.

Doar că fiecare informaţie nou definită presupune o formă perfectibilă, deci una supusă

unui „păcat originar”, fapt care obligă la trecerea prin cel puţin o etapă de ne-fiinţă pentru a fi

înscrisă în circuitul Haos-Cosmos. „ În «perspectiva lunară», moartea omului ca şi moartea

periodică a umanităţii sunt necesare, tot aşa cum sunt cele trei zile de întuneric ce preced

«renaşterea» lunii. Moartea omului şi cea a umanităţii sunt indispensabile regenerării lor. O

formă, oaricare ar fi ea, din chiar faptul că există ca atare şi că durează, slăbeşte şi se uzează;

ca să-şi recapete vigoarea, trebuie să fie reabsorbită în amorf, fie şi numai pentru o clipă; să fie

reintegrată în unitatea primordială din care a ieşit; cu alte cuvinte, să reintre în «haos»;... ” Pe

măsură ce între om şi Cosmos s-a interpus lumea artefactului, cu mulţimea sa de informaţii

specifice, această legătură subtilă s-a destrămat şi omul nu mai este capabil astăzi să înţeleagă o

astfel de modalitate de a imagina parcursul informaţiei în circuitul universal.Îm fond discutăm despre un circuit energie-masă menită să creeze mereu Forme Materiale

adapatabile unor condiţii ce se ivesc continuu din procesul Devenirii. O informaţie venită din

spaţiul energetic (Haos) va contribui prin întruparea unei Forme Materiale, ce se va dezvolta, la o

creştere a elementelor de masă ce înmulţeşte numărul de combinaţii din care se vor putea obţine

în viitor alte şi alte Forme Materiale (Cosmos). Informaţia, însă, trebuie să se desprindă, la un

moment dat, şi să treacă printr-un moment de Haos, pentru a putea reveni în Cosmos, într-un

stadiu perfecţionat.

Întreaga existenţă ritualică a omului arhaic ne demonstrează că acesta nu privea

nenorocirea, boala, accidentul, catastrofa, aşa cum o facem noi în epoca modernă. Pentru el toate

aceste vicisitudini ale existentului nu erau de domeniul întâmplării, ci se datorau sensului cu care

venea din Haos o entitate - o informaţie - care avea un destin propriu. De aceea, modalitatea de

rezolvare propusă, se adresa în primul rând recuperării energetice, redefinirii legăturii dintre



entitatea invazivă şi forma sau realitatea invadată. Omul arhaic încerca să rezolve cauza

primordială şi nu, ceea ce facem noi astăzi, cazul specific. El avea conştiinţa unui aici care are

legături temeinice şi trainice dincolo, iar între cele două spaţii există un continuu dute-vino de

sensuri cu scopuri foarte precise, dar nu întotdeauna definibile, sau nu întotdeauna definite

corect. Iar nedefinirea corectă a sensului atrage după sine o manifestare malefică, ce trebuie

rezolvată printr-o punere în matrice a acestuia, sau prin invocarea ajutorului către autoritatea care

ar putea să facă acest lucru.

Cu alte cuvinte, în structura spirituală a omului arahaic se manifesta instinctul capacităţii

Formelor Materiale de a menţine legătura dintre aici şi dincolo, adică dintre cele două lumi:

Haos şi Cosmos. Pe măsură ce artefactele au invadat lumea informaţională a omului, instinctual

acesta a fost împins tot mai mult într-o zonă de aşteptare şi, probabil, el va fi reactivat într-o

formă superioară cândva, atunci când va avea loc o reîntâlnire cu informaţiile directe venite din

spaţiul energetic. Ar fi prea mult să afirm acum că deja se întrevăd semnele unei astfel de

tendinţe, după ultimile manifestări, din ce în ce mai insistente ale multor oameni ce încearcă să

găsesască asemenea căi, căutând tehnici din ce în ce mai apropiate de manifestările energiei. Mai

ales că, după cum semnalează destul de multe dintre cercetările savanţilor preocupaţi de acestă

problemă, există mai multe paliere de comunicare între cele două spaţii ale Universului: Haos şi

Cosmos.

Devine detectabilă tendinţa Cosmosului de a dezvolta acele forme ce fac posibilă o

circulaţie la nivele superioare a informaţiilor, a entităţilor energetice ce sunt produse de Haos,dar şi a revenirii lor în spaţiul matricial. Iată de ce, nu trebuie nicidecum privit spiritul

expansionist al Formelor Materiale doar în sensul extinderii spaţiale, ci şi în substanţa însăşi a

întregii Materii, realizând, în felul acesta, un circuit permanent Haos-Cosmos-Haos, cu obţinerea

de nivele perfectate şi perfectibile, cu dezvoltarea şi conservare unor tendinţe ce asigură

Devenirea şi Dezmărginirea universală. Această regulă a Dezmărginirii a imprimat în toate

Formele Materiale existente o lege implacabilă: nici un element ajuns în Cosmos nu are voie să

fie degradat, decăzut, ci, dimpotrivă, el trebuie să treacă printr-un proces de perfectare, pentru ca

odată întors în Haos să elibereze o informaţie, o stare energetică, o idee care să se reîntoarcă în

Cosmos într-o condiţie distilată, superioară, contribuind astfel la Dezmărginirea Universului prin

nivelul superior atins. Această axă teleologică a circuitului informaţiei a fixat structura codului

de conduită a omului arhaic, pentru care acţiunile sale trebuiau să fie guvernate de grija de a

evita greşeala, păcatul, degradare unei forme manifeste a Realităţii. Orice greşeală atrăgea după



sine inevitabil o pedeapsă, care putea fi imediată, sau care putea veni cândva în viitor, pentru că

orice degradare a unei forme de manifestare a Realităţii are repercursiuni directe asupra

existenţei în sine.

Din negurile neconceputului

Orice teorie cosmogonică ai cerceta îţi va spune că la început a fost Haosul. Până şi cele

mai moderne teorii vorbesc despre o stare de Haos din care s-a născut Cosmosul pentru a fi

cunoscut. Niciodată nu se vorbeşte despre posibilitatea ca Haosul să fie cunoscut, sau să existe

nevoia de a-l cunoaşte. Haosul este starea primordială aflată dincolo de nevoia cunoaşterii, o

stare care presupune şi conţine, întreţinând un continuu repaos necesar pentru naşterea

cunoaşterii cosmice, odată cu apariţia formei. Şi mai este un punct asupra căruia totă lumea este

de acord, şi anume faptul că Haosul presupune dezordine. “HAOS, haosuri, s.n. 1. Stare

primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia

înainte de apariţia universului cunoscut de om; (în unele concepţii teogonice) spaţiu nemărginit,

cufundat în beznă şi umplut de « neguri», înainte de organizarea lumii; stare de deozordine

primordială a materiei (s.n.)”

Din aceasta dezordine se desprind, mai apoi, toate cele pe care le cunoaştem. Se desprind,

se ordonează, şi se lasă înţelese. Faptul că Haosul este întruparea dezordinii este rezultatul

credinţei că doar cunoaşterea poate fi baza ordinii. Nu poate exista ordine fără cunoaştere. ÎnHaos materia nu este supusă cunoaşterii, deci se află într-o dezordine fundamentală

Cu alte cuvinte Haosul este Cauza lumii, iar lumea este Efectul Haosului. Într-o înlănţuire

cauză-efect, Haosul este cauza primordială a lumii, acea cauza la care se revine continuu pentru a

crea un nou efect. Teoriile vorbesc despre faptul că din Haos s-a creat lumea materială, ceea ce

nu este tocmai exact. Haosul conţine şi această lume materială alături de o infinitate de lumi

neconceptualizate, iar pentru ca aceasta să se nască este nevoie de un fenomen de translaţie, care

să extragă şi să conceptualizeze forma presupusă, apoi s-o întrupeze într-o stare materială. Odată

atinsă starea de conceptualizare nimic nu mai este sigur, nimic nu mai este stabil, totul se supune

nevoilor combinative. Ca atare, putem să afirmăm că Haosul nu presupune o stare de dezordine,

şi că este o entitate organizată pe cel puţin două nivele perceptibile prin raportare unul la

celălalt : 1. nivelul Nevoii create de prejudiciere – un nivel aflat la graniţa dintre Haos şi Cosmos

(din nefericire, noţiune de graniţă induce tendinţa de a imagina o limitare geometrică, de



separare dramatică a două spaţii, pe când graniţa despre care încerc să vorbesc este, în fapt,

Inefabilă). Un nivel în care se plămădeşte Nevoia unei anume Forme Materiale, datorită faptului

că cerinţa cosmică de adaptare la Realitatea prezentă reclamă existenţa, în stare formală, a unor

anume funcţii care incumbă posibilitatea unui transfer spre o Formă Materială ; 2. nivelul lipsei

oricăriei nevoi – adică nivelul profund virtual ce există într-o stare de perfectă lipsă de

conceptualitate şi care crează starea de repaos de care are nevoie informaţia pentru a câştiga o

nouă calitate.

Iată deci, că nici pe departe Haosul nu este lipsit de organizare, ci dimpotrivă este tocmai

un teritoriu al unei organizări ideale, perfecte, datorată lipsei funcţiei fundamentală a lumii

materiale : nevoia de adaptare, nevoie care crează subiectivism şi dezordine prin obligaţia

fundamentală de a deschide noi orizonturi, împinsă fiind de necesităţile de adaptare la o

Realitate instabilă. Dezordinea stă în Cosmos, nici pe departe în Haos, acesta fiind o entitate

profund ordonată.

Desigur, aceste afirmaţii pot stârni oarece reproşuri şi lumea să pornească a mărunţi

aceste spuse, şi a le raporta la grilele cunoscute, la autorităţi aflate de multă vreme în onoruri.

Dacă eu am, sau nu am dreptate, este mai puţin important, ba aş putea spune că nu este de

loc important. Important este mecanismul viu al Realităţii, care există independent de voinţa şi

cunoştinţele noastre de la un anume moment dat. Acesta este statutul meu subiectiv, iar

subiectivitatea noastră are un rol important, pentru că datorită ei se vor deschide noi mijloace de

prelucrare a Realităţii. Subiectivitatea este cea căreia îi datorăm instabilitatea formulelor de prelucrare a Realităţii. Dacă nu ar fi factorul subiectiv, cel care individualizează fiecare acţiune,

mulţimea formelor materiale ar acţiona conform legilor în acţiune şi numai sub chipul acela. Or,

subiectivitatea înmulţeşte mereu – odată cu numărul Formelor Materiale – modalităţile de a

acţiona asupra unei Realităţi, de a o modela şi de a păstra continuu starea de dezechilibru în care

dăinue existenţa.

Haosul este infinit şi veşnic pentru că nu este definibil, cel puţin nu este definibil în

sensul pe care îl dăm noi existenţei. El, Haosul, reprezintă doar partea de energie lipsită de masă

a lumii materiale, patea virtuală, adică o sumă de funcţii ce nu au fost încă definite şi care au

nevoie de un proces de iluminare, proces pe care îl poate săvârşi doar nevoia de adaptare la

propria Realitate a Formelor Materiale deja existente. O astfel de afirmaţie pretinde că Universul

este o entitate duală, care este guvernată de tendinţe tranzitorii de la o stare la alta, într-o mişcare

continuă spre propria sa Dezmărginire.



În felul acesta ne putem imagina cu uşurinţă nevoia existenţei momentelor atavice care

generează noi direcţii în procesul Devenirii. Fără masă, Haosul este indefinibil şi lipsit de formă,

existenţa sa reducânu-se la o stare a lipsei de stare, şi astfel, cu multă uşurinţă, ajungem la

afirmaţia înţelepţilor lamaici ce ne îndeamnă să găsim fericirea deplină prin depăşirea limitei

oricărei definiri, prin atingerea stării de lipsă de entitate. Dar lumea cognoscibilă Formelor

Materiale trebuie neapărat, în primul rând, să cunoască un scop, pentru că, la acest nivel nimic

nu există fără un scop definit. Toate Formele Materiale, fiind muritoare îşi datorează existenţa

unui scop care contribuie la modificarea continuă a unei Realităţi, la naşterea permanentă a unor

dezechilibre, ce dau naştere unor noi Nevoi. La rândul lor acestea, nevoile, vor genera o sumă de

informaţii noi, ce sfârşesc invariabil prin a defini o Lipsă care are rolul de a extrage din Haos o

nouă Formă Mmaterială, de a o conceptualiza. Menirea Haosului este să conţină non-

conceptualităţile care la un anume timp istoric vor deveni forme, conceptualizându-se datorită

activităţii Formelor Materiale asupra unei Realităţi şi naşterii unor noi Nevoi. Pentru ca Haosul

să rămână perfect nedefinibil, lumea Formelor Materiale trebuie să fie tot mai definibilă, acesta

este un paradox ce îi pune la grea încercare pe fizicienii ce se ocupă de mecanica quantică, acolo

unde se află o graniţa atât de fluidă dintre definibil şi in-definibil. Pentru că, cel puţin teoretic,

există mai multe graniţe, mai multe puncte de transfer între Haos şi Cosmos, lucru dovedit şi de

experimentul eşuat din 1943, cunoascut sub numele de „Philadelphia ” şi în care Eistein şi Tesla

intenţionau un obiectiv mult mai simplu decât lanţul acela de efecte ce a fost declanşat.

Chiar dacă nu cunoaşte definirea, Haosul fiind lipsit de scop, ascunde Scopul însuşi, şidin existenţa sa Formele Materiale, împinse de nevoia de adaptare la o Realitate anume, definesc

tendinţe noi în procesul Dezmărginirii universale.

Sau, îl putem lasă pe Apollinaire să ne dea definiţia lui :

„ Am cules un fir uscat,

Toamna-i moartă, i-a aminte,

Timpu-i timpul de plecat.

Poate că de-acum-nainte,

Fir uscat, drum-unul drept...

Ţine minte că-teaştept .”

Ne-conceptualitatea este fundamentală pentru Devenire, şi nu trebuie să ne-o închipuim

ca existând undeva în afara noastră. Ne-conceptualitatea este starea existenţei lipsite de formă,

redusă la o funcţie fundamentală, care funcţie va putea genera un transfer către o Formă



Materială primară. Procesul de transferare a informaţiei fundamentale va genera tendinţa

evolutivă a Formei Materiale pentru a atinge stadiul ce pune în aplicare funcţia. Nici o funcţie nu

se naşte în forma sa finală, ci devine - printr-un proces de evoluţie. Din această stare se nasc

toate formele, din ea se desprind cele pe care avem apoi posibilitatea să le cunoaştem şi care, la

rândul lor, nasc existenţe neconceptualizate ce măresc fondul acestei stări. Orice Formă

Materială este asemeni unui iceberg; are o parte vizibilă, pe care o putem cunoaşte şi o parte

invizibilă ce produce stări neconceptualizate, pregătite pentru ca odată şi odată să devină la

rândul lor Forme Materiale. Sau, cu alte cuvinte, orice Formă Materială naşte lipsa de formă,

care la rîndul său va conduce către noi forme, întreţinând astfel procesul Dezmărginirii.

Toate formele materiale ce pot fi cunoscute sunt aidoma unor teritorii ce se ridică la

suprafaţa haosului. „Ma position est suivante: toutes les choses qiu semblent posséder uns

identité individuelle ne son que des îles, projections d`un continent sous-marin, et n`ont pas des

contours réels.” ( Poziţia mea este următoarea: toate lucrurile ce par să aibă o identitate

individuală nu sunt decât insule ce aparţin unui continent submarin, şi nu au contururi reale.)

Ceea ce numim noi Haos, şi ne închipuim că este o stare de profundă dezordine şi

dezechilibru, este de fapt, punctul perfectei armonii şi stabilităţi, pentru că Haosul conţine

premizele întregului Univers Dezmărginit dar ne-conceptualizat, cu alte cuvinte este întregul

Univers în starea sa virtuală.

Haosul nu poate fi dezordonat. El este o stare ne-conceptualizată a tuturor Realităţilor

viitoare. Orice gest, orice idee, oricare acţiune, fenomen sau obiect există în Haos, în stareobiectivă ( abia starea aceasta este conformă cu sine însăşi, este starea neperfectibilă,

nemodificabilă, fără influenţe venite din alte categorii, ne-conceptuală, ideală).

Tot ceea ce este presupus sau nepresupus există în Haos într-o condiţie de profundă lipsă

de interacţiune. Toate existenţele sunt lipsite de calităţi combinative, calităţi fundamentale în

condiţiile Cosmosului.

În momentul în care o Nevoie, o stare de dezechilibru venită din Cosmos extrage din

Haos un element şi-l conceptualizează, acesta iese din starea perfectă, obiectivă şi se transformă

într-un mijloc de dezordine, pentru că nevoia de a reveni la starea avută în Haos împinge să-şi

recapete momoria primordială.

Fiecare element are nevoie de cel puţin un partener de combinaţie şi devine selectiv în

procesul său de a atinge o stare superioară, combinată. El aduce în lumea noastră starea

subiectivă prin nevoia continuă de a alege, de a prefera, raportându-se mere şi mereu la starea de



ne-conceptualitate din care a fost smuls. Nimic din ceea ce există fizic nu este perfect. Totul este

perfectibil, exprimând astfel nevoia Materiei de a găsi noi modalităţi de adaptare la o Realitate

existentă şi independentă de voinţa ei, Realitate mereu instabilă, mereu în stare de dezechilibru.

Iar ceea ce presupune perfectibilitatea presupune dezordine şi instabilitate pentru că se foloseşte

de comunicare, adică de remodelarea permanentă a structurii sale pentru a atinge acea stare

virtuală pe care Haosul o propune: o stare obiectivă, nemodificabilă, neperfectibilă.

Comunicarea, ca şi informarea, de altfel, sunt esenţa dezordinii datorită faptului că induc,

în traseul evoluţiei Formelor Materiale, trădarea, datorită căreia sunt posibile abaterile de la

parcurs.

Haosul este în permanenţă egal cu sine, şi-şi este suficient. Realitatea îşi este în

permanenţă inferioară şi continuu lipsită de elementele sale. Ea este nevoită să le provoace

mereu la o existenţă dinamică, mereu într-un proces de remodelare, de modificare a stărilor

structurii, să le redefinească şi să le creeze.

Teoriile evoluţioniste susţin şi demonstrează că, în evoluţia sa, materia vie părăseşte

calităţi dobândite prin unele forme, iar apoi le readuce în stare de funcţiune la altele ce aparent

nu au nici o legătură cu forma ce le dobândise. Acest proces susţine eforturile materiei de a

atinge perfecţiunea în starea de conceptualitate, lucru ce ar fi neproductiv pentru evoluţie şi

Dezmărginire. Realitatea nu poate fi, sub nici o formă, armonioasă, nu poate fi niciodată în

echilibru. Odată atins, momentul de echilibru ar distruge brutal Realitatea, reducând-o la starea

de Haos, adică ar transforma-o într-o formă ne-conceptuală.Haosul nu există decât într-o singură dimensiune care nu permite să existe forme definite,

denumite, ci doar monada formei, sau monadele unor alcătuiri ce vor deveni forme în Realitate,

atunci când aceastea se vor materializa. Odată cu materializarea formei, se nasc şi dimensiunile

acesteia, ceea ce dovedeşte că acestea, dimensiunile sunt la rându-le discontinui şi există, în mod

diferit, pentru fiecare Formă Materială, de fiecare dată cu alte valori datorate subiectivităţii

formei.

Fiind unice şi subiective, Formele Materiale nu pot percepe dimensiunile identic, ceea ce

contribuie substanţial la dezvoltarea unui spaţiu instabil şi în continuă mişcare. Trebuie precizat

că dimensiunile marchează un spaţiu în continuă mişcare şi nu deplasare. De regulă suntem

tentaţi să confundăm mişcarea cu deplasarea, datorită nevoilor noastre permanent expansioniste,

doar că mişcarea este obţinută dintr-o confruntare directă cu toate acţiunile şi efectele adaptării

şi modificării unei Realităţi, ceea ce presupune o stare de remodelare structurală, iar deplasarea



defineşte acţiunea mecanică de a atinge pe rând o serie de puncte dintr-un spaţiu dat. Mişcarea

presupune existenţa unui transfer a sinelui în propriul sine ce a atins o altă existenţă remodelată,

şi este condiţia fundamentală a comunicării. Nu poate exista comunicare fără transferul unei

(unor) emoţii de la o entitate la alta. Entitate diferită poate fi atât sinele remodelat, cât şi un alt

sine exterior, o altă existenţă, un alt individ.

Pornind de la starea fundamentală, ne-conceptualizată, energetică, emoţia participă la

seriile de transferuri necesare pentru obţinerea unei stări finale, superioare, cu care se poate

reintra în ne-conceptualitate. Traseul acesta trebuie să fie perfectibil şi nu degradant pentru ca

starea de ne-conceptualitate să permită reintrarea în Realitate a unei forme superioare.

Decăderea, păcatul, pângărirea sunt acţiuni care deteriorează calitatea Devenirii universale şi

contribuie la distrugerea sensului Dezmărginirii. Acestei legi fundamentale a Cosmosului se

datorează faptul că toată lumea Formelor Materiale încearcă să evite decăderea, păcatul şi caută

să menţină comunicarea în limitele întreţinerii nevoilor esenţiale ale Devenirii.

Universul este acel unic Unu, iar Dezmărginirea lui se produce în propria-i substanţă ceea

ce presupune o continuă nevoie de forme organizate superior în alcătuire. O astfel de afirmaţie

presupune un Univers care nu se Dezmărgineşte spaţial, ci în propria-i substanţă şi în

modalităţile continuu perfevctibile de organizare a formelor conţinute.

Acest lucru ar presupune o schimbare a modului de a interpreta relaţia dintre Forma

Materială şi Realitatea ce o întreţine. Până în prezent am fost preocupaţi de observarea

acţiunilor genurilor de Forme Materiale, într-un anume fragment de Realitate studiat, pentru adesprinde reguli comune de comportament şi de efecte induse reciproc. Se pare totuşi că mai

importantă este relaţia bivalentă de modificare strucutrală a celor două părţi, pentru a se putea

obţine Dezmărginirea în substanţa universală, ceea ce presupune existenţa unui schimb

permanent de informaţii între Forma Materială şi Realitatea definită. Or, acest schimb se face cu

scopul de a se produce continuu o Formă Materială superioară în conţinutul ei, indiferent de

sensul în care evoluează. „Metalele «pure» (sau «sufletele» lor) sunt identificate diverselor părţi

ale corpului, şi procesele alchimice, în loc de a fi efectuate în laborator, se desfăşoară în corpul

şi în conştiinţa adeptului. Trupul devine «creuzetul» în care merucurul «put» şi plumbul «pur»,

precum şi semen virile şi respiraţia, circulă şi fuzionează .”

Universului îi este indiferent acest lucru, deoarece toate abaterile ce induc tendinţe

contrarii Dezmărginirii sunt corectate prin autodistrugere. Devine limpede în atari condiţii că,

Universul nu-şi distruge nici una dintre expresiile existenţei sale şi că acestea se autodistrug;



păcatul, decăderea, pângărirea Devenirii fiind cauzele ce nasc şi întreţin autodistrugerea. Nu

există catastrofe care să ducă la distrugerea unei categorii de Forme materiale, ci numai cauze

pornite din sinele lor.

Pentru Univers, fundamental este schimbul continuu energie-masă-energie, schimb care

să aducă soluţii la nevoile produse de procesul Dezmărginirii. Regula perisabilităţii Formelor

Materiale constituind fundamentul distilării continui a substanţei universale, cea lipsită de

dimensiuni şi scop.

O astfel de atitudine a Universului a fost remarcată se pare, la nivel de profundă asumare,

dar şi de misterioasă mistică, de către alchimişti, care au născut şi întreţinut o atmosferă a

secretului activităţii lor din teama, justificată de altfel, că se pot naşte forţe, ce odată eliberate nu

mai pot fi oprite până la consumarea lor, iar efectele sunt foarte greu controlabile. „ Întrucât, pe

de o parte alchimia consideră cosmosul ca un Tot unitar; un organism uriaş conţinând miliarde

de alte organisme, între care şi omul, şi, pe de altă parte, incumbă o credinţă de tip magic a

adecvării cuvântului la obiect, a semnificantului şi a semnificatului – a numi, în acest spirit,

echivalează cu a adecva – şi încorporează un neoplatonism puternic impregnat de mistica

pitagoreică a numerelor, ea proclamă existenţa unor legături intime între diversele registre ale

cunoaşterii.”

Din nefericire, misterul pe care l-au întreţinut alchimiştii a făcut să crească convingerea

semenilor în esoterismul practicilor. În fapt, forţele pe care alchimiştii nu doreau să le elibereze

nu sunt nici mistice, şi nici esoterice, ci reprezintă doar o conjunctură de energii care dominăspiritual o comunitate şi careia îi influenţează acţiunile în mod fundamental. Toată istoria

evoluţiei umane – pentru că pe aceasta putem s-o percepem şi s-o analizăm cel mai bine – a avut

la bază contribuţia unei conjuncturi de energii, o manifestare ale unor forţe care au dominat

spiritul unor momente istorice. Privite retrospectiv, multe dintre ele par absurde, nefireşti,

împotriva bunului simţ, şi totuşi, ele au dominat spiritul comunităţilor impunând o anumită

conduită acţiunilor sociale. Comunitatea omului arhaic percepea prezenţa unor astfel de forţe şi

se temea de ele, - şi nu de manifestările cosmice ale mediului - motiv pentru care încerca să

impună conduite sociale care să evite naşterea unor astfel de entităţi energetice, atât în timpul

prezent, cât şi în viitor.

Societatea contemporană reacţionează doar în faţa unor prezenţe măsurabile, perceptibile

cu ajutorul simţurilor, dar, ceea ce este cu mult mai rău, şi cu ajutorul artefactelor. Pentru

contemporani inefabilul şi-a pierdut conţinutul, omul nu mai percepe circuitul energie-masă-



energie aşa cum era înţeles de către omul arhaic, iar forţa gândului se leagă doar de acţiuni cu

rezultate pur materiale. Se neglijează astfel faptul că odată nascut un gând defineşte o Nevoie ce

declanşează deja apariţia unui circuit menit să se finalizeze cândva. Un astfel de circuit are

nevoie de un timp istoric pentru a se contura, pentru a se extrage din Inefabil, dar el adună lent

forţe care impun o anume conduită, o anume atitudine faţă de Realitate. De cele mai multe ori

este nevoie de generaţii succesive şi nenumărate circuite energie-masă-energie, pentru că un

gând să se transforme într-o amprentă, să modifice mentalităţile şi să infuenţeze relaţia cu

Realitatea.

Dar o dată ce energiile acumulte sunt suficiente, ele nu mai pot fi oprite până la

consumare. În fapt, acesta este rolul fundamental al produsului cultural, menit să declanşeze

printr-un proces evident o modificare de mentalitate.

Din nou voi face o afirmaţie care îmi va atrage oprobiul: progresul omenirii se

datorează în exclusivitate influenţei decisive a produsului cultural, care a modificat

mentalitatea şi a schimbat atitudinea faţă de o anume Realitate. Toate încercările de a

măsura evoluţia omeniri de la mersul biped, de la focul aprins, de la invenţia roţii etc. exprimă

doar neputinţa de a păşi dincolo de efecte, de a nu înţelege cauza pe care o naşte forţa

Inefabilului exprimată la nivel fundamental printr-o Nevoie care să instaleze o Lipsă. Nevoia şi

Lipsa au fost procese care au stimulat creativitatea şi cumularea de cunoştinţe, iar

creativitatea a produs procese care au modificat mentalităţi şi atitudini faţă de o Realitate anume,

conducând la modificarea acesteia până la naşterea unei noi Realităţi. De fiecare dată noul nivelde Realitate pare unul rupt de vechea Realitate, doar pentru că mentalitatea omului nou este, de

cele mai multe ori, fundamental deosebită de cea a omului vechi, iar multe legături au fost rupte

şi unele dintre ele conservate, pentru a face loc unor capacităţi noi adapatabile condiţiilor impuse

de Realitatea prezentă.

Lăuta ghiduşă

Întotdeauna creaţia vine din Haos şi generează Haos, şi este rezultatul unui porces de

evoluţie a unei funcţii, fapt pentru care comunicarea, transferul de emoţii sunt elemente

fundamentale ale acesteia. De fapt, întreaga evoluţie a ansamblului de Forme Materiale ce

formează Universul reprezintă esenţialmente creaţia, care nu este altceva decât modalitatea de

adaptare continuă la starea de dezechilibru născută din modificarea condiţiilor Realităţii. Nu

creativitatea în sine este fabuloasă şi importantă, deşi aşa ne apare, mai ales în ultima vreme, ci



sensul acesteia, care poate impune forţe benefice, sau malefice. Iată de ce in illo tempore,

respectând expresia lui Mircea Eliade, se acodra o grijă deosebită sensului cu care o Formă

Materială – fie ea fiinţă vie sau materie – pleca în Haos. Revenirea ei în Cosmos accentua sensul

printr-o organizare superioară, ceea ce presupunea că binele, sau răul se putea accentua, iar

forţele care dominau lumea deveneau incontrolabile. Omul arhaic încerca prin toate mijloacele să

purifice sensurile cu care Formele Materiale – şi nu numai omul - plecau în ne-fiinţă, fiind

interesat de acest proces, în primul rând pentru legătura pe care forma plecată în ne-fiinţă o are

cu revenirea în Cosmos. Forma plecată în ne-fiinţă trebuie să fie purificată, curăţată de orice fel

de urmă malefică, pentru ca la revenirea în Cosmos sensul evoluţiei să fie unul prietenos,

favorabil, armonios. Legăturile pe care omul arhaic le are cu toate celelalte Forme Materiale din

Cosmos, comunicarea la nivele extrasenzoriale, îl face să perceapă sensul fundamental al

confruntării cu Realitatea care presupune existenţa unui permanent dezechilibru căruia nu i se

poate face faţă decât prin adaptări superioare. Aceasta motivează atenţia pe care o acordă

sensurilor din ritualul de trecere în ne-fiinţă. Forma Materială care trece în Haos trebuie să fie

curăţată de sensurile negative, malefice pentru că revenirea acesteia în Cosmos se face pentru a

contribui la realizarea unei Forme Materiale superior manifeste.

Universul nu este preocupat de sensul pe care îl abordează evoluţia Formei Materiale.

Fie el constructiv sau distructiv, acest sens are semnificaţie doar pentru un ansamblu de Forme

Materiale, care, atunci când nu se conformează condiţiilor noii Dezmărginiri este sortit

autodistrugerii şi retrimiterii în Haos pentru a iniţia un alt fel de ciclu. Putem spune că totuldepinde de memorie şi de capacitatea de a stoca informaţie, acesta fiind mecanismul fundamental

pe care trebuie să-l respecte toate Formele Materiale.

Pornind de la o astfel de premisă ar trebui să acordăm ceva mai multă atenţie modului în

care funcţionează circuitul informaţiei prin diversele ei stadii, pentru că devine tot mai evident

faptul că starea de conservare a acesteia nu este pur şi simplu una inertă, ci mai degrabă una de

rafinare, de înlăturare a unor elemente caduce ce nu mai pot contribui activ la crearea unei forme

noi, adaptabile unei noi Realităţi.

Odată ce un ciclu a debutat prin crearea unei Forme Materiale, sensul propus trebuie

păstrat şi rafinat, motiv pentru care trebuie să existe o permanentă legătură cu memoria iniţială,

cu arhetipul: „ Primul dans, primul duel, prima expediţie de pescuit, ca şi prima ceremonie

nupţială sau primul ritual, deveneau exemple pentru umanitate pentru că revelau un mod de

existenţă a divinităţii, al omului primordial, al Eroului civilizator etc. Dar aceste revelaţii



avuseseră loc în timpurile mitice , în momentul extratemporal al începutului; astfel, aşa cum am

văzut în primul capitol, totul coincidea într-un anumit sens cu începutul, lumii, cu cosmogonia .

Totul avusese loc şi fusese revelat în acel moment, in illo tempore: şi crearea lumii şi a omului

şi stabilirea în situaţia prevăzută pentru el în Cosmos până în cel mai mici detalii (fiziologie,

sociologie, cultură etc.)”

Fiecare formă materială a Cosmosului conţine vibraţiile energiilor esenţiale a întregului

lanţ, de la naşterea formei şi până la expresia sa contemporană. Aceste energii constituie

memoria formei, informaţiile care o fac a fi capabilă să consume elementele Realităţii pentru a o

modifica permanent. Aceste informaţii fundamentale stau la baza bagajului de funcţii care

formează circuitul Haos-Cosmos-Haos, şi crează vibraţiile ce se fac permanent simţite – ca într-o

cutie de rezonanţă -, şi care stau la baza unei forme de comunicare ce nu poate fi definită (

încă!?!), sau cunoscută, dar a cărei prezenţă ne influenţează permenent evoluţia dincolo de

limitele raţionalului.

Din nefericire, de cele mai multe ori, aceste vibraţii declanşează existenţa unor forţe care-

şi impun sensul şi depăşesc voinţa unei forme sau a unui grup de forme, creând legături proprii

cu Realitatea, ele nu pot fi controlate la nivel raţional decât în condiţii foarte greu de atins. Astfel

de sensuri necontrolabile făceau spaima omului arhaic, şi-l hotărau să încerce mereu purificarea

circuitului Haos-Cosmos-Haos prin ritualuri care să impună o evoluţie armonioasă şi prietenoasă

a formelor revenite în Cosmos, încercând să evite astfel spaima pe care poetul o pune în cuvinte:

„ Al tău suflet ar fi singur – Neştiut în lume – singur.

De ce – nimeni n-o să afle

Ceasul greu al tainei tale.

Nu vorbi-n astă pustie

Care nu-i singurătate,

De nu, sufletele moarte

Ce te-au petrecut în viaţă

Te vor bântui în moarte

Şi te vor strivi – deci, taci:

Noaptea se va încrunta,

Stelele nu s-or uita

Jos, din tronuri îngereşti,



Cu semne dumnezeieşti –

Globuri de aur, fără raze,

Ţi se vor părea că-s oaze

Care ard şi-ar vrea să-şi fie

Leac de suflet pe vecie.”

Totul pare să fie un spectacol al manifestărilor energetice care caută mereu să alcătuiască

o conjunctură favorabilă pentru a împlini o formă capabilă să se manifeste într-o relaţie cu

Realitatea care a reclamat-o, transformându-se astfel într-un moment istoric, căpătând deci un

timp al lor şi un spaţiu al lor. Şi, iată cum, se pare că dimensiunile timp, spaţiu nu sunt egale cu

ele însele, pentru că istoria ne dovedeşte că, nici timpul şi nici spaţiul istoric nu sunt egale în

manifestări, iar pe măsură ce istoria devine tot mai complexă, aceste dimensiuni cunosc o

comprimare, care le modifică substanţial conţinutul.

Arunc o privire peste cele afirmate mai sus şi-mi dau seama că totul pare foarte complicat

şi foarte esoteric, şi asta mai ales pentru că nu mai vehiculăm cu noţiuni care să definească în

mod precis şi exact o stare de fapt. Expresia unei ecuaţii, a unui lanţ de reacţii chimice, a unui

proces ce s-a desfăşurat în faţa unui observator sunt momente ale Realităţii ce se expun cu

uşurinţă observaţiei, dar devine tot mai evident că fiecare dintre aceste momente ascund o sumă

de aspecte, ce par, mai degrabă, de domeniul esotericului, a fabulosului, a misticului pentru că

refuză cu îndârjire să accepte a se lăsa cunoscute şi analizate după metodele hotărâte, mai întâi

de empirism, iar mai apoi de către sistemele teoretice, ca fiind verificate şi verificabile. Cu câtîncerci o analiză mai profundă a unui fenomen, cu atât îţi dai seama că din componenţa lui dispar

anumite elemente, pe care nu poţi să le supui procesului cunoaşterii în termenii comuni ţie. De

cele mai multe ori aceste elemente sunt pur şi simplu ignorate, iar observatorul operează doar cu

substanţialitatea măsurabilă a fenomenului, care, de cele mai multe ori este o expresie a masei.

Simţi atunci nevoia să găseşti acea cale ce poate lumina drumul către starea creativă a

inefabilului, acolo unde se definesc funcţiile ce mai târziu vor deveni Forme Materiale dominate

de o logică a capacităţii de a prelucra un anume produs al Realităţii.

Realitatea produce mereu elemente noi sub presiunea acţiunii Formelor Materiale, care

Forme Materiale, la rândul lor trebuie să cunoască un proces de adaptare la aceste elemente, fapt

pentru care se supun ciclului de trecere prin Haos, pentru o revenire într-o nouă calitate. Tot

acest mecanism al unui ciclu de la Inefabil la material are menirea de a crea continuu forme

unice, fiecare răspunzătoare de o relaţie directă un un element al Realităţii.



scenariilor ritualice, varietatea acestora, depind doar de amănunnte pe care le furniza specificul

geografic, comunitar, accidentul istoric sau cosmic etc. Miezul ritualului este dominat de nevoia

de a purifica Forma Materială, pentru ca revenirea sa în Cosmos, după repaosul din Haos, să se

facă sub semnul beneficului, al armoniei, favorizând Dezmărginirea, ca şansă unică pentru

destinul Cosmosului. De aceea se acordă o mare atenţie fiecărui gest, fiecărui sentiment, fiecărui

gând. Întreaga existenţă ar trebui să fie asemeni unui ritual de purificare, pentru a putea astfel să

înlăturăm naşterea unor tendinţe malefice. Credinţa că fiecare gând, sau gest este sămânţa unui

ciclu care odată născut nu mai poate fi oprit până la consumul total a dominat categoric viaţa

comunităţilor vechi. „ Această sămânţă, ca toate seminţele materiale, tinde – în împrejurări

favorabile – să producă o fiinţă de acelaşi fel cu părintele care a emis sămânţa. Sămânţa unui

stejar tinde să producă un stejar, sămânţa unui câine sau a unei păsări tinde să producă un

câine sau o pasăre. La fel stau lucrurile şi cu nenumăratele seminţe-forţe proiectate în univers

de dorinţă, aversiune, dragoste, ură şi faptele pe care le suscită aceste sentimente, cât şi de

ataşamentul la existenţa individuală cu activitatea materială la care acestea incită pentru a o

proteja, a o perpetua, pentru a-i spori şi a-i lărgi sfera de influenţă. Toate aceste seminţe tind să

reproducă ceva asemănător părinţilor lor psihici sau materiali.” Pentru că, se afirmă mai

departe în cartea Alexandrei David-Neel: „ Nu are loc nici cea mai mică mişcare – în această

lume care este mişcare – fără ca această mişcare să nu declanşeze alte mişcări, alte manifestări

de energie care tind spre repetări, sprijinindu-se pe «amintiri» (vāsanā) sau, cum spun tibetanii,

pe propensiuni (pagtchag). Fiecare din mişcările noastre fizice sau mentale este rodul unor cauze provenind din tot universul şi are repercursiuni în tot universul. Astfel se desfăşoară jocul

– fără început cognoscibil – al activităţii care este universul .”

Afirmaţiile citate subliniază faptul că în filosofia omului arhaic, legăturile care pun în

circulaţie forţele ce fac să funcţionaze armonia universală, nu se rezumă doar la ceea ce putem

cunoaşte folosindu-ne de capacităţile noastre limitate de funcţia primordială căreia trebuie să-i

împlinim scopul, ci că ele se supun unui circuit care trece prin faze ce pot fi doar presupuse, sau

care rămân necunoscute. Doar că, omul trebuie să fie mereu atent la menifestările tuturor

elementelor ce compun existenţa sa, ca şi la sensul pe care acestea tind să-l capete, pentru a nu

periclita echilibrul Universului. De foarte multe ori s-au făcut afirmaţii misterioase despre forţe,

ce odată declanşate ar pune în pericol existenţa Universului, şi ar provoca un dezastru cosmic, şi

toată lumea se gândea la misterioase forţe materiale, capabile să declanşeze manifestări fizice

explozive ce ar produce un dezastru cu o consumare rapidă, limitată în timp dar cu efecte



nimicitoare. În fapt, este vorba despre forţe latente, care acţionează în afara capacităţilor noastre

de a interveni. Orice forţă materială are un remediu ce poate fi imaginat, forţele la care fac

referire înţelepţii sunt imateriale, sunt inefabile şi sunt imposibil de oprit, ele consumându-şi

sensul distructiv, sau constructiv până la ultima consecinţă.

În Univers, o dimensiune caracterizează existenţa sau coexistenţei uneia sau mai multor

forme ale materiei aflate în anume stadii de expansiune. În urma acestui raţionament, putem

afirma că starea fundamentală a Universului este neconceptualitatea, care asigură continuitatea

procesului de expansiune. Neconcetualitatea, ca şi timpul, exprimă un proces de mişcare, şi nu

poate exista în absenţa acestuia. Şi, lucrul cel mai important: nu poate fi cunoscută în

profunzimea sa, cel puţin deocamdată, cu mijloacele pe care le avem la îndemână ca instrumente

de explorare. Procesul de expansiune nu se rezumă doar la o extindere teritorială, deşi această

extindere face parte din jocul universal, ci, mai ales la o extindere a calităţilor funcţiilor. Un

astfel de proces presupune o comuniune a forţelor ce împlinesc o anume funcţie. Cu cât Forma

Materială este mai complexă cu atât există o comuniune mai complicată a diverselor forţe

compuse. Fiecare dintre acestea se limitează la a împlini perfecţionarea propriei expansiuni, fără

a se preocupa de scopul final al Formei Materiale, dar rezultatul este o Formă Materială cu

atribute din ce în ce mai performante, raportate fiind la cele trecute.

În egală măsură, Forma Materială complexă nu este nici conştientă, nici preocupată de

procesul de expansiune al componentelor sale, ea funcţionează în virtutea efectelor coroborate,

care fiecare îşi păstrează scopul şi independenţa sa. Este suficient ca armonia să fie alterată de osingură disfuncţie, pentru ca dezordinea să se instaleze şi să declanşeze un proces de

autodistrugere, proces în care fiecare element ce intră în componenţă să fie supus, la rândul său,

descompunerii, până ce reducţia atinge faza elementelor primordiale ce definesc teritoriul dintre

Cosmos şi Haos. Aceste elemente fiind permanent într-o stare instabilă, ele pendulând între o

stare şi cealaltă şi aşteptând un moment de dezechilibru pentru a reintra în jocul Formelor

Materiale.

Chiar dacă din motive subiective, un astfel de joc ne crează frisoane emoţionale, tebuie să

acceptăm indiferenţa cu care elementele primordiale se supun jocului. Trebuie, de asemenea

remarcat şi faptul că, la rândul lor, elementele ce intră în componenţa unei Forme Materiale sunt

la fel de indiferente la năzuinţele emoţionale ale acesteia, ele reacţionează strict în perimetrul

limitat al funcţiilor lor, urmărind traseul propriei expansiuni. Ori, acest traseu este dictat de către



impulsurile energetice pe care activitatea Formei Materiale complexe le generează, dând naştere

la impulsuri ce se transmit în josul traseului, până la elementele primordiale.

Acest joc al comunicării formează complicate trasee energetice ce înteţin câmpuri de

forţă care impun anumite tendinţe ale expansiunii. Repet, nu trebuie nici o clipă să ne gândim la

expansiune doar ca la o nevoie de a cucerii noi teritorii. O astfel de expansiune se face cu scopul

de a pătrunde tot mai adânc în Haos, de unde pot fi extrase funcţii ale non-formalului capabile să

împlinească întreţinerea dezechilibrului ce face posibilă Dezmărginirea Universului.

Iată că, datorită acestui mecanism, o Formă Materială, cu cât este mai complexă, cu atât

este mai vulnerabilă şi mai dependentă de tendinţele compuşilor de a atinge propria expansiune.

Această vulerabilitate putând să fie compensată doar cu grija pe care o are Forma Materială de a

genera emoţii care să fixeze tendinţe prietenoase în parcursul pe care compuşii îl au în schimbul

permanent dintre Haos şi Cosmos.

O Formă Materială complexă întreţine permanent o anume formă de schimb între Haos şi

Cosmos, prin mulţimea de elemente componente care trec din starea materială în cea energetică,

dar şi invers. Practic, doar funcţia unică ce a stat la baza creării Formei Materiale complexe se

perpetuează de-a lungul existenţei acesteia, toate celelalte elemente sunt supuse unui proces de

adaptare prin treceri repetate în Haos. Putem duce îndrăzneala foarte departe prin afirmaţia că:

fiecare compus al unei forme materiale complexe este acelaşi, fără a mai fi vreodată el

însuşi.

Tot acest joc este impus de Nevoia pe care Realitatea o defineşte: întreţinerea unei stăride permanent dezechilibru, care să formuleze necesitatea creări permanente a unor mijloace de

comunicare între diferitele forme al Cosmosului, dar şi între Haos şi Cosmos. Ceea ce ar

presupune că Haosul nu mai trebuie privit ca un element istoric, ce s-a consumat, ce a fost

pierdut, odată ce Cosmosul a pornit parcursul istoriei. Ci, dimpotrivă, Haosul este o componentă

activă a Universului, fără de care Cosmosul s-ar transforma într-o entitate finită, cu limite

precise, entitate care ar trebui să se supună regulilor perisabilităţii. Fără schimbul permanent

între Haos şi Cosmos, istoria s-ar rezuma la un tablou unic şi dezgustător.

Cred că este important - pentru a înţelege faptul că omul arhaic era pătruns de spiritul

importanţei elementelor ce compun întregul şi de Nevoia ca acestea să cunoască o evoluţie

cosmică benefică – să cităm ceva mai substanţial din Sir James Grorge Frazer: „ Este posibil ca

în epoca preistorică, înşişi regii să fi jucat rolul zeului şi, în această calitate, să fi fost ucişi şi

tăiaţi în bucăţi. Despre Set se spune, la fel ca şi despre Osiris, că a fost rupt în bucăţi după o



domnie de optusrezece zile, ce se comemorau într-o sărbătoare anuală având aceeaşi durată.

Potrivit unei legende, Romulus, primul rege al Romei, a fost tăiat în bucăţi de către senatori

care i-au îngropat bucăţile în pământ; şi ziua tradiţională a morţii sale se celebra la 7 iulie prin

anumite ritualuri ciudate care aveau, se pare, o legătură cu fertilizarea artificială a

smochinului. O legendă greacă povestea, de asemenea, cum Pentheus, regele Tebei şi Licurg,

regele edonienilor traci, s-au răsculat împotriva zeului viţei de vie Dioyisos, şi cum

necredincioşii monarhi au fost sfâşiaţi în bucăţi, unul de către bacantele înfuriate, celălalt de

cai. Aceste tradiţii greceşti pot fi reminiscenţe desfigurate ale obiceiului de a sacrifica fiinţe

omeneşti, mai ales regi divini, în rolul lui Dionysos, zeu ce se asemăna sub multe aspecte cu

Osiris şi despre care se spunea, ca şi despre el, că i s-au rupt mădularele, bucată cu bucată. Se

spune că la Chios oamenii erau sfâşiaţi în bucăţi ca sacrificiiu adus lui Dionysos; şi, pentru că

mureau de aceeaşi moarte ca şi zeul lor, este logic să presupunem că îl personificau. Povestea

după care Orfeu din Tracia a fost şi el sfâşiat în bucăţi de către bacante pare să indice că şi

acesta a pierit în rolul zeului a cărui moarte o împărtăşea. Este semnificativă şi povestirea care

spune că Licurg din Tracia, regele edonienilor, a fost ucis pentru ca pământul care nu mai

dădea roade să-şi recâştige fertilitatea. Citim de asemenea despre regele norvegian Halfdan cel

negru, al cărui corp a fost tăiat în bucăţi iar bucăţile îngropate în diferite locuri ale ţării pentru

a se asigura rodnicia pământului.” Am ţinut să citez această întreagă cazuistică a

„fragmentelor”, a părţilor care se petrecea în colţuri îndepărtate ale lumii şi în timpuri diferite ale

istoriei, pentru a reliefa importanţa pe care omul arhaic o arată elementelor ce compun un întreg.Credinţa că fiecare fragment poartă sarcini care tind să suplinească funcţia întregului, care aspiră

să redevină un întreg, într-o altă alcătuire, mai prosperă şi mai benefică, ne dovedeşte că omul

arhaic cunoaşte şi se supune mecanismului impus de schimbul permanent dintre Haos şi Cosmos,

dar şi că este la fel de conştient de faptul că trebuie să fie atent la parcursul cu care elementele

Cosmosului trec în Haos.

Întregul nu este decât expresia unui ansamblu de elemente ce au propriul lor destin,

propriile lor funcţii şi propriul lor parcurs cosmic. Ele sunt indiferente, şi de multe ori

potrivinice, scopului pe care Întregul doreşte să-l atingă. Iată de ce, Forma Materială trebuie să

încerce o armonizare a activităţilor componentelor sale, iar acest lucru nu devine posibil decât

dacă acordă cuvenita atenţie semnalelor ce vin de la acestea. În acea parte a istoriei, în care

existenţa omului era dependentă de relaţia sa cu fiecare element de mediu, ce putea fi hotărâtor



în evoluţia sa, el se dovedeşte preocupat permanent în a citi şi interpreta semnalele pe care le

primeşte.

Dar, odată ce evoluţia istorică interpune între om şi Cosmos activitatea artefactelor, ca

elemente de perturbare, de bruiaj care întrerup comunicarea firească, relaţia se schimbă, aberează

şi impune alte atitudini, de cele mai multe ori nefireşti.

Orice Formă Materială este un conglomerat de forţe şi informaţii care funcţionează sub

comandamentul unei funcţii care are rolul de a adapta Forma Materială la schimbările survenite

în echilibrul Realităţii. Dacă, în mod accidental, au loc schimbări neprevăzute, ce se produc cu

rapiditate, Forma Materială riscă să dispară pentru că nu conţine informaţii capabile să menţină

mecanismul de adaptare. Iată de ce exista grija temeinică a omului arhaic de a încerca să nu

provoace un astfel de accident prin revenirea din Haos a unor forţe neprietenoase.

O astfel de grijă este adânc săpată în orice Formă Materială, şi fiecare îşi adaptează

acţiunile în sensul schimbărilor previzibile, încercând astfel să păstreze mereu un ritm constant,

pentru a fi evitată cumularea unor forţe care să producă dezechilibre grave ce nu mai pot fi

controlate apoi. Observând aceste preocupări, oamenii de ştiinţă, mai ales biologii, au început să

înţeleagă că principiul căutării asemănării dintre om şi celelalte Forme Materiale – fie ele

organice sau anorganice – este păgubos şi periculos. Iată de ce, acum se încearcă tot mai

temeinic să se stabilească deosebirile, pentru a putea să refacem tabloul complet al

Dezmărginirii, pentru că devine tot mai evident faptul că omul este un element al unui complex

evolutiv şi nu rezultatul expres al acestuia.Omul reprezintă un nivel perisabil, supus erodării, dar mai ales vulnerabil propriilor

acţiuni. Durata evoluţiei sale cosmice depinde foarte mult de modul cum va şti să înţeleagă

armonia dintre transferul de emoţii, circulaţia informaţiilor şi schimbările survenite în Realitate.

Universul este indiferent şi lipsit de scop, el nu are porniri subiective şi nici tendinţe

partizane. Pentru el nu există nici o diferenţă între om şi oricare altă Formă Materială; fiecare

este o etapă a Dezmărginirii, dar pentru că sensul Dezmărginirii îi este la fel de indiferent, nu va

înclina balanţa spre nici una dintre Formele Materiale ce-l compun. Istoria unei Forme Materiale

depinde integral de capacitatea acesteia de a-şi adapta perfecţionarea mijloacelor de menţinere a

echilibrului cu schimbările survenite în Realitate, schimbări pe care le provoacă mereu şi cărora

trebuie să li se adapteze mereu.

Din nefericire pentru om, odată cu crearea artefactului inteligent a început să piardă din

ce în ce mai mult din capacitatea de a citi corect semnele ce vin de la Realitate. Acest lucru se



datorează, mai ales faptului că a devenit tot mai dependent de modul cum îi transmite artefactul

informaţia. Dintr-o dată, omul s-a trezit într-un cosmos artificial, care-l izolează tot mai rapid şi

mai agresiv de contactul nemijlocit cu informaţia venită din Cosmosul real. Ca orice traducător,

chiar dacă ar trebui să fie obiectiv şi detaşat, artefactul crează un univers al trădării, nu neapărat

prin modul cum traduce, ci prin modul cum organizează informaţia şi cum este capabil s-o

actualizeze. Universul se schimbă în fiecare clipă, iar artefactul nu este capabil să se adapteze

unui astfel de ritm. În contactul nemjlocit dintre om şi Univers, foarte multe dintre informaţii

sunt transmise pe canale subliminale, sunt primite la nivele inefabile, acolo unde produc

modificări insesizabile raţional, şi al căror efect este perceput cu mult mai târziu, printr-un

rezultat al adaptării. Or atunci când, ritmul schimbului de informaţii este perturbat de către

disfuncţiile impuse de artefact, capacitatea de adaptare corectă devine un joc al hazardului. Ori

cum ar fi, soarta omului în Univers nu depinde de acesta, ci de omul însuşi. Uiversului îi este la

fel de indiferent parcursul cosmic al acestei Forme Materiale, aşa cum îi este indiferentă oricare

alta.

„ Fiecare din noi este inevitabil.

Fiecare din noi este nemărginit, fiecare îşi are un

drept pe pământ, de-i bărbat sau femeie,

Fiecare din noi e chemat să ia parte la ţelul etern

Al planetei,

Fiecare din noi este aici într-un fel deopotrivă de Dumnezeiesc!”

Dar, toatea acestea sunt cote esenţialmente importante ale unor dimensiuni pe care doar

noi le percepem, şi cu care ne măsurăm trecerea printr-un Univers lipsit de dimensiuni. Scurtul

traseu pe care îl parcurgem conştienţi de el este foarte important pentru noi. Pentru nici o altă

specie a Formelor Materiale traseul nostru nu are importanţă decât dacă se încrucişează cu al

acelei forme. Îndată ce a fost depăşit punctul de intersecţie, existenţa Formei Materială numită

om intră într-o altă dimensiune şi pierde atenţia celeilalte forme. Doar că astfel de contacte se

produc permanent în Univers, ceea ce face să existe o permanentă memorie care capătă un sens

ce scapă înţelesului Formelor Materiale particulare şi care se transformă în semne, sau

„amprente”, sau „seminţe” ce se adaugă acelui conţinut ne-formal al Haosului.. Sau, după cum se

afirmă în ceea ce Alexandra David-Neel numeşte „învăţăturile orale” sau „secrete” ale învaţaţilor

lama: „ În ce priveşte seminţele, ele sunt la origine nişte compuşi, care cuprind diferite elemente.



Pe de altă parte, mediul în care sunt proiectate este şi el un amestec de elemente eterogene;

sămânţa, înainte de a produce un efect, va suferi acolo neapărat o mulţime de contacte cu alte

seminţe, iar amprentele, cum le numeşte Vasubandhu, suprapunându-se în diferite sensuri,

rareori se va mula exact pe forma alteia. Astfel, în urma acestor contacte, a acestor

suprapuneri, seminţele şi amprentele vor căpăta o natură mai mult sau mai puţin diferită de

natura lor originară.” Toate expresiile din învăţăturile lamaice, care se referă la urmele lăsate de

către om în Univers tratează despre partea energetică a materiei.

Pentru învăţaţii orientali, amprentele energetice puse în circulaţie sunt cu mult mai

importante, şi au o forţă de neimaginat mai mare, decât toate urmele activităţii materiale. De

aceea - cred şi ei - este o datorie esenţială a omului să aibă grijă ce amprente energetice rămân în

urma sa, acestea contribuind la forma pe care o va avea viitorul Cosmosului. Sigur, toată această

filosofie s-a clădit cu gândul la destinul speciei umane, la modul în care va evolua destinul

acestei Forme Materiale. Pentru ei, gîndul este o forţă, care odată declanşată nu mai poate fi

oprită decât atunci când şi-a consumat destinul, atunci când s-a împlinit într-o anume Formă

Materială, ce va sta la baza unui lanţ evolutiv, capabilă să nască în lungul destinului său o

multitudine de „forţe-seminţe” cu meniri diferite, dar toate cu scopul de a fi la baza altor lanţuri

ale evoluţiei. Această modalitate de a gândi ilustrează evidenţa depedenţei celor două entităţi ale

Universului: Haosul şi Cosmosul; entităţii între care există o comunicare fertilă, continuu

formatoare de lanţuri cauzale.

În Univers nu există o activitate selectivă – activitate care ar evidenţia existenţa unuiscop, şi deci, a unei voinţe – fiecare amprentă energetică trebuie să devină parte a unui lanţ

cauzal care să contribuie la Dezmărginirea Universului.

Dacă strig la mine, aud.

Să fim bine înţeleşi, departe de mine gândul de a renunţa la toate facilităţile şi staisfacţiile

pe care mi le aduc artefactele pe care le folosesc. Nu-mi pot imagina cum aş putea să mă descurc

fără lap-top-ul la care lucrez în fiecare zi, la televizor, la maşină, la telefoane şi, în general, la

toate „jucăriile” ce fac parte profund din viaţa mea. Nu am de gând să fac acest lucru şi nici nu

pretind, ipocrit, ca ceilalţi s-o facă. Toate aceste artefacte sunt rezultatul activităţii impuse de

evoluţia stării de adaptare la dezechilibrul continuu pe care-l naşte Realitatea, sunt, deci, o parte

din normalitatea evoluţiei.



Singura problemă pe care mi-o pun este acea a comunicării dintre entitatea subiectivă

numită om şi entitatea obiectivă numită Cosmos. Sunt semne stabile, şi din ce în ce mai evidente,

că are loc o alienare gravă a modului de comunicare. Dacă este bine sau este rău, asta nu mă simt

în stare să analizez. Pe de altă parte nici măcar nu este scopul acestui op, asta fiind deja o altă

discuţie. Ceea ce-mi permit să constat este faptul că, însăşi viaţa mea se schimbă într-un sens

care nu-mi convine cine ştie ce. Având în amintire existenţa înaintaşilor mei, cu mult mai

încărcată de umanitate decât a mea, cu mult mai multe bucurii profunde şi legate de un spirit al

relaţiei directe dintre ei şi valorile unui Cosmos, care le întreţinea o demnitate şi o mândrie

specifică şi tainică, îmi dau seama de faptul că pendulez, de cele mai multe ori între valori ce mă

obligă, dar care nu sunt esenţiale, nu sunt importante. În jurul meu, dezumanizarea atinge cote

alarmante şi impune sterile şi calpe scări de valori, care nu au decât slabe legături cu ceea ce este

vital, fundamental pentru specie. Nu sunt de loc, subiectiv şi nu am letargii pornind de la faptul

că specia se îndreaptă galopant către propriul sfârşit. Puţin îmi pasă, şi chiar dacă ar fi să-l trăiesc

chiar eu. Doar că observ existenţa imperioasă a unor semne care citite ar putea schimba traseul

existenţei. Iată cum venim din nou la of-ul care m-a hotărât să scriu această lucrare:

COMUNICAREA.

Comunicarea care este, până la urmă, baza întregii evoluţii a materiei către Dezmărginire,

iar Dezmărginirea nu este o glumă şi nici un subiect negociabil, ci reprezintă mecanismul prin

care Universul îşi întreţine veşnicia, lipsa de scop şi de dimensiuni. În interiorul acestui

mecanism, o categorie de Forme Materiale are şansa să poată evolua veşnic, cu condiţia sărespecte codul de comunicare cu semnele Realităţii. Unul dintre efectele tragice ale Realităţii

este că aceasta nu dispare brutal, brusc, irevocabil, luând astfel cu ea memoria comună a

Formelor Materiale ce o compun. Ea se modifică lent, păstrând o anume latenţă a memorie sale,

iar Formele Materiale poartă cu ele această memorie ce se atenuează lent în detrimentul unei alte

memorii noi, ce se instalează treptat, pe nesimţite ar fi cea mai corectă exprimare. Mulţimea de

Forme Materiale ce acţionează asupra Realităţii sunt obligate să poarte şi să transmită această

memorie de-a lungul parcursului modificărilor pe care le iniţiază. Astfel, informaţii desprinse din

activitatea lor se vor transmite Formelor Materiale ce le vor lua locul, întreţinând, astfel,

memoria de care Universul are nevoie pentru a menţine starea de dezechilibru ce împinge

materia spre procesul de Dezmărginire.



Iată de ce, o categorie de Forme Materiale trebuie să-şi întreţină spiritul, capabil să

comunice permanent nu doar cu Cosmosul, ci şi, în egală măsură, cu Haosul, pentru că aceste

două componente ale Universului menţin parcursul stării de evoluţie.

Aceasta ar fi o cauză pentru care ar trebui să fiu în stare să mă aud în fiece clipă, aşa cum

îi aud şi pe ceilalţi, numai că important, şi într-un caz şi în celălalt, ar fi să şi ascult. Faptul că

aud reprezintă expresia unui mijloc, dar faptul că ascult ar trebui să reprezinte expresia unei

voinţe, lucru important în existenţa unei Forme Materiale.

Fiecare element al unei categorii de Forme Materiale este la fel de unic şi important ca şi

Universul. El este, de fapt, Universul, pentru că în el este cuprins şi Haosul şi Cosmosul, prin el

trece procesul de Dezmărginire, şi prin el se obţine lipsa de dimensiuni, care este o esenţă

universală. Astfel Universul îşi poate exprima Pluraliltatea lui Unu, dar aceasta nu se poate

obţine fără să fie întreţinută circulaţia informaţiilor, fără o comunicare fecundă care să ducă la

modificarea continuă a Realităţii şi la adaptarea permanentă la noile condiţii obţinute. În fond,

noi nu suntem decât esenţa Emoţiei, care, venită din Haos, trebuie să întrupeze o Formă

Materială capabilă să gestioneze un fragment de Realitate.

Acesta poate fi motivul pentru care în adâncul memoriei sale omul păstrează un licăr

conform căruia: „Singura popsibilitatea de a ieşi din timp, de a sparge cercul de fier al

existenţelor este abolirea condiţiei umane şi cucerirea Nirvānei. De altfel, toate aceste

«incalculabile» şi toţi aceşti eoni fără număr au de asemenea o funcţie soteriologică; simpla

contemplare a panoramei lor îl terorizează pe om şi îl obligă să înţeleagă că trebuie să reînceapă de miliarde de ori aceeaşi existenţă iluzorie şi să îndure aceleaşi suferinţe fără sfârşit,

ceea ce are drept efect exacerbarea voinţei sale de evaziune, determinându-l spre transcederea

definitivă a condiţiei sale de «existent»”

Conform acestor afirmaţii ale lui Mircea Eliade, este posibil ca noile tendinţe ale

umanităţii să fie imperativul unui salt către care Realitatea tinde, iar aprehensiunile cărora le

facem faţă să fie generate doar de legăturile cu un strat ce s-a consumat şi care încearcă să

conserve ultimile elemente, aflate în disoluţie.

Dacă alăturăm cele două concepţii, adică cea a seminţelor-forţe şi cea lanţului de

existenţe, realizăm că în oricare din nivelele unei existenţe se nasc continuu puncte generatoare

de energii care au menirea de a pune în mişcare atât limite ale acestora, limite trasate de către

scopul ce a generat fiecare dintre aceste energii, dar şi tendinţe expansioniste care caută

„teritorii” noi de exprimare. Se poate astfel explica procesul prin care fiecare informaţie



conţinută într-o structură elementară ADN va tinde să-şi controleze şi să-şi conserve doar propria

funcţie, fără să fie interesată de evoluţia ulterioară a Formei Materiale în dezvoltare. Doar că

fiecare funcţie este menită să genereze informaţii pentru celelalte funcţii ce formează ansamblul

funcţional specific al acelei Forme Materiale.

Informaţia năzuieşte către atingerea scopului său: generarea unor elemente care să stea la

baza tehnicilor de adaptare la mediu, la momentul de Realitate; iar pentru asta va căuta să

menţină limitele optime între care trebuie să se dezvolte Forma Materială, dar în lungul acestui

proces, suma energiilor eliberate devin suficiente pentru a fi create ciclurile Haos-Cosmos

necesare pentru a dezvolta funcţiile capabile să elibereze emoţiile necesare remodelării

permanente a structurii Formei Materiale spre împlinirea scopului său.

Cu cât un Cosmos este mai bogat în Forme Materiale complexe, capabile să genereze

scopuri, cu atât ciclurile întreţinute îmbogăţesc Haosul. Şi devine tot mai evident că modelul

mecanic care a stat la baza sistemelor filosofice din secolele al XIX-lea, sau al XX-le, nu mai pot

oferi o logică funcţională.

Aceste sisteme indică Mişcarea ca fiind fundamentală opentru evoluţie, doar că totul se

rezumă la a imagina doar un vehicul, menit să transporte ceva către ceva. Ori, este foarte posibil,

ca Mişcarea să faciliteze operaţiuni mult mai subtile, şi este evident, atunci când vorbim despre

comunicare, de exmplu, că aceasta exprimă modalitatea de transfer a unei emoţii, fie prin

contactul nemijlocit cu un eveniment, fie cu ajutorul unui semn, sau sistem de semne. Sau, atunci

când vorbim de informare, este prilejuit un proces oportunist de armonizare cu un moment alRealităţii. Toate acestea sunt forme ale Mişcării, doar că ele nu reprezintă de fel un mijloc

mecanic, ci sunt expresia unor forme extrem de subtile de manifestare a energiei în diversele ei

forme.

Înfruntarea directă, dintre tendinţa pe care emoţia sau informaţia fundamentală tinde s-o

dezvolte, şi Realitatea concretă va exploda într-o multitudine de alte emoţii sau informaţii care

trebuiesc conservate într-o stare in-formală de unde vor fi reclamate de o anume Nevoie, de aici

rezultând o infinită varietate de expresii ce pot asigura şi întreţine ciclurile Devenirii.

Abia în aceste condiţii ele vor căuta să organizeze masa, cu scopul obţinerii unei Forme

Materiale capabile să acţioneze în consecinţă şi să declanşeze un nou proces al Devenirii,

atingând şi luminând detalii ale Dezmărginirii care până atunci fuseseră ascunse. Este lipsit de

importanţă dacă aceste detalii au sau nu o anume valoare pentru evoluţia universală. Important

este ca fiecare aspect umbrit al evoluţiei să fie supus expansiunii. Doar că fiecare nouă tendinţă



expansionistă a Cosmosului, extrage din Haos alte detalii umbrite şi jocul se repetă în toată

splendoarea sa, răsturnând permanent faţete ale Cosmosului cu cele ale Haosului şi invers şi

împlinind Devenirea. „ Prefacerea prin urmare nu va însemna simplă Veräderung în sens modal

(în sensul lui: cum), simplă trecere într-altul, alloiosis; ci fiind aceasta va fi şi: pluralitate,

negaţie de sine şi lanţ cauzal, adică va străbate, cu înţelesul de devenire, toate câmpurile

categoriale. La fel cum trebuie o anumită puritate a noţiunii de devenire spre a o putea opune

valabil celei de fiinţă (desprinderea devenirii de nefiinţă), trebuie acum o anumită cuprindere a

ei. Cuprinderea aceasta vine să arate că, întocmai fiinţei, devenirea nu poate fi închisă în câte

un punct de vedere, cum vrea perspectiva categorială. De aceea nu va fi nici ea un simplu fel de

a indica «cum este» un lucru, o simplă modalitate; ci va sta, alături şi împotriva fiinţei, ca un

termen originar care să deschidă dezbaterea cu sine a raţiunii .”

Putem spune astfel că: strigătul pe care îl scot, nu este strigătul pe care îl aud. Sunetul

ar fi acelaşi, dar conţinutul comunicării a fost modificat prin lipsiri sau adăugiri de informaţii

care au fost generate de sensul pe care sunteul îl conţine. Conţinutul sunteului ce compune

strigătul a trecut în Devenire, şi ca atare a fost modificat de jocul fiinţă, ne-fiinţă; înţeles, ne-

înţeles; formal, in-formal. Esenţă deplină a relativităţii.

Sau, vorba poetului:

............................................................

„ Din lac culege luna scăpatele oglinzi,

Mixandra şi leandrul adormitor răsună. Prin liniştea-nflorită ce bine-i să colinzi,

Aceste locuri pline de răcoroasă lună.

Încolo, hăt departe,-i Bagdadul legendar,

Unde-a cântat odată şi-a râs Şeherezada.

Dar astăzi nu-i mai pasă de norii ce dispar,

De fermecatul freamăt s-a scuturat livada.

Vedeniile unui îndepărtat pământ,

Sub iarbă funerară zac odihnind cuminte,

Tu nu lua în seamă pe cei ce nu mai sunt

Şi nu-ţi surpa privirea pe lespezi de morminte.”



Starea aceasta de discontinuitate a comunicării, de trădare a sensului originar prin

translaţia de la sursă la receptor, se agravează când ajunge să fie practicată la scara comunicării

printr-un sistem coerent. Ai putea spune că însuşi Cosmosul ţine să se trădeze pe sine şi să-şi

modifice conţinutul comunicării. Doar că această trădare are un sens, şi anume, acela de a

permite apariţia şi dezvoltarea abaterilor care sunt fundamentale pentru adaptarea la o situaţie

nou apărută. Abaterea este capabilă să prevadă o situaţie nouă; nu este neapărat necesar să fie

reală această prevedere, de multe ori nici nu este, fapt pentru care abaterea se dovedeşte inutilă,

iar existenţa Formei Materiale cuprinsă într-o astfel de situaţie devine caducă şi se consumă în

van.

Important pentru Devenire este ca abaterea să poată prelua oricând o trădare ce nu a fost

prevăzută şi despre care nu s-a fixat o informaţie anume. Fiecare gest cosmic este urmat de o

explozie de abateri care să poată face faţă oricăror consecinţe, chiar dacă, aparent, trebuie să se

facă faţă unei avalanşe de trădări.

În esenţa ei, trădarea este un factor esenţial al eficienţei transmiterii de informaţii, al

adaptării acestora la factori independenţi de sursa care a iniţiat informarea.

Starea de trădare a lumii contemporane este agravată şi de faptul că apare un spaţiu nou

al informării: acela al artefactelor.

Atâta timp cât efectul pe care un artefact îl are în relaţia sa cu omul poate fi dominat şi

subordonat ne aflăm într-o anume stare de normalitate. Spun o anume stare de normalitate,

deoarece orice perturbare a relaţiei de informare dintre o Formă Materială (omul, în cazul nostru)şi Cosmos aduce cu sine un moment de alienare a relaţiei. Dar, atunci când mulţimea de

informaţii emise de artefacte este scăpată de sub control şi se instaurează o disciplină a

informării prin semnele emise de acestea, omul începe să fie dominat, iar rezultatul este un efect

teribil de alienare a acestuia, cu consecinţe grave în pierderea legăturii directe cu semnele

Universului.

Tot acest sistem de informare paralel, iniţiat de artefacte, parazitează interesul pentru

semnalele generate de către Univers, mai precis de starea menită să impună purificarea sensului

cu care Forma Materială întreţine trecerile în Haos. Această stare de purificare a sensului este

menită să genereze forţe capabile să gestioneze un viitor care să nu se poată prăvăli peste

Cosmos cu o prea mare sumă de trădări. Cu cât trădările sunt mai neprevăzute şi mai multe, cu

atât ar trebui generat un număr mai mare de abateri, or acestea vor ajunge să paraziteze grav



sensul inţial al Devenirii. Pericolul unei astfel de acţiuni este definibil doar pentru Forma

Materială perisabilă, deoarece, destinul ei se modifică într-un sens sau altul.

Neîndoielnic, Dezmărginirea rămâne impasibilă atâta vreme cât are loc un proces de

Devenire. Pentru ea, doar expansiunea Universului în sine însuşi este esenţială, restul este istorie,

iar Dezmărginirea este lipsită de istorie.

Imaginea formată de numărul de trădări intervenite într-un traseu al comunicării, sau

informării sugerează un fapt spectaculos; şi anume acela că fiecare moment al lanţului de trădări

este o matrice ce conţine o sumă de abateri, cu totul indiferente la Devenire. Pentru fiecare

abatere esenţial este să împlinească segmentul definit pe care-l conţine şi nimic altceva. Şi, iată

cum, ansamblul de elemente ce defineşte o Formă Materială complexă, pare a fi o sumă de

abateri, fiecare lipsită de interes pentru funcţionarea celeilalte, dar în sine funcţionând doar

pentru definirea acesteia. Cu alte cuvinte, ar trebui să eliminăm ideea că o Formă Materială

complexă este născută cu menire predestinată, ci doar cu una ce rezultă din activitatea

individuală a componentelor sale. Fiecare dintre ele dependentă fiind de memoria sa, pe care o

va recicla trecând-o prin Haos şi dându-i, astfel, continuu un nivel superior, cu scopul de a întări

sau nega un sens al unei perisabililtăţi. Ori, toată această ciclicitate a memoriilor fundamentale

devine esenţa însăşi a Comunicării ce stă la baza Dezmărginirii. Mai mult decât atât, sensul

previzibil tinde către ideea că Dezmărginirea nu are nevoie de dimensiuni pentru a se defini, ci

doar de conţinutul ce se naşte continuu din el însuşi într-o stare permanentă de pendulare între

Haos şi Cosmos. Desigur: Haos, Cosmos sunt categorii pe care le folosim pentru a întregicunoaşterea, ele neexistând în sine, pentru că Dezmărginirea este o Funcţie Unică ce împlineşte

Universul.

Modelul de lut

Respectând modelul pe care am încercat să-l desenăm mai sus, trebuie să ne închipuim că

şi Forma Materială este un întreg dependent de funcţionarea fiecărui element component. Astfel,

acest întreg îşi bazează existenţa pe o circulaţie necontenită – necontenită atât cât îi permite

perisabilitatea – de emoţii şi informaţii de la unitatea formei complexe către fiecare element

component, dar şi invers. Fiecare informaţie ce pleacă dinspre forma complexă este dictată de o

Nevoie ce se naşte în contactul nemijlocit cu Realitatea schimbătoare. Acţionând asupra unei

Realităţi, Forma Materială modifică condiţia acesteia şi menţine permanent starea de

dezechilibru care generează stimuli, cerinţe noi. Acestea: stimulii, cerinţele impun Formei



Materiale nevoi de adaptare, nevoi care pun în circulaţie, în interiorul Formei materiale,

informaţii, ori emoţii, ce pleacă spre periferia acesteia şi, odată ajunse la nivelul fundamental

trimit în Haos o infinitate de memorii primordiale făcând loc altora, adaptate nivelului impus de

noile informaţii puse în circulaţie. Şi, iată cum, o Formă Materială este în fapt o Realitate în

permanent dezechilibru, şi într-o goană teribilă după eliminarea unor nevoi. Dezechilibrul intern

este impus de contactul cu un dezechilibru extern care reclamă o nouă stare de adaptare; şi aşa

cum dezechilibrul extern nu se va opri niciodată, aidoma, cel intern îi va urma exemplul.

Circulaţia informaţiilor, sau emoţiilor, dinspre întregul Formei Materiale spre elementele

fundamemntale ce o compun şi invers, circulaţie care impune schimbarea continuă a unei

infinităţi de memorii, trecerea lor în Haos şi revenirea într-un stadiu evoluat, impune imaginea

unui Întreg într-un continuu proces de descopunere-compunere. Doar privit din exterior acest

Întreg pare un tot cu o existenţă stabilă, într-o anumită unitatea de timp. În fapt, Întregul se

descompune permanent şi face loc altuia într-o altă stare. Iată de ce, afirmaţia lui Heraclit că

omul de ieri nu mai este omul de azi, iar cel de azi nu va mai fi cel de mâine pare să se extindă

asupra tuturor formelor materiale ce compun Cosmosul. Singura stabilă în acest proces este

Memoria Iniţială a Întregului, o memorie impusă de funcţia ce a dat naştere acestuia, şi care va

dăinui până la împlinirea scopului dictat de funcţie.

Pe tot parcursul existenţei, într-o anume compunere a unei Forme Materiale, importante

pentru traseul său vor fi informaţiile născute din contactul direct cu starea de dezechilibru a

Realităţii. Aceste informaţii vor dicta sistemul de schimb între memoriile fundamentale ce intrăîn componenţa Formei Materiale şi vor hotărî traseul de parcurs. Ceea ce presupune că totul

devine dependent de contactul dintre acţiunile Formei Materiale şi reacţiile momentului de

Realitate.

Unică fiind – ca expresie a compunerii -, Forma Materială acţionează asupra Realităţii

într-un mod unic, chiar dacă privită din afară, atitudinea ei pare identică cu a celorlalte Forme

Materiale care compun specia, genul etc.. Acestei unicităţi îi datorează Dezmărginirea o relaţie

Haos-Cosmos particulară, ce are capacitatea de a elibera noi „spaţii” ce vor întreţine

expansiunea. Astfel, pare să se infirme concepţia conform căreia într-un lanţ cauzal doar anume

verigi sunt importante, iar celelalte sunt menite doar să-l întreţină. Fiecare verigă, unică fiind, are

importanţa ei întru degajarea unor noi Nevoi care să dea naştere la sisteme informaţionale ce au

puterea de a modifica starea Formelor Materiale.



Este adevărat nu toate verigile au destinul spectaculos de a modifica vizibil o Realitate,

schimbând astfel percepţia asupra acesteia. Cele mai multe dintre verigi sunt cele ce acţionează

pentru stabililzarea efectelor produse în Realitatea ce tocmai a fost modificată. Acest mod de a

acţiona este unul nespectaculos, care pare identic ca manifestare şi care întreţine o senzaţie de

uniform, doar pentru că sistemele informaţionale puse în circulaţie conţin fragmentele

minuscule ce vor împlini, la un moment dat, o nouă Nevoie esenţială. Care Nevoie esenţială va

reclama apariţia unei verigi cauzale puternice, spectaculoase şi care va da impresia că se

defineşte pe sine şi numai pe sine. În fapt avem de aface cu o acumulare de fragmente venite de

la un lung şir de „anonimi” care au contribuit fiecare la acest proces, mai ales prin faptul că au

fixat informaţii ce altă dată păreau de neconceput. Sau după cum ar afirma Heidegger: „ În actul

depăşirii, Dasein-ul se îndreaptă către acea fiinţare care este chiar el , către el ca «sine».

Transcendenţa constituie sineitatea ( Selbstheit ). Dar să subliniem şi de astă dată: niciodată în

primă instanţă numai această sineitate; depăşirea vizează totodată şi fiinţări ce nu sunt Dasein-

ul «însuşi» ( selbst ); sau mai exact spus: abia acum, în actul depăşirii şi prin intermediul lui, se

poate diferenţia şi hotărî în cadrul fiinţării, cine anume este şi cine anume nu este un «sine» ( ein

«Selbst» ) şi cum este el .”

Descoperim astfel o nouă formă de a acţiona a dualităţii Haos-Cosmos, formă care are

menirea de a menţine dezechilibrul ce modifică Realitatea şi care întreţine astfel relaţia de

comunicare între cele două stări fundamentale ale materiei: masa şi energia.

În fiecare Formă Materială, plecând de la amprenta unică a acesteia, există un scop cătrecare trebuie să tindă, şi pe traseul căruia ea va descoperi noi resurse ale Dezmărginirii şi

Expansiunii. Procesul care întreţine activitatea unei Forme Materiale este dictat, în substanţa sa,

de nevoia Cosmosului de a aduce starea de dezechilibru la un moment de criză fundamentală

care să definească cu precizie o Nevoie. Nevoie capabilă să explodeze într-o sumă de Lipse

însuşite de mulţimea de Forme materiale, fiecare în sensul unicităţii sale. Pentru înlăturarea

sumei de Lipse va fi nevoie de un tot mai mare număr de Forme Materiale care vor acţiona

întreţinând circuitul Haos-Cosmos şi facilitând continuu evoluţia memoriilor fundamentale.

Nu trebuie să ne imagină de fel că Universul îşi împarte lumea Formelor Materiale în

categorii diverse, cum ar fi cele amorfe, cristaline, organice etc.. Pentru Univers există doar

nivele de organizare ale Materiei, nivele care s-au specializat în lupta continuă pe care a impus-o

stare de dezechilibru a Realităţii. Acestă tendinţă de specializare a întrăit şi subtilizat circulaţia

memoriilor între Haos şi Cosmos, mai ales datorită tendinţei fiecărei categorii de Formă



Materială de a trimite în Haos memorii cât mai esenţializate, cât mai purificate de atitudini

parazitare, sau adverse, unui sens al evoluţiei.

Circuitul pe care memoriile fundamentale îl întreţin necontenit asigură adaptarea

Formelor Materiale la imperativele impuse de starea de permanent dezechilibru a Realităţii. Ele

dau substanţă şi conţinut unei stări de transcendeţă, în urma căreia, formele materiale îşi pot

organiza istoria şi lumea. „Se afirmă îndeobşte să transcendenţa, concepută ca fapt-de-a-fi-în-

lume, este o trăsătura a Dasein-ului omenesc. Însă, în ultimă instanţă, acesta este cel mai banal

şi mai nesemnificativ lucru din câte se pot spune: Dasein-ul omului ca fiinţare, face şi el parte

din fiinţări şi, deci, poate fi întâlnit în calitate de fiinţare. Ar însemna atunci că transcendenţa

ţine de ceea ce este realitate nemijlocită, cu alte cuvinte, de fiinţarea care poate fi multiplicată

până la a deveni de necuprins”

Şi mai asigură un lucru esenţial: un sens al dezechilibrului pe un anume fragment de

parcurs al evoluţiei acestuia. Altmintri, tendinţa stării de dezechilibru de a exploda în negaţii

necontrolabile ar face să fie abolită coerenţa Dezmărginirii.

Dezmărginirea nu impune de fel inexistenţa unei stări de negaţie continuă, dar fiecare

negaţie trebuie să se organizeze pe un anume parcurs al definirii. Trebuie să-şi stabilească un

conţinut şi să dea naştere unui lanţ cauzal capabil de a crea memorii care să stabilească cicluri de

evoluţie. Altfel Dezmărginirea nu ar mai putea avea loc, pentru că, în lipsa conţinutului, negaţiile

nu ar face altceva decât să abolească totul într-o stare de perfect Început, incapabil de a fi

depăşit.Dacă Dezmărginirea este lipsită de istorie, sau de dimensiuni, Formele Materiale care o

întreţin trebuie să se definească neapărat în interiorul unei istorii şi a unor dimensiuni. Cu alte

cuvinte să creeze Lumi, care să se definească, să existe şi să se supună procesului de

expansionare a Cosmosului, adică a propriei lor substanţe.

Fiecare lume creată există ca o matrice care conţine o mulţime de variabile ale unor cauze

ce vor acţiona asupra Realităţii, fiecare într-un specific particularizat de scopul conţinut. În felul

acesta Realitatea va fi continuu într-o presiune a Nevoii de schimbare, care constituie fondul

dezechilibrului creator de forme noi. Niciodată, asupra Realităţii, Materia nu va acţiona în mod

singular, ci, doar matricial, presând Realitatea cu unicitatea fiecărei Forme Materiale ce se

defineşte din acea matrice.

Pentru că, procesul de modificare a Realităţii nu a putut fi oprit, nu poate şi nu va putea

fi oprit vreodată, este imperios necesar să existe acest circuit al memoriilor născătoare de Forme



Materiale care să acţioneze asupra Realităţii. Fară o astfel de circulaţie, procesul de modificare s-

ar opri şi Dezmărginirea ar căpăta conştiinţă de sine, ceea ce ar însemna distrugerea Universului,

act imposibil de altfel.

Coştiinţa de sine este o caracteristică a formelor perisabile, care prin existenţa lor trebuie

să definească fiecare o memorie ce se va adaugă celorlalte, îmbogăţind circuitul; aceasta fiind

funcţia fundamentală a emoţiei.

Nici o memorie, odată definită, nu va dispărea, ea se poate conserva într-o stare de

latenţă, dar va reintra în circuitul Haos-Cosmos, imediat ce starea dezechilibrului configurează

condiţiile necesare. Oricât de aproximative ar fi aceste condiţii, ele reclamă reactivarea unei, sau

unor memorii, care trebuie să acţioneze matricial asupra Realităţii, pentru a facilita o existenţă

fertilă a stării de dezechilibru.

Cu alte cuvinte, suntem departe de afirmaţia că lumea s-a extras din Haos, şi că, odată cu

naşterea Cosmosului acesta a dispărut şi că va reapărea doar dacă Materia cosmică se va

autodistruge, sau va fi distrusă, dintr-o cauză sau alta.

Haosul este o componentă a Universului, o componentă căreia îi datorăm faptul că simţim

în fiecare clipă cum fiinţa noastră se poate adapta unor situaţii noi, fie ele insolite sau doar

ordinare. Haosul este prezent în fiecare Formă Materială asigurând existenţa acesteia, pentru că

la nivel primordial, circuitul Haos-Cosmos este cel căruia i se datorează capacitatea Formei

Materiale de a rămâne capabilă să prelucreze şi să genereze memorii fundamentale; memorii care

definesc traseul şi conţinutul unei perisabilităţi.Datorită acestui mecanism, Cosmosul există ca un teritoriu care extrage memorii din

Haos, le configurează în Forme Materiale pentru supunerea Realităţii la o presiune continuă, apoi

le eliberează, într-o stare superioară, pentru a fi reactivate. Circuitul acesta nu s-ar putea realiza

dacă Haosul nu ar mai exista ca formă activă, ca parte a Dezmărginirii universale.

Privită din această perspectivă, afirmaţia descartiană: „Gândesc deci exist ”, trebuie

modificată mai degrabă în: „ Exist ca să gândesc”; funcţie impusă de către Nevoia Dezmărginirii

de a crea o presiune asupra Realităţii şi pe care fiecare nouă generaţie de Forme Materiale o

primeşte în organizări superioare din Haos.

Desigur, pentru atitudinea istorică a omului această modificare apare aproape jignitoare.

Este foarte greu să accepţi, după ce secole de-a rândul ai afirmat că eşti singura formă materială

„gânditoare”, că funcţia ta este, de fapt, comună tuturor celorlalte forme materiale. Doar că,

cercetările recente ale oamenilor de ştiinţă contrazic prin evidenţe această afirmaţie arogantă.



Capacitatea de a gândi, de a elabora raţionamente cu reflectare în acţiunile imediate, de a

elabora strategii cu finalitate într-o unitate de timp mai apropiată sau mai depărtată apare ca fiind

comună tuturor Formelor Materiale compuse. Diferenţa este dată de nivelul de organizare dictat

de starea Realităţii de la momentul când acea formă materială e reclamată. La momentul

formării acelei Forme Materiale specifice, limitele Realităţii impuneau un anume nivel al Nevoii,

iar acesteia i se datorează funcţiile ce au dus la acea organizare a Formei Materiale şi nu alta.

Starea de existenţă a Realităţii din acel moment nu prevedea sub nici o formă Nevoia

apariţiei unei alte Forme Materiale superior organizată ci doar înaintarea în Dezechilibru,

înaintare care a modificat grav condiţiile acelei Realităţi şi au impus o Nevoie de Formă

Materială organizată superior.

Aceast mecanism dovedeşte cu claritate faptul că Universul este lipsit de scop, şi că

apariţia următorului nivel de organizarea al substanţei ce-l compune nu se face sub imperiul unei

ţinte ce trebuie atinse, ci al unei Nevoi declanşate de modificarea stării de Dezechilibru al

Realităţii existente. Iată de ce Universul are nevoie ca cele două stări ale sale – Haosul şi

Cosmosul - să coexiste şi să fie două existenţe ale aceluiaşi întreg. Cosmosul lipsit de Memoriile

Haosului ar deveni incapabil să mai acţioneze eficient asupra Realităţii, întru modificarea ei, ci ar

accepta-o ca fiind veşnică şi şi-ar opri evoluţia.

La rândul său Haosul, fără contribuţia Cosmosului în definirea continuă de memorii, ar

deveni doar o singură memorie, unică şi neevolutivă, incapabilă să creeze funcţii noi. În aceste

condiţii Lumea Formelor Materiale, care constituie substanţa Cosmosului ar fi lipsită decapacitatea de a apela la memorie, pentru că ea s-ar pierede odată cu Forma Materială care a

dispărut şi nu s-ar regăsi în noua formă care se naşte. Această stare de fapt ar face ca afirmaţia lui

Aristotel: „ De fapt, majoritatea vechilor filosofi erau de părere că nu pot fi considerate ca

principii ale tuturor lucrurilor decât cauze de ordin material. Într-adevăr, ei socoteau ca

element şi principiu al celor existente pe acel din care provin toate lucrurile la început şi care,

pierind, se istovesc la sfârşit, în vreme ce substanţa lor dăinuieşte şi doar însuşirile lor se

schimbă. De aceea ei sunt încredinţaţi că nimic nu se naşte şi nimic nu piere, sub cuvânt că o

astfel de materie primă subzistă veşnic nealterată . „, să nu mai fi fost posibil de făcut, pentru

simplul motiv că fiosofii la care se referă, şi chiar Aristotel însuşi, ar fi fost lipsiţi de capacitatea

de a perceape o astfel de înlănţuirea a faptelor, lipsiţi fiind de o memorie moştenită. Iar în ceea ce

priveşte lumea fiinţei umane Heiddeger nu ar mai fi putut niciodată spune: „ Din aceste sumare

indicaţii se desprind deja mai multe lucruri: 1. «Lume» înseamnă mai degrabă un-fel-de-a-fi al



fiinţei fiinţării, decât fiinţarea însăşi. 2. Acest fel-de-a-fi determină fiinţarea în întregul ei . Ca

limită şi măsură, el este în fond posibilitatea oricărui fel-de-a-fi în genere. 3. acest fel-de-a-fi în

întregul său este, într-un anume chip pre-mergător . 4 Acest fel-de-a-fi în întregul său, deşi

premergăător, este el însuşi relativ la Daseinul -un uman. Prin urmare, lumea ţine tocmai de

Dasein-nul uman, cu toate că ea cuprinde într-un întreg fiinţarea toată şi, odată cu ea, Dasein-

nul .”

Din nefericire, aşa cum au observat fizicienii ce se ocupă de starea quantică a materiei,

acest proces inefabil al transferului de la o categorie la alta este imposibil de observat cu

mijloacele obişnuite ale cunoaşterii, deoarece orice proces de analiză intervine modifică

substanţial statutul materiei la acel stadiu, influenţând evoluţia sa naturală. „ Dacă noi analizăm

acum procedurile concrete de măsurare în fizica microscopică rezultă că o măsurătoare va

perturba întotdeauna sistemul; există o anume interacţie inevitabilă între sistem şi aparatele de

măsură. Dacă încercăm să măsurăm foarte precis poziţia unei particule, o vom perturba într-un

asemenea mod încât după măsurătoare impulsul său este modificat. Dacă încercăm să măsurăm

simultan atât poziţia cât şi impulsul particulei atunci aceste două măsurători inevitabil vor

interfera între ele astfel încât precizia rezultatului final va fi conformă inegalităţii .”

Această observaţie a fizicianului nu face altceva decât să confirme faptul că fiecare

compus al unei Realităţi reacţionează imediat la schimbarea climatului cu scopul de a conserva

informaţii despre modificările aduse în Realitatea pe care o compune. Apariţia sistemului de

observare modifică Realitatea şi induce o Nevoie nouă la care elementele componente aleRealităţii încearcă să răspundă imediat, modificându-şi sistemul informaţional

La graniţa dintre Haos şi Cosmos, procesele ce se petrec sunt deosebit de subtile, gradul

lor de inefabil este atât de ridicat, încât orice formă a perturbării, presupusă de procesul

cunoaşterii, modifică substanţial destinul memoriei ce tinde să revină în Cosmos şi-o abate de la

scopul ei iniţial. „Celula celei mai simple forme de viaţă cunoscută, reprezentată de exemplu de

specii foarte primitive de bacterii, conţine cel puţin 2 000 de gene (cistroni), fiecare din ele

reglând activitatea unei enzime. Această cifră reprezintă, după cât se pare şi după cum

corespunde cunoştinţelor noastre actuale, limita inferioară posibilă; un număr mai mic de

elemente care reglează activitatea enzimatică a celulei n-ar fi compatibil cu viaţa.

Fiecare din aceste gene este codificată prin circa 1 000 de «cuvinte» - aminoacizi,

fiecare aminoacid conţinând patru baze. În general, trebuie deci să presupunem, chiar şi la

nivelul celei mai simple forme de viaţă celulară, existenţa a minimum 6 000 000 de elemente



aminoacide ale căror patru baze oferă 4 la puterea 6 X 10 la puterea 5 posibilităţi.

Probabilitatea de a apărea o combinaţie a cărei perfecţiune să conducă la informaţii

inteligibile, deci la viaţă, poate fi exprimată de raportul 1: 4 – după care urmează un milion de

zerouri. Probabilitatea extrem de redusă a apariţiei arbitrare, printr-o simplă combinare şi

recombinare întâmplătoare, iese în evidenţă dacă ne gândim că de la apariţia vieţii pe Pământ

au trecut doar secunde exprimate printr-o cifră cu «numai» 13 zerouri.„

La nivelul acesta, elementele, care contribuie la procesul de definire a unei Forme

Materiale compuse superior, sunt cuprinse într-o Realitate pe care o modifică prin activitatea lor,

întreţinând un Dezechilibru ce reclamă prezenţa unor memorii active care să alimenteze sensul

reclamat de Memoria Unică a acelei Forme Materiale.

La rândul său Memoria Unică a acelei Forme Materiale acţionează în virtutea specificului

unui sistem informaţional care a stat la baza naşterii sale, iar acest specific a venit din

particularizarea modului de a acţiona dictat de o Nevoie impusă de Realitatea căreia aparţine

Forma Materială. Devine evident că avem de-a face cu UN circuit compus dintr-o

PLURALITATE de alte circuite, fiecare cu funcţii evidenţiate de către memoriile specifice. Tot

acest ansamblu depinde în mod evident de sistemul de comunicare, de sistemul prin care sunt

puse în mişcare emoţiile care provoacă modificările structurale de care Forma materială are

nevoie în procesul său de adaptare la un moment al realităţii, de la nivelul inefabil al celui mai

simplu element din componenţa sa către nivelele superioare, dar şi invers.

În tot acest parcurs există o sumă de traductori, care transformă emoţia în informaţieelementară care provoacă apoi o informaţie complexă, superior organizată prin combinarea cu

alte informaţii primite de la acelaşi nivel.

Rezultatul constituie nivelul imediat superior, de unde un alt traductor va împinge

informaţia către un mod superior de organizare. O altă serie de traductori este responsabilă de

descompunerea informaţiilor superioare în informaţii din ce în ce mai elementare pe care le

împing în nivelele inferioare. O memorie unică ce ar guverna acest mecanism ar impune o anume

atitudine, conţinută în sine în memorie, lipsită complet de capacitatea de a evolua. Iată de ce este

necesar acest schimb continuu de memorii, care, odată definite în contact cu starea Realităţii, să

treacă în Haos şi să revină într-o stare superioară, adaptabilă condiţiilor ce s-au impus. Acest

circuit neîncetat hotărăşte ca o Formă Materială să nu fie niciodată ea însăşi, ci mereu una nouă,

legată fiind indisolubil de starea Dezmărginirii. Şi, pentru că Dezmărginirea impune mereu

crearea de condiţii din care Universul să înmugurească direcţii noi ale Devenirii, asigurând astfel



veşnicia expansiunii, aceasta are nevoie ca fiecare Formă Materială să constituie un unicat, cu o

expresie individuală a perisabilităţii.

Întregul mod de a fi organizată şi de a funcţiona a unei Forme Materiale este dependent şi

specificat de sistemul de organizare a circulaţiei informaţiei de la Memoria de bază la Memoria

unică şi invers, iar toate elementele ce intră în componenţa acelei Forme Materiale sunt la rândul

lor perisabile. Tot întregul Formei Materiale reprezintă o sumă de perisabilitaţi ce se nasc şi mor,

permiţând circulaţia unor memorii care aduc în permanenţă nivele noi din Haos. În consecinţă,

orice Formă Materială este în permanent dezechilibru, mereu în cautarea organizării complete,

impulsionând schimbul de memorii care să permită adaptarea continuă cu o Realitate ce nu stă

locului, schimbătoare fiind prin forţa intervenţiei Formelor Materiale.

Starea Universului este dependentă de relaţia mulţimii Formelor Materiale şi Realitate, ea

fiind aceea ce menţine activ Dezechilibrul care facilitează Dezmărginirea prin procesul de

formare continuă a unor mulţimi de informaţii noi. Acestea produc circuitele memoriilor ce

perfecţionează continuu Formele Materiale. Putem spune că orice Formă Materială, inclusiv

omul, există într-o stare de continuă ubicuitate, fiind prezentă în acelaşi timp în Haos dar şi în

Cosmos. Dacă am imagina plastic acest fapt, atunci putem spune că imaginea formei materiale

din Cosmos se reflectă, ca într-o oglindă, în Haos, formând un alt eu dar cu alte funcţii, noi,

superioare, pe care viitorul le va transfera în imaginea din Cosmos. „Un sentiment obscur al

relaţiilor secrete dintre cele două părţi a existat întotdeauna. Dublul egiptean care se naşte

odată cu omul şi care-l însoţeşte peste tot, nu e altceva decât umbra lui, sufletul, reflexul său dea cărui pierdere se teme tot timpul. Locuitorii din valea Nilului erau foarte atenţi ca nu cumva

umbra să le fie mâncată de vreun crocodil. După opinia locuitorilor Bassutos, animalul acesta

ar fi putut ucide omul, chiar şi numai atrăgându-i imaginea reflectată sub apă. În Occident,

crocodilul devine apoi diavolul care, la Chamisso (1816), îi fură umbra lui Schlemihl, la

Hoffmann (1827), prin intermediul unei curtezane, reflexul lui Erasm Spikker, identificat la

urmă, cu însuşi Hoffmann. Tema dublului este constant reluată începând cu literatura

romantică. La Andersen, în povestea Umbra (1831) există o inversiune. Despărţită de om,

propria-i umbră îl aserveşte în aşa măsură, încât acesta sfârşeşte prin a deveni el însuşi umbra

propriei sale umbre. Dând la iveală un «stadiu de oglindă (un stadiu de om-copil) ca formator

al funcţiei Eului », Lacan regăseşte în psihanaliză jocurile şi superstiţiile corpului, dublurile,

fantomele Inerwelt -ului şi ale Umwelt -ului cu imaginea speculară ce se iveşte în pragul lumii

vizibile.”



Aceeaşi ubicuitatea nu este posibilă în interioriul perisabilităţii, ce presupune existenţa

dimensiunilor; aici ea poate fi doar fabulată, speculată, imaginată, şi totuşi spiritul ei domină,

creând felurite fantasme. În circuitul memoriilor, lipsit de dimensiuni, ubicuitatea este starea

fundamentală a Materiei, şi datorită ei este posibilă întreţinerea circuitelor diverselor nivele ale

memoriilor, ele facilitând Formei Materiale să fie, în acelaşi timp, mereu ea însăşi ca unitate, dar

mereu nouă ca existenţă.

Această funcţie fundamentală a materiei reprezintă miezul capacităţii acesteia de a

reacţiona la starea de dezechilibru impusă de Realitate, dar îi şi facilitează acesteia definirea

traseului ca memorie finală, la nivel de formă, memorie care va contribui la evoluţia spre

organizări superioare, spre obţinerea unei abataeri capabile să permită o mai bună relaţie cu

Realitatea.

Dezmărginirea universală nu se va opri niciodată din procesul de formare a noi şi noi

capacităţi de adaptare la Realitate, provocând apriţia unor mutaţii în momentele de maxim al

dezechilibrului, stabilind astfel începutul unor noi lanţuri cauzale. Spun noi, doar pentru că ele

vor avea funcţii radical adaptate unei Realităţi, funcţii ce se regăsesc însă în diverse forme

atavice în tot lanţul evolutiv de până la apariţia mutaţiei. Apariţia unei mutaţii, care a provocat o

deosebire substanţială de celelate Forme Materiale ale unui nivel, a frisonat întotdeauna, a

provocat o reacţie negativă în rândul semenilor, şi totuşi, ea nu este decât aparentul accident

produs în procesul de căutare a capacităţii care să stea la baza unui nou lanţ cauzal de o anume

particularitate.În baza acestei logici, putem afirma că fiinţa umană, care la acest moment am putea

presupune că este cea mai adaptată Formă Materială a Cosmosului, împinge ea însăşi lanţul

cauzal către momentul în care se va naşte o abatere ce va schimba nivelul de adaptare la

Realitate.

Noi, fiinţele umane de astăzi, sau de mâine, sau cele ce vor exista până la momentul

apariţiei abaterii, nu vom şti cum va arăta, şi nici ce funcţii noi va avea rezultatul respectivei

abateri. Cunoaşterea acestui lucru nu intră în funcţiile noastre, nu este prevăzut în scopul cu care

suntem prevăzuţi. În fapt, o astfel de cunoaştere nu este posibilă, deoarece circuitul memoriilor

care ne întreţine existenţa nu a atins acel nivel. Dar, conştientizarea faptul că existenţele tuturor

modelelor cuprinse în nivelul om evoluează pentru a prepara apariţia unei abateri cu mult mai

adaptate Realităţii, ar trebui să ne hotărască să respectăm atitudinea generaţiilor arahaice de a



purifica în permanenţă memoriile ce trec în Haos, pregătindu-le astfel pentru a nu se îndrepta

spre o abatere contrară, periculoasă, distrugătoare nivelului nostru.

Oricum, orice abatere conţine în ea distrugerea, negarea; pe noi ar trebui să ne preocupe

doar gradul şi sensul acestora, şi pentru că nu ne este dat să le cunoaştem, atitudinea adoptată

faţă de meomoriile formate şi eliberate în haos ar fi necesar să fie extrem de responsabilă. Forma

Materială nu poate hotărî viitorul în fapt, în schimb îl poate hotărî în substanţă.

Calapodul suveran

Desigur că cititorul – contemporanul meu consecvent atitudinii morale în funcţiune - are

libertatea de a se întreba: „ Oare ce diavol a pus stăpânire pe mintea acestui om şi l-a îndemnat

să speculeze atâta pe marginea unor lucruri fără de folos? Ce drac îl îndeamnă să nu se mai

oprească în încercările sale de a eşafoda de lucruri lipsite de interesul imediat, cu care să putem

obţine un avantaj, să ne aducă un profit la teşcherea? Toată aiureala asta cu Haosul şi Cosmosul

care coexistă şi, pe deasupra, mai şi depind unul de altul în fiecare clipă a prezentului este prea

de tot gogonată. Ca să nu mai vorbim despre comunicarea dintre ele, de parcă eu aş mai putea să

comunic cu morţii mei, sau ei ar mai putea să ştie ce mi se întâmplă.

Prezentul este clipa în care trăiesc şi căruia mă silesc să mă dedic, pe care o pot defini şi

pe care apoi o transform în amintire, deoarece a trecut, s-a stins, a murit şi nu mai are nici olegătură cu fiinţa mea.”

Acest proces este valabil pentru tot ce este materie organizată, fie ea vie sau moartă. Iar

atunci când totul se termină şi se ajunge în ne-fiinţă, totul se pierde, chiar dacă ar fi să fie

respectate şi reîncarnările, câte or fi ele. Există un moment când nu se mai poate face nimic şi eu

devin o stare a Neantului, a Nimicului, a Haosului, a Ne-existenţei şi nu voi mai avea nici o

legătură cu Cosmosul.

Poate că are dreptate contemporanul meu, dar pentru mine senzaţia că prezentul nu-mi

aparţine, decât în măsura în care am responsabilitatea să-l pot transforma într-un anume viitor,

este dominantă.

Nu degeaba Arthur Rimbaud scria:

« E un colţ de verdeaţă unde cântă un râu

Zburdalnic agăţându-le zdrenţe de-argint



Ierbilor; de pe-un munte trufaş, ivit, fără frâu

Soarele; i-o vâlcea de lumină mustind.

Un tânăr soldat, gura deschisă, părul fuior

Şi ceafa-i scăldându-se-n a cresonului floare

Doarme; stă-ntins în iarbă, sub un puf de nor

Palid, în patul verde unde plouă soare.

Cu picioarele-n gladiole, doarme. Tânărul om

Surâde ca un copil bolnav prin somn;

Natură, să-i faci leagăn cald: îi e frig”

Miresmele, nara n-or să-i mai înfioare;

Cu mâna pe piept, doarme în soare,

Tihnit. Două găuri roşii în dreapta îl frig .»”

Poate că este aşa, dar, foarte bine poate fi şi altfel, iar ceea ce se întâmplă în lumea

ştiinţifică de azi dovedeşte, mai degrabă, că „altfel” devine tot mai probabil. De fapt perechea

Haos-Cosmos se supune principiilor Dualităţii a lui Platon şi formează incidental esenţa

Veşnicului, ceea ce-l face pe Aristotel să afirme: „ De pildă, dacă ceva participă la Ideea de

dualitate, acel ceva participă eo ipso şi la Ideea de veşnic; dar aceasta numai în chipaccidental, pentru că veşnicia e o însuşire inerentă dualităţii”

Şi mai dovedeşte că esenţa întregii existenţe, fie ea cosmică sau în Haos este o expresie a

Comunicării menite să organizeze continuu informaţiile ce se nasc din contactul cu Realitatea.

Pentru că Realitatea nu există doar ca o stare a Cosmosului, ci este condiţia fundamentală a

Dezmărginirii care întreţine permanent Dezechilibrul cel continuu născător de noi modele de

organizare a existenţei. Dacă acest proces s-ar opri, Universul ar deveni doar Cosmos lipsit de

capacitatea de a comunica, deci fără funcţiile ce pun în mişcare informaţii. Fără forţa pe care i-o

dă Dezmărginirea, Universul s-ar prăbuşi în el însuşi, încetul cu încetul, lipsit total de memorie.

În cartea „Sipetul de zestre” afirmam că istoria omului şi-a structurat dezvoltarea pe patru

mari modele: natural, mistic, mecanic şi informaţional, model care începe să se înfiripe în zilele

noastre. Întreagă, construcţia acestui volum este tributară noului model ce se conturează,

conştientizând importanţa informaţiei în procesul de organizare a Universului. Desigur, la ora



actuală, circulaţia informaţiei ni se pare a fi cea mai importantă, fundamentala componentă a

evoluţiei, aşa cum anticilor acţiunile elementelor naturale li se păreau fundamentale, aşa cum

celor din Evul Mediu, li se părea fundamentală acţiunea Fiinţei Divine, sau cum pricipiile

mecanicii păreau a fi cele ce stau la baza întregului Univers în expresia modelulului mecanic. Cu

siguranţă, peste un anume număr de ani, modelul informaţional va fi depăşit, şi la baza

cunoaşterii se va aşeza un alt principiu ce va oglindi evoluţia materiei în virtutea unor legături tot

mai profunde. În fapt, dominaţia unui model asupra spiritului unei anume epoci nu face altceva

decât să permită definirea unor instrumente cu care se poate pătrunde şi mai adânc în intimitatea

relaţiilor Dezmărginirii. Evoluţia Formelor Materiale – fie că va fi omul, fie că va fi rezultatul

unei mutaţii cu organizare superioară – va educa luciditatea relativă antrenată de către

mecanismele Dezmărginirii. Unde se va ajunge e greu de presupus, iar pe mine, sincer, nu mă

prea interesează să încerc a imagina; nu pentru că n-aş fi curios, nu pentru nu aş vreau să fiu

luminat, ci pentru motivul simplu că Dezmărginirea nu conţine încă elementele cu care să putem

fabula, nu le presupune mai ales datorită faptului că încă Nevoia nu a dus la crearea acelor

momorii care să genereze încetul cu încetul noile funcţii. „ Niciodată nu putem şti dacă vreo

teorie reprezintă «ultimul adevăr». Nici nu putem şti vreodată « ce a rămas de descoperit», cel

mai probabil foarte multe, deoarece după cum am spus înainte, mai mult ca sigur că nu

dispunem de o teorie cuprinzătoare a tuturor fenomenelor care apar în natură .” Cu alte cuvinte:

noi cei din viitor suntem rezultatul direct, şi consecinţa acţiunilor întreprinse de noi cei de azi.

Această condiţie a lumii materiale este născută din esenţa însăşi a lipsei de scop universale, lipsăcare face ca Universul să-şi modifice continuu condiţia existenţei sale. Există o stare de coeziune

generală a materiei cosmice, dar fenomenele care domină evoluţia acesteia sunt într-o veşnică

prefacere, mereu împinse spre nivele superioare de organizare, nivele care presupun schimbarea

fundamentală a unor principii evolutive prin organizări şi reorganizări repetate într-o profundă

libertate combinatorie. Dar pentru ca acest lucru să fie posibil este necesar ca nici o memorie,

odată născută, să nu se piardă, ceea ce ar fi fundamental obligatoriu dacă ar exista doar

Cosmosul. Oricât ar părea caracterizat de dimensiuni infinite, Cosmosul rămâne o formă limitată

(infinitul este o dimensiune), iar fără existenţa Haosului, acesta ar pierede o anume cantitate de

memorii născătoare de funcţii. Mai mult decât atât, evoluţia memoriilor, fără trecerea lor prin

Haos este greu de imaginat, pentru că fiecare memorie, pentru a evolua trebuie să fie extrasă din

condiţia limitată impusă de dimensiuni şi de scop. Astfel, ea poate fi reactivată în condiţiile noi

presupuse de organizarea unei alte Forme Materiale pregătită să-şi manifeste oportunismul în



relaţia cu dezechilibrul Realităţii. Nu trebuie să ne lăsăm impresionaţi de dimensiunile cosmice,

dimensiuni ce pentru noi sunt la limita imaginabilului, fundamental pentru Univers este modul de

organizare a funcţiilor sale, menite să întreţină starea de profund dezechilibru a Realităţii.

Adevărata luptă pentru aceasta se dă, pentru că fiecare element material conţinut duce cu sine, în

existenţa sa perisabilă, o fărâmă de echilibru ce ar risca oricând să micşoreze momentul de

dezechilibru, ceea ce ar fi fatal pentru evoluţie şi implicit pentru Univers. Şi din nou, trecerea

memoriilor prin Haos, contribuie la păstrarea momentului iniţial de dezechilibru care contribuie

la modificare continuă a funcţiilor de organizare a Materiei.

Ori, acest mecanism nu va putea fi niciodată supus cunoşterii în totalitatea sa, nu va fi

niciodată definit prin legi imuabile, pentru că el îşi modifică însăşi principiile, funcţiile şi

sistemele relative.

Şi totuşi, ceva rămâne cognoscibil în toată acestă mare prefacere: Informaţia.

Spre deosebire de aceasta, emoţia este imposibil de cunoscut, de măsurat şi de prevăzut.

De la statutul inefabil de quantă, primul element al microcosmosului, care datorită

funcţiei sale provoacă un transfer, trecând prin cel cu mult mai stabil de enzimă, informaţia tinde

să organizeze Forme Materiale din ce în ce mai capabile să permită evoluţia emoţiei, spre a

defini memorii noi, care să re-organizeze materia în virtutea unor funcţii insolite.

O Formă Materială nu este altceva, privită din acest punct de vedere, decât o matrice

generatoare de diade care contribuie prin manifestarea oportunismul său la menţinera stării de

dezechilibru univeresal.Faptul că o anume perioadă istorică este dominată de un model este dovada manifestării

limitelor Realităţii. Atâta timp cât Realitatea rămâne în interiorul unor limite, cât nu se produce o

mutaţie care să nască o nouă matrice a Devenirii, ea va continua să opereze cu aceleaşi memorii

pe care le va organiza mereu în combinaţii tot mai sofisticate, tinzând către starea ideală - stare

ce nu va fi atinsă decât atunci când forma de manifestare va fi lipsită de funcţii în menţinerea

dezechilibrului, şi va pecetlui dispariţia acesteia.

Dominaţia modelului mă face să afirm că: tot ce are dimensiuni poate fi cunoscut prin

expansiune, inclusiv Cosmosul, dar tot ce este lipsit de dimensiuni nu poate fi cunoscut, datorită

apariţiei continuui a unor teritorii noi ca manifestare a Dezmărginirii. Aidoma, suntem, ca în

aporia „Săgeata” a lui Zenon; simţurile ne spun că aceasta este în ţintă, dar între cele două

entităţii va fi mereu o distanţă ce nu se sfârşeşte. Întreaga existenţă cosmică a unei Forme



Materiale presupune circuitul unor memorii ce o vor ţine continuu departe de scop, chiar dacă are

impresia că l-a atins în totalitate.

Aceasta este regula după care funcţionează Devenirea, cea care impune ca circuitul

memoriilor să performeze fără a putea fi vreodată egale în expresie cu Materia. Momentul

egalului între memorii şi Materie ar însemna oprirea Dezmărginirii.

La fel de adevărat este şi faptul că manifestarea modelului are un rol foarte important în a

ordona circuitul memoriilor. Ele nu vor putea să impună cu grăbire o altă matrice de diade, atâta

timp cât ordonarea informaţiilor conţinunte în vechea matrice nu s-a apropiat de limita

superioară, ceea ce presupune atingerea unor procese teribil de sofisticate, care să stabilizeze

evoluţia din matricea respectivă. Au fost create, prin acest proces, suficiente unicate care să

întregească expansiunea asupra acelui teritoriu, ba mai mult s-a impus un proces de

suprapopulare pentru a fi atinsă limita necesară pentru exod, ceea ce înseamnă că un nou

teritoriu va fi supus expansiunii. S-au născut, şi au evoluat, atâtea memorii câte putea să producă

acea matrice. Din acest moment, Dezmărginirea poate să producă un nou teritoriu, contribuind

astfel la apariţia unui nou model care va domina spiritul matricei nou venite. Odată ce funcţia

matricei s-a consumat, aceasta poate să dispară sau să întreţină evoluţia nou apărutei, până la

momentul când Devenirea se va detaşa în întregime de ea, păstrând doar memoriile pe care

informaţiile odinioară importante le-au creat.

Acest proces este respectat şi în interiorul matricei, precum şi în interiorul fiecărui individ

ce formează matricea. Circuitul informaţie-memorie-informaţie superioară tinde mereu să dez-limiteze până la ultimile consecinţe segmentul de Realitate care-l cuprinde, contribuind astfel la

expansiunea asupra propriei matrice, dar şi la dez-limitarea acesteia. Şi iată că, ar trebui să-i dăm

dreptate lui Zenon şi aporiilor sale: din punct de vedere senzorial ele sunt imposibile, dar din

punctul de vedere al cunoaşterii sunt profund adevărate. Afirmaţiile eleatului sunt susţinute mai

apoi de Aristotel: „ De aceea nu fără motiv, filosofia se numeşte ştiinţa adevărului. Într-adevăr,

scopul ştiinţei teoretice este adevărul, iar al celei practice aplicarea. Practicienii, când studiază

felul de a fi a unui lucru, nu au în vedere caracterul său veşnic, ci utilitatea la care ar putea

servi şi însemnătatea lui pentru moment. Dar adevărul nu-l putem cunoaşte dacă nu cunoaştem

cauza. Un lucru oarecare constituie cauza celorlalte lucruri în măsura cea mai mare, atunci

cînd el e inerent acestora, ca o notă comună lor .”, şi mai departe: „ De aceea, în chip neapărat,

principiile celor veşnic existente conţin cea mai mare doză de adevăr. Căci ele n-au însuşirea de

a fi adevărate doar în chip temporar, iar temeiul adevărului lor nu stă în afară de ele, ci ele sunt



temeiul adevărului celorlalte lucruri. Aşa că fiecare lucru participă la adevăr în măsura în care

participă la fiinţă .”

Şi, de bună seamă categoria „fiinţă” este caracterizantă pentru întreaga Materie cosmică.

Iată de ce, personal mi se pare că împărţirea pe care au făcut-o chimiştii în materie organică şi

materie anorganică este cu mult mai corectă decât cea în care se categoriseşte materia ca fiind

„moartă” şi „vie”, categorisire care încearcă să inducă reguli separate de percepere a celor două

categorii. În fapt, fiecare formă a materiei reprezintă un anume stadiu de exprimare a unor

memorii, organizate în cel mai perfecţionat mod al existenţei cosmice din acel stadiu, mod care

era capabil să se adapteze Dezechilibrului manifestat de Realitate. Faptul că fiecare Formă

Materială conţine o memorie fundamentală, care se exprimă de fiecare dată când se încearcă

schimbarea statutului acesteia, a fost demonstrat, şi chiar a intrat în tehnicile de prelucrare, fiind

luată în calcul atunci când se propune o schimbare de formă, deoarece memoria fundamentală

încearcă mereu să aducă Materia la condiţia iniţială.

La un anumit moment al evoluţiei, manifestarea Dezechilibrului a impus o nouă etapă

calitativă în existenţa Formelor Materiale, etapă care este percepută de noi ca fiind un salt uriaş:

trecerea la existenţa organică, la materia vie. Saltul acesta, doar noi îl percepem ca fiind

spectaculos, din cauza faptului că a iniţiat lanţul cauzal care a dus la apariţia noastră în rândul

Formelor Materiale.

Pentru Cosmos este o consecinţă a oportunismului de care Materia avea nevoie pentru a

se armoniza condiţiilor impuse de Realitate, asupra căreia, aceasta, Materia, făcuse o sumă de presiuni ce impunea un nou act al Dezmărginirii. Iată de ce, Materia nu a pierdut nimic din

memoriile câştigate până la acel stadiu, şi nici din circuitele acestora care întreţin capacitatea de

adaptare la noile condiţii, ba dimpotrivă, acestea s-au distilat – se distilează continuu, se vor

distila fără încetare - şi pot participa la procesul de creare a informaţiilor noi, născute prin

exprimarea Nevoilor Realităţii. Cerinţele Nevoilor, concretizate în apariţia unor Lipse, impun

extragerea din Haos a unor meomorii fundamentale prin crearea unor dezechilibre ce se exprimă,

în ultimă instanţă, la nivelul lumii atomice. Organizarea Formei Materiale începe de la aceste

dezechilibre, care sunt practic insesizabile datorită sensibilităţii memoriilor la condiţiile de

mediu. Nu cred că va fi posibil vreodată să se inventeze aparatul de măsură care să nu

influenţeze mediul în care se manifestă memoriile fundamentale. Simpla prezenţă a aparatului

influenţează mediul, modifică grav condiţiile, prin crearea unui nou dezechilibru, la care

memoriile fundamentale vor reacţiona imediat, aceasta fiind funcţia lor în esenţă.



Vorbesc despre memorii fundamentale, pentru a încerca să păstrez coerenţa imaginii

asupra evoluţiei fenomenului, care începe în această zonă a Cosmosului.

Ceea ce percepem, însă, cu simţurile noastre, sau cu aparatele noastre de măsură, sunt

particule instabile ce pot exista atât sub formă de undă, cât şi sub formă de particulă. Ele

reacţionează în funcţie de dezechilibrul manifestat, ducând la crearea unui transfer ce produce,

într-un anumit stadiu de organizare, o informaţie fundamentală.

Naşterea respectivei informaţii este strâns legată de starea de dezechilibru existentă în

sistemul ce va să se nască. Chiar dacă pare că se datorează întâmplării, procesul de ”ciocnire”

dintre o quantă şi o particulă este provocat de existenţa unui minus, a unei Lipse, care reclamă

prezenţa acesteia pentru a putea provoca un transfer care să satisfacă starea oportunistă a

respectivului sistem. Această stare a Materiei dovedeşte că mişcarea haotică a particulelor este

doar o aparenţă, în fapt ele supunându-se unor Nevoi declanşate în permanenţă de sistemul în

care se află, Nevoi ce nu pot fi înţelese din afara sistemului. Poate părea ciudat, dar cu cât

observatorul vine dintr-un nivel superior organizat al Materiei, cu atât va avea dificultăţi mai

mari în înţelegerea Nevoilor din sistemul inferior, cu toate că ele sunt conţinute prin asimilare în

existenţa respectivului nivel superior. În felul acesta am putea explica de ce în interiorul unui

sistem pot apărea conflicte care pun în funcţiune forţe aparent incontrolabile şi care pot declanşa

autodistrugerea acestuia.

Totul pornind de la nivelul Nevoilor din sistem, care dau naştere unor scopuri ce intră în

conflict, iar cronicizarea conflictelor pune în mişcare energii distrugătoare. Aşa se poateevidenţia lipsa de scop universală, ca funcţie fundamentală ce stă la baza naşterii oricărei Forme

Materiale. În virtutea acestei lipse de scop universale, Forma Materială are libertatea de a-şi

defini doar propriul său scop.

Dacă ea ar fi născută ca expresie a unui scop universal, traseul evoluţiei sale perisabile s-

ar manifesta în cu totul alt mod. Să nu-mi cereţi să vă spun cum, pentru că aceasta este una dintre

necunoscutele la care nimeni nu are acces. Putem să fabulăm cu graţie, putem să ne dedăm unui

joc imaginativ bogat, dar nu putem să facem, nicidecum o afirmaţie certă, nici măcar

aproximativă.

Mecanismul care reglează funcţionarea particulelor fundamentale în funcţie de Nevoile

create în sistem, este concret exprimat în cele două postulate ale nivelelor de energie:



„ I. «Un atom poate exista numai în anumite stări staţionare ale mişcării interne. Aceste stări

formează un şir discret şi fiecare stare este caracterizată de o valoare definită a energiei

toitale».

II. «Când un atom emite sau absoarbe radiaţie electromagnetică el sare de pe o stare staţionară

pe alta. Dacă atomul sare de pe o stare de energie Ε8 mai înaltă pe o stare de energie E1 mai

joasă (deci E8>E1), va fi emis un foton a cărei frecvenţă ω este dată de:

Hν = hω – E8-E1

Pprocesul invers emisiei este absorbţia unui foton de frecvenţă ω, în care caz atomul «sare» de

pe starea mai joasă pe starea mai înaltă».”

Aşadar, totul depinde de starea de dezechilibru în care se află un sistem, stare care va

impune condiţiile pentru manifestarea particulelor Materiei, acestea vor participa continuu la

combinaţii ce vor avea ca rezultat modelarea unui sistem oportunist, capabil să „atace” Realitatea

ducând-o mereu într-o stare de Dezechilibru. La acest nivel de existenţă a graniţei dintre Haos şi

Cosmos, starea normală este aceea a unei continui instabilităţi, dar pe măsură ce sistemele

materiale devin organizate, instabilitatea face loc perisabilităţii, pentru că, în interiorul fiecărui

sistem există o continuă comunicare ce permite ca informaţiile născute la nivelele superioare să

fie transformate şi descompuse până la stadiul de memorii fundamentale ce menţin instabilitatea

primordială a Materiei.

O continuă trecere prin starea de Inefabil, înainte de a reintra în circuitul materiei

organizate cosmic. Sau, dacă vreţi, emiterea permanentă de fotoni care să anuleze stările deechilibru în care materia intră constant.

Nici un element care intră în structra unei Forme Materiale nu are conştiinţa formei de care este

aparţinător. Funcţiile sale sunt altele, iar scopul său nu este decât acela de a organiza propria

confruntate cu Realitatea în sânul căreia îşi menţine Dezchilibrul specific. Lipsa conştiinţei de

aparţinător al unei structuri care îl înglobează face ca, de multe ori, în virtutea funcţiilor sale să

dea naştere unor direcţii ce în final conduc la modificarea formei generale ce-l conţine. Acest

lucru devine cu atât mai lesnicios cu cât Forma Materială ce-l conţine este surprinsă de un

Dezechilibru puternic. Într-un astfel de caz, sistemul de comunicare din Forma Materială

respectivă va lansa informaţii ce vor accelera dezechilibrarea întregului sistem.

Totul se va comporta ca o undă de şoc, ce va induce vibraţii agresive, dezechilibrând

întregul şi accelerând emisiile de energii care să faciliteze schimbări importante în sistem.

Numărul de aberaţii, care vor apărea şi vor disparea, va pune în mişcare abateri, mai mult sau



mai puţin periculoase pentru sistem. În unele cazuri, sistemul nu va rezista, ceea ce va avea ca

rezultat descompunerea sa, iar nivelele de memorii vor tinde către zona fundamentală, către

starea de instabilitate care le oferă capacitatea de a adera la oricare alt sistem nou. În alte cazuri,

sistemul se va modifica substanţial, ieşind din momentul de criză cu mult mai adaptat Realităţii

nou create de însăşi activitatea sa. Totul este dependent de vibraţiile degajate de forţa energiilor

puse în mişcare prin informaţiile despre starea de dezechilibru a respectivului sistem. Întregul se

dovedeşte dependent de calitatea comunicării din interiorul sistemului ce trebuie să se adapteze

unui Dezechilibru pe care l-au creat acţiunile sale asupra Realităţii. Desigur, uneori, o categorie

de Forme Materiale va trebui să facă faţă Dezechilibrului creat prin acţiunea altor categorii de

Forme Materiale, ceea ce devine şi mai grav, pentru că vor lipsi informaţiile folositoare care să

facă faţă Nevoii de adaptare.

Pentru Univers, importantă însă este capacitatea sa de a folosi Cosmosul pentru a da

naştere continuu la informaţii care să devină apoi memorii ce vor putea participa la naşterea de

lanţuri cauzale prin care se întreţine Dezmărginirea, or acest lucru nu este posibil decât prin

formarea continuă de perisabilităţi active într-o continuă confruntare cu Realitatea.

Pentru noi oamenii un astfel de proces este preceput, cam aşa cum îl descrie poetul cu

gândul mereu la nevoia de a opri instabilitatea:

„ Pe tineri îi albeşte; bătrânii trec prin sită

de-a zorilor şi-a serilor trecere grăbită;

într-una se alungă, şi-abia de trece una,că altă zi mai jună în urmă se agită.

Ne spulberă cu treburi încolo şi încoace –

nevoile în viaţă au căpătat vreo clipită?

Abia când moartea straiele grijilor desface,

când fură şi opreşte a poftelor ispită,

necazurile tale le ia! Din nevoinţe

doar una mai rămâne – dar fi-va împlinită?”

Al-Salatan Al-‘Abdi pare a fi pătruns de instabilitatea continuă din Realitate. Nu şirul de

alternanţe zi-noapte este importantă pentru el, ci mulţimea de evenimente care dau naştere

mereu unor forţe capabile să ne modifice statutul făr’ de încetare. Ei bine, întreaga existenţă a

unei perisabilităţi este dependentă de aceste forţe ce se organizează din acţiunile cu care este

modificată continuu Realitatea. Aceste forţe constituie frontul de informaţii ce imprimă



sistemului o sumă de vibraţii în profunzime, vibraţii care modifică fundamental evoluţia întregii

Forme Materiale.

Din nefereicire, de cele mai multe ori, destinul unei Forme Materiale nu depinde de

sensul pe care aceasta încearcă să-l imprime existenţei sale, ci de calitatea informaţiilor pe care le

produce în interiorul sistemului său. Este cu atât mai îngrozitor, pentru o Formă Materială

raţională, cum este omul, să constate că intenţiile sale de a atinge un scop pe care şi-l stabileşte

eşuează datorită unor limite stabilite de propria-i fiinţă, împotriva voinţei sale. Sunt momente

când pare că propriul sistem se organizează împotriva a ceea ce ideal se doreşte. Din păcate,

aceasta este o aparenţă, în fapt, informaţiile lansate în sistem conduc către o altă soluţie, către o

altă tendinţă. Şi putem afirma că, fiecare Formă Materială, luată ca individ, este rezultatul

concret al acţiunilor sale oportuniste şi nu al năzuinţelor râvnite şi declarate. Iată de ce, omul

arhaic propovăduia grija pentru curăţarea gândului, pentru ca acesta să fie limpede şi legat

temeinic de ceea ce urmează să faci, să obţii, să laşi moştenire.

Existenţa omului arhaic era definită prin grija sa de a-şi organiza acţiunile în echilibru

temeinic cu necesitatea acţiunilor. Iată de ce, acesta nu-şi dorea să-şi stabileasacă obiective ce

depăşeau starea sa conştinetă, nu râvnea la scopuri pe care puterile sale le-ar fi putut trăda.

Acţiunile sale erau judecate nu numai prin prisma interesului individual, ci şi prin aderarea la un

sens al comunităţii. Desigur, totul era cu mult mai uşor, având în vedere legăturile strânse ce

existau într-o comunitate puţin numeroasă şi guvernată de nevoi asemănătoare. Forţa pe care

gândul o naşte este dată de vibraţiile transmise în nivelul fundamental, care se modifică în sensulintim al acestuia, şi nu în acela de aparenţe pe care tu, la exterior poţi să-l modelezi subiectiv.

S-a vorbit, se vorbeşte şi se va vorbi mereu despre forţele care sunt capabile să ne scape

de sub control şi să ne modifice destinul dincolo de voinţa noastră. Se vorbeşte despre acestea ca

despre manifestări oculte, ce pot fi controlate doar prin tehnici esoterice, mistice. Nimic din toate

acestea nu este adevărat, ci totul depinde doar de capacitatea noastră de a menţine echilibrul

dintre aspiraţie şi afirmaţie. Cu cât decalajul dintre aceste două categorii este mai profund, cu

atât vibraţiile induse în stratul fundamental al sistemului vor fi mai răvăşitoare; răvăşitoare în

sensul îndepărtării Formei Materiale de scopul pe care strucutra sa îl poate cultiva.

Pentru că, în fapt, vibraţiile induse organizează materia tocmai pentru a conduce Forma

Materială, care le-a produs, cât mai aproape de scopul cu adevărat indus. Diferenţa dintre

scopul indus şi cel declarat stă la originea multor drame individuale ce marchează istoria

evoluţiei Formelor Materiale. Şi, oricât ar părea de incredibil, nu doar omul se află în acestă stare



conflictuală, ci toate Formele Materiale, pentru că ele sunt nevoite să răspundă unei Nevoi

fundamentale a Universului: menţinerea Dezechilibrului.

Conflictul care se naşte între aceste două tendinţe are o raţiune în procesul Dezmărginirii,

întreţinând continuu starea de dezechilibru necesar definirii unor momente capabile să producă o

mutaţie, care va da naştere unui alt lanţ cauzal şi va deschide o nouă matrice de diade, rafinând,

în felul acesta, Expansiunea Universului în sine însuşi. La nivelul cunoşterii de astăzi, este foarte

greu de explicat cum se produce această circulaţie a informaţiilor într-un sens sau celălalt, cum

se produc vibraţiile care stimulează activitatea memoriilor fundamentale spre organizarea

materiei pe nivele de funcţii. „ Nu se pot găsi în cărţi mai mult decât descrieri generale şi

incomplete ale acestor Dhyāna. Doar cei care au experienţa practică a acestor Dhyāna sunt

capabili să le expună. Nu se explică nicăieri cum afectează respiraţia, pulsul şi secreţiile

corpului cele Opt Dhyāna Fundamentale; nici nu există, chiar în cărţi, explicaţii complete ale

diferitelor stări de conştiinţă produse de ele.”

Este foarte posibil, ca evenimentele ce se petrec în sânul societăţii umane să prepare

evenimentele care pregătesc un salt către o nouă categorie de Forme Materiale, capabile să

abordeze Dezmărginirea dintr-un cu totul alt mod de manifesatre. Poate fi un salt mutagen, dar

poate fi, foarte bine şi un nou orizont care să revoluţioneze percepţia asupra stadiului prezent al

Realităţii. Oricum, important este că s-a născut un frison care prefigurează modificarea

condiţiilor din relaţiile cu Realitatea. Să nu ne imaginăm că, modificările despre care vorbesc se

vor rezuma doar la societatea umană. Dintotdeauna, modificările substanţiale produse într-oanume categorie de Forme Materiale, au modificat întregul sistem şi au transmis vibraţii

importante în tot Cosmosul.

Lumea oamenilor de ştiinţă, care studiază efectele acestor momente din evoluţia Formelor

Materiale, a remarcat transformările în lanţ care au loc atunci când, undeva se produce o

modificare substanţială ce modifică în profunzime condiţiile existenţei.

Teaoria relativităţii consfinţeşte acest tip de relaţii ce se nasc din vibraţiile emise în

întregimea lumii materiale a Cosmosului. Din nefericire, este cu atât mai greu de analizat astfel

de momente, cu cât ele se petrec într-o lume lipsită de mărturii. Doar un mic segment din istoria

evoluţiei Formelor Materiale a produs mărturii, în rest materia s-a organizat în nivele care nu au

produs, şi multe dintre ele nu produc nici astăzi, dovezi despre modul în care au evoluat.

În afară de om, nici un alt nivel de Forme Materiale, nu produce – decât accidental -

semne care să poată fi analizate, care să comunice informaţii despre condiţiile de organizare al



acestora. Lumea dinozaurilor, a delfinilor, a primelor forme de om primitiv nu au produs, şi nu

produc mărturii care să poată fi analizate. Aceste civilizaţii au lăsat în urma lor doar vibraţiile

care au modificat continuu respectivul nivel de Forme Materiale în activitatea lui, a nivelului, de

crea o presiune continuă asupra Realităţii.

Astăzi, nu se poate stabili cu ceritudine dacă modificările radicale ale Realităţii sau

produs în urma acţiunilor lor, sau dacă ele n-au putut face faţă unor condiţii derivate din acţiunile

altor Forme Materiale, şi asta tocmai din cauza faptul că aceste Forme Mteriale nu au produs alte

mărturii decât cele ale propriei lor existenţe fizice. Ceea ce este sigur, însă, este faptul că

modificarile, mai vizibile sau mai discrete, mai spectaculoase sau subtile, s-au produs în urma

unor acţiuni ale Formelor Materiale, acţiuni care au produs o sumă de vibraţii suficiente pentru a

induce energia necesară producerii respectivelor schimbări. Acest proces se derulează continuu

în Realitate, la toate nivelele acesteia, şi pregătesc permanent două momente importante:

- formarea de agenţi activi care să acţioneze pentru dezechilibrarea unei Realităţi

existente;

- prepararea condiţiilor pentru apariţia Formei Materiale pregătită să se adapteze unei

situaţii create prin efectul de Dezmărginire.

În Cosmos nu se creează niciodată ceva surprinzător, totul este comunicat continuu,

datorită informaţiilor aflate permanent în circulaţie, informaţii care prepară evoluţia, creând

condiţii noi de existenţă, sau modelându-le pe cele vechi. Dacă pentru Univers nu există nici un

fel de necunoscute, în schimb, pentru un nivel al Formelor Materiale acestea abundă, şi aceastase întâmplă pentru că fiecare nivel de Forme Materiale este creat pentru un anume scop,

niciodată definitiv, perfect definit.

Diferitele nivele de Forme Materiale care sunt conţinute într-un sistem complex participă

la scopul acestuia, fără să-l poată defini sau conştientiza, fără să aibă o preocupare conştientă în

sensul acesta. Ele urmează un scop particular care contribuie constant la definirea celui

manifestat de sistem, dar nu se suprapune pe el.

Respectivul nivel este cantonat în scopul său, care este în strânsă dependenţă cu acţiunile

nivelelor mai complexe, nivele care-l pot modifica prin informaţiile transmise, dar care interzic

accesul, ca şi participarea, respectivului nivel, la scopul superior.

Funcţia fiecărui nivel de Forme Materiale este aceea de a acţiona continuu asupra

Realităţii accesibile, în felul acesta se menţine starea de Dezechilibru care asigură procesul prin

care sunt preparate mutaţiile menite deschiderii unor noi teritorii ale Dezmărginirii. Datorită



acesui fapt procesul de Expansiune a Univeresului în el însuşi nu poate fi oprit niciodată, pentru

că el nu este organizat într-un mecanism unic creat pentru acest scop, ci, dimpotrivă, acţiunea

Formelor Materiale asupra Realităţii nivelului care le-a creat, produce vibraţii care vor contribui

la modificarea întregului sistem într-un sens sau altul.

Universului îi este idiferentă calea, îi este indiferent sensul, îi este idiferentă în mod egal

şi modalitatea, pentru el doar întreţinerea Dezechilibrului este fundamentală. Tocmai datorită

întreţinerii mecanismului de Dezechilibru, Formele Materiale s-au organizat în sisteme din ce în

ce mai complexe, ce nu-şi opresc niciodată evoluţia, producând continuu informaţii care să

întreţină procesul de circulaţie al memoriilor.

Dispariţia unei anume categorii de Forme Materiale s-a produs abia după ce acestea nu

mai puteau produce informaţii utile în forma în care erau organizate. Informaţiile, pe care ele

însele le creaseră, au impus o reorganizare pentru a da naştere unui alt nivel. Dacă Formele

Materiale se descompun şi dispar, informaţiile produse sunt păstrate în memoriile nivelului şi

sunt folosite ori de câte ori Realitatea impune acest lucru.

Modalitatea de organizare a Realităţii la nivelul microcosmic are cu totul alte legi decât

cele ale Cosmosului pe care-l percepem prin simţuri, aşa cum acesta are alte legităţi decât cele

ale macrocosmosului care, de asemenea, scapă capacităţii noastre de a-l înţelege, la stadiul actual

al cunoaşterii.

Deosebirea dintre cele două extreme ale Cosmosului – pentru oameni cel puţin – este

faptul că macrocosmosul este un teritoriu care se poate dovedi resursă de expansiune pentruspecia umană, pe când microcosmosul este un teritoriu care stabileşte reguli de o asemenea

subtilitate încât cu greu facem faţă acestor provocări. Oricum atenţia noastră se îndreaptă, poate

că îndreptăţit, spre capacităţile macrocosmosului de a deveni partener în tendinţele noastre de

dezvoltare, dar şi în satisfacerea nevoilor de Expansiune. Şi nu trebuie să ne gândim doar la

Expansiunea geografică, ce devine din ce în ce mai necesară odată su suprapopularea planetei

mamă.

Cu cât semnele care agravează relaţia cu planeta care ne adăposteşte se înmulţesc, cu atât

atenţia acordată condiţiilor pe care ni le poate oferi macrocosmosul sunt studiate cu mai multă

atenţie. Fără îndoială că, apariţia unor colonii ale Terrei în spaţiul macrocosmic, nu mai sunt doar

aspiraţii irealizabile, ci încep să se impună ca soluţii.

Odată cu apariţia acestora, problemele rasei umane vor trece într-o etapă nouă, iar spiritul

său de autodistrugere va avea posibilitatea de a se dezvolta la o scară de neimaginat pentru



minţile noastre, a celor de azi. Oricum, nişte scenarii care să descrie rivalităţile dintre diferitele

comunităţi cosmice se pot face, iar fantezia ne pote lăsa să proorocim cele mai năstruşnice şi

dezastruoase momente ale dezvoltării viitoare. Problema spiritului de autodistrugere este însă o

categorie înscrisă în condiţia perisabilităţii, ea nu poate fi evitată, pentru că ar exista riscul ca

apariţia unei anume mutaţii să complice foarte mult acţiunea asupra Realităţii.

Dacă o anume perisabilitate şi-ar încetini ritmul de autodistrugere, însăşi modul de a

acţiona asupra Realităţii ar tinde către echilibruu, ceea ce ar pune în pericol Dezmărginirea. Ba,

mai mult, nici nevoia de forme noi, care să întreţină Expansiunea nu ar mai fi atât de acută, ceea

ce ar însemna că Devenirea Universului ar tinde să-şi încetinească tendinţele de a provoca Forme

Materiale noi.

Autodistrugerea este o funcţie esenţială pentru Dezmărginire, datorită ei Universul îşi

asigură evoluţia către propriul Sine, Dezmărginind astfel propria sa substanţă, pentru a menţine

dezechilibrul Cosmosului. Aforismul Zen: ”Toate lucrurile sunt reductibile la unul. La ce este

reductibil acesta?”, ne îndreptăţeşte să afirmăm că prin reducţia lucrurilor, Universul îşi oferă

posibilitatea de a menţine pluraliltatea conţinută în Unu printr-o proiecţie a funcţiilor într-un nou

început. Putem afirma deci: că Unu devine reductibil la o mulţime.

Acestă funcţie se manifestă mereu, fie la nivel micro, fie macrocosmic. Chiar şi aroganta

categorie de Forme Materiale reprezentată astăzi de om va trece prin această încercare, ce va

duce la dispariţia sa. Fie că se va transfera în alte categorii ce vor apărea în cursul Devenirii, fie

că va popula Universul cu funcţii rezultate din memoriile pe care le-a creat în perioadadezvoltării sale. Circulaţia circuitelor de memorii produse de fiecare categorie de Forme

Materiale, reprezintă esenţa pluralităţii lui Unu, ceea ce ne îndeamnă să credem că expresia: E =

mc², nu este nici pe departe doar o relaţie matematică. Această expresie este esenţială nu doar

pentru că este capabilă să exprime laconic întreg mecanismul autodistrugerii, dar şi pentru că –

ceea ce Einstein a definit ca fiind Teoria Relativităţii -, reprezintă cheia prin care Universul îşi

dezleagă Sinele să producă neâncetat pluralităţi reductibile, reprezentate de Unu. „Căci, de

vreme ce procesul devenirii înspre limita superioară nu poate merge la infinit, ar rezulta în chip

necesar că nu poate fi veşnic acel prim termen de pe urma pieirii căruia a luat naştere ceva.”

Dacă procesul Devenirii nu poate merge la infinit este necesar ca el să poarte sămânţa

autodistrugerii pentru a putea elibera circuitele de memorii pe care le-a produs şi care astfel vor

deveni origini.



Imaginându-ne grafic procesul comunicării într-un astfel de mecanism, el capătă forma

unei piramide în care vârful generează informaţii esenţiale care sunt descompuse în categorii de

nivel şi împinse mereu spre bază. Procesul acestei descompuneri reduce informaţia continuu, şi o

transformă în limbaje capabile să pună în funcţiune elementele nivelului. Informaţia rămâne

valabilă în esenţa sa, dar se transformă, prin reducţie de nivel într-un alt fel de informaţie care,

particular, nu are nici o legătură cu informaţia esenţială. Procesul se repetă cu fiecare nivel până

este atinsă baza piramidei, acolo unde instabilitatea este condiţia guvernatoare. Fiecare semnal

plecat de la vârful piramidei, întreţine aici instabilitatea, care împinge şi recheamă din Haos

memorii primordiale, memorii care subzistă în forme inefabile.

La rândul său, baza piramdei creează continuu informaţii care sunt organizate pe

principul compunerii şi adunate continuu spre a fi transformate în conţinutul unei informaţii

esenţiale care va atinge vârful piramidei.

Se obţin astfel două piramide, fiecare cu vârful orientat către sensul opus, adică o

mandala reprezentând o stea cu şase colţuri; acesta putând fi semnul Devenirii, care este limitată

în nivel, dar care este infinită prin reducţia lui Unu, şi transformarea acestuia în memoriile

pluralităţii sale.

Eu sunt aici, dincolo Eul

Mă văd nevoit să revin din nou la cele patru epoci în care am împărţit istoria evoluţiei

omenirii, epoci care, fiecare, au fost dominate de un spirit caracteristic. Mă văd nevoit să fac asta

pentru că fiecare epocă, dominată fiind de spiritul său, a ordonat activitatea comunităţilor umane

în jurul unui miez din care s-a distilat esenţa modului de a comunica. Tot ce s-a creat a fost

tributar mentalităţii care a dominat gândirea, şi care a generat sistemele de comunicare. Desigur că, gândidu-ne la faptul că omenirea a evoluat, iar pentru o posteritate îndepărtată au rămas un

număr foarte mare de mărturii care pot fi analizate şi din care putem să refacem tablouri

aproximative, am putea fi tentaţi să renuţăm la analize atât de meticuloase.

În fond, esenţială este evoluţia care a dus la apariţia mijloacelor de care astăzi ne bucurăm

sau nu. Şi totuşi, cred că este important să facem legătura dintre mentalitatea gândirii şi



mijloacele pe care le-am creat, pentru că ritmul în care se produc salturile evolutive a început să

ne scape percepţiei. Poate că dacă analizăm legătura dintre evoluţia mentalităţii şi a mijloacelor

rezultate, am putea să ne detaşăm emoţional de ceea ce se întâmplă în existenţa socială de azi şi

să definim concret anumite atitudini, care tind să fie caracterizate ca abateri, dând astfel naştere

la destul de multe tulburări.

Pentru exercitarea spiritului, care a guvernat o anume societate, nu a contat nici sistemul

politic, nici cel religios, nici administrativ. El, spiritul unei epoci, a format baza mentalităţii, a

influenţat hotărâtor sistemele filosofice şi a menţinut coeziunea acţiunilor asupra Realităţii.

Datorită spiritului dominant al epocii, omenirea a evoluat unitar – chiar dacă noi, din punctul în

care am ajuns, remarcăm decalaje uriaşe ale evoluţiei sociale.

Ce este fabulos pentru societatea actuală: coexistenţa manifestărilor mai multor stadii

evolutive, de la „primitivismul” comunităţilor din teritoriile izolate, şi ferite – încă - de contactul

violent cu reflexele societăţii informaţionale, până la micile colective de cercetători ai viitorului

din comunităţile ştiinţifice, această ceexistenţă ar trebui cultivată -, nu conservată, nu catalogată,

nu studiată, ci cultivată.

Tendinţele de aplatizare a evoluţiei prin standardizarea de tot felul, economică, politică,

socială, filosofică, ideologică etc. nu înseamnă altceva decât o ajustare reducţionistă, ce

promovează o degradare violentă, o decădere, o îngustare a spaţiului evolutiv, din care ne putem

extrage soluţii pentru viitor. Cultivarea fertilităţii feluritelor expresii coexistente ale evoluţiei ar

deschide teritorii proaspete, care ne-ar permite să ne manifestăm în mult mai bune condiţiuniforţa creativităţii.

Din nefericire, societatea de astăzi poate fi caracterizată ca trăind din plin într-un complex

Noe: sunt detectate pericole de tot felul, sunt definite, le sunt analizate semnele ce dovedesc

prezenţa, mai apropiată, sau mai depărtată a acestora, şi totuşi continunăm să ne manifestăm din

plin reflexele dobândite, preferând să ignorăm, să ridiculizăm şi să aplatizăm.

Aceasta este motivaţia pentru care cred că ar trebui să ne aplecăm un pic asupra relaţiei

dintre spiritul ce domină mentalitatea unei epoci şi modalităţile tehnice de a crea mijloace. Nu

cred că este o legătură întâmplătoare, aşa cum nu cred de fel că mijloacele au modificat

mentalitatea, ci dimpotrivă, că modificarea mentalităţii, derivată din revelarea unor noi teritorii

ale Devenirii, a dus la apariţia unor mijloace noi, care să adapteze existenţa la noile condiţiuni. O

mentaliate colectivă formează o matrice care înglobează o sumă de mentalităţi individuale. La



rândul ei mentalitatea individuală rezultă din construcţia unei structuri de funcţii care are un

anume specific în reacţiile faţă de Realitate.

O Realitate – trebuie subliniat – este doar expresia unui nivel obiectiv limitat , şi până la

modificarea ei într-atât încât să reclame o atitudine nouă, nu va încuraja dezvoltarea altor

expresii, pentru că este lipsită de oportunităţile necesare, oportunităţi care să poată produce

informaţii noi, capabile să amendeze această atitudine anume.

Informaţiile pornite de la nivelul central al individului crează dezechilibre la nivelul

fundamental al acestuia, aceste dezechilibre declanşează întreaga fenomenologie care să pună

individul în capacitatea sa de a se adapta condiţiilor Realităţii. Dar, acest lucru nu se poate face

în mod dezordonat şi spectaculos, el este doar un proces al legăturilor dintre condiţiile concrete

în care se manifestă funcţiile individului, începând cu cele superioare şi terminând cu cele

fundamentale, dar şi invers. Circuitele informaţionale, care conduc la crearea de memorii, sunt

direct dependente de acestea (memorii), de funcţiile pe care le-au creat.

Nici o informaţie nu se poate naşte decât din acţiunea funcţilor ce au la bază memoriile

fundamentale, la rândul lor memoriile sunt dependente de forţa cu care informaţiile crează

dezechilibre. Din această cauză putem afirma că mentalitatea colectivă este dependentă direct de

evoluţia mentalităţilor individuale. Acest proces, consfinţeşte o continuă stare de instabilitate,

care ţine mentalitatea colectivă într-o permanentă fragilitate.

Accentele de interes sunt alunecoase şi urmează tendinţa semnalată de manifestarea

mentalităţii celei mai dezechilibrate. Nu trebuie de fel să înţelegem dezechilibrul ca omanifestare patologică, ci ca pe factorul care semnalează acut o anume stare a Realităţii.

Pentru epoca spiritului natural , fundamental era să înţelegi şi să poţi imita acţiunea

elementelor prezente în Realitatea cosmică. Modul de manifestare, acţiunile acestora, a

elementelor cosmice, tendinţele şi mecanismele intime ale lor impuneau gândirii umane. Chiar

dacă, elemente ale unei epoci care va deveni dominantă cu mult mai târziu, erau prezente şi

active, aplecarea către înţelegerea modului de manifestare a Realităţii aşa cum se manifestă ea în

mod direct, nemijlocit fundamenta mentalitatea comunităţilor sociale, şi hotăra direct cum anume

se vor organiza respectivele comunităţi. Individul, ca parte a comunităţii, nu era constrâns

administrativ să păstreze un contact profund cu prezenţa celorlalte elemente naturale manifeste.

Acest fapt se producea pentru că exista o comunicare directă între spiritul elementelor Realităţii

şi spiritul individului. Frazer ne relevă acest mecanism care a circulat pe arii geografice extinse:

„ Faptele care urmează vor lămuri aceste lucruri. Cu patru zile înainte de însămânţare, pipilii



din America Centrală se abţineau de la orice relaţii cu soţiile lor «pentru ca în noaptea

dinaintea semănatului să se poată deda cu frenezie patimii; se spune chiar că anumite persoane

ereau desemnate să îndeplinească actul sexual în clipa când se arunca prima sămânţă în

pământ». Preoţii porunceau bărbaţilor să se culce cu femeile lor ca o îndatorire religioasă, în

lipsa căreia semănatul nu era legiuit. Singura explicaţie posibilă a acestui obicei pare să fie

aceea că indienii confundau procedeul prin care fiinţele omeneşti îşi reproduc specia cu

procedeul prin care plantele îndeplinesc aceeaşi funcţie, şi îşi îmchipuiau că, apelând la primul

procedeu, îl promovau în acelaşi timp pe celălalt .”

Nu era nevoie de un limbaj filosofic, religios, politic, administrativ pentru aceasta, iar

Frazer descrie practici din cele mai diverse puncte ale pământului, prin care oamenii încercau să

se apropie cât mai mult de spiritul care guverna manifestarea fenomenelor cosmice. Ei cred cu

tărie că trebuie să elimine din practicile lor tot ceea ce ar putea să modifice manifestarea

nemijlocită a spiritului cosmic, natural şi să întârzie Devenirea, pentru că aceasta – Devenirea –

reprezintă esenţa dominantă a spiritualităţii omului arhaic. Oamenii trebuie să imite gesturi

provenite din spaţiul celorlalte Forme Materiale, sau din Haos, pentru a crea o mistică menită să

prelungească forţa memoriilor fundamentale şi în existenţa cosmică. Pentru ei, memoria

fundamentală are o reprezentare concretă, care trebuie să capete o formă sau alta în directă

dependenţă cu scopul acţiunilor ce înfruntă Realitatea, pentru că „Forma , care constă în

coordonarea substanţelor, nu în subordonarea lor .” are menirea de a încununa acţiunea şi de a o

conduce spre finalitatea dorită. O acţiune care a fost întreprinsă, şi prin care s-a obţinutfinalitatea dorită, determină sentimentul Devenirii; îl adauce pe actant într-un teritoriu nou, într-o

condiţie nouă. O astfel de acţiune trebuie sărbătorită, trebuie înscrisă într-o memorie activă care

puncteze traseul Devenirii şi îl ajută pe omul arhaic să se păstreze într-o gestualitate de purificare

a memoriilor ce trebuiesc trecute în Haos şi care dau siguranţă viitorului. „ Temeiul oricărui

lucru este necreat, necompus, independent, dincolo de conceptele mentale şi de definiţia

verbală .” , dar el stă la baza tuturor circuitelor şi, ca atare, trebuieşte împlinită Devenirea pe care

o presupune.

Mentalitatea dominantă dictează ca elementele ce constituie Realitatea să comunice la

un nivel concret, direct, profund cu spiritul omului, dând naştere astfel la o legătură foarte strânsă

între manifestarea perisabilului, într-un circuit menit să evolueze continuu sub influenţa directă a

memoriilor, şi existenţa Cosmosului în întregul său. Nu era, nici pe departe nevoie, de sisteme

specializate de comunicare, de „ instrucţiuni de folosire” pentru ca individul să se adapteze unei



nevoie sau alteia, unei situaţii sau alteia. Acest mod de comunicare îl remarcă din ce în ce mai

mult biologii la diferitele specii de vieţuitoare care formează societăţile incapabile de a crea

artefacte, adică societăţile care nu lasă alte mărturii decât propriile lor amprente. Ceea ce

presupune că el a fost transmis omului, şi s-a manifestat puternic în practicile ordinare ale

acestuia, conservând legătura universală dintre om şi spiritul său. Sublinierea de mai sus vrea să

remarce că va avea un anume rol în ceea ce urmează.

Apariţia primelor elemente mecanice, care modifică existenţa individuală şi comunitară,

se petrece destul de devreme în colectivităţile umane, dar ele vor fi strunite cu străşnicie în

manifestările lor. Pârghia, roata, roata dinţată, angrenajul, scripetele etc. erau elemete mecanice

care, cu toate că erau folosite în combinaţii mai mult sau mai puţin sofisticate, nu aveau

capacitatea de a crea o mentalitate. Erau elemente ale unei anume categorii, care forma o

schismă încărcată de spririt esoteric, şi era privită ca atare în comunitatea respectivă. Nu faptul

că ar fi fost greu de înţeles modul de funcţioare al respectivelor elemente mecanice, constituia

baza atitudinii, ci mentalitatea generală a comunităţii, mentalitate care nu agrea forţa de

agresiune a acestora. Se părea că, expresiile mecanice ale Realităţii incumbă o încercare de

desprindere din spiritul natural ce domina societatea unamă a acelor timpuri. Desigur că se duce

o luptă făţişă între cei care-şi doreau să beneficieze de expresii mecanice din ce în ce mai

sofisticate şi cei care încercau să împiedice acest lucrcu.

Mărturiile istorice arată că progresul acestei forme de exprimare a inteligenţei creative ar

fi putut să se dezvolte cu mult mai repede şi mai radical, dacă încercările nu ar fi fost drasticfrânate de mentalitatea impusă de spiritul vremii. Iată de ce, cei ce se dedică unor astfel de

elemente sunt consideraţi indivizi speciali şi trataţi ca atare; la rândul lor, aceştia încearcă să

beneficieze cât mai mult de acest statut şi se înconjoară de misterul binefăcător. Acţiunile lor

conservă, într-un mediu subteran, informaţii, cunoştinţe care se întăresc în sisteme pregătite să

creeze un nou climat atunci când mentalitatea va suferi o mutaţie permisivă.

Modul de manifestarea al spiritului fiecărie epoci despre care am pomenit mai sus se

supune raţionamentului lui Kant: „ Dar judecata: voinţa îşi este, în toate acţiunile noastre, sie

însăşi lege, indică numai principiul de a nu acţiona conform altei maxime decât conform aceleia

care se poate avea pe sine însăşi şi ca lege universală. Dar aceasta este tocmai formula

imperativului categoric şi principiul moralităţii: astfel o voinţă liberă şi o voinţă supusă legilor

morale este acelaşi lucru.” Iar conform acestui principiu, coexistenţa unor voinţe care se supun



tendinţelor născute din înfruntarea: Formă Materială, Realitate exprimă capacitatea Cosmosului

de a acţiona pentru menţinerea Dezechilibului în parcursul Devenirii.

Ori, pentru comunităţile arhaice, Devenirea este fundamental legată de modul de

exprimare a întreg Cosmosului, care este o Formă, deci presupune o coordonare a părţilor, ce nu

poate fi rezolvată prin acţiunile artificiale ale Artefactului. Principiul, de altfel, care îşi dovedeşte

valabilitatea şi astăzi când Artefactul ne-a izolat în contactul nemijlocit cu Cosmosul şi începe să

impună regulile unei alte Realităţi.

Nu cred că este important să stabilim dacă acest fapt este bun sau rău, pentru că el s-a

consumat, şi se consumă punând în mişcare toată cohorta de consecinţe. Mi se pare mai

important ca, odată conştientizat să dea naştere acelor atitudini care pot îndrepta lucrurile spre o

direcţie corectată, care să reabiliteze o sumă dintre legăturile deformate. Prezenţa Artefactului în

existenţa cosmică este importantă şi, în multe momente esenţială, dar transformarea lui într-o altă

Realitate, interpusă Realităţii universale, creează abateri cu consecinţe incalculabile.

Putem afirma că esenţa mentalităţii create de spiritul natural este sentimentul Devenirii.

Lui i se datorează modul în care societatea umană îşi organizează acţiunile asupra Realităţii.

Informaţiile născute astfel, se vor alcătui în sisteme de comunicare ce vor ţine cont de

comandamentele Devenirii; circuitele de memorii vor perfecţiona continuu atitudinea indivizilor

în înfruntările directe cu Nevoile specifice ale unui Dezechilibru dintr-o anume etapă. Toate

mărturiile culese din nivelele istorice consumate, dovedesc acest lucru. Ele atestă legătura

profundă dintre spiritul omului arhaic şi spiritul Cosmosului, legătură care organizează toateacţiunile comunităţilor ce se formează, în acele unităţi de timp, pe toată suprafaţa planetei, şi care

respectă principiul enunţat de Aristotel: „ Dar dacă nu există nimic veşnic, nu mai poate să aibă

loc nici o devenire, căci trebuie să fie ceva care devine şi din care devine, iar ultimul termen al

seriei trebuie să fie ceva nedevenit .” Nici una dintre comunităţi nu a creat mărturii care să poată

fi acuzate că au depăşit limitele spiritului natural ce domina relaţiile dintre om şi Realitate.

Unitatea de expresie ne arată nivelul de dezvoltare, de evoluţie a Formei Materiale numită

om. Ea a depăşit limita societăţii lipsite de mărturii şi s-a înscris într-un prim nivel al societăţii

creatoare de mărturii. Limitele evolutive erau aceleaşi pe toată suprafaţa planetei, ceea ce

presupune că actele indivizilor, şi implicit ale comunităţilor, sunt diferenţiate doar prin specificul

dictat de condiţiile geografice. În rest, evoluţia planetei este unitară, fiecare nivel evolutiv

sprijinindu-se pe celelalte, pe care le înglobează în proporţii diferite. Oricum informaţiile utile,

ale fiecărui nivel evolutiv, sunt folosite de forma cea mai evoluată pentru a acţiona asupra



Realităţii. Consecinţele specificului geografic, ne pun astăzi într-o grozavă încurcătură, pentru că

sub presiunea Dezmărginirii, acestea se modifică substanţial continuu, iar la ora analizei, de mult

nu mai ştim care au fost cele contemporane unor mărturii şi, mai ales cum au influenţat ele

legăturile dintre diferitele elemente ale Devenirii.

Ceea ce putem înţelege şi cunoaşte, atunci când devenim conştienţi de faptul că:”...el

însuşi nu este nici trup, nici facultăţi mentale ale trupului, ci că şi unul şi celelalte nu sunt decât

instrumente cu ajutorul cărora cel care ştie să le întrebuinţeze corect atinge cele mai sublime

realizări...” sunt performanţele pe care le obţinem în înfruntarea istorică pe care o ducem cu

Realitatea. Desigur Evans-Wentz se referă la realizările din practicile yoga, dar principiul rămâne

valabil şi pentru tot ce înseamnă relaţia omului cu Realitatea. Dintr-o astfel de atitudine decurge

relaţia profundă pe care anumiţi indivizi o au cu anumite aspecte particulare ale Realităţi, şi care

sunt capabili să creeze condiţiile pentru apariţia unei mutaţii importante ce deschide un nou

teritoriu şi crează un nou gen al Dezechilibrului. Putem bănui că acesta este modul prin care un

nivel de evoluţie se consumă pe sine, îşi stabileşte informaţiile importante, îşi perfecţionează

circuitele de memorii, ca apoi să faciliteze apariţia unei mutaţii care va deschide o nouă nişă

evolutivă.

Între spiritul nivelului de evoluţie şi Formele Materiale ale acesteia este o legătură foarte

strânsă, dar care nu pleacă nicidecum de la influenţa pe care o au manifestările materiale asupra

spiritului, ci de la mutaţia pe care acesta o cunoaşte la un anumit moment. Nu pentru că s-a

inventat furculiţa îmi schimb atitudinea faţă de modul cum mănânc, ci invetenz furculiţa pentrucă îmi doresc să am o altă atitudine. Dorinţa este o modalitate de exprimare a Nevoii, care îmi

impune o Lipsă, iar Lipsa va fi înlocuită printr-un anume gest, fie el material, sau nu. L. S.

Vâgotski, analizând una dintre teoriile lui E. Spranger, referitoare la dezvoltarea psihică a

adolescentului, afirmă: „ Ea este asocială şi, deşi vorbeşte mult despre istorie, refuză să

înţeleagă adevărul simplu că dezvoltarea istorică este dezvoltarea societăţii omeneşti şi nu a

spiritului omenesc pur, că spiritul s-a dezvoltat împreună cu dezvoltarea societăţii.”

Societatea umană şi spiritul omenesc sunt aidoma lui Ianus: fiecare ne arată o anume

parte a unui tot viu, care se modifică într-o strictă dependenţă, doar că, atâta timp cât o să ne

dedăm unor speculaţii de tipul „oul, sau găina” avem să pierdem din vedere aspecte esenţiale ale

fenomenelor. Important ar fi să înţelegem că modul în care se exprimă fiecare Formă Materială

este hotărât la nivel Inefabil, de către dezechilibrele stârnite de contactul dintre aceasta (Forma

Materială) şi Realitate. Informaţiile, astfel născute, se propagă generând dezechilibre în straturi



din ce în ce mai profunde, de aceea mai aproiate de expresia Inefabilului; organizând modurile

de comunicare specifice de nivel, dar şi generând „trădările” caracterisitice, trădări ce dau

unicitatea fiecărei Forme Materiale.

În acelaşi mod este organizat şi „răspunnsul” la informaţiile venite, doar că totul se

plămădeşte în sens invers până când se atinge nivelul de conştiinţă. În acel moment, Forma

Materială poate da o definiţie, poate trece informaţia formulată la nivelul lucid al expresiei. Ceea

ce – în mod normal – ar acredita presupunerea că fiecare Formă Materială, ca să-şi poată păstra

integritatea, trebuie să aibă un nivel de conştiinţă, doar calitatea acestora diferind, da la categorie

la categorie. Chiar dacă vârfurile Materiei – reprezentate de Forme Materiale individuale, de

indivizi spradotaţi ai speciei - se izolează, baza acesteia acţionează după principiul unităţii,

păstrînd în funcţiune legile fundamentale ale Universului şi obligând astfel fiecare Formă

Materială să-şi limiteze abaterile.

La urma, urmei, fiecare Formă Materială este cuprinsă în acelaşi proces al Dezmărginirii

unui Univers care se defineşte continuu pe sine, în sine. Poate fi acesta unul dintre motivele

pentru care evoluţia istorică a comunităţilor de Forme Materiale, a matricelor a avut un „acel”

traseu şi nu altul.

Legăturile pe care omul arhaic le-a avut cu Haosul, în timpul activităţii sale prin care

tindea să păstreze puritatea spiritului Devenirii, a contribuit substanţial al naşterea spritului

mistic.

Nu poţi să menţii o lume de memorii a lucrurilor pe care le vrei mai bune, mai prietenoase, mai accesibile, fără să creezi o mistică a acestora. Fiecare gest, cu care omul arhaic

dorea să contribuie la purificarea memoriilor, se producea după o mistică anume, ce devenea tot

mai sofisticată şi mai stabil organizată. În general, noi oamenii comunităţilor moderne avem

tendinţa să translăm ritualuri din societatea noastră în societăţile arhaice. Ba mai mult:

automatisme, fobii, scopuri etc.; facem acest lucru, apoi analizăm acele comunităţi după grile ce

nu le sunt deloc specifice. Multe dintre motivaţiile unor gesturi, sau acţiuni ale acelor oameni

sunt departe de a fi corecte în ceea ce s-a afirmat despre ele de către oameni profund cuprinşi în

spiritul unor alt fel de structuri comunitare.

O comunitate arahaică este guvernată de cu totul alt fel de motivaţii, de alte nevoi, lipsuri

sau aspiraţii decât o comunitate contemporană. Diferenţele sunt radicale de multe ori, de cele

mai multe ori contrare; fapt care generează structuri diferite de organizare şi o mistică total

diferită. Nu se poate nici decum alătura, şi deci, nici înţelege, mistica unui vânător cu suliţa cu



cea unui broker, nici măcar cu cea a unui lucrător dintr-o forjă, sau a unui curelar dintr-o

comunitate medievală, iar mistica faptelor constituie un fundament al mentalităţii. „ Între altele,

cât timp stătuse la Anuncio fusese prădat. Făcuse cunoştinţă acolo cu un aventurier şi, din

naivitate, îi povetise că iarna prinsese samuri pe râul Vaku şi că-i vânduse bine. Aventurierul l-a

poftit într-o cârciumă şi i-a făcut cinste cu vin. Dersu a primit. Ameţit de băutură, goldul i-a dat

noului său prieten toţi banii în păstrare. A doua zi, când s-a trezit, aventurierul dispăruse. Dersu

nu pricepea deloc cum se putuse întâmpla asta. Oamenii din tribul lui îşi lăsau totdeauna

blănurile şi banii în păstrare şi niciodată nu le dispăruse nimic.”

Nu cred că trebuie să comentăm în nici un fel acest citat, dar cu personajul Dersu, bătrân

vânător chinez din taigaua siberiană orientală, ne vom mai întâlni pe parcursul acestei lucrări.

Tot ce se poate face în aceste cazuri este să analizăm mărturiile şi să presupunem un scop

anume, dar motivaţiile adevărate ale unui gest sau altul vor rămâne necunoscute ce vor întări

misterul evoluţiei. În materie de istorie este foarte dificil să scoţi la lumină motivaţii din acţiunile

trecutului apropiat, uneori chiar foarte apropiat sau contemporan, darmite ale unor timpuri

istorice care s-au topit în curgerea evoluţiei. De multe ori, subiecţii înşişi nu-şi pot defini

motivaţiile, deoarce acestea sunt profund subiective şi au un grad înalt de volatilitate şi

independenţă în manifestare, ceea ce conduce la crearea unor legături specifice care motivează

acţiuni altfel nejustificabile care nu depind nici de personalitate şi, mai ales, de adevăr sau

minciună, de interes particular sau colectiv.

O motivaţie comunitară este o motivaţie matricială care conţine expresiile multor motivaţii individuale, dar, de cele mai multe ori, aceasta – motivaţia comunitară – nu este dată de

însumarea celor individuale, sau de suma celor mai puternice, ci devine o expresie a celei mai

grave abateri, creatoarea celui mai staşnic dezechilibru, şi care, doar ea, va impune definind

neadevărat un timp istoric anume.

Întâmplarea cu Dersu, vânătorul chinez ne dovedeşte faptul că merită să aruncăm o

privire asupra evoluţiei de la spiritului natural către un spirit mistic şi la modul în care societatea

omenească şi-a marcat traseul istoric, mai ales datorită acelor minţi care erau cu totul demne să

fie:

„.......................................................................................

Din chinul întristării, urâtului, mâhnirii,

Împovărat de ceasul de-acum şi-al aminitirii,

Eu pizmuiesc pe omul ce-şi rupe din călcâi



Pământul, ca s-ajungă în ceruri cel dintâi;

Pe cel cu gânduri zvelte, ca nişte ciocârlii

Ce-şi iau în zori avântul din scorburi spre Tării,

El înţelege graiul şi glasul, pe tăcute,

Al florilor deschise şi-al lucrurilor mute.”

Astfel de oameni fac diferenţa, dar să nu ne imaginăm vreo clipă că apariţia unui

moment important în evoluţie se datorează întâmplării şi hazardului. Totul este pregătit minuţios,

de multă vreme, în infinite variante, care sunt în stare să dea piept cu dezechilibrul Realităţii.

Devine soluţie, acea variantă care acoperă cel mai complet diferenţa creată de dezechilibru, dar

va urma un nou lung şir de forme evolutive care vor generaliza funcţiile impuse de varianta

optimă şi vor asigura trecerea către o nouă Nevoie care să adâncească forma unui nou

dezechilibru, ce se va agrava continuu şi va reclama imperativ soluţii.

Evoluţia este un proces care se plămădeşte în straturile Inefabile ale Materiei, ca răspuns

la impulsurile pe care informaţiile Realităţii le pun în circulaţie. Ultimile cercetări ale

geneticienilor au relevat faptul că fiecare informaţie este redusă până la stadiul de enzimă, care

enzimă gestionează nivelul quantic şi hotărăşte configuraţia unor radicali chimici în profund

dezechilibru, ce au nevoie de o reacţie de răspuns, de echilibrare, pentru a putea reconfigura un

anumit strat al Materiei. Este evident că, fără o acţiune agresivă de echilibrare, starea unui nou

dezechilibru nu ar fi posibil. Lipsit de acţiunea echilibrării, Dezechilibrul ar rămâne veşnic înaceeaşi valoare, stopând evoluţia şi îngheţând circuitul memoriilor şi al informaţiilor.

Prin acţiunea de echilibrare, de anulare a unei stări de dezechilibru, se oferă soluţii pentru

Nevoia şi Lipse-le degajate de aceasta. Totul se petrece la nivelul unui microcosmos foarte activ,

capabil să extragă din Haos acele memorii care îi sunt necesare pentru a răspunde satisfăcător

unei stări de dezechilibru. Desigur, pentru un spirit saturat de principiile mecanice, acest fapt este

de domeniul unei mistici inacceptabile. Pentru un astfel de spirit, tot ce nu este eminamente

masă, nu are existenţă, ceea ce se dovedeşte a nu fi tocmai adevărat, iar ultmele stadii ale

evoluţiei încep să permită afirmaţii care fac loc prezenţei energiei în această ecuaţie. Devine din

ce în ce mai evident faptul că energia este indispensabilă în expresiile Realităţii, dar că ea a

evoluat în conştiinţa omului indisolubil legată de fiecare formă culturală ce a transformat

umanitatea într-o societate a mărturiilor care îmbracă, de cele mai multe ori, forma Artefactului.



Din nefericire, pe măsură ce astfel de mărturii s-au înmulţit, au devenit din ce în ce mai

sofisticate, legătura dintre om şi Cosmos a slăbit şi s-a modificat într-atât, încât se tinde către

crearea unei anticamere a acestuia, în care mărturiile se manifestă după propria lor legitate. Dar,

până se se ajungă la acest stadiu, omul a fost, o lungă perioadă din evoluţia sa, legat direct de

mecanismul subtil al prefacerilor cosmice, a fost o componentă sensibilă la schimbările produse

prin modificările naturale, ceea ce începe să nu mai fie valabil astăzi, de unde şi reacţiile

paradoxale ale unei evoluţii diferenţiate, rupte de relativitate. „ În procesul dezvoltării istorice,

omul social schimbă modalităţile şi procedeele comportamentului său, transformă aptitudinile şi

funcţiile naturale, elaborează şi creează noi forme de comportament – specific culturale.” Acest

proces este preparat cu foarte multă minuţie la nivelul microcosmosului, ca răspuns la

nenumăratele informaţii care reclamă soluţii, şi care devin baza pentru alte informaţii-răspuns

menită să adapteze Forma Materială Realităţii.

Argumentaţie se poate constitui într-o motivaţie pentru justificarea nevoii omului de a

aluneca treptat către esenţa spiritului natural care va capăta expresie într-un spirit mistic şi va

dezvolta un sentiment religios.

Nu spaimele, nu întrebările fără răspuns, nu neputinţele îl îndreaptă pe om către un spirit

mistic, ci împlinirile, realizările, confirmările care îi vin acestuia odată cu revenirea din Haos a

unor memorii. Efectele gesturilor de purificare a unor obiecte, acţiunile idividuale sau

comunitare, legăturile cu locuri, fiinţe etc., într-un cuvânt tot ceea ce omul face pentru ca

memoria lor să ajungă în Haos eliberată de energiile negative, aveau să i se releve într-un anumitmoment al existenţei, confirmând omului arhaic justeţea procedurii şi transformând-o în ritual.

Tot legătura trainică a omului arhaic cu haosul îl va aduce pe acesta la un moment când va da

naştere semnului, element al evoluţiei care va aduce transformări esenţiale în parcursul

Devenirii sale.

Astfel toate gesturile devin parte a unui dialog care se poartă cu un partener care nu se

defineşte, dar care se manifestă.

Legătura atât de strânsă dintre om şi Cosmos, la acel stadiu evolutiv, îl face să creadă că

eşecul gestului purificării, când acesta există, se datorează lui şi nu condiţiilor cosmice, precum

şi că succesul vine tot din acea zonă.

Omul arhaic este, mai întâi în categoria de Forme Materiale care nu produc mărturii, iar

mai apoi încă foarte aproape de condiţia unei astfel de societăţii, care presupune o sumă de

gesturi supuse întru-totul ritmului cosmic. Fiecare gest, care are ca rezultat crearea unei anume



mărturii, duce la naşterea unui complex declanşator de ritualuri felurite, dar în primul rând la un

conflict între bucuria izbânzii şi responsabilitatea consecinţei, responsabilitate care impune

ritualul de purificare a memoriei mărturiei, pentru ca acesta să nu aibă un efect negativ în viitor.

„Cea de a doua ipoteză găseşte o cale şi mai uşoară de ieşire din această situaţie, adică

soluţionează mai simplu problema. Ea desfiinţează pur şi simplu Problema ştiinţifică,

transpunând rezolvarea acesteia în imperiul spiritului. Conţinutul ei constă în aceea că, aşa cum

consideră unii dintre cercetătorii culturii primitive, în realitate cultura nu este alcătuită din

fapte şi fenomene materiale, ci din forţele care provoacă aceste fenomene – capacităţi spirituale,

din funcţii ale conştiinţei în curs de desăvârşire. Din acest punct de vedere, dezvoltarea psihică,

fără modificarea tipului biologic, este explicată prin dezvoltarea de sine stătătoare a spiritului

uman, sau, cum exprimă aceeaşi idee unul dintre cercetători – istoria culturii poate fi denumită

istoria spiritului uman.”De aici nevoia unui proces social care să modifice mentalităţi, proces ce

dă naştere unor serii de dualităţii care domină evoluţia prin alternanţă. „ Pentru modern, omul nu

poate fi creator decât în măsura în care este istoric; cu alte cuvinte, orice creaţie îi este interzisă

în afara celei care-şi află sursa în propria-i libertate; şi, în consecinţă, totul îi este refuzat în

afară de libertatea de a face istoria facându-se pe sine.” Dar aceasta presupune existenţa unei

forţe care să-l facă pe subiect să depăşească nevoia de a raporta totul la Eu. Fiecare formă

materială este aparţinătoare, face parte dintr-un sistem care există cu sau fără prezenţa ei.

Prezenţa acestei forme şi nu a alteia dă specificul, nu şi condiţia existenţei. La nivel inefabil acest

fapt este întipărit foarte exact şi impune spiritul unei anumite mistici specifice. La nivelulconştiinţei, există o sumă importantă de tradări care se datorează raportului dintre specificul

Formei Materiale şi Nevoia generatoare de Lipse.

Fiecare spirit dominant al unei epoci din istoria omenirii a impus instituţionalizarea unor

atitudini. Fie el spirit natural, sau mistic, ori mecanic, fiecare dintre acestea au generat instituţii

care încearcă să conserve temeiurile capabile să guverneze etape de dezvoltare. Din fericire,

fiecare dintre aceste instituţii se prăbuşesc sub povara inadaptabilităţii la sensibilităţile evolutive

făcând posibilă apariţia unor modificări ca reacţie la noile dezechilibre. „ Jennings a introdus în

psihologie noţiunea de sistem de activitate. Cu acest termen el marchează faptul că modurile şi

formele comportamentului (activităţii) de care dispune fiecare animal, reprezintă un sistem

condiţionat de organele şi organizarea animalului.”

La nivelul acestei mentalităţi, omul este dominat de nevoia de continuitate pe care o

regăseşte atât în lumea vegetală, cât şi în lumea animală. Vegetaţia revine continuu consemnând



cicluri repetate, animalele, la rândul lor, produc cicluri, ceea ce fixează nevoia grijii pentru

memoria mărturiilor dispărute Atâta vreme cît spiritul omului arhaic va rămâne legat de spiritul

natural, el va încerca să înţeleagă modul de funcţionare a sistemului care-l cuprinde. El are

sentimentul faptului că este aparţinător, că face parte dintr-un sistem, care nu-i este nici ostil, nici

prietenos.

Acest sistem există – doar - şi-l cuprinde, în consecinţă el trebuie să cuprindă şi mărturiile

pe care el, omul arahaic le creează, de aceea ele tind să respecte condiţiile impuse de existenţa

cosmică. Nu se preocupă de nimic altceva, decât de legăturile care să-i conserve apartenenţa cât

mai bine cu putinţă.

Sensibilităţile, temerile, întrebările, îndoielile apar cu mult mai târziu, atunci când s-a

instalat deja o anume distanţare faţă de modelul natural. Legăturile directe dintre Cosmos şi

existenţa umană sunt atunci ameninţate, iar aceasta se reflectă în preocupările omului de a găsi

alt fel de căi de comunicare, menite să păstreze cât mai fidel circulaţia informaţiilor. Orice formă

perisabilă, pe timpul existenţei, realizează o punte între Haos şi Cosmos facilitând distilarea

informaţiilor specifice şi generând sisteme de comunicare

Haosul este teritoriul veşnic al funcţiilor universale care au nevoie de prepararea unor

Forme Materiale capabile să le materializeze. Pentru ca o funcţie să devină activă şi să se poată

materializa într-o formă este nevoie de acţiunea unui agent, adică a unei Forme Materiale care să

extragă funcţia din Haos şi să o materializeze, dar acest agent trebuie la rândul său preparat, iar

pentru aceasta, Universul este în stare să lucreze foarte multă vreme.Odată materializat agentul, rolul acestuia este să extragă funcţia din starea sa Inefabilă şi

să-i modeleze Forma Materială. Atâta timp cât agentul va rămâne un instrument de extragere a

unei funcţii din Haos şi nu se va abate de la aceasta, legătura sa cu esenţa cosmică va fi deosebit

de puternică şi va domina existenţa sa perisabilă.

Pe măsură ce, acţiunile sale vor lăsa în urmă artefacte ce vor modifica relaţia dintre

Forma Materială perisabilă şi Haos, legăturile cu esenţele cosmice vor fi modificate puternic şi

vor apare noi funcţii, de data aceasta artificiale, şi de aceea, cu mult mai imperative, dar care vor

ascunde funcţiile fundamentale, ceea ce va duce la slăbirea legăturilor cu Haosul.

În această a doua carte a lucrării, m-am străduit să descriu o anume structură funcţională a

comunicării. Totul în Univers funcţionează sub forma unor sisteme unice, chiar dacă derivă



dintr-o unitate materială. Amprenta fiecărui sistem are menirea de a influenţa direct starea

materiei prin acţiunile sale specifice.

Iată de ce, cred că este important, nu atât să conving de adevărul, de dreptatea pe care o

am, ci de funcţionalitatea unui sistem propus.

Pe mine nu mă interesează să am dreptate. Nu mă interesează nici de cum să impun

necondiţionat anumite adevăruri, pentru că acestea sunt oricum perisabile şi se vor modifica într-

un timp mai scurt sau mai lung. Mă interesează, în schimb să alcătuiesc imaginea unui sistem

funcţional, un soi de model de studiu. Model din care cineva interesat să poată desprinde funcţii

viabile, mecanisme, angrenaje care să-i fie folositoare.

Nu am scris această carte nici o clipă cu gândul de a deveni o autoritate, de aici şi

îndemnul de la început de a nu te obosi s-o termini dacă nu-ţi foloseşte. Personal cred că sunt

prea multe cărţi arogante, scrise doar cu pretenţia de a impune autorităţi, fapt care duce la

deformarea ab initio a mesajului.

Acest fapt m-a determinat să încerc mereu să compun, cu câtă detaşare mi-a dat pronia,

un sistem, iară grija mea cea mai mare a fost, şi va fi în continuare să veghez la funcţionarea

acestuia, ci nu la a-l transforma într-unul „adevărat”.

Atâta vreme cât voi izbuti să termin această carte, sistemul va fi adevărat, dar nu este de

loc neapărat ca el să fie acceptat. Nici nu-şi propune acest lucru; el vrea doar să arate o anume

Realitate în funcţiune, pentru ca cel ce se va osteni să parcurgă demersul să-şi poată desprinde

acel nivel, sau acel fragment care i se pare a fi în regulă.Sau poate, foarte bine, să respingă întregul, fără ca cineva să sufere prea mult. Fucţiile

sale au fost îndeplinite oricum: eu am scăpat, scriind cartea de o obsesie, el s-a eliberat

acceptând, sau negând. Iată o terapie completă.

Următoarea carte: Pianul cu patru urechi se va preocupa de evoluţia comunicării către

sistemul de semne. Sistem care, după părerea mea, stă la baza depărtării omului de celelalte lumi

de Forme Materiale. Nu unealta, nu focul, nu alimentul gătit l-a transformat pe om, ci semnul.

Dar să nu ne grăbim, să procedăm cu temei, şi dacă până acuma am văzut că avem un

sipet de zestre în care sunt toate bunurile noastre şi că Universul obligă realitatea să-i întreţină

dezechilibrul punând în circulaţie informaţii, să aruncăm o privire asupra modului cum se

organizează comunicarea în lumea Formelor Materiale.



Cartea a III-a

Pianul cupatru urechi



Neştiutul care ştie

Fiecare Formă Materială este o structură de masă definită printr-un set informaţional.

De la cele mai simple, până la cele mai complexe Forme Materiale, setul informaţional

decide scopul, mai bine spus scopurile, pentru că ele sunt două: un scop primordial pentru

întreaga materie: Dezmărginirea universului; şi unul fundamental lumii Formelor Materiale:

Devenirea.

Dar să nu ne imaginăm vreo clipă că definirea scopului se face, aşa cum suntem noi

oamenii obişnuiţi, în urma analizei unor factori, şi a încercării de a domoli porniri subiective.

Nici vorbă!; scopul unei Forme Materiale este imprimat acesteia de impulsurile venite dintr-o

stare de dezechilibru acut, stare care reclamă o acţiune impusă Formelor Materiale. Acţionând

pentru stingerea dezechilibrului, Formele Materiale vor crea, prin acţiunile lor, alte dezechilibre

şi totul se comunică întregului Cosmos. Ceea ce afirm acum pare aiuritor şi deşănţat, dar mai

ales greu de demonstrat. Şi cu toate acestea, comunicarea creată prin răspunsul la o stare de

dezechilibru, este procesul care asigură capacitatea de adaptare a Formelor Materiale la fiecare

din stadiile Realităţii.

Impulsul pe care un anume dezechilibru al Realităţii îl imprimă, printr-un semnal, unei

Forme Materiale se propagă cu repeziciune spre nivelele fundamentale, acţionând pentru

activarea unor memorii şi aducerea acestora din starea lor inefabilă din Haos, pentru a fi

materializate.În felul acesta, Forma Maerială dă naştere unei reacţii de răspuns şi acţionează pentru

înlăturarea dezechilibrului, dar acţiunea ei va declanşa un nou dezechilibru, care se va propaga şi

va întreţine tendinţa de Dezmărginire a Universului în sine însuşi. Pentru noi, fiinţe care

acţionăm – datorită perisabilităţii noastre – în interiorul unor dimensiuni este greu de imaginat



complexitate a organizării Formelor Materiale. Fenomenul este acelaşi pentru toate categoriile de

Forme Materiale, doar că informaţiile pot fi „citite” conform cu capacitatea de a-i percepe

semnalul.

Trebuie mereu sa revin asupra aroganţei omului, care şi astăzi mai crede că doar ele este

Forma Materială capabilă de Informare, ceea ce este un mare neadevăr. Fiecare Formă Materială

aparţinătoare Cosmosului dezvoltă modalităţi (specifice nivelului) de interpretare şi de

transmitere a informaţiilor, care informaţii devin bază comunicantă, dar şi comunicată – atât pe

orizontală, între indivizii unei comunităţi, cât şi pe verticală, pentru generaţiile viitoare. Şi iarăşi

trebuie să facem o precizare, şi anume că, acest proces este valabil atât pentru materia anorganică

cât şi pentru cea organică, doar complexitatea procesului este alta, proporţională cu nivelul de

dezvoltare a modalităţilor de percepţie a unui fenomen sau altul.

Esenţial este să înţelegem, dar şi să acceptăm, că Materia nu poate exista în afara

funcţiilor. Odată ce funcţiile unei Forme Materiale, oricare ar fi ea, cât de simplă sau de

complexă, dispar, începe un proces agresiv de descompunere şi reducţie, preces care tinde să

aducă forma la nivelul elementelor primordiale pregătindu-le astfel pentru extragerea din Haos

şi activarea unei alte funcţii.

Descompunerea este procesul care asigură capacitatea Materiei de a extrage funcţii din

Haos. La nivelul microcosmosului, acolo unde quantele există doar în starea de instabilitate

undă-materie, se declanşează marile procese care dau o anumită formă unei lumi sau alteia.

Transferul pe care o quantă îl produce unei particule prin translaţie, dar şi schimbarea produsă încondiţia quantei în urma expulzării sunt procese care asigură capacitatea masei de a se organiza

pentru naşterea unei funcţii.

La acest nivel, schimbul nu se opreşte niciodată, procesul de translaţie ca şi cel de

expulzare asigurând permanent răspunsurile la dezechilibrele venite din nivelele superioare ale

organizării materiei. Pentru aceasta quanta trebuie să fie o entitate perfect neutră, să-şi păstreze

necontenit condiţia şi capacitatea de a modifica starea unei particule, pe care, prin excitaţie s-o

alăture unui anume sistem, care, la rândul său, trebuie să-şi păstreze condiţia de instabilitate,

pentru că la acest nivel instabilitatea este stare fundamentală.

Din această stare fundamentală de instabilitate, extrem de sensibilă la semnalele

dezechilibrelor din nivelele superioare, se extrag forme din ce în ce mai stabile, capabile să

participe la organizări cu funcţii complexe. Aceste organizări sunt datorate unor seturi de

informaţii care se nasc din activitatea – la nivelul fundamental – al unor non-informaţii, entităţi



indiferente, care sunt sensibile doar la prezenţa unor dezechilibre. Astfel de entităţi sunt într-o

permanentă stare de agitaţiei, ele nu se află niciodată într-un moment de repaos şi sunt „chemate”

mereu de o stare de dezechilibru. „ Nu există însă un sistem de referinţă inerţial în care fotonul

să fie în stare de repaos: radiaţia electromagnetică se propagă cu viteza c faţă de orice sistem

de referinţă inerţial. Aşadar, conceptul de foton în repaos nu are sens.” Iar fotonul este o entitate

indiferentă dar relativistă.

În fapt, trebuie să gândim că întreagul Cosmos este supus acestui proces de permanentă

instabilitate, doar că, atunci când obsrvăm lumea quantelor, nouă observatorilor ni se pare că

doar ea este în permanentă instabilitatea, pe când eu, observatorul, sunt o entitate stabilă. Ceea ce

este profund fals; la rândul meu sunt supus aceluiaşi proces de instabilitatea, care mă face să

vibrez alături de totalitatea lumilor materiale, cărora le transmit dezechilibrele pe care le creez şi

de la care primesc semnalele dezechilibrelor lor, faţă de care reacţionez. Modul în care sunt

cuprins în Cosmos, ca şi modul în care cuprind Cosmosul, hotărăşte prioritatea schimbului de

informaţii, stabileşte calitatea informării, sensul acesteia, dar şi nivelul de perisabilitate. Totul

petrecându-se pentru a asigura continuitatea procesului de expansiune pe care-l impune

Dezmărginirea.

Dacă ceva ar întrerupe fluxul informării ce are loc între toate componentele

Universului, Dezmărginirea şi-ar pierde forţa, iar Universul ar ieşi din starea de armonie a

dezechilibrului, ar pierde capacitatea de a crea şi, încetul cu încetul, ar deveni limitat de

dimensiuni, ceea ce presupunere trecerea la starea de perisabilitate. Iată de ce informarea estecondiţia fundamentală a Dezmărginirii; transferul de informaţii, într-un sens şi celălat, asigură

Uiversului calităţile Dezmărginirii, Devenirii şi Expansiunii, motiv pentru care îşi poate păstra

condiţia ne-limitării, ubicuităţii şi permanenţei.

Desigur, ceea ce nouă începe să ne devină oarecum clar acum, când am creat instrumente

ce pot simula condiţiile informării, care pun în altă lumină procese inefabile, părea rezultatul

unor acţiuni cu totul misterioase în epocile trecute. Important, însă, este faptul că reacţia la

misterul inefabilului a creat mereu nevoia de creativitate pozitivă, chiar dacă în anumite

momente istorice, dominantă a fost starea de agresivitate bigotă.

Un diavol mic a împins anumite minţi să scormonească prin cotloanele tainelor, pentru a

vedea dacă ceea ce se petrece este aidoma cu ceea ce se povesteşte. De cele mai multe ori, aceşti

oameni neastâmpăraţi au descoperit că minunile se petrec cu adevărat, dar că nu au decât slabe

legături cu ceea ce se crede despre ele. Cu cât misterul provenea din tărâmul legendar al



inefabilului, cu atât se putea fabula mai mult, întreţinând credinţe şi eresuri. Doar că, în cele din

urmă, totul se dovedea a fi doar un proces care respectă cu stricteţe condiţia esenţială a

existenţei: simplitatea.

Iată de ce am putea afirma că inefabilul însuşi se produce la nivelul unui proces fizic

întreţinut mereu în straturile cele mai intime ale graniţei dintre masă şi energie. Graniţa aceasta

dintre masă şi energeie este, se pare, un teritoriu la fel de infinit ca şi marele Cosmos, şi asta

pentru că el însuşi este conţinut în acest mare Cosmos; în el se pot petrece procese deosebit de

complexe, menite să contribuie mereu la fenomenul adaptării materiei la condiţiile propriei sale

Realităţi.

Pentru că Realitatea nu este un fenomen ce ne este impus de nişte condiţii externe, ci este

rezultatul permanentelor acţiuni ale formelor existente ale materiei. Acestea şi doar acestea

produc permanenţa Dezechilibrului general, şi, în consecinţă reclamă mereu extragerea din Haos

a unor memorii sau a altora şi fac necesară existenţa Inefabilului.

Acestui spaţiu, fizicienii îi acordă o atenţiei din ce în ce mai sporită, cu toate că

observarea necesită o muncă chinuitoare pentru crearea acelor instrumente de observare care să

nu influenţeze procesele.

Şi mai este un lucru deosebit de important: totul se produce pornind de la circulaţia

informaţiei, fie într-un sens, cel definit de momentul dezechilibrului, fie în celălalt, adică

răspunsul la nevoia creată de dezechilibru, Doar că trebuie să înţelegem că informaţia nu se

defineşte printr-un conţinut unic şi fix, ci mai degrabă printr-o matrice care declanşează reacţii învarii direcţii şi nivele, în funcţie de importanţa cerinţelor conţinute. Fiecare informaţie se

propagă în nivelele imediate sub forma unor diverse procese adaptate modului de organizare al

Materiei, stârnind o undă care poate avea cele mai neaşteptate consecinţe.

Dacă privim lucrurile din punctul acesta de vedere, atunci vom ajunge la concluzia că

Universul este un întreg fundamental dependent de sine, în care fiecare acţiune crează ecouri

importante pentru totalitatea sistemului. Ca atare nu mai putem afirma că omul este o entitate

apărută în Univers datorită hazardului, ci că este Universul într-una dintre formele sale de

fiinţare, o consecinţă a modului de organizare a Materiei. Omul este o etapă în Devenirea

Universului cu funcţii precise în Dezmărginirea acestuia. Cu alte cuvinte: omul reprezintă un

moment din memoria Universului, el conservând informaţii fundamentale, pe care le activează

ori de câte ori Realitatea o impune, dar, la rândul său, şi el este dependent de alte nivele de

organizare a informaţiei.



Nu putem şti, la acest moment, dacă celelalte nivele de organizare a informaţiei sunt

inferioare sau superioare, cred că nici măcar nu este important să organizăm un clasament,

important este să constatăm că există aceste nivele şi că noi suntem rezultatul acestora şi

definitiv dependenţi de modul în care a evoluat organizarea şi nu de conţinutul de informaţii.

Şopteşte, să aud mai bine

Vorbeam mai sus despre aparenţe, despre ceea ce se crede în anumite momente şi despre

ceea ce se ascunde, de fapt, în spatele afirmaţiilor sigure, tăioase şi gălăgioase: anume un adevăr

ce se strecoară spre suprafaţă încet, sensibil şi tăcut. Spun sensibil pentru că de multe ori poate fi

abătut în alte teritorii ale aparenţei, fapt care contribuie din plin la întârzierea ridicării sale acolo

unde îi este locul. De foarte multe ori, de prea multe ori afirmaţiile zgomotoase şi întreţinute

spectaculos, s-au dovedit a fi tot atâtea porniri subiective ce n-au făcut altceva decât să ascundă

şi să întârzie. Privit de departe, din liniştea dată de scurgerea anilor, de la depărtarea trecutului,

tabloul pare surprinzător, de necrezut şi plin de umor. În fapt, cei care s-au înfruntat au dus o

luptă tăioasă doar din convingere. Rar, foarte rar s-au luptat interesele unui moment; de cele mai

multe ori s-au înfruntat convingerile şi pentru acest lucru bătălia nu a cunoscut răgaz şi nici

renunţări, ci doar victime ale pasiunii.

Dincolo de toate acestea, faptul concret s-a impus încetul cu încetul, pe măsură ce

Realitatea se organiza spre a impune anume acel fapt şi pentru a-i crea condiţiile de exprimare.

El poate fi teoretizat cu mult înainte de apariţia materială, poate fi suportul unor viziuni, poatedefini aspiraţii, dar nu poate să devină obiectualitate decât atunci când sunt împlinite condiţiile

din mediu. Şi de cele mai multe ori, atunci când apare se aşterne liniştea şi nimeni nu mai

consideră că trebuie să ţipe pentru a impune; totul devine o şoaptă fermă care se aude în

deplinătatea fiinţări sale. Sau cum spune Abid Ibn Al-Abras:

„Cum zornăie preaplini şi scapăr’

Margini de tunet, fulger teafăr,

nori negri, împinşi de vânt în turme,

vărsându-şi apa sub luceafăr

ca laptele cămilei muls de

stăpân, când ugerul îl apăr’.

Ce descărcare de lumină

Tufişul mistuind în flăcări!



Umpluţi până la vârf, ei nu mai

îndură, parcă,- atâta apă –

Şi-i bate-n spate vânt din Yemen

Vrând să-i conducă, să-i încapă,

apoi un vânt din sud, mai blând,

şi iată un fir de ploaie slabă!”

Pentru mine acest traseu ascuns a devenit fascinant, încăpăţânarea cu care s-a organizat în

lungul veacurilor, modul în care a căutat continuu să simplifice mijloacele până la atingerea

esenţei, până la definirea celei mai simple forme a existenţei, tocmai pentru a asigura trăinicia

este exemplul cel mai bun ce demonstrează că Dezmărginirea nu se face în virtutea unui scop, ci

doar pentru a permite Universului să expansioneze în Sine.

Toate acestea au devenit motive ce m-au îndemnat să încerc a înţelege. O!, cu siguranţă

că voi rămâne mereu foarte departe de ceea ce reprezintă cu adevărat: mijloace fundamentale,

esenţă, simplitate etc., dar îmi este suficient şi doar imaginea depărtată a acestora, mai ales

pentru că, pentru mine, ele s-au organizat într-un sistem ce mă face să înţeleg şi să accept cu mai

multă uşurinţă.

Multe nu-mi plac, multe aş vrea să fie altfel, totul să se apropie mai mult de

subiectivitatea mea, de credinţa, de nevoile pe care limitele mele le invocă, dar mă mulţumesc şi

cu faptul că măcar bănuiesc un parcurs ce se opreşte la fiinţa mea. Un parcurs care nu-mi

aparţine, dar care mă obligă să-mi obiectivez existenţa, pentru că mă implică, lăsându-milibertatea totală, în schimb, de a zburda scormonind în Realitate orice cotlon.

Şi acesta ar fi unul dintre motivele care m-au decis să mă apuc de această întreprindere ce

se numeşte „ Ereziile de la Iaşi” , şi care nu întâmplător se numeşte aşa.

Dar să mai lăsăm noi parantezele subiective şi să încercăm a descoase cum se organizează în

lungul existenţei sale Comunicarea - ce pune totul la cale, şi mişcă emoţiile spre a le transforma

în informaţii - fără de care Materia ar fi doar un ghem cu care nici mâţele nu s-ar putea juca,

pentru simplu motiv că nu ar fi apărut ideea de mâţă.

Evoluţioniştii au imaginat tot timpul un traseu de la simplu la complex. Putem spune

chiar că au fost seduşi de acestă mod de a se organiza al Materiei, au avut o voluptate a evoluţiei

simplului către organizări din ce în ce mai complexe. Teoriile lor, însă înşiră momentele

evoluţiei ca un şirag de mărgele pe o aţă. Fiecare dintre unităţile montate constituindu-se în tot

atâte momente independente, care, odată ce au moştenit sau împrumutat anumite dimensiuni de



la etapele trecute se definesc în entităţi ce se separă de celelalte. O astfel de atitudine ne face să

percepem Universul ca pe o mulţime de lumi aflate într-o permanentă confruntare.

Închise fiecare în limitele dimensiunilor lor, lumile Universului se confruntă datorită

diferenţelor de tot felul. Şi de aici rezultă o întreagă literatură de extratereştrii ostili, de fiinţe

fabuloase ce pornesc conflicte şi atacă tot ce le iese în cale, de organizări superioare şi inferioare,

mânate doar de dorinţa de a domina. Şi toate acestea pentru că traseul imaginat de evoluţionişti

nu are decât un singur sens: „înainte”. Adică spre forme din ce în ce mai complexe, care uită şi

izolează ceea ce s-a întâmplat în planul trecutului.

Cu alte cuvinte discriminează toate formele pe care le consideră „inferioare”, adică –

după judecata lor – organizate într-un plan mai simplu, mai rudimentar, mai primitiv.

Mai simplu, mai rudimentar, mai primitiv - hotărât de cine?

Cine a constituit instanţa care să alcătuiască aceste clasamente, în care omul este mereu

pe locul cel mai favorizat. Am putea afla oare şi punctul de vedere al celorlalte Forme Materiale?

Oare ele cum ar alcătui aceste clasamente? Mă tem că strucutra piramidei s-ar modifica în

favoarea formei care o alcătuieşte. Şi totuşi Universul pare a se manifesta doar ca o singură lume

de Forme Materiale ce nu se organizează de loc piramidal, ci mai degrabă tinde către un informal

întreţinut mereu de comandamentele Dezmărginirii, mereu preocupat de expansiunea în propriul

Sine.

Un astfel de mod de a se manifesta reclamă Revenirea, Reluarea, Refacerea, cu alte

cuvinte producerea de cicluri pornite mereu dintr-un moment matricial. Iar pentru ca acest lucrusă fie posibil, Evoluţia nu poate avea doar un singur sens, ci se impune o circulaţia în ambele

sensuri: de la simplu la complex, ca şi de la complex la simplu, facilitând circulaţia unor

informaţii care să permită compunerea şi descompunerea de forme care să împlinească mereu

alte aspecte ale funcţiilor fundamentale.

O informaţie ajunsă la stadiul ei cel mai complex nu poate evolua decât producând

continuu informaţii menite să se descompună până ce va atinge nivelul graniţei dintre Cosmos şi

Haos, acolo alternanţa undă-particulă este deosebit de sensibilă la orice fel de dezechilibru din

mediu. Desigur, în condiţiile speciale ale laboratorului este foarte greu să stabileşti relaţiile

produse de procesul alternanţei undei, care sunt motivele pentru care acest proces se produce şi

care sunt rezultatele. Datorită logicii impuse de spritul Epocii Mecanice, energia este asociată

mişcării, deplasării. Pentru a deplasa oarece este nevoie de o anume cantitate de energie care să

execute efortul cerut. Pentru societatea umană, energia înseamnă în principal forţa ce ne ajută să



ne mişcăm. În fapt, energia cunoaşte forme mult mai importante, dar şi mult mai subtile şi care

necesită organe de percepţie adecvate, organe pe care omul le-a pierdut în lungul evoluţiei sale

până la forma actuală.

Un lucru este sigur, însă, nici o acţiune produsă în acest spaţiu nu se face din

întâmplare. Chiar dacă în aparenţă ar părea că hazardul joacă un rol preponderent, nu este deloc

aşa. Fiecare proces consumat la acest nivel este un răspuns la excitaţiile declanşate de un

dezechilibru într-un nivel superior organizat al Materiei, el are funcţia de a organiza masa pentru

a stinge Nevoia ce s-a născut din acel dezechilibru. Fenomenul de translaţie a unei undei asupra

unui electron, sau a unui atom produce un transfer , care schimbă condiţia acestuia, punându-l în

altă stare şi contribuind la debutul unei serii de procese care va avea ca finalitate răspunsul la

momentul cel mai acut al Dezechilibrului, moment care a contaminat masa şi a pus-o într-o stare

de excitare. Dacă vom analiza mereu momentul translaţiei în condiţii de laborator, izolată de

restul masei contaminate, nu vom obţine altceva decât o sumă de procese ce sunt produse la

respectivul nivel. Or, important este răspunsul la contaminare şi modul cum se organizează

acesta până la nivelul ultim, acolo unde s-a născut Dezechilibrul şi care reclamă o soluţie. Tot

acest lanţ, şi într-un sens şi în celălalt, se produce atât de intim, încât este foarte greu de perceput

ca fenomen în integralitatea sa, mai ales în ramurile de ştiinţă care sunt preocupate de studiul

unui anume fenomen. Psihologii, însă, au identificat existenţa acestui circuit cu dublu sens şi l-au

numit: „Schema S-R”, adică Stimul-Răspuns. Dar cu toate că au elaborat teorii deosebit de

importante, „Schema S-R” este studiată tot separat, după criterii impuse de cazuistică. Conformacestei scheme s-au relevat mecanisme şi structuri importante: „ În comportamentul său,

individul manifestă, într-o formă stagnantă diversele faze de dezvoltare deja încheiate.

Varietatea genetică de planuri ale personalităţii, care conţine în sine straturi de vechime

diferită, îi transmite o structură neobişnuit de complexă, servind în acelaşi timp drept scară

genetică care uneşte, printr-un şir întreg de forme tranzitorii, funcţiile superioare ale persoanei

cu comportamentul primitiv din onto şi filogeneză. Prezenţa funcţiilor rudimentare despre care

vorbim tot timpul confirmă, cum nu se poate mai bine, ideea structurii geologice a personalităţii,

introducând-o în contextul genetic al istoriei comportamentului.” Două lucruri ar trebui

remarcate după ce parcurgem această afirmaţie a lui Vâgotski: a) structura revelată este comună

tuturor formelor materiale existente, nu numai omului; b) această schemă presupune că Formele

Materiale au trebuit să dezvolte un mecanism de extragere a unor funcţii care să pună în mişcare



procesele de refacere a informaţiilor procesate. Altminteri, stocarea în formă materială a

informaţiilor ar fi dat naştere unor entităţi monstruoase, inoperabile şi greu de imaginat.

Stimulul, însă, defineşte un rezultat al stării de dezechilibru şi reclamă extragerea

anumitor funcţii, capabile să producă reacţii de anulare, ceea ce presupune o anume activitate de

organizare a masei în scopul de a pune în mişcare funcţia necesară. Pornind de la un astfel de

raţionament, putem accepta descompunerea informaţiei-stimul, apărute în urma unei stări de

dezechilibru, până la nivelul unui proces fizic ce se petrece la nivelul undă-particulă, nivel la

care se va crea un proces de răspuns ce va declanşa recompunerea informaţiei-răspuns de-a

lungul lanţului de nivele.

Trebuie să recunosc faptul că este foarte greru de imaginat, şi mai ales de acceptat,

unitatea, în întregimea ei, a Materiei ce formează Universul. Dar ceea ce pare să frizeze limita

absurdului este sugerarea că, prin această materie unitară circulă informaţii care respectă

„Schema S-R”, şi că ceea ce se dezechilibrează într-un anume punct al Universului îşi atrage

soluţia din cu totul altă dimensiune. Pare absurd, neverosimil şi, de ce nu, imposibil, doar dacă

privim aceste legături ca fiind materiale, ca fiind un angrenaj ce presupune existenţa unor forme

ce se exprimă în unităţi de masă şi care întreţin mecanisme directe.

Dar lucrurile par a se schimba, dacă am accepta că în alcătuirea Universului: Haosul şi

Cosmosul sunt co-existente; că Haosul constituie memoria Cosmosului, din care acesta îşi

extrage – la orice nivel – memoriile capabile să organizeze funcţiile şi masa pentru a alcătui

modalităţile optime de răspuns la Nevoia impusă de Dezechilibru. Teoria relativităţii afirmă căexpresia unui fenomen este aceeaşi în orice sistem de referinţe, fenomenul nu-şi modifică modul

de exprimare în funcţie de condiţiile sistmului, dar se pune în legătură cu efectele rezultate din

respectivul sistem, astfel creând relaţii noi în condiţii noi. Adică dând mereu naştere unor funcţii

noi care depind de condiţiile sistemului. Or, acest lucru nu poate fi valabil decât dacă sistemul

este excitat de impulsurile venite dintr-un dezechilibru care s-a creat în alcătuirea sa. Ne este

greu să imaginăm aceste lucruri pentru că noi suntem dependenţi de dimensiuni şi este aproape

imposibil să împingem un raţionament spre un teritoriu lipsit de dimensiuni.

Perisabilitatea pe care ne-o dă condiţia noastră de sisteme compuse se adaptează cu greu

condiţiei unui sistem ne-compus. Chiar dacă, la o analiză superficială, putem fi înclinaţi să

afirmăm că: dacă noi suntem sisteme compuse, atunci Universul este sistemul cel mai complex

compus ce există, deci cel mai perisabil. Desigur, aceast fapt ar fi valabil cu condiţia să se

manifeste într-un sistem dimensional, dar Universul există într-o totală lipsă de dimensiuni, şi



deci, suntem într-un teritoriu unde nu putem vorbi de simplu, complex, perisabil, neperisabil,

veşnic, trecător etc.

Într-un astfel de sistem, fiecare Formă Materială reprezintă propria sa expresie, dar care

există într-o dependenţă totală de evoluţia Dezmărginirii. Forma Materială reprezintă un tot, atât

în expresie cât şi în funcţii, doar că toate calităţile acestea sunt extrase din tendinţa pe care o are

Dezmărginirea de a defini funcţii şi teritorii noi. Dezmărginirea nu este valabilă pentru Formele

Materiale ale Universului decât prin cantitatea de informaţii noi puse în circulaţie şi de noua

Nevoie generatoare de Lipse. Iar toate acestea sunt valabile pentru întreaga Materie uiversală şi

prin ele se menţine unitatea diversităţilor de expresie.

Iată de ce, fundamentală pentru Materia Universului este Comunicarea, circulaţia

emoţiilor, ca expresie a energiei modelatoare, conforme fiecărui nivel de expresii ale Formelor

Materiale.

Tot ceea ce se întâmplă spectaculos în Univers este doar o aparenţă, este spectaculos

pentru o anume categorie de Forme Materiale, şi atât. În fond evoluţia se produce fără martori şi

pe nesimţite. Ea este un proces atât de diafan încât este foarte greu să se categorisească trecerea

de la un stadiu la altul. În cele mai multe cazuri, este definit un stadiu abia când acesta deja nu

mai există, când deja a fost depăşit şi poate fi remarcat în integralitatea sa consumată.

Forma Materială care remarcă un anume stadiu este deja angajată într-un proces superior

care se edifică. Iată de ce, putem spune că Universul ne şopteşte mereu pentru a auzi cu claritate

regulile sale de bază, iar atunci când strigă o face doar ca să ne lase să remarcăm un fapt pe careDevenirea l-a consumat deja.

Formele Materiale ale Universului nu pot defini cu claritate prezentul, nu le este permis

accesul la totalitatea variantelor prin care o informaţie tinde să se împlinească, nu au posibilitatea

de a opta. Fiecare Formă Materială se constituie printr-un set informaţional care va avea o anume

evoluţie şi numai aceea, cu un anume rezultat şi numai acela.

În matricea în care ele se dezvoltă există un schimb foarte activ de „impresii” care sunt

avid prelucrate de catre setul informaţional de bază pentru a fi transformate în elemente ale

obţinereii scopului căruia Forma Materială a fost dedicat. Tot acest mecanism este deosebit de

subtil, el se produce la nivele profunde, fundamentale, şi are un parcurs inefabil.

În consecinţă, Forma Materială va acţiona întotdeauna în interiorul unor limite energetice

şi nu doar fizice, iar datoria ei este să devină expresie a acelei variante de set informaţional ce se

constituie ca origine. Iată de ce, în totalitatea sa, o informaţie devine formă deplină abia după ce



s-a consumat ca proces şi stadiu de masă şi s-a transformat într-o funcţie a memoriei depozitată

în Haos, într-o matrice gata oricând să redevină activă, atunci când apar condiţiile favorabile.

Existenţa matricei are menirea de a întreţine spre activare acea variantă de informaţie ce

este optimă stării de dezechilibru ce o reclamă. Se întreţine, în felul acesta, jocul dezechilibru-

echilibru, joc care forţează Materia să existe într-o continuă mişcare. Practic, Materia universală

nu poate exista într-o stare de echilibru în nici un moment al evoluţiei. În conţinutul ei se

exprimă tot timpul o sumă de stări de dezechilibru, la diverse nivele, dezechilibre ce se transmit

în tot cuprinsul Uiversului, şi reclamând mereu reactivarea unor informaţii deja definite.

Senzaţia că o stare de dezechilibru poate fi echilibrată, printr-o acţiune sau alta, este falsă.

Orice acţiune de echilibrare poartă în sine un impuls care duce la naşterea unei noi stări de

dezechilibru. Şi lucrul acesta începe chiar de la starea de undă a particulei unde: „ Formulăm

următoarea întrebare: să presupunem că avem un pachet de radiaţie electromagnetică de

frecvenţă w , care se propagă într-o direcţie oarecare cu viteza luminii c. Va transporta acest

pachet şi impuls şi, dacă este aşa, care este valoarea impulsului? Dacă pachetul pe care îl

numim foton, are unele proprietăţi corpusculare, ne vom aştepta ca el să transporte impuls şi ne

putem gândi la experimente în care putem măsura impulsul direct .” Tocmai datorită faptului că

fotonul este purtător de impuls sunt posibile cele mai spectaculoase acţiuni cosmice, care-şi au

originea la acest nivel de instabilitate a masei şi energiei.

Acţiunile fotonului nu sunt deloc întâmplătoare, „haotice” ci ele sunt reclamate de stări de

dezechilibru care s-au produs în nivelele superior organizate ale materiei. Circulaţia fotonuluieste organizată artificial doar în condiţii de laborator, condiţii care reclamă o stare de studiere a

limitelor între care acesta funcţionează.

În starea sa naturală, fotonul acţionează pentru a stinge o vibraţie ajunsă la acest nivel de

organizare al Materiei şi pornită de aiurea. Resimţind această vibraţie fotonul translează spre o

particulă, imprimând la rându-i o anume vibraţie se se va propaga şi amplifica în întreaga

structură, remodelând-o. Acest proces de amplificare a unei unde energetice - pornită din

straturile cele mai fundamentale - este resimţit de către strucutra materială a omului sub forma a

ceea ce numim: emoţie. Ea, emoţia este cea care ne remodelează structura, menţinând-o într-o

condiţie de armonie cu Realitatea modificată. De aceea emoţia este unul dintre cele mai

importante procese pe care le cunoaşte fiinţa noastră, şi care induce efectul de comunicare, adică

de aliniere a fiinţei noastre la condiţiile unui moment de Realitate.



Realitatea cosmică nu este una care necesită siteme artificiale de semne pentru a se

comunica, ci procese subtile, care extrag memorii din stratul Inefabil al Haosului şi le propagă ca

răspuns la o stăre de dezechilibru născut undeva în imensitatea strucutrii Universului. Răspunsul

se organizează prin propagări ale energiei, prin unde ce vor inunda, sub diverse intesităţi,

structurile cuprinse de dezechilibru şi le vor remodela în conformitate cu ceea ce impune noul

moment de Realitate ivit din acea stare de dezechilibru. O astfel de stare a energie, de variată

intesitate, resimţim noi şi o numim: emoţie; iar stare sa de propagare o numim: comunicare.

Desigur, pare fabulos, de necrezut şi cu totul imposibil ca un foton să resimtă o stare de

dezechilibru la nivelul superior organizat al Materiei universale. Şi este cu totul adevărat; el nu

resimte dezechilibrul de la nivelul superior, ci rezultatul undei care a descompus respectivul

moment. Precum, şi procesul de translaţie pe care îl iniţiază, nu reprezintă decât începutul unui

efect de compunere ce se va propaga spre nivelele superioare ale structurii materiale. Acest lanţ

al momentelor de compunere împlinesc conţinutul emoţiei, adică al undei care remodelează o

strucutră materială pentru a o armoniza momentului de dezechilibru.

Să încercăm a demonstra că este aşa procedând la scornirea unui exemplu oarecare.

Să presupunem că mie mi-e sete. Este acesta un moment de dezechilibru?: desigur.

Setea este expresia unei Nevoi care generează o sumă de Lipse declanşate de absenţa

unor minerale şi substanţe active conţinute în lichide. Dar este propagată această stare în întreaga

mea strucutră şi necesită ea un răspuns în aceleaşi condiţii?

Se pare că este şi nu este aşa.Este aşa pentru că starea mea de dezechilibru creată de sete se descompune repetat şi se

transmite în nivelele inferioare, creând la rândul ei dezechilibre în acestea.

Nu este aşa, pentru că fotonul nu este de fel interesat de starea mea de sete, ci doar de

faptul că unda de dezechilibru, prin descompunere, a ajuns la nivelul unde este reclamat impulsul

pe care-l poate produce.

Impulsul acesta va acţiona pentru reorganizarea structurii în condiţiile noi ce s-au ivit, iar

acţiunea sa şi trecerea de la starea de undă la cea de particulă reprezintă modaliatea de extragere

din Haos a unei funcţii ce se va organiza – prin compunere - în trepte până la nivelul: „mi-e

sete”.

Întreaga structură materială ce formează corpul meu se organizează continuu pentru a

răspunde unui stimul ce dezechilibrează funcţiile, iar aceşti stimuli nu încetează – pe toată durata

existenţei mele – să dezechilibreze. Datorită acestui mecanism Materia ce formează corpul meu



se va reorganiza continuu sub presiunea stării de dezechilibru creată de lipsa apei. Cu cât această

lipsă va fi mai lungă, cu atât Materia se va reorganiza mai radical şi, în cele din urmă, pentru a fi

salvate acele formaţiuni ce pot exista şi eliberate din limitele impuse de existenţa mea ca Formă

Materială, vor fi oprite funcţiile mele vitale.

Tot acest proces este un întreg dute-vino de informaţii care se descompun şi se compun.

Acest dute-vino este responsabil de fiecare etapă a protocolului care înseamnă, pe de o parte,

continuarea existenţei mele, dacă setea este astâmpărată, pe de alta, moartea mea dacă nu găsesc

posibilitatea de a înlocui această Lipsă.

Şi într-un caz şi în celălat, tot ce se întâmplă în interiorul meu este un proces indiferent la

suferinţa mea. Părţile ce contribuie la diferitele etape ale Lipsei sunt responsabile doar de

palierul pe care-l compun, ele acţionează în virtutea unui stimul ce impune o anume stare de fapt

şi doar aceea. Ceea ce se întâmplă în nivelele superioare sau inferioare nu poate fi „citit”, pentru

că nu există modalităţi de reprezentare în respectivul palier. Ceea ce trebuie remarcat, la această

stângace demonstraţie pe care am încercat-o, este cantitatea imensă de inefabil ce se degajă.

Practic, inefabilul este conduita care domină toate aceste procese. De la momentul

conştientizării senzaţiei de sete, până la înlocuirea acestei Lipse, într-un fel sau altul, inefabilul

impune circulaţia informaţiei, domină modul în care Materia se organizează şi se reorganizează

pentru a izbuti să rezolve dezechilibrul. Cu alte cuvinte, inefabilul nu este o categorie exterioară

Formei Materiale, nu este o stare ce vine de undeva, mânată de hazard, sau impusă de fiinţa

divină, ci este însăşi quintesenţa compuşilor care alcătuiesc Forma Materială. Este regula careguvernează armonia dintre aceşti compuşi, starea de energie care permite informaţiei să

descompună şi să se compună pentru a răspunde Dezechilibrului.

Modul acesta de a funcţiona este valabil pentru toată Materia Universului, ca atare

Iinefabilul este categoria responsabilă de starea Materiei universale.

Şi mai este un lucru important pe care Inefabilul îl permite: acesul necondiţionat,

instantaneu şi continuu la Haos, din care pot fi extrase funcţiile ce vor contribui la formarea

diferitelor soluţii la feluritele Lipse pe care le naşte Nevoia desprinsă din Dezechilibru. Pentru că

Materia este organizată matricial, Nevoia la rândul său va genera matricii de Lipse. Conţinutul

acestor matricii vor da naştere – în final - infinitelor soluţii de Înlocuiere a Lipsei , conducând

spre diminuarea Nevoii şi anularea Dezechilibrului.



Fugi – să te prind iute

Spiritul epocii mecanice a legat energia de mişcare. Nevoia de a crea permanent utilaje

care să se mişte; fie pentru deplasare, fie pentru alte diferite activităţi industriale, a impus

preocuparea de a găsi acea formă a energiei capabile să dezvolte o forţă care să realizeze

activitatea necesară. În fapt, însă, energia cunoşte forme cu mult mai subtile şi mai felurite,

forme care întreţin infinitele expresii ale masei

Procesul de decompunere şi compunere a informaţiei, în drumul ei către realizarea

informării, pune energia în cele mai diverse ipostaze datorită menirii ei de a crea funcţiile

capabile să organizeze masa în nivelul corespunzător. Aparent, existenţa fiecărui nivel nu are

legături cu celelalte. Ar părea că fiecare formează un cosmos lipsit de legături cu celelalte,

fiecare cu funcţiile sale, cu destinul său, cu dumnezeul său. Singura care contrazice această

părere, această iluzie alimentată de existenţa dimensiunilor ce opresc cunoaşterea la un anume

punct, este Teoria Relativităţii, teorie care exprimă limpede faptul că materia este unică şi

unitară, constituind însuşi Universul ca o entitate singulară.

În această entitate, informaţia se compune şi se descompune, traversând nivelele de

organizare ale materiei şi preparând-o pentru dubla sa funcţie impusă de Dezmărginire: re-

organizarea în urma unui Dezechilibru şi impunera unei noi stări de Dezechilibru. Pentru aceasta,

informaţia este purtătoare de impuls, adică o anume cantitate de energie ce este capabilă să

depăşească starea de echilibru.

Realitatea cotidiană a existenţei noastre ne dovedeşte că nimic din ceea ce facem nu se poate aşeza într-o stare de echilibru. Mai mult, condiţia fundamentală a existenţei este împotriva

echilibrului. Oricât de mult încercăm să oprim gesturile noastre, gândurile, acţiunile pentru

realizarea unei stabilităţi bine echilibrate, apare un impuls care împinge Realitatea dicolo de

limitele ei. Toate acţiunile sunt organizate în numele echilibrului, dar rezultatul nu este altul

decât depăşirea perpetuă a graniţei care s-ar constitui în limita admisă.

Dacă aceasta ar fi doar condiţia noastră, a oamenilor, am putea spune că pronia a fost

nedreaptă, şi ne-a împins într-o zonă defavorizată, dar condiţia aceasta este fundamentală şi

cuprinde întreaga mulţime de Forme Materiale ce plămădesc Universul. Mai mult chiar, este la

originea însăşi a Creaţiei, a Naşterii şi vine din modul cum impulsul conţinut depăşeşte limita

Realităţii, provocând apariţia unui noi Realităţi modificate, şi dă naştere acelei forme a

Dezechilibrului necesară ca Dezmărginirea să fie transformată într-un nou Cosmos.



Impulsul este conţinut în propagarea, sub formă de undă, a quantei ce se va transforma în

particulă, pentru a participa la procesele prin care trebuie să treacă masa pentru a întreţine

prefacerile structurii alcătuite.

La contactul dintre quantă şi un element primar al Cosmosului, cum ar fi electronul de

exemplu, putem presupune un transfer fundamental de informaţii, prin procesul de translaţie.

Acest transfer duce la schimbarea radicală a stării elementului primar, schimbare ce contribuie la

declanşarea unui proces ce se propagă în nivelele superioare ale materiei, contribuind la

compunerea unei informaţii până la starea sa completă ce se va finaliza într-un anume punct al

Universului. Starea limitată a cuoaşterii nu ne permite să imaginăm până unde se compune

respectiva informaţie, pentru că noi putem depune mărturie doar despre acele nivele pe care le

putem observa. Doar că procesul nu se opreşte acolo unde se opreşte şi observaţia noastră, ci

propagarea compunerii continuă până la finalizarea ei. În sens invers, are loc şi procesul de

descompunere al informaţiei, care porneşte dintr-un anume punct al Universului şi se propagă

până la momentul transformării particulei în undă. Se poate afirma că, cele două stări ale

Universului: Haosul şi Cosmosul se întrepătrund permanent şi tot permanent trec dintr-o stare în

cealaltă prin compunere şi des-compunere. Datorită acestui proces, întreaga varietate cosmică a

Formelor Materiale poate fi într-un continuu contact indisolubil cu Realitatea şi îşi pot modifica

starea pentru a se adapta momentelor noi ale dezechilibrului impus de Dezmărginire. Forma

Materială reacţionează – în limitele nivelului său – la procese declanşate într-un oarecare punct

al Universului. Mai bine zis, ele reacţionează la informaţiile pe care respectivul proces le-agenerat şi care se propagă în diferitele nivele ale Materiei. Un astfel de fenomen asigură

coeziunea şi menţinerea unităţii Materiei universale, care îşi modifică permanent starea sub

presiunea informaţiilor puse în circulaţie de diferitele momente ale Universului. O astfel de

condiţie a materiei se cuprinde cu prisosinţă în expresia: E=mc² , exprimând faptul că energia nu

este nici pe departe doar forţa prin care se obţine doar mişcare, aceasta fiind o componentă

conţinută în energie, alături de o infinitate de forme de exprimare a acesteia, forme ce se pot

armoniza oricărei Nevoi pe care Dezmărginirea o impune. Sau cum ar spune Nichita Stănescu:

„Mişcam eu deci, lucios, din umeri,

dar şi mai şi mişca fantoma.

Eu mă-nclinam, ea mult mai amplu,

dinspre Cartagina spre Roma.



Mişcam eu deci genunchiul soare,

dar şi mai şi mişca fantoma.

Dacă treceam, ea, mult mai amplu,

trecea din ploaie în ninsoare.

Inima-n pietre de-mi suna,

mai tare, mult, bătea fantoma.

La case, sus, plesneau ferestre,

se zdrenţuia în brazi aroma.

Mişcam eu deci trecutul meu,

ca să-l ascult în vid cum saltă.

Dar decât el era fantoma

cu mult mai tristă, mai înaltă.”

„Fantoma” aceasta străbate Universul sub diferite forme, participând la Creaţie,

contribuind decisiv la toate etapele Compunerii şi Des-compunerii Materiei. În felul acesta

Forma Materială este menţinută într-o permanentă armonie cu momentele noi ale

Dezechilibrului. Dezmărginirea nu poate surprinde sub nici o formă Materia sa, nu poate deci

crea rupturi în continuitatea evoluţiei, iată de ce, Comunicarea este procesul fundamental al

Devenirii, prin care se asigură circulaţia energiei în toate nivelele de organizare ale Materieiuniversale. Important pentru Devenire este un contact permanent cu o entitate comunicantă,

pentru că aceasta furnizează informaţii noi, proaspete, informaţii care contribuie la formarea unei

atitudini în fiecare moment al unui nivel, în fiecare element al unei matrici. Dacă raportarea s-ar

face la o entitate comunicată, care este deja revolută, desuetă, depăşită, în Materia s-ar induce un

proces de întârziere şi de secesionare a frontului de informaţii. Fiecare dintre acestea ar trebui să

întreţină propriul conţinut, pierzând, încetul cu încetul, legătura cu celelalte informaţii ajunse mai

târziu. Rezultatul ar fi o îmbătrânire rapidă a Universului şi stoparea procesul de Dezmărginire.

Evoluţia Materiei în sine nu s-ar mai produce atât de compact, sau poate nu s-ar mai produce de

fel. Oricum tabloul reprezentat de contactul cu o entitate comunicată nu este tocmai roz. Dar, de

altfel, nici nu ar fi posibil un astfel de contact, atâta vreme cît Universul foloseşte de la fiecare

entitate informaţia. Ceea ce presupune o prezenţă continuă şi permanentă a unor lumi

comunicante, lumi care contribuie esenţial la alimentarea Dezmărginirii cu elementele definitorii,



elemente care tot de natură informaţională sunt şi care menţin matricii de impulsuri necesare

permanentului Dezechilibru.

Energia nu poate trece prin procesul de compunere-descompunere decât sub formă de

undă, o undă purtătoare de impuls; ceea ce de fapt constituie conţinutul său care contribuie la

reacţia unui moment al Realităţii. Fie că este reacţia de înlocuire a unei Nevoi impusă de

Dezechilibru, fie că este semnalul unui moment nou care induce Dezechilibru, energia, sub

diversele sale forme trebuie să acceadă la toate momentele Realităţii, iar acest lucru se poate

face doar sub formă de undă, pentru că astfel se poate produce atât compunerea, cât şi

descompunerea formelor de manifestare, pentru a putea fi asimilată în toate nivelele Materiei.

Fiecare undă este asemeni unei amprente şi se diferenţiază prin frecvenţa dată de

lungimea de undă. Aparatele de măsură evidenţiază matrici de lungimi de undă, benzi, grupuri în

care componentele au frecvenţe asemănătoare. Asemănătoare dar nu identice, iar acest fapt este

deosebit de important pentru toate acţiunile ce presupun contribuţia unei unde. Şi putem afirma

că la graniţa dintre Haos şi Cosmos nimic nu se poate întâmpla fără contribuţia undelor. Trebuie

să amintesc din nou că Haosul şi Cosmosul nu au graniţe geografice, delimitate cu precizie şi

care pot fi observate printr-un mijloc sau altul.

Graniţa dintre Haos şi Cosmos străbate subtil întreaga Materie, în toate nivelele sale şi se

organizează după specificitatea nivelului la care a ajuns organizarea acesteia. Acestui fapt îi

datorează informaţia capacitatea de a se compune şi descompune pentru a străbate întreaga

strucutră de organizare a Materiei.Putem spune, cu alte cuvinte că, între energie şi masă alternanţa nu se produce numai la

nivel de qunată, şi că organizarea masei şi energiei în nivele superioare ale materiei presupune o

permanentă alternanţă masă-eneregie, alternanţă care presupune circulaţia continuă a informaţiei

despre starea fundamentală a Universului, în fiece moment al existenţei sale.

Desigur, nu putem vorbi despre un fel de buletin informaţinal din care fiecare îşi alege

ştirea aşa cum o poate percepe, ci despre organizarea informaţiei, prin compunere-descopunere,

pentru ca ea să poată fi absorbită de nivelul specific fiecărui element matricial. Mai mult, nu

putem vorbi despre informaţie înţelegând conţinutul pe care-l acceptăm noi oamenii, ci ca despre

o stare a energiei purtătoare de impuls ce, fie tinde să echilibreze, fie dezechilibrează un moment

al Materiei.

Funcţia de a purta impuls este fundamentală pentru informaţie, datorită acestei funcţii ea

poate fi contiuu: undă sau masă. Impulsul este acela care o aduce la starea de simpatie cu un



anume moment al materiei, în componenţa căreia va intra modificând structura acesteia, pentru

ca apoi, noua condiţie modificată, să o expulzeze, iar ea să caute condiţiile unui alt moment de

simpatie.

Fiecare Formă Materială compusă a Universului este organizată ca o structură de

strucuturi a unor alte Forme Materiale compuse înglobate, fiecare cu funcţii specifice. Pentru ca

aceste funcţii să nu devină desuete şi să producă abaterei de la funcţia generală a Formei

Materiale, este nevoie de o circulaţie permanentă şi cât mai rapidă a informaţiilor ce se nasc în

oricare punct al structurii.

Aceste informaţii se organizează ca o sumă de interferenţe şi au rolul de a păstra

compuşii Formei Materiale în funcţii active, permanent informate despre starea generală a

acesteia. Iată de ce, informaţiile în circulaţie nu au voie să fie nici arbitrare şi nici interpretabile.

Fiecare informaţie poartă acel impuls specific necesar pentru menţinerea actualităţii unei funcţii

a compusului din structura Formei Materiale.

Nici o clipă nu putem vorbi despre Forma Materială ca despre o structură unitară, ci,

dimpotrivă, aceasta poartă în ea tensiuni care duc la descopunerea sa deîndată ce funcţia generală

încetează. Ori, această funcţie este dictată de un scop pe care Devenirea l-a imprimat Formei

Materiale.

Atunci când scopul a fost atins, funcţia generală a Formei Materiale începe să piardă din

forţă şi coeziune, informaţiile sale nu mai au impactul necesar, şi, din acel moment, tensiunile de

descopunere devin tot mai agresive.Devenirea este responsabilă pentru extragerea unei unde din Haos, din lipsa-de-

dimensiuni şi transferul ei în particulă, în Cosmos, în spaţiul limitat de dimensiuni. Tot ea este

responsabilă de organizarea în forme superioare şi tot mai sofisticate menite să acţioneze asupra

Realităţii cosmice.

În momentul când forţa imprimată de Devenire slăbeşte, compuşii Formelor Materiale

tind să ajungă din nou în lipsa-de-dimensiuni. Traseul parcurs de forţa Devenirii se împlineşte

prin momente creatoare de funcţii noi, ce nu existau în momentul naşterii sale, şi care porvin din

noile teritorii pe care Dezmărginirea le crează. Aceste funcţii, odată definite şi stabilizate, trec în

Haos formând instrumentele Devenirii. În fapt, cu fiecare funcţie extrasă de către Dezmărginire,

Universul nu mai este acelaşi şi acest lucru produce informaţii ce se pun în circulaţie pentru ca

fiecare element al acestuia să suporte consecinţele. Putem afirma că datorită acestui porces,



Universul este în acelaşi timp lipsit de dimensiuni, dar şi limitat, este materie dar şi undă,

continuu în expansiune către propriul Haos care se cuprinde în Cosmos.

Ciudată exprimare, nu-i aşa?! Şi de neconceput. Am putea spune că este plină de cinism

şi cu totul neadevărată. Toate ar fi bune şi frumoase, şi poate că nu aş fi îndrăznit niciodată să

afirm astfel de lucruri despre dragul de Univers, dacă nu era informaţia, pârdalnica de informaţie,

care există şi nu există, care este şi undă şi materie. Dar mai ales, care există strict legată de un

porces pus în mişcare de o funcţie a Dezechilibrului, acest instrument radical al Dezmărginirii.

Vorbeam mai sus despre faptul că o undă se transformă în particulă purtătoare de impuls

şi „cade” pe un element primordial, un electron, să spunem. Consecinţa este că impulsul schimbă

condiţia electronului – acesta se va deplasa pe o orbită superioară – iar sistemul informaţional al

structurii din care face parte suferă modificări substanţiale. Aşadar, prin tranaslaţie, unda a

impus o informaţie nouă, iar aceasta nu se produce de loc întâmplător, cum s-a putea crede, ci

datorită unui semnal, pe care structura din care face parte electronul respectiv îl emite. Deci tot o

informaţie. Unei informaţii-semnal îi revine o informaţie-răspuns. Datorită „căderii” quantei pe

electronul din sistem au loc modificări ale acestuia, care modificări se propagă în întreaga

strucutră antrenând procese cu efect modificator la toate nivelele. Iată de ce, impactul dintre o

quantă şi o particulă, fie ea atom, electron, nucleu etc., nu se poate produce întâmplător, ci în

urma unui semnal ce vine din sistem. Efectul se propagă în întreaga structură, urmând traseul

slăbiciunilor, adică acele puncte ce sunt vizate a fi modificate de reorganizarea cerută prin

lansarea informaţiei respective. Odată procesul declanşat, sub presiunile sistemului, quanta esteeliberată, nu fără a suferi, la rândul ei modificări ale lungimii sale de undă.

Şi, astfel, orice proces, care începe la acest nivel fundamental, se amplifică prin

interferare, căpătând capacitatea de a organiza masa Formei Materiale până în structurile sale

cele mai complexe. Prin interferenţă se produce un efect de compunere a informaţiei, care devine

tot mai complex organizată şi, deci, capabilă să modifice momente superior organizate. Toată

acestă „mişcare” ce se petrece în structura unei Forme Materiale este neîncetat activă şi pentru

fiecare moment de compunere există un moment de descompunere care informează nivelele

inferioare de noua condiţie a strucutrii. Am pus noţiunea de mişcare în ghilimele, pentru că nu

putem vorbi de mişcare în sensul mecanic, adică o deplasare a unei particule între două puncte

ale unui spaţiu.

Informaţia nu se propagă de fel mecanic, ea poate fi definită ca o undă care produce

modificări de strucutră cu scopul de a ţine Forma Materială mereu pregătită pentru contactul său



cu Realitatea. Aceasta, Realitatea, sub acţiunea Formelor Materiale se modifică constant şi

continuu, ceea ce impune ca Formele Materiale conţinute să se modifice la rândul lor pentru a

putea rămâne Realitate.

Această condiţie a Realităţii face ca fiecare informaţie apărută aiurea în sistem să producă

aproape instantaneu procese de modificare într-un număr de puncte din structură, puncte care

rezonează la vibraţiile schimbării. Aceste modificări vor declanşa alte, şi alte procese de

reorganizare. Practic modificările nu încetează niciodată, aşa cum nici rezonanţa nu încetează să

provoace momente de modificare.

Este ca şi cum, sunetul unui pian ar fi auzit de mai multe perechi de urechi, şi ar stârni în

cei care aud reacţii diferite, dar pornind de la acelaşi sunet.

Un fel de pian cu patru urechi.

Dacă privim lucrurile aşa, atunci Comunicarea este practic sistemul prin care Cosmosul

se controlează pe sine. Apariţia şi dispariţia unei anume Forme Materiale, dar şi evoluţia acesteia

nu mai poate fi pusă pe seama hazardului, ci este rodul unui moment al înfruntării dintre

Formele Materiale şi Realitatea compusă din ele. Doar dacă speciile Formelor Materiale sunt

privite separat şi fără legături profunde între ele, fără convingerea că ele, în fapt, sunt, în fond,

aceeaşi Materie universală – ceea ce este tentaţia întregii concepţii actuale despre Realitate.

Lucru, de altfel, ce este profund fals.

Apariţia omului a fost impusă lent şi logic, ca şi transformarea materiei anorganice în

materie organică, ca şi apariţia primei structuri complexe de materie vie. În fapt, avem de a facecu aceeaşi Materie oriunde am fi în Univers, doar nivelul de organizare în relaţia cu Realitatea

diferă, şi acest lucru este posibil, datorită faptului că orice informaţie apărută undeva în Univers

se propagă în întreaga Materie a acestuia, iar reacţiile la această informaţie se structurează după

specificul fiecărui nivel de organizare.

Un moment de dezechilibru care declanşează o matrice informaţională induce un proces

de reorganizare a întregii strucutri a Materiei, la orice nivel, cu orice conţinut. Acestui moment

de dezechilibru i se datorează actul comunicării. Diferenţa de stări pe care o induce dezechilibrul

dă naştere unei presiuni care provoacă necesitatea unei circulaţii rapide a informaţiilor care sunt

emise pentru stabilizarea acesteia. Faptul acesta este cel mai bine ilustrat în mecanica fluidelor.

Atunci cînd într-un sistem de fluid apare un minus, diferenţa creată determină deplasarea întregii

mase de fluid pentru a echilibra sistemul. Privind din afară, vom observă o masă de fluid care se

deplasează, fără să ştim cu precizie ce a determinat acestă deplasare.



În fapt însă, fiecare particulă a fluidului se deplaseză spre a ocupa locul eliberat de

deplasarea alteia. Se crează, aparent, o mişcare haotică a particulelor de fluid, ceea ce este doar o

falsă impresie, pentru că mişcarea fiecărei particule se face după o logică extrem de precisă,

născută din condiţii precis determinate. Mai mult, această stare a fluidului este permanentă, doar

că există momente când ea devine tumultoasă şi se observă cu uşurinţă din afara sistemului, dar

şi momente când totul se petrece imperceptibil. Alegoria aceasta în care folosim fluidul, ne poate

ajuta să ne imaginăm ce se petrece cu Materia universului.

Şi ne mai poate ajuta la ceva, şi anume să înţelegem că nu înseamnă doar o deplasare

mecanică. O Formă Materială cuprinsă într-un compus şi care se deplasează între două puncte,

face o mişcare mecanică, dar în întreaga masă a unei Forme Materiale se petrec interferenţe ce

declanşează o altfel de mişcare, cu mult mai importantă, cu mult mai esenţială, mişcare ce

hotărăşte decisiv asupra condiţiei respectivei forme.

Aceste condiţii impun şi logica după care se va desfăşura tot şirul de evenimente ce vor

urma până la momentul în care s-ar echilibra sistemul. Doar că, pe măsură ce sistemul se apropie

de momentul echilibrării, suma de impulsuri, ce provin din informaţiile în circulaţie, induc o

nouă stare de dezechilibru. Iar starea de dezechilibru produce o sumă de informaţii menite să

comunice sistemului noua situaţia creată, ele vor modifica substanţial vechea condiţie a

sistemului, prin apariţia unei diferenţe de presiune, şi vor determina fiecare parte să-şi creeze o

altă modalitate de fiinţare. Fie că modificată imperceptibil, fie modificată radical, totul

depinzând de gravitatea dezechilibrului.Acestă condiţie fundamentală a Materiei a fost înţeleasă foarte bine de alchimişti.

Întreaga muncă, periculoasă şi rutinieră pe care o făceau aceştia, era menită să distrugă vechile

legături din substanţele pe care le prelucrau, să le pună într-o stare originară, din care să se nască

o materie nouă.

Energia degajată din distrugerea sistemelor moleculare ale substanţelor era absorbită de

alchimist, care, în felul acesta avea şansa să-şi întreţină sănătatea, să aspire la tinereţea veşnică,

dar, mai ales, să se ferească de otrăvirile frecvente. Alchimistul nu ştia niciodată ce urmează să

obţină, nici nu era interesat de acest lucru. Pentru el important era ca, în materia pe care o

prelucra să se petreacă ceva, să se schimbe o stare, aceasta să-şi schimbe condiţia.

În momentul în care, prin încălziri repetate şi lucru mecanic (frecarea din mojar), ar fi

ajuns să rupă legăturile moleculare, schimbând astfel starea iniţială a substanţei, putea să spere în

naşterea unor combinaţii insolite, ne mai întâlnite, de o valoare fără precedent, dar fireşte



aleatorii. Obţinerea aurului era un fel de parabolă a valorii pe care aceştia o căutau cu însetare.

Pentru neaveniţi, aurul şi piatra filosofală constituiau valoarea supremă a efortului alchimistului,

dar pentru alchimistul inţiat provocarea ce măsura valoarea muncii sale era modelarea

necunoscutului. Un fel de joc de-a Universul născut dintr-un mojar.

Este foarte adevărat că, cele cinci materii prime folosite puteau ajunge în momente

critice, momente foarte periculoase, atât pentru alchimist, cât şi pentru mediu, momente care

puteau fi evitate doar de experienţă şi de înţelepciune.

Faptul că alchimia a rămas o artă misterioasă şi, de multe ori tenebroasă, s-a datorat mai

ales faptului că ceea ce era vizibil, arăta deploarbil şi dezamăgitor. Un mojar cu pulberi - în care

nu se întâmplă nimic altceva decât efortul zadarnic, şi speranţa că vreodată un miracol va împlini

visul - nu îl convinge pe un mirean de magia transformării. Trebuie să ai un anume profil psihic

şi filosofic pentru a accepta această stare a lucrurilor, dar, mai ales îţi trebuie credinţa

nestrămutată în miracol. Credinţă care este fundamentală, nu doar pentru alchimişti, ci pentru

toţi acceia ce au binecuvântat comunitatea Formei Materiale numită om, cu o schimbare de

condiţie, cu înlocuirea unei Lipse, cu ostorirea unei Nevoi.

Nu spune – fii

Comunicarea trebuie să se producă şi ea pe mai multe nivele. Vorbim de nivelele

esenţiale, fundamentale, primare ce vor evolua progresiv către o organizare din ce în ce mai

rafinată şi mai complexă. Cu cât nivelul de organizare al Materiei va fi mai complex, cu atâtsistemul de circulaţie al informaţiei îi va semăna. Informaţia, în sine, va fi de altă formă, va avea

un alt conţinut, în mod firesc, legat indisolubil de starea nivelului; funcţiile sale vor fi altele, iar

impactul asupra Materiei se va produce în forme complexe.

Nivelele primordiale ale Comunicării nu au – aparent – nimic din ceea ce numim noi

îndeobşte: Comunicare.

În primul rând ele nu formează sisteme de semne, ci sunt, în acelaşi timp şi comunicat şi

comunicant. Quanta care cade pe un electron, se comunică pe sine, schimbând prin excitaţie

condiţia acestuia. Îl pune, deci, într-o stare de dezechilibru, care produce o modificare în

strucutra atomului, care la rândul său devine excitat şi modifică structura superioară, molecula,

pe care o pune într-o stare de dezechilibru. Procesul devine din ce în ce mai complex, începe să

producă interferenţe şi structurează informaţii din ce în ce mai sofisticate, cu rezultate diferite,

insolite faţă de ceea ce s-a întâmplat între o quantă şi un electron. De fapt, rezultatele nu mai au



decât o vagă legătură cu translaţia efectuată de quantă asupra electronului, iar aceasta s-a produs

pentru că structura lansase către electron o anume informaţiei care-l pusese în starea de a primi

quanta. Scopul impactului dintre quantă şi electron era, de fapt, acela de a declanşa procesul de

formare a unei/unor funcţii de răspuns, care să faciliteze anume interferenţe menite să adapteze

Întregul unei provocări venite din Realitate.

Momentul de impact dintre Realitate şi Forma Materială dă naştere unei matrici

informaţionale care se propagă în strucutra Formei Materiale prin descompunere, ajungând până

la particula fundamentală. Avem de-a face un un fascicol de unde care se descompun pentru a

deveni accesibile fiecărui nivel din Forma Materială. Procesul de compunere va fi finalizat cu un

proces de adaptare a Formei Materiale la provocarea Realităţii. Acest proces de adaptare nu este

doar unul pasiv, un fel de reacţie de apărare, ci unul deosebit de agresiv, care acţionează pentru a

modifica Realitatea, pentru a obţine un avantaj asupra acesteia. Doar că, diferenţa apărută crează

o nouă Realitate, cu dezechilibrele ei neaşteptate care produc noi stări de Comunicare în

interiorul Formei Materiale.

Desigur, vorbind mereu de Formă Materială, ca o categorie, folosind mereu singularul, ne

este greu să ne imagnăm că în fapt avem de-a face cu o matrice care conţine o multitudine de

momente particularizate. În matricea, denumită genereic Formă Materială, avem de-a face cu o

sumă de individualităţi particularizate, care se deosebesc insesizabil, dar care se deosebesc.

Fiecare individualitate este menită să aducă din structura ei acea reacţie capabilă să acopere un

mărunt fragment al Realităţii. Acţiunea matricei nu se face în front, ci individualizat, fiecareindivid conţinut agreând un anume fragment de Realitate, asupra căruia acţionează şi de care este

excitat.

Şi, din nou mă întorc şi spun: atunci când vorbesc de o matrice în care indivizii sunt

insesizabil diferenţiaţi, mă refer la ceea ce este conţinut într-o specie a Formei Materiale. Pentru

că, diferenţele încep să devină vizibile atunci când ne referim la specii, la genuri, la varietăţi etc.

Şi nici de cum să nu vă imaginaţi că mă gândesc doar la materia organică; mă gândesc la întreaga

varietate de forme pe care Materia înţelege s-o împlinească pentru a forma Realitatea.

Comunicarea se produce în întreaga Realitate, informaţiile se propagă în structura

întregului Univers, pentru a-i întreţine Dezmărginirea şi a-i putea facilita Expansiunea în propriul

său întreg. Din acest motiv putem afirma că Universul este deopotrivă limitat şi nelimitat,

existent şi ne-existent, dimensionat şi lipsit de dimensiuni. Totul în dependenţă cu condiţia

Realităţii sale veşnice şi inexorabile.



Este foarte adevărat că, de la punctul în care a ajuns evoluţia Formelor Materiale, de la

punctul atât de complex care defineşte fiinţa umană, spre exemplu, este foarte greu să recompui

– chiar şi teoretic – nivelele inferioare de organizare ale Materiei. Trebuie să recunosc faptul că,

atât cât cunoaştem noi la ora actuală, omul rămâne forma de organizare cea mai complexă,

superioară, ea rezultând din organizări repetate ale materiei în impactul dur cu Realitatea. Dar nu

este deloc neapărat să fie aşa, pot foarte bine să existe alte forme de organizare ale Materiei

superioare celei a omului, dar pe care noi să nu le putem sesiza, pur şi simplu pentru că ele se

manifestă într-un alt sistem de referinţă.

Că omul este, în sistemul nostru de referinţă, cea mai complexă formă de organizre pare

de netăgăduit, dar ceea ce poate fi pus sub semnul îndoielii este că naşterea omului în Univers s-a

produs printr-un capriciu al Hazardului.

Hazardul nu are nici o legătură cu ceea ce se întâmplă în Univers. El este doar o aparenţă

care se impune datorită imposibilităţii cunoaşterii, limitelor care ne împiedică să urmărim

descompunerea unui traseu până la actului primordial, iniţial. Totul, dar absolut totul se petrece

ca urmare a unui scop precis, şi fiecare Forma Materială „nouă” care se iveşte în Univers este un

derivat superior al celorlalte forme, în drumul lor către modificare optimă a Realităţii. Şi pentru

ca acest proces să poată fi întreţinut, este nevoie ca fiecare funcţie, ce se naşte sub presiunea unei

Nevoi, să se descompună până la trecerea în Haos, de unde să poată fi re-compusă atunci când o

nouă stare a Realităţii o va reclama.

Or, acest lucru nu se poate face decât prin circulaţia unor informaţii capabile să sedescompună, alimentând fiecare nivel al Realităţii. O informaţie, odată definită, este menită să se

menţină capabilă să interfereze ori de câte ori este nevoie. Iar atunci când prezenţa sa nu este

necesară, când Nevoia nu impune activarea sa, informaţia devine formă a Haosului. Adică,

aparent, se transformă în Nimic, un nimic ce aşteaptă ca în Cosmos să se producă acele condiţii

favorabile pentru ca ea să se recompună şi să se materializeze. În aceste condiţii, informaţia

devine componenta materializată a unei forme a Cosmosului şi capătă o funcţie precisă în

destinul acesteia.

Procesul nu este totuşi atât de simplu pe cât încerc să-l descriu, pentru că respectiva

Formă Materială este într-o înfruntare directă şi continuă cu Realitatea, fapt pentru care fiecare

informaţie trebuie să-şi modifice – evoluând, sau involuând – conţinutul. Pentru aceasta ea se

descompune şi se recompune continuu, sau ori de câte ori este nevoie, alimentând preocesele de

adaptare la impactul cu Realitatea, care nu poate fi nici o clipă aceeaşi.



Dacă există o diferenţă între om şi restul Formelor Materiale ale Cosmosului, aceasta ar

putea fi definită prin interesul pe care el îl acordă proceselor de funcţionare ale Realităţii. Pentru

celealte Forme Materiale, procesul acesta nu pare să fie o preocupare, sau cel puţin nu suntem în

stare, la ora actuală, să înţelegem forma în care s-ar manifesta. Aparenţa ne arată că, preocuparea

primordială a celorlalte Forme Materiale ar fi adaptarea cât mai perfecţionată la Existenţă.

Fiecare generaţie nouă de indivizi se constituie în matricii tot mai informate despre procesul de

adaptare la Existenţă. Dovezile unui astfel de proces încep să fie evidenţiate de către biologi,

care probează tot mai mult că speciile inferioare omului cunosc şi ele o evoluţie în relaţia cu

Realitatea, devenind tot mai capabile să-şi armonizeze acţiunile. Ceea ce probează faptul că

există un proces de comunicare şi o memorie a informaţiilor deosebit de importante.

Din nefericire, ele par să fie cu mult mai vulnerabile decât omul – dar nimeni nu poate

afirma acest lucru cu singuranţă -, pentru că informarea se face doar genetic, ceea ce presupune

perioade de timp cu mult mai lungi, timp în care Realitatea poate ajunge la stări ce se pot

transforma în catastrofe pentru aceste categorii de Forme Materiale.

Mai mult decât atât, această capacitate a Formelor Materiale, de a transmite informaţii

importante ce au fost dobândite în prin experienţa nemijlocită, este dublată de o formă de

verificare a condiţiilor din Realitate de care acestea au fost generate. Majoritatea informaţiilor nu

devin active în prima generaţie de moştenitori. Există un mecanism care filtrează informaţiile;

acestea trebuie să devină active în funcţie de condiţiile Realităţii, de persistenţa acestora ca

formă a perisabilităţii. Dacă, cumva, unele condiţii ce au dat naştere unei matrice informaţionales-au stins, aceasta va deveni o formă a Haosului unde va „aştepta” refacerea condiţiilor din care

s-au ivit. Am pus verbul „aştepta” în ghilimele pentru că el nu poate exista la nivelul

informaţiilor ajunse în Haos, deoarece sunt în afara dimensiunilor. În lipsa acestora, a

dimensiunilor, nu pot exista o multitudine de gesturi, altminteri fireşti într-un sistem

dimensionat. A aştepta, a merge, a ajunge, a şti, a fi, sunt noţiuni pe care Haosul nu le conţine. O

informaţie care a ajuns în Haos este şi nu este în acelaşi timp, pentru că existenţa sa depinde doar

de condiţiile ce se nasc undeva în străfundul complicat al mecanismului cosmic. Respectiva

informaţie devine existenţă atunci când funcţia pe care o reprezintă este reclamată de anumite

condiţii ale Realităţii. Altminteri ea va ne-exista în Haos într-o totală lipsă de formă, într-o stare

Inefabilă, cu totul în afara dimensiunilor.

Înfruntarea permanentă dintre Materie şi Realitate şi expansiunea continuă a Universului

în propriul sine sunt pârghiile prin care informaţiile sunt împinse în Haos sau extrase din acesta.



Dacă Universul nu şi-ar expansiona continuu propriul sine, o informaţie odată „consumată” ar fi

abandonată, pentru că nu s-ar mai putea configura condiţiile ce i-au dat naştere. Urmând acest

model, Materia însăşi abandonează şi reactivează mereu informaţii în funcţie de condiţiile

impuse de Realitate.

Iată de ce, mecanismul Comunicării trebuie să se organizeze pe nivele, ce pot să

definească întreaga structură a Materiei universale. Spun „să definească” pentru că fiecare

trecere a unei informaţii printr-un nivel înseamnă, în fapt, o reconfigurare a acestuia, dar şi

modificarea informaţiei, ceea ce sfârşeşte cu o readucere la configuraţia de ultim stadiu al

contactului Materie-Realitate. Materia, fiind însăşi Realitatea, trebuie să se reconfigureze

permanent ţinând cont de evoluţia Dezmărginirii. Astfel, Materia este într-o continuă Devenire şi

fiecare nivel al structurii sale trebuie să fie informat pentru a se adapta Dezechilibrului adus de

Dezmărginire.

Dacă Materia nu ar tinde continuu să expansioneze propriul sine, modul de organizare al

Comunicării ar fi probabil altul. Dar, în condiţiile pe care expansiunea Universului le impune,

fiecare funcţie pe care informaţia o aduce într-un sistem este purtătoare unui impuls care se va

repercuta asupra întregii Materii universale.

Pentru Univers nu poate exista funcţie fără consecinţe în întreaga sa Materie. Că pentru

un sistem oarecare, de aiurea, nu poate exista reprezentare a întregii consecinţe pe care impulsul

unei funcţii o imprimă întregului, nu înseamnă că aceasta, cosecinţa, nu-şi răspândeşte seminţele

asupra întregului. Este doar diferenţa care apare între sistemul dimensionat, limitat, perisabil şiîntregul lipsit de dimensiuni, mereu Dezmărginit, continuu în Devenire.

Oricât aş fi de arogant şi oricât aş dori să pot face afirmaţii decisive, nu cred că este

posibil să pot imagina cum se manifestă impulsul unei informaţii în afara sistemului cunoaşterii

mele. Tot ceea ce pot ar fi să încerc a reface traseul pe care o informaţie o are de la nivelul cel

mai simplu, acela fundamental, primordial, şi până la consecinţa sa imaginabilă, cea care poate

impune reguli creative. Restul aparţine teritoriului fabulaţiei nebune, care-şi permite orice şi care

este importantă tocmai pentru acest fapt. Astfel putem stârni provocări al Realităţii cu care să-i

smotocim fabulos, şi fabulatoriu, regulile prin care încearcă să ne aducă într-un echilibru menit s-

o încremenească. Pentru că Realitatea, nimic nu-şi doreşte mai mult decât să îngheţe într-un

anumit stadiu, care să dăinuiască veci aşa, în care nimic să nu moară, şi, deci, nimic să nu nască,

nimic să nu Devină şi, sub nici o formă, nimic să nu se Dezmărginească.



Doar că, presiunea Materiei, şi modul în care ea se organizează în nivele din ce în ce mai

performante, atinge forme de un inefabil nestăvilit. Iar Inefabilul este mijlocul prin care Haosul

îşi poate activa funcţiile sale care fac materia să fie într-un continuu dezechilibru, deci să fie ea

continuu alta.

Când vorbim de Comunicare, trebuie să ţinem cont mereu de faptul că în orice sistem, fie

el fundamental de simplu, fie el teribil de complex, important este impulsul cu care informaţiile

imprimă modificarea acestuia, act generator de vibraţii ce se propagă în întreaga masă a Materiei.

Credă că unda, sau mai bine zis, undele acestea mereu venind din Haos, născătoare de

modificări ce pun Realitatea în starea de dezechilibru, merită ceva mai muiltă atenţie.

Dar, desigur, asta este o problemă pentru alţi oameni, mai dedicaţi şi mai inteligenţi ca

mine. Pe mine mă interesează speculaţia asupra modului în care Inefabilul îşi imprimă impulsul

asupra masei, cum acesta modifică starea unui sistem, cum sistemul respectiv imprimă o stare

superioară a Inefabilului care se va propaga repetat, superior în alte sisteme şi va modifica alte

stări. Într-un cuvânt, Inefabilul comunică Începutului că undeva, în cel mai proaspăt strat al

Realităţii s-au născut condiţii noi, care au nevoie de începuturi, ca atare, acest dezechilibru ivit

crează acea depresiune ce pune în mişcare Materia.

Pentru că este un tot, Materia nu se mişcă separat, nu se organizează izolat pe segmente,

ci în întregimea ei. Senzaţia de izolare vine de la specific, pentru că fiecare nivel, fiecare modul

de organizare se dezvoltă în interiorul unui anume specific. Acest lucru îl face pe cel care asistă

la fenomen să aibă senzaţia că el nu are legătură cu celelalte, ce se petrec concomitent său caredecurg a posteriori. În fapt tot ceea ce se petrece în Univers este o cauză şi un efect, este o

origine şi o consecinţă, iar modificările ce se petrec sunt în strânsă legătură. Astel, Universul îşi

poate păstra coeziunea şi evoluţia către esenţa propriului Sine.

Totul trebuie să se reorganizeze, pentru ca Dezechilibrul să fie păstrat, pentru ca

Realitatea să nu poată îngheţa. Pentru ca expansiunea Materiei universale în sine să nu înceteze.

Altminteri la ce ar mai folosi Comunicarea şi cum ar face informaţia din om fiinţa care tinde să

se extragă dintr-o condiţie şi să pătrundă într-un nivel superior, pe care nu-l poate înţelege

deocamdată, nu-l poate imagina, aşa cum nu l-a înţeles niciodată cu adevărat, dar către care a

fost mereu împins de tendinţa Expansiuni în sine a Universului.

Hop-hop, hop-hop.



Comunicarea universală are o continuitate dobândită prin Inefabil. Aceasta fiind starea

prin care Materia îşi extrage din Haos, în totalitate, funcţiile. Inefabilul se manifestă în oricare

structură materială, el coexistă pentru a permite pendularea funcţiilor între Haos şi Cosmos. Fără

această pendulare, totul ar încremeni într-un proiect îngheţat, lipsit de capacitatea de a crea. Nu

s-ar mai naşte forme noi, pentru că nu ar mai exista o presiune a Formelor Materiale asupra

Realităţii. Formele Materiale nu ar putea acţiona în lipsa funcţiilor lor esenţiale, ce pot fi oricând

reactivate din Haos.

Ei bine, lucrurile acestea se ptrec, în primul rând sub semnul unei simplităţi covârşitoare,

în al doilea rând datorită sensului pe care un dezechilibru anume îl impune. Tot ce pare misterios,

maiestos şi mistic este, în fapt, starea pe care o impune o Nevoie, care imprimă Materiei

propagarea unor Lipse specifice nivelelor de organizare. Un fel de undă care străbate structurile

compusului, o undă purtătoare de impulsuri menite să aducă Inefabilul în momentul de extragere

a unor anume funcţii. Treibil de simple funcţii, dar, în aceeaşi măsură, teribil de eficiente.

Ar fi bine dacă ne-am întoarce puţin la quanta nostră buclucaşă.

În sine, quanta este fascinantă doar pentru că este singura formă a energiei care se

transformă în masă, în prezenţa unei particule. Quanta, sub formă de undă purtătoare de impuls,

se transformă în particulă, cade pe un electron, care va face un salt pe un strat superior. În felul

acesta legătura atomului cu un alt sistem atomic slăbeşte şi de aici începe un proces care are

consecinţe importante. Dar, după ce a modificat starea eletronului, quanta se eliberează şi îşi

continuă traiectoria, bineînţeles cu o stare modificată la rându-i sub acţiunea eletronului.Toate afirmaţiile sunt voit drastic simplificate pentru a contura o imagine şi a înţelege

mecanismul.

În ceea ce priveşte materia anorganică, acţiunea quantei asupra unei anume structuri va

provoca „smulgerea” unui electron şi eliberarea acestuia. Odată eliberat electronul va „alerga”

spre o nouă strucutră, ce se află deja în dezechilibru, participând astfel la crearea un flux electric

cu sarcina negativă. Structura din care electronul a fost smuls, ajunge în stare de excitare, îşi

modifică comportamentul şi caută să-şi refacă modelul de echilibru relativ, comunicând prin

vibraţiile emise acest lucru. Dar, odată ce acest model de echilibru a fost modificat, el nu va mai

putea fi niciodată refăcut identic. Strucutra materială care a intrat într-un astfel de proces se va

modifica continuu, în căutarea refacerii unei „amintiri”, fapt care necesită activarea a noi şi noi

funcţii, ceea ce presupune punerea în circulaţie a unei mulţimi de informaţii ce se propagă şi

interferează. Unda, născută astfel, se va propaga în întreaga strucutră, şi cu cât ea este mai



complexă, cu atât procesul devine mai amplu şi mai vizibil, doar că un observator va vedea doar

efectele, nu şi procesul în sine. Pentru că, procesul în sine nici nu există.

Cu ştiinţa acestui fapt, sau fără ştiinţă, alchimiştii mizau pe imposibilitatea refacerii

identice a combinaţiilor dintre elementele materiilor pe care le prelucrau. Ei scontau, ca odată

distruse legăturile dintre compuşii materiilor, refacerea acestora să le aducă rezultate cu totul noi

şi neaşteptate.

În acest stadiu, atât electronul cât şi structura din care a fost smuls, îşi modifica frecvenţa

ondulatorie, modificările apărute comunicând noua stare şi nevoile degajate din aceasta.

Procesul se va amplifica şi se va propaga în întreaga masă a structurii materiale, producând

modificări mai grave sau mai puţin grave în funcţie de dimensiunile fluxului de quante. Dar,

odată ce procesul a început, el îşi propagă efectele şi va induce o activitate de modificare a

tuturor frecvenţelor din sistem. Iar acest lucru se va resimţi la nivelul întregii strucutri. Cu alte

cuvinte, strucutra va informa Nevoia sa, provocând Întregul să acţioneze într-un fel sau altul,

modificându-şi starea iniţială.

Dacă vom accepta că Materia Universală este un tot, atunci putem presupune că vibraţiile

pornite de la nivelul impactului quantă-electron se vor propaga în Întreg sub forme depedente de

modul de organizare a fiecărei strucutri ce intră în componenţa acestuia. Formele de propagare şi

de modificare sunt direct dependente de modalitatea de interferare a diverselor informaţii.

Interferenţele pot diminua sau amplifica efectul, în funcţie de simpatiile frecvenţelor, iar

simpatiile frecvenţelor depind de gravitatea dezechilibrului indus.Desigur că o astfel de afirmaţie este greu de acceptat şi mai greu de probat, tocmai

datorită faptului că – aparent - nu există legături vizibile, quantificabile între diferitele forme de

manifestare a vibraţiilor induse şi a consecinţelor acestora.

La acest nivel, nici nu cred că are trebui să ne intereseze acest lucru, pentru mine

important este faptul că într-o anume structură modificările de frecvenţă induc informaţii despre

starea acesteia, ceea ce înseamnă că materia începe să comunice.

Spuneam că în sânul materiei anorganice, acţiunea quantei asupra electronului

informează întreaga strucutră materială despre noua stare. În materia organică, lucrurile sunt cu

mult mai spectaculoase, pentru că smulgerea unui electron poate declanşa procese cu efecte

categorice. Vezi cazul fotonului de ultraviolete de banda C care cauzează în ADN-ul celulei un

fals efect de replicare ce are ca efect moartea acesteia. Dar despre asta vom vorbi ceva mai jos.



Efectul Compton ne demonstrează cu claritate că există atât o influenţă directă reciprocă

între qunate şi strucutra materială, cât şi faptul că informaţiile nou create au destinaţii

determinate. „ La incidenţa unui fascicul de radiaţii X asupra unui difuzor, după trecerea

acestora prin el, se observă radiaţii X difuzate în toate direcţiile. Conform teoriei

electromagnetice, undele electromagnetice de radiaţie X cu frecvenţă ν provoacă oscilaţii

forţate ale electronilor difuzorului, iar aceştia la rândul lor emit radiaţii electromagnetice

secundare de aceeaşi frecvenţă în toate direcţiile.” Că există o influenţare reciprocă între

fascicolul de quante şi electronii unei structuri, este relevat de faptul că: „...măsurând lugimea de

undă a radiaţiei difuzate, aceasta este mai mare decât lungimea de undă incidentă ...”.

Fizica quantică s-a ocupat şi se ocupă cu studierea în sine a fenomenului. Compton a

studiat cu atenţie efectul pe care îl are fotonul asupra electronului dar şi influenţa acestuia din

urmă asupra quantei. Planck defineşte intesintatea radiaţiei prin constanta care-i poartă numele,

şi. toate acestea demonstrează că există o relaţie dinamică şi reciprocă între energia şi masa

materiei.

Apare însă o problemă pe care au sesizat-o atât vechi înţelepţi lamaici cât şi psihologii

moderni: ” Analiza introspectivă a arătat deja că în reacţia alegerii procesele alegerii nu se

produc, de fapt, în mod real. Putem considera definitiv stabilit că reacţia alegerii nu cuprinde în

sine, sub aspect psihologic, procesele alegerii, din care cauză ea poate servi ca exemplu perfect

în demonstraţia că aparenţa exterioară a unui proces poate să nu coincidă de loc cu natura lui

psihologică reală .”Poate că vă mai aduceţi aminte de afirmaţia citată mai sus din credinţele orale ale

vechilor înţelepţi lamaici?: „Toate lucrurile sunt lipsite de ego (atman: eu sau suflet).

Ceea ce înseamnă că dacă îndepărtăm elementele constitutive care formează ceea ce numim om,

cal, copac, munte, stea sau orice altceva, dacă facem abstracţie de calităţile care ni le fac

perceptibile, nu vom întâlni nimic distinct în afară de aceste elemente constitutive ale calităţilor,

nu vom descoperi omul, calul, muntele în sine. Aceste cuvinte denumesc doar un grup de

elemente.

Exemplul clasic oferit de textele budiste e cel al carului format dintr-o îmbinare de roţi - cu

spiţele şi butucul lor -, oişte etc., sau exemplul casei care constă într-o şarpantă facită din

grinzi, bârne, ascoperiş etc. Dar carul în sine, casa în sine, unde sunt?



Şi tot aşa, dacă omului îi dăm la o parte forma fizică, simţurile, activitatea mentală, conştiinţa-

cunoaştere, ce mai rămâne? Unde găsim omul existând prin el însuşi în afara corporalităţii şi a

gândirii?.”

Şi, iată cum, atât din observaţiile fizicienilor, cât şi din cele ale psihologilor, dar şi a

vechilor înţelepţi, putem crede că fiecare Formă Materială nu este alceva decât o stare de

moment a instabilităţii funcţiilor extrase din Haos şi definite de informaţii ce se interferează

continuu în Cosmos.

Materia Cosmosului este şi nu este în acelaşi timp, totul depinzând de circulaţia

informaţiilor puse în joc de relaţia Materie-Realitate. Ceea ce ne dovedeşte că definitorie nu este

existenţa, viaţa, manifestarea, ci non-existenţa, cea care permite orice, oricând, oricum, şi

mijloacele ei de activare a funcţiilor: informaţiile.

Cercetările făcute până la ora actuală în domeniul fizicii qunatice, ne fac să credem că

aici s-ar afla graniţa dintre Cosmos şi Haos, locul de unde începe expansiunea Materiei. Când

vorbesc despre expansiune nu mă gândesc nici o clipă la faptul că ne aflăm într-un tereitoriu al

dimensiunilor microscopice, ce apoi vor deveni din ce în ce mai mari şi vor sfârşi în cealaltă

extremă, acolo unde dimensiulile sunt imperceptibile pentru că sunt prea mari. De loc nu gândesc

aşa, pentru că Universul este lipsit de dimensiuni, iar expansiunea nu înseamnă organizarea

materiei în strcturi din ce în ce mai voluminoase. Mai bine zis, nu înseamnă doar asta,

expansiunea în spaţiu ar trebui privită ca o consecinţă a modului cum Materia se organizează

pentru a facilita circulaţia informaţiilor într-un mod din ce în ce mai orgnaizat şi superior complex.

Pentru Materia universală, nu este importantă forma sub care se organizează, decât în

masura în care aceasta poate activa funcţiile generatoare de noi informaţii. Organizarea în

structuri superioare, dar mereu perfectibile, se datorează îmbunătăţirii continui a nivelului de

informare, motiv pentru care nici una dintre informaţiile nou create nu trebuie să dispară. Ele nu

trebuiesc conservate ca atare, în Forma Materială ce le defineşte, ci trebuiesc aduse dintr-o stare

recesivă prin refacerea procesului ce a dus la apariţia lor. Or, acest lucru nu se poate face decât

atunci când o funcţie pune elementele materiale în situaţia de a crea condiţiile refacerii

respectivei informaţii.

Cu alte cuvinte o informaţie, practic nu există, există doar un model de organizare a

Materiei într-o funcţie ce poate fi definită printr-o anume informaţie. Ceea ce înseamnă că

Haosul cuprinde tot ceea ce nu există, adică tot ceea ce nu are decât viitor.



Modul în care unda acţionează asupra masei seamănă foarte bine cu ceea ce face un

sculptor cu o materie amorfă, nedefinită din care îşi pregăteşte o imagine finală. Diferenţa este

că imaginea Materiei universale nu este niciodată finală. Fiecare Formă Materială, doar pare că

este finală datorită compuşilor săi, în fond însă, în intimitatea ei se produc procese inefabile care

îi schimbă condiţia în fiecare clipă. Nici o Formă Materială nu-şi poate permite să aibă o imagine

finală, stabilă, fixă. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, procesul de expansiune universală s-ar opri,

datorită stopării comunicării.

Universul nu trăieşte decât datorită informaţiilor pe care starea de Dezechilibru le

întreţine. Aceste informaţii trebuie să dea naştere continuu unor funcţii armonizate cu condiţia

prezentă a Materiei. Acest fapt impune ca informaţiile să existe mereu într-o condiţie de non-

existenţă, condiţie din care să poată fi extrase de momentul ce le reclamă. O informaţie nu poate

fi materializată, ci doar funcţia pe care o defineşte are posibilitatea să organizeze Materia după o

soluţie.

Iată de ce, unda trebuie să aibă instrumente care s-o ţină mereu pregătită pentru o stare de

simpatie. Apariţia, în corpul Materiei, a unui moment care să inducă starea de simpatie cu

respectiva undă, o va face pe aceasta să reacţioneze imediat, pentru că acest moment este cel ce

semnalează apariţia unui dezechilibru, în fond o reacţie născută din înfruntarea Materie-Realitate

care a produs un nou element al Dezmărginirii.

Două sunt instrumentele active ale undei: frecvenţa şi lungimea de undă. Aceste

instrumente sunt teribil de importante în procesul Comunicării, ele poartă informaţii desprestarea undei, despre forţa acesteia, despre gradul de simpatie pe care-l poate produce.

Să nu ne imaginăm vreo clipă că unda este definită în afara laboratorului de o singură

frecvenţă şi de o singură lungime de undă. Necesităţile studierii modului de comportare a

corpului negru a făcut ca în laborator să se încerce reducerea fascicolului de unde până la

izolarea unui singur foton. Aceasta a permis să se emită anumite definiţii importante, este

adevărat, doar că în stare naturală avem de-a face cu fascicole de unde, cu benzi de frecvenţă, cu

alte cuvinte cu matricii care permit o particularizare a simpatiilor.

În interiorul unui fascicol de unde, există o multitudine de varietăţi ale frecvenţei şi ale

lungimii de undă, varietăţi ce permit fiecărui foton să răspundă unui semnal particular de

simpatie venit din Materie. Condiţia aceasta de existenţă atât a undei cât şi a masei, impune

specificul unicatului.



Universul este alcătuit numai şi numai dintr-un din unicate, diferenţiate prin particularităţi

dintre cele mai subtile. Modul de interacţionare al acestora permite Dezmărginirea şi lărgeşte

capacităţile de Expansionare a Sinelui.

Să nu ne amăgim, în Univers nimic nu seamănă cu nimeni; nimic nu este egalul nimănui;

nimic nu poate găsi modelul fidel, nimic nu poate fi mărginit. Dar, este la fel de adevărat că

puterea asociativă a unicatelor formează matricii care măresc forţa de impact cu Realitatea,

determinând momente importante în crearea Dezechilibrului. Forţa matriciei constă în faptul că

fiecare unicat acoperă o expresie particulară a Realităţii, determinând schimbări pornind de la

orice varietate a informaţiei. Iată de ce, Materia Universală are nevoie de toate formele sale unice

de existenţă pentru a-şi întreţine Comunicarea.

Pentru Materie, importantă este informaţia şi nu forma de existenţă, aceasta din urmă are

un destin perisabil, limitat de condiţiile impuse de Realitatea întreţinută de un anume sistem

informaţional. Atunci când, sub acţiunea Formelor Materiale, sistemul informaţional se modifică

substanţial, dispariţia unora dintre acestea şi apariţia altora are menirea de a armoniza condiţile

Cosmosului. Se poate afirma că fiecare Formă Materială acţionează în permanenţă pentru propria

sa dispariţie cosmică. Toate modificările ce survin pe parcursului unei existenţe, au menirea de a

impune cele mai substanţiale particularităţi, acelea care acţionează cel mai agresiv asupra

Realităţii. Dar, aceste particularităţi sunt tocmai motorul ce împing Forma Materială spre propria

dispariţie, şi înlocuirea ei cu o alta capabilă să acţioneze cu mai multă eficienţă aspura Realităţii.

Aparent diferenţele dintre Forma Materială dispărută şi cea care o înlocuieşte sunt foarte mici,lucru relativ şi profund dependent de starea din acel moment al Dezmărginirii. Din punctul de

vedere al uneia, sau alteia dintre categoriile de Forme Materiale dispariţia cosmică reprezintă o

catastrofă, dar pentru Univers este procesul ce asigură Dezmărginirea Sinelui.

Fiecare expresie a Materiei - de la cea mai simplă, fundamentală: corpusculul; până la cea

mai complexă, superioară: omul -, are menirea de a întreţine sistemul de circulaţie a informaţiilor

în întregul Univers. Iată de ce, Uiversul nu-şi poate permite sub nici o formă să provoace

dispariţia uneia sau alteia dintre categoriile de Forme Materiale fără să fi efectuat un transfer de

funcţii în noua categorie ce se impune în contactul cu Realitatea.

Din această cauză, nici o Formă Materială nu apare sub impulsul hazardului, şi nici nu

dispare datorită acestei cauze, ci totul se datorează modificărilor lente a funcţiilor ce le susţin.

Modificări ce în final duc la dispariţia vechii funcţii şi la apariţia alteia, superioare ca eficienţă în

comunicare, şi care va influenţa decisiv destinul Formei Materiale. Că este imposibil vreunei



Forme Materiale, datorită perisabilităţii sale, să pătrundă şi să înţeleagă sensul adevărat al

evoluţiei universale, este adevărat.

Iată de ce, cercetând istoria evoluţiei Formelor Materiale de pe pământ, antropologii,

biologii, arheologii etc. au constat în repetate rânduri salturi aparent neobişnuite, salturi

determinante de o schimbare inexplicabilă.

Aceste salturi sunt inexplicabile pentru spectatorul care priveşte evoluţia formei din

exterior, pentru că ele au fost preparate lent, prin modificările impuse de acţiunea Formei

Materiale asupra Realităţii. Şi nu numai acţiunea acelei Forme Materiale, ce a suferit saltul, ci a

întregului ansablu de forme contemporane sieşi. Presiunea pe care au exercitat-o asupra Realităţii

a condus la o mobificare bruscă a acesteia, modificare ce necesită influenţa unor funcţii

modificate radical, sau chiar a unor funcţii noi ce s-au preparat în parcursul evoluţiei.

Modificarea radicală apărută în lumea Formelor Materiale – apariţia sau dispariţia unor

categorii – nu face altceva decât să indice forţa de Dezmărginire a Universului. În felul acesta,

Universul îşi poate permite să-şi împlinească Sinele, relevându-şi funcţii noi, care împing

expansiunea în nivele insolite, şi prepară Materia pentru a extrage funcţii noi din Haos. Astfel se

împlineşte condiţia unei continui relativităţi a Universului.

Zbârnâitul vesel

Vorbeam ceva mai sus despre două calităţi fundamnetale ale materiei: frecvenţa şi

lungimea de undă. Putem afirma fără doar şi poate că întreg Universul este o veselă zbârnâială.Tot ce există în Univers, fie undă, fie corpuscul, fie o Formă Materială complexă există într-o

condiţie ondulatorie. De la frecvenţa particulară a quantei, până la interferenţele deosebit de

complexe ce definesc existenţa unui organism sofisticat, totul se exprimă în interiorul unor

frecvenţe ce le individualizează, le fac unice. Mai mult decît atât, frecvenţa indică starea Formei

Materiale, condiţia ei, capacitatea de a simpatiza, sau nu, cu alte fecvenţe. Putem afirma că, baza

comunicării porneşte de la această condiţie a materiei: frecvenţa. Şi mai este un lucru important:

existenţa matricială. Cred totuşi, că fiind doar o preocupare a matematicienilor şi a unei

categorii de fizicieni, condiţia unei existenţe matriceale a rămas o mare necunoscută pentru noi,

muritorii de rând. De cele mai multe ori se alge calea sepărării unei singure variabile dintr-o

matrice pentru a putea fi studiată. Pentru Univers însă, existenţa matricială este condiţia

fundamentală care face posibilă coerenţa şi unitatea relaţiei Materie-Realitate. „Ultimul tip de

spectru prezintă caracteristic un număr de benzi care atunci când sunt studiate cu o rezoluţie



foarte înaltă sunt găsite a fi constituite dintr-un număr enorm de linii spectrale foarte apropiate.

La prima impresie un spectru molecular de bandă se prezintă ca fiind fără speranţă de explicat

din cauza complexităţii.” Dacă acţiunea Materiei asupra Realităţii s-ar face nu cu entităţi

matriciale, ce presupun un număr oarecare de variabile, ci cu unităţi individuale, starea

Uiversului în sine ar fi alta, iar Comunicarea nu şi-ar mai avea rostul. Aşa, însă, fiecare variabilă

a unei matrici, rămânând în condiţia de unicat, trebuie totuşi să contribuie la efectul matricial

global, iar pentru aceasta este nevoie să semnaleze starea dezechilibrului său, să nască informaţii,

deci. Respectivele informaţii modifică efectul global, îl fac elastic, adaptabil, oportunist, cu

intenţia fermă de a modifica continuu Realitatea.

Iată de ce nu sunt întru totul de acord cu faptul că limitele Cunoaşterii se datorează doar

neputinţei unor mijloace tehnice ale unui anume timp istoric. O mare parte din limitele

Cunoaşterii se datorează pur şi simplu inexistenţei anumitor momente ale Realităţii. Ele nu s-au

născut, la acel timp istoric, deci nu puteau fi cunoscute. Iată de ce, Cunoaşterea reia mereu

momente ale Realităţii, abordându-le din unghiuri diferite, ceea ce ne face pe noi să ne mirăm

teribil de rezultate derivate din Cunoaştere, petrecute cu mult timp în urmă, atunci când se părea

nu ar fi fost condiţii ca ele să se întâmple.

Este adevărat că o parte a Cunoaşterii se dedică studierii principiilor fundamentale ale

structurilor Realităţii, din această condiţie se conturează spiritul unei epoci istorice şi se desprind

modalităţile tehnice de abordare a unui act, dar modificările radicale, descoperirile insolite, ce nu

au fost posibile la o anume epocă, faptul că trebuie să constatăm mereu nemărginireaCunoaşterii, se datorează tocmai modificărilor continui din Realitatea care tinde mereu să

Dezmărginească Materia în sine.

Totul este în acelaşi timp limitat şi nelimitat; limitat în raport cu condiţia impusă de

perisabilitatea Formelor Materiale dintr-o matrice, şi nelimitat în raport cu evoluţia impactului

dintre Materie şi Realitate, care nu cunoaşte dimensiuni.

Afirmaţia lui Platon, ca şi credinţa lui Pitagora, că Unu este în acelaşi timp şi unitate şi

pluralitate se probează în aceste condiţii. Ba, mai mult, ne face să înţelegem cum anume

Universul nu depinde de dimensiuni şi nici de Materie, ci mai degrabă de sensul extragerii de

către Comunicare a funcţiilor din Haos.

Nu trebuie nici o clipă să ne imaginăm ca acest sens al extragerii funcţiilor presupune

premeditare, sau scop. El se defineşte odată cu parcursul său, dependent total de jocul impus de

evoluţia Dezechilibrului ce provoacă Dezmărginirea universală, iar aceasta poate fi cauza



fundamentală pentru care Cunoaşterea relevă mereu momente noi. Procesul Cunoaşterii nu se va

opri atâta timp cât Dezmărginirea va continua să întreţină expansiunea Materiei în propriul Sine.

Cred că afirmaţia: Unu este atât unitate cât şi pluralitate – privită prin prisma Comunicării

– merită un pic de atenţie.

O Formă Materială este indubitabil o strctură complexă, o pluralitate care în confruntarea

sa cu Realitatea se confruntă cu diverse Nevoi. Pentru a se putea adapta diferitelor Lipse generate

de o Nevoie, Forma Materială generează o informaţie care se va propaga în întreaga ei strucutră,

iar pentru aceasta este necesar ca aceasta, informaţia, să se descompună în componente ale sale

asimilabile în formele ce compun nivelele de organizare. Trebuie, deci, să se emită matricii

informaţionale corespunzătoare Formelor Materiale ce o alcătuiesc. Aceste matricii, la rândul lor,

odată ce vor excita un anume nivel, se vor descompune la rândul lor, propagându-se către

straturile fundamentale. Conform acestui mecanism, o informaţie se propagă în întreaga strctură

a Formei Materiale, în matricii corespunzărtoare nivelului de organizare.

Din înfruntarea Forma Materială-Realitate s-a născut o Nevoie, adică un moment de

dezechilibru, mai grav, sau mai puţin grav. Acest moment al dezechilibrului este o stare

inefabilă, subtilă, energetică, o undă care pune în mişcare un proces deosebit de complex ce se

propagă spre straturile fundamentale ale formei şi va trece în Haos. Propagarea acestei unde

spre straturile fundamentale ale formei, aduce după ea o excitare a fiecărei matricii ce intră în

alcătuirea Formei Materiale, fapt ce pune fiecare unitate a matricei în stare de dezechilibru şi, în

felul acesta, impune extragerea din Haos a unei unde compatibile vibraţiilor sale. Momentul dedezechilibru generat de Nevoie, la nivelul Formei Materiale şi descompus până la nivel

fundamental, impune extragerea din Haos a unor funcţii care să se supună unui proces de

Compunere prin interferenţe, până când se va naşte un răspuns la nivelul Formei Materiale. În

felul acesta, Forma Materială poate face faţă în conflictul său permanent cu Realitatea.

Pentru că momentul de dezechilibru, născut din confruntarea Formă Materială-Realitate,

are o dinamică extrem de complexă şi de subtilă este nevoie ca Materia să poată găsi căile spre

soluţionarea celor mai inefabile expresii ale acestuia, iată de ce este necesară o existenţă şi o

exprimare matricială.

Aceasta este modalitatea de răspuns a Materiei la provocările continui ale Realităţii. Iar

pentru că, în fapt, Realitatea reprezintă starea de moment a Materiei este nevoie ca aceasta să afle

continuu despre sine în ce condiţie a ajuns. Pentru aceasta, ea trebuie să genereze informaţii,



adică să fie capabilă să compună şi să descompună vibraţii, ceea ce permite existenţa unui proces

continuu de adaptare a Materiei la ea însăşi.

Dacă Materia Universului nu ar exista într-o condiţie ondulatorie, ar fi lipsită de

frecvenţă, şi deci, de capacitatea de a comunica modificările ce intervin în fiecare moment al

existenţei sale. Fără această formă de existenţă oscilatorie, legăturile dintre Cosmos şi Haos nu ar

mai fi posibile, iar trecerile permanent subtile dintr-o stare în alta nu s-ar mai putea face.

Haosul şi Cosmosul ar fi două entităţi separate, fără legături între ele; Materia ar exista

într-o formă unică, îngheţată, neevolutivă, pe când funcţiile nu s-ar mai putea transforma în

informaţii care să permită evoluţia. Abia atunci ar fi o pace universală, împănată de fericire

eternă, de armonie şi un perfect echilibru universal, cele două expresii ale Universului: Haosul şi

Cosmosul ar exista într-un perfect echilibru neevolutiv, două entităţi limitate, ceea ce ar

presupune că totul ar fi lipsit de viaţă, de Devenire, de Dezmărginire.

În fond, cînd ne referim la informaţie trebuie să ne gândim la seria de procese fizice ce-o

definesc. Pentru că la nivel fundamental, informaţia este un proces fizic determinat de un

moment de dezechilibru în existenţa unei Forme Materiale, fie ea particulă sau strctură

complexă. Existenţa noastră datorează toate momentele, pe care ni le putem defini şi pe care le

putem traversa evolutiv, frecvenţei şi interferenţei.

Datorită acestor două stări ale Materiei sunt posibile toate procesele de compunere şi

descompunere care definesc inefabilul Dezmărginirii şi al Dezechilibrului, dar care se transformă

în acte ce pot fi apreciate prin simţuri. „ Acestea fiind spuse, am considerat corpul viu ca pe un fel de centru de unde se reflectă asupra obiectelor înconjurătoare acţiunea exercitată de obiecte

asupra sa: în această reflexie constă percepţia exterioară. Dar centrul presupus nu este un

punct matematic; este un corp expus, la fel ca toate corpurile din natură, acţiunii agenţilor

exteriori care ameninţă să-l dezintegreze. Tocmai am văzut că el rezistă la influenţa unor

asemenea cauze. Nu se limitează la a reflecta acţiunea venită din afară; luptă şi astfel absoarbe

ceva din această acţiune. Aici ar fi sursa afectelor. Am putea spune printr-o metaforă că, dacă

percepţia măsoară puterea de reflxie a corpului, afectul măsoară puterea de absorbţie.”

Relaţia, pe care Henri Bergson o descrie în citatul de mai sus, ar fi greu de imaginat în

absenţa frecvenţei şi a interferenţei.

Desigur, dacă ne imagnăm Materia Universală ca pe o entitate lipsită de capacitatea de a

emite şi transmite informaţii, atunci am putea presupune că o acţiune iniţiată într-un anume

punct este rodul unui ansamblu de factori izolaţi care sunt puşi în mişcare de forţe aleatorii, de



pârghii ale hazardului, şi atunci importanţa frecvenţei şi a interferenţei poate fi considerată

minoră.

Dar dacă, acceptăm că un act al Realităţii, născut prin acţiunea Dezechilibrului undeva

într-un punct al Universului, îşi propagă informaţiile sub forma unei unde care va excita întreaga

Materie Universală, atunci frecvenţa şi interferenţa devin factori deosebit de importanţi ai relaţiei

Materie-Realitate, factori care exclud întâmplarea, hazardul.

Într-un asemenea caz, totul este rezultatul lanţului cauză-efect şi fiecare element ce intră

în componenţa Materiei Universale se găseşte într-o legătură directă şi indisolubilă cu celelalte.

El participă atât la crearea unei cauze, cât şi la apariţia efectului, doar că reacţiile sale sunt

specifice nivelului care îl înglobează.

Vîgotski este cel care surprinde foarte exact mecanismul de funcţionare al acestui sistem

de păstrare a unităţii materiei, dar, în acelaşi timp şi de individualizare a acesteia în forme

materiale: „ După cum se ştie, şi în natura organică structura se dovedeşte a fi extrem de strâns

legată de funcţie. Ele sunt unitare şi se explică reciproc. Fenomenele morfologice şi fiziologice,

forma şi funcţia se condiţionează reciproc. Într-o formă cât se poate de generală am putea

indica direcţia în care se produce modificarea structurii, spunând că structura se modifică în

sensul unei mari diferenţieri a părţilor. Strucutra superioară se deosebeşte de cea inferioară, în

primul rând, prin aceea că este un întreg diferenţiat în care părţile disparate îndeplinesc

anumite funcţii şi în care unificarea acestor părţi într-un proces unitar se realizează pe baza

legăturilor funcţionale duble şi a intercorelaţiei existente între funcţii. Werner citează cuvintelelui Goethe care spunea că deosebirea dintre organismele inferioare şi superioare constă în

diferenţierea mai mare a celor superioare. Cu cât orgnismul este mai perfect, cu atât părţile

sunt mai puţin asemănătoare. Uneori, întregul şi părţile se aseamănă mai mult sau mai puţin

între ele, alteori întregul se deosebeşte esenţialmente de părţi. Cu cît părţile sunt mai

asemănătoare cu atât ele se subordonează mai puţin unele altora. Subordonarea părţilor

presupune o corelaţie mai complexă între părţile organismului.”

În structura Materiei universale, nimic nu se află pe acelaşi plan şi nimic nu se găseşte

într-o stare identică, totul se supune regulei funcţionării matriciale, care propune un număr de

variabile cu caractere unice, capabile să dezvolte - prin acţiunea comună - eliminarea unor serii

de dezechilibre şi înlocuirea lor cu altele.

Paradoxal, această stare a Materiei universale cultivă atât promovarea informaţiei, fie prin

descompunere, fie prin compunere, contribuind la menţinerea Universului într-o permanentă



excitaţie, cât şi la individualizarea radicală a fiecarei forme ce intră în componenţa sa.

Participarea fiecărei Forme Materiale variabile la procesul de prelucrare a informaţiei contribuie

atât la conturarea propriei individualităţi, detaşând-o de celelalte variabile, cât şi la lărgirea bazei

informaţiei prelucrate, prin propria contribuţie.

În felul acesta este întreţinută relativitatea Universului, ceea ce va menţine existenţa unui

moment important de dezechilibru care să necesite reacţii specifice. Ori, un moment de

dezechilibru necesită existenţa unor forme de nivelul quantelor, care sunt permanent instabile şi

care pot reacţiona la cel mai inefabil excitant. Alcătuirile complexe sunt rezultatul activităţii de

comunicare dintre particule şi quante, direcţia de dezvoltare a fiecărei variabile a unei categorii

de Forme Materiale este hotărâtă de sensul de comunicare de la nivelul inefabil al quantelor. „Se

pare că o genă de mărime medie este constituită din circa 900-1 500 perechi de nucleotide.

Dacă o succesiune de trei nucleotide codifică un singur aminoacid, înseamnă că o genă formată

din 900 perechi de nucleotide este alcătuită din 300 unităţi de cuvinte cod .” Toate aceste cifre

precizează cu claritate faptul că la nivelul acesta, apropiat de Inefabil, există o activitate extrem

de bogată şi de plină de sens. Dar nu cumva să ne imaginăm că strucutra unei nucleotide

reprezintă o limită inferioară, ea face parte deja din categoria strucutrilor organizate, strucutră

care a rezultat în urma unor eforturi informaţonale.

A fost un drum lung şi a necesitat serii întregi de procese, pentru a se ajunge aici, ceea ce

presupune că bogăţia şi viteza proceselor devine cu atât mai importantă cu cât ne aproppiem de

stare Inefabilîă a existenţei Materiei. Nucleotida este deja o strcutră inteligentă, cu un statut definit, capabil să contribuie la

definirea unei informaţii pentru nivelul superior de organizare al Materiei.

Este foarte greu de crezut în acest moment că mai poate interveni hazardul, fortuitul,

întâmplarea într-un astfel de sistem. Dimpotrivă, se poate afirma, că Materia se plămădeşte

continuu în sensul eliminării accidentelor. Ceea ce pentru noi pare un accident, este doar

rezultatul încercărilor de a defini noi variabile, care să conducă la o abordare mult mai rafinată a

impactului cu Realitatea. Iată de ce, Materia Universală caută căile cele mai sigure pentru a-şi

comunica în întregul ei fiecare informaţie apărută din modificarea Realităţii.

Poziţia faţă de Realitate este aceeaşi, fie ea a unei anume Forme Materiale, fie a

Universului, doar dimensiunile impactului sunt radiacal deosebite. De fapt, nu putem vorbi decât

despre unul şi singurul impact între Univers şi Realitate, pentru că el se produce la nivelul

Materiei. Oriunde se întâmplă, ecoul este comunicat întregii substanţe universale, iar acest fapt



contribuie decisiv la păstrarea coeziunii pluralităţii în esenţa lui Unu. Mai mult, lipsa de

dimensiuni a Universului este hotărâtă de limitele dimensiunilor fiecărei matrice a vreunei Forme

Materiale. Lipsa de sens este dată de forţa cu care fiecare variabilă matricială încearcă să-şi

promoveze individualitatea, unicitatea. Pentru cei care iubesc afirmaţiile fundamentaliste putem

afirma că Universul pur şi simplu nu există, pentru că el nu are o conştiinţă de sine, nu are un

scop şi nici un spirit al evoluţiei.

Pur şi simplu, Universul poate fi categorisit ca o stare fundamentală a Comunicării ce se

caracterizează ca esenţă a sa. Mai simplu spus: Universul este cu totul altceva decât substanţa-i.

Toate acestea te duc cu gândul la neasemuita frumuseţe a alcătuirii universale. Această

pendulare între Existenţă, Non-Existenţă, între Scop şi Lipsa-de-Scop, între Inefabil şi Material,

între Materie şi Realitate, te poate face să exclami asemeni lui Baudelaire:

„Nu ştiu nici eu ce m-a vrăjit

În frumuseţei ei deplină:

Înflăcăratul Răsărit,

Sau Noaptea care mă alină?”

Şi mai trebuie să înlăturăm o pre-judecată, anume aceea a împărţirii materiei în „moartă”

şi „vie”, în anorganică şi organică. Desigur dacă facem acest lucru pentru statisticile de laborator,

pentru clasificările care să înlesnească organizarea unor sisteme ale cunoaşterii, atunci ar fi

acceptabil.

Din nefericire, aceste categorisiri au instalat o falsă imagine şi au încurajat judecăţiletrunchiate şi ne-drepte. Dacă stau şi mă gândesc niţel pot spune că: Materia este o entitate

unică, aflată într-o stare de permanentă evoluţie, rezultată din acţiunile pe care le produce

asupra Sinelui său.

Fiecare formă ce ia naştere din Materie, exprimă modalitatea acesteia de a modela starea

de dezechilibru care s-a născut din impactul pe care ea îl are cu ea însăşi, şi care defineşte

Realitatea. Materia acţionează continuu asupra propriei stări, modificându-i condiţiile şi

realizând evoluţia. Iar pentru a-şi păstra unicitatea este necesar să informeze Întregul despre orice

schimbare ce are loc oriunde în cuprinsul ei.

Aşadar, fie „moartă” sau „vie”, fie anorganică sau organică, Materia este unică,

indisolubilă, unitară şi se deosebeşte radiacal de formele ei individuale, pentru că la nivel

universal ea este rezultatul informaţiilor particulare care circulă şi interferează prin



întreaga structură, ceea ce impune ca formele individuale care o alcătuiesc să se deosebească

substanţial între ele, dar şi de Întreg.

Şi dintr-o dată se iveşte o situaţie nebunească, iar dacă eşti slab de înger ţi se cam taie

respiraţia: în condiţia în care Materia este unică, o Formă Materială poate deveni oricând altă

Formă Materială cu condiţia să-şi modifice sistemul generator de informaţii. Întrebarea este:

poate face asta conştient şi individual, sau este doar rezultatul către care o împing încetul cu

încetul condiţiile evoluţiei? Dar asta ar putea presupune o anume ciclicitate, care împinge mereu

Materia în Propriul Sine, care generează o expansiune în propria fiinţă, mereu spre o Devenire ce

presupune ca Unicul să se transforme mereu într-o altă calitate. Materia devine şi nu devine ea

însăşi, rămâne şi nu rămâne Materie, iar Universul se îndreaptă, odată cu Materia sa, spre o

pierdere a Fiinţei şi spre o Devenire într-o altă Fiinţă, necunoscută, neformulată, dar rezultată

din acţiunea continuă şi controlată a Materiei asupra ei însăşi.

Te copleşeşte gândul,dar... asta e Realitatea.

Zumba, zum

„ La o anumită eneregie deasupra energiei stării fundamentale atomul va fi ionizat.

Această energie este cea mai mică energie la care un electron şi un atom odată ionizat pot exista

complet separaţi unul de celălalt. La acestă energie şi deasupra, «atomul» nu mai există ca un

atom dar noi putem încă considera sistemul constând din atomul odată ionizat şi electron.

Evident, acest sistem poate avea deasupra energiei de ionizare orice energie dorim. Mulţimeaenergiilor posibile sle sistemului constă dintr-un şir de nivele discrete de energie sub energia de

ionizare şi dintr-un continuum desupra acestei energii.”

Atât nivelele de energie discretă de sub nivelul de ionizare, cât şi cele care formează

energia continuă de deasupra, sunt teritorii de manifestare ale unor frecvenţe capabile să exprime

şirul de nivele de energii. Cele care sunt sub nivelul de ionizare sunt responsabile de starea

sistemului, se exprimă sub o anumită formă, şi comunică situaţia în care se găseşte sistemul.

Este, dacă vreţi, nivelul fundamental al informaţiei, extrem de sensibil la prezenţa oricăror alte

frecvenţe cu care ar putea simpatiza şi interfera.

Acest nivel fundamental al informaţiei constituie baza comunicării universale, el indică

starea în care se găseşte particula, şi care sunt tendinţele ei. Tot datorită ferecvenţei, putem afla

informaţii, despre o structură elementară, cum ar fi molecula, iar mai apoi despre structuri tot

mai complexe.



Acest sistem informaţional bazat pe percepţia frecvenţei este folosit de organismele

inferioare, dar, într-o măsură din ce în ce mai redusă şi mai nuanţată, şi de organismele evoluate,

la toate nivelele de organizare. Omul, la rândul său îşi bazează o anume proporţie din

informaţiile pe care le consumă, sau le generează, pe anumite frecvenţe, cu toate că a pierdut în

lungul evoluţiei, capacităţi importante de a conştientiza prezenţa acesteia.

La acest nivel comunicarea se produce în termeni radicali, simpli şi lipsiţi de nuanţe. Ea

are menirea de a stabili o relaţie între părţile ce intră în componenţa unui sistem, relaţie ce se

bazează pe simpatie sau antipatie. Energiile pot interfera, sau se pot respinge, fapt din care

rezultă că frecvenţa poate fi prietenoasă, pentru o anume strucutră, sau poate fi primejdioasă.

Organismele, cu cît sunt pe un nivel inferior ca organizare, posedă un sistem cu care se

pot proteja de frecvenţele primejdioase, dar, în acelaşi timp, sunt capabile să creeze relaţii cu

frecvenţele prietenoase.

Este cunoscut faptul că fotonul ultraviolet de bandă C (253,7 nm) este extrem de

periculos pentru organismele vii, datorită acţiunii pe care o are asupra atomului de hidrogen din

componenţa ADN-ului. Prezenţa acestui foton, semnalată fiind de fecvenţa sa, este percepută de

organismele vii, ceea ce denotă faptul că acestea „sunt informate” prin vibraţiile pe care condiţia

oscilatorie a acestuia le emite.

Fotonul trece de la starea quantă la cea de particulă, în prezenţa electronului atomului de

hidrogen, acesta „cade” pe un nivel mai apropiat de nucleu şi rupe legătura pe care atomul de

hidrogen o asigură între cele două enzime ale lanţului ADN. Ruperea acestei legături induce oreplicare artificială a ADN-ului ceea ce are ca rezultat distrugerea celulei.

Organismele inferioare, care nu au posibilitatea să-l evite, suportă consecinţele.

Organismele evoluate, în schimb, cele care au posibilitatea de a evita o zonă iradiată cu

ultraviolete de bandă C, o vor face fără ezitare. Acest fapt poate produce două afirmaţii:

fiecare etapă a evoluţiei este produsă de relaţia memoriei etapelor trecute cu o Realitate nouă;

evoluţia nu ar fi posibilă fără existenţa unui transfer de informaţii în ambe sensuri, atât de la

memorie la actul ultim al acţiunii, cât şi de la actul ultim al acţiunii la memorie.

Privită din afară, de la nivelul la care a ajuns organizarea strucutrii materiale ce poartă numele

om, relaţia dintre o quantă şi un electron al atomului de hidrogen pare dictată de hazard. În fapt,

însă, acestă relaţie este rezultatul unui scop produs de o anume Nevoie. Este adevărat că

definirea acestei Nevoi este dificil de făcut, atâta vreme cât este o asemenea distanţă între

organul cu care noi percepem efectul Nevoii şi împlinirea acestuia. Când spun că este o



„asemenea distanţă” nu mă refer la dimensiunile spaţiale ci la cele ce definesc modul de

organizare al materiei, pentru că acest fapt este deosebit de important în evoluţie.

Un nivel de organizare al materiei odată depăşit, presupune înglobarea sa într-o structură

mai complexă, superior organizată. Cu cât strucutra este mai complexă, cu atât nivelele inferior

organizate devin fundamentale, sunt cuprinse şi sunt „uitate” de către întreg. Organismul, în

întregul său, este cu totul deosebit de părţile sale componente, care funcţionează după cu totul

alte principii şi au cu totul alte scopuri decât întregul.

Un om nu va conştientiza niciodată starea celulelor cel formează, de multe ori nici măcar

pe cea a organelor. Atâta vreme cât, ficatul să spunem, funcţionează normal, eu nu am conştiinţa

prezenţei acestuia. Iar scopul meu, ca şi evoluţia, este diferită de a acestuia, motiv pentru care

este posibil să fac o mulţime de lucruri care intră în conflict cu starea ficatului meu.

Faptele mele vor produce o stare de dezechilibru – dincolo de limita normală - căruia

ficatul trebuie să-i facă faţă; el trebuie să acţioneze pentru a reface echilibrul unei Realităţi pe

care eu o schimb. De la nivelul ficatului meu, dezechilibrul produs de mine este o catastrofă

provocată de hazard, în fapt însă ea a fost rezultatul unei Nevoi a întregului, pe care eu am dorit

s-o sting.

Acest mecanism se propagă în jos, pe scara organizării materiei, până la nivelul

fundamnetal ce desparte Cosmosul de Haos, Haos din care sunt extrase funcţiile care trebuie să

refacă acel echilibru de la nivelul ficatului. Atâta vreme cât ficatul meu găseşte resursele pentru a

putea produce circuitul informaţional către Haos şi dinspre Haos, totul vă fi în regulă pentrumine. Dar, în momentul în care nu mai pot fi extrase din Haos funcţiile care să menţină starea de

normalitate a structurii ficatului meu, acesta îşi modifică structura, pierzând din capacităţile de a

performa, iar organismul meu, în întregul său, va resimţi acest lucru, pentru că celelalte organe,

la rândul lor vor fi aruncate într-o stare de confuzie.

După cum vedeţi, lucrurile nu se hotărăsc la nivelul superior organizat al unei structuri

matriale, ci la nivelul contactului dintre Haos şi Cosmos, acolo unde sălăşluieşte lumea funcţiilor

ce pun în mişcare relaţia Materie-Realitate. Evoluţia începe cu relaţia quntă-particulă, relaţie ce

declanşează procesul care înglobează suma de interferenţe ce vor avea ca rezultat final o funcţie,

iar acestă funcţie va organiza Materia într-o anumită strucutră activă. Şi toate acestea devin

posibile datorită faptului că existăm într-un Univers ondulatoriu, unde frecvenţa are stări de

simpatie şi antipatie.



La nivel fundamental, frecvenţa este indiferentă faţă de scop, definitoriu pentru ea este

capacitatea de a simpatiza cu o altă frecvenţă şi a da naştere unei combinaţii anume, sau a

distruge o anume alcătuire materială. Prezenţa unui neutrin într-un nucleu al unui atom are ca

rezultat explozia acestuia datorită prezenţei în plus a unei particule de masă infimă într-o relaţie

stabilă de frecvenţe.

Dacă ar fi să simplificăm foarte mult lucrurile am putea reduce totul la următoarea

schemă: eu produc o stare de dezechilibru pentru ficat, acesta este informat de acest fapt şi

produce la rândul său o stare de dezechilibru pentru componentele sale, acestea se informează şi

produc, la rândul lor stări de dezechilibru pentru compuşi, totul se descompune până la nivelul

Inefabil de contact dintre Cosmos şi Haos, din care sunt extrase funcţiile necesare ca răspuns, iar

procesul se reface în sens invers şi fiecare nivel compune o recţie de răspuns.

Tot ceea ceea ce se va întâmpla în interiorul unui astfel de proces, poate acuza hazardul,

dar la nivelul ultim un scop a declanşat întregul circuit. Şi, iată că, acest fapt ne aruncă într-un

paradox : Universul este lipsit de scop, dar Materia sa acţionează în virtutea unuia, născut din

acţiunea ei asupra Sinelui.

Putem să spunem că, frecvenţele, ce definesc fiecare element fundamental al Materiei,

sunt primele semne ce contribuie la înfăptuirea Comunicării. Fiecare element fundamental este

definit de o frecvenţă unică, asemeni unei amprente. Chiar dacă un aparat de măsură ne va arăta

că un număr x de electroni, să spunem, au aceeaşi frecvenţă, fiecare dintre aceştia există ca

variabilă a unei matrici şi ca atare se manifestă într-o frecvenţă personală, diferită de a tuturor celorlalţi electroni de acelaşi gen.

Dacă vreţi, fiecare electron este o nuanţă a unei benzi de frecvenţă, pe care un aparat o

detectează global. Datorită acestui fapt, fiecare electron va simpatiza diferenţiat faţă de alte

frecvenţe. Starea aceasta a Materiei oferă posibilitatea variabilităţii compuşilor, dar şi

posibilitatea de a evolua în ea însăşi, lărgindu-şi în permanenţă capacitatea de a adapta formele

sale la imperativele Realităţii.

Vibraţiile produse de starea oscilatorie a Materiei, constituie pentru nivelele inferioare ale

acesteia o muzică ce are un sens extrem de exact, ele comunică intenţii şi sunt percepute ca atare.

Din fericire, sau din nefericire – cine poate oare hotărî? – în lumea fundamnetală a Materiei nu

există opţiuni.



Elementele fundamentale trebuie să se supună combinaţiilor dictate de scopurile definite

din dezechilibrele apărute în nivelele superioare, iar comunicarea se face în sensul impunerii

unui nou statut şi nu a opţionării pentru un nou statut.

Oscilaţiile unei quante sau a unei particuile devin armonice, frecvenţele lor intră într-o

stare de simpatie, iar cele două elemente intră într-un proces de modificare a stării iniţiale. Fie că

e reversibil, sau ireversibil, procesul respectiv declanşează un lanţ de modificări ce se propagă în

întreaga strcutură a Materiei, până la nivelul de unde s-a produs dezechilibrul.

Acest fapt este extrem de important pentru evoluţie, pentru că datorită lui pot fi

configurate funcţiile ce au ca rezultat combinaţiile ce stau la baza structurilor superior

organizate. Putem afirma că o strucutră ce defineşte o anume Formă Materială este alta în fiecare

clipă, în ea producându-se mereu modificări substanţiale, care pornesc de la nivelul fundamental

şi se propagă până la cel mai proaspăt strat al Întregului. Aceasta fiind modalitatea prin care

Forma Materială rămâne conectată continuu la evoluţia Realităţii, dar şi aceea de a da naştere

unor informaţii ce sunt folositoare în evoluţia Nivelului în ansamblul său.

Fiecare nivel de Forme Materiale reprezintă, la un moment dat, graniţa ultimă şi cea mai

revoluţionară dintre Materie şi Realitate, creat fiind cu scopul de a permite apariţia unui nivel

superior, prin modificări subtile în propria strucutră, modificări care duc la extragerea din Haos a

unor noi funcţii. Odată depăşit, nivelul de Forme Materiale va exista cu misiunea de a menţine

circulaţia informaţiilor fundamentale şi de a lărgi plaja de soluţii în cazul unor situaţii limită.

Fiecare nivel de Forme Materiale, are capacitatea de a reactiva anume informaţii recesive, de a putea transforma anume avataruri în funcţii active. Dacă înfruntarea Materie-Realitate impune o

anume soluţie şi instaurează o anume formă de Dezechilibru, acesta va găsi în interiorul Materiei

acea informaţie recesivă capabilă să dezvolte funcţiile care să conducă la soluţiile de stingere a

acelui dezechilibru. În aceste condiţii, vor apărea forme ce nu au putut fi dezvoltate într-un

anume stadiu de evoluţie.

Faptul că Universul îşi Expansionează propriul Sine, că împinge Devenirea către nivelele

cele mai subtile ale propriei Materii, impune acesteia capacitatea de a putea dezvolta o direcţie

de Expansiune din orice punct şi din orice moment al său. Pentru aceasta, Materia nu trebuie să

piardă nici o funcţie, nici o structură, odată create, ci doar să le transforme continuu în forme mai

apropiate de Realitate.

Poate fi acesta motivul pentru care frecvenţa este forma fundamentală de comunicare a

Materiei, ea îşi dezvoltă funcţiile până la nivelele ultime, superior organizate. Putem spune chiar:



din ea se dezvoltă toate celelalte mijloace de comunicare ce au ca rezultat superior naşterea

semnului.

Dar, să nu ne imaginăm că sistemul de comunicare indus de către frecvenţă este direct şi

simplu, că informaţia se propagă din nivel în nivel, organizând pur şi simplu funcţiile structurii.

Dimpotrivă, drumul informaţiei este sinuos şi extrem de complex, ea este nevoită să revină de

multe ori în nivele inferioare pentru a activa funcţii recesive care devin necesare în procesul de

reorganizare a Materiei, ca apoi să-şi continue traseul impus de un anume moment de

dezechilibru, până la ultima consecinţă.

Propagarea – fie ea prin compunere, fie prin descompunere – este un proces ce nu

încetează niciodată în Univers. Ea menţine atât Haosul cât şi Cosmosul în stare activă şi

coerentă, fîcând posibilă adaptarea Materiei la momentele de Dezechilibru pe care le traversează

datorită acţiunii ce o exercită asupra ei însăşi.

În cazul acesta, Interferenţa poate fi considerată cel de al doilea element fundamental şi

extrem de important al Comunicării. Datorită Intreferenţei, frecvenţele se pot compune şi

descompune, alimentând continuu strucutra materială cu informaţii despre momentele

Dezechilibrului. Nu putem spune: momente grave, sau mai puţin grave, pentru că ele, momentele

nu pot fi clasate după o ordine a gravităţii. De regulă, momentele Dezechilibrului trebuie să fie

lipsite de gravitate, pentru a păstra Materei posibilitatea de a-şi orgniaza reacţia.

Atunci când un moment al Dezechilibrului este grav, atrage după o sine o catastrofă în

sânul unor categorii de Forme Materiale, pentru că acestea nu sunt pregătite să se informeze pânăla ultima consecinţă şi, drept urmare, nu pot da naştere unor funcţii care să organizeze mijloace

de adaptare. Dar, respectiva catastrofă nu este indusă categoriei de Forme Materiale din exterior,

ci se datorează, în cea mai mare măsură, atitudinii pe care compuşii categoriei au avut-o faţă de o

Realitate.

După cum am afirmat mai sus, fiecare Formă Materială, sau categorie de Forme

Materiale, acţionează oportunist asupra unui moment de Realitate, încercând prin acţiuni

permanente să producă o stare de armonie cât mai completă, între condiţia lor şi condiţia

momentului. Doar că, fiecare astfel de acţiune are o influenţă decisivă asupra fiecărui compus al

momentului de Realitate, şi sfârşeşte prin a determina o transformare radicală a condiţiilor

acestuia. O astfel de transformare a momentului de Realitate nu înseamnă altceva decât

împlinirea prosesului de Dezmărginire, prin adăugire unor noi calităţi, până la momentul

respectiv necunoscute.



Dezechilibru instalat va fi profund, uneori atât de profund încât categoria de Forme

Materiale este pusă în imposibilitatea de a mai putea realiza o armonizare oprtunistă, şi va fi

copleşită de noile condiţii.

Fiecare moment de dezechilibru este urmarea firească a acţiunii Materiei asupra ei însăşi,

iar aceasta va hotărî în bună măsură – la nivelul Universului – care este nivelul de

Dezmărginire.

Este foarte posibil ca momentele de Dezmărginire să nu se suprapună la nivel Universal,

ceea ce înseamnă că Universul în sine nu este pus niciodată în situaţia unui moment de

dezechilibru catastrofal. El se Dezmărgineşte prin acţiunile succesive ale diferitelor categorii de

Forme Materiale, niciodată pin Dezmărginirea Materiei în totalitatea ei.

Calitatea Momentului de Dezmărginire produs, poate induce forme extrem de brutale de

dezechilibru, cu un efect de genul bulgărelui de zăpadă, şi tocmai de aceea, Materia caută să se

păstreze într-o stare continuu informată asupra noilor condiţii.

Materia trebuie să fie informată continuu la nivel universal, ca atare de la starea

fundamentală şi până la ultima sa consecinţă ea este rezultatul Comunicării. Dar ceea ce devine

cu adevărat straniu, pentru capacitatea noastră de a percepe fenomenele universale, este faptul că,

cel puţin noi oamenii, nu putem percepe cu adevărat unde este nivelul fundamental şi unde este

nivelul ultimei consecinţe. Chiar dacă, din raţiuni dictate de Cunoaştere, noi clasificăm Formele

Materiale după diverse criterii, niciodată nu putem stabili cu claritate o ordine firească şi

capabilă să nu lase în urmă o multitudine de semne de întrebare. Încercările repetate de a darăspunsuri infailibile au fost sortite eşecului, au rezistat doar cât să traverseze momente scurte şi

iluzorii, iar fiecare răspuns a fost însoţit de o cohortă de îndoieli.

Ppoate fi considerată, sau nu o erezie afirmaţia ce urmează : Materia Universală este

organizată după principii care impun ca fiecare Formă Materială să reprezinte şi să reproducă

continuu începutul şi sfârşitul Universului, punctul din care începe Expansiunea şi care este

capabil să dea naştere permanent unor noi calităţi dimensiunilor; prin el trecând în fiece clipă

informaţii esenţiale din întreaga substanţă universală.

Lipsa de dimensiuni, de scop şi de existenţă a Universului impune necesitatea ca fiecare

Formă Materială să fie determinantă de un set specific şi riguros de: dimensiuni, scop şi

existenţă; iar acest lucru nu ar fi de fel posibil dacă, nu ar fi Comunicarea starea fundamentală a

Universului, stare care cuprinde atât Haosul cât şi Cosmosul.



Nu trebuie să înţelegem că voi modifica afirmaţia: „la început a fost Cuvântul”; cu: „ la

început a fost Comunicarea”. De fel, doar că noile momente ale Cunoaşterii ne pot îndreptăţi să

credem că, fundamnetal, Comunicarea motivează principiile de funcţionare ale tuturor Formelor

Materiale, fie ele complexe, fie ele de tot simple. Şi că instrumentele ca: frecvenţa, interferenţa,

compunerea, descompunerea stau la baza existenţei, motivată de Dezechilibrul Universal.

Oricât ar părea de nefiresc, absurd şi de neconceput, totul se datorează unor procese atât

de depărtate de capacitatea de a fi percepute datorită înglobării, de a fi analizate cu mijloacele

riguroase ale cunoaşterii, atât de nesupuse înţelegerii, încât se încearcă mereu a fi eliminate din

povestea care începe cu: „La început a fost...”

Şi totuşi!

Şi totuşi, Aristotel încearcă să ne facă să înţelegem că există o mecanică a relaţiilor care

are un sens, o direcţie: „ În strânsă legătură ce cele de mai sus se pune întrebarea dacă

numerele, corpurile, suprafeţele şi punctele sunt substanţe independente sau nu. Căci dacă nu

sunt, nu ne putem explica ce este Fiinţa şi ce sunt substanţele lucrurilor. Căci însuşirile,

mişcările şi relaţiile, stările şi raporturile se pare că nu semnifică substanţa nici unui lucru, căci

ele toate sunt predicatele unui substrat şi nici unul din ele nu constituie un obiect concret. Pe

lângă acelea care par, în cea mai mare măsură, a însemna substanţa în sine, adică Apa,

Pământul, Focul şi Aerul, din care sunt alcătuite corpurile compuse, apar stările de cald şi de

frig şi altele asemănătoare, ca atribute nu ca substanţe independente, şi numai corpul căruia îi

revin aceste determinări subzistă ca o realitate şi ca o substanţă independentă. Dar corpul esteo substanţă într-o măsură mai mică decât t suprafaţa lui, precum aceasta e o substanţă într-un

grad mai mic decât linia, iar aceasta într-o măsură mai mică decât punctul şi unitatea. Căci

corpul e doar determinat de acestea. Ele pot, pe cât se pare, să existe şi fără corp, dar este peste

putinţă ca corpul să existe fără acestea.”

Potrivit lui Aristotel, un principiu este cuprins într-o fiinţă, ea funcţionează datorită

funcţiilor pe care el le instaurează, el reprezintă stutus-ul acelei fiinţe, şi ca atare este firesc ca el

să nu se supună cunoaşterii, nici el şi nici funcţiile fundamentale care sunt cuprinse în principiile

de funcţionare ale unor compuşi ce intră în componenţa respectivei fiinţe, adică fac parte dintr-

un alt set de dimensiuni, unui alt scop şi a unei alt fel de existenţe menite să faciliteze

configurarea de informaţii specifice nivelului compusului.

O astfel de erezie ne obligă să imaginăm Uiversul compus din instrumente capabile să

configureze nivele, fragmente, părţi ale informaţiilor care circulă în întregul său cu scopul de a



menţine acurateţea Dezmărginirii. Când spun mereu Dez-marginire, am un sentiment ciudat,

pentru că margini este un teremen ce dă o imagine prea concretă de spaţiu, iar procesul la care

mă refer are foarte puţine legături cu spaţiul.

Dez-mărginirea Universului nu se referă la spaţiu, pentru că Universul, aşa după cum am

convenit, sper, este lipsit de această dimensiune. Dezmărginirea ar trebui să reprezinte

capacitatea Materiei de a expansiona în ea însăşi, pe toate planurile şi sub toate formele, dând

naştere continuu la noi seturi de dimensiuni spre direcţii ale Devenirii care să permită

Universului păstrarea lipsei de existenţă.

Iată de ce, Materia trebuie să aibă ca şi calitate primordială, capacitatea de a configura

informaţii pentru toate nivelele ce intră în componenţa sa.

Materia este o formă compusă, continuu străbătută de informaţii despre starea sa, şi

pentru aceasta, ea trebuie să creeze continuu Forme Materiale capabile să configureze informaţii

de nivel, cu rolul de a facilita compunerea şi descompunerea acestora, ceea ce reprezintă

mecanismul fundamental al Dezmărginirii.

Di căluţule, di!

Avem două puncte A şi B, între aceste două puncte este o distanţă oarecare, care trebuie

străbătută. Ca să porneşti din punctul A şi să ajungi în punctul B îţi trebuie, oricum ar fi, un

mijloc de propulsie, fie el propriile tale picioare, fie un mijloc de transport. Un mijloc care să te

împingă din punctul A în punctul B, pentru că oricare ar fi modalitatea de transport, în final totdespre împingere vorbim şi atunci când ne referim la muşchi, dar şi dacă ne gândim la cel mai

performant motor. La nivelul nostru de existenţă, când ne referim la mişcare, ne gândim

întotdeauna la modalităţile prin care putem împinge un obiect oarecare din punctul A până în

punctul B.

Mişcarea este o acţiune care ne preocupă foarte mult, căreia îi acordăm o atenţie

deosebită, fie că vrem să ajungem la vecinul de vis-a-vis, fie că dorim să vizităm una dintre

planetele sistemului solar. Ea, mişcarea înlesneşte fiecărei Forme Materiale accesul la o anume

formă de Expansiune, la cea mai simplă formă de Expansiune.

Dar, chiar dacă este o formă simplă, oferă capacitatea de a putea lărgi câmpul

informaţional. Această formă de Expansiune ne pune în contact cu noi teritorii informaţionale,

mărind şansa de a produce o mutaţie, o schimbare radicală în parcursul evoluţiei. Expansiunea



oferă posibilitatea ca o anume informaţie din noul teritoriu să declanşeze un proces spectaculos

de transformări în interiorul Formei Materiale.

De mult, de tot, la începuturile manifestărilor industriale, calfele erau obligate să facă o

călătorie lungă, de câţiva ani, în parcursul cărei trebuiau să poposească pe la câţiva meşteri

faimoşi din ţări diferite.

Era o călătorie de iniţiere, de multe ori primejdioasă, cu consecinţe dramatice, dar oricum

ar fi fost, în final îmbogăţea ucenicul prin contactul direct cu situaţii şi personaje insolite. Acesta

era nevoit să facă faţă unor provocări neaşteptate, unor situaţii dificile sau doar aventuroase, şi

toate acestea îl transformau încetul cu încetul aducându-l la condiţia pe care breasla convenise

că trebuie s-o îndeplinească un meşter: înţelepciunea.

Suma de experienţe, cu toate avatarurile şi consecinţele derivate, pe care tânăra calfă o

traversa într-un timp relativ scurt, producea indubitabil transformări însemnate de personalitate.

Cel iniţial, plecatul dintr-un climat în care responsabiităţile reveau altor persoane; grija

sa fiind doar aceea de a asimila deprinderi, era silit, ca rând pe rând, să traverseze experienţe care

îi solicitau participarea integrală. Toate acestea produceau modificări repetate în structura

personalităţii sale.

Suma de evenimente şi experienţe trăite în lungul călătoriei, oferea o şansă îndestulătoare

pentru calfă, de a trece de la statutul de protejat la cel de proteguitor, de la cel care trebuie să

înveţe, la cel care va învăţa pe alţii. Călătoria trebuia să-l împlinească ca făptură socială, cu

îndatoriri şi responsabilităţi faţă de meserie şi de generaţiile ce vor veni, ori un astfel de statut presupunea o bogăţie de fapte asimilate, de soluţii ivite din situaţii limită. Presupunea, de

asemeni, respectul învăţat prin contactul direct, admiraţia însămânţată de exemple vii, însemna

să înveţi a-ţi socoti bine faptele, a şti să-ţi măsori puterile cum se cuvine, să îndrăzneşti cu

măsură şi să apreciezi ceea ce primeşti.

Călătoria obligatorie a calfei era o etapa hotărâtoare pentru, de acum, nici prea tânărul

om, dar nici atât de bătrân încât să nu mai conteze. Exerciţiul expansiunii începea pe tărâmul

geografiei, datorită traseului pe care urma să-l străbată, şi sfârşea, hăt, în acele meleaguri

spirituale ce aveau să-i hotărnicească existenţa.

Acest lucru îmi aduce aminte de aporia Săgeata a lui Zenon

În punctul A stă un arcaş care vrea să trimită o săgeată în punctul B, în care se află o ţintă.

Dar pentru a ajunge în punctul B săgeata ar trebui să treacă prin mijlocul distanţei segmentului

A-B, adică punctul C. Pentru a ajunge să străbată punctul C, săgeata trebuie însă să străbată



mijlocul distanţei A-C, adică punctul D. Ca punctul D să fie străbătut de săgeata buclucaşă, însă,

aceasta trebuie să treacă prin mijlocul distanţei A-D, adică punctul E. Şi judecata se repetă până

cînd, prin reducţie, putem constata că totul este doar o iluzie subiectivă şi că, de fapt, săgeata nu

pleacă niciodată din punctul A.

S-au scris biblioteci întregi, şi minţi strălucite au încercat să confirme sau să infirme

această aporie, ca, de altfel, toate celelalte paradoxuri ale filosofului. Nu adevărul, sau falsitatea

acestei aporii mă interesează în momentul de faţă, ci un exerciţiu de extrapolare.

Calfa noastră pleacă din punctul A şi trebuie să ajungă în punctul B, dar în cale a sa este

obligatoriu să treacă printr-o serie de accidente, mai grave sau mai banale. Această serie de

accidente va începe obligatoriu cu un prim accident, care se constituie într-o primă ocazie pentru

tânărul om de a expansiona într-un alt teritoriu, pe un alt tărâm: filosofic, moral, juridic,

emoţional etc. Accidentul, survenit într-un spaţiu geografic, deschide o revelaţie spre un alt nivel

de Realitate, nivel care va contribui, într-un fel sau altul, la modelarea stării acelei Forme

Materiale, numită calfă. Să nu vă închipuiţi cumva că modelarea se va petrece doar în plan

emoţional. Nici vorbă, modelarea străbate toată strucutura, reordonând contribuţia compuşilor,

funcţionarea acestora.

Fiecare accident, fiecare întâmplare generatoare a unui moment de dezechilibru, induce în

întreaga structură o activitate complexă care se dezvoltă în două direcţii: una se îndreaptă spre

straturile fundamentale, de unde va extrage acele funcţii necesare pentru a contribui la reducerea

dezechilibrului resimţit; cealaltă va semnala dezechilibrul celorlalte Forme Materiale, fie ele dinaceeaşi categorie, fie din categorii diferite.

În felul acesta întreaga Materie este străbătută de informaţii ce provin, în fond, dintr-o

anume stare a ei.

Din nefericire, sau din fericire, fiecare din aceste procese este ireversibil şi exclude şansa

de a se mai putea reveni la o stare originară. Odată asimilată o experienţă, ea marchează Forma

Materială, o modifică, fără să-i ofere şansa să mai revină la vechiul format. Iată de ce, în

parcursul existenţei noastre, fie că ne dăm seama, fie că nu, în fiecare clipă fiinţa noastră moare,

dar, în aceeaşi clipă, ne naştem într-o altă nouă strcutură, de parcă am fi acel şarpe ce-şi leapădă

pielea ce nu-l mai încape. Ori, lucrul acesta nu s-ar putea petrece dacă întreaga noastră

strcutură nu s-ar modifica, permiţând noilor funcţii să-şi intre în drepturi şi să guverneze

stadiul cel nou pe care l-am atins.



Mecanismul este valabil pentru modul de a exista a totalităţii Formelor Materiale, ceea ce

face ca ele să se informeze reciproc şi să producă o sumă de interferenţe care să contribuie la

legăturile foarte puternice ale Materiei în Univers. Cum sunt aceste legături la nivelul

Universului este foarte greu de imaginat, cel puţin pentru o minte ca a mea. Dar ele induc reguli

foarte active în fiecare nivel de existenţă. Fiecare categorie de Forme Materiale resimte limitat

manifestarea informaţiilor provenite, datorită mecanismelor de Compunere şi Descompunere a

acestora.

Calfa, străbătând Accidentul nr. 1, va ieşi din el modificat şi va intra în Accidentul nr.2 o

altă persoană decât cea care a plecat din punctul A, originar, al călătoriei. Lucrurile se vor

petrece la fel pentru fiecare dintre accidentele călătoriei, contribuind astfel la procesul de iniţiere

a acestuia, proces care era la mare cinstire în acele vremi, dar care şi-a pierdut cu totul

importanţa în zilele noastre când a fost înlocuit cu instrucţiunile de folosire, adică cu aplicarea

întocmai şi fără implicare a experienţei altuia, descrisă punctual.

Şi iată cum, aporia „Săgeata” a lui Zenon se dovedeşte a fi cu totul adevărată.

Săgeata aflată în punctul A nu va ajunge niciodată în punctul B. În acest punct va ajunge

o cu totul altă săgeată, odată ce a fost nevoită să traverseze realităţile tuturor celorlalte puncte ale

parcursului.

Iniţierea presupunea tocmai provocarea anumitor experienţe pe care subiectul trebuia să

le abordeze fără o pregătire prealabilă. Ea, iniţierea conţinea un miez misterios, tainic care avea

menirea de a provoca în subiect o putenică stare emoţională, chimică. Insolitul, neaşteptatul,surprinzătorul erau mijloace de iniţiere, modalităţi de a provoca dezechilibre importante, tocmai

pentru ca cel supus unei astfel de proceduri să-şi folosească forţele la intensitate maximă.

Desigur, pentru noi o astfel de atitudine este una brutală, primitivă, inacceptabilă, dar procesele

strucutrale care se produceau în cel supus iniţierii erau de o forţă formatoare ce nu poate fi atinsă

de tehnicile şi mijloacele moderne, care încearcă să excludă tocmai provocarea unui

dezechilibru.

Un astfel de proces, presupunea fără îndoială victime, dar acest fapt era considerat

indicele de selecţie cuvenit demnităţii unui anume rang, nivel, stare. Mândria de grup,

demnitatea rangului, conştiinţa nivelului de importanţă, impunea un astfel de sacrificiu, pentru că

la o anume demnitate nu pot accede decât cei capabili.

De la omul primitiv ( „ Căci, la urma urmelor, asemănările noastre cu primitivul sunt

mult mai numeroase decât deosebirile; ceea ce avem comun cu el şi reţinem în mod deliberat ca



fiind adevărat şi folositor datorăm strămoşilor noştrii primitivi care au câştigat încetul cu

încetul prin experienţă şi ne-au transmis prin moştenire ideile aşa-zise fundamentale, pe care

suntem înclinaţi să le socotim originale şi intuitive.”) - şi până la generaţiile pe care le cunoştem

direct, nemijlocit şi ale căror fapte ne pot influenţa prin contact curgerea, ne pot modifica

destinul.

Tot acest segment de existenţă hotărăşte că: „Suntem asemenea moştenitorilor unei avuţii

care a fost transmisă de atâtea veacuri, încât amintirea celor care au strâns-o s-a pierdut în

vremuri şi stăpânitorii ei actuali o consideră posesia originară şi inalterabilă a vieţii lor încă de

la începutul lumii.”

Cele două citate au fost folosite pentru a încerca să afirm că există o formă de comunicare

cu mult mai directă, esenţială, naturală decât cea a semnelor, fie ele iconice sau sonore, un act

care se produce în acele momente în care strucutra Formei Materiale se reorganizează; când un

moment de dezechilibru a declanşat o anume chimie ce traversează întreaga strcutură, până la

nivelele fundamentale, până la contactul cu Haosul din care îşi extrage funcţiile trebuincioase. În

aceste momente sunt generate energiile necesare pentru funcţionarea viitoare a întregii structuri,

dar şi pentru interferenţele cu energiile altor Forme Materiale.

Aceste energii marchează un anume moment pe scara timpului, fie el mai lung sau mai

scurt, şi produc efectul de comunicare despre care vorbeam mai sus. Desigur că, odată generate,

energiile acestea produc efecte până la consumarea lor, ceea ce face ca procesele derivate să fie

de neoprit. Acesta fiind unul dintre motivele pentru care vechii învăţaţi se temeau de anumiteacte şi spuneau că pun în pericol existenţa însăşi, Universul chiar.

Eu cred că sunt puse în pericol anumite forme ale existenţei, anumite segmente

particulare, nu întreaga existenţă a Universului. Acestuia îi poate fi modificat doar sensul,

direcţia evolutivă, traseul în care se dezvoltă expansiunea, şi nimic altceva.

Dar existenţa Inefabilă a acestui gen de comunicare, ne face să nu mai ţinem cont de ea,

iar lipsa acelor înţelepţi dedicaţi, care să vegheze ca ea să se păstreze vie, să-şi producă efectele,

ne determină să ne îndepărtăm şi să preferăm mijloacele unor procedee de tot superficiale. Când

afirm că lipsesc înţelepţii de o anumită formaţiune nu mă gândesc nici o clipă că ei nu mai există

fizic, ci pur şi simplu că înţeleciunea lor îşi restrânge aria de influenţă atât de mult încât efectul

aproape piere, acoperit de maldăre de fleacuri sforăitoare şi viu colorate.



Cunoştinţele unei astfel de categorii de înţelepţi devin tot mai esoterice, şi, ca atare,

respinse, pentru că cel mai greu lucru de aceptat şi de sesizat este tocmai Inefabilul, atunci când

te îndepărtezi de zona în care el poate fi resimţit şi dovedit manifest.

Orice act menit să elibereze energii este hotărâtor, pentru că ele, energiile eliberate

hotărăsc indubitabil direcţia existenţei colective dar şi individuale. Odată eliberată, suma de

energii nu mai poate fi oprită până la consumare, până la asimilarea în anumite Forme Materiale,

prin interferare. Ele trebuie să definească un anume nivel al Devenirii pentru a da naştere unor

informaţii de care Dezmărginirea are nevoie în procesul de întreţinere a veşniciei Universului.

Fiecare incident, fiecare moment al Dezmărginirii, naşte o energie ce se constituie ca un punct

marcat în expansiunea Materiei în Sinele său.

Orice s-ar spune, iniţierea era un exerciţiu demn de a fi repetat mereu, şi poate că ar

trebui recâştigat ca experienţă chiar dacă forma sa ar trebui adaptată la noile condiţii ale

existenţei, pentru că astfel am putea ajunge să înţelegem o stare de comunicare fundamentală:

„ N-avea să-mi spună

Nimic pământul? Tot pământu-acesta

Neândurător de larg şi-ucigător de mut,

Nimic?”

Tot ce încerc să susţin prin această argumentaţie este că: expansiunea – fie ea sub forma

fizică, geografică; fie sub forma sa metafizică – impune comunicarea fundamentală specifică,

datorită faptului că orice teritoriu, de orice fel, dă naştere unor informaţii care declanşează procese de transformare structurală, în Forma Materială supusă acestui procedeu. Pentru ca

Materia să-şi poată păstra esenţa oportunistă este nevoie că fiecare matrice a sa să expună fiecare

variabilă la un contact nemijlocit cu Realitatea.

Variabila va da naştere unei comunicări fundamentale specifice, sub forma unei

experienţe unice. Informaţiile rezultate dintr-un asemenea proces, vor interfera şi vor forma

experienţa fundamentală unică a matricei, care la rândul său va interfera cu experienţa

fundamentală unică a altei matrici de gen şi aşa mai departe.

Ori, pentru a se împlini acest proces, este nevoie de Mişcare sub toate formele sale

existente: deplasare, organizare-reorganizare, asimilare-eliberare, compunere-descompunere etc.

Toate acestea sunt instrumente ale Expansiunii născătoare de informaţii pe care Materia le pune

în circulaţie pentru propia sa Dezmărginire.



Vino, vino, iubite fruct .

Când ne referim la mişcarea întreţinută de Formele Materiale complexe, superior

organizate, cu certitudine trebuie să ne gândim la un mijloc de împingere, dar nu trebuie să

renunţăm la a cauta o diferenţă de potenţial, pentru că aceasta există indiferent de forma sub care

se realizează mişcarea, deplasarea..

Pentru Formele Materiale primordiale, forma forţei care realizează mişcarea se schimbă,

nu mai este vorba de o forţă de împingere ci de una de atracţie. La prima vedere nu ar fi vorba

de vreo diferenţă, atracţie sau împingere vorbim de o forţă care pune în mişcare o Formă

Materială. Dar lucrurile nu sunt chiar aşa: în cazul împingerii Forma Materială trebuie să

dezvolte ea forţa care s-o pună în mişcare fie prin mijloace interioare, fie exterioare.

În cazul atracţiei, vorbim doar de mijloace exterioare ale căror efecte se revarsă asupra

formei implicate. Însă pentru ca aceste efecte să se producă este nevoie de o relaţie de simpatie

între frevenţa, emisă în spaţiul în care se produce diferenţa de potenţial, şi Forma Materială.

Dacă această relaţie nu se instalează, Forma Materială primordială nu va resimţi diferenţa

de potenţial, şi ca atare nu va intra în relaţie.

Diferenţa de potenţial se instalează în urma dezechilibrului datorat unui proces

oarecare şi generează anumite frecvenţe care declanşează prin simpatie un număr de forţe de

atracţie. La nivelul graniţei dintre Cosmos şi Haos, frecvenţa, prin presiunea creată, va impune

detaşarea unei (unor) unde energetice, a unei (unor) quante, care ar trebui să echilibreze stareaFormei Materiale generatoare a diferenţei de potenţial. Frecvenţa generată atrage quanta,

determinând-o să se deplaseze către Forma Materială aflată în această stare. Respectiva stare de

atracţie este resimţită doar de acea frecvenţă particulară care poate deveni simpatică cu frecvenţa

emisă de către Forma Materială aflată într-o diferenţă de potenţial.

Trebuie să ne gândim, însă, că nu avem de a face cu un fenomen local, care se consumă

doar la aces nivel, ci că se ajunge la această situaţie prin descompunerea informaţiei generate de

către o stare de dezechilibru venită din straturile superioare ale Materiei, care încearcă să impună

o reacţie de compunere a unei informaţii noi care va face transeul în sens invers, reorganizând

întreaga masă a Materiei şi constituindu-se ca un răspuns la starea de dezechilibru originară.

Diferenţa de potenţial, emite un număr de matrici, cu un număr oarecare de miulţimi de

variabile care se exprimă prin frecvenţe particulare ce determină atragerea anumitor quante sau



particule fundamentale. Acestea se deplasează, nu prin mijloacele lor, ci determinate de forţa de

atracţie, ca atare nu sunt împinse către, ci atrase de.

Atunci când eu mă deplasez din punctul A în punctul B, o fac datorită propriei mele

voinţe şi cu scopul de a determina punctul B să acţioneze în favoarea mea. Atunci când o quantă

este atrasă de o particulă primordială o face din voinţa acesteia din urmă şi acţionează în

favoarea scopului impus de aceasta. Un astfel de mecanism de funcţionare este hotărâtor pentru

modul în care trebuie să se organizeze şi reorganizeze o Formă Materială.

Lucrurile devin cu totul spectaculoase atunci când ne referim la materia organică care

presupune o activitate informaţională extrem de bogată, fapt care înseamnă o continuă

diversificare a modalităţilor de comunicare. Acest lucru nu se poate face decât prin îmbogăţirea

continuă a sistemului fundamental de extragere a unor funcţii din Haos.

Şi mai presupune ceva: inexistenţa unui Început, a unui Act Prim care să ducă la un lanţ

cauzal. Înseamnă că Nimicul, Haosul este o entitate virtuală care poate deveni activă atunci când

cea mai neînsemnată tensiune reclamă necesitatea unei funcţii. Haosul, Nimicul constituie

entitatea din care sunt provocate mereu, mereu Începuturi de către Necesitate, dar care – ea însăşi

- este lipsită de Început.

Putem spune deci, că Haosul este o entitate virtuală în afara Necesităţii.

Heidegger rezumă un astfel de principiu la ceea ce este legat de om, de fiinţarea sa. Ori,

acesta nu este de fel un principiu al speciei om, ci al întregii Materii, ori cât de greu de crezut ar

părea.Dar să vedem ce spune Haidegger: „ Dasein-ul uman – adică o fiinţare care se află în

mijlocul fiinţării şi se raportează la fiinţare – există în aşa fel încât fiinţarea este întotdeuna

manifestată în întregul ei. Caracterul acesta de «întreg» nu trebuie înţeles anume, căci

apartenenţa lui la Dasein poate să rămână ascunsă. Dimensiunile unui atare «întreg» sunt

variabile. Caracterul de «întreg» este înţeles fără ca întregul fiinţării manifeste să fie, la rândul

lui, surprins anume chiar cercetat şi lămurit «pe deplin», în toate corelaţiile sale specifice, în

toate zonele şi straturile sale. Această înţelegere anticipator-cuprinzătoare a caracterului de

întreg reprezintă, însă, trecerea-dincolo către lume.” Toate afirmaţiile filosofului sunt valabile

pentru Materie în sine şi reprezintă esenţa Existenţei Cosmosului, în care fiece informaţie nou

ivită are menirea de a inunda întreaga sa fiinţă şi a menţine capacitatea de reorganizare a

Materiei pentru a fi continuu propria sa Realitate.



Dacă ar fi să ne luăm după aparenţele pe care le impune existenţa noastră perisabilă, ca şi

după cunoştinţele pe care le avem, am putea crede că singurul sistem care evoluează continuu

este societatea umană, care se foloseşte de structuri informaţionale ce acţionează ca nişte

memorii, şi la care putem apela ori de câte ori este nevoie. Dar această convingere este doar o

impresie falsă: Întreaga Materie evoluează şi se reorganizează continuu conform funcţiilor

impuse de noile condiţii ale Realităţii.

Ea, Materia, respectă un proces implacabil de modificare continuă a Realităţii, de

dezvoltare a calităţilor ei oportuniste care sunt – în fapt – ucigătoare pentru fiecare stadiu al

Realităţii, deoarece contribuie din plin la modificarea climatului, la desfiinţarea treptată a

acestuia şi la înlocuirea cu un altul ce provine din propria-i structură. Iată de ce, fiecare Formă

Materială trebuie să aibă în conţinut un număr deosebit de mare de matrici, ce conţin la rândul

lor o sumă de mulţimi de variabile, gata oricând să devină active în desăvârşirea tendinţelor

oportuniste. „ După cum se ştie, proteinele sunt alcătuite din compuşi chimici mai simpli –

aminoacizii – legaţi împreună într-un lanţ lung denumit «lanţ polipeptidic». Acest lanţ

polipeptidic al unei proteine poate conţine un număr foarte mare de aminoacizi, în general

între 200 şi 500. Fiecare aminoacid în forma necombinată prezintă în structura sa o grupare

amino (NH3+) şi o grupare carboxil (COO-), ambele grupări ataşate fiind la acelaşi atom de

carbon. De acelaşi atom de carbon se mai leagă un atom de hidrogen precum şi una din

structurile caracteristice fiecăruia din aminoacizii cunoscuţi până în prezent.”

Dacă vom depăşi preocuparea pentru înţelegerea mecanismului chimic de funcţionare asistemului, va începe a miji un alt orizont, care prezintă Materia ca o structură de forme care se

divid, se descompun, pe măsură ce se apropie de starea de Haos, proliferând în unităţi tot mai

numeroase, mai instabile şi mai perisabile. Tendinţa este de a atinge acea stare fundamentală în

care pot deveni, ele însele Haos, lipsindu-se total de orice funcţie.

Atunci înseamnă că orice formă a Cosmosului este adânc înfiptă în Haos, de unde îşi

extrage existenţa, atâta vreme cât poate genera dimensiuni, pentru că dimensiunile sunt cele care

definesc Materia unui moment.

Dar atunci, înseamnă că dimensiunile nu sunt exterioare Formei Materiale ci generate de

aceasta ca limită a Devenirii, că sunt, în esenţă, la fel de perisabile ca şi Forma Materială şi că

sunt continuu modificate de către confruntarea dintre Materie şi Realitate.

Din acest unghi de vedere, Haosul apare ca o stare a lipsei de funcţii active dar nu şi

neconcepute, o stare a eliberării toatale din capcana dimensiunilor. Odată atinsă starea de Haos,



orice formă iese din formă, se lipseşte de dimensiuni şi de funcţii şi va rămâne aşa până când o

diferenţă de potenţial din lumea formelor va necesita o funcţie şi va emite o anume frecvenţă.

La acest nivel de organizare al Materiei, avem de a face cu structuri informaţionale

stabile, cu funcţii de conservare a unui model anume, şi cu structuri volatile care contribuie

foarte activ la naşterea unei diferenţe de potenţial menit să pună în mişcare sisteme combinatorii

noi ce se pot organiza pentru a face faţă unei anume stări de dezechilibru instalată. Un rol

deosebit în aceste strucutri volatile îl are atomul de hidrogen, datorită fragilităţii sale. Având un

singur electron el este foarte vulnerabil în prezenţa unei quante, care poate modifica nivelul de

evoluţie al eletronului şi, deci, poate contribui la ruperea legăturilor cu alte elemente. Tensiunile

induse de către strctura moleculară în legătura sa cu atomul de hidrogen sunt cele care pot

declanşa acea diferenţă de potenţial care să producă o frecvenţă anume menită să atragă o quantă.

In felul acesta atomul de hidrogen se desprinde şi face posibil un lanţ de reacţii de reorganizare a

structurii materiale.

Pentru fizicieni, chimişti şi geneticieni reacţiile de la acest nivel sunt un spectacol de

multe ori statistic, ei urmărind să stabilească valori ale dimensiunilor procesului. Pentru mine,

însă, important este modul în care totul se reorganizează şi cum, la acest nivel, începe naşterea

unei informaţii care, pe măsură ce străbate Materia, din nivel în nivel, prin interferenţă devine

din ce în ce mai complexă, se organizează din ce în ce mai sofisticat silind întreaga structură să

se transforme. Desigur, transformările de care vorbesc nu sunt întotdeauna sesizabile, vizibile,

dar sunt întotdeauna resimţite.Şi pentru că o structură complexă nu poate să-şi modifice doar părţi, celelate componente

rămânând în afara procesului, ea trebuie să-şi ofere posibilitatea de a resimiţi şi cele mai

sensibile perturbări. Pentru aceasta este nevoie de un număr cât mai mare de variabile, fiecare

dintre acestea contribuind în fiecare clipă la reorganizarea structurii pentru a se adapta cerinţelor

impuse de Realitate.

„ După cum se ştie, în nucleul celulei somatice există un număr oarecare de perechi de

cromozomi homologi. În urma segregării, fiecare membru al fiecărei perechi de homologi va

trece în una din cele două celule fiice. Odată cu cromozomii homologi se ditribuie şi genele

situate pe fiecare din aceştia. Gruparea membrilor perechilor de homologi şi deci a membrilor

perechilor de gene alelice în cele două celule fiice rezultate din meioza primară se face în mod

întâmplător, conform legilor probabilităţilor, acţionând în acest caz cea de a doua lege a

eredităţii şi anume legea grupării independente a materialului genetic. Probabilitatea ca într-o



anumită celulă, respectiv într-un anumit gamet, să se realizeze o anumită grupare a membrilor

perechilor de homologi, respectiv o anumită grupare a unor gene va fi egală (1/2)ª, n

reprezentând numărul de perechi de cromozomi homologi caracteristic speciei respective. De

exemplu, la taurine (½)30. Raportul de (½)n indică şi faptul că numărul tipurilor de gameţi

teoretic posibil – fiecare cu un alt conţinut genetic – va fi egal cu 2n adică 524 288 tipuri la

suine, 1 073 741 824 la taurine, 134 217 728 la ovine etc.”

Înainte de toate vreau să amendez o anume afirmaţie din citatul de mai sus, şi anume că

gruparea perechilor de homologi şi de gene alelice se face întâmplător. Pare întâmplător

datorită vulnerabilităţii sistemului de observare, dar ceea ce se întâmplă în procesul de meioză se

petrece după nişte reguli stabilite de Nevoia Materiei de a se adapta la o Realitate evolutivă, şi nu

este deloc întâmplător. Noi nu suntem în stare să refacem lanţul motivaţional, şi nici să-l

observăm, dar asta nu înseamnă că el nu există. În procesul de meioză sunt create nişte diferenţe

de potenţial foarte puternice, diferenţe care stabilesc regulile de organizare a materialului genetic

şi care sunt ilustrate de numărul imens de gameţi existent în fiecare celulă.

„ La incidenţa unui fascicol de radiaţii X asupra unui difuzor, după trecerea acestora

prin el, se observă radiaţii X difuzate în toate direcţiile. Conform teoriei electromagnetice,

undele electromagnetice de radiaţie X cu frecvenţa ν provoacă oscilaţii forţate ale electronilor

difuzorului, iar aceştia la rândul lor emit radiaţii electromagnetice secundare de aceeaşi

frecvenţă în toate direcţiile.” Am revenit la acest citat pentru că vorbim despre stări ale energiei

degajate de către procesele existente la nivelul fundamental al Materiei. Fiecare undă degajatăîntr-o direcţie oarecare va fi atrasă de o frecvenţă simpatică şi va interfera, producând o undă mai

complexă care va accede la un nivel superior de existenţă al Materiei.

Procesul acesta se va repeta până la ultimul nivel de consecinţă, despre care putem spune

că este acela care a determinat o stare de dezechilibru, stare care s-a descompus influenţând pe

rând existenţa nivelelor inferioare.

Masa materiei se reorganizează continuu sub controlul undelor energetice, sigurându-i

acesteia capacitatea de a rămâne în contact profund cu Realitatea.

O quantă smulge un electron dintr-o structură moleculară. Acest proces se face cu

degajare unei cantităţi anume de energie care difuzează într-o anume direcţie. Această undă va

interfera cu o alta, delimitând o zonă comună de energie, nu neapărat superioară, dar sigur mai

complexă. Procesul acesta se repetă, iar noi, Formele Materiale complexe suntem rezultatul.



Desigur nu-l putem defini cu exactitate pentru că fiecare nivel superior este, în fapt,

consecinţa asimilării. Fiecare nivel inferior este asimilat într-o anume proporţie, sau în totalitate,

în nivelul superior, el nu vine cu informaţii distincte, definibile, ci este parţial asimilat şi se

transformă în forma superioară. „Căci la nivelul experienţei individuale mitul n-a dispărut

niciodată complet: el se face simţit în visele, fanteziile şi nostalgiile omului modern, şi enorma

literatură psihologică ne-a obişnuit să regăsim marea şi mica mitologie în activitatea

inconştientă şi semiconştientă a oricărui individ .” Mircea Eliade vorbeşte despre „amintirile” pe

care Forma Materială superioară le resimte din prezenţa, desigur activă, a informaţiilor asimilate,

şi care au un caracter manifest ce contribuie la definirea exactă a unei identităţi, a unei amprente

care face parte, însă, dintr-o matrice, la rândul ei unică şi inconfundabilă.

În felul acesta s-ar putea explica şi nevoia imperioasă a fiecărei variabile de a-şi

manifesta aderenţa la o anume categorie, deoarece fiecare variabilă este expresia unei anume

funcţii matriciale şi trebuie să-şi definească destinul în limitele categoriilor de informaţii care au

format-o.

Fiind subiecţii degajărilor energetice, cu consecinţe în modificările structurale, nu putem

defini cu exactitate ceea ce ni se întâmplă, pentru că acestea sunt rezultate în funcţie de

intensitatea stării de dezechilibru care le impun, dar şi de calitatea tuturor informaţiilor ce fac

funcţională structura în sine.

Putem doar să realizăm confuz că ceva ni se întâmplă în fiecare clipă. De fapt, în fiecare

clipă, interferenţa energetică ne-a acordat la Realitate, modificându-ne întreaga structură şiextrăgând din Haos calităţi noi ale funcţiilor, pe care apoi le-a comunicat întregii alcătuiri. Acest

proces nu se produce din grijă pentru calitatea destinului nostru, ci pentru că noi suntem una

dintre verigile din lanţ şi trebuie să asigurăm circulaţia informaţiei în întregul Materiei. Dacă un

singur element al Universului, o singură Formă Materială nu s-ar acorda continuu la Realitate, ar

deschide posibilitatea unor abateri cu consecinţe imprevizibile şi de necontrolat.

Iată de ce, Universul nu se poate lipsi de nici o formă a Materiei sale, iar dispariţia uneia

dintre acestea se face doar atunci când ea a fost înlocuită cu alta mai performantă şi care a

înglobat prin asimilare şi funcţiile dispărutelor variante.

În miezul miezului, o lipsă de miez

Am acordat, după cum s-a putut observa, o atenţie deosebită frecvenţei şi modului cum

aceasta „simte” o altă frecvenţă simpatică ce o determină să interfereze, cum fiecare dintre



frecvenţele nou născute, şi devenite mai complexe, inundă un anume nivel de organizare al

Materiei determinându-i modul de a exista prin organizare informaţională, şi cum, această

organizare informaţională determină masa Materiei să adopte o structură sau alta, fiecare fiind

expresia unicităţii.

Ei bine, am făcut acest lucru din convingerea că, aşa cum particula se constituie ca

element fundamental al masei, quanta al energiei, frecvenţa este elementul fundamental al

informaţiei, care altmineteri ar deveni pentru Materie o povară de neimaginat. O informaţie care

s-ar organiza fie în formă energetică, fie în formă de masă, ar trebui stocată într-un fel sau altul şi

ar produce o problematică aproape irezolvabilă. Frecvenţa, însă este o entitate inefabilă, care

produce efecte de organizare şi care îşi permite să existe, la nivel fundamental, într-o totală lipsă

de formă, datorită memoriei inefabilă derivată din funcţia care a creat-o.

Frecvenţa nu există în sine, ea se manifestă, fie prin intermediul quantei, fie prin cel al

particulei, fie prin cel al structurii ce rezultă dintr-o combinaţie sau alta de elemente. Cu alte

cuvinte ea aparţinei oricărei entităţi existente a Materiei, constituind zestrea fundamentală de

informaţii, zestre ce se modifică la fiecare comandă ce derivă din reacţia la un moment al

dezechilibrului, reacţie care genrează o Lipsă din care provine acea diferenţă de potenţial

creatoare de tensiuni în structurile inferioare. Datorită frecvenţei, Materia ce intră în componenţa

unei Forme Materiale se poate reorganiza continuu pe durata cât structura îşi menţine funcţiile ce

au creat-o.

Fie simplă, fie interferată, frecvenţa constituie forma fundamentală de comunicare aMateriei care decide existenţa ondulatorie a Universului, şi care produce capacităţile de a

menţine întreaga Materie într-o Memorie unitară şi inefabilă, gata oricând să se acodreze la

Realitatea momentului.

O frecvenţă începe să devină activă în condiţiile create de un dezechilibru emiţător de

tensiuni ce produc fără excepţie o anume oscilaţie. Tensiunile acestea stau la baza diferenţei de

potenţial care determină crearea unei anume frecvenţe, ce până atunci nu a fost necesară, şi ca

atare a existat în entitatea lipsei de expresie, în Haos.

Se crează astfel un anume moment al Realităţii, particular, unic care determină prezenţa

unui element ce vine din Nimic, din Haos, din starea neconceptualizată şi determină naşterea

unui moment al Inefabilului prin care va fi extrasă din Haos o entitate care se va transforma într-

o particulă materială capabilă să intre în jocul organizatoric al Cosmosului.



Acest mecanism devine tot mai complex pe măsură ce forma de organizare este mai

sofisticată, dar fudamental el rămâne esenţialmente simplu şi fără expresie . Inefabilul este

memoria fundamentală a Cosmosului, a cărei existenţă se cuprinde în teritoriul subtil dintre Haos

şi Cosmos şi care permite, în condiţia ei naturală, o existenţă toală în lipsa de memorie, astfel

oferind elementelor fundamentale capacitatea de a fi extrase prin simpatie, şi de a reacţiona la

momentele specifice ale Realităţii, lăsându-se astfel asimilate.

Această funcţie a lipsei de memorie îi dă Inefabilului capacitatea de a participa la naşterea

tuturor memoriilor cosmice, fără să fie nevoie să se păstreze forme în modele conceptualizate.

Funcţionarea Cosmosului nu se face după modele, ci după structuri funcţionale, mereu

modificabile, mereu perfectibile, mereu active care pot intra în relaţii determinate de o diferenţă

de potenţial apărută în urma unui dezechilibru care s-a instalat datorită unei Lipse.

Astfel, putem spune că întreg Cosmosul este alcătuit din unicate apărute datorită unor

momente specifice ale Realităţii, şi care deschid noi fronturi de expansiune în Sine ale Materiei.

Dacă, mecanismul de funcţionare al Cosmosului ar fi modelul, s-ar limita drastic tendinţa

expansionistă a Materiei; fiecare formă tinzând către esenţa modelului.

Ori, dacă ar tinde către realizarea unui model, comunicarea şi-ar limita dimensiunile prin

vehicularea unor structuri informaţionale capabile să realizeze în cel mai eficient mod

întruparea modelului în esenţa lui. Toate acestea nu ar face decât să limiteze totul la prefabricate

care să poată fi combinate într-un anume număr de variante. Atunci când spui număr, ori care ar

fi acesta, ori care ar fi mărimea lui, incluzi o limită ce nu poate fi depăşită. Numărul cinci, deexemplu, impune o anume limită ce nu poate fi depăşită, dacă vrem să mai rămânem în limita

numărului. Orice extindere presupune ieşirea din modelul numărului cinci şi apropierea de un

alt model.

Cosmosul, însă, nu-şi poate permite să funcţioneze după principiul modelului, el trebuie

să-şi întreţină tendinţa expansionistă, iar acest lucru nu se poate face decât printr-un joc continuu

de unicate ale pluralităţii, care pun în permanenţă în circulaţie diferenţe de potenţial ce au ca şi

consecinţă naşterea de informaţii insolite.

În general noi le numim mutaţii, le considerăm accidente, şi cu cât sunt mai radiacale le

catalogăm mai drastic, încercăm să le îndepărtăm şi să readucem expresia propusă la o matcă

cunoscută şi, deci, controlabilă.

Doar că, la nivelul Inefabilului, controlul nu mai este posibil, şi acesta este şi

fundamentul mecanismlui. Dacă Inefabilul ar fi un fenomen ce ar putea fi definit şi măsurat, dacă



i s-ar putea fixa funcţiile, atunci el ar putea fi pus sub controlul unei categorii de Forme

Materiale şi ar determina apariţia modelului ca formă de exprimare a Universului, ceea ce ar fi

egal cu dispariţia acestuia.

Cred că trebuie să acordăm Haosului o altfel de atenţie, dincolo de tot ceea ce am

moştenit şi ne-a obişnuit cu ideea că, Haosul înseamnă o totală lipsă de orgnizare, că el a existat

într-un anume moment al evoluţiei de dinainte Universului, că se va reinstala după dispariţia

Universului şi va naşte un nou Univers, etc.

Trebuie să încercăm să admitem că Haosul este entitatea care determină continuu

calităţile Universului, că este o parte a acestuia; partea fundamentală care contribuie la

menţinerea structurii Materiei în stare vie, mereu activă, mereu capabilă de adaptare la momentul

Realităţii.

Desigur, în acest caz toată scara noastră de valori ar trebui reevaluată, pentru că tot ceea

ce am definit de-a lungul istoriei gândirii ar trebui reanalizat şi acestea, valorile, puse într-o altă

lumină. Şi, mai grav din toate ar fi, că ar trebui să admitem inexistenţa morţii ca o calitate

esenţială a destinului cosmic.

În momentul în care admitem că Materia Universală este unică şi că fiecare Formă

Materială îşi are locul său în strucutra acesteia, contribuind, într-un fel sau altul, la Dezmărginire,

că fiecare informaţie se organizează pentru a putea fi activă în toate nivelele structurii universale,

atunci moartea nu mai poate fi admisă ca dimensiune. Şi chiar calităţile tuturor celorlalte

dimensiuni ale existenţei trebuiesc reevaluate, pentru că atunci când avem o structură care sereorganizează continuu, redefinind calităţile tuturor componentelor sale, nimic din ceea ce o

întruchipează nu dispare, nu se risipeşte, ci doar se supune unui proces de adaptare la

imperativele noilor informaţii.

Mircea Eliade a surprins extrem de exact felul în care acest fapt se reflectă în spiritul

omului arahaic: „ Astfel, realitatea , se dobândeşte exclusiv prin repetare sau participare; tot ceea

ce nu are un model exemplar este «golit de sens», adică lipsit de realitate. Oamenii ar avea deci

tendinţa să devină arhetipali şi paradigmatici. Această tendinţă poate părea paradoxală, în

sensul că omul culturilor tradiţionale nu se recunoaşte ca real decât în măsura în care încetează

să mai fie el însuşi (pentru un observator modern) şi se mulţumeşte să imite şi să repete

gesturile altcuiva. Cu alte cuvinte, el nu se recunoaşte ca real , adică «autentic el însuşi» decât

în măsura în care încetează pe drept cuvânt să mai fie. S-ar putea deci spune că această

ontologie «primitivă» are o strucutră platoniciană, şi Platon ar putea fi considerat în acest caz



ca filosoful, prin excelenţă, al «mentalităţii primitive», ca şi cum gânditorul ar fi reuşit să

valorifice filosofic modurile de existenţă şi comportament ale umanităţii arhaice.” Desigur,

pentru Platon era cu mult mai uşor să surprindă manifestări ale instinctului cosmic ce valorau

existenţa omului arhaic, datorită faptului că acelaşi spirit natural domina gândirea amândurora.

Pe măsură ce între Cosmos şi om se interpun artefactele, acestuia îi vine din ce în ce mai greu să

mai ajungă la un contact natural cu valorile generate de regulile jocului universal.

Iată de ce, şi modificările privind moartea ca dimensiune devin tot mai radical desprinse

din rădăcinile esenţiale. Se instalează din ce în ce mai sigur convingerea că moartea este o limită

inexorabilă a unui destin, un fapt ce pune capăt, o dată pentru totdeauna, unei evoluţii, în

defavoarea concepţiei că aceasta este doar un moment de repaos, care permite regenerarea,

reînceperea unei alt fel de evoluţii, cu alte calităţi şi cu alte sensuri. Sau, după cum spunea

Lucian Blaga:

„O înviere e pretutindeni, pe drum

Şi-n lumina deşteaptă.

Ochii mi se deschid umezi, şi sunt împăcat

Ca fântânile din imperiul lutului.

Trecătorule, oricine-ai fi,

Ridică şi tu peste mine mâna ta dreaptă .”

Desigur, pare curios să constaţi că, pe măsură ce tehnicile de comunicare în sisteme de

semne devin tot mai sofisticate, dispare capacitatea comunicarii fundamntale, prin modalităţi cear permite întreţinerea legăturilor cu fluxul informaţional generat de structura Materiei

Universale. Un proces de asimilare, pe care psihologia modernă l-a descris cu claritate, explică

cum se produce îndepărtarea de mijoacele fundamentale şi apropierea de alt fel de mijloace

impuse de condiţiile Realităţii nou create, mai sofisticate, mai specializate. „ Cea de a doua lege

în dezvoltarea creierului constă în ceea ce poate fi denumit deplasare a funcţiei în sus. «Centrii

subordonaţi nu-şi menţin în întregime tipul lor de funcţionare, existent iniţial în istoria

dezvoltării, ci transferă o parte importantă din funcţiile lor anterioare, în sus centrilor noi

aşezaţi deasupra lor.» Numai în cazul tulburării centrilor superiori, sau în cazul slăbirii lor

funcţionale «instanţa subordonată devine independentă, arătându-ne elementele tipului său

vechi de funcţionare, care au rămas în ea.» Vedem deci că centrii inferiori se păstrează în

instanţe subordonate o dată cu dezvoltarea celor superiori şi că dezvoltarea creierului decurge

după legile stratificării şi ale adăugirii de noi etaje deasupra celor vechi. Când treapta nouă



apare, cea veche nu dispare ci este anulată de treapta nouă, care o neagă dialectic,

transferându-se în ea şi existând în ea. La fel şi instinctul nu se distruge ci se «anulează» în

reflexele condiţionate, aşa cum funcţiile vechiului creier s-au anulat în funcţiile celui nou.”

Condiţiile noi ale Realităţii impun procese din ce în ce mai radicale de asimilare, mai ales pentru

că Artefactul crează o Realitate specifică, care se dezvoltă cu o viteză tot mai sporită faţă de

Realitatea cosmică şi impune naşterea unor modalităţi noi de adaptare.

În aceste condiţii, pare că societatea umană tinde să se izoleze tot mai mult într-un

cosmos propriu în care funcţioneză reguli modificate, cu toate că, la nivel individual, datorită

zestrei informaţionale căreia îi datorăm capacităţile de adaptare, mai revin în vise, în momentele

de reverie emoţii născute din legăturile fundamentale.

Manifestările sociale în schimb, îşi modifică continuu atât conţinutul cât şi forma,

îndepărtându-se tot mai mult de origini. Generaţie după generaţie participă la ritualuri

desacralizate, golite de conţinut, cu funcţii radical schimbate, datorită cărora se nasc sisteme noi

de semne ce au la bază cu totul alte principii ale comunicării, şi cu totul alte funcţii în relaţia cu

Cosmosul. În general tot ceea ce presupune sărbătoare colectivă, sărbătoare care s-a născut dintr-

o funcţie rituală a pierdut întregul conţinut emoţional datorat motivului iniţial şi s-a transformat

într-un superficial vehicul economic şi de divertisment.

Obiceiul acesta tinde să acapareze şi sărbătorile individuale, transformându-le din

momente ce musteau, alimentate de un puternic nucleu emoţional, în copii ale sărbătorilor

colective, cu alte funcţii şi alte scopuri, departe de cele ce au dat naştere iniţial evenimentului.Ceea ce-l face pe Mircea Eliade să afirme: „ Nu e decât un exemplu, dar ne poate lămuri asupra

unei situaţii care pare generală: anumite teme mitice supraveţuiesc încă în societăţile moderne,

dar nu sunt uşor de recunoscut căci au suferit un lung proces de laicizare. Se ştie asta de foarte

mult timp: într-adevăr, societăţile moderne se numesc aşa tocmai pentru faptul că au împins

destul de departe desacralizarea vieţii şi a Cosmosului; noutatea lumii moderne se traduce prin

revalorizarea la nivel profan a vechilor valori sacre.”

Acest fenomen este profund dependent de spiritul care domină o anume epocă istorică şi

evoluează odată cu noile manifestări derivate din reflexele impuse de noile experienţe

„filosofice” generate tocmai de spiritul de care vorbesc.

În societăţile moderne, noile experienţe sociale sunt generate nu de o revelaţie provenită

din legăturile profunde cu Universul, revelaţie care oferă şansa de a pătrunde dincolo de instinct



distracţiile , în plăcerile sale. Aici se află radicala diferenţă între culturile moderne şi restul

civilizaţiilor. În orice societate tradiţională, orice gest responsabil reproduce un model mitic,

transuman şi, în consecinţă, se desfăşura într-un timp sacru. Munca, meşteşugurile, războiul,

dragostea erau sacramente. A retrăi ceea ce Zeii şi Eroii retrăiseră in illo tempore se traducea

printr-o sacralizare a existenţei umane care completa în felul acesta sacralizarea Cosmosului şi

a vieţii.”

Lumea modernă patinează pe o realitate artificial creată, în timp ce adevărata Realitate

devine pentru noi o necunoscută la care nu mai avem acces, pentru că o ascundem tot mai

temeinic sub regulile derivate din funcţionarea Artefactului.

Cărări şi poteci mărunte

Dovada ce mai concretă a faptului că Universul este cu totul lipsit de Destin, de

Dimensiuni şi de Scop îl constituie tocmai modul de manifestare al Materiei, la nivelul

componentelor sale fundamentale. Frecvenţa, quanta, particula sunt entităţi neselective, ele

participă la crearea sau modificare oricări structuri care generează o diferenţă de potenţial . Lor

le este profund indiferent sensul sau scopul acestei diferenţe, sau starea la care urmează să ajungă

strucutra creată sau modificată. Ele se extrag din Haos, intră în componenţa Cosmică, dar sunt

gata oricând să reintre în Haos, atunci când modificările strucutrii materiale o impun.

Elementele fundamentale ale Materiei, despre care vorbim, capătă sens şi scop abia atunci

când sunt înglobate într-o structură cosmică, fără ca acestea să devină funcţii ale existenţei lor cosmice.

Frecvenţa cu care electronul de hidrogen gravitează pe orbita nucleului este simpatică

frecvenţei de 253,7 nanometrii a fotonului ultraviolet de bandă C. Ca atare quanta respectivă

este atrasă de acesta, se transformă în particulă materială, cade pe electronul de hidrogen şi îi

modifică orbita, apropiindu-l de nucleu. Legătura electronului cu celelalte elemente ale unei

structuri materiale se distruge, structura din care a făcut parte intră într-un proces de reorganizare

dictat de noile condiţii, creând la rândul ei un moment de dezechilibru care generează diferenţe

de potenţial ce pun în mişcare un număr de elemente fundamentale.

Quanta este expulzată de electron şi ea revine la stare originară de undă energetică,

pierzându-se în lipsa de formă. Odata quanta expulzată, atomul de hidrogen devine o structură

gata să fie atrasă în reorganizarea unei alte construcţii materiale. Am asistat doar la reacţia pe

care o undă a avut-o la „chemarea” unei diferenţe de potenţial. Consecinţele produse, procesul de



reorganizare indus structurii nu fac parte din zestrea undei energetice. Pentru ea esenţială a fost

diferenţa de potenţial, care a „informat-o” despre o anume stare, şi a determinat-o să aibă un

anumit comportament. Întotdeauna acţiunile produse la nivel inferior se datorează unor raţiuni

superioare, cu mult mai complexe decât sunt capabile să cuprindă structurile sau elementele

participante, care sunt „informate” doar în limita capacităţilor şi competenţelor lor.

Dacă privim descrierea procesului de mai sus, putem constata că informaţia fundamentală

este o undă energetică de o anume frecvenţă care poate intra în compunerea unei unde complexe,

interferând cu alte frecvenţe ceea ce produce o stare energetică particulară şi specifică unei

anume strucutri materiale. În final se obţine o Formă Materială ce funcţionează ca o entitate

capabilă să participe la procesele de compunere sau descompunere a informaţiilor fie venite din

nivelele superioare, fie din cele inferioare. Or, acest lucru mă îndreptăţeşte să cred că stările de

dezechilibru create în Materia Universală produc informaţii care străbat întreaga Materie, facând-

o mereu capabilă să rămână acordată la Realitatea pe care o defineşte.

Pentru a rămâne însă capabilă să creeze Realitate, Materia s-a organizat pe măsura

Dezmărginirii pentru a da naştere unor instrumente de adaptare la momentele de dezechilibru. Şi,

de la formele inferioare de organizare ale Materiei, care sunt incapabile să interpreteze un astfel

de comportament, s-a ajuns la forme superioare, care au asimilat consecinţele, şi-au creat

instrumente de protecţie şi au devenit capabile să „citească” informaţiile despre starea energiei.

În cazul quantei ultraviolete de bandă C, fiinţele unicelulare nu se pot proteja şi ADN-ul

acestora este distrus producând moartea individului.Dar, atât insectele cât şi mamiferele sunt cateogorii de Forme Materiale care şi-au creat

instrumentele cu care pot analiza starea frecvenţei. Ele pot diferenţia frecvenţele şi pot hotărâ

dacă le sunt prietenoase lor , sau nu, acţionând în consecinţă. Spun prietenoase lor, pentru că

frecvenţa nu are un comportament prietenos sau inamic. Frecvenţa există şi atât, în schimb, în

strucutra unei Forme Materiale, există nivele care impun o anume funcţie a frecvenţei, care poate

fi benefică, sau nu, structurii ca întreg.

Mai mult, şi-au creat un sistem prin care comunică celorlalţi indivizi informaţiile

asimilate, sistem care, putem spune, se constituie ca limbaj. Se naşte, astfel, un mod de

comunicare ce are funcţia de a proteja matricea, dar şi de a o aduce la capacitatea de a dezvolta

un mod superior de adaptare.

Şi iată că pare să se mai prăbuşească un mit, şi anume acela că doar omul a fost capabil să

evolueze de-a lungul timpului istoric. Se pare că această credinţă este doar o aroganţă, deoarece



devine tot mai evident că fiecare categorie de Forme Materiale evoluează, în legătură fiind cu o

Realitate, dând naştere mereu unui mod de informare pe orizontală, între indivizi, dar şi pe

verticală, în lungul generaţiilor. Care mod se va lăsa apoi asimilat de o structură superioară celei

care l-a creat, care îl va „uita”, dezvoltând o formă mai complexă de comunicare. „ În ultima

vreme, Werner a formulat ideea potrivit căreia comportamentul omului cultural adult, modern,

poate fi interpretat numai «geologic», întrucât în el s-au conservat straturile genetice care

oglindesc toate treptele parcurse de om în dezvoltarea lui psihologică. Structura psihologică,

spune el, se caracterizează nu prin unul, ci prin numeroase staturi genetice, suprapuse unul

deasupra celuilalt. De aceea, în analiza genetică chiar individul luat separat manifestă în

comportamentul său anumite faze ale proceselor de dezvoltare, genetic încheiate .”

Putem deduce că: Materia asimilează momente ale Realităţii, cu care se organizează în

structuri mai sofisticate, producând, în acelaşi timp, o nouă formă de dezechilibru generator de

tensiuni. Vibraţiile emise de aceste tensiuni au anume frecvenţe care se descompun,

simplificându-se, pe măsură ce unda se propagă spre nivelele fundamentale. La nivelul de graniţă

dintre strucutră şi elemnt – pentru că trebuie să considerăm atomul o strucutră, iar particula, sau

quanta un element – tensiunile extrag din Haos o frecvenţă simpatică cu care produc o anume

combinaţie, fie ea efemeră fie de o anume stabilitate, combinaţie care este asimilată în structura

superioară. În felul acesta se produce un proces de reversibilitate, prin compunere, prin

interferenţă, fiecare aimilare producând o reacţie care încearcă să armonizeze strucutra cu

informaţiile produse de dezechilibrul originar.Acest proces de asimilare impune Realităţii noi forme ale Devenirii, Materia rămâne

aceeaşi în Formă, dar se schimbă substanţial în strucutră. Acest proces schimbă condiţiile date

ale Materiei, informează despre tendinţa sa de a produce o Expansiune în Sinele său, informaţie

ce generează o diferenţe de potenţial care iradiază în câmpul Materiei o sumă de tensiuni ce

extrag din Haos noi funcţii, dar, în acelaşi timp, produc şi mutaţii structurale, Dezechilibrul

rămânând astfel constant.

Informaţiile fundamentale sunt neinterpretabile şi lipsite de nuanţe. Ele au un conţinut

nedivizibil, ca atare sunt deosebit de tăioase şi clare. Conţinutul lor nu poate fi negociat, şi nici

conţinutul procesului ce va urma. În schimb, pe măsură ce interferenţele sunt rezultatul unor

asimilări multiple, conţinutul informaţiei devine tot mai complex şi generează capacitatea de a

iradia informaţii nuanţate şi vor produce elemente ale unui limbaj.



Se naşte astfel o cale de comunicare principală, dar şi felurite căi secundare ce au menirea

de a nu lăsa nici un nivel al structurii neiradiat de energia pe care o poartă forma informaţională

specifică. Câmpurile informaţionale secundare al variabilelor unei matrici au al rândul lor

capacitatea de a interfera, creând un câmp energetic mai puternic şi mai consistent decât cel

individual. Acest câmp energetic este adioma unui vector şi reprezintă o tendinţă matricială, care

odată constituită nu va mai putea fi oprită până la consumarea sa, sau până la definirea unei alte

tendinţe cu funcţie de anulare a efectelor celei dintâi.

Fiecare matrice de Forme Materiale este guvernată de astfel de vectori energetici, formaţi

din energii rezultate din interferenţa frecvenţelor generate de variabile şi care impun o tendinţă

sau alta, conturând astfel o sumă de căi ce se impun variabilelor, adică Indivizilor. De fapt,

aceasta este modalitatea prin care Matricea încearcă să-şi întreţină şi să-şi promoveze

oprtunismul, capacităţile de adaptare la Realitatea pe care o constituie, dar şi al cărui subiect

este.

De-a lungul istoriei sale, omul a vorbit mereu despre acest mod de a fi al Materiei, l-a

definit întotdeauna într-o dependenţă directă de mijloacele şi instrumentele pe care le

descoperea prin activitatea cu care încerca să.şi adapteze existenţa la un anume statut impus de

Realitate. Dintotdeauna a remarcat că există o diferenţă flagrantă între tendinţele scopului

individual şi cele ale scopului comunitar, al Matericei care-l cuprinde. De cele mai multe ori a

încercat să armonizeze cele două poziţii, recurgând la paleative cu rezultate dintre cele mai

contradictorii. Din nefericire, astfel de vectori matriciali sunt rezultaţi din dezechilibre care se produc în alte nivele ale structurii Materiei, nivele la care cunoaşterea nu are acces direct,

pentru că – cel puţin la acest moment – este greu să se definească evenimente cuprinse în afara

sistemului de dimensiuni care caracterizează existenţa umană.

Astfel de evenimente sunt prezente în conştiinţa umană prin efectele pe care le produc la

nivelul intereferenţelor impuse de circulaţia informaţiei dinspre şi înspre momentul

dezechilibrului care produce o stare de reorganizare a întregii structuri a Materiei. Sigur este

faptul că fiecare nivel al evoluţiei, fiecare matrice de Forme Materiale are o funcţie precisă în

procesul de circulaţie a informaţiilor şi într-un sens şi în celălalt, fără un astfel de statut al

elementelor sale Materia nu şi-ar putea asigura nici Dezmărginirea şi nici Expansiunea Sinelui.

Activitatea fiecăriei Variabile, a fiecărui individ este menită să contribuie concret şi direct

la Dezmărginire, fără să aibă însă libertatea de a alege. Fiecare entitate materială este rezultatul

unei funcţii unice, şi întreg traseul pe care trebuie să-l parcurgă de-a lungul existenţei este hotărât



de reorganizarea rezultată din impactul dintre informaţiile aflate în circulaţie în strucutra

Materiei şi condiţia funcţiei ce a întrupat-o. Instinctul cosmic al omului arhaic definea acestă

stare a Formei Materiale, fie ea om, animal, plantă sau element mineral, ca pe o capcană fără

scăpare, care a rezultat dintr-un păcat originar, dintr-o crimă ce impunea o stare de penitenţă

prelungită până la momentul în care acesta, păcatul s-ar fi putut dizolva într-o nouă origine.

Pe măsură ce, între om şi Cosmos se interpune Artefactul, care-şi revarsă direct efectele

asupra organizării existenţei, apare o nouă metafizică derivată direct din legăturile dintre om şi

Artefact, metafizică ce începe să excludă Cosmosul din conţinutul său.

În aceste condiţii, chiar dacă omul este în continuare rezultatul unei funcţii cosmice

unice, el refuză să mai conştientizeze starea şi locul său în evoluţia Materiei, devenind o entitate

arogantă, cuprinsă într-un univers artificial, dezumanizant.

Paradoxal este că, el este cuprins în toate funcţiile cosmice, pe care le îndeplineşte

indiferent de voinţa sa, dar, pe măsură ce metafizica impusă de Artefact se instalează tot mai

consistent, legăturile sale cu Cosmosul se falsifică şi contribuie la pierderea conştiinţei de

aparţinător al unui destin Universal. Dintr-o astfel de relaţie, dimensiuni ca: măreţia, demnitatea,

eroismul, grandoarea, sacrificiul, suferinţa îşi pierd conţinutul, devin de neînţeles şi atrag toate

consecinţele derivate dintr-un astfel de fapt. Iar, în atari condiţiuni, afirmaţia lui Omar Khayyam:

„Când am să trec prin moarte, mi-oi desfrunzi atomii

Precum de vânt şi ploaie se scutură toamna pomii.

Şi am să ies din lume voios printr-o spărtură Pe care-o s-o astupe zidarul cu-a mea zgură .”,

îşi pierde cu desăvârşire conţinutul, deoarece cosmosul omului modern se cuprinde într-o sumă

de valori fundamentale modificate substanţial, de nerecunoscut pentru o cultură tradiţională.

Practic, putem vorbi despre o desprindere a omului de sinele său, de sinele său moştenit,

ca şi de legăturile cu valori care-i asigurau stabilitatea dimensiunilor morale, filosofice, juridice.

Lumea modernă se compune din societăţi agresive care, odată ce şi-au modificat valorile

fundamentale, tind să asimileze întreg spaţiul moral, filosofic, religios etc. şi să-l îngropare în

uitare.

Regula societăţilor tradiţionale era moştenirea valorilor fundamentale şi valorificarea

acestora prin crearea de noi dimensiuni ale spiritului, regulă pe care societăţile moderne se

grăbesc s-o nege şi s-o abolească. Se naşte astfel o competiţie acerbă de noi forme, care sunt

impuse artificial şi de aceea sunt deosebit de perisabile. Ele sunt dependente total de ideologii,



fie fiind ele politice, de marketing, sau pur şi simplu creaţii întâmplătoare, rezultate dintr-o

anume conjunctură. Oricum ar fi, toate aceste apariţii sunt incapabile să fixeze valori

fundamentale; totul este perisabil, totul este asimilabil, totul este accidental sau incidental, iar

lupta febrilă ce se duce pentru abolirea valorilor fundamentale naşte o larmă dezlânată,

transformând umanitatea într-o cacofonie pestriţă.

E aceasta o etapă, este un curs, o nouă cale?

Contemporanii acestui moment nu avem cum să ştim, iar răspunsul nu ne este sortit şi

nici destinat. Singurul lucru predictibil al acestei situaţii este faptul că, omenirea riscă să rămână

fără memorie dacă va continua practicile de abolire şi asimilare, pentru că: „ Periodic cele mai

importante evenimente mitice erau reactualizate şi deci retrăite: se repetau astfel cosmogonia,

gesturile exemplare ale Zeilor, actele fondatoare ale civilizaţiei. Aceasta era nostalgia

originilor; în anumite cazuri se poate vorbi chiar de o nostalgie a Paradisului primordial.

Veritabila « nostalgie a Paradisului» se întâlneşte la misticii societăţilor primitive: în timpul

extazului ei reintegrează condiţia paradisiacă a Strămoşului mitic de dinainte de «cădere».

Aceste experienţe extatice nu rămân fără urmări asupra ansamblului comunităţii: toate

ideologiile referitoare la zei şi la natura sufletului, la geografiile mistice ale Cerului şi ale Ţării

Morţilor, şi în general, diversele concepţii ale «spiritualităţii», ca şi originile poeziei lirice şi ale

epopeii şi, cel puţin parţial, originile muzicii – sunt mai mult sau mai puţin direct tributare unor

asemenea experienţe extatice de tip şamanic. Se poate deci spune că nostalgia Paradisului,

dorinţa de a recupera, fie chiar pentru un scurt timp şi numai în extaz, condiţia edenică aStrămoşului, au avut repercursiuni considerabile asupra creaţiilor culturale ale primitivilor .”

Aceste practici s-au transformat cu timpul în tehnici ale dezvoltării spirituale, s-au

îmbogăţit ca şi conţinut, dar şi ca forţă de modelare a unei memorii primordiale. Au contribuit

substanţial la descoperirea materialelor şi a limbajului cu care să se transmită memoria colectivă,

cu care omul să-şi păstreze fiinţa spirituală între anumite dimensiuni ce confereau siguranţă şi

protecţie morală. Or toate acestea riscă acum să dispară, înlocuite fiind de perisabil, efemer,

consumabil, capricios, adică exact de ceea ce omul a evitat din răsputeri în lungul istoriei sale.

Desigur, toate acestea pot fi, foarte bine, capriciile unui anume moment istoric, dar, pot fi

la fel de bine semne ale începutului etapei finale a unei mutaţii fundamentale menite să

reconfigureze substanţial o categorie de Forme Materiale.

Unul ştie, altul ţine minte



Oricare ar fi forma prin care se produce o interferenţă – fie ea între două frecvenţe

fundamentale, fie între o frecvenţă fundamentală şi o structură, care se va reorganiza în urma

procesului -, din ea va rezulta o entitate energetică având un număr precis de funcţii şi numai

acelea. Putem spune că ia naştere o memorie fundamentală, pentru că entitatea „ştie” cu precizie

cine este datorită nucleului informaţional foarte precis. Orice intervenţie exterioară va determina

o reorganizare a structurii informaţionale cu rezultate impuse de o Necesitate derivată în urma

unui dezechilibru produs. În cazul acesta, entitatea energetică va proceda la o reorganizare a

funcţiilor sale, pentru a determina ca nucleul de informaţii să devină mai precis şi mai activ.

Procesele continui de reorganizarea a unei Forme Materiale complexe se datorează

nevoii pe care Realitatea o impune entităţii de a-şi adapta nucleul informaţional la o situaţie nou

creată, nucleu care caută să menţină structura capabilă să se reorganizeze mereu în urma

semnalelor provenite din exteriorul ei. Iată de ce, fiecare Formă Materială este rezultatul unei

conştiinţe a momentului, conştiinţă care funţionează într-un spaţiu inefabil şi este deosebit de

sensibilă la orice variaţie produsă în Realitate.

Nu există, în Univers, entitate materială care să nu ştie cu precizie cine este, şi tocmai

faptul că fiecare are conştiinţa momentului la nivel fundamental, nu este deloc nevoie să

„explice” acest lucru, să comunice în exterior, despre sine, informaţii cu scop analitic.

Informaţiile conţinute de fiecare entitate materială au rolul de a realiza şi întreţine o stare

oportunistă faţă de Realitate.

Atunci când Realitatea o impune, prin atingere unor momente grave de dezechilibru, setulinformaţional conţinut într-o entitate este transferat în întregime, printr-un proces de reorganizare

a structurii materiale care-l înglobează, iar funcţiile sale rămase neschimbate, vor intra într-o

nouă strucutră, sau într-o strucutră ce s-a reorganizat pentru a ajunge la un alt nivel de adaptare la

condiţiile Realităţii.

Pentru strucutra materială care se reorganizează sunt deosebit de importante tocmai

funcţiile generate prin contribuţia setului informaţional al entităţii atrase, iar atracţia se produce

în urma unei diferenţe de potenţial care impune, prin frecvenţele emise, participarea unei anume

entităţi informaţionale, şi numai a aceleia.

Diferenţa de potenţial emite anume frecvenţe specifice care simpatizează precis cu

frecvenţa setului informaţional de care are nevoie în procesul de reorganizare. În fiecare clipă în

Univers apare un moment nou, care declanşează un lanţ de procese de reorganizare a Formelor



Materiale, care procese devin cauzele altor momente noi, ceea ce presupune că totul derivă dintr-

o anume cauză creată cu precizie de evoluţia relaţiei dintre Realitate şi Sinele său.

Putem spune că în Univers nimic nu este întâmplător, şi că vechii înţelepţi orientali aveau

dreptate când îşi îndemnau discipolii să caute a ajunge la detaşarea completă faţă de influenţele

exerioare ale momentului prezent născut din activitatea subiectivă a semenilor, pentru că astfel se

perturbă legătura fundamentală cu regula ce pune în mişcare Universul.

Atunci când atingi conştiinţa momentului poţi să cunoşti cu adevărat mecanismul impus

de Inefabil, pentru că devii egal stării fundamentale care îţi relevă Necesitatea, şi, ca atare, tot

ceea ce va urma pentru eliminarea acesteia.

Conştiinţa momentului impune înţeleptului să nu mai genereze alte Necesităţi, dacă

doreşte să rămână în armonie cu mişcarea universală, de aceea, acesta va căuta să fie milostiv

prin ne-milostenie, să caute originile şi să-şi oprească pornirile subiective, tocmai pentru a atinge

cauzele primordiale ale adevăratei Deveniri. „« Ne-milostenia» constă în înţelegerea clară a

faptului că dând nu dăm în realitatea nimic, căci actul de a da implică faptul de a te lipsi de un

lucru care era al tău. Or, în realiltate, nu există nici «posesor», nici lucru posedat. Cel care dă

nu este decât un compus tranzitoriu de elemente pus în mişcare de acţiunea unor forţe

deopotrivă momentane.”

Fiecare Formă Materială trebuie să încerce să nu-şi uite starea, aceasta fiind una dintre

condiţiile fundamentale ale Devenirii. Nu este vorba despre a uita elemente ale unei memorii

personale, ci de a nu uita memoria Formei în sine, de a nu uita condiţia fundamentală căreia i sedatorează modul de a fi în Univers. A nu uita şi a ţine minte nu este unul şi acelaşi lucru: a nu

uita presupune suma de informaţii fundamentale care au dat naştere Formei Materiale ce eşti; a

ţine minte presupune contribuţia influenţelor provenite din informaţiile rezultate din propria ta

acţiune asupra Realităţii.

Acţiunea ta, dar şi a celorlalţi indiviizi care alcătuiesc matricea căreia aparţii, ceea ce

presupune acumularea unor date ce provin din fapte pe care le provoci, prezente, poate în

defăşurare încă. A nu uita presupune a fi, a ţine minte presupune nevoia de a deveni.

De cele mai multe ori aspiraţia de a deveni nu are nici o legătură cu ceea ce eşti, cu a fi,

este o nevoie ce apare în procesul Dezmărginirii care are nevoie de toate abaterile ce pot

inaugura o nouă Cale, şi deci, o nouă dimensiune a expansiunii.

A şti presupune plenitudinea iniţială, înseamnă asumarea originii care exclude explicaţia

şi, deci, nevoia de a comunica cuiva condiţia ta. Atunci când ştii, eşti şi atât, nu apare deloc



nevoia să-ţi motivezi existarea. Abia atunci când se produce procesul de pierdere a plenitudinii

iniţiale devii istoric, şi supus sexualităţii, aică te transformi într-o entitate silită să comunice, deci

să-şi piardă condiţia primordială. Mai mult, este supusă procesului uitării, a pierderii legăturilor

fundamentale cu originea, deci cu locul cuvenit în Univers. Psihologia desparte condiţia umană

în două categorii care determină evoluţia acesteia: „Teoria care distinge două etaje înclină să

arate că întregul comportament trece, în dezvoltarea sa, prin două stadii principale; stadiul

comportamentului instinctiv, denumit şi reflex necondiţionat – funcţie ereditară sau înnăscută a

comportamentului, şi cel de al doilea stadiu – al reacţiilor dobândite prin proprie experienţă,

sau stadiul reflexelor condiţionate, stadiul dresajului, dacă ne referim la animale.”

Zestrea pe care o moşteneşti, care te defineşte ca entitatea acesta, şi numai aceasta, are un

scop fundamental: să-ţi definească unicitatea ca strucutură de funcţii cu rol precis în atingerea

Dezmărginirii; iar tu vei exista în limitele aceastei structuri, rezultată dintr-o serie de funcţii

fundamentale care te fac unic şi de neînlocuit.

Legăturile ce întreţin temeinicia existenţei tale nu sunt cele cu Cosmosul, pe care-l poţi

cunoaşte şi modela, ci cu Haosul, adică cu memoria virtuală, care-ţi impune condiţia fiinţării,

Iată de ce trebuie să rememorezi continuu condiţia originară: „ Amintirea evenimentului

priomordial joacă un rol considerabil. Să precizăm că această Amintire era periodic

reactualizată în rituri; evenimentul era deci retrăit, omul redevenea contemporan cu illud

tempus mitic. «Reîntoarcerea în urmă» era chiar o prezenţă: reintegrarea plenitudinii iniţiale.”

Ori toate stările rituale aveau – şi ar trebui să continue să aibă - un scop teribil de important:reatingerea capacităţi de a şti, şi nu de a ţine minte.

Acţiunile tale, care îţi caracterizează în întregime perioada existenţei, perioada

perisabilităţii nu sunt de fel rupte din circuitul perpetuu al Deveniri, nu presupun o

individualizare, o izolare, aşa cum arogant presupunem noi, ci dimpotrivă, în toată această

perioadă eşti nevoit să-ţi supui acţiunile împlinirii funcţiilor pentru care s-a creat combinaţia

Sinelui tău. De fapt, omul modern ar trebui să se convingă că: începi să fii, abia când nu mai

exişti.

Rolul tău fundamental în toată acestă poveste este acela de a insolita Devenirea, de a

contura noi căi prin modul particular şi unic de interpretare a informaţiilor care sunt în

circulaţie în parcursul existenţei tale. Noi oamenii numim aceasta nevoia de originalitate, este o

trăsătură care se manifestă în fiecare din noi, şi credem că ne este specifică. Nicidecum, ea este



comună tuturor Formelor Materiale existente în Univers, este, dacă vreţi, modalitatea prin care

Universul tinde să nu-şi fie, în nici o clipă, egal sieşi.

Cred că este important să acodăm un strop mai multă atenţie acestei diferenţe între: a şti

şi a ţine minte. În lumea contemporană s-a creat, şi se întreţine o confuzie deosebită, confuzie

care, ca tot ceea ce se întâmplă în lumea Cosmică nu are o singură şi anume cauză.

Nimic din ceea ce devine materialitate în lumea Cosmosului nu este datorat unui singur

fapt. Nimeni nu este el singur Făptuitorul, chiar dacă el singur a operat o anume acţiune, un

anumit produs, o faptă oarecare, un gând. Totul este rodul acumulărilor de energii în lungul unui

lanţ de-a lungul căruia informaţiile puse în mişcare au preparat naşterea acelei acţiuni, produs,

faptă, gând.

Odată ce o strucutră de interferenţe s-a pus în mişcare, efectele ei nu mai pot fi oprite

până la întruparea materială, cosmică. Ele sunt rezultatul nevoii Universului de a se Dezmărgini

cu orice chip, sub orice formă. Acţiunea, produsul, fapta, gândul sunt purtătoare de seturi

informaţionale unice, specifice, ca atare ele ştiu şi îşi pot permite să existe ca formă fertilă,

generetaoare de comunicare. Ele nu simt nevoia să se explice pe sine, ci să existe în sine,

generând energii specifice cu un anume conţinut informaţional capabil să întreţină funcţii

particulare ce vor da naştere altor forme.

Adevărata comunicare, aceea fertilă, modelatoare, unică, fundamentală, nu se produce la

nivelul semnului, ci la nivelul funcţiei. Ea apare atunci când se crează o anume diferenţă de

potenţial între două entităţi. Cu cât diferenţa de potenţial este mai mare, cu atât transferul se facela nivele profunde, esenţiale. La acest, stadiu al comunicării se înlătură înţelesul, informaţia

transferată prin acest proces nu trebuie să fie explicată, ea ştie şi revelează, declanşând un

proces intim de modificare în Forma Materială care a primit-o.

Efectul unui astfel de transfer se resimte imediat în Forma Materială gazdă, iar noi

oamenii îl denumim: emoţie. Conţinutul unui astfel de transfer nu se cere explicat, înţelegerea

se produce la nivele atât de fundamentale încât declanşează procesul de remodelare fără

intervenţia conştiinţei. Putem spune că emoţia produce un efect modelator dincolo de conştiinţă.

Din nefericire, în lumea contemporană, se pare că a ţine minte tinde să devină un stadiu

din ce în ce mai important, în dauna lui a şti, şi această atitudine distorsionează grav o sumă de

valori fundamentale, valori ce stau la baza mecanismului comunitar, şi a căror modificări pune

în circulaţie derivaţi seducători dar goliţi de sens.



Ambele procese, şi a şti, şi a ţine minte au importanţa lor în evoluţie. Dar acesta este un

mecanism de care ne vom ocupa ceva mai târziu, în ultima carte a acestei lucrări : ” Zgâriaciul

lăudăros”.

Totul sau Nimicul

La nivelele fundamentale o quantă, devenită particulă, prin însăşi starea ei de

instabilitate, este însăşi semnul, comportându-se ca o entitate informaţională care în momentul

transferului ce se produce modifică funcţiile structurii gazdă. Frecvenţa sa intră într-un proces de

interferenţă cu o altă frevenţă, proces care stabileşte noua funcţie a structurii care s-a format, iar

pe măsură ce structura devine mai complexă şi se organizează pe nivele de funcţii, procesele de

interferenţă sunt la rândul lor tot mai capabile să atragă sau să elibereze tot mai multe frecvenţe

purtătoare de informaţii.

În stadiile acestea, de organizare tot mai complexă, Forma Materială devine o structură

de Realităţii, organizată pe nivele de complexitate, desigur începând cu cele simple,

fundamentale şi complicîndu-se pe măsură ce relaţia Materie-Realitate devine tot mai sofisticată.

Putem presupune, destul de lesne, că strucutrile organizatorice ale Materiei dezvoltă structuri de

Realitate, ceea ce presupune că de fel nu este o singură Realitate în Univers. Deci ar trebui să

presupunem că există o comunicare pe orizontală între variabilele unei matrici şi o alta pe

verticală, cea care traversează toată ierarhia Formelor Materiale, de la cele fundamentale până la

cele superior organizate.Circulaţia informaţiilor nu se mai face, în cazul structurilor complexe doar în urma unei

singure diferenţe de potenţial, menită să dicteze sensul. Cu cât strucutra devine mai complexă,

cu atât crează capacităţi de receptare a frecvenţelor simpatice, dar, în acelaşi timp devine ea

însăşi producătoare de informaţii sensibile la diferenţele de potenţial ce apar în Realitate.

Contrar aparenţelor, Materia nu este o entitate perfecţionistă, ci doar perfectibilă, ea nu

caută să obţină o structură perfectă, capabilă să rezolve odată pentru totdeauna problema

comunicării, a prelucrării informaţiilor venite dintr-o stare de dezechilibru sau alta.

Pentru Materie esenţial este să creeze funcţiile capabile să prelucreze într-un anume mod

informaţiile, urmând o ierarhie a gravităţii. Cu cât o informaţie este mai gravă, cu atât Materia va

da naştere unei, sau unor funcţii care s-o transforme în materialitate. Pentru acesta va folosi

memoria inepuizabilă pe care o numim Haos, şi care păstreză în formă virtuală toate funcţiile

necesare care vor deveni din inefabile, materialitate.



Cu cât este mai complexă o funcţie capabilă să rezolve Nevoia unei stări de dezechilibru,

cu atât informaţia generată de aceasta (de Nevoie) trebuie să cunoască un proces de

descompunere mai rapid, pentru a se ajunge la acel stadiu de graniţă dintre Cosmos şi Haos de

unde să înceapă reorganizarea structurii materiale.

Cercetările fizicienilor ne arată că domeniul microcosmic este cu mult mai complex, şi

mai activ, decât ne-am închipuit, sau decât ne închipuim acum. Starea de relativitate a Materiei

este cea care face ca aceasta să fie capabilă continu de reorganizare. Tot ceea ce are formă, în

fapt nu are formă, aceasta fiind mereu supusă reorganizării pentru a putea să rămână capabilă de

a face faţă stării continui de dezechilibru a Universului.

Nu este nimic paradoxal în această afirmaţie, şi ea nu se doreşte să fie o modalitate de a

specula o argumentaţie. Aparenţa paradoxului este generată de faptul că orice Formă Materială

pare în lungul existenţei sale neschimbată, dacă nu ţinem cont de modificările impuse de evoluţia

în timp. Un individ, pare a fi acelaşi tot timpul vieţii, un câine îşi menţine forma sa, un copac la

fel. Putem spune acelaşi lucru despre fiecare Formă Materială pe care o cunoaştem în timpul

existenţei noastre.

Doar că lucrurile nu sunt aşa!

Pentru a putea face Realităţii, fiecare Formă Materială trebuie să se reorganizeze

continuu. Procesele de reorganizare nu aparţin Întregului, care, de fapt, nici nu există, şi acum

putem să dăm dreptate înţeleptului: o căruţă este formată din roţi, loitre, oişte etc.; atunci unde e

căruţa? Procesele de reorganizare se produc în nivelele structurii, iar reorganizarea străbate peverticală Întregul, făcându-le continuu capabile să se adapteze Realităţii, care, la rândul ei

funcţionează ca o strucutră ce acţionează asupra fiecărui nivel material.

Şi iată că se impune, în momentul acesta o întrebare: noi de fapt ce suntem Totul, sau

Nimicul?

În lungul existenţei unei anume entităţi materiale, aceasta este capabilă să recunoască

anumite momente de transformare ce s-au produs în Sinele său, dar pentru ca acestea să devină

cognoscibile, o infinitate de procese de reorganizare s-au consumat, până ce stadiul sesizabil a

fost atins. Atunci, noi suntem rezultatul tuturor acestor procese, sau, dimpotrivă suntem cauza

lor?

Existenţa este rezultatul unor serii continui de momente ale Comunicarii, provocate de

stările de dezechilibru pe care Dezmărginirea Universului le impune Materiei.



Limitaţi fiind, ne imaginăm mereu Dezmărginirea ca pe o expansiune, ca pe o dilatare

într-un spaţiu infinit, când în fapt, Dezmărginirea presupune o expansiune în Sinele Materiei,

pentru a genera noi funcţii şi, în consecinţă, noi dimensiuni. Pentru a putea realiza

Dezmărginirea, Universul trebuie să-şi menţină o stare de circulaţie perpetuă a informaţiilor,

doar în felul acesta Materia sa rămânând capabilă să se reorganizeze continuu, să se

dezmărginească, să creeze continuu Realitate. „ În «Principiile de biologie» Spencer susţine, ca

şi în alte lucrări ale sale, că orice agregat organic, la fel ca şi celelalte agregate, tinde să treacă

de la simplicitatea sa indistinctă, primitivă, la o complexitate mai distinctă, şi aceasta datorită

diferitelor cantităţi şi specii de forţe, cărora părţile sale le sunt expuse. Spencer e de părere că

structura unui organism gravitează de la o stare omogenă indefinită spre o stare eterogenă

definită şi că acest proces îşi acumulează efectele în generaţiile succesive, dacă forţele care îl

produc continuă să lucreze.”

Comunicarea este mecanismul prin care fiecare Formă Materială devine relativul cuiva,

dar mai ales relativul său, şi are capacitatea de a crea continuu scopuri în urma momentelor de

dezechilibru pe care Materia le suferă fără de încetare, în urma Dezmărginirii sale.

Expresia pe care o are teoria relativităţi a lui Eistein ne poate duce uşor cu gândul la

principiul care face să funcţioneze un mecanism, la modalitatea de propulsare a unei structuri

materiale către o anume ţintă. Privind lucrurile aşa, viteza luminii devine o limită de neatins şi de

neînţeles, o limită de care nici măcar nu avem posibilitatea de a ne apropia, iar relativitatea se

transformă într-un proces foarte greu de imaginat. Dar dacă, privim relativitatea ca pe un procesrezultat dintr-o atracţie generată de o diferenţă de potenţial, atunci lucrurile capătă cu totul alte

definiri.

În primul rând nu mai vorbim de un mecanism, ci de un organism, nu mai vorbim de

propulsie, de împingere, ci de atracţie, de chemare, şi nu mai putem vorbi de o stare limită a

vitezei, pentru că avem de-a face cu o pendulare între nefiinţare-fiinţare, iar viteza de extracţie,

în cazul acesta, este cu totul inaccesibilă simţurilor noastre limitate.

Noi cunoaştem viteza de deplasare a unei quante pe care o presupunem egală vitezei

luminii, dar viteza de deplasare a unei entităţi informaţionale generată de o diferenţă de potenţial,

entitate care produce în final extragerea quantei şi atragerea acesteia către o anume Formă

Materială ne este cu totul necunoscută şi de neimaginat. Quanta şi particula fundamentală,

oricare ar fi ea, sunt entităţi informaţionale detectabile, definibile, fac parte din lumea materială,



din Coasmos, dar tot ceea ce depăşeşte acest teritoriu şi intră în Inefabil devine nedefinibil,

nemăsurabil, indicibil.

Noi putem măsura ceea ce se manifestă material, tot ce aparţine Haosului nu are

reprezentare pentru capacităţile noastre de cunoaştere. Pur şi simplu, tot ce aparţine Cosmosului

ca entitate materială superior organizată, şi deci definită de legi ale acestuia, anihilează treptat,

pe măsură ce se îndepărtează de Inefabil, capacităţile de a percepe şi legi ale Haosului. Mai mult,

tendinţa este de a ne separa de însăşi legile cosmice, în favoarea unora produse de noi, ca entităţi.

Iată de ce, atunci când facem referire la anumite zone ale existenţei, vehiculăm, cu voie

sau fără de voie, multe „zone albe” pe o hartă a cunoaşterii.

Am ţinut să fac acestă precizare din convingerea că, atunci când vorbim de Comunicare

ne gândim mereu la partea vizibilă, cognoscibilă a icebergului, cea pe care am trnsformat-o

încetul cu încetul într-o ştiinţă socială, şi pe care o socotim ca parte a calităţilor cu care suntem

înzestraţi. Ne vine greu să credem că avem de-a face şi cu o parte invizibilă a Comunicării, o

parte ce tinde să guverneze inefabilul şi datorită căreia se produc cele mai subtile procese la

nivelele fundamentale ale Materiei.

Referirea pe care am facut-o la teoria relativităţii a fost tocmai pentru că relaţia dintre

relativi determină fundamental substanţa comunicării. Nu se produce o relaţie între o sumă de

relativi fără un transfer de substanţă, şi fără declanşarea unor procese de reorganizare în urma

acestei relaţii, rerganizare din care rezultă în final o asimilare.

Datorită acestui mecanism, Universul reprezintă, în fapt, un număr finit de existenţe aleformelor materiei ce tind continuu spre modificarea propriei lor Realităţi. Că o sumă de forme

ale materiei dispar, că altele rezultă şi devin active sunt doar consecinţe ale necesităţii de

adpatare la o Realitate modificată de acţiunea Materiei asupra ei însăşi.

Acesta este motivul principal pentru care structura Universului se manifestă ca o alcătuire

de nivele organizate nu în ierarhii, ci în capacităţi de comunicare. Fiecare nivel se manifestă ca o

matrice generatoare de variabile rezultate din serii de asimilări istorice, şi are legături de

comunicare cu toate celelalte nivele, fie ele la nivelul conştiinţei, fie la nivele subtile ce ies din

sfera conştiinţei. Dar nici o clipă nu se pune problema unei ierarhii.

Materia nu este organizată în ierarhii, ci în strucutri generate de funcţii, strucutri care sunt

într-o relaţie deosebit de intimă. În sine, Universul este o singură formă lipsită de conştiinţa de

sine, aşa cum noi fiecare suntem, de fapt, entităţi lipsite de conştiinţa Sinelui. Dacă fiecare formă

a Materiei ar avea conştiinţa Sinelui, totul ar deveni zadarnic. Preocuparea fundamentală a unei



entităţi este să existe, ci nu să ştie mecanismul prin care există. Dacă o entitate ar căpăta

conştiinţa Sinelui, acesta ar deveni Realitatea sa şi ar face-o să se prăbuşească în ea, ar face-o

propria sa captivă, tranformând-o într-un fel de gaură neagră.

Ca atare, modalităţile de comunicare sunt fie la nivelul conştientului, şi se supun voinţei,

fie la nivelul inconştientului şi sunt guvernate de cerinţe venite din profunzimile Materiei, dar şi

într-un caz şi în celălat sunt exterioare Sinelui.

Sigur că cele mai manifeste, acelea care domină o existenţă, sunt cele care se consumă la

nivelul conştientului, dar asta nu înseamnă că sunt şi cele mai importante.

Mai mult ca sigur, ele au rolul de a alimenta cu informaţii mecanismele de comunicare de

la nivelele subtile, acelea ce au legături cu modificările survenite în intimităţile evoluţiei

Materiei, şi sunt provocate de dezechilibre impuse de Dezmărginire.

Atâta vreme cât societatea omenească a fost, şi mai este încă, dominată de spiritul

mecanic, acela care hotărăşte că totul în Univers funcţionează asemeni unui mecanism, este

foarte greu să depistăm funcţiile subtile generate de manifestarea inefabilului.

Preocupaţi fiind să definim principiile după care mecanismul funcţionează, să descriem

alcătuirea acestuia, să înscriem faptele în grile prefabricate, ne-am îndepărtat – şi continuăm să

ne îndepărtăm – de principiile fundamental simple ale Existenţei.

Cu cât societatea devine mai sofisticată, cu atât acestea sunt înlăturate, sunt înlocuite cu

derivaţi care au pierdut de mult legătura cu originea. Acest fapt modifică grav mentalităţi şi

conştiinţe, dă naştere unor convingeri strâmbe, iar inteligenţa, care este însăşi substanţa subtilă ainefabilului, se lasă condusă în teritorii ale aberantului.

Totul se supune din ce în ce mai mult principiilor impuse de existenţa artefactului:

consumul, imaginea, produsul, banul, standing-ul, ideologia etc. nu sunt decât derivate ale unei

raportări directe la acesta, şi o negare a principiilor fundamentale de existenţă în Univers.

Principii ce sunt din ce în ce mai subtil ascunse de manifestările spiritului mecanic, care

ne impune să credem că totul funcţionează pe baza agregării unor subansable. Dacă pun două

subansable într-o relaţie, voi obţine un proces controlabil şi previzibil într-o proporţie oarecare,

decretează un astfel de principiu, care înlătură cu brutalitate manifestările subtilului, inefabilului,

adică a ceea ce este fundamental în existenţa Materiei.

Principiile fundamentale ale Comunicării sunt înlocuite de principiile Relaţionării, ceea

ce presupune că mecanismelor reorganizării Materiei le sunt preferate mecanisme ale

conservării formelor previzibile pentru rezultate previzibile.



Reorganizarea presupune tendinţa către aspectele insolite ale Realităţii, acelea care pot

genera momente noi ale Dezechilibrului, momente care tind către impunerea unor funcţii noi,

proaspete. Relaţionarea, în schimb, este dominată de legi care decid norme severe de funcţionare

a unui mecanism, de conservare a unor funcţii unice pe toată durata existenţei acestuia, în aşa fel

încât să nu se iasă sub nici un chip din previziune.

În felul acesta, omul devine agentul cel mai nociv al Existenţei, se desprinde din relaţiile

pe care Universul le întreţine şi-şi crează propriul său Cosmos, tot mai lipsit de Haos, deci tot

mai mortal.

În acest moment sunt tentat să introduc un capitol în acestă lucrare, capitol care să încerce

să zugrăvească, în cele mai sumbre şi disperate nuanţe, nenorocirile ce stau gata-gata să se abată

peste societatea omenească, peste aroganţa cu care aceasta decide că nu mai merită să aparţii

unui Univers, ci că ai toate condiţiile şi calităţile să-l creezi tu, după chipul şi asemănarea ta.

Să militez, ar trebui, pentru revenirea la vechile legături ale omenirii, acelea care întăreau

umanitatea, dădeau suculenţă existenţei şi ne determinau să perindăm prin viaţă cu înţelesuri

venite din străfundurile unui Univers ce se bizuia pe noi.

Dar toate acestea sunt inutile, pentru că energiile ce domină lumea omului astăzi sunt în

deplină formă a expresiei. În cazul acesta, cu toţii suntem surzi, orbi şi muţi, curgem în apele

timpului la fel cu toţii, către o zare pe care nu o ştim şi care nu ne doreşte.

Iată de ce, capitolul de imploarţii va lipsi din această carte şi voi continua să încerc a

dovedi că datorăm Comunicării, dar şi că aceasta ne foloseşte pentru a putea menţine activăcirculaţia informaţiilor în Sinele Materiei.

Şi noi, şi ceea ce cunoaştem suntem forme care au luat fiinţă dintr-o Necesitate oarecare

a Universului care se Dezmărgineşte continuu, creând anume spaţii insolite de unde se ivesc

funcţii care duc la creare unor Forme Materiale menire să înlocuiască Lipse de el ştiute, dar în

mod cert ivite din nevoia ca orice informaţie să circule în întreaga sa Materie, fără osebire de

conţinutul ei, de importanţa ei, sau de insolitul formei. Atâta vreme cât vom rămâne parte a

mecanismului de Dezmărginire, utili prin modalităţile adecvate de a păstra circulaţia

informaţiilor necesare Materiei, Universul ne va permite să zburdăm în câmpiile sale nemăsurate.

Dacă nu, nu.

Dacă vom continuăm să gândim Universul ca pe un mecanism şi nu ca pe un organism,

vom călca în străchini către orizonturi ce nu există şi ne vom perpeli, cercând mereu să dregem



busuiocul, tot mai departe de fericirea al cărui mecanism îl căuta Bhudda şi pe care o sperăm cu

toţii.

De fapt, relaţia Formei Materiale cu Universul este adioma descrierii pe care o face

Domnul Shakespeare:

„ Nu poţi spăla cu lacrimi un râu neizbăvit

Există viermi în flori, noroaie-ascunse-n ape,

Nori şi eclipse-ncarcă al aştrilor zenit,

Cu umbre ce-ar putea meteahna s-o adape.

Toţi oamenii greşesc şi eu aduc căinţei

Tribut, tot căutând prin vagi alegorii

Să neg că-ntre păcate stă demonul dorinţei,

Făcându-mi mintea dreaptă codoş al inimii.

Se-ntâmplă azi în mine ca-ntr-un război civil

Chiar împotriva-mi să pledez cu ură,

Căci gândul mă tradează şi apără servil

A trupului chemare şi-a dragostei măsură.

Cum aş putea să vreau de tine să mă rupCând mi-ai răpit şi inimă şi trup.”

Dacă e să ţinem seama de toate aceste fapte, ar trebui să devenim conştienţi de faptul că

nu noi am creat Comunicarea, ci că suntem rezltatul ei, că fiecare dintre noi este, în acelaşi timp

un momemnt al manifestării Universului, dar şi al Haosului, ce au nevoie permanentă de expresii

materiale care să le menţină sensul Devenirii. Suntem şi Totul şi Nimicul, supuşi legăturilor de

neevitat, tiranice cu toate celelalte Forme Materiale. Iată de ce e necesar ca fiecare schimbare

petrecută aiurea în Univers, fie ea cît de aparent lipsită de importanţă, să ne reorganizeze în mod

specific structura.

Doar datorită circulaţiei informaţiei în întreaga structură materială a Universului

rămânem capabili să producem la rândul nostru informaţii specifice pe care să le facem să

funcţioneze în beneficiul relaţiei Materie-Realitate.



Multe dintre informaţiile care străbat Materia nu le percepem la nivelul conştiinţei, a

raţiunii. Ele sunt informaţii specifice, rolul lor este de a răspunde unor diferenţe de potenţial

generate de un anume nivel al strucutrii ce suntem. Cu cât Forma Materială este o structură mai

sofisticată, deţinătoarea unui anasamblu mai organizat şi mai eterogen de funcţii, cu atât ea

pierde capacitatea de fi conştientă de o mulţime de informaţii care o reorganizează continuu.

Cu cît strucutra materială este mai complexă şi mai străbătută de categorii stratificate de

informaţii specifice, cu atât aceasta are nevoie de un organism care să gestioneze funcţii produse

de Inefabil, care să poată relaţiona rezultatele reorganizărilor repetate, şi astfel se naşte intelectul.

Intelectul, care nu este specific şi particular omului, el se dezvoltă asemeni Formelor Materiale,

mereu în legătură cu Realitatea şi cu funcţiile formei.

Intelectul unei celule trebuie, este imperios, se impune să rămână capabil de a gestiona

funcţiile acesteia şi de a o adapta la Realitatea pe care aceasta o percepe. Dacă o celulă ar avea

un intelect omenesc s-ar pulveriza pur şi simplu din cauza conflictului dintre aspiraţii şi

capacităţi, conflict care ar pune celula în imposibilitatea de a se adapta unei anume Realităţi

specifice, dar asta nu înseamnă de loc că ea nu are intelect şi, mai ales, că nu furnizează

informaţii.

Fiecare celulă din corpul nostru este producătoare de informaţii, informaţii specifice ale

unui sistem matricial care organizează un anume nivel, satisfăcând anumite funcţii. Ele, funcţiile,

determină atât diferenţele de potenţial, ce reclamă un aflux de informaţii din exteriorul lor, cât

eliberarea de informaţii către diferenţe de potenţial venite din sistem. Astfel, putem afirma căsuntem străbătuţi de Haos în fiecare moment al existenţei noastre, Haos care ne ajută să devenim

continuu alţii, mai adaptaţi Realităţii cuprinse în noi, dar, mai ales, tot mai eterogeni.

Cu alte cuvinte Nimicul contribuie continuu la organizarea Totului.

Făsă sensibilitatea inefabilului, Materia ar fi lipsită de calitatea reorganizării. O formă

odată creată ar rămâne în aceeaşi stare, refuzând să primească sau să emită informaţii, ceea ce ar

determina inexistenţa cunoaşterii.

Ca atare, practic, Universul ar fi un dat inexistent, o cantitate anume de Forme Materiale

veşnice, oarbe, surde şi mute, forme care nu ar şti nimic una despre existenţa cealeilalte. Mai

grav, Universul ar fi lipsit de dimensiunile care-i determină sensul Sinelui, ceea ce ar însemna

inexistenţa Dezmărginirii.

Practic, fără comunicare, Materia ar fi expresia veşnică şi lipsită de existenţă a Nimicului.

În Universul nostru, cel al comunicării, Nimicul este categoria din care pot fi extrase, sau pot fi



virtualizate funcţiile reorganizării Formelor Materiale. Două sunt entităţile importante în acest

mecanism: carbonul, care cu cei şase eletroni ai săi formează structuri materiale deosebit de

stabile, şi hidrogenul care, având un singur electron este momentul slab al oricărei structuri,

putând fi oricând smuls, iar strucutra determinată să se reorganizeze, ceea ce permite ca

informaţia să aibă un rol activ în existenţa creativă a Formelor Materiale.

Sensul reorganizării – fie determinat de nevoia compunerii spre sisteme mai complexe,

fie impus de descompunere – este dictat de valoarea dezechilibrului care generează diferenţele

de potenţial. Dacă diferenţele de potenţial sunt puternice, Materia se va reorganiza deosebit de

activ, tinzând mereu să compună forme adaptate Realităţii, atunci când diferenţele de potenţial

îşi pierd intensitatea, forţele din interiorul strucutrii încep să impună descompunerea, reducând

Materia la elementele ce pot fi asimilate în Haos.

Drumul ese parcurs în sens invers şi Totul devine o stare a Nimicului.

Dar nimic din toate acestea nu ar posibil fără circulaţia informaţiei în întreg Sinele

Materiei, de la momentul quantei, până la structura inimaginabil de complexă a Materiei în sine,

totul depinde de circulaţia informaţiei care determină reorganizarea acesteia, şi care se comportă

continuu ca o entitate unică, dependentă de starea fiecărui element ce intră în compoziţia sa. Nu

trebuie, de loc, să ne înduioşăm şi să credem vreo clipă că există subiectivism, emoţie, sentiment

de apartenenţă în toată această poveste. Oricare ar fi sensul Dezmărginirii el este bun pentru

Materie, el determină o expansiune a Sinelui său, în sine.

Câte categorii de Forme Materiale apar şi dispar în această poveste, şi câte tendinţe deExpansiune se închid în favoarea altora sunt tot atâtea lipse de sens şi de conţinut pentru Materie.

Existenţa şi Non-existenţa sunt categorii care nu aparţin Materiei, ci Formelor Materiale, ceea ce

intră într-un cu totul alt registru de exprimare al funcţiilor.

Jocul continuu al Totului şi al Nimicului reprezintă modul prin care Materia îşi păstrează

neîncetat prospeţimea. Desigur poate fi acuzată de toate ne-calităţile, ce fac de rusine un spirit al

Formei Materiale: este nehotărâtă, înşelătoare, capricioasă, infidelă, perfidă, neloială etc., dar

toate acestea o ajută să rămână mereu capabilă de a renaşte în forme tot mai adaptate Realităţii

ivită din propria-i moarte.

Inefabilul, Subtilul, Sublimul. Gingaşe inexistenţe.

Am în mână o fotografie. Sunt eu tânăr, foarte tânăr. Pe vremea când mai credeam că voi

putea împlini speranţa părinţilor mei: să ajung intelectual.



Din nefericire pentru ei, n-a fost să fie.

Privesc această fotografie şi ştiu. Ştiu unde sunt, ce gândeam atunci, cine erau ceilalţi, ce

erau ei, ce s-a întâmplat cu ei în cursul vremii etc. Ştiu multe lucruri, dintr-o dată. Fotografia

aceasta îmi comunică o sumă de informaţii, pe care la vremea aceea, atunci când ea a fost făcută,

nu le ştiam. Nici înainte de a privi fotografia nu le ştiam, cu toate că le ştiam. Doar contactul cu

fotografia mi le-a relevat şi am început să le ştiu. Diverse stări se nasc şi mor în mine, în funcţie

de evoluţia informaţiilor ce vin din fotografie, se succed cu repeziciune.

Adevăruri subtile legate de semne, ce în timpul acela nu-mi spuneau nimic, mi se arată.

Evoluţia faptelor capătă alte înţelesuri şi toate acestea împlinesc o stare sublimă de revelaţie, o

stare adâncă ce pentru un timp mă ţine într-un contat puternic cu trăiri emoţionale venite din

timpuri, care-mi luminează lanţul unor fapte alminteri umbrite până în clipa când am privit

fotografia.

Emoţiile produc revelaţii despre ceea ce s-ar fi putut întâmpla, doar modificând foarte

puţin o hotărâre, o acţiune, un gând, o relaţie etc. Se împlineşte o imaginea despre un Eu posibil,

un alt Eu, paralel, care ar fi avut o altă existenţă.

Nu ştiu dacă regret, sau nu, ceea ce ştiu este că o sumă de emoţii mă ţin legat de anumite

semne ale unei existenţe care s-a consumat, dar împlinesc şi traseul unei existenţe virtuale care

nu a avut şansa să se perinde prin spaţii şi vremi.

Între mine şi fotografie s-a consumat un act de comunicare, iar acest lucru a fost posibil

datorită faptului că: în materia pozei au fost înglobate o sumă de semne care împlinesc ovirtualitate inefabilă.

Aceste semne, stăpânesc, acum peste timp, un mecanism al subtilului ce crează relaţii

între fapte şi mă fac dintr-o dată să fiu străbătut de fiori sublimi. Nu vorbesc de sublimul definit

de Edmund Burke, sau poate că da, dar pentru că îl trăiesc acum, îl resimt cu mult mai

personalizat, mai intim, mai definitoriu pentru ceea ce sunt, şi pentru diferenţa dintre mine cel de

acum şi cel ce aş fi putut să fiu, de altfel m-aş fi comportat.

Eu sunt un întreg doar cu toate aceste virtualităţi ce ar fi putut să devină Realităţi şi care

păstrează această şansă încă vie, chiar dacă limitele mele resping acest adevăr. „Ce

condiţionează, în ultimă instanţă, acest întreg? Este o unitate originară, aşa-numita de Kant

«unitate sintetică originară de apercepţie». Iar această unitate este intelectul însuşi! Notează

undeva Kant (nota de la pag. 116). Este anume acel Ich denke , care însoţeşte toate

reprezentările noastre sensibile ori intelectuale, un soi de cogito , cu totul altfel obţinut şi



valorificat decât cel cartezian. Un intelect care şi-ar da singur diversul, spune Kant ( Ibid.,

p.118), n-ar avea nevoie de apercepţia pură. Dar inelectul uman nu-şi dă diversul, ci îl

primeşte; judecata – exerciţiul intelectului – este tocmai mijlocul de a reduce «cunoştinţe» date

sub unitatea obiectivă a apercepţiei.”

Relaţia mea cu fotografia a respectat toate regulile comunicării; a existat un conţinut

informaţional, un sitem de semne şi o relaţie de transfer. A existat un emitent, un receptor şi o

diferenţă de potenţial declanşată de entitatea care sunt eu în acest moment şi sistemul de

informaţii cuprins în sistemul de semne al pozei.

Relaţia de comunicare presupune obligatoriu prezenţa celor trei stări al materiei:

Inefabilul, Subtilul şi Sublimul, trei stări energetice care exclud prezenţa masei în desfăşurarea

actului. Prezenţa masei nu ar face altceva decât să fixeze într-o formă unică, particulară,

singulară întregul act al comunicării, excluzând posibilitatea variabilei, lucru esenţial pentru

comunicare.

„ Pe mal găsirăm urma unui foc. Cenuşă, cărbuni şi lemne arse – iată ce am observat

eu; Dersu însă văzu mai multe. Mai întâi că se făcuse foc de mai multe ori în acelaşi loc.

Înseamnă că aici era un vad permanent. Apoi, Dersu ne spuse că ultima oară făcuse foc un

singur om, şi asta cu trei zile în urmă. Era un chinez bătrân, un vânător, care nnu dormise toată

noaptea, iar dimineaţa nu se putuse hotărî să treacă râul şi se înapoiase. Că fusese aici un

singur om, se putea şti, să zicem, pentru că pe nisip nu era decât un singur rând de urme. Că nu

dormise, se vedea după faptul că nu-şi înjghebase nici un loc de dormit lângă foc; că eravânător, Dersu a tras concluzia după beţişorul de lemn cu cioplituri, folosit de obicei la

capcanele de animale mici. Că era chinez, aflase după încălţămintea aruncată şi după felul în

care-şi făcuse tabăra. Toate erau limpezi, dar de unde ştia că cel care fusese aici era bătrân?

Neputând găsi dezlegarea, i-am cerut lămuriri.

- Cum la tine atâţia ani în munţi merge şi nu este înţelege?, mă întrebă la rându-i,

ridicând de jos încălţămintea.

Era veche, reparată de mai multe ori, găurită. Pentru mine conta numai faptul că omul o

aruncase fiind prea prăpădită.

- Tot nu înţelege?, continuă să se mire Dersu. Oameni tânăr mai întâi rupe vârful, iar

bătrân totdeauna rupe tocul.



Ce simplu! Era suficient să bagi de seamă cum calcă un tânăr şi un bătrân, ca să vezi că

tânărul umblă uşor, aproape pe vârfuri, iar bătrânul calcă pe toată talpa, apăsând mai mult pe

călcâie.”

Două intelecte diferite percep diversul în funcţie de întregul lor mod de a exista definit

de scopul şi de nevoile lor. Ceea ce înseamnă cu un sistem de semne conţine un număr infinit de

virtualităţi, ce devin expresii doar în funcţie de calitatea diferenţei de potenţial creată între

receptor şi emitent. Or, diferenaţa de potenţial este manifestă chiar de la nivelul qunatei, ceea ce

înseamnă că ea este o modalitate care evoluează asemeni sistemului de comunicare, devenind din

ce în ce mai complexă, pe măsură ce Materia se organizează superior.

Dacă afirmaţia lui Holbach : „Oricum, dacă am fi nevoiţi să mergem cu imaginaţia până

la originea lucrurilor şi la leagănul genului uman, vom spune că este probabil ca omul să fi fost

o urmare necesară a formării globului nostru, sau unul din rezultatele calităţilor, proprietăţilor

şi energiei de care el este capabil în situaţia sa prezentă; că s-a născut ca bărbat şi femeie, că

existenţa sa este coordonată cu aceea a globului, că atât timp cât va dăinui această

coordonare, specia omenească se va conserva, se va răspândi, pe baza impulsului şi a primelor

legi care l-au făcut odinioară să apară; că dacă această coordonare ar înceta, sau dacă

pământul deplasat ar înceta să primească aceleaşi impulsuri de la cauzele care acţionează

actualmente asupra lui şi care îi dau energia, specia omenească s-ar schimba, pentru a face loc

unor fiinţe noi, capabile să coordoneaze cu starea care ar urma aceleia pe care noi o vedem că

dăinueşte acum.” - este adevărată, atunci principiul este respectat în integralitatea mulţimii deForme Materiale.

Ceea ce presupune că, în scara evoluţiei Materiei spre Dezmărginire vom găsi procese şi

forme ce se repetă în structuri modificate, primitive, involuate, de la care se reia o anume direcţie

atunci când un moment de dezechilibru o impune.

Ar trebui să presupunem atunci existenţa unei comunicări prin sisteme de semne şi la alte

nivele ale organizării materiei, ceea ce este fapt dovedit: „ Pentru a da indicaţii precise,

cercetaşele sosite în stup execută pe un fagure un dans în cerc care stimulează şi excită alaiul

albinelor aflate în jurul lor. (...) După ce descriu un cerc pe suprafaţa fagurelui, acele albine

cercetaşe execută cu abdomenul mişcări balansate, indicând sursa de hrană aflată la depărtare

de 100 m de stup. Mişcările executate se aseamănă cu două semicercuri alăturate care au

diamentre apropiate unul de celălalt, şi pe ale căror forme fac cu abdomenul mişcări

tremurătoare. Primul semicerc coboară de sus în jos, iar cel vecin, al doilea, în sens invers, urcă



de jos în sus. Cu cât mişcarea tremurândă a cercetaşei şi durata cursei balansate a celor două

diametre va fi mai mare ca număr de tremurături, cu atât albinele din alaiul înconjurător vor fi

mai numeroase. De asemenea, cu cât distanţa spre sursa de hrană este mai mare, cu atât

mişcările tremurânde ale abdomenului sunt mai mari şi mai lente. O serie de cercetători au

descoperit că odată cu executarea acestui dans tremurător, albinele emit nişte sunete repetate

asemănător zgomotului produs de o tobă. . Această succesiue de tonuri o emit în raport de

depărtarea locului de cules, însoţind dansul ca un acompaniament. Mai mult chiar, pentru ca

alaiul să fie precis informat, însoţitoarele repetă mişcările balansate şi cu cele două antene.

Emiterea tonunrilor este semnal de mobilizare a albinelor aflate în stup şi care urmează să plece

la cules. Cercetătorul Stanola a detectat 20 de tonuri diferite de bâzâit în stup pe care le-a

caracterizat ca tot atâtea manifestări diferite. Se poate spune – zice autorul ceh – că multe

manifestări sonore au pentru albine o importanţă biologică, servind la înţelegerea reciprocă.

Albinele percep undele sonore chiar în timpul zborului, ceea ce le ajută la orientarea în spaţiu şi

evitarea obstacolelor.

În ceea ce priveşte direcţia de urmat, albina cercetaşă dă indicaţii în funcţie de poziţia soarelui,

iar prin dansul său indică unghiul de zbor pe care trebuie să-l parcurgă până la sursa de hrană.

După observaţiile lui von Frisch, albina cercetaşă începe dansul astfel încât culegătoarele – la

ieşirea din stup – să vadă soarele din aceeaşi parte aşa cum l-a văzut ea în cursul zborului său

de cercetare de la stup la locul de cules. Când soarele este ascuns în nori, ele se călăuzesc

analizând lumina polarizată, care le dă posibilitatea să afle locul soarelui, receptând razeleultraviolete.

Când distanţa până la sursa de hrană este de peste 100 m, mişcările tremurătoare ale

abdomenului sunt în număr de 9-10 pe secundă. Pentru 500 m distanţă, albina face şase

mişcări; pentru 2000 , numai două, iar la 10 000 m ele execută numai o singură mişcare pe

secundă, foarte lentă. Mişcările tremurătoare indică distanţa, iar mişcarea în linie indică

direcţia pe care culegătoarele vor trebui s-o urmeze. Dacă locul hranei se află în direcţia

soarelui, dansul este orientat spre partea de sus a fagurelui; când soarele se află în partea

opusă, dansul este orientat înspre partea inferioară a acestuia. Indicaţiile date nu reprezintă

pentru albine distanţa în metrii, ci în raport de cheltuiala de energie necesară parcurgerii

distanţei de la locul de cules, deci a consumului de miere din guşă .”

Albinele folosesc, deci, sisteme de semne în comunicare. Sisteme de semne vizuale şi

sonore. Ceea ce presupune existenţa unui limbaj complex, organizat pe mai multe paliere de



exprimare. Există atât un emitent, cât şi un receptor care trebuie să se integreze într-un univers

comunicant al unor semne purtătoare de informaţii precise.

Asta presupune existenţa unui organ de codificare, ca şi unul de receptare al

informaţiilor. Albina cercetaşă trebuie să ştie să codifice informaţiile dându-le forma precisă a

unor anumite semne, iar albina receptoare, trebuie să ştie să decodifice semnele şi să le

transforme în informaţiile utile.

Dar, ca orice sistem comunicant, şi cel al albinelor este firesc să conţină trădări, trădări ce

se nasc în lanţul: inefabil-intelect-organ emitent-organ receptor-intelect-inefabil. Şi dacă există

aceste trădări, în mod obligatoriu trebuie să presupunem existenţa unei subiectivităţi care să aibă

capacitatea de a corecta, sau agrava erorile venite din lanţul comunicării.

Iată o nouă pre-judecată ce se clatină: subiectivitatea nu este o calitate exclusiv umană.

Ci este o calitate a variaţiei, ea permite fiecărei variabile dintr-o matrice să compună-

descompună o informaţie în funcţie de scopul şi modul în care este organizată propria-i existenţă,

dar şi propria-i strucutură.

Datorită subiectivităţii, adaptarea Materiei la Realitate va adânci porcesul de expansiune

în Sinele acesteia. Fiecare act subiectiv devine o posibilitatea de a deschide o nouă cale spre

expansiunea materiei în Sinele său.

Iată de ce materia nu-şi poate permite să nu conserve toate Formele Materiale la care a

ajuns, pe care le-a creat. Cele care vor fi dispărut şi-au transferat întreg sistemul informaţional

într-o sumă de alte matrici, capabile să producă un număr mai mare şi mai performant devariabile.

Hotărât lucru, încep să cred tot mai mult în spusele înţeleptului oriental care crede că:

Universul nu are nimic spectaculos în exteriorul Meu, ci, Scopul său adevărat este în Mine.

Acest fapt ar trebui să mă hotărască să dedic eforturi aprige procesului de a mă înţelege, de a

crea o relaţie trainică cu ceea ce se petrece în Sinele meu, care nu este altceva decât – în

întregime - o formă particularizată a Sinelui Universului.

Şi totuşi, îmi este greu să fac acest lucru, alunec mereu către momentele de fals, de

seducător abandon spre fructele ireale ale unei existenţe exterioare, care mă cheamă cu o mai

mare forţă spre ceea ce nu există de fapt în relaţie cu mine, ci doar cu exteriorul meu, cu

existenţa altor variabile. Şi atunci, se petrece ceea ce ne descrie Domnul Kant: „ Nu voi ţine

seamă aici de toate acţiunile care sunt cunoscute ca fiind contrare datoriei, deşi dintr-un punct



de vedere sau altul ele pot fi utile; căci în ce priveşte aceste acţiuni nici nu se pune măcar

problema, dacă au fost săvârşite din datorie , deoarece ele sunt în contradicţie cu datoria.”

Cele două situaţii citate mai sus: analiza urmelor făcută de goldul Dersu şi dansul albinei

cercetaşe sunt rezltatul unor atitudini de informare.

Atât Dersu, cât şi albina cercetaşă, analizează semnele dintr-un mediu al unei Realităţi

anume, pentru a extrage din ele informaţiile cele mai importante, informaţii pe care apoi le

transmit celorlalţi.

Ambele modalităţi de informare, fie cea prin cuvinte a lui Dersu, fie prin sistemul de

semne vizual şi sonor al albinei, exclud implicarea emoţională. Semnele venite din mediu sunt

informaţii care vor contura o anume atitudine comportamentală în viitor.

Informarea are o funcţie exclusiv utilitară, cu scop precis, şi anume acela de a stabili o

relaţie cât mai corectă cu mediul. Putem spune că, vehiculul folosit pentru transmiterea datelor

culese din mediu sunt informaţiile, şi nu emoţiile. Ceea ce face să apară şi mai clar faptul că

există o diferenţă marcantă între comunicare şi informare.

Comunicarea, produsă prin emoţii, contribuie la remodelarea strucutrii unei Forme

Materiale, pentru armonizarea acesteia la condiţiile unei Realităţi.

Informarea, în schimb, prelucrează datele oferite de un anume mediu în care coexistă atât

emitentul cât şi receptorul. Ca atare, informarea nu presupune nici un proces de remodelare a

strucutrii Formei Materiale, ci doar prepararea acesteia pentru o acţiune oportunistă asupra

elementelor unui aume mediu dintr-o Realitate.Popasul bătrânul vânător chinez, sau prezenţa/absenţa unor flori melifere sunt informaţii

care decid comportamentul grupului în viitorul apropiat. Contactul celor doi eroi: Dersu şi albina

culegătoare, cu ansamblul de semne prezent într-o Realitate, îi face pe aceştia să perceapă

strucutra unui sistem informaţional. „..., am considerat corpul viu ca pe un fel de centru de unde

se reflectă asupra obiectelor înconjurătoare acţiunea exercitată de obiecte asupra sa: în această

reflexie constă percepţia exterioară .” – ar spune Bergson.

Cele două entităţii, datorită nevoii de informare, devin două diferenţe de potenţial care

pun în mişcare mesajul din mediul unei Realităţi. Se crează, astfel, un sistem de informare:

structura de semne din Realitate, altminteri neutră, devine un emitent care eliberează informaţii

către un receptor.

Semnele dintr-o structură devin elemente ale unui mesaj doar în prezenţa unui receptor,

care datorită unei nevoi oarecare crează o diferenţă de potenţial. Informaţia va declanşa în acesta



din urmă, în receptor, un proces de analiză a semnelor, menit să-l adapteze la noua situaţie

comunicată de emitent.

Doar că, procesul de analiză nu implică şi unul de reorganizare a Sinelui, a structurii sale,

ci va fi unul de adaptare la influenţele exterioare venite din mediu. Nu trebuie nicidecum să

confundăm mesajele venite din Mediu, cu cele venite din Realitate, chiar dacă de multe ori ele

par să se confunde.

Mesajele venite din Mediu ne informează asupra stării celorlalte entităţi ale Realităţii şi a

relaţiilor lor.

Mesajele venite din Realitate produc emoţiile, care vor reorganiza strucutra Formei

Materiale şi, ca o consecină, procesul de cunoaştere.

„Cunoaşterea ca relaţie între semnal şi mesaj se realizează numai în anumite condiţii

fundamentale, de care omul devine conştient pe calea unor analize logice, elaborate strict în

cadrul şi în limitele experienţei sensibile. Indiferent despre ce semnal ar fi vorba şi indiferent

despre ce mesaj corespunzător s-ar discuta, condiţiile fundamentale sunt aceleaşi.

Generalitatea, obiectivitatea, necesitatea apopdicticitatea şi stringenţa acestor condiţii fac din

ele înseşi fundamentele cunoaşterii umane.” Virgil Stancovici ne vorbeşte despre un poroces

care se produce după cunoaştere, după ce emoţia a remodelat structura nostră materială, a

„acordat-o” la noile condiţii ale Realităţii. Abia atunci, în noile condiţii, relaţiile informaţionale

se vor modifica la rândul lor şi vor da naştere unor procese oportuniste de o altă calitate.

Cunoaşterea în sine este un procces deosebit de subtil, care aparţine cu mult mai mult zoneiInefabilului, decât celei a materialului, în cazul nostru a raţionalului. Dar noul statut la care a fost

adusă strucutura noastră materială, prin cunoaştere, va declanşa o sumă de porcese oprtuniste

pentru a se „acorda” cât mai rapid şi mai fidel unor condiţii ale momentului de Realitate, ale

mediului.

Semnalele din Mediu produc acţiuni, cele venite din Realitate emoţii. Ca atare,

Informarea este menită să ne determine la acţiuni de producere a unei forme capabile să se

armonizeze cât mai fiedel Mediului.

Cunoaşterea, în schimb, ne reorganizează pentru a prepara permanent capacităţi ale

structurii noastre materiale de a percepe semnalele venite din mediu sau din Realitate,

Consecinţa este faptul că suntem capabili atât să fim subiecţii unui moment de Dezmărginire, cât

şi să producem un nou moment al Realităţii Dezmărginite.



Pentru a se produce un proces de reorganizare la nivelul Sinelui este nevoie ca structura

de semnale a unui mesaj să declanşeze emoţia; adică să producă starea de dezechilibru care să

impună diferenţe de potenţial în interiorul Sinelui şi să provoace circulaţia unei unde energetice,

capabilă să tindă a produce armonie, în totalitatea strucutrii respectivei entităţi.

Toate elementele capabile să producă Dezmărginire sunt creatoare de emoţie şi în

consecinţă de plăcere. Plăcerea este marea şi subtila, ademenitoarea capcană a Universului,

instrumentul cu care acesta îşi determină Formele Materiale să se supună porcesului de

cunoaştere, care de cele mai multe ori este însoţit de consecinţe neplăcute, dureroase.

Dacă procesele esenţiale ale cunoaşterii, procese care provoacă cel mai adesea un

moment de Dezmărginire: procreaţia, revelaţia, iluminarea etc. nu ar fi producatoare de emoţii

care să genereze plăcerea, acestea ar fi evitate de către orice Formă Materială.

Plăcerea este însă capcana pe care Dezmărginirea o întinde Formelor Materiale şi ea nu

poate fi ocolită datorită ademenirii, acea stare devastatoare, producătoare de slăbiciuni. Cu toate

strădaniile gânditorilor din Evul Mediu, atunci când au existat preocupări intense pentru a desluşi

tainele ademenirii, nu s-a putut defini cu exactitate un astfel de proces, nu s-a putut descompune

macanica sa.

Tot aşa cum nu poate fi definită cunoaştrea, emoţia, atracţia subiectivă, dar şi multe alte

procese care se definesc ca şi dimensiuni ale Inefabilului.

Albina sau Dersu, în condiţiile descrise, sunt doar entităţi permisive, care facilitează

accesul conţinutului unui mesaj creat de sistemul de semne din Mediu, nici o plăcere nu se produce, nici o emoţie nu se naşte, iar consecinţele sunt doar declanşarea unor acţiuni de

armonizare a entităţilor respective la condiţiile existente în Mediu. Nu se produce nici un fel de

modificare a Sinelui, ci doar sunt folosite abilităţi dobândite prin vechile procese de cunoaştere.

„O. Costa de Beauregard semnalează două semnificaţii principale ale noţiunii de

informaţie: informaţia dobândire de cunoştinţe şi informaţia putere de organizare.” Niciuna

dintre aceste stări ale informaţiei nu include emoţia, ci doar atitudinea, în consecinţă, niciuna

dintre entităţi nu va tranversa procese de reorganizare a Sinelui, ci va produce acţiuni de

modificare a relaţiilor sale cu Mediul. Desigur, însă, că aceste două stări: cea de reorganizare a

Sinelui şi de acţiune asupra Mediului, sunt într-o relaţie foarte strânsă şi depind esenţialmente

una de alta.

Toate acţiunile unei entităţi materiale asupra Mediului sunt consecinţa unui mai vechi

proces de reorganizare a Sinelui şi, deci, o formă prin care acestea contribuie la reconfigurarea



catastrofă, tocmai pentru că ar determina exprimarea continuă a unor dimensiuni care în final ar

secătui Inexistenţa prin limitarea accentuată a existenţelor.

Inexistenţa este o categorie care depinde fundamental de evoluţia existenţelor, de modul

cum Sinele se Dezmărgineşte în Sine, generând continuu funcţii ce trec în virtualitate, motiv

pentru care Materia tinde să se organizeze în matrici din ce în ce mai complex organizate

informaţional.

Fiecare nivel de organizare al Materiei reprezintă o nouă formă, mai complexă, mai

performantă de asimilare a sistemului informaţional generat de o structură inferioară. Asimilarea

se produce selectiv şi presupune eliminarea, respingerea funcţiilor care s-au limitat. Ele vor

reprezenta specificul formei inferioare, care le va conserva pentru eventualul moment în care

evoluţia necesită reangajarea acestora în procesul său. Dacă funcţiile specifice unei anume

structuri materiale inferioare se regăsesc şi se menţin în plenitudinea expresiei, în alte forme,

superior organizate, formele inferioare dispar – ca expresie materială - datorită incapacităţii de a

mai provoca asimilarea. Cu alte cuvinte, ele nu mai spun nimic; informaţiile generate de funcţiile

lor fiind produse îndestulător în formele superior organizate şi, deci, sunt concediate pentru

inutilitate.

Funcţiile lor devin virtualitate şi alimentează Haosul, îmbogăţind Inexistenţa Universului

ca stare esenţială a acestuia. Universul urmăreşte tocmai dezvoltarea stării sale de Inexistenţă,

prin ea asigurându-şi lipsa de dimensiuni, de Sine, de Scop etc., dar la această condiţie nu se

poate ajunge decât traversând starea cosmică de organizare a Materiei cea generatoare de funcţiice presupun virutalitatea.

Important este că fiecare acţiune, a unei variabile sau a unei matrici, este hotărâtă atât de

Informare cât şi de Cunoaştere, care de multe, de cele mai multe ori sunt într-o stare conflictuală.

Informarea, care determină atitudinea colectivă, şi dezvoltă acţiuni oportuniste de integrare în

mediu, respinge sensuri ale Cunoaşterii, care este o funcţie individuală, şi care stabileşte legături

mult mai intime şi mai adecvate Realităţii.

Există o distanţă, uneori atât de mare încât generează nefericire, de la Cunoaştere la

Informare, de la iluminarea individuală, la adevărul colectiv, de la starea de reorganizare a unei

variabile, la starea de oportunism necesar unei entităţi matriciale.

Paradoxal, iluminarea unei variabile aduce cu sine o adecvare deosebit de puternică la

Realitate, ceea ce ar propulsa matricea mai adânc în Sinele său, dar, în felul acesta, este neagată



poziţia oportunistă prin care matricea conservă mecanismele de modificare lentă a mediului,

ceea ce presupune ca noua Realitate Dezmărginită, se va instala fără traume majore.

Dezmărginirea este indiferentă la adecvare, la oportunism, sau la armonizare, pentru ea

procesul de expansiune doar trebuie să se producă; sensul acestuia, modul în care se produce,

mijloacele, şi alte asemenea, sunt inexistenţe.

Datorită acestei poziţii a Dezmărginirii, teribil de multe fructe ale iluminării, ale

Cunoaşterii devin recesive, în aşteptarea unor condiţii prielnice, nefiind asimilate în realităţile

matriciale, pur şi simplu, pentru că ele nu rezonează cu frecvenţele percepute din Mediu de către

entitatea colectivă.

Fiecare fruct care se pierde ar însemna încă un sens adăugat Dezmărginirii, a Expansiuni

Sinelui în Sine, dar, de fiecare dată se impune acela care rezonează cel mai profund cu tendinţa

oportunistă a Matricei.

Putem presupune că toate aceste produse ale iluminării nu vor fi pierdute, ci doar trecute

într-o stare Inefabilă de unde vor putea fi activte atunci când condiţiile unei existenţe matriciale

vor deveni favorabile.

De nu ştii, află degrabă

Şi una şi alta, adică şi Cuoaşterea ca şi Informarea sunt categorii comune întregii varietăţi

de Forme Materiale. Nu sunt, de loc, aşa cum s-ar putea crede la prima vedere, doar calităţi ale

omului. Au evoluat, şi continuă să evolueze, aceste procese, împreună cu modalităţile deorganizare şi reorganizare ale Formelor Materiale, au devenit tot mai sofisticate şi forţa lor

constă în cantitatea de substanţe subtile, de energii active pe care le pun în circulaţie şi care

contribuie esenţial la coerenţa proceselor de reorganizare ce se produc atât în variabilele

Formelor Materiale, cât şi în matriciile acestora.

Spuneam ceva mai sus despre Cunoaştere că este un proces individual, intim şi că rezultă

în urma unei emoţii care declanşează un dezechilibru ce provoacă reorganizarea întregii structuri

a unei Forme Materiale.

Cercetările de laborator din diferite ştiinţe: fizică, chimie, biologie, psihologie etc. au

dovedit faptul că toate Formele Materiale ce au fost subiectul cercetărilor au traversat diverse

stări emoţionale.

Nu vreau să discut de fel despre calitatea şi nivelul acestor stări, important este că ele se

produc, ceea ce dovedeşte că reorganizarea strucutrii nu este o calitate exclusivă a omului, şi că



ea se produce în urma unui dezechilibru. Întregul proces conduce la un moment de iluminare,

sau la unul de revelaţie, prin care subiectul devine dintr-o dată o nouă calitatea a Sinelui său, ca

rezultat al reorganizării strucutrii sale.

El nu ştie cum ştie, sau de unde ştie; ştie doar că ştie, sau după cum afirmă Spinoza:

„ Există o Cunoaştere pe care o avem dintr-o experienţă nelămurită, adică dintr-o experienţă

care nu este detereminată de intelect, însă este numită experienţă fiindcă ni se înfăţişează

întâmplător aşa şi, neavând nici o altă dovadă care să i se opună, ea stăruie în noi ca ceva de

nezdrucinat .”

Revelaţia este o stare inferioară iluminării, o stare mai superficială şi, de cele mai multe

ori este legată de un anume proces creativ în derulare. Avem revelaţii despre anume momente ce

privesc un proces creativ pe care îl produccem, revelaţii care ne ajută să perfecţionăm tehnici, să

inventăm mijloace, să schimbăm modalităţi de abordare a unor acţiuni etc.

Iluminarea, în schimb, se produce în urma unei stări emoţionale puternice şi instalează în

subiect o convingere care va determina, de cele mai multe ori prefaceri substanţiale în evoluţia

acestuia. Tot ceea ce se va întâmpla ulterior se datorează acestui moment al iluminării. Întreaga

conduită derivată din iluminare, determină subiectul să abordeze un anume sens al creativităţii,

un anume domeniu al acesteia, un anume segment particular. „Tocmai această iluminare

instantanee încearcă să o provoace membrii sectelor de meditaţie din China (Ts’an) şi din

Japonia (Zen) cu ajutorul unor koani (probleme) – întrebări, declaraţii sau gesturi în aparenţă

extravagante şi absurde, fără legătură cu situaţia momentului sau cu subiectul despre care evorba. Scopul acestor koani este de a acţiona ca un şoc în stare să declanşeze în minte fulgerul

iluminant .”

În urma iluminării rămâne creativitatea, un proces teribil de complex care instalează în

individ o anume Nevoie, de foarte multe ori definită confuz, şi a cărei ostoire se poate face doar

printr-o acţiune din care va rezulta produsul cultural.

Nici un produs cultural care a fost pus în circulaţie de la începuturi şi până astăzi nu a

fost rezultatul unei iluminări matriciale, ci doar aceluia ce s-a produs într-o variabilă şi, de cele

mai multe ori, a fost generator de conflict între variabilă şi matrice.

Produsul cultural este rezultatul unui moment de dezechilibru care s-a declanşat într-un

anume individ şi care a generat o stare de iluminare, în urma căreia a rezultat o Nevoie ce trebuia

să fie stinsă. Din procesul de alinare a Nevoii rezultă o sumă de Lipse care nu pot fi înlocuite

decât printr-o anume categorie de produse culturale create, şi care devin expresia acesteia.



Dar, Nevoia, mai bine zis Lipsa generată de aceasta, nu poate fi înlăturată niciodată

plenar; ea este, de fiecare dată, înlocuită cu o altă Lipsă, mai evoluată, mai sensibilă, mai

adecvată noilor condiţii generate de Realitate.

În urma fiecărei Lipse rămâne un produs cultural care tinde să conţină toată încărcătura

emoţională ce a generat starea care a condus la naşterea sa. El, produsul cultural, este expresia

materială a dezechilibrului generator de emoţie. Conţinutul său este în întregime expresia

inefabilului, subtilului şi sublimului, şi de aceea acesta, conţinutul unui produs cultural, nu se

supune unui proces de degradare, ci dimpotrivă de valorare la contactul cu noile condiţii din

evoluţia Realităţii.

Fiecare categorie de Forme Materiale evoluează în interiorul unei conştiinţe a respectivei

categorii, a respectivului nivel de evoluţie, conştiinţă care este întrupată de funcţiile sistemului

infrmaţional specific.

Pe măsură ce Materia se Dezmărgineşte, proces neastâmpărat, care nu încetează nici o

clipă să evolueze, structurile existente îşi perfecţionează tehnicile oportuniste prin reorganizare.

Astfel, forma unei variabile este şi nu este aceeaşi, ea trebuind să traverseze mereu momente de

dezechilibru din care să apară funcţii noi, sau funcţii modificate ale informaţiilor aflate în

circulaţie.

În consecinţă, fiecare categorie de Forme Materiale a fost, într-un moment al evoluţiei,

cele mai perfecţionate structuri, cele mai complexe sisteme informaţionale, iar conştiinţa

nivelului de evoluţie stăruie în categoria de forme, în toată existenţa sa.Acest lucru este valabil şi pentru categoria de Forme Materiale numită om. Poate că noi

suntem, la acest moment al evoluţiei, cea mai perfecţionată formă de organizare a unui sistem de

funcţii din Univers, sau poate că nu. Percepţiile noastre sunt destul de limitate pentru a putea

pretinde că suntem în stare a sesiza forme de organizare ce nu au legături directe cu sistemul

nostru informaţional. Cel mai probabil, Dezmărginirea Materiei poate să impună şi structuri care

să scape percepţiei noastre, să fie în afara sistemului prin care asimilăm noi Cosmosul.

Oricum ar fi, important este mecanismul care ne forţează continuu să ne supunem

reorganizării impuse de momentele de dezechilibru pe care o informaţie sau alta o declanşează.

În urma acestor momente de dezechilibru apar Nevoile care iradiază Lipse cărora trebuie să le

răspundem cu acte creative din care se nasc continuu produse culturale, ce nu sunt altceva decât

expresia modalităţilor prin care încercăm să modelăm Realitatea care acţionează asupra noastră.



Produsul cultural este, în sine, un conglomerat de emoţii care transmite unui receptor o

stare generatoare de momente de dezechilibru care să producă emoţii. Nu este nepărat necesar ca

produsul cultural să refacă în receptor emoţia specifică a creatorului, dar este obligatoriu să

declanşeze o emoţie specifică a receptorului. Am putea spune că produsul cultural este o stare

superioară prin care Realitatea acţionează asupra Formei Materiale pentru a o reorganiza, în felul

acesta modificându-se pe sine, dezmărginindu-se.

Poate fi acesta motivul pentru care nu putem fixa produsul cultural în tipare

recongnoscibile. Produsul cultural este un sistem subtil, cu un conţinut de energii latent care

aşteaptă o diferenţă de potenţial care să-l transforme într-un mesaj prin rezonare. El, produsul

cultural, aidoma oricărui alt sistem de semne, nu devine activ decât în faţa unei diferenţe de

potenţial care iradiază frecvenţe de rezonare. Dar, spre deosebire de alte categorii de sisteme de

semne, produsul cultural nu generează informaţii, ci emoţii. El provoacă, în receptor, un proces

de remodelare prin declanşarea unui, sau unor, momente puternice de dezechilibru.

Cu alte cuvinte, produsul cultural nu informează, ci emoţionează.

Funcţia sa nu este aceea de a întreţine circulaţiei sistemelor informaţionale, ci de a

declanşa procesul de remodelare a strucutrii Formei Materiale, preparând-o astfel pentru o nouă

Realitate.

Produsul cultural nu este un sistem de comunicare, ci unul de remodelare strucutrală. El

face un transfer din Inefabilul Realităţii, în Inefabilul fiinţei, a Formei Materiale, oricare ar fi

aceasta. Ca atare, putem afirma cu obrăznicie că: produsul cultural există sub diferite forme în parcursul întregului lanţ al evoluţiei Materiei, în Dezmărginirea ei. Dar, pentru că este un sistem

care depinde de forma diferenţelor de potenţial specifice, un produs cultural nu poate fi

recunoscut şi asimilat decât pe orizontală, adică de acea mulţime de variabile cu aceeaşi

structură, capabilă să genereze frecvenţe specifice.

Produsul cultural este inaccesibil chiar şi pentru anumite categorii de membrii ai

aceleiaşi matrici, darămite pe verticală, în matrici diferite, dar funcţiile lui contribuie constant la

reorganizarea fiecări variabile, preparându-o pentru a deveni o nouă Realitate.

Putem, deci, lesne afirma că, produsul cultural nu conţine informaţii, ci, provoacă

structura materială să genereze informaţii menite reorganizării sale. Adică, el declanşează un

moment de dezechilibru la nivelul întregului, care se va propaga până la cel fundamental al

respectivei structuri, descompunând emoţia principală în forme specifice fiecărui nivel şi



generând vibraţii care reorganizează materia nivelului. În felul acesta, Forma Materială devine o

nouă alcătuire, armonică Realităţii care este ea însăşi.

Ceea ce se întâmplă datorită produsului cultural, în structura Formei Materiale, respectă,

în mic, mecanismul prin care Universul de Dezmărgineşte continuu. De aceea nu trebuie

nicidecum să cădem în capcana prejudecăţii de a limita produsul cultural la anumite categorii de

forme. El este reprezentat de tot ceea ce devine capabil să producă în noi acea stare de

dezechilibru care provoacă emoţia, urmată, fireşte, de întreg procesul specific.

Dacă acceptăm că lucrurile se petrec astfel, atunci realizăm faptul că individul, insul,

Forma materială, variabila, sau oricare altă denumire am vrea să-i dăm, nu este nici măcar pentru

o clipă stabil, nu este un ego unitar, care să străbată un cât de mic parcurs în Univers, ci este o

structură care se străbate continuu pe sine, pentru a exista ca Univers.

Este o alcătuire de relaţii stabilite între un număr de elemente care pun în circulaţie

energii ce stabilesc starea de instabilitate a întregului. Sau cum ar spune înţeleptul oriental:

„ Individul este un grup de elemente momentan reunite, gata oricând să se separe, care nu are

nici un nucleu stabil .” Datorită acestor calităţi, compusul ce reprezintă o Formă Materială este

capabil să cunoască aceste stări de dezechilibru pe care i le poate induce un anume produs

cultural, ceea ce reprezintă un maximum de libertate a formei care poate, în felul acesta, să

atingă experienţe complet noi, experienţe necesare pentru realizarea Dezmărginirii.

Acest lucru ne-ar putea duce cu gândul la faptul că: întreg Universul material, întreg

Cosmosul nu este altceva decât expresia cognoscibilă a Haosului. Şi am putea concluziona că:Universul material nu este altceva decât modul prin care Haosul îşi asigură permanenţa.

Unii dintre înţelepţii orientali au proclamat Vacuitatea, Nimicul ca fiind forma supremă şi

matricea tuturor lucrurilor, dar şi starea supremă spre care orice perisabilitatea ar trebui să tindă.

„ Într-un templu din sudul Indiei s-a celebrat multă vreme un ritual aparte.

Seara, la ora ceremoniei ( arati ) ce avea loc în cinstea zeilor, constând în tămâieri şi

balansări de lămpi aprinse dinaintea imaginii lor, brahmanul oficiant îndeplinea ritualul în faţa

unei perdele înaintea căreia erau puse ofrandele obişnuite. Când oficierea se termina şi încă

mai răsunau cimbalele, gongurile şi clopotele care o acompaniau, oficiantul dădea la o parte

perdeaua şi, în spatele ei, la lumina fulgerată a unei vâlvătăi de camfor, se putea vedea că nu

era Nimic... Gol. Acestui Nimic, acestei Vacuităţi care poate că e Totul i se adusese omagiu.”

Starea de creaţie vine din Haosul, din Nimicul, din starea virtuală, de acolo de unde un

moment de dezechilibru al unei Forme Materiale produce Nevoia, care se va finaliza cu un



produs cultural, ce se constituie într-o entitate emoţională. Iată de ce produsul cultural nu poate

fi decât unic, orice imitaţie a acestuia intră într-o altă categorie de produse, care au un cu totul

alt conţinut, şi cu totul alte funcţii, incapabile fiind să mai poarte o încarcătură de emoţii.

Momentul de dezechilibru care conduce la apariţia produsului cultural naşte o pereche de

stări antinomice; pe de o parte o senzaţie de plăcere care induce bucuria actului de creaţie, şi, pe

de altă parte, o stare de rezistenţă la ceea ce va însemna produsul cultural, chiar dacă el este

creaţia ta, pentru că: mesajul emoţional conţinut într-un produs cultural are menirea de a provoca

o emoţie care să reorganizeze întreaga strucutră materială, amendând astfel Realitatea existentă,

şi provocând o nouă Realitate.

Acest conţinut al produsului cultural va intra evident în conflict cu oportunismul fiinţei,

oportunism care caută să menţină armonia ce tinde să se instaleze între ea şi Realitate. Calea pe

care caută s-o impună oportunismul, pentru a ajunge să fie însăşi Realitatea, intră în conflict cu

noile tendinţe generate de emoţia derivată din dezechilibru, şi, în felul acesta, mesajul este

şocant şi, în aparenţă, de neacceptat.

Creatorul, fiinţa care va face să apară produsul cultural, nu va cunoaşte niciodată cu

adevărat conţinutul emoţional şi informaţional al creaţiei sale. Pentru că în sine, acest conţinut nu

există, el apare, întotdeauna direct dependent de diferenţa de potenţial generată de receptor.

Creatorul este cel care desprinde din virtualitate un conţinut emoţional şi-i dă o formă

materială, oricare ar fi aceasta, pentru că un produs cultural nu este egal cu un produs artistic, ci

cu oricare alt produs care poate provoca apariţia într-un receptor a unei diferenţe de potenţialcare să declanşeze transferul de emoţie.

Emoţia este vehicului care provoacă prin momentele de dezechilibru, reorganizarea

continună a Formei Materiale, pentru ca ea să rămână, pe tot parcursul existenţei sale, Realitate.

Dacă nu ar exista emoţia, Forma Materială nu ar avea capacitatea de a se reorganiza permanent,

ar fi o entitate nemodificabilă, care a ieşit cu totul din Realitate.

Ea, emoţia, nu poate fi cuprinsă într-o definiţie, este un proces estrem de violent şi de

perisabil, de volatil. Rolul său este doar de a declanşa dezechilibrul, este, dacă vreţi, detonatorul

care induce în pulberi reacţia explozivă de reorganizare a Fiinţei. În urma sa rămân informaţiile,

entităţi definibile care ajută Cunoaşterea, dar nu o produc. Pentru că, dacă emoţia este în afara

cunoaşterii, la graniţa dintre virtualitate şi existenţă, o entitate duală, informaţia este entitatea

prin care se face defineşte conţinutul cunoaşterii, ea apărând în urma procesul de reorganizare a

structurii şi generând noua Realitate.



Creatorul produsului cultural, este întotdeuna dominat de Nevoie, care îl împinge spre

căutarea stării de plăcere pe care emoţia i-o aduce, el nu este niciodată pe deplin conştient de

conţinutul mesajului emoţional cuprins în produsul creat, de cele mai multe ori el este depăşit cu

totul de acesta. De aceea vorbim de plăcerea creaţiei, de bucuria noului mesaj, dar şi de suferinţa

căutării, a căii prin care plăcerea emoţiei să se poată produce.

La drept vorbind, Creatorul nu trebuie să fie dominat de valoarea mesajului conţinut de

produsul său, ci de intensitatea stării de emoţie pe care o generează. Cu cât este mai preocupat de

conţinutul mesajului, cu atât valaorea culturală a produsului său va fi mai mică, pentru că se va

diminua emoţia în favoarea informaţiei. Creatorul este o fiinţă în căutarea emoţiei, pe care-şi

doreşte s-o capteze într-o formă materială, care formă materială devine un vehicul capabil să

inducă emoţia şi altor variabile din aceeaşi matrice. Datorită acestui fapt el devine o entitate

culturală capabilă să provoace cunoaştere. Ca şi emoţia, el nu este Cunoaştere, dar este capabil să

inducă momentul de dezechilibru care aduce cunoaşterea.

Este ceea ce căutau în ritualurile lor, vechii magi, sau şamani: atingerea acelei emoţii

specifice care să-i ilumineze şi să-i ducă spre cunoaştere. Dacă, prin ritalul specific, puteau

ajunge cât mai aproape de emoţia fundamentală care dădu-se naştere unui anumit lucru, atunci

puteau să provoace acea diferenţă de potenţial care să declanşeze iluminarea

Se dovedeşte deci, că, atunci când vorbim de conoaştere nu putem spune că este un act

colectiv. Ea nu poate fi consumată de mai muţi indivizi odată aşa cum se întâmplă cu

informarea. Cunoaşterea este un proces unic, intim şi individual. Ea se produce doar în interiorulfiinţei, continuu, datorită reorganizării pe care o provoacă emoţia. Dacă vreţi, Cunoaşterea

reprezintă starea prezentă a Realităţii, mereu precară, perisabilă, pentru că ea însăşi conţine

Realitatea viitoare.

Această Realitate viitoare este total dependentă de calitatea Cunoaşterii prezente, pentru

că generează acele energii, care odată produse nu mai pot fi oprite. Ele vor controla total modul

de producere a Realităţii viitoare, şi de aceea, vechii înţelepţi se temeau pentru echilibrul

Universului.

Universul nu poate fi pus în pericol de diferitele forme ale masei materiei, dar energiile

generate de Formele Materiale pot declanşa procese ireversibile, cu efecte de necontrolat. Acesta

fiind motivul pentru care, învăţaţii, propovăduiau tehnicile de control şi iniţiere a ucenicilor, de

selecţie a acestora. Creaţia, pentru că deschide posibilitatea de a atinge cele mai subtile stări ale

inefabilului, este un proces letal, sub orice formă ar fi. Ea provoacă Moartea; orice fiinţă care



ajunge s-o cunoască moare cu mult mai repede, dar se şi naşte cu mult mai repede. Creatorul este

o fiinţă care moare odată cu naşterea fiecărui produs al său , şi se naşte, altul, din Nevoia unui

nou produs.

Această caliate a Creaţie o face să fie deosebit de periculoasă pentru echilibrul

Universului. Ea poate lărgi, sau întreţine Dezmărginirea şi Expansiunea Materiei în Sine, dar le

şi poate încetini sau opri. Imaginile acestea apocaliptice, au făcut să apară diversele porniri

esoterice în rândul celor care au ajuns cu adevărat la Cunoaştere, şi au provocat ritualuri extrem

de complicate de iniţiere şi de formare.

Creatorul există, conştient, sau nu, într-o stare ce a fost definită în sūtra „Desăvârşirul

tăietor”:

„ Pentru a fi insensibil la senzaţii, trebuie să fi atins perfecţiunea dincolo de concentrarea

minţii.

Pentru a nu te deda deloc imaginaţiei, trebuie să ajungi dincolo de cunoaştere.

Sariputra, Boddhisattva, instruindu-se după Prājnapāramitā , trebuie în prinvinţa

«memoriei», pentru a nu se lăsa în voia imaginaţiei, să păstreze în minte cele patru amintiri

esenţiale. ( Aceste patru amintiri sunt: a) forma materială e trecătoare; b) senzaţiile sunt o sursă

de suferinţă – suferinţa de a fi lipsit de cele agreabile, de a le pierde pe acestea după ce te-ai

bucurat de ele, suferinţă provocată de senzaţiile neplăcute; c) gândurile sunt evanescente, iar

ceea ce numim spirit este esenţialmente impermanent; d) să ne amintim de condiţiile existenţei.)”

Această stare pare, la prima vedere, să nege Creaţia, doar că ea este însăşi esenţa sa, iar creatorul o Forma Materilă compusă care rămâne, într-un fel sau altul, permanent în contact cu

aceasta.

Două sunt condiţiile fundamentale pentru ca un creator să existe: să aibă capacitatea de a

trăi într-o continuă stare de diferenţă de potenţial, pentru ca emoţiile fundamentale să-l

fecundeze; să stăpânească cât mai desăvârşit relaţiile dintre elementele materiale.

Şi din nou trebuie să fac o afirmaţie împotriva pre-judecăţii: Creaţia nu este specifică doar

omului. Toate categoriile de Forme Materiale o cunosc şi se supun ei, în limita nivelului specific

de evoluţie, pe scara complexităţii organizării Devenirii în Univers.

Creaţia este condiţia esenţială a Materiei de a rămâne continuu Realitate.

De aceea, această condiţie nu poate fi doar a unei categorii de Forme Materiale, ea este

un proces fundamental al Materiei, prin care Realitatea este transformată în Realitate, în mod



continuu. Este forma prin care Devenirea provoacă Expansiunea Materiei în Sinele său şi

întreţine Dezmărginirea Universului.

Actul creator, în sine, nu este nici bun, nici rău, nu vrea să fie cunoscut şi nu susţine o

cauză. Actul creator trebuie doar să tronsforme Inefabilul în formă materială, pentru a menţine o

sumă de energii, gata oricând să dea naştere unui raport de comunicare cu o diferenţă de

potenţial. Dar, cu cât un creator este mai conştient de conţinutul comunicant al produsului său

cultural, cu atât acesta este mai lipsit de emoţiile fundamentale şi se transformă într-un simplu

produs informaţional menit să întreţină o stare oportunistă de moment.

Între virtualitate şi creator există o legătură foarte puternică, întreţinută de diferenţa de

potenţial permanentă în care acesta există. Doar că, diferenţa de potenţial a fiecărui creator este

unică, ea întreţine o anume Nevoie irepetabilă, ce nu poate fi cunoascută şi nici definită. Nici un

creator nu poate explica Nevoia sa, şi nici nu o poate defini. El îşi poate, în schimb, defini Lipsa

generată de Nevoie, pentru că aceasta are o latură materială care o face cognoscibilă şi poate fi

translată într-un anume produs cultural, adică acel produs care însumează stări ale virtualităţii

sub formă de emoţii. Emoţia este indefinibilă, incognoscibilă, ea se desprinde din virtualitate şi,

atrasă de o diferenţă de potenţial, declanşează procesul de reorganizare a unei structuri materiale.

Trebuie să acceptăm, de vrem, de nu vrem, că emoţia nu este o stare a informaţiei, ci o

stare a energiei care produce momentul de dezechilibru din care se vor naşte o anume sumă de

informaţii ce conduc spre cunoaştere, care nu este altceva decât condiţia noii structurii materiale,

apărută în urma reorganizării.Să nu ne lăsăm păcăliţi de faptul că forma exterioară a unei structuri, ce reprezintă o

Formă Materială, este pentru un anume timp aparent neschimbată. Ceea ce se întâmplă în

intimitatea structurii este un proces de reorganizare care nu încetează niciodată, făcând ca fiecare

Formă Materială să fie mereu alta, gata să să dea naştere unei noi Realităţi.

În această condiţie, creatorul este fiinţa care traversează un proces de reorganizare mai

violent şi mai radical, tocmai datorită faptului că structura sa materială generază diferenţe de

potenţial acute care devin perceptibile pentru un receptor şi care dau naştere, în acelaşi timp,

unei poziţii de rezistenţă, dacă emoţia generatoare de plăcere nu este atât de puternică încât să

elimine tentaţia opoziţiei.

Mesajul conţinut de produsul cultural induce în prima etapă plăcerea. Vorbim despre o

plăcere subtilă, care străbate înteaga alcătuire materială, şi care induce descompunerea

momentelor de dezechilibru către nivelele fundamentale. În felul acesta, întreaga strucutră este



Dansul albinei, de exemplu, este rezltatul unui lung şir de reorganizări, produse în lanţul

de dinaintea sa, cărora dacă am avea posibilitatea să le studiem forma, din unghiul de vedere al

evoluţiei, probabil le-am înţelege mai lesne sensul.

În felul acesta, putem înţelege că seriile de reorganizări pe care le cunoaşte structura unei

Forme Materiale nu fac altceva decât s-o determine să creeze o nouă Realitate. Cu alte cuvinte,

reorganizarea interioară a Formei Materiale are repercursiuni directe şi substanţiale în Realitate.

Iată de ce, Materia este dependentă direct de fiinţarea fiecări forme ce intră în

componenţa sa. Materia nu este o categorie din care se nasc forme, ci este însăşi Forma care

există sub variate expresii, iar modul în care ea produce Realitate este în dependenţă directă de

modul în care formele sale se reorganizează.

Imaginea aceasta te poate convinge că evoluţia Universului depinde total de evoluţia

fiecărei forme a Materiei sale, că nu există o ierarhie care să stabilească o ordine de importanţă,

şi, mai ales, că totul are un destin asupra căruia nu ai posibilitatea să intervii, pentru că poţi

schimba parcursul Dezmărginirii. În acelaşi timp, însă, modul în care Dezmărginirea impune

formele Devenirii este incontrolabil, şi, dacă stăm şi ne gândim bine, acest fapt se datorează

inexistenţei unui scop în evoluţia Universului, pentru că, pentru Univers, procesul Devenirii în

sine este important şi nu sensul în care el ar putea evolua. De aceea afirmaţia lui Rozenkranz:

„ Devenirea, căreia îi este supus totul în natură, face posibil în fiece clipă, prin libertatea

proceselor sale, excesul şi lipsa de măsură, implicând distrugerea formei pure, către care tinde

natura în sine, şi, prin aceasta, urâtul. Îmtrucât, în dezordinea lor policromă, existenţeleindividuale se năpustesc în viaţă fără să ţină seama de nimic, ele se frânează şi se împiedică

reciproc în procesele lor morfologice.” surprinde cu destulă exactitate imaginea unei Materii

unice care tinde continuu să creeze forme capabile să-i întreţină procesul de Expansiune în Sine.

Tocmai principiul Expansiunii în Sine determină Materia să impună primordialitatea asimilării.

Nici o formă a Materiei nu are voie să fie altceva decât rezultatul asimilării formelor de

dinaintea sa, iar asmilarea se face selectiv; informaţiile formei care, odată ce şi-a pierdut

funcţiile va dispare, se separă în categorii, şi vor fi asimilate specific în noile forme.

Eu de aici, nu sunt cel de colo



Să ne întoarcem la afirmaţia că: reorganizarea fiecărei Forme Materiale are repercursiuni

directe asupra Realităţii.

Mecanismul prin care Materia îşi expansionează continuu Sinele şi transformă Realitatea

în Realitate, este fertilitatea. Fertilitatea este categoria care întreţine promisiunea plăcerii,

aceasta fiind marea capcană a Materiei prin care îşi determină formele sale materiale să

contribuie continuu la modificarea Realităţii. Dacă nu ar exista promisiunea plăcerii, fertilitatea

ar fi o categorie repudiată, sau pur şi simplu nebăgată în seamă.

Fiecare moment de reorganizare a unei Forme Materiale adaugă o nouă calitate fertilităţii.

Aceasta îşi schimbă accentele, ademenind Forma Materială cu o nouă promisiune de plăcere,

astfel împingând-o spre acţiune, deci spre încercarea de a elimina o Lipsă; înlocuirea acesteia

promiţând o plăcere. De fapt, totul nu este decât o promisiune, pentru că înlocuirea Lipsei poate

aduce plăcerea sau o poate înlocui cu o Lipsă mai gravă, dar căre promite o plăcere şi mai mare.

Dacă Nevoia este o stare confuză, nelămurită, venită şi întreţinută de lanţul de

reorganizări pe care-l cunoaşte Forma Materială, Lipsa este o stare cu mult mai concretă şi

determină o relaţie directă cu Realitatea. Această stare de fapt face ca Realitatea imediat

cunoscută să fie, de fapt, o oglindă a Formei Materiale. Toate elementele Realităţii imediat

cunoscute, în care o Formă Materială există, sunt rezultatele proiecţiilor derivate din

reorganizăriile structurii.

Putem afirma că Realitatea imediat cunoscută este proiecţia unei, sau unor, Forme

Materiale într-o sumă de existenţe independente. Legătura dintre evoluţia structurii FormeiMateriale şi evoluţia Realităţii imediat cunoscute este indisolubilă, şi datorită ei toate energiile

generate de Forma Materială, odată eliberate în Realitate, nu mai pot fi modificate până la

consumarea lor totală prin transformarea în elemente concrete de Realitate, elemente care vor

deveni, la rândul lor Forme Materiale, cu destinul lor independent şi unic.

Cu alte cuvinte: Eu, cel ce sunt, nu mai sunt cel sunt, proiectat în Realitate fiind .

Fiecare element al unei Realităţi imediat cunoscute, odată desprins dintr-o Formă

Materială, generează la rândul său o Realitate imediat cunoscută, care are acelaşi efect, şi nu este

deloc necesar ca aceste elemente să rămână în legături directe, ba dimpotrivă.

Tot, ceea ce se consumă până la apariţia unui element al Realităţii, este de domeniul

Inefabilului şi produce efecte care, în intimitatea Formei Materiale, iniţiază cunoaşterea, iar în

cadrul Realităţii, informarea. Mai putem, deci, face încă un pas, pentru a adăuga: cunoaşterea şi



informarea sunt două categorii complementare cu funcţii diferite în modificarea Realităţii şi

Dezmărginirea acesteia.

Cunoaşterea produce şi întreţine procesul de reorganizare a strucutrii Formei Materiale;

informarea produce şi întreţine sensul oportunist al procesului de negare a Realităţii. „ În acest

sens şi numai în acest sens, existenţa constituită a obiectelor nu e determinată şi nu e cauzată de

existenţa constituită a omului. Sub acest raport, obiectele au o existenţă independentă de cea a

omului şi în afara lui. Dincolo de acest punct de vedere, adică sub aspectul participării lor la

sistemul Univers, atât omul, cât şi obiectele sunt independente într-o relaţie simetrică şi

echivalentă .” Putem extinde fără teamă efectul acestei relaţii asupra tuturor Formelor Materiale

care intră în componenţa unei Realităţi. Important este, însă, să subliniem faptul că fiecare Forma

Materială din componenţa unei Realităţi produce informaţii, le pune în circulaţie şi crează, astfel,

un orizont coerent de negare a acesteia, orizont care întreţine Nevoia Formei Materiale.

Funcţiile celor două produse semnalează existenţa unei diferenţe substanţiale între

produsul cultural – cel care încearcă înlocuirea Lipsei unei Forme Materiale – şi produsul

informaţional – cel care are funcţia de a dezvolta capacităţi oportuniste de adaptare la o

Realitate, pe care sfârşeşte prin a o nega.

Produsul cultural nu este rezultatul unei voinţe, nu se naşte pentru că cineva doreşte să-i

impună existenţa, ci îşi datorează existenţa manifestării unei funcţii a Realităţii, funcţie care

crează o diferenţă de potenţial ce trebuie să-şi găsească o expresie materială, pentru a fi anulată.

Fiecare funcţie a Realităţii caută acţiunea unei singure Forme Materiale, care să ducă la osoluţie unică, dar pentru că în Realitate nu există alegere, fiecare variabilă a unei matrici de

Forme Materiale va reacţiona la dezechilibrul creat de diferenţa de potenţial. Acea Formă

Materială care va crea o structură cu capacitatea de a anula diferenţa de potenţial, va da naştere

unui produs cultural, fără ca acest act să fie expresia voinţei acesteia, ci a Nevoii sale, nevoie

impusă de Realitate.

„« Lucrurile se petrec astfel pentru că orice substanţă este un agregat impermanent, este

lipsită de natură proprie, lipsită de sine , de un ego stabil, imuabil, este vacuă. Astfel, totul poate

fi transformat, preschimbat »”

Astfel, Inefabilul întreţine o încărcătură emoţională care stă la baza misticii produsului

cultural şi menţine capacitatea acestuia de a genera, la rândul său, diferenţe de potenţial ce au ca

rezultat iluminarea, şi, în final cunoaşterea.



Pentru a defini pe scurt acest mecanism, putem spune că: produsul cultural este factorul

prin care Realitatea se modifică pe sine. El este continuu generator de emoţii şi, ca atare de

momente de dezechilibru care să producă iluminare, în consecinţă, cunoaştere.

El este generator de cunoaştere dar se refuză acesteia, întreţinând o mistică care îi asigură

perenitatea. Desigur, produsul cultural, poate fi analizat, poate fi supus feluritelor operaţiuni

statistice sau critice, dar nu poate fi sub nici un chip cunoascut. Iată de ce, de cele mai multe ori,

creatorul nu este preocupat să-şi cunoască produsul cultural creat, nici efectele pe care acesta le-

ar avea asupra semenilor săi, ci să atingă un anume stadiu al misticii acestuia. Această poziţie a

creatorului îl apropie de o condiţie descrisă de învăţaţii tibetani: „ După părerea lor, calitatea

elementelor care compun un individ influenţează mediul în care acest individ se află. Ei îşi

explică ideea în această privinţă printr-o analogie: o bucăţică de zahăr, introdusă într-un

borcan cu apă, nu desfăşoară nici o activitate, substanţele dulci care o compun se răspândesc în

apă pătrunzând în ea şi, în mod firesc, lichidul devine dulce. Aşa şi elementele, fizice sau

mentale, care formează un individ, se răspândesc în jurul lui, penetrează acest mediu şi îi

comunică ceva din virtuţile lor – bunătate, inteligenţă sau alte însuşiri.”

Dacă el, în mod declarat, devine conştient de acţiunile sale şi încearcă să le atribuie

calităţi ideologice, să le transforme în expresii vizibile, explicite, atunci legătura cu mistica

inefabilului se rupe şi rezultă un produs informaţional menit consumului.

Elementele inefabilului, conţinute în mistica produsului cultural, nu se mai pot răspândi

în mediu, nu mai pot produce emoţie şi nici iluminare; funcţiile lor se modifică radical, se golescde conţinutul lor fireasc şi pe nesimiţite devin elemente ale unui produs informaţional.

Produsul informaţional, în schimb, este rezultatul evident al exprimării unei voinţe şi are

menirea de a adapta existenţa acesteia la condiţiile unei Realităţi. Ca atare el nu produce emoţie,

ci informare, ceea ce nu înseamnă că în conţinutul său nu găsim o sumă de valori, doar că

acestea nu au ca scop final cunoaşterea ci adaptarea.

Funcţia sa nu este una de iluminare, şi în consecinţă de reorganizarea structurală, ci una

oportunistă de armonizare cu un anume segment al Realităţii. Dacă vreţi, produsul informaţional

este mijlocul prin care Realitatea tinde să-şi expansioneze sinele până la ultima consecinţă,

căutând astfel să creeze funcţia care să determine Materia să producă mutaţia, schimbarea,

reorganizarea Sinelui, daci Dezmărginirea.

Dacă produsul cultural crează Realitate, produsul informaţional adaptează Realităţii. Fără

îndoială, există o dinamică a relaţiilor dintre produsul cultural şi cel informaţional. În



comunităţile în care mistica produsului cultural domină relaţiile dintre variabile, produsul

informaţional este înscris unei sume de reguli foarte severe, dictate de cel dintâi. Într-un astfel de

caz, produsul informaţional în sine este mai puţin important, iar ritualul care trebuie să menţină

mistica produsului cultural îi hotărăşte evoluţia. Variantele de produs informaţional, care vor fi

folosite în viaţa cotidiană vor fi puţine şi categoric supuse unor reguli foarte stricte, care să nu

se abată de la mistica produsului cultural.

Însă, în comunităţile în care mistica produsului cultural nu mai domină relaţia cu produsul

informaţional, acesta explodează în expresii, ritualul îşi schimbă sensul şi se depărtează de

conţinutul cultural, creându-şi propria mistică.

Toate aceste comunităţi încep să devină tot mai sărace emoţional şi, în consecinţă, tot mai

incapabile să mai creeze produse culturale, deci şi să acceadă la cunoaştere. Tot mecanismul

comunitar se osifică, intră într-un orizont care-şi fixează limitele şi caută să le conserve prin

anume ritualuri calpe, de suprafaţă. Totul se consumă ori până la apariţia unui produs cultural cu

o mistică puternică, produs ce va elibera energii creatoare, care să producă noi momente de

Realitate, ori până ce respectiva matrice va fi asimilată de o altă categorie, a cărei mistică va

folosi anumite mecanisme informaţioale, ceea ce înseamnă pur şi simplu dispariţia sa.

Orice Forma materială, fie ea individuală sau colectivă, nu poate exista în afara emoţiei,

pentru că ea reprezintă mecanismul de accedere la cunoaştere, deci la reorganizare. Acest

mecanism menţine capacităţile Formei Materiale de a rămâne în permanenţă într-o relaţie de

comunicare activă, creatoare cu Realitatea. În momentul în care, Forma Materială îşi pierdeaceastă capacitate, Realitatea va căuta s-o desfiinţeze ca şi categorie, asimilând într-o altă formă

funcţiile creatoare pe care aceasta le-a impus.

Noi oamenii confundăm prea des şi prea grav cunoaşterea cu informarea. A şti nu

înseamnă a cunoaşte. Cunoaşterea este un proces extrem de intim, singular, profund, radical şi

periculos; informarea, în schimb, este doar un mecanism de adaptare.

Cuoaşterea nu se produce prin voinţă, ci prin Nevoie, ea nu este hotărâtă, dar este

hotărâtoare, sensul ei este dictat de seriile de reorganizări rezultate în urma emoţiilor ce s-au

consumnat. „ În sfârşit, există o cunoaştere în care lucrul este perceput numai prin esenţa sa sau

prin cunoaşterea cauzei sale cea mai apropiată .”

Cunoaşterea este un porces care ne este impus de sensul Devenirii; însăşi Forma

Materială ce suntem, cu toată alcătuirea sa de masă şi energie, s-a născut pentru un anume sens al

cunoaşterii, unic, irepetabil şi necomunicabil. Forma Materială nu este menită să-şi comunice



cunoaşterea ci mistica acesteia, pentru a determina lărgirea expansiunii Materiei în Sine, iată de

ce, funcţiile produsului cultural nu pot fi cunoscute. Ele nu sunt inventate şi nu aparţin Formei

Materiale, ci Materiei în întregul său; sunt funcţii ale Sinelui Materiei, cu sensuri dictate de

Dezmărginire. Iată de ce Veronese, cu multă sinceritate, răspunde interegatoriului unor

inchizitori după cum urmează:

„ Întrebare: Nu trebuie ca ornamentele pe care voi, pictorii, obişnuiţi a le adăuga

picturilor să fie potrivite cu subiectul şi cu figurile principale, sau sunt ele doar pentru plăcerea

ochiului – doar ce vă trece prin minte, fără nici o judecată, nici un discernământ?

Răspuns: Pictez tablouri aşa cum mi se pare potrivit şi aşa cum îmi dă voie talentul .”

Poziţia pictorului este explicată exact de Alexandra David-Neel:

„Mintea noastră nu este înschisă între pereţi etanşi. Activitatea-i radiază în jurul său în

timp ce încorporează, sub diferite forme, radiaţia activităţiilor exterioare. Idei, concepţii,

asemenea unor valuri, călătoresc prin lume lovind ici şi colo şi lăsându-se captate acolo unde

porţile le sunt deschise. Astfel, intuiţia, în aparenţă spontană şi fără cauză, poate să rezulte nu

numai dintr-o pregătire conştientă sau inconştientă care a avut loc la individul la care s-a

produs, ci şi din elemente de un gen asemănător răspândite în mediul în care se află acesta .”

Important este doar faptul că şi dintr-o poziţie şi din cealaltă desprindem limpede

concluzia că; produsul cultural, în sine, nu ar avea nici pe departe o influenţă covârşitoare asupra

individului, dacă ar putea fi explicat şi nu ar fi purtătorul unei mistici a emoţiei.

Modul acesta de manifestare a inefabilului determină circulaţia funcţiilor sale cătrediferenţele de potenţial ce se crează în diverse puncte ale Materiei. Nici o funcţie nu se pune în

mişcarea fără să fie determinată de atracţia unei diferenţe de potenţial, dar pentru că noi nu avem

acces la acest mod de a exista, suntem de părere că funcţiile inefabilului sunt într-o circulaţie

continuă, haotică, ceea ce nu pare să fie adevărat.

Mişcarea unei funcţii se face cu un scop determinat de apariţia unei diferenţe de potenţial,

iar relativitatea Universului se dovedeşte a nu fi una a hazardului, ci una a determinării.

Universul este gestionat de o relativitate determinată, care se impune prin apariţia

diferenţelor de potenţial ce fac ca fiecare mişcare din intimitatea materiei să se producă în

virtutea unui scop. Astfel, fiecare determinare, produce un efect de expansiune şi lărgeşte

continuu manifestarea Lipsei de Scop în care Universul îşi plămădeşte existenţa.



Dacă o Formă Materială sau alta ar putea hotărâ sensul, ca şi scopul misticii cunoaşterii,

atunci destinul Universului ar depinde de factori subiectivi, ceea ce ar determina Dezmărginirea

să-şi piardă coerenţa lipsei de scop. Sau după cum ar spune Saadi:

„ Nu vrerea mea spre flacără mă-mpinge.

Un lanţ de patimi gâtul mi-l încinge.”

De fapt, sensul acestei mistici a cunoaşterii se degajă în urma reorganizărilor permanente

ce au loc în Materie, reorganizări dictate de diferenţele de potenţial provocate aleatoriu tocmai

de noile stări ale Realităţii. Ea, mistica cunoaşterii, este cea care întreţine oportunismul

Formelor Materiale, dar tot ea provoacă şi starea de creativitate care anulează oportunismul şi

impune o nouă condiţie a relaţiei Formă Materială-Realitate, fără să permită definirea sensului

pentru care se naşte acestă nouă condiţie.

În schimb, informarea este un proces de voinţă, ea poate fi controlată, sensul ei poate fi

cunoscut, programat şi modificat după bunul noastru plac, ca şi rezultatele sale: produsele

informaţionale. Produse, care se dovedesc a fi doar imaginea practică a modului prin care Forma

Materială se adaptează Realităţii pe care a impus-o.

Iată de ce, produsul cultural şi produsul informaţional sunt şi vor rămâne mereu într-un

acut conflict, pe care nici un efort nu-l poate stinge, deoarece este vorba, dacă vreţi, de feţele

unui Ianus lipsit de formă sau materialitate.

Fiecare categorie de Forme Materiale ce există, sau va exista în Univers cunoaşte acest

conflict, pentru fiecare există un Produs Cultural şi un Produs Informaţional, ale căror expresiisunt specifice categoriei pe care o definesc, ca atare greu sau imposibil de recunoascut de

celelalte categorii, datorită diferenţelor dintre nivelele pe care le ocupă în strucutra Materiei.

În ceea ce ne priveşte, noi oamenii am dezvoltat după un anume parcurs acest conflict, îl

dezvoltăm în continuare, fiind, mai ales în ultimul timp, cu osebire preocupaţi de relaţia directă

cu expresiile materiale ale conflictului, şi mai puţin de legăturile cu mistica acestuia.

Acestă poziţie a noastră – de a prefera expresia materială, misticii – ne transformă în

prizonierii ai Formei, incapabili să înţelegem că fertilă este doar Lipsa de Formă, că, odată ce o

expresie a îmbrăcat o anume formă, existenţa sa a fost curmată şi dedicată ne-împlinirii. Pentru

că oricare ar fi, Forma Materială reprezintă materializarea Ne-împlinirii, de care Materia se

foloseşte pentru a putea stabiliza un moment specific al Realităţii, creat cu scopul de a acumula

energii trebuincioase Dezmărginirii.



Expansiunea Materiei în Sine nu se poate produce fără aceste acumulării de energii,

pentru că ele sunt cele ce desemnează un sens, ca şi regulile acestuia, reguli ce vor obliga

Formele Materiale să urmeze un anume parcurs al Devenirii, pe care să-l consume până la

anulare.

Numai astfel se poate întreţine lipsa de Sens şi de Scop a Universului.

Dacă o categorie de Forme Materiale pierde legăturile cu mistica cunoaşterii, începe să

fie condamnată la asimilare, pentru că devine incapabilă să mai stabilizeze Realitate.

Copleşită fiind de regulile Formei şi a Informării, în detrimentul Emoţiei şi a Cunoaşterii,

respectiva categorie va deveni prizoniera Sensului, fără să mai tindă spre anularea acestuia, fără

să mai găsească resurse de anulare a oportunismului. Or, Materia nu poate rămâne captiva unei

Realităţii, pentru că ar însemna anularea Timpului prin comprimarea trecutului, prezentului şi

viitorului într-o singură expresie, ceea ce ar duce la anularea acestei dimensiuni a perisabilităţii,

implicit, la expansiunea Scopului unui moment al Realităţii peste întreaga Dezmărginire şi, ca

atare, la anularea Lipsei de Scop.

Toate acestea mă împing să afirm că: nu Forma, ci Mistica Formei este importantă, nu

Cunoaşterea, ci Mistica Cunoaşterii. Pentru că, vorba lui Nichita Stănescu:

„Copacii n-au timp

Decât dintr-un punct de vedere al cuvintelor...

«Copaci» se numesc

Din înşelătorie doar. Pur şi simplu există

Şi asta e tot,

Iar atunci când nu sunt

E ca şi cum nici n-ar fi fost .”



Cartea a IV-a

Zgâriaciul

lăudăros



A fi dincolo de a exista

„Mai departe, dincolo de Cunoaştere ( aceea pe care suntem capabili să ne-o

imaginăm), există alte sfere, sfere de neconceput pentru actualele noastre capacităţi mentale şi

la care nu ne-ar fi cu putinţă să accedem decât încetând să mai fim ceea ce suntem.”



Problema este, însă, că şi dincoace de Cunoaştere lucrurile stau la fel.

Orice categorie nouă de Forme Materiale, îşi datorează existenţa modului cum au evoluat

celelalte categorii de până la ea. Doar că această evoluţie nu este însoţită şi de una a memoriei.

Evoluţia este cu desăvârşire lipsită de memorie, pentru că funcţiile esenţiale ale compuşilor sunt

continue; aşa se face că noi – cu toate că am preluat funcţii de la toate categoriile de Forme

Materiale din lanţul Devenirii – nu ţinem minte atributele acestora, cu toate că existăm în baza

principiilor lor, ele ne sunt cu desăvârşire inedite, se manifestă independent de existenţa noastră,

au o existenţă proprie.

Fiecare celulă, fiecare organ al corpului meu funcţionează independent de ceea ce sunt eu

de fapt şi de aspiraţiile mele. Dar, în egală măsură Eu, forma compusă ce sunt, evoluez dincolo

de funcţiile celulelor, sau organelor mele. Cu alte cuvinte, fiecare Formă Materială este un

compus care respectă regula Dezmărginirii, adică tinde mereu către a nu fi, lăsând în urmă modul

în care îşi organizează nefirea.

Ca atare, Existenţa este dominată de principiile Inefabilului, a non-existenţei, şi asta face

ca totul să nu poată fi cunoascut decât în intimitatea fiecărei forme. În Univers nu poate exista o

cunoaştere universală, aşa cum ne dorim noi atât de mult, fiecare moment al cunoşaterii este o

chestiune intimă, un proces care se declanşează în urma unor condiţii unice şi specifice fiecărei

Forme Materiale în parte. Acestui principiu al cunoaşterii se datorează modul cum fiecare Formă

Materială găseşte o cale către expansiunea în Realitate. Relaţia de adaptare-modificare a

Realităţii reprezintă modul fundamental de a fi al Inefabilului. Fiecare act de adaptare laRealitate, aduce cu sine unul de modificare a acesteia, lanţul cauzal de matrici evoluează

continuu către Lipsa de Scop, lărgind continuu modalităţile şi condiţiile Expansiunii în Sine a

Materiei.

Evoluţia omului, ca rezultat al tendinţei Dezmărginirii către Lipsa de Scop, a facilitat

producerea unui moment ce a schimbat substanţial anumite reguli în procesul de expansiune a

Materiei.

De dragul suspansului ar trebui să mă joc un pic şi să încerc a aplica toate regulile de

retardare a dezvăluirii, cuprinse în tehnicile naratologice. Doar că nu acesta este scopul acestei

lucrări, aşa că am să încerc să definesc ce cred că a produs o schimbare importantă, poate că o

abatere esenţială, în evoluţia Formelor Materiale: procesul de expansiune al Formei Materiale

numită om s-a schimbat radical din momentul în care a fost creat semnul încărcat cu emoţie.

Acest semn a transformat obiectul purtător de semn într-un vehicul care producea comunincare.



Nu focul, nu roata, nu alimentaţia gătită, nimic din afirmaţiile cu raţiuni economice nu au

schimbat evoluţia omului, ci semnul care poate emoţiona, semnul care produce cunoaştere. Toate

aceste momente, despre care istoria evoluţiei omului vorbeşte, nu sunt atribute ale Inefabilului,

pe când cunoşaterea şi comunicarea sunt funcţii importante ale acestuia şi au alt mod de

manifestare. Focul, roata, alimentaţia gătită etc. sunt rezultate ale cunoaşterii şi comunicării şi au

apărut în urma unor procese impuse de manifestarea Inefabilului.

După cum am văzut şi mai sus, în lanţul evoluţiei sunt mai multe categorii de Forme

Materiale care folosesc sisteme de semne pentru a se informa. Fie ele chimice, vizuale sau

sonore, acestea informează, emit un mesaj cu un conţinut precis informaţional, dar nu implică,

sub nici un chip o emoţie care să inducă procesul de reorganizare ce include Cunoaşterea.

Comunicarea încearcă să transmită, în primul rând, starea emoţională care s-a născut în

urma unui moment al cunoaşterii. Ea presupune existenţa emoţiei, a emoţiei generate de o

diferenţă de potenţial a Realităţii şi care a implicat Forma Materială într-un proces de

reorganizare.

Dacă emisiunea de semne informative presupune doar relaţii cunoscute ale elementelor

de mediu, şi care nu implică starea Realităţii, relaţii care au fost asimilate într-un proces al

cunoaşterii, care s-a petrecut cândva -, comunicarea presupune momente inedite, ivite în urma

unui proces de reorganizare a fiinţei în relaţia sa cu Realitatea. De cele mai multe ori, aceste

momente nu pot fi definite cu exactitate, datorită noutăţii, ele vor trebui să parcurgă un proces de

asimilare, până la transformarea în element al Realităţii.Cu siguranţă, Informarea este o componentă esenţială a oportunismului, manipulând toate

elementele adaptării, comunicarea, în schimb, este un proces de modificare a Realităţii şi

impune reorganizarea strucutrii Formei Materiale, pregătind-o pentru noua Realitatea ce va să

fie.

Graniţa dintre aceste două componente ale existenţei este teribil de subtilă, iar noi

suntem rezultatul relaţiei dintre aceste două funcţii ale Inefabilului, trasând astfel, fiecare într-un

mod unic şi specific, un traseu anume al expansiunii către Dezmărginirea Materiei.

Fiecare individ, dintr-o anume categorie are un anume orizont specific de cunoaştere

unic, care se desosebeşte de orizontul celorlalţi indivizi şi care se modifică datorită unor factori

ai Realităţii care produc emoţie şi reorganizează spre Cunoaştere o anume structură materială

unică.



Sistemele de semne folosite de aceste categorii, nu comunică, ci informează. Informează

despre: pericole, surse de hrană, voinţe, atitudini etc., şi chiar dacă ceilalţi membrii vizaţi

reacţionează faţă de astfel de semne, nu însemană de fel că ei comunică, ci că se informează.

Aceeaşi poziţie o are computerul nostru personal, el ne informează, nu comunică.

În acest proces se emite un semn, sau o serie de semne organizate într-un anume sistem,

pentru a defini o anume stare a mediului. Funcţia informării se opreşte aici, restul este o

problemă de atitudine a fiecărei dintre variabilele unei matrici.

Informarea, spre deosebire de cunoaştere, este un act exterior Nevoii şi exprimă o voinţă.

Un act de informare nu este impus, ci voit, şi are funcţia de a menţine o legătură complexă şi

activă între matrice şi Realitate, un schimb care poate facilita accesul la cunoaştere, dar nu-l

implică.

Şi iată cum sunt din nou nevoit, să formulez o erezie: informarea exclude cunoaşterea,

şi, implicit comunicarea, tot atât de radical pe cât cunoaşterea exclude informarea, în

procesul comunicării.

Cu alte cuvinte, informaţia fiind lipsită de emoţie nu poate iniţia un act de comunicare, iar

cunoaştera nu se poate produce decât în prezenţa emoţiei.

Despre comunicare şi informare putem vorbi ca despre cele două feţe ale unui taler, sunt

generate de aceeaşi materie dar au funcţii şi forme total diferite.

Iată de ce putem crede că lumea contemporană a oamenilor se zbate într-o confuzie, care

nu şi-a gasit încă soluţii, încercând continuu să imprime informării calităţi şi atribute pe careaceasta nu le poate produce. Toate eforturile de a impune informarea ca formă a cunoaşterii nu

fac decât să diversifice permanent modurile de manifestare a ignoranţei.

Parabola orbului cuprinsă în textele budiste ne dezvăluie faptul că ignoranţa este unul

dintre pericolele cele mai perfide al naturii umane, tocmai datorită faptului că are forme de

manifestare deosebit de subtile dar, în acelaşi timp, extrem de agresive. Semnificativ în toată

această poveste este faptul că ignoranţa e specifică doar omului. Nici una dintre celelalte

categorii de Forme Materiale nu cunoaşte această stare a spiritului, şi asta datorită faptului că

între informare şi cunoaştere există o delimitare foarte clară, delimitare respectată prin natura

organizării acestora.

„Un orb din naştere locuia într-o cameră. Infirmitatea îl împiedica să vadă obiectele

care se aflau acolo şi, când i se vorbea despre ele, el le nega cu încăpăţânare existenţa. Unui

medic i s-a făcut milă de el. S-a dus în munţii Himālaya şi a cules diferite plante. Pe unele le-a



pisat, pe altele le-a mestecat (sic), iar pe altele le-a fiert, preparând astfel un unguent cu care i-

a uns ochii orbului. Efectul dorit s-a produs, omul a început să vadă. El a zărit cu mare uimire

în jurul lui nişte obiecte cărora nu le bănuise niciodată existenţa.

Omul a fost cuprins de o mare mândrie. «Acum văd cunoasc toate lucrurile», a declarat

el plin de înfumurare

Totuşi, cineva îl admonestă: «Prietene, nu vezi decât cele câteva obiecte care se află în

camera ta – asta nu e mare lucru. Din afara ei se mai pot vedea soarele, luna, constelaţiile. De

afară se pot vedea numeroase forme, unele frumoase, altele urâte».

Fostul orb a refuzat să-l creadă. «Nu există nimic din toate aceste lucruri, a răspuns el.

Nu văd nimic asemănător. Tot ce e de văzut, văd».

Atunci, un medic foarte învăţat s-a dus în munţii Himālaya şi a reuşit să fie primit de

Regele Munţilor. După sfaturile lui, medicul a cules alte plante, a pregătit un nou unguent şi l-a

aplicat pe ochii neîncrezătorului, apoi l-a scos afară din cameră.

Omul a văzut strălucirea soarelui, luna, constelaţiile şi numeroase fenomene.

Mândria i-a devenit şi mai mare.

«Nu credeam ce mi se spunea despre existenţa tuturor acestor lucruri, a zis el, acum le

văd. Nimic nu-mi mai e necunoascut. Nimeni nu e mai presus de mine.»

Totuşi, un înţelept care avea facultăţi transcendente îl mustră: «Prietene, abia ţi-ai

căpătat lumina ochilor; încă nu cunoşti nimic. De unde atâta vanitate? Când erai închis în

camera ta nu puteai să vezi obiectele care se aflau afară; acum, în lipsa unor facultăţi superioare celor pe care le ai, nu poţi discerne fiinţele animate de sentimente binevoitoare de

cele care nutresc sentimente ostile, nu poţi auzi vocea umană, sunetul unei tobe, nici pe cel de

concă, de trompetă sau oricare alt sunet decât de la distanţă foarte mică. Îţi aminteşti şederea în

pântecele mamei tale şi de cauzele care te-au făcut să te naşti din ea? Omule, în afară de ceea

ce vezi există nenumărate alte lumi mai numeroase decât firele de nisip din Gange. Cum te poţi

lăuda spunând: văd totul, ştiu totul? Eşti încă orb, iei întunericul drept lumină şi lumina drept

întuneric.».”

Această stare a ignoranţei domină astăzi lumea omului, reducând drastic formele de

comunicare în favoarea celor de informare. Totul nu face altceva decât să dezumanizeze condiţia

umană, prin reducerea formelor de cunoaştere.

Asemeni orbului, fiecare cunoştinţă relevată, cât ar fi de săracă, induce o stare de

suficienţă, de mândrie, de infatuare. Toate acestea sunt atribute ale informării, care, spre



deosebire de cunoaştere, nu reorganizează entitatea umană, ci în permanenţă imaginea unui

mediu ce pare a necesita doar anume categorii de relaţii, ceea ce este cu desăvârşire fals.

Cunoaşterea nu poate fi supusă unei astfel de atitudini, deoarece, emoţia deschide un

orizont lărgit din care se desprinde cu claritate faptul că reorganizarea nu are sfârşit, ci este un

proces esenţialmente în evoluţie. Niciodată nu cunoşti decât ceea ce a contribuit la reorganizarea

ta şi întotdeauna este insuficient pentru că tu, ca entitate cosmică, trebuie să rămâi continuu în

dezechilibru; laţul cunoaşterii se produce mereu şi te determină să fii continuu o altă fiinţă.

Această permanentă reorganizare a proriei tale fiinţa va face ca toate elementele cunoaşterii să

fie renuanţate odată cu arderea unui noou moment de dezechilibru. Ele nu sunt imuabile, nu sunt

absolute, nu sunt unice: pur şi simplu ele nu sunt decât momente ale lanţului cuză-efect, şi sunt

particulare, intime. Ca atare, spre deosebire de informaţii, ce reprezintă un raport despre relaţiile

dintre elementele unui moment al mediului, momentele cunoaşterii te determină să-ţi reaşezi

relaţia cu Realitatea, împins fiind de noua condiţie a propriei tale fiinţe, care la fiecare astfel de

moment se reorganizează pentru a păstra conformitatea relaţiei dintre identitatea ta, ca Formă

Materială, şi Realitat care, la rândul său, se recrează odată cu noua ta condiţie dar şi a celorlalte

elemnte care o formează.

„Ce crezi tu, Subhuti? Cunoaşterea perfectă a fost ea dobândită de Tathāgata cu ajutorul

semnelor? – (A cunoscut el obiectele după informaţiile pe care i le-au furnizat aspectul,

însuşirile şi aparenţa lor în general?) Nu trebuie să crezi astfel, Subhuti. Cunoaşterea perfectă

nu poate fi dobândită cu ajutorul semnelor .”Iată motivul pentru care mistica Realităţii, mistică ce cuprinde cele trei stări: inefabilul,

subtilul şi sublimul, nu poate fi cunoscută prin informaţii. Ea, Realitatea, se relevă în mod unic

unei Forme Materiale, prin reorganizarea întregii structuri a acesteia, dându-i o nouă formă aptă

să fie Realitate.

Restul: imaginile, informaţiile, legăturile definibile dintre elemente, sunt doar mijloacele

prin care Forma Materială îşi dezvoltă tendinţele oportuniste în mediu. Ele sunt compuşi ai

Realităţii, care, la rândul lor, sunt alcătuiţi prin agregare, ca atare constituiţi într-o Realitate cu

scop şi tendinţe diferite. Acest fapt menţine Realitatea ca pe un mecanism unic pentru fiecare

Formă Materială, şi face ca, indubitabil, cunoaşterea să fie un act intim, singular, personalizat,

impus de relaţiile dintre diferitele unicităţi ale acestei pluralităţi.

Dacă Unu nu ar fi o pluralitate, cunoaşterea ar putea avea o formă colectivă, dar aşa, ea

nu se produce decât individual, depinzând mereu de tendinţele impuse de diferenţele de potenţial



în straturile intime ale agregatelor structurii Formei Materiale este insesizabil la nivelul

întregului. Forma Materială resimte doar o anume senzaţie, nedefinibilă, dar de cele mai multe

ori plăcută. Noi oamenii, o numim generic emoţie, sau fior, sau senzaţie de plăcere, ne bucură

declanşarea ei, fără să bănuim că după consumarea aceasteia suntem, în fapt, o altă fiinţă, care a

contribuit astfel la apariţia unei noi Realităţi, expansionând Materia şi Dezmărginind-o.

Universul nu-şi întreţine Lipsa de Scop prin revoluţii, ci prin asimilări, fiecare Formă

Materială care a trecut printr-un proces de reorganizare a asimilat vechea forma consumată.

Metafizica semnului

Vreau să atrag atenţia asupra faptului că în ceea ce urmează voi vorbi despre semnul

purtător de emoţie, şi nu despre cel care informează. Semnul care informează are o traiectorie, pe

care încetul cu încetul, începem s-o desluşim, găsind mărturii în evoluţia organizării Materiei,

care în permanenţă tinde spre diversificarea Formelor sale Materiale.

Biologii, dar şi profesionişti care şi-au dedicat cariera unor specii de animale în scopuri

economice, descoperă faptul că acestea folosesc sisteme de semne pentru a se informa.

Alunecând spre formele apropiate originilor, savanţii încep să perceapă sisteme de transmitere a

informaţiei pe diverse căi: fizice, chimice, biologice etc. Există deci o evoluţie a semnului care a

însoţit modul de organizare al Materiei, evoluţie necesară pentru asimilarea formelor inferior

organizate în cele superior organizate.

Doar că, toate aceste semne şi sisteme de semne nu sunt purtătoare de emoţie, ele fac untransfer obiectiv, limitat, cu funcţii precise. Chiar şi atunci când formele au evoluat către semnele

abstracte, cum sunt cele sonore, sau grafice, funcţiile lor sunt tot informative, lipsite de emoţie.

Să nu înţelegem din aceasta că, formele biologice despre care vorbim nu sunt capabile de emoţii,

dimpotrivă. Dar, emoţiile prin care trec acestea sunt generate de alt fel de relaţii cu Realitatea, şi

nu sunt induse de semne, sau sisteme de semne, produse de semenii lor, sau de către elementele

de mediu.

Procesul cunoaşterii este comun infinitei varietăţi a Formelor Materiale pe care Materia

le-a produs. Mecanismul său, care presupune consumarea intimă a unei emoţii, face ca rezultatul

să fie unul singular şi irepetabil. Nu poţi să cunoşti de două ori un fapt şi nici nu poate fi creată

de două ori aceeaşi emoţie. Cunoaşterea şi implicit emoţia sunt două procese extrem de volatile,

prin care Inefabilul îşi jalonează drumul de la lipsa de formă, la formă, folosind ca instrumente

Formele Materiale.



Iată de ce, Realitatea are nevoie de o continuă perfecţionare a acestora ( a Formelor

Materiale) pentru a întreţine o Expansiune tot mai nespecializată în Sinelui său. Dacă Materia ar

ceda tendinţei de specializare pe care Formele sale Materiale o încearcă, Expansiunea s-ar

îngusta permanent, tinzând evident spre o anulare a sa.

Formele Materiale, la nivel de variabilă, de individ, tind spre o specializare accentuată,

dar la nivel de matrice, această tendinţa este anulată şi înlocuită cu cea de modificare a Realităţii.

Specializarea presupune încercarea de a obţine o adaptare perfecţionată la condiţiile unui mediu

al Realităţii, dar procesul în sine produce crearea unor noi momente care provoacă modificarea

Realităţii, şi deci, Expansiunea tot mai ne-specializată în Sinele său.

Acesta este motivul principal pentru care cunoaşterea şi implicit emoţia sunt procese

individuale, intime şi irepetabile. Ele fac parte din zona impalpabilă a materiei, acolo unde se

produc transferuri energetice responsabile de modificările pe care masa materiei le suferă şi din

care se obţin noile Forme Materiale.

Mulţimile de Forme Materiale, care formează o generaţie, o lume, un nivel al Realităţii

nu pot fi, decât într-o proporţie foarte mică, conştinente de faptul că ele însele sunt în fiece clipă

structuri noi, adaptate, şi că asta se datorează acestui proces intim provocat de emoţie şi

cunoaştere. Pentru a deveni conştient de schimbările care se produc permanent în strctura sa, şi

care presupun existenţa ca pe un şir lung de indivizi noi ce înlocuiesc vechii indivizi, aşa cum

şarpele îşi înlocuieşte pielea moartă, trebuie să acorzi o atenţie oarecum obiectivă părţii

impalpabile, spirituale, energetice a existenţei tale.Aceasta zonă a existenţei este inimitabilă, este unică şi irepetabilă, ca atare nu poate fi

asemuită cu a altui individ, doar că, din nefericire, orbiţi de tendinţele comune pe care matricea

tinde să le impună individului, ne deprindem să nu luăm seama la evoluţia acestei părţi a fiinţei

noastre.

Categoriile de Forme Materiale de până la om sunt lipsite de posibilitatea transmiterii

emoţiei printr-o cale oarecare, şi, datorită acestui fapt, cunoaşterea în cazul lor este o problemă

strict individuală, de cele mai multe ori neconştientizată.

În sine, procesul cunoaşterii este în cea mai mare proporţie neconştientizat. Odată cu

consumarea emoţiei, modificările structurale s-au declanşat, iar adaptarea la Realitate – ceea ce

este în sine procesul cunoaşterii - se produce, cu sau fără participarea con-ştiinţei. Este adevărat

însă, că efectul cunoaşterii este cu mult mai profund şi mai adaptat, atunci când con-ştiinţa este

activă, lucidă şi însoţeşte consumarea emoţiei. „S-ar putea spune că, după Upanişade , gândirea



religioasă indiană identifică eliberarea cu o «trezire» sau cu o luare la cunoştinţă a unei situaţii

care există de la început, dar pe care omul nu ajungea să o realizeze. Neştiinţa – care este, în

fond, o ignorare de sine – poate fi asemuită cu o «uitare» a Sinelui veritabil ( ātman, purusa ).

Gnosa ( jnāna, vidyā ), suprimând ignoranţa şi sfâşiind vălul māyā , deschide calea eliberării:

adevărata «ştiinţă» echivalează cu o «trezire».

Aceasta, putem spune, ar fi funcţia profundă, intimă către care tinde oricare religie,

funcţie cu care se poate deschide şi defini o cale spre mistica existenţei şi care se opune cu

vehemenţă oricărei tendinţe de instituţionalizare. Orice religie neagă insituţia religioasă pentru că

ea (religia) tinde doar spre „trezirile” individuale, ceea ce exclude ritualul colectiv şi presupune

ritualul individual, intim, secret.

Religia, ca manifestare filosofică a relaţiei existenţă-mistica acesteia presupune relaţia

lucidă a individului cu cunoaşterea sinelui său în formele sale impalpabile. Ca instituţie, în

schimb, presupune un instrument de manipulare, mai mult sau mai puţin agresiv.

Nici un Profet, sau Mesia, care a ajuns la o relaţie tainică şi profundă cu mistica

existenţei, nu a dorit să promoveze filosofia sa religioasă ca pe o instituţie, ci ca pe o formă a

lucidităţii. Instituţia a fost întotdeauna creată de un apostol, mânat fiind de forţele unor funcţii

sociale; fie conştient, fie inconştient.

Atunci când s-a produs o legătură între semn şi emoţie, evoluţia Formei Materiale care a

creat-o s-a modificat substanţial, pentru că a dat naştere unui proces care conţine, în proporţii

diferite, cele trei stări ale Devenirii: Inefabilul, Subtilul şi Sublimul.Procesul acesta a fost denumit simplu şi misterios: mistică, şi este cel care ne guvernează

trecerea prin această stare de formă compusă din agregate, perisabilă şi supusă oricând

descompunerii.

Doar atunci când semnul a fost investit cu emoţie, s-a născut posibilitatea comunicării,

deoarece: semnul care emoţionează, sau semnul purtător al emoţiei are capacitatea de a

provoca accederea mai multor indivizi la mistica unei experienţe consumate, ceea ce produce

procese importante consumate dincolo de pragul informării.

Desigur, proporţiile accederii nu sunt aceleaşi, ele păstrează coeficientul de

individualitate şi intimitate generat de scopul pentru care este alcătuită structura, dar a apărut

posibilitatea producerii emoţiei şi pe alte căi decât cele de dinaintea naşterii semnului, adică

dintr-o relaţie nemijlocită a individului cu momente ale Realităţii.



Nu este de loc important accesul la o experienţă anume, ci la mistica acesteia, pentru că

doar în felul acesta se poate provoca un transfer emoţional, datorită căruia se poate declanşa

procesul cunoaşterii. Nu trebuie, de altfel, să gândim mistica în sensul definiţiei ei de dicţionar,

ci ca pe un teritoriu care conţine, în diferite proporţii, cele trei dimensiuni importante ale

transferului de energie: inefabilul, subtilul şi sublimul.

Procesul de creare a emoţiei, şi implicit al cunoaşterii, se poate provoca astfel cu ajutorul

acestui semn investit, ceea ce înseamnă că individul nu mai consumă un moment produs de

Realitate, ci miezul misticii unei experienţe oarecare, mistică la care are acces datorită semnului

şi al cărei efect se poate propaga doar într-o relaţie directă, implicită între individ şi semnul

purtător de emoţie, dar care defineşte un teritoriu comun, accesibil mai multor indivizi.

Un lucru deosebit îl constituie faptul că mizul misticii, conţinutul acesteia nu este identic

pentru fiecare dintre aceia care au acces la ea. Totul depinde de diferenţa de potenţial pe care

fiecare individ este în stare s-o genereze.

Structura lui se organizează în legătură directă cu diferenţa de potenţial pe care izbuteşte

s-o genereze, ceea ce ne împinge să afirmăm că mistica revelată de un semn nu există în sine, ci

este provocată de diferenţa de potenţial pe care semnul o induce.

Legătura aceasta este foarte subtilă, mereu unică şi profund intimă, ceea ce face ca

mecanismul ei să nu poată fi multiplicat spre studiere, spre definire. Cu alte cuvinte nu poate

genera modele şi de aceea rămâne un spirit adânc al Devenirii menit să protejeze unicitatea

expresiei, a formei prin care se poate obţine o altă expresie a Expansiunii Materiei în Sinele său.Această relaţie: Individ-Semn-Mistica Semnului este necomunicabilă; ceea ce putem

noi comunica despre ea este rezulatul prefacerilor din propria noastră strucutră, prefaceri datorate

reorganizării produse de emoţie şi care ne fac să accedem la un nou nivel al cunoaşterii.

Întotdeauna ne-a plăcut să definim cunoaşterea ca pe un stadiu nou, revelatoriu al

existenţei, un stadiu spectaculos care atinge praguri fără precedent, ceea ce este cu totul fals.

Cunoşaterea este un proces extrem de subtil şi se produce neîncetat, remodelându-ne în fiecare

moment, dând o nouă formă structurii noastre şi menţinând relaţia entitate-Realitate mereu

activă, pentru că Realitatea este un stadiu de fiecare clipă al Materiei. Iată de ce putem fără

teamă să afirmăm că: Materia este unică şi unitară în expresiile sale infinite, că nimic din

ceea ce se întâmplă în Realitate nu poate rămâne fără consecinţe în conţinutul fiecăreia

dintre Formele Materiei, şi că fiecare moment al Realităţi este generat de tendinţele

oportuniste ale Formelor Materiale.



Datorită acestui mod de a fi al Materiei, cunoaşterea nu poate fi comunicată, pentru că

este expresia Misticii însăşi, în schimb produsul cunoaşterii – noul stadiu al structurii, obţinut

prin re-organizare - devine substanţa comunicării şi există într-o mistică fertilă capabilă să

genereaze forme de comunicare.

Dacă până la om, cunoaşterea se produce prin experienţe directe, prin contactul nemijlocit

al individului cu un anume moment al Realităţii, ceea ce presupune o implicare necondiţionată,

odată cu naşterea semnului purtător de emoţie apare posibilitatea de a opta pentru o atitudine

anume faţă de provocarea Realităţii, atitudine care presupune implicarea, dar foarte bine şi

neimplicarea individului, ceea ce la celelalte Forme Materiale nu este posibil. Această relaţie va

da naştere încetul cu încetul Informării – ca o structură de relaţii între o entitate şi consecinţele

efectelor Realităţii, adică a mecanismului de funcţionare a elementelor de mediu - a cărei

evoluţie ne dă nouă acum atâta bătaie de cap.

Naşterea semnului

Într-o proporţie foarte mare, literatura care se referă la existenţa omului arhaic, vorbeşte

despre acesta ca despre o fiinţă care bântuie prin mediul său terifiat, îngrozit, urmărit de fantome

al cărui rost nu-l înţelege şi care sunt degajate de fenomenele ce se consumă în jurul său.

Manifestările biologice, meteorologice, terestre, cosmice, etc. sunt toate, în viziunea acestor autori, motive pentru ca omul arhaic să fie mereu cu frica în sân.

Culminând cu discursul lui Wilhelm Worringer din Abstracţie şi intropatie, omul arhaic

pare o fiinţă demnă de toată mila ce ar trebui protejată ca şi speciile pe cale de dispariţie.

Dar, dacă stai strâmb şi te gândeşti drept, să spui despre omul arhaic că era dominat de

teamă este cam acelaşi lucru cu a spune că peştele se prăpădeşte la gândul că s-ar putea înneca.

De fapt, el este în elementul său, în mediul său, despre care a primit pe linie genetică

toate informaţiile esenţiale. Relaţia dintre omul arhaic şi mediul în care trăieşte este cât se poate

de firească. Mai mult, legăturile acestea sunt deosebit de puternice, şi datorită acestui fapt,

extragerea omului arhaic din mediul său ar însemna, pentru acesta, o traumă deosebit de

puternică. Abia atunci, omul ar fi străbătut de spaime, de angoase, de nelinişti frustrante, iar

existenţa sa s-ar transforma într-o teribilă luptă pentru adaptare, dominată de dorinţa puternică de



a reveni în mediul familiar, acolo unde toate elementele sunt în strânsă legătură cu capacităţile

sale de informare şi unde poate parcurge calea cunoaşterii.

Eu cred că altele sunt problemele omului arhaic, şi nu teama de fenomenele care-l

înconjoară, în mijlocul cărora se naşte şi pe care, cel puţin pe unele dintre ele, le foloseşte

ingenios, sau se sprijină de ele pentru a-şi crea condiţii spre împlinirea tendinţelor sale

oportuniste.

Ca şi noi, cei de astăzi, omul arhaic este dominat de preocupări legate de existenţa

cotidiană: hrană, adăpost, stabilitate, confort, procreaţie etc. Eforturile sale se concentrează pe

lucruri simple, care formează baza existenţei, este departe de sălbatica şi complicata mentalitate

a administrării sociale. Micul grup care formează comunitatea sa îşi împarte funcţiille după

capacităţile indivizilor, fiecare dintre ei trebuind să fie util după abilităţile sale, iar aceste condiţii

desenează şi ierarhia grupului. Calităţile moştenite genetic şi educate, mai ales în contactul

nemijlocit cu condiţiile mediului, sunt cele care stabilesc ierarhia în grup.

Dominaţia celui mai oportunist dintre membrii este acceptată firesc şi durează atâta

vreme cât acesta dovedeşte forţa de a rămâne capabil să gestioneze relaţia cu condiţiile de

mediu. Dacă un altul se dovedeşete mai abil, mai inventiv, mai folositor grupului, ierarhia se

schimbă cu uşurinţă. Viaţa omului arhaic este formată, mai ales, din activităţi ce privesc hrana şi

reproducerea, toate celelalte apar doar impuse de o dorinţă; fie favorurile unei femei, fie un

anumit fel de hrană mai rar şi mai deosebit, fie tentaţia de a prelua o poziţie apropiată de vârful

piramidei comunităţii.Omul arhaic se naşte într-un mediu anume care îi este familiar în primul rând prin

informaţiile transmise genetic, elementele acestuia fac parte din zestrea sa de cunoştinţe şi le

acceptă ca atare, le foloseşte pentru a-şi putea orienta existenţa, pentru a trasa limite ale

posibilului, sau interzisului. De aici şi până la spaime este un drum lung.

Desigur, pentru un spirit urban, protejat de reguli ferm definite, de protocoale

administrative şi sociale, viaţa într-o pădure, într-o câmpie sălbatică, în sânul unor munţi

prăpăstioşi constituie subiecte de spaime, la gândul primejdiilor necunoscute. Pentru omul arhaic

însă acesta este mediul care-l protejează, al cărui reguli îi sunt familiare şi generator de spaime

ar fi să fie adus într-un mediu urban unde regulile îi sunt cu desăvârşire necunoscute.

E greu de crezut că ceea ce s-a întâmplat cu evoluţia spirituală a omului arhaic a fost

generată de spaime în faţa fenomenelor naturale şi de mediu. Altceva trebuie să fi fost motorul

acestei evoluţii.



Putem vorbi, în schimb, despre suferinţă, suferinţa care vine din desele crize de resurse,

şi de năzuinţa omului arhaic de a căuta s-o evite. Nevoit să trăiască din resurse pe care nu le

produce, ci doar le foloseşte, omul arhaic este profund dependent de ceea ce natura îi oferă, dar

mai ales de ciclul şi traseul acestora. Putem vorbi despre suferinţa crizei, o suferinţă care a

generat o sumă întreagă de manifestări, unele dintre ele deosebit de crude, mai ales pentru

mentalitatea societăţii zilelor noastre. Această suferinţă, de multe ori profundă, îşi manifestă

prezenţa continuu, făcea parte din existenţa omului arhaic, aşa cum face parte şi astăzi din

existenţa noastră, doar că într-o altfel de expresie, într-o altfel de stare, cu rezultate mult mai

difuze, mai subtile. Suferinţa provocată de lipsa de resurse nu ne-a părăsit, ea este instalată

teminic în codul nostru genetic şi ne domină existenţa, majoritatea gesturilor dintr-o existenţă

este guvernată de nevoia de resurse, care să evite suferinţa crizei.

În primele faze ale existenţei omului ca specie, modul de exploatare a resurselor nu se

deosebea substanţial de a celorlalte Forme Materiale; se căuta un teritoriu care oferea resurse de

hrană cât mai variate posibil şi acestea erau folosite de către grup.

Atunci când se epuizau, grupul se deplasa spre un alt teritoriu şi jocul se repeta de câte

ori era nevoie. Din nefericire, momentele în care trebuiau schimbate teritoriile, reprezentau mai

de fiecare dată o criză care făcea ca grupul să sufere; să cadă pradă bolilor grave datorită lipsei

de hrană, să facă faţă cu greu înfruntărilor cu alţi competitori etc. Dacă urmărim marile migraţii

ale ierbivorelor în savana africană, vom avea o anume imagine despre ceea ce se petrecea în

acele timpuri.Am subliniat expresia suferinţa crizei, pentru că un astfel de moment a produs, după

părerea mea, evenimentul care a dus la naşterea semnului purtător de emoţie, şi la schimbarea

radicală a destinului istoric al omului. Putem spune chiar că: suferinţa a devenit un mecanism

fundamental al existenţei, mecanism care guvernează subtil multe dintre gesturile pe care le

facem în parcursul vieţii. „Cele patru «Adevăruri nobile» conţin miezul învăţăturii sale ( Este

vorba despre Buddha n.n.). El le-a predicat în prima sa cuvântare de la Benares, la scurt timp

după Trezire, în faţa celor cinci vechi însoţitori ai săi (§ 149). Primul adevăr priveşte suferinţa

sau durerea (pāli: dukkha ). Pentru Buddha, ca şi pentru majoritatea gânditorilor şi religioşilor

indieni de după Upanişade, totul este suferinţă. Într-adevăr, «naşterea este durere, bătrâneţea

este suferinţă, boala este suferinţă, moartea este suferinţă. A fi unit cu ceea ce nu-ţi place

înseamnă suferinţă. A fi despărţit de ceea ce-ţi place [...], a nu poseda ceea ce doreşti înseamnă

suferinţă. Pe scurt orice atingere cu (oricare din) cele cinci skandha implică suferinţă.»



( Majjhima, I, 141 ). Precizăm că că termenul dukkha , de obicei tradus prin «durere» sau

«suferinţă», are un sens mult mai larg .”

Pentru a ajunge la un asemenea rafinament al analizei unei stări prin care omului îi este

dat să treacă, este obligatoriu ca aceasta să fi dominat şi să continue să domine existenţa umană.

Este obligatoriu ca ea să impună momente ce trebuiesc traversate şi care produc rupturi grave cu

condiţiile unei obişnuinţe practicate pentru a permite instalarea confortului, a stării de bine, a

beatitudinii cotidiene. Suferinţa se poate ivi din orice, doar că momentele de criză grave impun,

atât căutarea unor soluţii radicale, cât şi momente de bucurie intensă, neegalabilă, atunci când

aceasta a fost înlăturată. Momentele acestea de intensă bucurie, dau naştere unor gesturi care

caută să marcheze, să rezume încetarea crizei.

Pentru a înţelege mai exact modul în care au curs, „istoriceşte vorbind”, evenimentele

care s-au finalizat cu naşterea semnului purtător de emoţie, trebuie să mai remarcăm un fapt

important.

Observaţiile făcute de către diferite categorii de savanţi au revelat faptul că multe dintre

animale, de la insecte până la primate folosesc unelte în activitatea lor de producere a hranei.

Am spus producere şi nu găsire, pentru că folosirea unei unelte înseamnă deja un proces de

producţie care depăşeşte simplul act de găsire, de descoperire, de folosire a unei resurse.

Utilizarea uneltei implică un proces de obţinere, ceea ce presupune un lanţ de gesturi efectuate

într-o anumită ordine şi care au un scop precis: obţinerea hranei. Furnicile, albinele, păianjenii,

corbii, papagalii, vidrele, castorii, cimpanzeii, gorilele, dar şi alte animale ce nu-mi vin acum înminte, folosesc unelte pentru obţinerea hranei.

Mai mult, cimpanzeii şi gorilele selectează şi prelucrează obiecte din mediu, pentru a le

transforma în unelte. Iată că o altă pre-judecată, şi anume aceea că omul se desparte de celelalte

categorii de veţuitoare pentru că foloseşte unelte în activitatea sa, s-a dovedit a nu fi decât

rezultatul unei informaţii incorecte.

Obţinerea unor unelte, de care omul se ajută în procurarea hranei, a rezultat prin selecţia

informaţiilor degajate în lanţul evoluţiei şi stocate în strucutra ADN, în urma unei lipse cauzată

de condiţiile de mediu. Procesul de perfecţionare a informaţiei acesteia specializate s-a supus şi

el, ca toate celalte etape ale evoluţiei, unor perioade de recesiune, când, transformându-se într-

un atavism, a aşteptat nişa favorabilă pentru a se reactiva în condiţii specifice. În concluzie

putem spune liniştiţi că apariţia uneltei, în sine, nu a însemnat de loc o revoluţie care l-a detaşat



pe om din lanţul evolutiv, ci doar întrunirea unor condiţii ca actul de confecţionare şi folosire a

unei unelte să redevină funcţie a unei Forme Materiale.

Desigur, Materia a căutat şi caută în permanenţă modalităţi de a lărgi spectrul Expansiunii

în Sinele său, şi pentru aceasta, fiecare revenire a unei funcţii presupune o calitate superioară a

acesteia.

Trebuie neapărat să aruncăm o privire asupra modului în care un obiect din mediu se

transformă în unealtă. Pentru demonstraţia pe care intenţionez s-o fac, cele mai spectaculoase şi

mai edificatoare acţiuni de transformare a unui obiect în unealtă sunt cele ale corbilor şi ale

maimuţelor.

Un corb localizează sub scoarţa unui copac putred o larvă, la care nu poate ajunge cu

ciocul. Atunci, inteligenta pasăre alege o crenguţă potrivită, ca elasticitate şi rezistenţă, şi o

strecoară prin galeriile copacului putrezit, o înfige în larvă, izbutind astfel s-o trăgă în afară.

Pentru corb, crenguţa este o unealtă-armă, pentru că are atât funcţia de unealtă: instrument cu

care izbuteşte să ajungă la insectă; cît şi de armă, pentru că vârful ascuţit al crenguţei străpunge

insecta şi o răpune.

Maimuţelor le place la nebunie să mănânce furnici, dar este deosebit de greu să pătrunzi

în furnicar şi să prinzi insectele. Pentru a-şi satisface pofta, un cimpanzeu alege o crenguţă

potrivită, o prelucrează desfrunzind-o şi transformând-o într-o vergea elastică, apoi o introduce

în galeriile muşuroiului, unde va fi atacată de furnicile furioase, ce se vor prinde în lemnul crud.

Cimpanzeul trage afară unealta şi o linge, culegând astfel un număr oarecare de insecte.Spre deosebire de corb, la maimuţă procesul de transformare a unui obiect în unealtă este mai

elaborat şi mai laborios, necesitând mai multe etape de prelucrare.

Am ales doar aceste două exemple, cu toate că ele sunt mult mai multe şi mai variate. Le-

am ales pentru că între ele există câteva elemente comune şi evidente. Cel mai important element

comun este că şi corbul, ca şi maimuţa, aleg un obiect din mediu – crenguţa – o folosesc, apoi o

abandonează. Data viitoare procesul se va repeta cu altă crenguţă.

Nici una dintre vieţuitoare nu este preocupată să păstreze unealta. De fiecare dată ea va

căuta între elementele de mediu un nou obiect pe care să-l transforme în unealtă. Faptul acesta

este comun tuturor categoriilor de Forme Materiale care folosesc unelte în activitatea de obţinere

a hranei.



Am văzut, undeva mai sus, că albinele folosesc sisteme de semne pentru a se informa

despre starea resurselor de hrană aflate dispuse în teritoriu. Acum vedem că există categorii de

vieţuitoare care folosesc unelte pentru a obţine hrana.

Am putea trage concluzia că o întreagă literatură care vorbeşte despre momentele de

cotitură din evoluţia omului, nu este decât o înşiruire de falsuri, de aberante fabulaţii despre

modul cum s-a produs evoluţia materiei vii.

Lucru care este şi nu este adevărat.

Este adevărat pentru că, într-adevăr nu semnul în sine, sau unealta a însemnat

desprinderea omului din comportamentul celorlalte Forme Materiale, care, la rândul lor

reprezintă fiecare o desprindere, o particulatizare, o specializare în lanţul evolutiv.

Nu este adevărat, pentru că există o legătură directă şi importantă între structura de semne

care informa despre un anume fapt şi nivelul informaţiilor aflate în circulaţie. Pe măsură ce

informaţiile relevă aspecte, particularităţi, fapte, se poate crea o imagine mai completă a unei

lumii aflată permanent în evoluţie. Imaginea cea mai completă a acestei stări de fapt este

reprezentată de oricare din aporiile lui Zenon, pentru că paradoxurile filosofului ne arată că

evoluţia face imposibilă suprapunerea exactă a două nivele din strucutra Realităţii, tocmai

datorită acesteia. A evoluţiei adică.

Şi din nou afirm că, manipularea informaţiilor, punerea lor în sisteme, eşafodarea de

structuri ideatice nu înseamnă sub nici un chip cunoaştere. Faptul că pot să manipulez informaţii,

nu mă îndreptăţeşte să spun decât că am fost în stare să asimilez un anume protocol, să ţin minteo anumită ordine în desfăşurarea unor acţiuni, să manipulez mai ingenios, sau nu, un număr de

funcţii, nu şi că am izbutit să creez o legătură cu mistica ce face să funcţioneze sistemul în sine.

Cu alte cuvinte, nu am avut acces la Inefabilul care alimentează mecanismul de

funcţionare al acelui sistem; ori pentru cunoaştere cel mai important lucru este legătura subtilă cu

mistica ce provoacă declanşarea reorganizării Formei Materiale prin emoţie, şi care devine la

rândul său capabilă să degaje emoţii modelatoare. De fapt, acestei legături între diferitele forme

mistice i se datorează capacitatea Formei Materiale de a produce emoţii care să-i reorganizeze

continuu strucutra. Important este, însă, că emoţiile rămân până la un anumit moment ale

evoluţiei, intime, nu pot fi transmise, nu pot da naştere unei relaţii de comunicare, ele iniţiază un

proces particular, individual de reorganizare, provocând cunoaştere doar pentru individul în care

se consumă. Şi din nou trebuie să subliniiez că atunci când folosesc noţiunea de mistic, sub nici



un chip nu mă gândesc la conţinutul său religios. Ţin să fac iarăşi această precizare cunoscând

plăcerea cu care oamenii se întorc la locurile comune ce-şi dovedesc comoditatea.

Acest mod de manifestare al emoţiei rămâne o formă de bază, efectele sale sunt în

continuare cele care întreţin specificul unic al cunoaşterii, individualizat pentru fiecare Formă

Materială, dar, odată cu naşterea semnului purtător de emoţie se crează posibilitatea transmiterii,

comunicării anumitor straturi ale emoţiei. Pentru că, o emoţie nu poate fi transmisă nicidecum în

totalitatea sa - mai ales pentru că o bună parte se consumă deja în procesul de reorganizare a

strucutrii -, ci doar într-o anumită proporţie, definitiv dependentă de diferenţa de potenţial creată

într-un receptor.

Doar anumite straturi ale ei pot fi transformate într-un conţinut comunicant; aceste

straturi definesc legătura indisolubilă dintre cunoaştere şi evoluţie. Straturile comunicante ale

emoţiei se modifică, se îmbogăţesc, se diversifică proporţional cu modul în care cunoaşterea

tinde spre lipsa de scop. În urma traversării unei stări emoţionale, în receptor are loc un proces de

reorganizare, mai redus, sau mai amplu, reorganizare care produce un efect de iluminare, de

relevare, şi pe care îl numim îndeobşte cunoaştere. Niciodată, nimeni în lumea asta nu poate să

definească cu precizie cum ştie, ci doar să conştientizeze că ştie.

Spre deosebire de informaţie, care este cu totul incapabilă să producă o relaţie de

comunicare, emoţia transferă în receptor un anume strat producător al cunoaşteri. Dacă

informaţia este incapabilă să iniţieze un proces de cunoaştere, emoţia este însăşi conţinutul

cunoaşterii, acel factor care provoacă reorganizarea strucutrii în vederea adaptării la condiţiileRealităţii. Procesul de reorganizare al strucutrii produce în Forma Materială o reacţie specifică de

adaptare, de armonizare, de modelare, dar, în acelaşi timp şi de negare a Realităţii.

Individualitatea, unicitatea Formei Materiale va crea un specific nerepetabil al

conţinutului cunoaşterii, deci şi emoţia produsă va fi pe măsură. Nu trebuie să ne încăpăţânăm a

crede că aceste procese sunt revoluţionare, spectacloase. Ele sunt deosebit de subtile, pentru că

evoluţia Materiei se bazează tocmai pe adaptări subtile, insesisabile, care să permită asimilarea,

armonizarea noilor condiţii ale Realităţii. Materia nu evoluează în salturi, şi nici în porţiuni

izolate, ci într-un flux constant, permanent, continuu, permiţând astfel multiplicarea momentelor

producătoare de noi căi ale Expansiunii în Sinele său. Materia evoluează constant în totalitatea

sa, orice efect de reorganizare se propagă în întregul materiei, fiecare structură a sa fiind

armonizată Nevoii generale.



Iastă de ce trebuie să existe această diferenţă uriaşă între Infomare şi Comunicare. Pentru

Materie, Informarea este indiferentă, este un atribut al unei categorii de Forme Materiale, al unei

matrici, pentru că are un conţinut limitat, precis, conţinut care defineşte un scop oportunist.

Cunoaşterea, în schimb, este un proces nelimitat, care domină toate categoriile de

Forme Materiale, ea tinde mereu către Lipsa de Scop, facilitând Expansiunea şi, implicit,

Dezmărginirea. Cunoaşterea este o calitate esenţială şi fundamentală a Materiei, şi fiecare

moment al său străbate toate categoriile de Forme Materiale, reorganizând continuu Sinele

acesteia. Emoţia este vehicolul prin care Cunoaşterea poate genera vibraţiile capabile de a

contamina toate categoriile de Forme Materiale. Tot emoţiei i se datorează faptul că există o

coerenţă a reorganizării Sinelui Materiei, coerenţă din care Dezmărginirea să-şi alimenteze

constant Lipsa de Scop.

Toate acestea mă fac să cred că: modul în care au evoluat categoriile de Forme Materiale

a tins, nu neapărat ca o ţintă precis definită, ci mai degrabă ca o nevoie, către naşterea unei

anumite categorii care să producă semnul purtăror de emoţie, în felul acesta obţinându-se o nouă

calitate a cunoaşterii, o nouă formă de transmitere a acesteia.

Afirm că, nu a tins ca spre o ţintă precis definită, pentru că orice tendinţă în evoluţia

Materiei nu este concret şi particular precizată. Ea se obţine prin jocul selectării informaţiilor

importante care pot rezista mai multor condiţii generate de jocul Realităţii. Confruntarea dintre

Realitate şi tendinţele oportuniste ale categoriilor de Forme Materiale este cea care facilitează

definirea. În evoluţia Materiei către Sinele său, nimic nu este categoric, ci totul este presupus.Dacă nu era omul, o altă categorie ar fi fost aceea care ar fi dat naştere acestui semn. Se

pare că noi suntem prima verigă dintr-un lanţ care va avea un destin pe care nu-l putem prevedea,

o evoluţie care să producă momente de expansiune specifică către zone inexistente încă ale

Sinelui Materiei.

Practic, vorbim despre Haosul care se transformă în Cosmos, ce la rândul său, face loc

Haosului. Pentru ca acest proces să fie posibil, Inefabilul este obligat să creeze continuu

condiţiile pentru existenţa Lipsei de Scop şi a Lipsei de Formă. Din aceste calităţi ale Materiei,

Formele Materiale îşi extrag categoriile de cunoaştere şi rămân capabile de evoluţie. Dacă

Materia ar fi dominată de un Scop şi de o Formă, procesul evolutiv al cunoaşterii s-ar opri,

pentru că un scop definit nu poate fi cunoscut, el fiind însăşi cunoaşterea, acelaşi lucru fiind

valabil şi pentru Formă. Putem cunoaşte ceva ce nu există, dar care tinde să devină Formă, şi



putem cunoaşte acel ceva în măsura în care el devine; odată devenit Formă, cunoaşterea

încetează şi lasă loc informării.

Să ne întoarcem la naşterea semnului purtător de emoţie, despre care tot pomenesc de o

vreme. Să vorbim despre el căci, după părerea mea, a produs o desprindere a destinului omului

depărtându-l tot mai mult de celelalte categorii de Forme Materiale, şi determinând conflictul în

care se găseşte acum.

Nu cred nicidecum că resursele limitate, înmulţirea speciei, spaţiul insuficient sunt

problemele de fond ale conflictului pe care omul îl are cu celelalte categorii de Forme Materiale

din Cosmosul său. Ci faptul că desprinderea modului de existenţă a omului de celelalte

categorii, a creat o falie ce se adânceşte tot mai mult.

Şi totul a pornit de la un semn purtător de emoţie!

Vorbeam mai sus de momentele de criză, de evoluţia către acestea, de diferenţele dintre

condiţia normalităţii şi aceea a crizei, momente prin care omul arhaic era nevoit să treacă şi pe

care Epopeea lui Gilgameş le descrie plastic şi ingenios:

„ Dacă te-aş lua de soţie, ştiu ce mă aşteaptă:

Nu eşti decât un jăratic care se stinge când vine frigul,

O uşă rău închisă, care nu stăvileşte nici vântul, nici gerul,

Un palat ce-şi striveşte războinicii ce-l apără,

un elefant ce-şi smulge învelişul,

eşti păcura care mânjeşte pe omul ce-o duce,burduful care se varsă peste omul ce-l poartă,

calcarul care face să se fărâmiţeze zidul de piatră,

berbecele de asediu care pustieşte ţara duşmană,

încălţarea care răneşte piciorul celui ce-o poartă!”

Diferenţa dintre momentele de normalitate, sau de bunăstare şi cele în care condiţile de

mediu deveneau potrivnice, creau tragedii cu manifestări imprevizibile, cu suferinţe adânci, ceea

ce grăbea preocuparea omului arhaic de a găsi mijloacele prin care ar putea evita astfel de

episoade. Această preocupare a evoluat şi ea, odată cu societatea omenească, dar a rămas o

dominanta care dictează multe dintre gesturile făcute într-o viaţă. Este şi firesc, dacă ne gândim

că totul se raportează la instinctele de conservare ale individului şi ale speciei.

Majoritatea suferinţelor – cele care vor da naştere şi celor mai felurite ritualuri de jertfă,

în ceremoniile religioase - erau legate direct de resursele de hrană. Epuizarea bruscă a acestora,



sau negăsirea în timp util a altora dădeau naştere unor crize care, cu cât erau mai profunde, cu

atât erau mai sfâşietoare, iar sfârşitul lor aducea o bucurie, o emoţie necondiţionată, cu

manifestări dintre cele mai energice.

Aşa se face că într-un moment dat, într-o astfel de criză adâncă un om foloseşte o

unealtă/armă şi obţine un rezultat spectaculos, neaşteptat. Cel mai probabil este vorba despre o

armă: o bucată de lemn, o bâtă, sau o piatră cu care omul vânează un animal, sau obţine o sursă

de hrană îndestulătoare, care pune capăt crizei şi scoate comunitatea sa dintr-o suferinţă

profundă.

De dragul demonstraţiei să rămânem la această bâtă, cu care omul arhaic a vânat un

animal, să spunem, pe care în mod obişnuit nu l-ar fi putut răpune. Manifestarea exuberanţei, a

bucuriei profunde s-a răsfrânt asupra unealtei/armă, adică a obiectului pe care l-a cules dintre

altele din mediul său, dar cu ajutorul căruia a obţinut un rezultat cu totul neaşteptat şi salvator.

Într-un astfel de moment, omul nostru încearcă să marcheze bucuria sa pecetluind legătura

directă cu unealta/armă ce i-a înlesnit reuşita.

Practica obişnuită de până atunci ar cere ca, după utilizare, omul să arunce unealta/armă,

fără să se preocupe de soarta ei, dar de data aceasta, omul ţine să-şi manifeste recunoştinţa faţă

de ajutorul neaşteptat şi scrijeleşte un semn cu care o deosebeşte de celelalte şi o încarcă cu un

nivel din emoţia sa.

Forma semnului este cu totul lipsită de importanţă, dar putem presupune că acesta a fost

extrem de simplu, o srijelitură în carnea lemnului sau a pietrei, o linie pur şi simplu. Oricum,forma semnului nu are nici o importanţă, ci doar conţinutul comunicant, conţinut care va

influenţa evoluţia ulterioară a existenţei întregii specii.

Nivelul de emoţie conţinut de semn este deosebit de puternic, atât pentru cel care îl face

cât şi pentru cei care sunt martori la acest act.

Semnul transformă unelta/armă, îi schimbă destinul şi o extrage din mulţimea de obiecte

ordinare dintre care a fost aleasă, pentru că nu va mai fi aruncată după folosire, ci păstrată. Mai

mult, emoţia transferată obiectului crează două poziţii faţă de acesta; pe de o parte legătura

emoţională creată între erou şi obiect, şi ilustrată de semn, iar pe de altă partea emoţia pe care

semnul o transmite martorilor.

Chiar dacă sunt complementare, sau tocmai de aceea, poziţiile celor două categorii de

participanţi sunt esenţialmente diferite.



Cel care a scrijelit semnul, mânat de elenul emoţiei a dorit să transforme obiectul utilizat

într-o marcă a trăirilor sale, ceilalţi percep semnul ca pe o investitură ce extrage obiectul din

cotidian şi-l transformă într-un panaceu.

Datorită lui, operaţiunile de procurare a hranei vor fi de acum încolo încununate de

succes, cu siguranţă mai lesnicioase. Semnul este cel care declanşează în membrii grupului trăiri

emoţionale puternice, fortificatoare, legate de speranţa că acest semn va îndepărta momentele de

suferinţă datorate lipsei de hrană. Pentru noi, generaţiile de astăzi, care am parcurs un traseu lung

în istoria evolutivă a semnului, conţinutul emoţional al acestui prim semn nu mai poate genera

nici pe departe o asemenea intensitate emoţională. Şi, în general, nu mai putem vorbi despre un

atare nivel al intensităţii emoţionale, pentru că avem de-a face cu o continnuă tendinţă spre

subtilitate în dauna intensităţii.

Srijelirea acestui prim semn devine mijloc de transmitere a unui conţinut emoţional, şi

prima treaptă al unui nou mecanism al cunoaşterii. Dacă până la semn, cunoaşterea era

declanşată doar de relaţia nemijlocită dintre subiect şi evenimentul din Realitate, odată cu

apariţia semnului purtător de emoţie, ea începe să fie produsă şi prin intermediul acestuia,

datorită capacităţii lui de a da naştere acestei stări fertil-creative: emoţia.

Mai mult decât atât, planul mistic al evenimentului devine mai complex şi îşi lărgeşte

treptat formele de expresie, ca şi aria de acţiune.

Dacă până la pariţia semnului, mistica evenimentului era asimilată doar de către

subiectul care o consuma; odată cu apariţia semnului, fragmente, paliere, segmente din misiticaevenimentului se vor împrăştia, purtate de semn, către alţi subiecţi.

Emoţia devine un vector purtător de valori mistice şi diversifică, în felul acesta

modalităţile prin care Inefabilul se manifestă în existenţa omului. Planul mistic, şi odată cu el şi

cel al cunoaşterii nu mai este strict legat de producerea unui eveniment. Acesta, evenimentul,

rămâne doar un moment ce a declanşat un proces tot mai complex, mai diversificat şi mai subtil.

El, evenimentul poate să nu mai fie prezent, să nu mai creeze un contact nemijlocit. Ecoul

evenimentului, evocat printr-un semn sau un sistem de semne, se poate tranasforma în momente

fertile, producătoare de emoţie, şi deci de cunoaştere.

Datorită semnului purtător de emoţie putem avea acces la un nivel din mistica unui

eveniment la care nu suntem martori, despre care, în schimb, avem veşti, avem posibilitatea să

asimilăm forme ale emoţiilor pe care le-a declanşat.



Cunoaşterea îşi pierde nemijlocirea în favoarea coerenţei impuse de semn, ea va genera

continuu valori care, multe dintre ele, vor trece în planul informării, despărţindu-se de

încărcătura emoţională odată cu intrarea lor în mecanismul informaţional.

Pentru că, tocmai acest conţinut emoţional face diferenţa dintre semnul informaţional, cel

care translează, fără să implice nici autorul şi nici receptorul, fiecare având o atitudine

nesubiectivă, şi semnul comunicant, cel care este purtător al unei emoţii ce implică mistic şi

autorul, dar şi receptorul, fapt care induce o puternică relaţie subiectivă a amândurora.

Până la apariţia semnului purtător de emoţie, viaţa omului arhaic a fost plină de semne

care informau: gesturi, sunete, atitudini, evenimente, acţiuni etc., dar care nu presupuneau sub

nici o formă implicarea emoţională. Mecanism valabil, de altfel, şi în zillele noastre la nivelul

Formelor Materiale care nu folosesc un astfel de semn.

Un semn care anunţă o primejdie, de exemplu, nu stârnea o reacţie emoţională, ci doar

declanşa un anume protocol pentru realizarea unei forme de apărare, atunci când era cazul.

Emoţia se declanşa doar atunci când individul cu pricina se angaja într-o confruntare

directă, se implica subiectiv într-un eveniment; altminteri, ca martor, el rămâne un spectator

neimplicat şi deci neafectat emoţional.

Sigur că este greu de crezut, pentru noi, cetăţeni protejaţi – teoretic – de legi, reguli,

instrucţiuni, protocoale, etc. la care ne raportăm mai în fiecare clipă, că semnul care anunţa o

primejdie nu avea o încărcătură emoţională, şi totuşi aşa stau lucrurile.

Informaţia, şi atunci, ca şi acum, impune respectarea unui protocol cunoscut, asumat, demulte ori reflex. Cel avertizat va urma să producă o serie de gesturi care sunt imprimate în

memoria sa şi care nu îl implică emoţional. Ca atare toate semnele care informează, nu fac

altceva decât să declanşeze o anume formă a protocolului cunoscut, nu şi un proces al

cunoaşterii. Doar dacă, implicarea sa în eveniment este directă, nemijlocită; după consumarea

acestuia şi a protocolului menit să-l extragă din situaţia limită, individul poate fi invadat de o

emoţie care să declanşeze în el o formă a procesului de cunoaştere ce va avea ca rezultat,

adăugarea unei noi experienţe – cu toate consecinţele sale – la protocolul cunoascut, fapt care are

ca rezultat perfecţionarea acestuia prin adăugarea unui nou nivel de experienţă .

Toate acestea conturează diferenţa majoră dintre cunoaştere şi informare, marchează

sisteme şi procese afective diferite, dar şi tehnici, modalităţi de abordare şi expresii diferite.

Este adevărat: cunoaşterea se transformă, în ultimile ei consecinţe, în valori

informaţionale, în schimb informarea un produce niciodată elemente ale cunoaşterii. Informarea



Primul segment este reprezentat de către Autor, personajul care şi-a rezumat emoţia într-

un semn scrijelit pe unealta/obiect. Al doilea este reprezentat de către Martori, adică ceilalţi

membrii ai grupului care au asistat la marcarea uneltei/armă. Şi, în sfârşit, cel de al trilea este

format din Vizitatori, adică restul membrilor comunităţii, care nu au asistat la marcare şi cărora

li se povesteşte despre semn, le si arată semnul, în felul acesta inducându-li-se dorinţa unei

legături oarecare cu obiectul însemnat.

Dintre aceste trei segmente, Autorul este – pentru evoluţia ulterioară - cel mai perisabil.

Odată semnul făcut, odată unealta/armă marcată, Autorul îşi pierde funcţiile şi rămâne doar un

element către care se vor raporta acţiunile viitoare ale celorlalţi membrii ai comunităţii. Odată cu

trecerea timpului, imaginea gestului său devine tot mai palidă şi se va estompa, acoperită fiind de

celelalte acţiuni generate de momentul inţial.

Martorii au o funcţie deosebit de importantă, pentru că ei sunt aceia care dau naştere

naraţiunii. Odată ajunşi la sălaşul comunitar, ei povestesc evenimentul, încărcând conţinutul

celor rostite cu starea emoţională specifică şi proprie, stare care revine pe parcursul desfăşurării

naraţiunii. Mai mult, starea emoţională este îmbogăţită cu impresiile lor subiective, care

amplifică, hiperbolizează evenimentul, dându-i conotaţii supra-reale.

Datorită acestui mod de a aborda naraţiunea, semnul purtător de emoţie capătă funcţii

mistice, creând o anume metafizică a uneltei/armă marcate, către care atât Martorii cât şi

Vizitatorii tind să aibă acces.

Ceea ce va urma nu este rezultatul semnului în sine, ci al mistitcii create atât princontactul direct cu evenimentul cât şi prin nararea acestuia, mistică ce îl ademeneşte pe fiecare în

forme personale şi-i impune o conduită specială faţă de o anumită categorie de obiecte.

Atitudinea aceasta mai naşte o categorie teribil de importantă: regula, categorie care va

sta la baza ritualurilor ce se vor naşte mai târziu.

Sub nici o formă nu trebuie să bănuim mistica legată de eveniment de tendinţe religioase,

aceasta este o problemă care apare cu mult mai târziu, atunci când comunitatea a evoluat

suficient pentru a avea nevoie de anumite acţiuni de manipulare, care să impună conţinutului

mistic un sens religios.

La acea epocă însă, omul este departe de a fi religios; pentru el, aşa cum este pentru toate

celelalte categorii de Forme Materiale, importantă era legătura directă cu mistica unui evenimnet,

pentru că vibraţiile energetice provenite din zona inefabilă a acestuia, şi pe care el le resimţea,

categoriseau evenimentul în prietenos sau duşmănos şi atât.



Pentru omul arhaic, ca şi pentru toate celelalte Forme Materiale de până la el, lumea

trebuia împărţită simplu în: prietenoasă sau advrersară; nuanţele acestor categorii sunt o

problemă a evoluţiei ulterioare, atunci când modelul existenţei comunitare începe să se răsfrângă

din ce în ce mai mult asupra cosmosului apropiat.

Din nefericire pentru noi, ca şi pentru evoluţia pe care o cunoaşte comunitatea Formei

Materiale Om, nu Cosmosul îşi impune modelul asupra comunităţii, ci dimpotrivă, Comunitatea

râvneşte să-şi impună modelul asupra Cosmosului, fapt care distruge cu totul orice posibilitate de

armonizare a tendinţelor, pentru că nu se mai poate crea posibilitatea unei Expansiuni în Sinele

Materiei ci doar în spaţiul acesteia.

Pentru omul arhaic, vibraţiile energetice generate de un obiect, o fiinţă, sau o acţiune sunt

cele care ţin locul informaţiilor din lumea noastră de astăzi. Ele sunt percepute cu uşurinţă de

către Forme Materiale care rămân permanent în contact cu Realitatea, şi se estompează pe

măsură ce acestea se izolează în spatele Artefactului, de orice natură ar fi el, pentru că acesta,

Artefactul, preia semnalele Inefabilului, le absoarbe asemeni unui ecran, şi astfel legătura

firească cu Realitatea tinde să se fie înlocuită de legăturile cu mistica Artefactului. Acestui fapt

datorăm noi, astăzi, tendinţa ca informarea să devină mai importantă decât cunoaşterea, ca

instrucţiunea să fie preferată emoţiei, ca norma comunitară să fie mai importantă decât norma

morală etc. Totul tinde către dominaţia mecanismului comunitar, care funcţionează aşa cum:

„Geniul religios roman se distinge prin pragmatism, prin căutarea eficienţei şi mai ales, prin

«sacralizarea» colectivităţilor organice: familie, gens , patrie. Celebra disciplină romană, fidelitatea faţă de angajamente ( fides ), devotamentul faţă de Stat, prestigiul religios al Dreptului

se traduc prin deprecierea persoanei umane: individul conta numai în măsura în care aparţinea

grupului său.”

Conţinutul mistic este, în primul rând destinat unei relaţii personalizate, individuale,

singulare, definit de intensitatea emoţională pe care izbuteşte s-o genereze. Legăturile mistice

nu pot fi generalizate, nu pot fi transformate în emoţii colective, pentru că ele sunt categorii ale

cunoaşterii, iar cunoaşterea presupune un mecanism de reorganizare a unei strcturi individuale.

Cu cât starea emoţională este mai puternică, cu atât legătura cu Inefabilul, care

guvernează evenimentul este mai strânsă, iar accesul la cunoaştere mai deplin. Transformările

care au loc în structura ce reprezintă forma noastră materială se datorează acestei legături ce ne

face continuu capabili să fim Realitate şi să contribuim prin funcţiile nostre la Dezmărginirea

Universului.



Disputa aprinsă care-şi dorea să lămurească dacă Materia este sau nu unitară, mi se pare

inutilă deoarece, Materia nu este nici unitară, nici neunitară, nu este nici continuă, nici

discontinuă. Materia este unică şi deci respectă regula lui Unu ce există ca Pluralitate. Ea nu

poate fi supusă cunoaşterii decât până la limita Dezmărginirii, ceea ce presupune că procesul

cunoaşterii este o calitate a trecutului, a evenimentului consumat, a emoţiei care o generează prin

propria-i combustie, remodelând astfel structura Formei Materiale - şi nu a ceea ce se va

întâmpla.

Previziunea aparţine categoriilor de Forme Materiale, dar nu şi Materiei în sine.

În sfârşit, cel de al treilea segment: Vizitatorii sunt beneficiarii cei mai avantajaţi ai

acestui eveniment, pentru că ei nu au nici o legătură directă cu acesta. Ei iau cunoştinţă de

eveniment din naraţiune, naraţiune încărcată cu participarea subiectivă a martorului care

povesteşte şi, deci, cu o sumedenie de adevăruri modificate.

Legătura lor cu evenimentul este foarte fragilă şi, în consecinţă, libertatea de interpretare,

de modelare, de modificare a acestuia este foarte mare. Avem de a face, în tot acest parcurs, cu

un efect de ecou, de „telefon fără fir”, deosebit de importantă rămânând doar încărcătura

emoţională, care va provoca cunoaştere.

Dar şi dorinţa vizitatorului de a vedea unealta/armă şi semnul care o marchează. Relaţia

dintre vizitator şi obiectul marcat poartă la rândul ei o puternică încărcătură emoţională, doar că

trebuie să vorbim despre o altă calitate a emoţiei, despre o direcţie insolită a acesteia, direcţie

care va genera gesturi tulburătoare, dependente într-o mare măsură de aspiraţiile secret-subiective ale vizitatorului.

Astfel, conţinutul emoţional al marcării unui obiect se va propaga în direcţii diverse, cu

sensuri diverse şi cu scopuri direct dependente de năzuinţele celui ce le naşte. Putem vorbi deja

despre un anume folclor care-şi va dovedi importanţa în parcursul istoric al evoluţiei comunităţii,

dar şi în manifestarea diversităţii modalităţilor de transmitere a unei încărcături emoţionale.

Cele două grupări din urmă: martorii şi vizitatorii sunt categorii importante care

contribuie esenţial la determinarea produsului cultural, ca un produs care este obligat să poarte

o importantă încărcătură emoţională.

Obiectul marcat devine o ţintă în comunitatea care-l găzduieşte. Fiecare membru îşi

doreşte o legătură oarecare cu acesta, sau doreşte să ajungă la rezultate asemănătoare cu cele

obţinute cu ajutorul său. În consecinţă, cineva va imita semnul de pe unealta/armă pe un alt



obiect – de acelaşi gen, sau nu – cu credinţa că acesta, semnnul are forţa de a imprima în noul

obiect puteri sporite şi va repeta funcţia primului.

Este acesta un moment deosebit de important în evoluţia ulterioară a omului, pentru că

imitarea semnului pentru a înnobila funcţiile unui obiect ordinar va sta la baza multor proceduri

evolutive.

La rândul său acest obiect, nu va mai fi aruncat după folosire, ci va fi păstrat, şi asta

datorită semnului, adică a faptului că a devenit purtătorul unui conţinut emoţional. Avem de-a

face cu încercarea de a obţine un transfer de funcţii prin imitarea semnului inţial. Sau, dacă vreţi,

asistăm la primele gesturi de a obţine obiecte cu funcţii precise şi asta nu datorate funcţionalului

– cum se afirmă îndeobşte -, ci mărcii.

Perfecţionarea uneltei va deriva din generalizarea gestului de a marca un obiect, ceea ce

va duce la naşterea competiţiei şi la o observare mai atentă a raportului funcţie-formă adecvată.

Evoluţia uneltei, atât a funcţionalului acesteia, cât şi a formei sale porneşte de la legăturile cu

mistica unui eveniment la care semnul purtător de emoţie are acces.

Atâta vreme cât unealta/armă este doar un element al mediului, folosit accidental în

desfăşurarea unei acţiuni de obţinere a hranei, aceasta nu va fi extrasă din mediu, destinul ei nu

va fi nici marcat, şi nici schimbat. Odată cu marcarea sa prin semn, unealtei/armă i se va acorda

atenţie; nu mai este doar un element al mediului, devine posesia cuiva, care, mai întâi prin

semnul purtător de emoţie, îi asimilează conţinutul mistic, iar mai apoi începe să acorde atenţie

funcţionalului, căutând să dezvolte capacităţile de performare ale uneltei.Unealta/armă nu devine un subiect, decât după momentul în care a fost marcată cu un

semn purtător de emoţie, până atunci ea are statutul de obiect, şi este lipsită de calităţi

comunicante. Fără momentul marcării acesteia, nimic din ceea ce se va întâmpla în istoria

omenirii nu ar fi avut loc; relaţia om-unealtă, cu toate consecinţele ulterioare, ar fi cunoscut –

probabil - un cu totul alt traseu dacă s-ar fi realizat prin alte mijloace legătura dintre cele două

elemente ale Realităţii.

Nu focul, nu roata, nu hrana gătită, nu spaimele au modificat destinul evoluţiei umane, ci

micul semn purtător de emoţie scrijelit pe o unealtă/armă. Semnul care a deschis calea spre o

consumare colectivă a conţinutului mistic al unui eveniment şi spre posibilitatea ca acesta să

poată fi asimilat – în diferite proporţii -, nu prin experinţa nemijlocită, ci prin cea comunicată.

Astfel, omul a găsit calea de acces către diverse zone ale Inefabilului, cel lipsit de formă,

din care capătă, din clipa marcării primului obiect, posibilitatea de a extrage rând pe rând forme



din ce în ce mai evoluate. Fiecare formă nouă reprezintă un moment de expansiune către zonele

profunde ale Inefabilului, reprezintă legătura cu mistici tot mai sofisticate, ce au un conţinut

comunicant mai subtil, mai intim, mai personalizat. Pornind de la momentul zero, cel al marcării

primului semn purtător de emoţie şi până în zilele noastre diferenţa dintre comunicare şi

informare a devenit tot mai mare, dar şi tot mai subtilă.

Dar până la aceste momente ale contemporaneităţii să ne gândim la următorul pas:

doritori de acţiuni fructuoase, de evenimente împlinite cu rezultate îndestulătoare, unii membrii

ai comunităţii scrijelesc un semn imitat pe un obiect asemănător pentru a-l investi cu

aceleaşi puteri. Se realizează, în felul acesta un mecanism de comunicare invers, dacă în prima

faza, emoţia puternică a împins un om să scrijelească un semn pe un obiect, pentru a-l încărca de

mistica evenimentului, în cea de a doua, omul doreşte să transfere un nivel mistic cu ajutorul

semnului scrijelit. Oricum ar fi, vorbim tot de legături cu stări ale Inefabilului, ale Subtilului, ale

Sublimului, dimensiuni mistice care ne conduc existenţa.

Dacă sensul acestui semn imitat este să iniţieze o Expansiune în zone cât mai profunde

ale Inefabilului, forma semnului se încarcă de elemente ale Subtilului, în felul acesta deschizând

calea către expresii ce aparţin Sublimului, adică cele generatoare de emoţii. Iată de ce un semn,

sau un sistem de semne purtătoare de emoţie nu sunt doar informaţii care să caracterizeze o

legătură oarecare, indiferentă cu celelalte elemente de mediu, ci aparţin zonei creatoare, cea care

contribuie din plin la continua noastră re-organizare, care ne menţine vii, atâta vreme cât

conglomeratul de agregate ce reprezintă fiinţa noastră trebuie să rămână Realitate.Dacă vom continua să credem că Materia şi Realitatea sunt categorii care au o existenţă

în afara noastră, nu vom putea înţelege defel modul de funcţionare ale acestor trei dimensiuni

ale Realităţii. Dar dacă ne vom strădui să înţelegem că noi înşine suntem Materia şi Realitatea,

atunci ni se vor revela legăturile cu manifestările misticii fiecărui moment din existenţa noastră.

Repet, mistica nu are nici o legătură cu religia: faptul că ea cuprinde o doză considerabilă

de ezoteric, că trebuie să acordăm o atenţie mult mai mare modului în care funcţionează

mecanismele ei intime, dominate fiind acestea de manifestări ce nu par a fi ale fiinţei noastre, ci

par a fi impuse de un ego străin, sunt doar limite ale modului în care ne organizăm noi existenţa,

cu care ne lăsăm pradă informaţiei în circulaţie la un anumit moment dat, şi nu limite ale

modului în care se organizează Materia.

Procesul prin care am ajunge la conştiinţa că noi suntem Materia şi Realitatea este unul

teribil de greu şi, aparent, inutil de urmat. De aceea, societatea contemporană devine una tot mai



legată doar de circulaţia informaţiei, nu şi de cea a emoţiei, tot mai dependentă de raţiunea de a fi

a Artefactului, pentru că el este în stare să stăpânească mult mai exact viteza de circulaţie a

informaţiei. Dacă toate categoriile de Forme Materiale de până la noi nu au acces la manifestările

Artefactului, naşterea semnului purtător de emoţie ne-a întins – fără voia sa - această capcană a

Artefactului, în care am căzut cu totul şi, aparent, fără posibilitatea de a mai evada vreodată.

Care va fi viitorul acestei căi este un mister, oricum el apare tot mai mult ca un fund de

sac ce va duce la dispariţia omului, nu dintr-un capriciu al Realităţii, ci din cauza inutilităţii, a

faptului că funcţiile sale s-au epuizat, şi se pierd încetul cu încetul legăturile cu Inefabilul.

Acelaşi lucru s-a petrecut cu totate celelalte Forme Materiale ce au dispărut, desigur din cauze

diferite, dar care toate au condus către pierderea legăturilor cu Inefabilul. Dacă vreţi, este un

proces asemănător cu tumoarea benignă dintr-un corp, pe care organismul o izolează şi încearcă

s-o împingă în afara sa, atunci când nu poate s-o asimileze.

Procesul de Dezmărginirea continuă a Materiei nu-şi poate permite să întreţină forme fără

funcţii. Lipsa de Scop are nevoie de permenente manifestări ale Scopului, care să alimenteze

Expansiunea în Sinele Materiei, acolo unde Devenirea întreţine Dezmărginirea. Avem de-a face

cu un proces extrem de simplu, esenţial: contactul permanent cu Inefabilul asigură circulaţia

emoţiei care re-organizează momentele prezente ale Realităţii, ce trebuie să rămână permanent

contemporană cu sine.

Această a doua fază, despre care vorbeam ceva mai sus, transformă semnul într-un

vector, el capătă o funcţie în păstrarea şi transmiterea emoţiei, ceea ce determină nu înţelegereaacesteia, ci asimilarea sa , a conţinutului emoţional, în diferite proporţii. Proporţiile asimilării,

conţinutului emoţional al unui semn, sau sistem de semne sunt, direct dependente atât de

calitatea semnului, cât şi de calitatea structurii receptoare în care se prolduce diferenţa de

potenţial ce stă la baza declansării procesului comunicant.

Evoluţia comunicării prin intermediul semnului purtător de emoţie va fi deosebit de

spectaculoasă şi va avea consecinţe directe în dezvoltarea diverselor comunităţi de oameni. De

acest semn se leagă deosebit de multe procese intime şi specifice, care vor influenţa sensul

evoluţiei societăţii umane şi direcţiile sale oportuniste în raport cu Realitatea.

Putem spune că scrijelirea unui semn imitat pe un alt obiect va fi şi debutul relaţiei

creator-epigon, asta pe lângă toate celelalte funcţii importante cărora semnul le-a dat naştere.

Iniţial, autorul semnului nu urmăreşte altceva decât să exprime cumva emoţia care-l

copleşteşte. Atenţie!, el doreşte să-şi exprime preaplinul emoţional faţă de un obiect care i-a fost



în ajutor în momente deosebite, limită, şi nu faţă de semenii săi. Nu pentru că nu ar dori ca

ceilalţi membrii ai comunităţii să participe la trăirile sale, dimpotrivă, îşi doreşte asta, dar în acel

moment special, întreaga sa recunoştinţă se revarsă asupra obiectului care l-a ajutat să obţină

succesul cu totul neaşteptat.

Cel care a dat naştere smnului purtător de emoţie, plecând de la o puternică stare specială,

subiectivă, datorată succesului unei acţiuni, devine un Creator, iar toate acţiunile de imitare a

semnului, prin scrijelirea acestuia pe alte obiecte, pentru a ajunge la rezultate asemănătoare cu

ale creatorului, pot fi considerate acţiuni ale unor Epigoni.

Întotdeauna, în procesul de asimilare a unei creaţii, Creatorul este unic, iar Epigonii sunt

într-un număr direct dependent de valoarea creaţiei, dar fiecare are importanţa sa în procesul

cunoaşterii.

Semnul face astfel să se propage, să se amplifice, sau să se diminueze o sumă de nivele

emoţionale. Desigur aceste nivele emoţionale se vor modifica cu fiecare operaţiune nouă, vor

evolua în funcţie de evenimente şi de intensitatea emoţiei. Semnul va fi mijlocul prin care se

obţine transformarea unui obiect obişnuit, ordinar, într-un obiect investit. Şi, în al treilea rând,

fapt deosebit de important, obiectul investit este păstrat şi dă naştere sentimentul posesiei,

ceea ce, la rândul său, va marca o cotitură în istoria evoluţiei speciei numită om.

Pentru că, dacă istoria evoluţiei Formelor Materiale ne demonstreză că toate momentele

importante se regăsesc într-o formă sau alta, mai involuată sau mai evoluată, la toate matricile

de Forme Materiale, şi sunt stocate în codul genetic sub forma unor informaţii arhivate, definindastfel stadiul total al Materiei, posesia este o formă care se regăseşte numai începând cu Forma

Materială numită om. Să nu ne lăsăm păcăliţi de faptul că albina produce şi depozitează miere, că

furnicile adună hrană, ca alte vieţuitoare au depozite în care păstrează hrana.

Toate acestea nu sunt expresii ale posesiei, ci funcţii ale tehnicilor de supravieţuire.

Întreg conţinutul unui depozit de hrană este dedicat nu posesiei, ci consumului. El nu aparţine

cuiva, ci va fi consumat, la fel cum a fost adunat, în perioade de răstrişte, de penurie. Posesia

presupune dezvoltarea unor norme specifice prin care un individ împiedică accesul altor indivizi

la anumite categorii de bunuri, şi conduce, în cele din urmă, la procesele de determinare

individuală a ego-ului, dicolo de datele cuprinse în codul său genetic, dar în strânsă legătură cu

acestea.



Mecanica semnului

Putem defini existenţa de dinainte de naşterea semnului folosind afirmaţia lui Mircea

Eliade: „ Acum s-a căzut de acord să se lege tradiţia pitagoreică de doctrina platoniciană despre

anamnesis. Dar la Platon nu este vorba despre amintirile personale ale existenţelor anterioare,

ci de un fel de «memorie impersonală» adunată în fiecre individ, suma amintirilor timpului în

care sufletul contempla direct Ideile. Nimic personal în aceste amintiri; altfel ar exita mii de

feluri de a înţelege triunghiul, ceea ce este evident absurd. Nu se rememorează decât Ideile şi

diferenţele dintre indivizi se datorează imperfecţiunii anamnesis-ului lor .” Se vorbeşte deci

despre legăturile pe care fiinţa le avea cu Inefabilul înainte de naşterea semnului prin

experienţele nemijlocite, legături ce-i permit accesul la cunoaştere. Legături care de altfel există

şi astăzi, dar pe care, la om, le dublează şi din nefericire le estomează educaţia prin semn.

Nu ştiu dacă starea de anamneză trebuie neapărat legată de existenţele anterioare, şi nu

mai degrabă de informaţiile esenţializate ce parvin pe linie ADN, şi care asigură Formei

Materiale capacitatea de a păstra contactul cu anumite nivele ale misticii unui eveniment sau

altul, petrecut în lungul lanţului evoluţiei.

Oricum ar fi, vorbim despre emoţii esenţiale care se năşteau, şi care se mai nasc, în

contactul nemijlocit cu evenimentul şi care permit cunoaşterea fără ajutorul semnului.

Un astfel de mod de a vedea lucrurile, ne îndeamnă să gândim că Materia, prin toate

Formele sale Materiale evoluează continuu. Evoluţia nu este doar o calitatea a omului, ci atuturor expresiilor Materiei, în consecinţă toate au acces la cunoaştere.

Mai mult, Evoluţia reprezintă modul prin care Materia îşi expansionează Sinele, şi dacă

ne gândim la unitatea acesteia, a Materiei, atunci putem afirma că ea nu încetează niciodată, în

felul acesta existând o nevoie imperioasă şi coerentă a legăturilor cu aminitirea acelor momente

de început ale Universului.

Şi nu numai cu acelea, ci cu toate amintirile esenţiale, pe care cunoaşterea le-a imprimat

în fiinţă, prin legăturile directe cu mistica diferitelor evenimente consumate istoric. „Chiar în

doctrina platoniciană a Amintirii realităţilor impersonale se găseşte uimitoarea prelungire a

gândirii arhaice. Distanţa între Platon şi lumea primitivă este prea evidentă ca să mai insistăm.

Dar această distanţă nu implică o ruptură. Cu doctrina platoniciană a Ideilor, gândirea

filosofică greacă reia şi revalorizează mitul arhaic şi universal al unui illud tempus fabulos şi

pleromatic pe care omul este obligat să-l rememoreze pentru a cunoaşte adevărul şi a participa



la Fiinţă. Prmitivul, ca şi Platon în teoria sa despre anamnesis , nu dă importanţă amintirilor

personale: pe el îl interesează numai mitul, Istoria exemplară. Putem spune că Platon e mai

aproape de gândirea tradiţională decât Pitagora, Acesta din urmă, cu amintirile sale personale

din zece, douăzeci de existenţe anterioare se situează mai degrabă pe linia «aleşilor», ca

Buddha, yoginii sau şamanii. Pe Platon îl interesează numai preexistenţa sufletului în Universul

atemporal al Ideilor şi adevărul ( aletheia ) nu este decât amintirea acestei situaţii impersonale.”

Cred că putem afirma chiar că starea de Amintire primordială se manifestă în toate

straturile istoriei, inclusiv în lumea prezentă. Din nefereicire, influenţa Artefactului în lumea

Omului face ca această Amintire primordială să-şi estompeze prezenţa şi să-l îndepărteze de

diferitele forme ale misticii Inefabilului. Atâta vreme cât vom înţelege că mistica este, în fapt,

forma dinamic-creativă a energiei, aceea care modeleză masa Materiei pentru a obţine Formele

Materiale şi a păstra condiţia de instabilitatea a Realităţii, putem rămâne încă o expresie necesară

Expansiunii. Dar dacă, sub influenţa Artefactului, vom rupe treptat legăturile cu mistica

Inefabilului, funcţia noastră se va transforma la rândul ei într-o Amintire primordială . Ceea ce, la

urma urmelor, nici nu este teribil de rău, lumea umbrelor având şi ea o anume dinamică a

prezenţei în Materie, după cum Platon s-a străduit neîncetat să isiste a o detalia.

Toate aceste preocupări ale vechilor filosofi, ne arată că exista, şi fireşte că există şi

astăzi, nevoia de a înţelege cum s-a manifestat acea formă nemijlocită a cunoaşterii, aceea care

nu are nevoioe nici de definiţii şi nici de informaţii pentru a conduce fiinţa spre scop.

Cercetările pe care le fac astăzi biologii asupra diverselor specii de animale, ne relevăfaptul că această Amintire primordială stă la baza diverselor tehnici de cunoaştere. Animalele nu

folosesc semnul în cunoaştere, ci doar emoţia degajată la contactul cu mistica evenimentului

consumat. În felul acesta, cunoaşterea rămâne doar forma cea mai intimă a evoluţiei, cea care

încarcă lanţul cauză-efect cu informaţii, dintre care cele fundamentale se vor transforma în

Amintiri primordiale şi se vor transmite viitorimii, permiţând apariţia unor „noduri” fertile, care

să genereze abateri, mutaţii, devieri.

Tot acest mecanism formează, la urma urmei, modalitatea de a diversifica Expansiunea

Materiei în Sinele său, esenţial fiind să se găsească infinite expresii ale Formelor Materiale

capabile să nu oprească niciodată Devenirea, şi în consecinţă Dezmărginirea. Atâta vreme cât

materia va fi capabilă să genereze continuu variabile ale Sinelui, atâta vreme va exista Realitate,

nici jocul oportunism-creaţie nu se va opri, iar Materia va avea posibilitatea de a diversifica

Expansiunea şi a păstra Lipsa de Scop.



„ Poţi tu s-aprinzi lumină pe bolta-ntunecată?

Să spinteci negurile grele,

În care nu-i nici ziuă, nici noapte, niciodată,

Nici fulgere nu sunt, nici stele?

Poţi tu s-aprinzi lumină pe bolta-ntunecată?”

Substanţa emoţiei este asimilată – într-un anume nivel al ei; şi acest lucru este la rândul

său important pentru că poate da naştere la nenumărate variabile fertile – care determină

individul să caute exteriorizarea prin formă a acesteia, fapt care determină apariţia semnului.

Relaţia dintre intensitatea emoţională şi forma semnului este una organică şi direct

dependentă de impulsul care duce la crearea acestuia. Desigur, în lungul timpului această relaţie

s-a rafinat, dar, în acelaşi timp, de multe ori, de prea multe ori şi-a pierdut sinceritatea emoţiei,

devenind doar o marcă informaţională, supusă unor interese de manipulare.

Iată de ce este important - în momentul elaborării semnului - să căutăm a păstra

fidelitatea şi intensitatea substanţei emoţionale, care declanşează procesul de reorganizare a

structurii noastre materiale ce ne transformă continuu în Realitate prin cunoaştere.

Ca să putem fi egali cunoaşterii trebuie să ajungem la forţa de elibera capacitatea de a

rămâne structură a noii Realităţii, ce s-a impus prin asimilare. De multe ori, emoţia produce

cunoaştere la nivelul transformării structurale, dar noi refuzăm să acceptăm noua Realitate,

încercând mereu exerciţiile oportuniste ale unei Realităţi care nu mai există. Este aidoma cu

omorârea unui dinozaur; datorită sistemului său nervos primitiv „îşi aducea aminte să moară” cumult după ce operaţiunea era svârşită.

Cunoaşterea reprezintă tocmai noua noastră existenţa, sub formă de nouă Realitate, spre

deosebire de Informare care nu înseamnă decât o modalitate de relaţionare cu elementele ce

compun un anume mediu particular. Dar de multe ori informarea ne ţine încă mult timp legaţi de

vechea Realitate, care, în fapt, nu mai există.

Desigur, informarea are importanţa sa necondiţionată, pentru că, de modul cum realizăm

relaţionarea cu elementele mediului, depinde de multe ori permeabilitatea cu care intrăm în

Cunoaştere.

O astfel de macanică, pe care semnul ajunge să o conţină, a impus personificare

obiectului marcat, dar şi toate consecinţele ce au urmat: imitarea, prelucrarea, transformarea,

transferul etc. Toate acestea sunt atribute care au determinant ca evoluţia omului să devieze de la

calea celorlalte Forme Materiale, şi multă vreme să promoveze nevoia sincerităţii şi creativităţii



ce-şi aveau rădăcinile în illo tempore, adică în timpurile când semnul nu se născuse încă şi

emoţia venea prin contactul nemijlocit cu Inefabilul evenimentului. În timpurile acelea nu

funcţionau sub nici o formă protocoalele informaţionale – mai simple sau mai sofisticate – prin

care omul să fie separat de stratul Inefabil al evenimentului în mod arbitrar, exterior sieşi.

Semnul a impus derivaţii care au devenit treptat forme ale informaţiei şi s-au manifestat

din plin în actele de manipulare ale comunităţii, mai întâi prin ritualuri, apoi prin decizii ale

autorităţii, prin cutume, protocoale, hotărâri comunitare, legi etc. Iar noi am ajuns astăzi să fim

cu totul dependenţi de protocolul informaţional, care tinde mereu să ne rupă de contactul firesc

cu un Cosmos ce ne conţine. Încă. Până în momentul când noi înşine ne vom transforma într-o

informaţie de o anume valoare conţinută într-un lanţ ADN superior, al unei alte Forme Materiale

pe care nu avem cum s-o bănuim.

Dispariţia unei Forme Materiale sau alta, dar desigur şi a unei mulţimi de Forme

Materiale, nu este decisă decât în sânul acesteia, nu în afara ei. Nu prin catastrofele exterioare

dispare ea, ci prin evoluţia impusă de propriile sale informaţii decisive, care încearcă să

determine evoluţia Expansiunii, prefigurând anumite momente virutale. „Căci actualul

presupune înaintea lui posibilul, şi nici nu e necesar ca tot ce e posibil să ajungă în starea de

actualitate. Dacă elementele există doar în chip potenţial, suntem îndreptăţiţi să admitem că s-

ar putea să nu existe nici un lucru. Căci posibil este şi ceea ce n-a căpătat încă fiinţă. Devine

numai ceea ce n-a căpătat fiinţă; dar nimic nu ajunge la realizare dacă nu are putinţa de a fi.” ,

după cum afirmă Aristotel. Doar că, elementele posibilului care devin fiinţă impun un anumetraseu al evoluţiei care poate avea o consecinţă sau alta, în funcţie directă de conţinutul lor. Din

nefericire, multe dintre aceste elemente ale posibilului au început să fie supuse unor presiuni

teribile determinate de nevoile de manipulare ale modului cum o categorie sau alta de cetăţeni

percep condiţiile de mediu, de cele mai multe ori cu mult în afara Realităţii.

Devine din ce în ce mai evident ca se ajunge la o pierdere a simţului Devenirii în

favoarea celui istoric şi la impunerea unor categorii ce consumă doar un prezent imediat.

Mitologia omenirii ne vorbeşte continuu despre acest fapt, dar se pare că nu sutem în

stare să citim prea multe dincolo de aparenţe. Sau, de multe, de prea multe ori, avem de-a face cu

un abandon în curentul ce nu-ţi aparţine, ce nu te priveşte, care nu te satisface, pe care-l conteşti

cu orice prilej, dar care îşi dă iluzia unei existenţe dinamice, cu toate că structura ta interioară

emite continuu semnale despre un pericol pe care tu refuzi să-l accepţi, te faci că nu-l vezi, că n-

ar exista.



Evoluţia semnului

„Şi poate de aceea, că nu suntem metalici

Şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi,

de-aceea poate, când cocoşii galici

se bat cu penele-nfoiate şi frumoşi,

noi ridicăm din noi un glob de gând spre vid

şi-l spijinim în pălmi, deasupra, sus,

şi soarele se alungeşte spre el şi îşi deschid

încă ceva din ele

lumile de nespus.

..................................”

Ne atrage, astfel, atenţia Nichita Stănescu, asupra faptului că există o lume cosmică în

care existăm, că vrem sau nu, în egala măsură a înverşunării cu care vrem s-o negăm, s-o

anihilăm, să ne separăm de ea, de parcă şi-ar fi pierdut cu totul forţa de a ne conţine. Iată pentru

ce ne ascundem mereu în spatele sistemelor de semne, ce odinioară ne erau sprijin şi legătură

trainică cu miezul Realităţii, ce eram noi înşine.

Când s-a născut, semnul a fost măsura totală a sincerităţii nevoii de a reprezenta un nivel

al emoţiei, dar în acelaşi timp a evidenţiat separarea dualităţii spirit-corp, dualitatea care semanifestă ca întreg la celelalte Forme Materiale ce nu-l cunosc. Odată cu semnul a devenit

posibilă transmiterea unui nivel de energie spirituală, de emoţie, care s-a transformat astfel într-o

entitate independentă, cu valori proprii. Odată pusă în circulaţie, emoţia capătă o identitate şi un

destin. Se vorbeşte mereu despre faptul că fiecare act al comunicării este un act de trădare, dar

putem vorbi la fel de bine şi despre actul de independenţă al formei spirituale puse în circulaţie,

formă ce caută să iniţieze noi nivele ale Devenirii.

De fiecare dată, prin semn, noi nu receptăm emoţia emisă, ci emoţia circulantă, cea care

a devenit deja independentă, odată eliberată din capcana dualităţii spirit-corp. Extrasă din

Inefabil, devenită funcţie a cunoaşterii, emoţia caută să se definească pe sine şi nu aspiraţiile unei

entităţi exterioare.

Putem, deci, vorbi despre o emoţie fără o dependenţă evidentă cu o origine, pe care doar

o bănuim, dar nu o cunoaştem şi nu o putem înţelege în subtilităţile sale.



Am vorbit mai sus de nevoia Materiei de a căuta să-şi diversifice continuu expresiile pin

Devenire şi Expansiune, ei bine, orice entitate emoţională eliberată din unitatea spirit-corp va

deveni, de fiecare dată, o modalitate prin care se tinde spre a crea o nouă formă, sau măcar o

nouă varietate a unei forme existente deja. Astfel se accentuează credinţa că: „ În plus, episodul

reflectă speculaţia filosofică privind producerea unui Univers multiplu plecând de la unitate.”

Fapt care ar trebui să ne determine să acordăm - în aceste zile de pierdere a simţului cosmic – o

mai mare atenţie miturilor pitagoreice şi platoniene, mituri care ne vorbesc despre expresiile

unitare ale lui unui Unu multiplu.

Mecanica episodicului ne împiedică să bănuim existenţa unui înreg. Omenirea nu poate

cunoaşte noţiunea completă de Întreg, ci doar aceea a episodicului întreg, iată de ce nu ne putem

dovedi capabili, atunci când ne pierdem simţul cosmic, să mai acceptăm exsitenţa Întregului

Universal.

Totul se reduce pentru noi, la condiţiile unui mediu generator de informaţii ce stau la baza

protocoalelor care exclud accesul spre stări emoţionale provocatoare ale Cunoaşterii. În felul

acesta, ni se intezice ferm accesul către Spiritul Cosmic, care presupune o circulaţie substanţială

a emoţiei ce are capacitatea de a ne menţine mereu Realitate a unui Unu multiplu. Pentru că, o

astfel de Realitate este în strânsă consonanţă cu tot ceea ce se petrece în Întregul acestui Unu

multiplu care este Universul.

În lungul istoriei, mecanismul punerii în circulaţie a emoţiei a devenit important şi

seducător, de fiecare dată când a fost capabil să împrospăteze relaţia cu starea Inefabiluluigenerator de eveniment, când descoperea modalitatea prin care să anuleze tentaţia mecanicizării,

informatizării modului de a revela prin semn, atunci când elibera cu sinceritate un anume nivel al

emoţiei.

De fiecare dată, într-un astfel de moment, forma îşi pierdea importanţa, dar câştiga putere

de seducţie, care degaja prospeţieme şi forţă modelatoare.

Altminteri, forma semnului împinge mereu relaţia de la revelare către informare, astfel

mecanismele cunoaşterii slăbesc până la înlocuirea cu cele ale informării. Repet, cunoaşterea nu

poate fi relatată, ea este un fenomen de reorganizare a structurii Formei Materiale prin care se

obţine o nouă ordine ce conţine Realitate. Nu poţi să relatezi decât despre forma dispărută,

despre ceea ce ai fost, nu şi despre forma către care aspiri. Poveştile despre o astfel de formă sunt

tot atâtea trădări ale Inefabilului care se manifestă în strucutura Creatorului.



Atâta vreme cât eşti un anume stadiu al Realităţii nu poţi relata despre această identitate,

ceea ce nu însemană că nu trebuie să încerci acest lucru, doar că nu vei obţine niciodată imaginea

exactă. Abia după ce etapa a fost consumată, poţi să percepi în întregul ei o imagine virtuală,

bănuită, despre ceea ce ai fost, atunci când asemeni şarpelui poţi să-ţi priveşti cu detaşare forma

pielii pe care ai părăsit-o.

Dispariţia nivelului emoţiei explozive, care să confere semnului forţa unui cosmos

revelat, cosmos prin care să se poată realiza Cunoaştere, transformă semnul într-un derivat

informaţional pentru care gestul de a copia forma este totul.

Într-un astfel de moment, legăturile cu diversele etape ale cunoaşterii se pierd aproape cu

totul şi apare o forţă puternică de adaptare la condiţiile de mediu, forţă pe care ţi-o dă capacitatea

de a deveni copiei a stării de mediu.

Dacă putem spune despre cunoaştere că neagă Realitatea prezentă, informarea tinde să se

suprapună pe o astfel de Realitate. Ea, Informarea, reprezintă expresia maximumului oportunism

către care tindem mereu, dar care, aidoma Cunoaşterii nu poate fi atins în totalitate.

În starea sa originiară, semnul nu a fost făcut să imite emoţia, ci s-o conţină, s-o

elibereze în plenitudinea fiinţei sale inimitabile şi irepetabile. Atunci când semnul imită emoţia,

se transformă într-un dereivat responsabil doar cu informarea despre o relaţie de mediu. El nu

mai este un vector al cunoaşterii, ci pur şi simplu o marcă, ce are funcţia de a menţine ordinea

unor relaţii între elementele structurii. Când nu sunt în stare să cunosc, mă informez, când nu am

ce să uit, ţin minte. Cam acesta este rolul semnului nepurtător de emoţie: marchează o poziţieanume într-o structură a Realităţii, o poziţie pe care ne propunem s-o copiem, către care aspirăm,

şi pe care ne dorim să ne suprapunem.

În opoziţie, fie el singular, fie un sistem coerent, egal purtător de emoţii creatoare, pe

care îndeobşte o numim operă de artă , semnul purtător de emoţie va produce în strucutra noastră

materială acele transformări care refuză Realitatea ce ne conţine, căutând-o pe cea care produce

Devenire.

Vorbind despre strucutra de semne purtătoare de emoţie, opera de artă , Henri Focillon

defineşte astfel parcursul acesteia în dimensiunile Realităţii: „Opera de artă este o tentativă

către unic, ea se afirmă ca un tot, ca un absolut, şi, în acelaşi timp, aparţine unui sistem de

relaţii complexe. Ea rezultă dintr-o activitate independentă, transpunând o reverie superioară şi

liberă, dar totodată spre ea converg energiile civilizaţiilor .”



Semnul purtător de emoţie conţinută, care are capacitatea de a personifica, s-a

transformat, cu timpul, într-un sistem de semne, într-o strucutură complexă care încearcă să

propună ea însăşi Realitate. O Realitate opusă celei pe care tinde să se suprapună semnul

informaţional, pentru a obţine o copie, o calchiere oportunistă.

Semnul purtător de emoţie tinde să obţină acea legătură necondiţionată cu Inefabilul, care

va să fie însăşi seva gesturilor ce vor urma şi care ne vor transforma în fiinţe unice, lipsite de

echivocul oportunist al adaptării la condiţiile unui mediu. Şi tocmai acest lucru stabileşte

mecanica dezvoltării acestui semn către o formă complexă, acolo unde se produce pierderea

momentului esenţial când era doar emoţie şi atât. Emoţie manifestă, imperioasă, debordantă,

creatoare şi care avea capacitatea de a personifica obiectul care-l suporta şi care a contribuit, în

egală măsură, la producerea lui.

Iar Focillon afirmă, mai departe, vorbind despre sistemul de semne denumit operă de

artă , aceea esenţă purtătoare de impulsuri creatoare, care a devenit cu timpul expresia celei mai

complete şi complexe expresii a emoţiei: „ Această minune, totodată în afara timpului şi supusă

lui, este oare un simplu fenomen al ctivităţii culturilor, în cadrul unui capitol de istorie

generală, sau un univers care se adaugă universului, având legile sale proprii, materiile sale,

dezvoltarea sa, o fizică, o chimie, o biologie, şi care dă naştere unei umanităţi aparte ?” Şi ne

vorbeşte, de fapt, despre evoluţia semnului purtător de emoţie care s-a transformat într-un sistem,

a evoluat, împins fiind de relaţia ce se dezvoltă în triunghiul om-semn-obiect.

Dar, cu toate acestea, cu cât sistemul devine mai complex, cu atât semnul îşi revedincănevoia de a redeveni momentul esenţial al expresiei prime, ceea ce-l determină pe Birkhoff să

quantifice acestă tendinţă într-un raport al plăcerii estetice: „ Aşadar, pentru Birkhoff măsura M

a plăcerii estetice este dată de raportul

M = O∕C,

Unde O este măsura ordinei elementelor care alcătuiesc opera, iar C măsura complexităţii ei.

Ideea acestei relaţii o găseşte Birkhoff într-o propoziţie a lui Hamsterhuis; «The breutiful is that

which gives the greatest number of ideas in the shortest space of time» (frumuseţea constă în a

enunţa cât mai multe idei într-un interval de timp cât mai scurt). Birkhoff consideră deci că

valoare estetică constă în a produce o ordine cât mai mare, printr-o complexitate cât mai mică.”

Şi astfel putem înţelege mai bine afirmaţiile lui Henri Focillon referitoare la formă, ca

expresiei a legăturilor ce există între sistemul de semne şi conţinutul emoţional al acestora.

Pentru că el nu vorbeşte despre formă ca despre dimensiunea unui conţinut, ci ca despre



manifestarea materială a emoţiei în întregul ei, iată de ce şi-ar dori: „...să nu confundăm noţiunea

de formă cu aceea de imagine...” Şi la Birkhoff ca şi la Focillon, forma devine cu atât mai

importantă cu cât conţinutul ei emoţianal este mai intens, mai exploziv, mai puţin discursiv,

explicativ. O formă cu adevărat modelatoare este doar emoţie, nu şi informare, cu toate că,

putem afirma cu destulă siguranţă, prin semn acest deziterat nu poate fi atins, datorită chiar

existenţei semnului.

La începuturile sale, situaţia era cu totul alta, semnul venea din intensitatea emoţiei unui

moment şi reprezenta legătura nemijlocită a unui om, ca Formă Materială, cu Inefabilul, şi avea

menirea să producă modificări doar în structura sa intimă. Semnul nu era făcut, la începuturile

sale, pentru ceilalţi, ci pentru a exprima direct relaţia individuală dintre un om şi obiectul

aparţinător. Doar curiozitatea şi nevoia vizitatorilor a modificat această relaţie, din afara ei.

Fără semn, emoţia se consumă inducând cunoaştere în structura materială a celui ce-o

resimte, odată exteriorizată, pierde din intensitatea caracterului său modelator. Ca orice formă

circulantă se vulgarizează, se istoricizează, şi astfel ajungem să vorbim despre un paradis pierdut.

Este vorba de paradisul pe care Formele Materiale, altele decât omul, îl conţin, pentru că

ele nu-l pot exterioriza prin semn, nu-l pot separa din dualitatea spirit-corp. Fie orfică sau

chatartică, nevoia paradisului pierdut se manifestă şi astăzi în fiecare din noi, poate mai

sofisticat, poate mai nunaţat, dar cu aceeaşi forţă, şi astfel rătăcim cu disperare în meandrele pe

care Artefactul le desenează în destinul noastru, mereu alergând în căutarea drumului ce duce

spre izbăvire, spre regăsire.Mai mult, avem mereu sentimentul că celelalte Forme Materiale există în acest paradis,

care odată exprimat, comunicat se diluează, se transformă, se istoricizează şi naşte nevoia

revenirii la o stare a originii, când omul era conţinut în Cunoaştere şi nu creator al acesteia

Spuneam, undeva mai sus, că în momentul în care unealta/armă a fost însemnată s-au

produs două efecte foarte importante: personificarea obiectului şi actul posesiei. Aceste efecte s-

au transformat încetul cu încetul în dimensiuni ale existenţei umane, mai ales pentru că au

generat serii de informaţii ce s-au transmis, şi se transmit încă, în formele lor cele mai

importante, prin lanţul genetic. Se dovedeşte astfel, dacă mai era nevoie, că informaţia este

măsura oportunismului individual care particularizează modalităţile fiecărei Forme Materiale ce

compun Materia de a se adapta la condiţiile unui moment sau altul al Realităţii.

Momentului acestuia iniţial trebuie să-i acordăm un strop de atenţie.

„Mi-i inima prea plină de-o dulce desfătare



Ce m-a vrăjit din ziua când am privit-o-ntâi,

Şi orb aş vrea de-acum în viaţă să rămâi,

Căci nu-ndur alte chipuri, de-ar fi ispititoare.

Şi totuşi părăsit-am pe-Aceea ce-o doresc

Cu-atâta foc. Dar gândul mi-i învăţat aşa

S-o vadă doar pe dânsa, că tot ce nu e ea,

Cu silă nesfârşită şi ură ocolesc.”

Ar spune Poetul, şi ar caracteriza cu firească exactitate intuitivă un astfel de moment,

chiar dacă nu despre femeia iubită ar fi vorba.

Gestul făcut de omul care s-a exprimat pentru prima dată printr-un semn nu părea deloc

că va schimba radical existenţa speciei sale, nici nu a fost făcut cu acest scop. Dar atunci a fost

marcat momentul în care matricea Formelor Materiale pe care le reprezenta s-a rupt din

Paradisul Primordial, acolo unde Materia generează Inefabil, acea formă Subtilă de energie care

menţine unitatea formelor sale.

Însăşi reprezentările grafice şi textuale de mai târziu, în care se vorbeşte despre pierderea

paradisului pomenesc obsedant despre o marcă, despre un semn în urma căruia destinul eroului

se schimbă substanţial. Iniţierile orfice sau chatarctice sunt încercări ce vădesc nevoia omului de

a regăsi calea spre spaţiul în care legăturile dintre om şi restul Materiei sunt plenare, totale,

organice. Acest spaţiu ar reprezenta viziunea completei fericiri, pentru că armonia dintre individşi restul Materiei Universale ar fi deplină. Omul ar ajunge să-şi cunoască scopul şi traiectoria

prin Realitate, şi ar fi ferit de ceea ce presupune o suferinţă continuă, o damnare permanentă:

opţiunea.

De fiecare dată această marcă, acest semn îl smulge pe erou din condiţia sa privilegiată în

care exista o legătură necondiţionată cu Inefabilul, legătură în care nu exista nevoia de

intermediar. Omul cunoştea totul fără efort, fără condiţie, fără suferinţă, în mod nemijlocit,

direct. Era însuşi mecanismul care te menţine continuu Realitate, şi-ţi reorganizează strucutra

fără nici un fel de prejudiciu, de jertfă pentru a te păstra în armonie deplină cu Devenirea.

După apariţia semnului, care a declanşat ruperea omului din legătura nemijlocită cu

Inefabilul, şi a însemnat aşijderea exteriorizarea emoţiei, comunicarea ei - ca un gest de maximă

trădare a mecanismului universal în care emoţia este însuşi miezul unicităţii şi a individualităţii.

Şi astfel s-a născut păcatul primordial şi a atras impunerea nevoii de jertfă, pe care opţiunea o



conţine. Pentru că, apariţia semnului a impus opţiunea prin exteriorizarea emoţiei. Atâta vreme

cât emoţia este un proces intim, individual, ea nu se supune opţiunii, efectul de reorganizare a

strucurii materiale reprezintă modul prin care Materia se păstrează continuu în stare de Realitate,

şi fiecare Formă Materială aparţinătoare traversează astfel de procese. Odată exteriorizată,

emoţia comunicată impune opţiunea, iar opţiunea presupune – fără putinţă de evitare: jertfa.

Ceva trebuie părăsit, ceva trebuie uitat, ceva trebuie să rămână fără urmare. Nu mai putem vorbi

despre legături primordiale, esenţiale, nemijlocite, în care noi să facem parte necondiţionat din

starea de Realitate a Materiei.

Naşterea semnului a schimbat acestă condiţie, şi omul s-a trezit dintr-o dată că nu mai

poate păstra vechea sa poziţie cosmică, poziţie pe care toate celelalte Forme Materiale o

păstrează. Este suficient să ne gândim la parabola lui Prometeu, şi vom înţelege cu asupra de

măsură ce îngrozitoare condiţie impune opţiunea, care odată declanşată nu mai poate fi de nimic

oprită.

Tot aşa cum omul zilelor noastre realizează că societatea de consum îi distruge lumea, o

dezorganizează, o secătuieşte, dar nu mai poate, nu mai ştie să oprească acest mecanism şi se

lasă în voia curgerii evenimentelor.

Semnul a declanşat lanţul seriilor de evenimente, cu strânse legături unele de altele, care

se organizează, mai apoi, fără participarea eroului care le-a dat naştere. El nu mai contează în

acest proces, el devine din cauză efect, fiind nevoit să suporte manipularea noii Realitaţi pe care,

de altfel, el însuşi a iniţiat-o.De fapt, acesta este destinul fiecărui Creator, el devine efect al propriei cauze, şi, de cele

mai multe ori, suportă consecinţele propriei sale creaţii, consecinţe care nu sunt de fiecare dată şi

prietenoase. Ba am putea spune că, de cele mai multe ori sunt dimpotrivă, adverse sieşi, printr-un

mecanism declanşat de manifestarea spiritului epigonic.

Nu spun a creat-o pentru că el este doar cel care, prin naşterea semnului, a iniţiat un

parcurs al noilor cauze-efecte, conţinute fiind ele în semnul purtător de emoţie, ce va evolua apoi

independent de voinţa creatorului.

Nivelul de emoţie cu care este investit semnul şi care este receptat de un semen, face ca

reorganizarea prin cunoaştere să nu se mai producă doar prin contactul nemijlocit cu Inefabilul,

cel pe care, până la naşterea semnului, Formele Materiale îl percep prin emoţie, ca manifestare a

unui nivel energetic.



Nivelul de emoţie conţinută în semn produce cunoaştere prin transferul său către un

receptor, declanşând astfel reorganizarea structurii acestuia. Nu mai există, într-un astfel de

proces, o legătură directă, nemijlocită cu Inefabilul, ci doar un mesager care a făcut posibil

transportul unui nivel creativ de emoţie.

Inefabilul rămâne, în atari condiţii, o zonă pierdută, despre care semnul îţi vorbeşte, dar la

care tu nu mai ai acces. În acelaşi timp, distanţa dintre nivelul de emoţie receptat şi Inefabil dă

naştere nevoii de a te apropia cât mai mult de sursa adevărată, de paradisul pierdut. Orice paradis

pierdut este cu atât mai voluptos, mai încărcat de promisiuni, cu cît nivelul emoţiei receptate este

mai intens. Dacă emoţia pe care am receptat-o este atât de puternică, însemnă că paradisul din

care ea vine va să fie chiar desăvârşirea în sine.

Şi iată cum, descoperim că emoţia comunicată conţine o formă nedefinită concret de a

împlini jertfa impusă de opţiune: promisiunea. Fiecare dintre variantele opţiunii conţine o

promisiune, iar problema esenţială este să împlineşti jertfa corectă, ceea ce produce suferinţă,

oricare ar fi rezultatul.

Promisiunea este cea care te menţine mereu în căutarea emoţiei comunicante cu care vrei

să-ţi pavezi drumul de reîntoarcere în paradisul pierdut. Dacă efectele emoţiei în reorganizarea

structurii tale materiale - efecte care te menţin mereu Realitate şi te fac să resimţi Devenirea, să

conştientizezi faptul că pătrunzi tot mai adânc în propriul tău Sine, acolo unde cu adevărat se află

Universul, şi să te desprinzi de obişnuinţa de a-l căută în afara ta -, efectele acestea, şi doar ele,

pot ogoi nevoia ta de a recâştiga un paradis ce s-a pierdut.Acesta va fi fiind modul prin care poţi să deschizi accesul la un anume nivel al

Inefabilului din care te-ai desprins odată cu naşterea semnului, moment în care ai pierdut

posibilitatea contactului nemijlocit. „ Dar e tot atât de adevărat că virtutea cognoscivă a

«persoanei» conţine cauze şi scopuri de natură absolută. «Persoana» aspiră să se propună ca o

paradigmă. Ea tindea să obţină o structură unitară şi deci nu putea să nu se definească în

ordinea universală şi eternă .” Am revenit asupra acestui pasaj din Salvatore Battaglia pentru că

avem de-a face cu dezvăluirea altor sensuri cu mult mai tăioase şi mai radicale şi care relevă că

că nevoia de personificare funcţionează cu aceeaşi tărie, iar legătură cu Inefabilul este cuprinsă

în moduri mai subtile ce presupun o anume atitudine iniţiatică atât din partea creatorului cât şi

din cea a receptorului.

Relaţia omului cu semnul va deveni bivalentă; acesta caută emoţia conţinută într-un

semn, dar este stăpânit şi de nevoia de a-şi reprezenta propria emoţie prin semn. Dacă Formele



Materiale care nu cunosc semnul au alte modalităţi de a-şi manifesta nevoia de reprezentare a

emoţiei, de cele mai multe ori printr-o atitudine comportamentală care să faciliteze consumul

energiilor emoţionale, pentru om această nevoie se materializează în semn, oricare ar fi acesta.

Astfel s-a ajuns la diversificarea profilurilor cretive, relaţia dintre strucutra Formei Materiale şi

emoţia conţinută în semn devenind din ce în ce mai Subtilă.

Însuşi semnul s-a sofisticat, s-a transformat încetul cu încetul în sistem şi mai apoi în

sistem de sisteme, devenind limbaj. Cu cât semnul tindea către nuanţarea conţinutului său, cu

atât se îngusta capacitatea sa de cuprindere a emoţiei ca expresie a unui nivel al Inefabilului.

Dacă la naşterea sa, semnul reprezenta emoţia în sine, în toată plenitudinea şi intensitatea

sa, personificând un obiect, conferindu-i calităţi noi, încetul cu încetul semnul se nunaţează, se

complică şi pierde din esenţa emoţiei. Mai mult decât atât el se desprinde treptat din legătura cu

obiectul pe care îl personifică şi caută independenţa expresiei pe care o conţine. Obiectul devineastfel, în multe cazuri, doar un suport pentru conţinutul emoţional al semnului. În astfel de

prilejuri, prin dispariţia relaţiei semn-obiect purtător , relaţie care avea forţa să personifice, avem

de-a face cu două entităţi ce tind către destine diferite, către sisteme comunicante cu sens

divergent, de cele mai multe ori.

Forţa emoţiei comunicate se diluează şi aceasta va putea fi receptată doar dacă ai iniţierea

de a cuprinde sistemul de sensuri pe care semnul îl propune, fiecare componentă a sa purtând un

anume strat al acestui sistem.

Cu alte cuvinte, din momentul în care semnul evoluează căte sistemul de semne,comunicarea emoţiei devine fragilă şi, mai mult, induce interferenţe care îngreunează mult

accesul la zona principală, esenţială a emoţiei, care odinioară era însăşi substanţa unui paradis,

iar în cazul acesta este doar promisiunea unui paradis ce s-a pierdut. Şi datorită acestui fapt,

senzaţia paradisului pierdut devine tot mai plenară, nevoia de a căuta o cale către regâştigarea

acestuia impunând eforturi din ce în ce mai radicale. Iată de ce, în cazul Creatorului, încercările

obsesive de a atinge Originea semnului impresionează şi atrag, în egală măsură. Spre deosebire

de Creator, Epigonul va căuta nu originea semnului, ci originea operei Creatorului, de aceea

sistemul său de semne, nu este o creaţie, ci doar un sistem de informare.

În general numim genul acesta de efort al Creatorului: nevoie de originalitate şi în

numele ei încercăm modalităţi insolite. Succesul acestora depinde în mod hotărâtor de

capacitatea fiecărui creator de a pătrunde cu sinceritate în Sinele său, acolo unde se găsesc

izvoarele legăturilor cu Inefabilul. Toate celelalte trude sunt, în fapt, căi ce probează dependenţa



de informare, de adaptare la condiţiile unui mediu, la modalităţi şi tehnici de punere în circulaţie

nu a emoţiei ci a diverselor variante ale informaţiei.

Odată transformat în limbaj, semnul nu mai are capacitatea de a transfera emoţie către

oricare dintre receptori, ci doar către aceia care s-au iniţiat în tainele energiilor ce alcătuiesc

sistemul de semne. Se ajunge, astfel ca semnul să piardă încetul cu încetul capacitatea de a

emoţiona, şi implicit de a comunica, în favoarea aceleia de a informa. Datorită acestui fapt, omul

devine tot mai vulnerabil în faţa Realităţii pe care o modifică tot mai greu. Dominat fiind de

nevoia sa oportunistă de a se adapta, îşi crează cu ajutorul artefactului o falsă realitate care-l

izolează, îl îndepărtează de Realitatea cosmică, pe care o percepe din ce în ce mai puţin. Ca

atarea, spiritul său oportunist se îndreaptă către o realitate practic ruptă de starea cosmică a

fiinţei, pierzând astfel tot mai multe legături cu evoluţia Devenirii. Se naşte, desigur, un conflict

al omului cu propria sa nevoie de Devenire, oportunismul blocând de cele mai multe ori

tendinţele de expansiune către esenţa Sinelui.

Drumul către paradisul pierdut ar trebui să fie conform spuselor lui Nichita Stanescu:

„ Această oră o desfăşuram ca pe un şal

Înnodat la gâtul altor anotimpuri

Când printre cai eram un sfânt de cal

Şi tu erai un şir prelung de nimburi

Desfăşurat deasupra mea ecou,

Şi-napoiat peste galopul meuMai iubitor, mai taciturn.

Mureau în rana mea un şir de luptători,

Plin de sâmgele lor nechezam,

Tu erai nimb şi coborai dintre culori –

Eram un sfânt de cal nepământean.

Şi eu spre nori, tu spre pământ,

Doi nouri negri de bitum

Ne-tretăiam râzând, plângând,

Să naştem fulgerul de-acum.”



Pentru că esenţa emoţiei rămâne starea chatartică, care, după definiţia lui Young, nu este

altceva decât întâlnirea, ca într-un scurt circuit, a două afecte contrarii ce astfel se consumă şi se

distrug.

Această stare se menţine în toate celelalte Forme Materiale, care nu au cunoscut semnul

şi care şi-au păstrat capacitatea de a menţine legătura directă cu paradisul pierdut, cel mereu

născătoriu de noi forme ale emoţiei, forme venite din legăturile nemijlocite cu Inefabilul. Se

poate spune că, în multe momente, o astfel de Formă Materială este însăşi expresia Inefabilului

care se manifestă prin emoţia modelatoare ce o poate menţine ca o calitate a Realităţii Materiei.

Posesiunea

Cel de al doilea atribut, cu care semnul a imprimat un sens uneltei/armă, este: posesia.

Până la marcarea uneltei/armă cu un semn, obiectul cules şi folosit pentru finalizarea

profitabilă a unei acţiuni era, deîndată ce acţiunea se sfârşea, lepădat. Dar după ce obiectul a fost

marcat, acesta a început să fie păstrat şi folosit pentru a repeta o acţiune, în speranţa unui profit

la fel de generos ca la experienţa/experienţele anterioare. Practica a dovedit, mai apoi, că ajutorul

uneltei/armă ridică gradul de succes al întreprinderii şi face ca acţiunile să capete o doză de

siguranţă, să fie oricum mai profitabile.

Aşa că atitudinea faţă de obiect se schimbă treptat şi se transformă într-o legătură ce

întăreşte şi mai mult tendinţele de personificare.

În momentul acesta se nasc două atitudini:• cea a posesorului obiectului marcat, ce va dori să folosească de unul singur obiectul

marcat şi aflat în posesia sa;

• cea a celorlalţi membrii ai comunităţii care, odată cu vizitarea obiectului, vor dori un

obiect cu caltăţi semănătoare, ceea ce îi determine să copie, cât mai fidel, semnul pe un obiect cu

aceleaşi funcţii, pentru a-i transfera forţa acestuia.

De la aceste două atitudini pornesc seriile lungi şi complicate de acţiuni care ne-au făcut

ceea ce suntem astăzi. Despre evoluţia acestor atitudini se poate scrie o carte foarte groasă,

pentru documentarea căreia ne-ar trebui o viaţă sau chiar mai bine. Dar nu ăsta este scopul

prezentului op, aşa că voi lăsa această sarcină celor cu mult mai dotaţi ca mine pentru astfel de

eforturi.

Esenţial este că putem desprinde două categorii de gesturi: cel al individului ce face

semnul, şi care odată cu acesta schimbă destinul unui obiect, conferindu-i calităţi personificante,



şi cel al vizitatorilor care vor copia semnul pe alte obiecte, dorind astfel să transfere acestora

calităţile originalului. Şi într-un caz şi în celălalt, obiectele nu vor mai fi lepădate după folosire,

ci vor fi păstrate şi ferite de acţiuni vrăjmaşe. Toată acestă atitudine va schimba radical poziţia

posesorului faţă de obiectul ce odată era doar un instrument întâmplător.

Relaţia dintre om şi obiect începe să evolueze bivalent, producând schimbări esenţiale în

ambele tabere. Numărul obiectelor marcate şi păstrate va creşte şi, odată cu acest fapt, va creşte

şi preocuparea pentru deosebirea unui obiect de celălalt, ceea ce presupune, implicit, o

diversificare a formei semnului marcă, ceea ce va da naştere unei varietăţii de semne.

Mai apoi, semnul se transformă în sisteme de semne, de cele mai multe ori legate de

evoluţia moduluii în care sunt îmbunătăţite performanţele uneltei/armă. Pentru că, trebuie

neapărat să vorbim şi despre o altă relaţie care se instalează între posesor şi obiectul posesiei, şi

anume: perfecţionarea.

Atâta vreme cât omul a cules din mediu un obiect de care s-a ajutat într-o anume acţiune,

apoi l-a părăsit, între cele două entităţi nu a putut exista o relaţie rezultată din observarea

limitelor respectivului obiect.

Posesia a introdus posibilitatea ca limitele uneltei să se degaje în timpul unor acţiuni, să

fie observate şi să împingă spiritul omului către căutarea unor soluţii de îmbunătăţire a

performanţelor.

Odată ce obiectul a fost însemnat, omul a realizat că se poate interveni asupra acestuia,

condiţia sa iniţială poate fi modificată şi supusă Nevoii, iar posesia a creat o legătură destul delungă între om şi obiect pentru a permite observarea limitelor acestuia, dar şi realizarea faptului

că există mijloace pentru ca ele să fie îmbunătăţite.

Spiritul posesiei şi observaţiile degajate din experienţele repetate, vor modifica

substanţial modul de exploatare a uneltei/armă. Legătura dintre posesor şi obiectul posedat va da

naştere acţiunilor de perfecţionare a acestuia din urmă, de modificare a destinaţiei iniţiale. Omul

a început să se joace de-a Dumnezeu, schimbând destinaţia unor lucruri din anturajul său. Jocul

acesta i-a plăcut din ce în ce mai mult şi din această cauză a imprimat emoţiei tot mai multe

faţete ludice.

Chiar dacă primele gesturi de acest fel sunt în mod sigur întâmplătoare, experienţa va

modifica atitudinea şi o va împinge treptat către acţiuni deliberate, cu scopuri precise de creştere

a performanţei respectivei unelte. Cu cât performanţele acesteia vor fi mai bune, cu atât omul

arhaic simte nevoia să investească în personificarea ei, iată de ce semnele ce-i marchează



personalizarea devin tot mai sofisticate şi capătă o logică personală, dependentă în totalitatea de

emoţie.

Semnele se diversifică, devin mai numeroase, urmăreasc o anume logică imprimată de

traseul pe care îl urmează aspiraţiile vizitatorilor, care vor fi evident influenţaţi de forma

semnelor pe care le văd la predecesori, şi totul converge către o formă de limbaj.

Relaţia din triunghiul om-obiect-semn devine din ce în ce mai bogată, contribuind

puternic la creşterea vitezei de circulaţiei a emoţiei modelatoare. Se vor deschide astfel, alte căi

către zone în care Inefabilului este prezent, zone din care omul arhaic îşi extrage emoţiile care

produc în Sinele său modificări, îndepărtându-l de categoriile celorlalte Forme Materiale.

Realitatea, care în lumea din afara semnului produce relaţii mult mai stabile, şi care are

nevoie de momente radiacle pentru a se modifica, de o mutaţie, de un accident, define mult mai

fluidă şi mai dinamică în lumea ce presupune semnul.

Experienţa emoţiei modelatoare nu mai este una intima şi personală, individuală, ci una

contaminantă. Un semn purtător de emoţie generează în receptori tot atâte experienţe

modelatoare cu finalitate comună. Variabilele rezultate din experienţa modelatoare comună,

generată de un semn purtător de emoţie, vor influenţa hotărâtor viaţa întregii comunităţi.

Contaminarea produce experienţe cu bază comună dar cu rezultate deosebite, rezultate care se

influenţează reciproc, contribuind la răspândirea modelului, dar şi la producerea de acţiuni de

perfecţionare a acestuia.

Comunităţile sunt mici şi facilitează o contaminare foarte rapidă. Vizitatorii au un contactimediat cu fiecare experienţă diferită şi asimilează rezultatul cu uşurinţă.

Nu se mai poate vorbi de relaţii care durează pe parcursul mai multor generaţii, şi care

doar accidental ajung la modificări oportuniste. Intervenţia relaţiei om-obiect-semn impune o altă

atitudine oportunistă, dar şi schimbarea Devenirii.

Realitatea se modifică pe sine din ce în ce mai repede şi impune modalităţi noi de

informare pentru a putea întreţine o relaţie de adaptare. Cu cât circulaţia informaţiilor trebuie să

fie mai bogată, cu atât emoţia se modifică la rândul ei, omul cedând nevoii oportuniste de

adaptare, care treptat devine primordială şi distruge tendinţele creatoare ale cunoaşterii.

Desigur, nimic nu trebuie absolutizat, totul se petrece în împărăţia relativului. Formele se

modifică sub dictatul Devenirii şi fiecare nouă generaţie se împlineşte prin calităţi emoţionale

diferite de cele modelatoare ale vechilor generaţii.



Cunoaşterea nu poate dispărea, pentru că este o dimensiune a Devenirii, deci nici emoţia,

doar că ambele îşi modifică expresia şi calitatea, ajung să fie dominate de relaţiile extrem de

complicate pe care informaţiile le impun, în tendinţa lor de a întreţine capacităţile de adaptare

într-un nivel de Realitate.

Dacă poziţia omului faţă de unealta/armă ar fi rămas cea pe care şi astăzi o au diferitele

specii de animale, ce folosesc cu succes obiecte din peisaj ca instrumente de obţinere a hranei, şi

doar în acesta, şi nu ar fi intervenit simţul posesiei impus de apariţia semnului, destinul speciei

noastre ar fi urmat cursul modificărilor lente pe care celelale Forme Materiale îl cunosc.

Legătura dintre personificare şi posesie a fost cea care a provocat sensul evoluţiei omului,

iar semnul a fost cel care a marcat – şi marchează – mereu momentele importante ale acesteia.

Iată de ce trabuie să fim de acord cu Henri Focillon că forma nu poate fi tratată sub nici un chip

separat de conţinutul ei. O formă reprezintă pur şi simplu modul prin care se înlesneşte

manifestarea funcţiilor unui conţinut, ea este dictată pur şi simplu de către acestea, pentru a putea

organiza relaţiile întregului cu elementele unui mediu al Realităţii.

Funcţiile cu un conţinut ridicat de emoţii produc un anume nivel de comunicare dincolo

de graniţa simţurilor, punând în legătură două entităţi energetice: cea a unui conţinut personificat

şi aceea a unui receptor individualizat. Iată de ce un conţinut emoţional nu se poate comnica sub

o formă identică fiecărui receptor. Dacă informaţia se propagă – într-o proporţie covârşitor de

mare – sub acelaşi conţinut, emoţia se diferenţiază, de multe ori radiacl, lareceptare.

Emoţia îşi păstrează funcţia sa originară, aceea de a modela individualizat, intim, singular o anume structură. Reorganizarea unei strucutri materiale trebuie să se facă păstrând, în întregul

lor, regulile Devenirii care întrupează cu străşnicie unicitatea. Fiecare Formă Materială a

Universului trebuie să rămână unică pentru a putea asigura continuitatea Dezmărginirii în Sine a

Materiei. Dar, în acelaşi timp, ea trebuie să se supună capacităţii de a rezona cu entităţi ale

Inefabilului care asigură Unitatea Universală, adică coerenţa în expresii ale Formelor Materiale

ce sunt, în fiecare moment, forme ale materiei Universale.

Materia Universală nu poate exista unitară decât prin armonizarea permanentă şi continuă

a tuturor formelor sale, ceea ce presupune că ele nu pot avea un „eu” al lor în afara „eu”-ului

Materiei, doar astfel izbutind să rămână continuu rezonante la circulaţia diverselor entităţi ale

Inefabilului care au menirea de a le păstra coezinuea.

La urma urmelor este o problemă de energie, care organizează masa Materiei în parcursul

Dezmărginirii. Trebuie să înţelegem că responsabilă de evoluţia şi Devenirea Materiei este



permanent energia şi nu masa. Masa nu este altceva decât materialul care permite naşterea

diferitelor funcţii generatoare de forme ale energiei. Ele se desprind din Inefabil, i-au formă sub

feluritele Forme Materiale şi revin în Inefabil într-un model evoluat.

Dacă lăsăm aceste gânduri să ne năpădească, vom înţelege de ce doctrina mântuirii la

budhhişti propovăduieşte eliberarea prin lipsirea de „eu”. „ Într-adevăr, se spune că două lucruri

sunt necesare unui Bodhisattva şi practicării înţelepciunii sale: «A nu părăsi niciodată fiinţele şi

a înţelege că toate lucrurile sunt vide». Pare paradoxal că exact în momentul triumfului

compasiunii pentru toate făpturile – nu numai oamenii, ci şi fantomele, animalele şi plantele –

lumea întreagă să fie «golită» de realitate. Budhhismul vechi insistase pe irealitatea sufletului

însuşi ( nairātmya ). Mahāyāna, deşi glorificând viaţa lui Bodhisattva , proclamă irealitatea,

inexistenţa în sine a «lucrurilor», a dharmelor ( dharma śǖnyutā ). Şi totuşi acesta nu este un

paradox. Doctrina vacuităţii universale, golind Universul de «realitate», înlesneşte detaşarea de

lume şi duce la stingerea «ego»-ului – primul ţel al lui Budha Sakyamuni şi al budhismului

vechi.”

Vechii înţelepţi orientali înţeleseseră că existenţa oricări Forme Materiale este

dependentă - cu totul dependentă – de capacitatea de a permite circulaţia diferitelor entităţi

inefabile. Fie că se face conştient, sau nu, emoţia va reorganiza, în fiecare moment al existenţei,

strucutra Formei Materiale, iată de – cred ei – este mai bine să pregătim mereu structura formei

pentru acestă acţiune a emoţiei, care ne va permite să fim mereu Realitate.

Iar Realitatea nu poate fi identică sieşi în două momente succesive, ceea ce producematerializarea acestei dimensiuni care este comună tuturor formelor perisabile: timpul.

Nu putem vorbi despre timp, ca despre o dimensiune existentă, decît atunci cînd

acceptăm că Realitatea înseamnă veşnică schimbare a condiţiilor de mediu. În fapt, timpul nu

există, el este doar o măsură a schimbărilor permanente din Realitate, ele sunt acelea care ne fac

să percepem această dimensiune.

Spre deosebire de emoţie, informaţia ţine să regleze starea relaţiilor dintre elementele

unui anume stadiu, al unui anume nivel, în care se află un mediu al Realităţii, ea tinde să

definească cu precizie mecanica fiecărui „ego”, izbutind astfel să crească spiritul oprtunist al

fiecărui element al acelui mediu.

Dacă emoţia este expresia unei funcţii a Inefabilului, adică a energiei care asigură

coerenţa universală, informaţia este forma de manifestare a calităţilor mecanicii unui element de

mediu. Elementele de mediu vor tinde mereu să conserve un moment al Realităţii, să-i oprească



modificarea, iată de ce va exista un conflict foarte puternic între modificările aduse de emoţie şi

momentele de „conserevare” provocate de informaţie.

Destinul oricări Forme Materiale se sprijină pe aceste două dimensiuni ale Realităţii şi

depinde numai de zestrea respectivei Forme Materiale către care dintre ele va înclina mai mult,

sau căreia dintre ele a fost închinată de construcţia sa moştenită.

În cazul tuturor Formelor Materiale, care nu folosesc semnul ca instrument de

comunicare sau de informare, existenţa entităţilor inefabile circulante se percep la nivel de

individ, de unitate. Dacă vreţi, este o problemă a fiecărui individ, ceea ce, de fapt, este esenţa

însăşi a Devenirii.

Faptul că, fiecare individ are relaţii emoţionale intime, individuale cu momente ale

Realităţii, relaţii în urma cărora structura sa se reorganizează prin cunoaştere, reprezintă modul

prin care Materia caută să lărgească baza unicităţii formelor sale, pentru o cât mai complexă

Expanisune a Sinelui său.

Cunoşterea trebuie să fie neapărat o experienţă intimă, personală, individuală, din care să

rezulte o reorganizare a structurii Formei Materiale care să păstreze mereu unicitatea acesteia.

Iată de ce, reprezentarea emoţiei prin semn, într-o experienţă comună ce a facilitat comunicarea,

a impus posesia obiectului marcat.

Emoţia reprezentată prin semn a produs o experienţă nouă, şi anume posibilitatea unei

Forme Materiale de a se „oglindi” emoţional în afara sa, într-un obiect care altfel ar fi fost doar

un instrument folosit întâmplător. În momentul în care a avut loc transferul emoţional, marcat desemnul purtător de emoţie, obiectul a devenit parte a Formei Materiale. El nu a mai fost un

instrument adus de întâmplare, ci un depozitar al unui anumit nivel din emoţia omului, ca atare

trabuia să facă parte din fiinţă.

Posesia a reprezentat, în faza sa iniţială, asemeni personificării: recunoştinţă.

În cazul martorilor, care au receptat emoţia generată de semn, repetarea gestului de

marcare a unui alt obiect cu un semn copiat după forma celui iniţial, s-a făcut din dorinţa unui

transfer de emoţie, care să confere noului obiect forţa primului. În cazl acesta, posesia a

însemnat speranţă.

În sfârşit, în cazul vizitatorilor, caz în care legăturile emoţionale cu semnul erau cele mai

slabe, copierea semnului pe un obiect a deschis cale propriei mistici. Nefiind legaţi printr-o

legătură emoţională directă cu semnul copiat, ei au conferit propria lor semnificaţie, creând o

mistică în care emoţia avea altă funcţie decât cea iniţială. Din aceste motive, în cazul lor, posesia



induce o funcţie comunitară: avuţia, funcţie prin care se putea accede la grupul celor care

folosesc unelte-arme însemnate.

Pornind de la aceste trei dimensiuni iniţiale ale posesiei, se pot eşafoda o mulţime de

scenarii despre evoluţia spiritului de posesie. Ceea ce rămâne important, însă, este doar faptul că

semnul, prin personificre şi posesie, a contribuit din plin la extragerea omului din categoria

celorlalte Forme Materiale ale Materiei.

Desigur, ar trebui să ne manifestăm mândria şi să proclamăm că, omul a fost „ales”

pentru această operaţiune, că datorită calităţilor sale speciale, şi prin eforturile conştiente a

izbutit să se desprindă din mulţimea celorlalte forme şi să acceadă la un destin special. Toate

aceste afirmaţii fac parte din manifestarea aroganţei care ne orbeşte de cele mai multe ori, şi ne

îndepărtează de esenţa problemelor.

De fapt, nu cred sub nici un chip că a fost un privilegiu, ci doar evoluţia firească spre

lipsa de scop a condiţilor Realităţii; evoluţie care a impus, la un moment dat, apariţia unui astfel

de moment. Aşa cum nu cred că este vorba de destin, care ar presupune că cineva, sau ceva ne-a

programat evoluţia. Nimic din ceea ce se petrece în Univers nu se face cu un scop, ci în virtutea

unei totale lipse de scop. Scopul este un lux pe care Universul şi Materia nu şi-l pot permite, dacă

nu cumva li s-a urât cu veşnicia, cu nemurirea, cu Dezmărginirea.

Despre scop putem vorbi în ceea ce ne priveşte. Şi asta la nivel de individ, iar până acum

ceva timp istoric în urmă, şi despre anumite comunităţii, pentru că la momentul în care scriu

aceste rânduri, scopul a devenit doar o dimensiune a individului şi a unor mici colectivităţii.Comunităţile au pierdut capacitatea de a emite şi gestiona scopuri, datorită modelelor

administrative promovate, modele care generează şi propagă atât de multă confuzie încât totul

sfârşeşte prin emiterea de modificări ale modificărilor până şa nivelul în care nimic nu mai poate

fi gestionat coerent. Putem afirma ca avem de-a face cu un alt paradis pierdut, dacă ne gândim la

forţa scopului ce stabilea relaţiile administrative în comunităţile din illo tempore. Sistemele

roman, grec, veneţian, maya, inca ar fi doar exemplele cele mai la îndemână.

Societatea umană tinde din ce în ce mai mult spre manifestarea unei anume lipse de

scop. Dar nu cumva să exclamaţi : Ce bine! , pentru că în cazul individului ca şi a comunităţilor,

lipsa de scop este o modalitate de sinucidere lentă.

Dar astea sunt alte probleme, care nu pot fi abordate de o minte limitată ca a mea. E o

temă pentru cei care s-au dedicat, cu trup şi capacităţi, destonicei activităţi de salvare a

umanităţii, şi care, noapte şi zi, stau în slujba scopului nobil de a calcula căile Domnului.



Nu pot decât să le urez succes şi să-i asigur, că personal nu mai apuc ziua triumfului,

pentru că întâlnirea mea cu Doamna-în-Negru este programată ceva mai curând.

Creaţia

Nu mă pot abţine să nu încep acest capitol cu un poem al lui Baudelaire, care mi se pare

să caracterizeze strălucit starea ce există înaintea creaţiei, şi care nu devine nici de cum o copie a

realităţii, aşa cum clamează ideologii „artelor moderne”

„ Înger al bucuriei, ştii groaza ce sfâşie,

Ruşinea, remuşcarea, urâtul, greul chin,

Şi spaimele tiptile ce-n crude nopţi ne vin

Strângând în gheare inimi ca ghemul de hârtie?

Înger al bucuriei, ştii groaza ce sfâşie?

Înger al bunătăţii, cunoşti ce e urgia,

Şi pumnii strânşi în umbră şi-al lacrimei amar,

Când răzbunarea-n trâmbiţi sunând ca un corsar

Al gândurilor noastre, şi-arată vitejia?

Înger al bunătăţii, cunoşti ce e urgia?

Înger al sănătăţii, cunoşti ce e lingoarea,Când dibuind pereţii prin searbădul spital,

Vezi surghiuniţii, paşii târându-şi fără hal,

Şi tremurând din buze, cum rar mai cată zarea?

Înger al sănătăţii, cunoşti ce e lingoarea?

Înger al frumuseţii, ştii feţele zbârcite,

Şi groaza bătrâneţii şi zbuciumul cumplit

De-a mai citi în ochii ce cu-ochii i-am sorbit, Dezgustu-ascuns că-atâtea iubiri au fost jertfite?

Înger al frumuseţii, ştii feţele zbârcite?

Înger al fericirii, luminii şi-ncântării,

Şi David sănătatea ţi-ar fi cerut murind



Puterilor din trupu-ţi de farmec izbucnind;

Dar eu îţi cer doar ruga ce-am dat-o iar uitării,

Înger al fericirii, luminii şi-ncântării.”

Icoana Sublimului ce vibrează puternic, care degajă o stare ce poate fi confundată cu

suferinţa, dar nu este chiar suferinţă, care este în firea tuturor lucrurilor în care sălăşluieşte, acolo

unde induce energii modelatoare, icoana aceasta sunt sigur, doar singur semnul o poate aduce la

capacitatea de a-şi comunica emoţiile conţinute.

Emoţiile conţinute, sunt fără formă, şi de aceea perceptibile doar la nivel subtil,

metafizic; sunt în afara informaţiei, de aceea pot produce cunoaştere; sunt un nivel al

inefabilului, de aceea vor rămâne mereu în armonie cu întregul Materiei şi vor produce evoluţia

ei, iar ele se vor transmite de la un nivel la altul, de la o formă la alta, îmbogăţindu-se mereu.

Această formă a Sublimului, pe care Baudelaire a cuprins-o în poemul său Retrăire, îşi

are originea în îndepărtatul semn făcut pe unealta sa de un zgâriaci lăudăros, într-un moment al

vieţii sale în care emoţia l-a copleşit într-atât, încât a trebuit s-o întrupeze, să-i dea formă, s-o

personifice.

Tot ceea ce s-a întâmplat după aceea este un joc al dualităţii creator-epigon, joc de care o

să mă ocup ceva mai jos.

Important este că momentul personificării emoţiei şi translării ei într-un semn îl denumim

astăzi: creaţie, şi multă vreme ea a ocupat, în mod declarat, un loc foarte important în existenţa

noastră, a oamenilor.Şi acum ocupă un loc teribil de important, doar că sensul ei profund este ascuns de

bălăriile pe care Informaţia le prăvăleşte asupra noastră şi astfel ne sunt ascunse calităţi ale

valorilor morale. Am ajuns să vorbim despre valorile morale ca despre noţiuni atât de abstracte

încât simţim cum ele se pierd într-un trecut neguros, pe care, cu cât înaintăm spre viitor, cu atât

este mai greu să mai avem vreo legătură cu el. Imaginea omul dominat de valorile morale, mai

mult decât de cele comunitare, sociale, este atât de greu de conceput, încât pare a fi la fel de

misterioasă ca şi cea lumii dinozaurilor.

Calitatea unui om este egala calităţii emoţiilor care-i produc cunoaştere, care-l

modelează. Acest proces nu este unul raţional, nu se întâmplă din voinţa noastră, decât într-o

mică proporţie, restul este rezultatul calităţii fluxului emoţional pe care structura noastră este în

stare să-l perceapă, cu care poate intra în rezonanţă.



Acest flux este însă produsul unei sume de factori conjuncturali pe care starea de

dezechilibru din propria noastră structură materială îi provoacă, şi care într-o proporţie

covârşitoare ne sunt exteriori.

Este un joc al Devenirii, care caută mereu să obţină Unicitatea şi de aceea nu va facilita

niciodată existenţa a două conjuncturi identice, dar nici două stări de dezechilibru cu aceeaşi

motivaţie obiectivă.

Când vorbim despre influenţa mediului, de cele mai multe ori la asta ne gândim, doar că,

pe măsură ce transformăm valorile morale în noţiuni tot mai elastice şi mai prietenoase, mai uşor

suportabile, imaginea despre mediu devine alta. Una falsă, generatoare a unor emoţii pe măsură,

care modelază conform calităţilor lor. În lumea modernă regula sistemului tinde să înlocuiască

ordinea moralei, şi este mult mai simplu să respecţi regulile unui protocol social decât să te supui

judecţii valorilor morale.

Iată de ce şi regula creaţiei este împinsă către un teritoriu care nu-i aparţine, pentru că

opera desprinsă dintr-un act de creaţie este profund morală - de cele mai multe ori independent

de voinţa şi profilul autorului - şi nici vorbă să aibă un conţinut social, comunitar. O operă este

aidoma oglinzii, te ajută să vezi ceea ce, de regulă, există dar nu este vizibil din unghiul tău de

vedere, şi tocmai de aceea pare a fi o imitare. Doar pare.

Ea este un act din care se obţine o operă, un produs cultural, iar acesta, chiar dacă îl

numim produs nu poate fi supus regulilor economice. Produsul cultural nu este un produs de

marketing, este o motivaţie pentru crearea unui mecanism de marketing care ar trebui, în primulrând, să vegheze asupra integrităţii depline a acestuia. A integrităţii sistemului său de valori

morale în primul rând.

Rezultatul unei astfel de evoluţii nu este unul surpinzător, ci doar unul firesc, dar izbitor

pentru cei care au păstrat o anumită calitate a legăturilor cu valorile morale.

O valore morală nu este o condiţie care poate fi negociată, ea trebuie atinsă pentru a fi

asimilată. Este musai să te supui procesului teribil de dificil de a ţi-o asuma, dar greul începe

abia după aceea, pentru că, o valoare morală este neîngăduitoare, este tiranică, este

neînduplecată, şi astfel apare posibilitatea ca între tine şi cei care mimează valoarea morală să

apară un conflict ireconciliabil.

Asta, dacă este să vorbim despre relaţiile comunitare, pentru că în ceea ce priveşte

armonia cu Materia, valoarea morală asigură accesul tău la acest proces şi, încetul cu încetul te



vei simţi din ce în ce mai aproape de esenţa ta personală, vei simţi că devii capabil să rezonezi cu

vibraţii care îţi ordonează cunoaşterea, provocând o armonizare a elementelor strucutrii tale.

Sună destul de esoteric ceea ce afirm în aceste rânduri, şi de neinteresant, în acelaşi timp.

Doar că, mintea mea este acum preocupată să încerce a pătrunde un anume mecanism; că e

interesant sau nu, că reprezintă un adevăr sau nu, că are valoare sau nu, nu mă frământă.

Creaţia a fost cea care a contribuit, şi contribuie încă – va contribui, de altfel mereu, atâta

vreme cât omenirea va exista ca Formă Materială – la coeziunea spiritului comunitar. Acest spirit

nu este o invenţie a speciei noastre, dar semnul a fost cel care i-a schimbat radical capacitatea de

modelare a calităţii propriei coeziuni, prin cele două dimensiuni pe care le-a impus:

personificarea şi posesiunea.

Prima legătură, creată prin semn, între om şi un obiect personificat astfel, a fost, în fapt,

primul act de creaţie născut în Univers. Desigur, ve-ţi spune - amendând aroganţa mea aparentă:

dar tot ceea ce s-a întâmplat până la apariţia omului au fost lungi serii de acte de creaţie; omul

însuşi este rezultatul unui act de creaţie.

Eu rămân, însă, la erezia mea care îmi impune să cred că: tot ce s-a întâmplat până la

apariţia semnului a fost rezultatul mutaţiei, accidentului, al jocului pe care Deveirea îl practică

pentru ca Sinele Materiei să Devină continuu, altminteri Expansiunea în Sine s-ar opri la un

anumit moment dat, pentru că însuşi acest Sine ar deveni limitat.

Mutaţia nu este un act de creaţie ci unul de Dezmărginire, de deschidere spre evoluţie a

unei noi forme a lanţului cauzal. Ea, mutaţia, ordonează un transfer de informaţii spre o altăcalitate, mai propice manifestărilor oportuniste, spre deosebire de creaţie, care transmite o anume

matrice emoţională producătoare de cunoaştere şi care tinde să modifice momentul de Realitate.

Tot, dar absolut tot, până la apariţia semnului a fost rezultatul tendinţei de Dezmărginire a

Materiei, care a impus mutaţia, accidentul ca mijloc de diversificare a căilor Expansiunii şi de

perfecţionare a modalităţilor oportuniste.

Energia s-a propagat, şi se propagă, se va propaga, după reguli pe care, în anumite

proporţii, ni le explică fizica quantică. Ea circulă în întreg Uiversul, asigurând coeziunea

Materiei, asigură existenţa acesteia în întregul ei.

Nu însemană ca, dacă noi suntem limitaţi şi nu putem percepe ÎNTREGUL, acesta nu

există şi nu se manifestă după legile sale, legi la care noi nu trebuie să avem acces, nu este firesc

să avem acces.



Tocmai pentru a asigura coeziunea care reglează mecanismul Dezmărginirii, informaţia

este responsabilă în totalitate cu lipsa de creativitate a Formelor Materiale. Creaţia presupune

dezordine, presupune abateri de la lanţul cauză-efect, modificări ale momentului de Realitate,

presupune momente de Dezmărginire care tind să aducă modificări substanţiale care să se opună

manifestărilor oportuniste aflate în acţiune, pur şi simplu să le anuleze anumite calităţi care

întreţin lipsa-de-creaţie.

Paradoxal însă, în virtutea reguli antinomiilor, ce se află la baza Devenirii, acestea sunt

cele care proporţionează sensurile: ca atare lipsa-de-creaţie presupune şi creaţia.

Dacă ar fi să-l ascultăm pe Aristotel, imitaţia este meanismul creaţiei: „ În general

vorbind, două sunt cauzele ce par a fi dat naştere poeziei, amândouă cauze fireşti.

Una e darul înnascut al imitaţiei, sădit în om din vremea copilăriei ( lucru care-l şi

deosebeşte de restul vieţuitoarelor, dintre toate el fiind cel mai priceput ă imite şi cele dintîi

cunoştinţe venindu-i pe cale imitaţiei) iar plăcere pe car o dau imitaţiile e şi ea resimţită de

toţi.”, afirmă el în Poetica.

Numai că, cercetările recente al biologilor au demonstrat că imitaţia stă la baza procesului

de învăţare la toate speciile existente pe draga noastră planetă şi, probabil, în întregul Materiei.

Ceea ce înseamnă că imitarea nu este o dimensiune a creaţiei, ci a informării, ea având, desigur,

un rol foarte important aşa după cum vom vedea ceva mai încolo.

Imitarea presupune, într-un grad foarte ridicat, păstrarea unei anumite ordini prestabilite,

existente, deci nu implică dezordinea care este dimensiunea fundamentală a creaţiei. Ca atare eaeste extrem de permisivă, contribuind astfel la răspândirea cu mare uşurinţă a informaţiilor în

interiorul unei comunităţi, sau între comunităţi. Tot Aristotel spune mai departe: „ Darul imitaţei

fiind prin urmare în firea fiecăruia, şi la fel şi darul armoniei şi al ritmului (se vede bine că

măsurile sunt simple împărţiri a ritmurilor), cei dintâi înzestraţi pentru aşa ceva, desăvârşindu-

şi puţin câte puţin improvizaţiile, au dat naştere poeziei.” Putem înţelege, mai degrabă că avem

de-a face cu un model prin care informaţiile sunt făcute cunoscute, răspândite. Nu cred că ar fi

teribil de deplasat dacă aş afirma că poezia, în forma pe care ne-o descrie Aristotel, a generat

tendinţe ce mai târziu s-au transformat în gazetăria de astăzi. Asta demonstrând, o dată în plus,

că imitaţia comportă şi induce – în cursul ei - abateri ce, într-un târziu, nu mai au nici o legătura

cu creaţia, cu actul original. Dar totul se întâmplă pe nesimţite, fiecare nou gest adăugat de

imitaţie, şi care modifică sensul original al creaţiei, îndepărtează produsul rezultat de creaţie şi-l

apropie de informare, descărcându-l de emoţie, ordonându-l, supunându-l regulii.



Un act de creaţie este cu desăvârşire sincer, încărcând produsul rezultat cu întregul bagaj

de emoţii specifice autorului, care este o structură unică, irepetabilă, şi de aceea un astfel de act

este profund dez-ordonat. Este pur şi simplu o abatere de la ordine. El nu se poate raporta la

structura de reguli existente, el neagă această structură, modificând-o substanţial, distrugând-o în

mare parte, fapt care ilustrează cu prisosinţă – la altă scară - mecanismul mutaţiei în lanţul cauză-

efect.

Doar că, mutaţia nu este egala creaţiei.

Cea dintâi dez-ordonează o strucutură preparând-o să gestioneze energiile prin

intermediul unor funcţii atavice pe care le modifică, le adaptează noului scop, dar ele sunt deja

existente în setul informaţional, rod al unui proces evolutiv care plasează respectiva Formă

Materială într-un anume nivel al evoluţiei: „ Pentru a explicita evoluţia de nivel, să ne imaginăm

că un organism trăieşte într-o ambianţă obiectivă, în raporturi reactive cu momentele şi

aspectele A, B, C, D. Să presupunem că la un anumit moment dat ambianţa vieţuitoarei se

dilată, îmbogăţindu-i peisajul cu aspectele M, N, O, P. Pentru vieţuitoare, împrejurarea ar putea

să devină un prilej pentru a sălta la un nou nivel de organizare. Vieţuitoarea, despre care

vorbeşte Lucian Blaga, se poate, fie adapta modificându-şi propriile calităţi, fie îşi poate

modifica generaţiile de urmaşi imprimând în codul său genetic informaţii importante despre

ambientul modificat. Aceste informaţii vor crea funcţii specifice, aceste funcţii vor avea

capacitatea de a prelua energiile modelatoare şi vor permite cunoaşterea într-o nouă calitate.

Cea de-a doua imprimă funcţii noi, exterioare unei structuri, modificându-i sensul, modulde funcţionare, cerându-i să se adapteze la condiţii sever străine de sensul său original, dez-

ordonând-o în felul acesta, extrăgând-o din lanţul cauză-efect, dar şi deturnând-o de la scopul său

iniţial. Dacă vreţi creaţia este un: „adevăr care nu există prin el însuşi.”, ci doar printr-o stare

evoluată a energiei, pe care îndeobşte o numim emoţie, şi care este modelatoare, singulară,

personalizată, intimă, producând astfel cunoaştere.

Nici o Formă Materială nu ştie când şi cum anume cunoaşte, ea poate doar să constate că

i-a fost deschis accesul la anumite stări sau înţelesuri, ascunse şi străine până în clipa aceea. Dacă

acest proces ar fi permis informaţiei, starea omenirii – de exemplu – ar fi cu totul alta; ca de

altfel starea întregii lumi de Forme Materiale. Din nefericire, informaţia este o stare post-

cunoaştere şi post-creaţie, o stare care nu poate decât să contribuie la adaptarea oportunistă la

ceea ce Lucian Blaga numea „momentele şi aspectele” unui ansamblu de elemente ale unui

mediu.



Creaţia nu poate fi un act obişnuit, ordinar, ea nu se poate întâmpla cu uşurinţă şi

frecvent. Iată motivul pentru care nu poate fi împlinită de fitecine, oricât de mult efort s-ar

depune, oricât de multă strădanie şi stăruinţă ar fi implicată.

Pentru a putea lua fiinţă, actul creaţiei trebuie să beneficieze de o strucutră anume, care a

fost preparată de-a lungul evoluţiei şi care are capacitatea de a rezona la calităţile deosebit de

subtile ale fluxului emoţional. Odată acest proces împlinit, şi actul creaţiei săvârşit, în Univers

apar noi dimensiuni ale Sineului Materiei, care dimensiuni vor trebui puse în circulaţie şi

asimilate de întreaga Materie. Urmează un proces îndelungat şi minuţios de asimilare, de

remodelare a tuturor aspectelor Sinelui, proces în care este preparată fiecare structură şi adusă la

capacitatea, ori de a produce un act mutaţional, ori de a participa la asimilarea acestuia. Creaţia,

într-o nouă a sa formă, nu se poate produce decât în momentul în care ultimul act mutaţional a

fost asimilat în întregimea Materiei şi formele sale sunt pregătite să participe la o nouă creaţie.

Să nu vă imaginaţi nici o clipă că vorbim despre fapte mirobolante, despre acte de creaţie

care cuprind ca o vâlvătaie Universul, despre minuni, sau miracole cosmice.

În Univers, aşa ceva nu se întâmplă, totul este manifestarea Subtilului şi se petrece cu

discreţie, pe nesimţite, dar şi fără putinţa de a nu fi săvârşit.

Fiecare Formă Materială este cuprinsă într-un astfel de proces, de aceea cunoaşterea nu

poate fi un proces conştient, definit, aşa cum este informarea. Cunoaşterea este forma prin care

Inefabilul produce schimbările sale subtile în Cosmos, pentru a păstra condiţia Dezmărginirii.

„ Luaţi sistemul de imagini numit lume materială. Corpul nostru este una dintre ele. În jurul ei se organizează reprezentarea, adică eventuala sa influenţă asupra celorlalte imagini. În

ea se produce afectul, adică efortul său actual asupra ei înseşi. În fond, aceasta este diferenţa pe

care fiecare dintre noi o stabileşte în mod natural, spontan, între o imagine şi o senzaţie. Când

spunem că o imagine există în afara noastră, înţelegem prin asta că ea este exterioară corpului

nostru. Când vorbim despre senzaţie ca depre o stare interioară, vrem de fapt să spunem că ea

se iveşte din corpul nostru. Din acestă cauză susţinem că totalitatea imaginilor percepute

subzistă, chir şi atunci când corpul nostru dispare; dar nu putem suprima corpul nostru fără a

face să dispară senzaţiile.” Cred că tabloul acesta descris de Henri Bergson este destul de

sugestiv pentru a înţelege modul în care nimic din ceea ce există în Cosmos nu este izolat,

separat, indepenent, ba dimpotrivă totul se supune unei cauzalităţi ce presupune un joc al

apariţiilor şi dispariţiilor.



Iată de ce, creaţia este un porces deosebit de subtil şi de sensibil, care se induce în toate

nivelele cosmice, vibraţiile sale rezonând dinspre Inefabil spre Inefabil. Sau dacă vreţi, de la

nivelul celui mai subtil microcosmos, spre cel al celui mai de neimaginat macrocosmos. În

oricare dintre sensurile acestor dimensiuni se regăseşte Inefabilul, mereu capabil să întreţină

Materia în forme, ce sunt în stare să genereze continuu dimensiuni pentru o expansiune fără

sfârşit a Sinelui ei.

Putem afirma că acesta este motivul esenţial pentru care Formele Materiele trebuie să fie

limitate şi perisabile, numai astfel fiind în stare să întreţină un proces ce presupune că Totul

trebuie să existe pentru ca Nimic să poată exista. Am spus nimic pentru că sună tare frumos din

punct de vedere retoric, al stilului, dar, în fapt mă gîndeam la Virtualitate, la Inefabil, la Haos, în

ultimă instanţă.

Tot ce afirm eu aici pare obscur şi mistic, dar tocmai despre mistică vreau să vă vorbesc.

Pentru că, în sine, creaţia – în orice nivel şi mod de organizare ar fi - propune întotdeauna o nouă

mistică, ea încearcă să modifice starea metafizicii unei Realităţii a unui moment, pentru a o

adapta la ea însăşi, dar şi de a o modifica în acelaşi timp. Aceasta fiind regula fundamentală prin

care Sinele Materiei devine un nou Sine, fără să-şi piardă fiinţa. Ori pentru a se putea produce un

asemenea proces, este nevoie ca energia să releve noi momente subtile ale Inefabilului, prin

asimilarea cărora acesta determină Uiversul să rămână, în acelaşi timp, un UNU unitar, dar şi un

MULTIPLU ale cărui determinări produc o continua expansiune în Sinele Materiei.

Desigur, pot fi bănuit de obrăznice şi de aroganţă, pentru că afirm faptul că în celelaltenivel ale Materiei se produce nu un act de creaţie ci unul mutaţional. Dar sunt convins că şi

creaţia are nevoie de un proces evolutiv, proces care presupune mai multe nivele şi mai multe

forme de manifestare.

Spun că actul creaţie este specific omului pentru că o astfel de calitate a energiei ca cea

cuprinsă în emoţie nu cunosc să mai fie prezent în vreo alt fel de Formă Materială. Nu vreau să

spun nicidecum că nu mai există Forme Materiale care să cunoscă emoţia, dar nu într-o astfel de

calitate. Că ea produce cunoaştere şi la alte nivele asta e limpede şi observabil, dar şi emoţia şi

cunoaşterea rămân în afara comunicării. Ori, creaţia aşa cum se întâmplă ea în omenire,

presupune în primul rând comunicare, adică transferul emoţional de la o entitate la alta, ca un

proces prin care poate fi indus un anumit nivel dintr-un moment al cunoaşterii deja consumat. Şi

asta face deosebirea creaţiei de alte forme ale evoluţiei energetice, şi astfel modul în care energia



orgnaizează masa evoluează mult mai rapid, mai spectaculos, dar, în acelaşi timp şi mai

periculos.

Asemeni ucenicului vrăjitor, omul poate scăpa de sub control acest proces – lucru care s-

a întâmplat de mai multe ori de-a lungul istoriei -, iar consecinţele nu sunt previzibile.

Odinioară se manifesta teribil de multă grijă pentru modul în care erau manipulate

procesele cunoaşterii, dar şi fructele obţinute. Să nu mai vorbim că se acorda o atenţie

minuţioasă misticii presupusă de aceste procese, care era întoarsă pe toate feţele şi care era

detaliată în protocoale ce cuprindeau teste elaborate cu acribie.

Pe măsură ce societatea umană devine mai liberală, această preocupare pentru acurateţea

selecţei dispare, nu mai interesează calitatea profilului moral, sunt justificate, cu din ce în ce mai

multă largheţe, atitudini care odinioară ar fi stârnit reacţii extrem de dure. Mă rog, în genereal

putem vorbi despre a anume inconştienţă ce maculează zona de adâncă responsabilitate a creaţiei

şi a cunoaşterii, pentru că sunt eliberate cantităţi enorme de informaţii calpe ce răvăşesc strucutra

de valori morale, şi modifică sensurile.

Nu judec, ci doar încerc să descriu un traseu

De asemeni, nu neg că toate cunoştinţele mele sunt firave, nu neg că mi-e greu să înţeleg

multe dintre mecanismele emoţiilor semenilor mei, darămite să înţeleg dacă, şi cum, se manifestă

emoţia în alte Forme Materiale. Iată de ce rămân la acestă afirmaţie: plecând de la starea

Inefabilă, energia evoluează în strânsă legătură cu modul de organizare a masei în Forme

Materiale şi, prcurgând diferitele nivele, ajunge în starea sa cea mai evoluată: emoţia.Cu alte cuvinte, energia despre care vorbim mereu ca despre o entitate imuabilă, lipsită de

dimensiuni şi de evoluţie, ce pune umărul la forfota din Univers, este se pare la fel de supusă

măsurătorilor ca orice calitate a materiei. Că noi nu am găsit încă instrumente pentru înţelegere,

analiză şi qunatificare este o altă problemă.

Până la apariţia semnului, emoţia a produs cunoaşterea ca pe un proces strict individual,

intim, care stătea şi stă la baza diferenţierilor dintre variabilele unei matrici de Forme Materiale

şi le conferea uicitatea. Odată cu apariţia acestuia – a semnului - s-a născut comunicarea, şi un

anumit conţinut de emoţie a putut fi transferat unui/unor alt/alte variabile.

Abia acest fapt popate di considerat o caracteristică diferenţiată a omului, singura ce

poate produce un transfer de cunoaştere şi în alt mod decât prin contactul nemijlocit cu

evenimentul, cu întâmplarea, cu accidentul, cu faptul producător de emoţie modelatoare.



Acesta este motivul pentru care nu pot fi de acord cu Aristotel în afirmaţia sa că imitarea

produce creaţie. Pornind de la acest fals, care s-a rafinat odată cu trecerea timpului, lumea

creativă de azi este plină de tendinţe găunoase în a imita, uneori până la derizoriu, realitatea

comunitară, socială. Rezultatele sunt o exacerbare a circulaţiei informaţiei în detrimentul emoţiei

şi distrugerea totală a misticii care ar trebui să însoţească un act al cunoaşterii. Noi, oamenii

contemporaneităţii, nu mai suntem preocupaţi de fel de nuanaţele misticii, de rafinamentul

metafizic, totul a fost catalogat, introdus într-un protocol şi transformat într-o schematică listă cu

instrucţiuni de folosire. Nuanţa a murit, trăiască categoria, sortul, grupa! Unu devine o pluralitate

nedefinită, ce cuprinde nu mulţimile fireşti ale conţinutului său, ci o diversitate de categorii

înghesuite statistic în fiinţa sa.

Lumea noastră de astăzi înţelege, dar nu se emoţionează; ştie, dar nu cunoaşte;

memorează, dar nu are ce uita; imită, dar nu crează.

Această credinţă a supremaţiei imitaţiei a distrus în bună măsură mistica actului de

creaţie. S-a dorit, şi se doreşte din ce în ce cu mai multă ardoare, ca actul creaţiei să fie golit de

mistică pentru „ a fi înţeles”, şi nu există prostie mai mare ca asta.

Creaţia nu are de ce să fie înţelească, nu trebuie să fie înţeleasă, ci doar să producă

emoţie modelatoare.

Creaţia este un porces de transfer al unui anume nivel emoţional care produce

cunoaştere, adică declanşează procesul de reorganizare structurală după o anume

metafizică conţinută în structura receptoare şi iniţiată de o stare de dezechilibru.În acest fapt nu este nimic de înţeles.

Înţelegerea apare abia după ce structura modificată de emoţie, intră în relaţie cu

elementele mediului său, declanşând mecanisme oportuniste. Relaţia dintre elementele de mediu

şi structura modificată prin emoţie, se modifică şi ea, şi asta face parte din procesul de

înţelegere.

Creaţia propune o nouă mistică, o nouă metafizică a unui moment al Realităţii, astfel

contribuind tocmai la negarea acelui moment al Realităţii şi la armonizarea cu tendinţele spre un

nou moment de Realitate, ce se va impune odată cu modificarea structurilor elementelor ce intră

în componenţa sa. Vorbim despre un proces extrem de volatil, de subtil care se produce la

nivelele cele mai intime ale conglomeratului de agregate ce reprezintă structura unei Forme

Materiale. Acest proces nu încetează niciodată, atâta timp cât structură funcţionează în

respectiva forma limitată de conglomeratul de agregate şi doar de ele. El, procesul acesta, are



menirea de a menţine funcţiile structurii într-o permanentă stare de adaptabilitate la momentele

instabile ale Realităţii. De la nivelul informării noastre oportuniste, ne este imposibil să sesizăm

subtilităţile proceselor ce se desfăşoară în continuă Devenire, în neîncetată instabilitate, şi care

au menirea de a ne menţine în stare de Realitate.

Tot ce se modifică, neagă.

Realitatea este cea mai instabilă formă de manifestare a Lumii Materiale şi nu

dimpotrivă.

Însăşi tendinţa oportunistă a unei Forme Materiale de a se suprapune pe un moment de

Realitate generează instabilitate.

Eu tot mai cred, că unica scăpare a omenirii din ghearele degenerării este eliberarea

creaţiei de sub imperiul imitării, readucerea ei la interesul pentru propria-i mistică, pentru

revelarea teritoriului metafizic ce facilitează naşterea momentelor de subtilă prefacere din şi spre

Inefabil. Doar astfel o vom putea lăsa să ajungă din nou să plămădească acea definită stare

modelatoare care să ne lărgească continuu cunoaşterea.

Creaţia şi mistica ei presupune atingerea unei zone de libertate, care propune cultivarea

unor calităţi fragile şi volatile: generozitate, iubire, altruism, entuziasm, credinţă etc. Şi toate

acestea stau la baza a două dimensiuni morale care se pierd cu o viteză îngrijorătoare: demnitatea

şi mândria.

Imitarea în schimb, fie ea chiar şi a unor momente de Realitate, închide de la început

orice demers în rigorile unei ordini prestabilite, care obligă la acceptarea conştientă a lipsei delibertate. Modelul impune propriile sale dimensiuni, pentru că tinde spre dominarea imitaţiei, dar

şi a imitatorului. In schimb, mistica unui act oarecare deschided căi spre nivele felurite ale

Inefabilului. Actul creator presupune un demers pentru iniţierea în modul cum poţi cuceri nivele

din Inefabil, aceasta fiind o modalitate prin care un autor poate dezvolta un relief metafizic din

care se va dezvolta, încetul cu încetul o operă, fie ea singulară, fie organizată în etape

existenţiale.

Pentru imitare nu exsită nimic nou sub soare, deoarece ea, imitarea este lipsită de

posibilitatea unui acces la metafizica faptului; pentru creaţie – în schimb - nu există decât

expresia noului, care, cu cât este mai subtil, cu atât este mai eliberator,; adică o călătorie mai

adâncă în teritoriul Inefabilului, a subtilului şi a Sublimului..

Creator şi Epigon



Primul om care şi-a însemnat unealta, care a scrijelit un semn, translând o anume

cantitate de emoţie spre personificarea unui obiect, a deschis larg poarta spre o nouă lume, plină

de varietăţi ale tehnicilor de transfer emoţional.

Transferul emoţiei, pentru a crea o relaţie de comunicare, nu se poate face decât printr-

un semn personificant, un semn încărcat cu emoţia creatorului, unul care să poarte o marcă

singulară ce delimitează un conţinut energetic unic ce s-a translat din fiinţa autorului în obiect.

Emoţiile reprezintă stări energetice unice, extrem de volatile, dar pe măsură de modelatoare.

Conţinutul translat este dependent de intensitatea emoţiei originale, cea care impune în

autor starea explozivă ce tinde spre a se defini, în exterior, într-o formă oarecare. Această formă

este semnul – de la cea mai simplă expresie, până la sistemul, sau sistemele ce formează un

limbaj. Traseul transformării semnului dintr-o simplă expresie în limbaj urmează itinerearul

complex şi instabil al evoluţiei relaţiilor comunitare. Un semn este nevoit să-şi dezvolte expresia,

s-o complice, s-o amănuţească în funcţie directă cu evoluţia complexităţii relaţiilor comunitare.

Mai mult chiar şi calitatea emoţiei transferate, sau existenţa acesteia depinde în totală

măsură de calitatea relaţiilor comunitare.

Iată de ce există comunităţi permisive pentru un climat al semnului personificant, al celui

purtător de emoţie, dar şi altele ce nu permit decât dezvoltarea semnului informaţional,

oportunist, cu funcţii de adaptare la un anume moment al mediului.

Diferenţa dintre climatul existent în primele momente ale existenţei semnului purtător de

emoţie şi cele ce s-au dezvoltat ulterior sunt deosebit de mari. La începuturile sale semnul purtător de emoţie genera o mistică la care aveau acces un număr mare, dacă nu toţi comunitarii.

Atât autorul cât şi martorii, sau vizitatorii se raportau la o aceeaşi mistică, iar relieful metafizic

desemnat de semn era comun, ceea ce permitea un grad dezvoltat de accesibilitate al tuturor

comunitarilor.

Pe măsură ce semnul se dezvoltă în expresii, apare nevoia unor nivele iniţiatice care să

genereze reprezentări ce fac savoarea unui anume cerc limitat de beneficiari. S-a vorbit şi se

vorbeşte în continuare despre sisteme esoterice care necesită o iniţiere temeinică, tainică,

revelatorie. Cel mai adesea s-a vorbit despre secretele unor construcţii cum ar piramidele, sau

catedralele gotice, despre proceduri iniţiatice în diferite practici religioase sau filosofice, despre

„literatura secretă”, despre „cărţile interzise”, opere ce ar conţine secrete răvăşitoare şi care ar fi

ţinute sub un obroc sever. Doar că, toate aceste opere sau tehnici sunt organizări ale nivelelor de

iniţiere, iar accesul la fiecare nivel se face nu după decodarea unor cifruri complicate, ci după



capacitatea receptorului de a pătrunde sensul fiecărui nivel. Cifrul nu stă niciodată la autor, ci la

receptor, mecanism valabil pentru oricare gen de operă. Dar este tot atât de adevărat, că fiecare

receptor poate fi scutit de multă trudă, de eşecuri repetate şi de efort, dacă ar posibilitatea ca

cineva să-l iniţieze într-un anume protocol. Cum este la fel de adevărat că, în forate multe cazuri,

iniţierea nu slujeşte la nimic, dacă ucenicul nu are calităţile trebuincioase, şi spre exemplificare

stau mărturie numeroasele morţi accidentale ale alchimiştilor începători.

Pe măsură ce semnul purtător de emoţie respectă condiţiile evoluţiei comunitare, el se

încarcă cu nivele mistice difuze, nivele care solicită o atenţie anume, dar şi o iniţiere, adică un

contact prealabil cu alte semne ce au dat naştere unui conţinut capabil să impună şi să întreţină

traseul respectivei iniţieri

Astfel, traseul semnului purtător de emoţie, de la momentul de semn-opera prima, până la

operele deosebit de complexe, organizate pe structuri şi nivele de limbaj şi semne, a trebuit să se

supună unui porces extrem de interesant întreţinut de relaţia creator-epigoni.

Caracterul esoteric al operei este conferit acesteia de către mistica generatoare de emoţii,

mistică ce se naşte din starea de dezechilibru pe care creatorul o traversează la momentul naşterii

acesteia. Chiar dacă, sau mai ales dacă, procesul de elaborarea al unei opere este îndelungat şi

chinuitor, mistica ce va fi conţinută va genera emoţii deosebit de complexe, emoţii care au

nevoie, spre a se transfera, de o anume calitate a dezechilibrului receptorului.

Nivelul emoţional transferat este cu totul dependent de profunzimea dezechilibrului

apărut în structura receptorului, iar procesul de remodelare indus este mai radical sau mai potolit,tot în funcţie de starea de dezechilibru a acestuia.

Este evident că un receptor, cu cât cunoaşte o stare de dezechilibru emoţional mai

puternică, cu atât va tinde să atingă gradul cel mai ridicat de transfer din operă , putem spune că

acesta râvneşte la un transfer în totalitate a emoţiei, ceea ce este cu desăvârşire imposibil având

în vedere unicitatea acesteia.

Important însă este faptul că, emoţia transferată, indiferent de calitatea şi intensitatea ei,

va avea un rol în remodelarea structurii receptorului, în a lărgi accesul la cunoaştere şi a

contribui la actele de modificare a momentului de Realitate.

Aşezaţi într-o piramidă a stărilor de dezechilibru, numărul celor care vor face – dinspre

operă spre propria structură - transferuri emoţionale din ce în ce mai reduse, cresc înspre baza

acesteia, şi se constituie într-o masă care impune o atitudine diferită.



Cu cât mistica degajată de structura unei opere este mai profundă, mai apropiată de

Inefabil, cu cât ea conţine un grad de virtualitate mai mare, cu atât va impune o metafizică greu

de accesat, pentru că manifestarea cosmică a unei astfel de metafizici are nevoie de noi calităţi,

ce presupun o Realitate modificată.

Se impune ca momentul de Realitate, ce conţine şi structurile de Forme Materiale ce

resimt o anume stare de dezechilibru emoţional, să fie negat, să se tindă spre modificarea sa,

pentru a atinge un nou nivel de Dezmărginire. Cu alte cuvinte, conţinutul emoţional al unei

opere, cu cât este mai apropiat de Inefabil, cu atât este mai greu de transferat într-o cantitate

revelatorie, de către contemporanii acesteia. Este nevoie de efortul unui anume număr de

epigoni, care să faciliteze transferul unor nivele emoţionale din conţinutul operei către un număr

tot mai mare de receptori. Pe măsură ce aceste nivele sunt asimilate de către receptori, Realitatea

se modifică şi, pe nesimţite conţinutul emoţional specific al operei – fără să fie atinsă

integralitatea – devine permisiv. Iată de ce nu putem stabili date istorice precise care să ateste

momentul în care opera s-a revelat unui, sau unor receptori. Procesul este îndelungat şi minuţios,

acţiunea epigonilor porneşte de la periferia conţinutului emoţional, tinzând spre miezul acestuia,

spre mistica sa.

Starea de asimilare este dependentă de cunoaştere, iar cunoaşterea este un porces

dependent, la rândul său, de evoluţia emoţiei. Noi obişnunim să vorbim îndeobşte despre

cunoştere, definind de fapt un proces de informare, sau punând un semn de egalitate între cei doi

termeni, ceea ce este profund greşit.Cunoaşterea, repet, nu are nici o legătură cu informarea, ea reprezintă un proces subtil, în

care emoţia ne remodelează structura materială pentru a ne armoniza cu starea momentului de

Realitate. Asta nu înseamnă că putem vorbi despre cunoaştere ca despre un proces desprins de

materialitate. Ea este un proces material, un proces care modelează materia specifică ce este

cuprinsă în structura formei ce suntem.

Iată de ce, nivelul misticii unei opere este acela care stabileşte nivelul emoţiei

transferabile, dar intensitatea şi dimensiunile transferului depind de dezechilibrul emoţional al

receptorului, şi de acest dezechilibru depinde, în mod direct, procesul cunoaşterii.

Acest mecanism are doi termeni foarte activi: pe de o parte creatorul, cel care dă o formă

cosmică Inefabilului; iar pe de altă parte, epigonul, cel care nu are acces la întregul metafizic al

operei, dar care, pornind de la un nivel ale acesteia, tinde spre o metafizică - să spunem aşa –



mai accesibilă, cu un grad de organizare cosmică mult mai mare, deci cu un nivel de oportunism

corespunzător.

Epigonul nu poate accede la întreaga metafizică a unei opere, ci doar la anumite paliere

ale ei, paliere care devin pentru el surse ale unei construcţii cu un grad foarte mare de informare.

Un epigon este un factor care facilitează circulaţia informaţiei într-un grad multa mai mare decât

cea a emoţiei. Cu cât epigonul este mai strâns legat de informaţie, cu atât el se îndepărtează de

posibilitatea de a înfăptui o operă. Relaţia sa oportunistă cu momentul de Realitate îi oferă

posibilitatea de a reliza un produs şi nu o operă. Cu cât produsul este rezultatul unor expresii ale

oportunismului, cu atât el va fi mai lipsit de mistică şi deci mai departe de calitatea de operă. Cu

cât acesta – produsul – se încarcă de un conţinut emoţional, cu atât va putea accede la condiţia de

operă, sau va putea să faciliteaze apariţia unor alte produse care să se apropie de acest statut.

Informarea fiind condiţia de bază a epigonului, acesta este mânat şi de nevoia de a atrage

atenţia asupra propriilor calităţi; el se simte mereu capabil şi îndreptăţit să atragă atenţia asupra

capacităţilor sale de a înţelege, părându-i-se că astfel atinge miezuri metafizice ale operei.

Gesturile epigonului sunt încărcate de oportunism, ceea ce face ca ele să aibă o importanţă

anume în procesul de lipezire a căilor de acces spre mistica operei. Conţinutul oportunist al

informării este foarte fertil în a releva – pentru un receptor potrivit - nivele emoţionale insolite

ale operei. Nu informaţia în sine fiind importantă, ci momentul de impact cu mistica operei pe

care îl poate facilita. De multe, de foarte multe ori, o anume informaţie poate dezveli categorii

emoţionale cu totul insolite, ce nu au nici un fel de legătură cu aceasta, cu informarea în sine.Pentru epigon, metafizica operei creatorului, în întregul ei, este o necunoscută, o stare

confuză la care nu poate avea acces, mai ales datorită tendinţei sale de a-şi asuma cele mai

rafinate nivele ale oportunismului.

Vorbim, în concluzie despre două momente ce se află într-o strânsă legătură: pe de o

parte avem momentul creatorului, cel care, datorită unui dezechilibru emoţional specific, extrage

din Inefabil o mistică ce conferă coerenţă şi forţă unei anume organizări cosmice, pe care o

denumim operă.

Aici trebuie să fac o precizare: când vorbesc de o anume organizare cosmică nu mă refer

de fel la dimensiunile presupuse de termen, ci la disciplina relaţiilor pe care o reclamă o astfel de

structură. Legile de organizare cosmice se manifestă profund şi detaliat specific, atât la nivel

micro, cât şi la cel sesizabil sau macro-cosmic. Opera există la nivelul unui cosmos sesizabil,



cosmos pe care îl putem percepe cu uşurinţă (sic!) prin simţuri, îl putem măsura, compara, într-

un cuvânt: îl putem defini.

Şi se mai impune o precizare. Atunci când pomenesc despre mistica unui fapt, sau a unei

opere, este musai să descărcaţi termenul de orice conotaţie religioasă. Nu religia este cea care a

impus prezenţa unei mistici în ordinea Realităţii, ci doar şi-a asumat-o. Mistica reprezintă

momentul metafizic al legăturii dintre Haos şi Cosmos, cel prin care se asigură transferul din

starea de virtualitate în cea de materialitate. Cu alte cuvinte, acel moment în care energia tinde să

devină materie cu ajutorul masei, dând naştere unei anume structuri formale perisabile, ce va

rămâne un timp activă cosmic.

Privind lucrurile din unghiul acesta de vedere, putem afirma că nu religia conţine mistica,

ci mistica presupune şi un nivel religios. Dacă lucrurile ar sta invers, atunci religia ar fi cea

care ar dăinui în toate structurile formale ale Cosmosului şi nu mistica.

Acum să ne întoarcem la momentul creatorului.

Structura pe care acesta o extrage din Inefabil, şi pe care o supune unei organizări

cosmice, structură ce îndeobşte este denumită operă, va avea un conţinut emoţional direct

proporţional cu dezechilibrul care a stat la baza naşterii ei. Transferul de emoţie, de la creator

spre operă este direct dependent de gradul în care strctura creatorului este permisivă la energia

venită dintr-un anume nivel al Inefabilului, nivel care va defini calitatea misticii operei ce va să

se nască.

Doar mistica este cea care conferă capacităţi de materializare a virtualităţii. Datorită ei,fiecare Formă Materială începe să întrezărească manifestările formalului, fie sub forma visului, a

reveriei, a conceptului, sau în cea mai confuză dintre acestea: a presimţirii, a intuiţiei. „ Nimic nu

este mai ispititor – şi nimic, în anumite cazuri, nu este mai îndreptăţit – decât să prezentăm

formele ca fiind supuse unei logici interne care le organizează. După cum, sub acţiunea

arcuşului, nisipul răspândit pe o placă vibrantă se pune în mişcare pentru a desena diferite

figuri ce se acordează simetric, tot astfel un principiu ascuns, mai puternic şi mai riguros decât

orice fantezie inventivă, cheamă una către alta forme născute prin sciziparitate, prin deplasare

de tonică şi prin corespondenţă .”

Virutalul, Inefabilul, informalul, nedefinitul sunt diverse stări ale Haosului prezente în

fiecare Formă Materială; ele tind continuu să organizeze existenţa perisabilului pentru ca aceasta

să devină din ce în ce mai capabilă să producă nivele superioare de organizare ale manifestărilor

acestor stări.



Revenirea în Haos nu se poate face decât printr-un nivel superior. Nu numai Cosmosul

este cel care se organizează în stări superioare, ci şi Haosul.

Cosmosul se organizează în forme din ce în ce mai complexe, mai capabile să elibereze

în Haos energii în calităţi superioare şi datorită modului în care virtualitatea evoluează. Dacă

Haosul ar fi o stare amorfă şi nu ar cunoaşte evoluţia, toate energiile atrase în Cosmos prin

diferite stări de dezechilibru ar fi identice în lungul curgerii timpului. În acest caz, Cosmosul nu

ar putea evolua, formele sale ar fi mereu egale cu sine, o continuă egală manifestare a aceleiaşi

energii a virtualităţii.

Conştiinţa acestei funcţii cosmice, a distilării diferitelor stări ale energiei, era deosebit de

prezentă şi de activă în existenţa omului arhaic, acel om care păstra legături trainice cu nivele ale

Inefabilului. Aşa cum în zilele noastre doar copiii – şi ei la vârste din ce în ce mai fragede, mai

neconvertite - mai sunt capabili să întreţină.

Nu cred că mai trebuie să insistăm asupra unei evidenţe: un Creator este instrumentul prin

care se produce translaţia de la virtual la formal. Funcţiile întreţinute de structura acestei Forme

Materiale pe care o numim creator, permite întreţinerea doar a anumitor forme de dezechilibru,

forme care determină atragerea din Inefabil doar a acelor energii ce vor fi apoi transferate

operei.

De altfel, procesul de atragere a energiei sub forma unor funcţii specifice este valabil

pentru fiecare Formă Materială, este modalitatea prin care Universul păstrează unicitatea

fiecăruia dintre compuşii săi, doar că, în cazul creatorului, intensitatea şi specializarea,individualizarea formei de dezechilibru cunoaşte particularizări osebite.

Datorită acestora, creatorul are acces la anumite nivele ale Inefabilului, de unde poate să

se producă energiile speciale ce vor deveni conţiutul emoţional transferat în operă. Cu cât

energiile atrase din Inefabil sunt mai intense, provin dintr-o zonă cu un grad de virtualitatea mai

mare, cu atât vor impune o modificare mai radicală a Realităţii pentru a permite fiinţarea unor

noi relaţii între diversele elemente de mediu.

Or, elementele unui mediu nu pot ajunge toate în acelaşi timp la o nouă stare a Realităţii,

fiecare dintre acestea au ritmul şi capacitatea lor de a primi un transfer anume de energie şi de a

se remodela structural. Datorită acestui fapt, în fiecare moment de Realitate se manifestă starea

de dezechilibru care hotărăşte până la urmă evoluţia. Din nou trebuie să repet că, nimic din ceea

ce se petrece în Univers nu este supus saltului, catastrofei, radicalului.



Evoluţia presupune mişcarea lentă a unei stări de dezechilibru pentru împlinirea ei înşişi,

doar astfel izbutind să întreţină Dezmărginirea Materiei în Sinele său.

Fiecare componentă a unui moment al Realităţii devine un relativ care are capacitatea de

a iradia energii către alte entităţi relative, dar şi de a asimila nivele ale energiilor emise de

aceştia.

Energiile iradiate de un relativ îşi au originea în starea de dezechilibru a unei structuri

exterioare sieşi, stare care la nivelul limitei dintre energie şi masă facilitează translaţia formelor

energetice dinspre Inefabil spre Cosmic, dar şi invers. O Formă Materială se naşte prin

compunere, de la nivelul energetic spre nivelul cel mai complex de organizare cosmică şi dispare

prin descompunere şi reducere, de la acest stadiu spre cel al revenirii la nivelul de energie.

Astfel putem explica de ce opera este definită de un conţinut emoţional atât de intens,

conţinut care îşi păstrează forma pe toată durata sa de viaţă. Transferul de energie emoţională de

la operă spre receptor întreţine o legătură puternică între cei doi termeni ai relaţiei, remodelează

structura receptorului şi facilitează acestuia acesul la cunoaştere.

Traseul de la Inefabil spre structura cosmică, ce defineşte un moment al mediului unei

Realităţi, trece obligatoriu prin operă, ea fiind aceea care prin intermediul diverşilor relativi

întreţine circulaţia tuturor funcţiilor energiei dinspre Inefabil spre Cosmic şi invers.

Toţi aceşti relativi pot fi consideraţi expresii ale epigonismului. Toate formele derivate

dintr-o operă sunt expresii ale epigonismului, cu funcţii, mai mult sau mai puţin importante,

extrase din conţinutul emoţional al acesteia. Conţinutul emoţional al unei opere nu poate fitransmis în totalitatea sa, pentru că dezechilibrul necesar, care ar trebui indus unui relativ, ar fi

distrugător pentru acesta, l-ar transforma într-o expresie a Haosului. Dacă, prin absurd, s-ar

obţine o clonă a conţinutului emoţional al unei opere, atunci respectivul relativ ar fi o clonă a

operei şi ar nega principiul unicităţii universale, lucru, se pare imposibil.

Ca atare, un relativ are acces doar la un anume nivel emoţional al unei opere, şi din

această relaţie se vor naşte două atitudini diferite: una fiind aceea prin care, în contact cu un nivel

emoţional al operei, relativul atinge noi forme ale cunoaşterii ce duc la modificarea atitudinii sale

în relaţia cu celelalte forme ale unui moment al Realităţii; şi cea de a doua care determină

relativul să creeze o formă cu un conţinut în care se împletesc atât emoţiile cât şi informaţiile în

proporţii diferite.



Cu cât, forma creată de relativ are un conţinut emoţional mai mare cu atât aceasta se

apropie de un statut de operă, şi va determina naşterea unei atitudini ce va acţiona ca un agent

modificator asupra momentului Realităţii.

Dar dacă în conţinutul formei create de relativ proporţia de informaţii este mai mare,

produsul obţinut determină o acţiune de informare şi în consecinţă de creştere a gradului de

oportunism, adică de încercări de a conserva un moment al Realităţii. Şi una şi cealaltă dintre

poziţiile relativului este benefică în evoluţia Materiei spre Dezmărginirea Sinelui, una pentru că

impune mecanismele de modificare a Realităţii, cealaltă pentru că permite momentului de

Realitate să-şi diversifice modalităţile de a produce variabile cu statut de unicat, variabile ce vor

putea oferi Materiei noi posibilităţi de a se expansiona pe sine.

Atâta vreme cât un moment de Realitate nu este modificat, el va produce continuu

variabile unice ale tuturor Formelor Materiale ce se constituie în elemente ale sale. Fiecare dintre

aceste variabile, or vor acţiona spre perfecţionarea tehnicilor oportuniste, or vor produce energii

care vor modifica momentul de Realitate. Ori cum ar fi, un moment de Realitate nu este

nicidecum egal sieşi, ci în permanentă modificare.

Mecanismul acesta funcţionează în întreg conţinutul Universului, de la cea mai simplă

Formă Materială, ce stă la baza organizării cosmice, până la formele inimaginabile pentru că

depăşesc cu mult capacităţile de percepţie a bunului simţ.

Totul nu este altceva decât o maifestare a Relativităţii, care menţine unitatea de expresie

a Materiei. Orice formă, aparent insesizabilă, de dezechilibru, apărută undeva aiurea în Univers,va determina un lanţ de relativi să emită stări de dezechilibru, să devină activi şi să contribuie

specific la acţiuni oportuniste sau modificatoare a acelui moment de Realitate. Asemeni

cercurilor de pe suprafaţa unei ape, totul se propagă în diversele forme structurale cu consecinţe

indiferente şi necognoscibile.

Starea de dezechilibru a unui creator va transla din Inefabil o anume cantitate de energie,

pe care acesta va încerca s-o transfere unei opere, respectând acelaşi principiu care l-a îndemnat

pe primul om să scrijelească un semn pe unealta/armă, chiar dacă tehnicile de transferare au

evoluat.

Odată transferată operei, energia va continua procesul modelator în directă dependenţă cu

diferitele stadii de dezechilibru ale receptorilor, receptori ce nu sunt altceva decât relativi cu rol

deosebit de activ în menţinerea stării de dezechilibru a momentelor de Realitate.



Fiecare Formă Materială care, datorită dezechilibrului din propria-i structură, realizează

un transfer emoţional dinspre operă, accede la un anume nivel al cunoaşterii, nivel care

influenţează decisiv acţiunea acesteia asupra momentului de Realitate. Datorită acestui fapt, fie

că va emite o anume cantitate de emoţii, fie că va genera o sumă de informaţii, Forma Materială

va contribui la procesul de Dezmărginire a Materiei.

Dar, în acelaşi timp, finalizarea fiecărui proces fie el de cunoaştere, fie de informare va

genera o sumă de energii evoluate care vor tinde către recâştigarea condiţiei inefabile.

Toate Formele Materiale care menţin legăturile directe cu mecanismele cosmice,

conştientizează faptul că fac parte dintr-un lanţ specific de relativi şi caută să contribuie la

purificare energiilor ce vor redeveni Inefabil.

Tema preocupării omului arhaic pentru purificarea energiilor ce vor recâştiga spaţiul

Inefabil al Haosului este preponderentă atât în opera lui Mircea Eliade, cât şi în cea a lui James

George Frazer, Georgés Dumezil, sau Romulus Vulcănescu, dar şi a altor autori care au izbutit

să pătrundă în zonele atât de subtile şi volatile ale mecanismului Expansiunii Materiei.

Dacă am fi mai puţin preocupaţi de expanisunea geografică, atât de evidentă şi de la

îndemână, dacă am încerca să înţelegem şi să respectăm procesele subtile ale expansiunii, în

totalitatea manifestării ei, în toate dimensiunile acesteia, evoluţia noastră ca destin universal ar

putea căpăta alte calităţi. Poate.

Omul arhaic este conştient că face parte din ciclicitatea circuitului energie-materie, circuit

care asigură unitatea relativă a Universului, dar şi procesul de Dezmărginire a Materiei în propriul Sine. Acest proces fiind direct dependent de modul cum energia se modelează în

momentele în care coexistă cu masa în diversitatea Formelor Materiale.

Atât creatorul cât şi epigonul sunt termeni importanţi care contribuie la acest circuit, la

mecanismele care asigură trecerea energiei prin stadiul de materie. Putem vorbi despre faptul că

energia este extrasă din virtualitate de către creator prin operă, apoi, combinată de către epigon în

diferite proporţii cu masa, va reveni în virtualitate cu alte calităţi şi dimensiuni.

Aceştia ar fi termenii prin care Universul îşi asigură veşnicia mecanismului Realităţii care

nu este niciodată egală cu ea însăşi, care nu poate tinde nicidecum spre atingerea unei stări de

echilibru, ci dimpotrivă, tocmai pentru a se putea menţine procesul de Dezmărginire a Materiei

în Sinele său, de a se realiza Expansiunea în plenitudinea dimensiunilor sale atât de subtile.



Spun că n-ar fi trebuit scrisă niciodată pentru că materia acestei carţi ar fi trebuit să

devină o stare socratică, care să dea naştere unei sume de desfătătoare momente maieutice;

desfăşurate în liniştea unui spaţiu confortabil, prietenos, spaţiu care să îngăduie; să slujească

reflecţiei şi dialogului în egală măsură.

Dar omenirea a distrus, a omorât nobila artă a maieuticii, a preferat s-o înlocuiască cu

liste lungi de instrucţiuni de folosire. Toată existenţa noastră s-a transformat într-o listă de

instrucţiuni de folosire, care distruge fără osebire: libertate, inspiraţie, emoţie, demnitate,

individualitate, mândrie, unicitate, spontaneitate, dorinţă...

O!, Doamne, lista ar putea fi atât de lungă. Atât de lungă.

Se cuvine să spun că nu mi-a placut această tendinţă a societăţii, n-am vrut s-o accept

până la capăt, n-am vrut să mă supun ei decât atât cât era inevitabil.

Dacă stau şi mă gândesc bine, niciodată nu prea am ţinut cont de tendinţele societăţi. Nu

pot să spun despre mine că sunt o fiinţă comunitară; străbătut de neliniştile, de frisoanele, de

râvnele, de plămada în sine a formelor sociale organizate. Oricare ar fi ele, la orice nivel.

Am fost, şi rămân, mai degrabă un soi de emigrant, unul care nu a vrut să se

dezrădăcineze, aşa că n-a ales calea exodului geografic. Mă simt organic legat de lumina osebită

a locului în care trăiesc, de dulceaţa alcătuirii feluritelor forme de relief, de aroma, de parfumul

dimineţilor când izbutesc să mă măi rătăcesc pe la poale de pădure, de ciclul capricios al

anotimpurilor ce mi-au însemnat cu momente de neuitat curgerea vieţii.

Dar mai ales de spiritele celor ce au plecat, spirite pe care le-am iubit, le-am respectat, le-am admirat, ce m-au legat definitiv de aceste locuri şi cu care, în lungi conclavuri rostuim patria

adâncă şi adevărată. E patria care ne menţine, pe ei acolo veghind morocănoşi de cele mai multe

ori, pe mine aici încă întreţinând pâlpâirile unui sentiment de vinovăţie, pentru că nu sunt în stare

să influenţez cu nimic alunecările, abaterile atât de sterile şi artificiale.

Toate acestea mă fac să-mi doresc viaţa legată de locurile pe care le-am cunoscut cel mai

profund, ce m-au legat adânc de anumite alcătuiri cosmice.

Nu văd de ce ar trebui să mă împiedic de oameni, de ce ar trebui să-i bag în seamă.

Trăiesc într-un oraş şi nu pot evita relaţiile comunitare, dar pot să le reduc la maxim.

V-am vorbit despre toate astea, pentru că vreau să vă fac să înţelegeţi de ce am vrut să

scriu această carte, ce n-ar fi trebuit să aibă motiv să fie scrisă. Lucrul acesta l-am înţeles târziu şi

m-a marcat profund, pentru că sufletul, sinele meu şi-ar fi dorit cu tărie lungul şir de exerciţii



maieutice, mult mai cuprinzătoare, mai definitive, mai radicale, dar timpul istoric mă sileşte să

recurg la gestul acesta, al scriiturii.

Ce minte omenească ar putea face o demnostraţie exhaustivă, cuprinzătoare pe o astfel de

temă? O demonstraţie care să-l mulţumească pe el şi să-i seducă pe semeni, să-i convingă.

Iată de ce m-am silit să nu demonstrez nimic, să nu pretind a lumina vreun un fapt, sau

categorie de fapte, sau întâmplări, ori acţiuni, ori mai ştiu eu ce, ci doar să încerc eşafodarea unei

strucutri. O strucutră pe care s-o descriu cum mă pricep mai bine, cu amănuntele, cu detaliile pe

care sunt în stare să le percep şi să le zugrăvesc.

Cartea aceasta nu este o demonstraţie. Ea nu dovedeşte nimic. Ea doar va exista, de va fi

tipărită şi, poate că, va facilita celui de va îndrăzni s-o parcurgă o relaţie cu Sinele său. Iată de ce,

nu trebuie citită decât dacă ceva s-a rupt, s-a sfărâmat, a alunecat primejdios în firea voastră. Sau

dacă doriţi să înţelegeţi bucuriile folositoare, modelatoare ale celor care dedicau o parte a

timpului lor artei maieutice.

Ca şi mine nu este o fiinţă comunitară, nu va avea un destin social, nu va cunoaşte

momente de glorie, sau apreciere, va şti să alunece tăcut spre ungherele ascunse ale rafturilor de

biblotecă, acolo unde colbul e gros şi uitarea deplină.

Da, trebuie să recunosc, fără făţărnicie, nu pentru semenii mei, nu pentru ambiţii, nu

pentru vanităţi, nu pentru o ipocrită reverenţă obedientă am scris-o, ci pentru a mă purifica, a mă

goli, a mă curăţa, dar mai ales, pentru a porni acel mirific proces de remodelare al sinelui, ce nu

poate fi comparat cu nimic.De fapt relaţia dintre mine şi cartea aceasta, ce s-a născut, nu este o problemă a

semenilor, nu este dedicată lor. Chiar dacă pare ciudat - în lumea aceasta în care totul se naşte cu

gândul la vânzare, la beneficii, la profit, o lume în care totul se modifică pentru a fi mai lesne

înstrăinat, în care cel care produce se gândeşte la mulţimile de cumpărători - eu am avut o

problemă cu mine.

Iată de ce nu cred că cineva ar trebui să-şi bată capul cu această scriere. Iar avertismentul

de la început nu înseamnă nici aroganţă, nici făţărnicie, nici vreun truc de marketing, ci doar

înştiinţarea că intraţi pe teritoriul extrem de intim al cuiva.



Iaşi, ianuarie 2004 – ianuarie 2008

Bibliografie

• Apollinaire, Poeme, traducere de Mihai Beniuc, Bucureşti, Editura Tineretului, 1963• Aristotel, Metafizica, traducere de Ştefan Bezdechi, Bucureşti, Editura IRI, 1999.• Aristotel, Poetica, traducere de D.M. Pippidi, Bucureşti, Editura Academiei, 1965.• Arseniev, V. K, Prin taigaua Extremului Orient, vol. II, traducere de TatianaMedvedev, Bucureşti, Editura Meridiane, 1987• Assunto, Rosario, Universul ca spectacol, traducere de Florina Nicolae, Bucureşti,Editura Meridiane, 1983.• Balaci, Alexandru, Dante Alighieri, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1969.• Baltrusãitis, Jurgis, Evul mediu fantastic, traducere de Dan Grigorescu, Bucureşti,Editura Meridiane, 1975.• Barstone, Willis, Borges despre Borges, traducere de Mihaela Simion Constantinescu,Cluj, Editura Dacia, 1990• Barthes, Roland, Despre Racine, traducere de Virgil Tănase, Bucureşti, Editura pentruLiteratură Universală, 1969.•

Battaglia, Salvatore, Mitografia personajului, traducere de Alexandru George,Bucureşti, Editura Univers, 1976.• Baudelaire, Charles, Florile răului, traducere colectivă, Bucureşti, Editura Minerva,1978.• Bergson, Henri, Cele două surse ale moralei şi religiei, traducere de Diana Morăraşu,Iaşi, Editura Institutul European, 1992.• Bergson, Henri, Materie şi memorie, traducere de Cora Chiriac, Iaşi, Editura Polirom,1996.• Blaga, Lucian Aspecte antropologice, Timişoara, Editura Facla, 1976.• Blaga, Lucian, Mirabila sămânţă, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968.• Blaga, Lucian, Încercări filosofice, Timişoara, Editura Facla, 1977.• Botezatu, Petre, Cauzalitatea fizică şi panquntismul, Iaşi, Editura Universităţii

„Alexandru Ioan Cuza”, 2002.• Burke, Edmund, Despre sublim şi frumos, traducere de Anda Teodorescu şi AndreiBantaş, Bucureşti, Editura meridiane, 1981.• Carabăţ, Dumitru, Pentru o poetică a scenariului cinematografic, Bucureşti, EdituraPro, 1992.• Danilov, Nichita, Poezii, Iaşi, Editura Junimea, 1987.• David-Neel, Alexandra, Tainele învăţăturilor tibetane, traducere de NicolaeConstantinescu, Bucureşti Editura “Nemira”, 1995.



• Descartes, Pasiunile sufletului, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1984.• Dumēzil, Georges, Mit şi epopee, traducere de Francisca Baltaceanu, Gabriela Creţia,Dan Sluşanschi, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1993.• Eliade, Mircea, Eseuri, traducere de Maria şi Cezar Ivănescu, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică, 1991.• Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, traducere de Cezar Baltag,Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986.• Eliot, T.S., Patru cvartete, trad. de Sorin Mărculescu, Editura Univers, 1971.• Eminescu, Mihai, Poezii, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1963• Esenin, Serghei, Poezii şi poeme, Bucureşti, Editura Minerva, 1976.• Evans-Wentz, W.Z., Yoga tibetană şi Doctrinele Secrete, traducere de MirceaIacobini, Arad, Editura Sophia, 1993.• Eyvind, Wichmann H., Cursul de fizică Berkeley – Vol. IV: Fizica cuantică,Traducere A. Costescu, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1983.• Fleming, William, Arte şi idei, traducere de Florin Ionescu, Bucureşti, EdituraMeridiane, 1983.• Focillon, Henri, Viaţa formelor, traducere da Laura Irodoiu Aslan, Bucureşti, Editura

Meridiane, 1977.• Frazer, James George, Creanga de aur, vol. 3, traducere de Octavian Nistor, Bucureşti,Editura Minerva, 1980.• Heidegger, Martin, Repere pe drumul gândirii, traducere Thomas Kleininger şi GabrielLiiceanu, Bucureşti, Editura Politică, 1988.• Holbach, Sistemul naturii, trducere de Dan Bădărău, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1957.• Hristea, Constantin L., Stupăritul nou, Bucureşti, Asociaţia Crescătorilor de Albine – Redacţia revistelor spicole. 1979• Kant, Immanuel, Critica raţiunii practice, traducere de Nicolae Bagdasar, Bucureşti,Editura ştiinţifică, 1972.• Khayyam, Omar, Catrene, traducere de Eusebiu Camilar, Bucureşti• Laszlo, Pierre, Ce este alchimia?, traducere de Adrian Ene, Bucureşti, Editura Corint,2004.• Levi-Strauss, Claude, Antropologia strucutrală, traducere de J. Pecher, Bucureşti,Editura Politică, 1978.• Marcus, Solomon, Poetica matematică, Bucureşti, Editura Academiei, 1970.• Montale, Eugenio Versuri, traducere de Ilie Constantin, Bucureşti, Editura Tinereetului,1967.• Muscalu, Ştefan, Fizica atomică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1980.• Neniţescu, Constantin D., Chimie generală, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică,1972.• Noica, Constantin, Devenirea întru fiinţă, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1981.• Palmer, Martin, Elemente de Taoism, Bucureşti, Editura RAO, 1995• Pauwels, Luis şi Bergier, Jaques, Le matin des magiciens, Paris, Editura Gallimard,1960.• Petrarca, Sonete, traducere de Lascăr Sebastian, Bucureşti, Editura Tineretului, 1959.• Platon, Opere, vol VI, traducere de S. Vieru, M. Ciucă, C. Noica, E. Popescu, Bucureşti,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989.• Poe, Edgar Allan, Annabel Lee şi alte poeme, traducere colectivă, Bucureşti, EdituraUnivers, 1987



• Popescu-Vifor, Ştefan, Genetica animală, Bucureşti, Editura Ceres, 1978.• Read, Herbert, Originile formei în artă, traducere de C.F. Pavlovici, Bucureşti, EdituraUnivers, 1971• Rimbaud, Arthur, Poezii, traducere de Suzana Delciu, Bucureşti, Editura Uranus, 1991. • Rosenkranz, Karl, O estetică a urâtului, traducere de Victor Ernest Maşek, Bucureşti,Editura Meridiane, 1984.• Saadi, Bustan (Livada), traducere de Otto Stark, Bucureşti, Editura Albatros, 1978.• Sagan, Carl, Creierul lui Broca, traducere de Ghe. Stratan şi Gabriel Pâslaru, Bucureşti,Editura Politică, 1989.• Souček , Ludvík, Bănuiala unei umbre, traducere de Alexandra Toader, Bucureşti,Editura Albatros, 1984.• Spinoza, Baruch, Tratatul de spre îndreptarea intelectului..., traducere de AlexandruPopescu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979• Stancovici, Virgil, Filosofia informaţiei, Bucureşti, Editura Politică, 1975.• Stănescu, Nichita, Fiziologia poeziei, Bucureşti, Editura Eminescu, 1990.• Shakespeare, Willam, Şase sonete, traducere de Ilinca Bernea, Bucureşti, Editura

Équivalence, ediţia electronică, 2002.• Vâgotski, L.S., Opere psihologice alese, traducere de Valentin Radu, Ludmila Slifca,Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1971.• Vintilă, Ioan, Mutaţii genetice, Bucureşti, editura Ceres, 1981.• Whitman, Walt, Opere alese, traducere de Mihnea Ghorghiu, Bucureşti, Editura pentruLiteratură şi Artă.• * * *, Antologie de poezie arabă, traducere de Grete Tartler şi Nicolae Dobrişan,Bucureşti, Editura Minerva, 1982.• * * *, Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, Editura Academiei RepubliciiSocialiste România, 1984.• * * *, Epopeea lui Ghilgameş, traducere de Virginea Şerbănescu şi Al. Dima, Bucureşti,Editura pentru literatură universală, 1966.• * * *, Gândirea Evului Mediu, traducere de Octavian Nistor, Bucureşti, EdituraMinerva, 1984.• * * * Gândirea feniciană în texte, traducere de Athanase Negoiţă, Bucureşti, Edituraştiinţifică şi enciclopedică• * * * Nuvela chineză medievală, vol 3, traducere Toni Radian, Bucureşti, EdituraMinerva, 1989• * * * Materia, spaţiul, timpul, Ediţie îngrijită de Georgeta Tănase, Bucureşti,Editura Minerva, 1982.

ereziile de la iasi

Documents