ELEMENTE DEFINITORII ALE UNEI NOI DISCIPLINE ŞTIINŢIFICE DE GRANŢĂ - PALINOCRIMINALISTICA

prof. univ. dr. Emilian M. Dobrescu, Academia Română

conf.univ.dr. Gabriel I. Olteanu, Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza"

BucurestiAsist. univ. drd. Edith Sima,

Universitatea Spiru Haret Bucureşti

RezumatBeneficiind de cele mai noi cuceriri ale ştiinţei, criminalistica se reînnoieşte

continuu, prin adoptarea celor mai noi metode, procedee şi tehnici de identificare a unor fapte şi fenomene cotidiene. Studiul polenului este una din aceste noi metode, care ajută foarte mult în criminalistică. Lucrarea noastră se ocupă de prezentarea celor mai noi rezultate din câmpul de studiu al palinologiei şi criminalisticii. Propunem ca palinocriminalistica să fie o nouă disciplină ştiinţifică de graniţă, care studiază probele criminalistice bazate pe polen.

Cuvinte cheieCriminalistică, polen, palinologie, palinocriminalistică.

IntroducerePolenul se găseşte sub forma unui praf foarte fin în anterele florilor. Este alcătuit

din grăuncioare de diferite forme şi culori caracteristice fiecărei plante. Se deosebeşte prin forma suprafeţei exterioare, prin conţinutul diferit în substanţe nutritive, vitamine etc. Polenul poate fi obţinut prin recoltarea directă de către om, de la plantele care au cantităţi mari sau cu ajutorul albinelor. Spre deosebire de polenul recoltat direct de om, polenul obţinut cu ajutorul albinelor este mult mai valoros, deoarece este adunat de la mai multe flori (poliflor) la care albinele au mai adăugat nectar şi salivă.

Polenul poarta celulele de sex masculin a plantelor cu flori şi plante care produc conuri (de exemplu, pini). Sporii sunt organisme de reproducere asexuată de ferigi, muşchi şi ciuperci. Cele patru caracteristici majore ale polenului fac din el un instrument ştiinţific util:

- Dimensiunile microscopice - cele mai multe boabe de polen sunt 1-70 um în diametru (sunt 1000 um într-un mm).

- Abundenţa - Polenul este produs în anterele de flori. Cele mai multe flori utilizează vântul ,insecte şi animale mici pentru a le transporta polenul de sex feminin către floarea unei plante din aceeaşi specie, astfel încât acestea să producă cantităţi enorme de polen (100-100,000 boabe pe anteră) pentru a se asigura că unele dintre ele ajung la destinaţie. DAR - cele mai multe particule de polen sfârşesc ca şi componente ale solului, murdărie, praf şi roci. Prin urmare, polenul este întâlnit peste tot.

1

- Rezistenţa la degradare - polenul şi sporii pereţilor sunt atât de rezistenţi la degradare încât în cazul în care sunt depozitaţi în condiţii corespunzătoare, particulele pot fi păstrate în roci milioane de ani.

- Complexitatea - cele mai multe specii de plante produc polen sau spori care sunt diferiţi de polenul altor specii de plante. Acest lucru permite palynologiştilor să facă legătura între polenul şi sporii găsiţi în roci, sol, praf, etc. şi plantele care i-a produs.

Datorită dezvoltării aplicaţiilor nanotehnologiei, polenul plantelor poate fi folosit pentru identificarea autorilor crimelor efectuate cu armele de foc. Granulele microscopice de polen pot rămâne ataşate de cartuşe, chiar şi după momentul în care glonţul a fost tras şi a străbătut astfel ţeava armei la viteze foarte mari. Fiecare “nanomarcă” este alcătuită din granule de polen şi poate fi identificată după analiza compoziţiei chimice.

Granulele de polen care aparţin unor specii de plante cum ar fi crinii, au un diametru de circa 30 de micrometri şi sunt invizibile pentru ochiul uman. Sute de granule de polen pot rămâne lipite de un cartuş, pentru perioade care depăşesc câţiva ani. “Primele astfel de nanomărci constau din banalul polen, o substanţă naturală pe care evoluţia a dotat-o de-a lungul timpului cu proprietăţi adezive extraordinare. Polenul dezvoltă o compoziţie chimică unică atunci când oxidează siliciul în contact cu oxidul de titan sau alte amestecuri de oxizi. Compoziţia specifică a acestui amestec poate varia întotdeauna în funcţie de arma respectivă şi cartuşele trase”, declara Paul Sermon, profesor de criminalistică în cadrul Universităţii din Surrey.

Conform UK Home Office, pe teritoriul Marii Britanii au loc în fiecare an cca 18.489 infracţiuni prin intermediul atacurilor armate. Armele de foc şi muniţia aferentă sunt în mod natural contaminate cu particule microscopice de polen. Nanomărcile pot fi folosite în rezolvarea crimelor alături de o altă metodă de ultimă generaţie care constă în recoltarea unor celule de epidermă de pe suprafaţa cartuşului. Celule rămase pe armă şi cartuşe datorită resturilor de epidemă moartă ce au aparţinut persoanei care a manipulat ultima oară cartuşul1.

Palinologie şi criminalisticăPalinologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul palinomorfelor (incluse în

categorii vegetale sau cu afinităţi vegetale), precum spori, polen sau prepolen. Ramurile palinologiei sunt: a) palinologia actuală (actuopalinologia) sau palinologia in situ, care studiază polenul şi sporii extraşi din structuri reproducătoare ale plantelor şi paleopalinologia, care studiază palinomorfe fosile.

Palinologia in situ foloseşte o clasificare naturală a palinomorfelor - sporii şi polenul poartă denumiri conforme cu Codul de Nomenclatură Botanică. Există şi palinologie dispersă - un sistem de clasificare artificial ce urmăreşte o ierarhie taxonomică paralelă cu cea naturală (parataxonomie), datorat necunoaşterii taxonului de origine al sporilor şi polenului. Clasificarea artificială ia în considerare exclusiv ornamentaţia si morfologia polenului şi sporilor - clasificarea de tip Potonié.

1 informaţiile ştiinţifice preluate de pe site-ul www.descopera.ro, vizitat pe 22 decembrie 2010, studiile: Dispare polenul! Vine Marea Foamete?, publicat pe 28 septembrie 2010 şi Criminaliştii britanici studiază particulele de polen, publicat pe 12 august 2008

2

Palinologia are aplicaţii în multe domenii: taxonomie, paleoclimatologie, arheologie, stratigrafie–geologie, studiul mierii (Melissopalinologia), enologie (oenologia), dar mai ales în criminalistică („forensic science“). Palinologia împarte aspecte comune cu paleoecologia şi ecologia, fiind deosebit de utilă în cercetarea unor probleme ale acestor ştiinţe. Paleopalinologia (Palinologia) se înrudeşte strâns cupaleobotanica (domeniul de studiu al resturilor macroscopice ale plantelor superioare, precum şi cu paleoalgologia (studiul algelor fosile); împarte, de asemenea, cu Paleopalinologia studiul diverselor grupe de alge.

Palinologia legală se ocupă cu studiul polenului şi al prafului, în cazul în care acestea apar, pentru a stabili dacă un organism sau un alt obiect a fost într-un anumit loc la un anumit moment.

Polenul poate furniza multe informatii despre locatii sau chiar regiuni ale lumii pe unde a trecut o persoană sau un obiect, deoarece fiecare set de arbuşti poate avea o colectie distinctivă de specii de polen2. Polenul poate dezvălui, de asemenea, sezonul în care un anumit obiect a preluat particulele de polen3. Polenul a fost folosit pentru a urmări activitatea în gropi comune din Bosnia, pentru a prinde hoţii care au stat in apropierea tufişului de Hypericum in timpul crimelor şi chiar a fost propus ca aditiv pentru gloanţe pentru a permite urmărirea lor. De exemplu, un corp mort poate fi găsit într-o pădure, iar hainele pot conţine polen care a fost presărat după moarte (ora decesului poate fi determinată de entomologia criminalistica , se poate determina un alt loc decât cel în care acesta a fost găsit. Acest lucru indică faptul că organismul a fost mutat. Astăzi, Noua Zeelandă este lider mondial în utilizarea palinologiei criminalistice şi acceptarea acestui tip de probe în faţa instanţelor de drept. În cele mai multe dintre aceste cazuri, datele palinologice au fost un factor important în soluţionarea cazurilor respective sau au fost folosite pentru a identifica suspecţii la locul unei crime.

Elemente pentru o istorie a utilizării palinologiei în criminalisticăPrimii cercetători în palinologie au fost grecii, iar primii cercetători cunoscuţi ca

nume - Marcello Malpighi şi Nehemjah Grew (în secolul al XVII-lea). Palinologia se constituie ca ştiinţă în 1836, prin intermediul lucrărilor lui Goeppert. În secolul al XX-lea printre palinologi se remarcă Ehrenberg. Palynologia modernă este reprezentată de Couper, Faegri, Erdtman. În România, palynologia a fost înfiinţată de Emil Pop la Cluj.

Este dificil să se stabilească cu exactitate începuturile palinologiei criminalistice Încercările făcute înainte de 1950, nu se cunoaste dacă au avut succes sau nu, probabil că nu a câştigat multă atenţie public şi, prin urmare, nu au fost raportate. Sau, este posibil ca, dacă încercările anterioare au fost efectuate, rezultatele să fi fost ascunse de mass-media pentru a nu alerta infractorii cu privire la utilizarea acestei tehnici noi. Două dintre primele cazuri raportate care au utilizat palinologia criminalistică au avut loc în 1959 - unul în Suedia şi în altul Austria (Erdtman, 1969). Cazul din Suedia se învârte în jurul unei femei care a fost ucisă în luna mai, în timpul unei călătorii în centrul Suediei. În timpul şedinţei de judecată, un număr de experţi, inclusiv un palynologist, au fost rugaţi să examineze murdăria de pe hainele femeii. Obiectivul acestor studii a fost 2 Bryant, Vaughn M., Forensic Palynology: A New Way to Catch Crooks, pe site-ul http://www.crimeandclues.com/pollen.htm, vizitat pe 22 ianuarie 2011

3 ? Stackhouse, Robert, Forensic studies look to pollen, pe site-ul http://media.www.thebatt.com/media/storage/paper657/news/2003/04/17/SciTech/Forensics.Studies.Look.

To.Pollen-513603.shtml , vizitat pe 22 ianuarie 2011

3

să se determine dacă a fost sau nu femeia ucisă în locul în care ea a fost găsită, sau dacă ea a fost ucisă în altă parte şi apoi aruncată în locul unde trupul ei a fost descoperit. Studiile preliminare ale polenului din probele de murdărie au sugerat că ea a fost omorâtă în altă parte, deoarece murdăria nu avea polenul plantelor specifice zonei unde a fost găsit corpul (Plantago de exemplu, Rumex şi ierburi). Cu toate acestea, o reinterpretare criminalistică ulterioară a probelor de polen a menţionat faptul că, crima ar fi putut avut loc în mai, pentru că era înainte de polenizarea ierburilor şi plantelor din regiune.Cele două avize au fost înscrise atât ca probe în cadrul procedurilor judiciare, dar nu ştim dacă asasinatul a fost vreodată rezolvat. Importanţa acestui caz constă în faptul că este una dintre cele mai vechi înregistrări în care datele furnizate de polen au fost considerate ca probe criminalistice importante într-un caz instanţa de judecată.

În al doilea caz, care a avut loc în Austria, descoperirea corpului victimei ucise şi condamnarea penală s-au bazat în principal pe probele furnizate de un eşantion de polen asociat cu crima. În timpul unei vacanţe de-a lungul Dunării, un om a dispărut în apropierea Vienei, dar corpul său nu a putut fi găsit. Poliţia a găsit repede un suspect cu un motiv pentru uciderea persoanei dispărute, dar nu a avut nicio dovadă care să facă legătură între suspect şi posibila crimă. Fără o confesiune sau un corp al victimei, cazul procurorului părea fără rezolvare. Întrucât s-a întreprins o anchetă, o percheziţie în camera suspectului, a furnizat o pereche de cizme cu noroi pe tălpi. Acestea au fost luate ca probe şi date pentru analiza lui Wilhelm Klaus, un geolog al companiei austrice Geological Survey. Dr. Klaus a examinat noroiul şi a constatat că acesta conţinea molid modern, salcie, arin şi polen. În plus, a fost descoperit în noroi un tip special de polen al cerealelor a carui tipologie este cunoscută de 20 de milioane de ani în fosilele erei Miocen. Pe baza dovezilor furnizate de polen, Dr. Klaus a fost capabil să identifice în ce zone si în ce perioadă a purtat suspectul cizmele cu noroi. Doar un singur loc, o mică zonă de 20 km la nord de Viena de-a lungul Văii Dunării, avea solurile ce conţineau amestecul de polen găsit în noroiul de pe cizme. Atunci când suspectului i s-a precizat identitatea locaţiei, şocat, acesta a mărturisit crima lui şi a arătat autorităţilor unde a ucis victima şi îngropat apoi corpul, ambele au avut loc în regiunea precis localizate de către Klaus.

În alte cazuri ale începuturilor, în cursul anilor 1960 şi 1970, Max Frei, un cunoscut criminalist elveţian, adesea a folosit ca un instrument al criminalisticii polenul pentru a face legătura între suspecţi şi evenimente sau scenele crimei (Palenik, 1982). Unul din cazurile sale cele mai cunoscute include situaţia în care un suspect a susţinut că pistolul lui nu ar fi putut fi utilizat pentru a comite o crimă recentă, deoarece nu a fost scos de mult timp din caseta de depozitare. Cu toate acestea, Dr. Frei a dovedit ca suspectul dormea, deoarece unsoarea de pe pistol conţinea polen de arin şi mesteacăn, ambele au fost polenizate în perioada în care a avut loc crima, nu atunci când suspectul a pretins că a curăţat pistolul şi l-a depozitat. Într-un alt caz, Dr. Frei a arătat că un document a fost un fals, deoarece el a găsit polenul de cedru, a cărui polenizare se face toamna, lipit de cerneala folosită pentru semnarea unui document care a avea o dată de iunie. (Newman, 1984). Max Frei şi - a câştigat faima, de asemenea, pentru analiza polenului de pe Giulgiul din Torino, care a demonstrat că Giulgiul a fost păstrat, probabil, de ceva timp în Israel şi Anatolia (Wilson, 1978).

Termenul “palynologie criminalistică”; se referă la utilizarea probelor de polen şi spori în cazurile juridice (Mildenhall, 1982). În aria sa mai largă, domeniul de

4

palynologiei criminalistice include, de asemenea, informaţii juridice derivate din analiza unei game largi de organisme microscopice - cum ar fi dinoflagellates, acritarchs, şi chitinozoans - care pot fi găsite atât în mediile proaspete cât şi în cele marine (Faegri et al, 1989). Cu toate acestea, în majoritatea situaţiilor de prelevare de probe criminalistice palynologii întâlnesc rareori aceste alte tipuri de organisme deoarece majoritatea sunt limitate la depozite fosile.

Mai recent, analiza criminalistică a boabelor de polen a fost folosită ca o temă într-un roman fictiv de crimă misterios, numit Cauză probabilă (Pearson, 1991). Potrivit autorului, identificarea boabelor de polen specifice găsite în ceara din urechi a unei persoane care a fost ucisă a fost o dovadă suficient de importantă pentru a face legătura între suspect şi crimă, dar şi pentru a câştiga convingerea juriului. În perioada anilor 1994 şi 1995, se cunoaşte faptul că unul din cazurile din instanţa a fost cel mai mediatizat din istorie şi a ţinut prima pagină ziarelor şi revistelor din toată lumea. Acesta a fost procesul de crimă a starului din lumea fotbalului şi a filmului , OJ Simpson, care s-a încheiat în octombrie, 1995, când juriul l-a găsit nevinovat pe suspect. Dl Simpson a fost acuzat de uciderea soţiei sale şi a unuia dintre prietenii ei în timpul unei furii de gelozie. News a raportat că procesul a devenit atât de popular ca un eveniment media deoarece timp de un an şi jumătate un de milion de oameni l-au privit zilnic la TV. În cursul acestor proceduri judiciare, unele dintre cele mai importante elemente de probă au fost probe criminalistice de fibre si fire de păr, analizele ADN ale sângelui de pe hainele pătate de sânge şi a sângelui găsit la locul crimei, în maşină suspectului, dar şi în casa lui. În ciuda transmisiilor televizate şi a atenţiei acordate de mass-media, atât acuzarea cât şi apărarea au omis o singură probă cu un potenţial valoros - dovada criminalistică de polen care ar fi putut fi ataşat de hainele suspectului. Imbrăcămintea care se presupune că a fost purtată de domnul Simpson în noaptea crimei a fost examinată, aceasta ar fi putut conţine anumite tipuri de polen prin care urmărirea penală ar fi putut sa o utilizeze pentru a lega suspectul de locul crimei. Dacă examinarea nu ar fi evidenţiat niciun polen, atunci probele ar fi putut fi folosite de apărare ca să susţină că pârâtul nu a fost la locul crimei. Mărturia în timpul procesului Simpson a sugerat că persoana, sau persoanele, care au comis crima dublă s-ar fi putut ascunde în tufe, în faţa casei Simpson în aşteptarea victimei. Dacă această ipoteză este corectă, este posibil ca polenul florilor din tufişuri sau polenul care ar fi putut cade de pe flori pe frunzele de arbuştilor să se găsească pe hainele agresorului.

Metodologie palinocriminologicăProducerea de polen şi spori, precum şi dispersia lor sunt considerente importante

în studiul de palinologie criminalistică. În primul rând, dacă cunoaştem într-o anumită regiune ce producţie şi ce tipuri de spori şi polen au plantele şi cum se realizează dispersarea ( ploaie de polen) atunci identificăm „amprenta polenului” şi putem cunoaşte din ce zonă provin probele (Bryant, 1989). Prin urmare, prima sarcină a palynologului criminalist este de a încerca să găsească o conexiune între polenul dintr-o regiune geografică cunoscută şi polenul unei probe criminalistice. Cunoaşterea răspândirii polenului şi productivitatea joacă adesea un rol important în rezolvarea unor astfel de probleme.

Există o serie de metode diferite, prin care plantele pot dispersa polenul sau sporii lor. Multe angiosperme acvatice vii sunt complet imersate şi eliberarea polenului lor se

5

face subacvatic, bazându-se pe curenţii de apă pentru a transporta polenul anterei de sex masculin la stigmatul feminin al unei flori vecine. Această metodă de transport, cum ar fi vântul, este cea mai frecventă metodă de polenizare. Din acest motiv, aceste plante produc tipuri de polen care au un singur strat de celuloză, polenul nu este aproape niciodată conservat în sedimente şi, în general, se oxidează rapid în cazul în care este scos din apă. Din cauza acestor limitări, aceste tipuri de polen sunt puţin relevante pentru munca criminalistică.

Un alt mic grup de plante se numesc “autogame”, deoarece acestea se auto-polenizeză şi sunt atât de eficiente încât au nevoie de puţin polen. Polenul acestor plante este rar dispersat în atmosferă, chiar dacă polen lor se păstrează bine şi are un perete exterior durabil, numit „exine” confecţionat dintr-un compus chimic stabil numit „sporopollenin”. Ca şi polenul produs de plante scufundate, polenul plantelor autogame are valoare scăzută în activitatea criminalistică, pentru că este dispersat într-un număr minim. Într-un grup mai mare de plante, numite plante „zoogamous”, polenizarea este dependentă de transportul polenului de un anumit tip de insecte (de exemplu, albine, viespi, gândacul, furnica molii,) sau animale (de exemplu, pasarea colibri, şopârle, marsupiale care se hrănesc cu nectar şi lilieci, sau alte mamifere mici).Din cauza eficienţei, productivitatea polenului este scăzută, dar nu mai mică decât cea care se găseşte în plante autogame. Valoarea potenţială de polen zoogamous în activitatea criminalistică este excelentă pentru două motive. În primul rând, boabele de polen zoogamous au unele dintre cele mai durabile exine. Acest lucru înseamnă că boabele lor de polen de multe ori va rămâne păstrat în depozite pentru perioade lungi de timp şi sunt în general mai puţin sensibile la distrugere decât boabele de polen dispersate prin alte metode. În al doilea rând, polenul zoogamous este produs în cantităţi mici, prin urmare, nu se poate gasi în mod normal in dispersiile polenului unei anumite zone.Acest ultim punct are si aspecte pozitive, dar si negative. Are aspecte pozitive, deoarece în cazul în care polenul unei plante zoogamous se găseşte într-o probă criminalistică, există un grad ridicat de încredere că polenul aparţine probei şi nu este din polenizarea atmosferică.Are aspecte negative, deoarece atât de puţin polen este produs de fiecare plantă încât sunt şanse reduse ca polenul să aparţină probei criminalistice. Ultima categorie de plante „anemophilous ”este cea care utilizează vântul ca mijloc de polenizare. Acest grup include o gamă largă de producători, cum ar fi gimnosperme şi un număr semnificativ, dar nu o majoritate, a angiospermelor. De asemenea, incluse în acest grup sunt plante producătoare de spori, cum ar fi ciuperci, ferigi, şi muşchi.

Polenizarea cu ajutorul vântului este metoda cea mai ineficientă de dispersie, deoarece plantele anemophilous trebuie să producă o cantitate mare de boabe de lumină-greutate, care vor călători cu uşurinţă în curenţi de aer. Unele specii de plante polenizate de vânt, cum ar fi marijuana (cannabis), produce mai mult de 70000 boabe de polen pe anterei (Faegri et al., 1989). În momentul în care pe arii extinse cresc împreună aceste plante anemophilous, florile lor poate produce milioane de boabe de polen care sunt dispersate pe zi, în timpul sezonului de înflorire. În multe cazuri, această abundenţă devine un dezavantaj, deoarece de multe ori polenul de marijuana apare în urme pe pantofi de persoane conectate cu traficul de droguri. Cu toate acestea, atunci când o astfel de dovadă este găsită, un palinolog nu se poate afirma în instanţă că „urmele de polen Cannabis ar putea proveni decât prin asociere directă cu, sau prin utilizarea, plantei reale”

6

În schimb, în cazul în care i se cere, un palynolog ar trebui să admită că urmele de polen marijuana de pe pantofi unui suspect ar putea proveni de aproape oriunde, ca urmare a „dispersării aleatoare în aer” a polenului care aparţine plantei.

Un exemplu în acest sens au avut loc în vara anului 1995, când ziarele europene au raportat că “norii” de polen Cannabis pluteau în Marea Mediterană din zonele sursă în Maroc, unde fermierii locali au raportat o cultură în expansiune de marijuana. Rezidenţii europeni de-a lungul coastei mediteraneene, de asemenea, au fost avertizaţi de către ziarul local sa nu respire „prea mult” polenul de Cannabis, deoarece le-ar putea provoca halucinaţii. Această ultimă afirmaţie este complet falsă, deoarece polenul Cannabis nu conţine niciuna dintre cannaboids halucinogene. Cu toate acestea, cantitatea ridicată de polen de Cannabis în atmosferă ilustrează modul în care unele dintre aceste boabe de polen ar putea apărea accidental în unele probe criminalistice.

Un alt factor important este „viteza de scufundare” sau rata cu care un bob de polen cade pe pământ. Boabele de polen de marijuana, arin, ienupăr şi mesteacăn sunt foarte mici şi foarte uşoare. Rata lor de cădere este in medie de aproximativ 2 cm pe secundă. Pe de altă parte, porumbul si brazii produc boabe de polen, care sunt mari şi grele, şi cad la pământ cu o rata de 15 ori mai repede decât cele mai uşoare. Folosind doar aceste două exemple, se poate vedea că potenţialul zonei de distributie a boabelor de polen de porumb şi de brad si va fi mai mică şi mai restrânsă ca a ariei de dispersie acoperite de polenul plantelor din prima categorie (Tauber, 1967). În studiile criminalistice, aceasta înseamnă că, atunci când boabe de polen ale diferitelor tipuri de porumb şi alte boabe de polen mari se găsesc în probe, sunt zone mici de dispersie, aceasta poate ajuta la identificarea cu şi mai mare precizie a regiunii ca sursă posibilă. Modul în care probele sunt colectate şi prelucrate este de asemenea critică, şi ambele trebuie să fie făcute în mod corect pentru a obţine rezultate precise. În mod ideal, probele de polen ar trebui să fie colectate de către un palynolog care are competentă şi experienţă în domeniul criminalisticii. Aceste persoane vor şti cum să colecteze probele fără să le contamineze, şi vor şti ce măsuri de precauţie trebuie luate pentru a se asigura că eşantioanele rămân sigure pe toată durata de stocare, faza de extracţie de laborator, şi procesul de analiză. De asemenea, este important să se ţină o evidenţă exactă a modului în care fiecare probă este colectată şi ceea ce s-a întâmplat la fiecare probă de la data colectării, până la analiza şi este necesar un raport complet unde sunt prezentate toate aceste date.

Pentru ca în instanţă să se asigure admisibilitatea probelor criminalistice, este esenţial ca un palynolog să depună sub jurământ marturia că materialele, şi probele ulterioare de polen colectate din aceste materiale, au fost depozitate într-o locaţie securizată . Acest aspect este, de asemenea esenţial pentru a evita acuzaţia că altcineva, care nu a fost autorizat a obţinut acces şi a „schimbat” eşantionul. Dacă există orice suspiciune de contaminare sau de schimbare, fie naturală sau intenţionată, care poate fi dovedită sau implicită, atunci vor fi puse sub îndoială rezultatele interpretări analizelor (Skinner et al, 1988.). O preocupare finală este cantitatea de material care va fi colectată pentru analiza criminalistică. În cele mai multe cazuri sunt îndeajuns foarte puţină murdărie, noroi sau alte resturi disponibile pentru colectare şi analiză. Prin urmare, palynologii se confruntă cu probleme criminalistice imediate. În primul rând, ei nu vor avea, în general, suficiente probe pentru a experimenta cu diferite tehnici de extragere pentru a determina care funcţionează cel mai bine. În al doilea rând, nu vor avea de multe

7

ori eşantioane suficiente pentru a efectua un al doilea test, dacă ceva nu merge sau este greşit (de exemplu, pauzele tubului de centrifugare, spargerea paharului de laborator, sau ruperea unui diapozitiv pentru microscop). În al treilea rând, cantitatea eşantionului poate fi diminuată şi chiar epuizată atunci când alte teste ar fi necesare să se efectuează mai întâi (de exemplu, testarea solului, căutările pentru fibre, analiza boabelor de nisip), înainte de a se realiza si o analiză a polenului.

Concluzii Un raport din 2009, realizat de către British Ecological Society şi prezentat în

cadrul unei sesiuni de comunicări în aula Universităţii din Leeds, avertizează pe un ton ultimativ asupra pericolelor grave care vor apărea dacă populaţiile insectelor polenizatoare continuă să scadă în ritmul galopant din ultimele două decenii.

Cea mai gravă situaţie este aceea în care declinul insectelor polenizatoare produce în mod direct reducerea dramatică a producţiei agricole, ceea ce duce, în ultima instanţă, la diminuara producţiei agricole, obţinute din acele plante şi apoi la foamete. Cercetătorii britanici au folosit ca argument rapoartele şi studiile trimise de către colegii lor din India, conform cărora, în ultimii zeci de ani, insectele care polenizează cerealale, legumele şi leguminoasele de interes vital pentru populaţie, au început să dispară.

Polenizarea plantelor agricole prin intermediul insectelor duce la apariţia anuală pe piaţă a unui cumul de alimente de origine vegetală în valoare de peste 22 miliarde dolari. În fiecare an, India produce aproximativ 7,5 milioane de tone de alimente vegetale, fapt care o propulsează pe locul doi în lume după China. Cu toate acestea, această cantitate uriaşă nu poate acoperi nevoile alimentare primare ale populaţiei indiene. Organizaţia Mondială pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), afiliată ONU, estimează că din cele cca 100 de specii de legume, cereale şi leguminoase, care asigură peste 90 la sută din hrană pentru 146 de ţări ale planetei, circa 70 de specii sunt polenizate de către albinele sălbatice, iar restul de alte specii de insecte.

În acest context propunem ca palinocriminalistica să fie considerată o nouă disciplină ştiinţifică de graniţă, de sine stătătoare, care studiază probele criminalistice bazate pe polen.

Bibliografie selectivă- Bryant, Vaughn M. şi Bryant, Vaughn M. Jr., Palynology Laboratory, Texas

A&M University Texas A & M University College Station - Bryant, Vaughn M., Forensic Palynology: A New Way to Catch Crooks, pe site-ul

http://www.crimeandclues.com/pollen.htm, vizitat pe 22 ianuarie 2011- Mildenhall, D. D., Hypericum pollen determines the presence of burglars at the

scene of a crime: An example of forensic palynology, în Forensic Science International, pe site-ul 10.1016/j.forsciint.2005.11.028, PMID 16406430, vizitat pe 22 ianuarie 2011

- Stackhouse, Robert, Forensic studies look to pollen, pe site-ul http://media.www.thebatt.com/media/storage/paper657/news/2003/04/17/SciTech/Forensics.Studies.Look.To.Pollen-513603.shtml, vizitat pe 22 ianuarie 2011

- Wood, Peter, Pollen helps war crime forensics, pe site-ul http://news.bbc.co.uk/1/hi/sci/tech/3640788.stm, vizitat pe pe 22 ianuarie 2011

8

9