Epopeea lui Ghilgameş, prima capodoperă a literaturii universale, este cel dintâi epos al omenirii. Poemul depăşeşte cadrele unui poem eroic, cântând cu o rară intensitate lirică sentimentul unei devotate prietenii şi aducând dramaticele momente ale căutării vieţii veşnice sau ale tainei „lumii de dincolo”. Întâlnim repetate atacuri şi invective surprinzător de îndrăzneţe la adresa zeităţilor. Fondul istoric este dat de faptul că în disputa dintre Ghilgameş şi zeiţa Iştar se exprimă lupta dintre regalitate şi cler pentru a smulge clerului puterea.

Subiectul eposului este dat de isprăvile vitejeşti ale celor doi prieteni. Eposul are până la un punct, doi eroi principali, iar după ce Enkidu moare, eposul se transormă dintr-un poem eroic, dar mai ales dintr-un poem al prieteniei într-un poem al neliniştii întrebărilor cu privire la „viaţa de dincolo”.

Structură Din cele 3600 de verusri pe care operea trebuie să le fi avut în formă primitivă, nu ne-au mai rămas decât jumătate. Epopeea babilioneană s-a înfiripat din vechi poeme şi balade sumeriene, dintre care ne-au mai rămas şase : Ghilgameş şi Ţara celor vii; Ghilgameş şi taurul ceresc; Potopul; Moartea lui Ghilgameş: Ghilgameş şi Agga din Kiş şi Ghilgameş; Enkhidu şi Infernul.

Sute de mii de table de argilă găsite însumează o bogată literatură, compartimentată în trei categorii: imnuri şi rugăciuni; scrieri filozofico-morale; mituri şi eposuri. Cele mai imprtante scrieri au exercitat o remarcabilă influenţă asupra literaturii din jur, în special asupra celei ebraice.

Din diverse poeme şi balde scrise în dialecte şi graiurile mozaicului de popoare ce s-au perindat în Mesopotamia ( Sumerieni, Akkadieni, Hurriţi, Elamiţi şi Cananeeni) s-a închegat opera cea mai de seamă a geniului semitic, pe care o constituie, fără îndoială, Epopeea lui Ghilgameş.

Prezenţa sumerienilor în Mesopotamia este atestată încă din al V-lea mileniu, iar apariţia babilonienilor şi asirienilor – în al XXVIII-lea veac.

De sub temeliile actualului oraş Warka au răsărit vestigiile vechii cetăţi a Urkului, aşezată la răsăritul albiei de astăzi a Euratului, pe drumul vechiului canal Satt-en-Nil, cam 220 km sud-est de Bagdad

Cam pe la jumătatea mileniului III, Urukul era o cetate înfloritoare. În jurul lui, pământul cultivat se întindea atât de departe cât a putut pătrunde apa prin irigaţii şi nămolul râului în uscăciunea nisipului.

Peste un astfel de furnicar de oameni şi animale care roiau în mândra cetate a Urukului domnea, ca stăpân absolut, regele Ghilgameş, identificat şi în istorie.

Povestea potopului oferită de Utnapiştim este foarte asemănătoare relatărilor biblice despre potopul lui Noe. Unapiştim, numit Cel Pre-Înţelept, se spune că a devenit nemuritor şi zeu, trecând prin apele potopului. El a fost regele şi preotul oraşului sumerian Şuruppak, unul din cele 7 oraşe clădite de cei Şapte înţelepţi despre care sumerienii credeau că sunt jumătate oameni, jumătate peşti. Prietenul lui Ghilgameş, Enkidu, cu care trece prin multe peripeţii, este numit ,,fiul peştelui” de un monstru pe nume Huwawa. După ce au clădit civilizaţia sumeriană, oamneii-peşte, sau Oannes, cum li se mai spunea, se zice că s-au dus în ascunzătoarea secretă a zeului Enki, ce trăia într-un cub perfect, sub mare.

Zeul suprem al celor Şapte Înţelepţi Enki, cel care l-a avertizat pe Zisudra să construiască o arcă în care să salveze sămânţa omenirii. Arca era construită ca o copie a locuinţei secrete a lui Enki de sub mare. Instrucţiunile lui Enki pentru Zisudra : Distrugeţi colibele de stuf, iar din ele faceţi arca. Arca pe care o veţi construi va avea dimensiuni bine măsurate. Lungimea şi lăţimea vor fi egale, iar acoperişul trebuie să fie cum este cel al prăpastiei mele de sub ape. După marele potop, Ziusudra trimite mai multe păsări să vadă dacă apele s-au retras.

Apare cea mai puternică dintre zeităţi, Iştar, supărată pentru că Enki a avertizat un om, salvându-i viaţa. Enki vorbeşte în numele lui Ziusudra, mustrându-l pe Enlil pentru că a declanşat un diluviu fără să se consulte cu ceilalţi zei, astfel omorându-i şi pe cei nevinovaţi, împreună cu cei vinovaţi.

Bibiografie :

Epopeea lui Ghilgameş Conceptul de literatură universală şi comparată. Al. Dima. Studii Teoretice şi aplicative. Istoria literarurii universale. Vol I. Ovidiu Drimba.

http://benidradici.wordpress.com/2014/04/23/teorii-stiin

tifice-in-favoarea-potopului-relatat-in-cartea-genesei/

Voichescu Ioana-Gabrilea, Universitatea Emanuel Oradea. 21. 10. 2014