electrocardiograma.ppt (2)
TRANSCRIPT
ELECTROCARDIOGRAMA
ELECTROCARDIOGRAMA
1) Definiţie
2) Istoric
3) Principiu
4) Electrozi şi derivaţii
5) Analiza ECG
DEFINIŢIE
Rezultatul modificărilor electrice care activează contracţia atriilor şi ventriculilor
Reprezintă înregistrarea la suprafaţa corpului a variaţiilor de potenţial ale câmpului electric cardiac, produse de depolarizarea şi repolarizarea celulelor miocardice
ISTORIC
1791 Galvani a emis teoria ”electricităţiianimale”
1792 Volta – electricitatea se datorează conţinutului organismelor în metale şi diferenţa de concentraţie a acestora generează curentul electric
▪ Entuziasm – folosirea curentului electric pentru reanimarea unor decedaţi (studii pe criminali spânzuraţi)
ISTORIC
1887 Fiziologul britanic Augustus D. Waller din Londra a publicat primele studii de electrocardiografie umană, realizate cu un electrometru capilar
1889 Fiziologul olandez Willem Einthoven l-a văzut pe Waller demonstrându-şi experimentul cu ocazia Primului Congres al Fiziologilor din Bale. – Jimmy
1890 GJ Burch din Oxford a imaginat un dispozitiv de corectare a oscilaţiilor electrometrului
1893 Willem Einthoven introduce termenul de “electrocardiogramă” la întrunirea Asociaţiei Medicale Olandeze
ISTORIC
1901 Einthoven inventează un nou dispozitiv
pentru înregistrarea EKG, din electrozi din argint
1924 Willem Einthoven câştigă premiul Nobel
pentru inventarea electrocardiografului
PRINCIPIU
Inima poate fi considerată o baterie, un generator de curent electric inclus într-un volum conductor (corp)
Inima generează un câmp electric ce poate fi evidenţiat la suprafaţa corpului, prin electrozi plasaţi pe tegument
PRINCIPIU
Depolarizare şi Repolarizare
În repaus, cardiomiocitele sunt încărcate pozitiv pe versantul extern al membranei şi negativ la interior
În timpul depolarizării, potenţialul de membrană se inversează. Negativitatea de repaus a interiorului se reduce spre 0 şi apoi interiorul devine pozitiv ca urmare a influxului de Na+.
Conducerea impulsului electric în inimă
Este realizată de către ţesutul nodal al inimii format din:
Nodul sino-atrial
Nodul atrio-ventricular
Fasciculul Hiss
Reţeaua Purkinje
Conducerea impulsului electric în inimă Nodul sino-atrial
este format dintr-un grup de celule specializate, cu proprietatea de a descărca automat impulsuri electrice (principalul pacemaker al inimii) aflat la nivelul atriului drept
Conducerea impulsului electric în inimă
Mai multe căi internodale fac legătura între NSA şi nodul atrio-ventricular (NAV)
Conducerea impulsului electric în inimă NAV se continuă cu
fasciculul Hiss care se continuă mai departe în peretele septului interventricular: după un scurt traiect,
el se împarte în două ramuri – dreaptă şi stângă
la nivelul NAV are loc o întârziere a transmiterii impulsului electric care permite atriilor să îşi definitiveze contracţia şi înainte de iniţierea contracţiei ventriculare
Conducerea impulsului electric în inimă
Aceste fibre se continuă apoi spre apex unde se împart în mai multe fibre Purkinje mici care se distribuie celulelor contractile ventriculare
ELECTROZI ŞI DERIVAŢII
O derivaţie este formată din doi electrozi care culeg variaţiile de potenţial electric produse în cursul ciclului cardiac
1. BIPOLARE▪ Derivaţiile standard ale membrelor: DI, DII,
DIII
2. UNIPOLARE▪ Derivaţiile unipolare ale membrelor: aVR, aVL,
aVF▪ Derivaţiile unipolare precordiale:V1-V6
Derivaţiile standard ale membrelor
DI, DII şi DIII
descrise de Einthoven
înregistrează direcţia, amplitudinea şi durata variaţilor de voltaj în plan frontal
Rezultă prin combinarea a trei electrozi:
▪ R (plasat pe braţul drept)▪ L (plasat pe braţul stâng)▪ F (plasat pe gamba stângă)
Derivaţiile standard ale membrelor
DI electrodul + e
plasat pe membrul superior stâng
electrodul – e plasat pe membrul superior drept
Derivaţiile standard ale membrelor
DII electrodul – e
plasat pe membrul superior drept
electrodul + e plasat pe membrul inferior stâng
Derivaţiile standard ale membrelor
DIII▪ electrodul – e
plasat pe membrul superior stâng
▪ electrodul + e plasat pe membrul inferior stâng
Derivaţiile unipolare ale membrelor
aVR, aVL şi aVF explorează planul frontal al inimii electrodul explorator (pozitiv) se plasează pe R, L
sau F, iar ceilalţi doi electrozi se leagă împreună, reprezentând electrodul de referinţă (negativ)
Derivaţiile unipolare ale membrelor aVR
perpendiculară pe DIII
culege diferenţa de potenţial dintre R (electrodul pozitiv) şi L şi F legaţi împreună (electrodul negativ)
Derivaţiile unipolare ale membrelor aVL
perpendiculară pe DII
culege diferenţa de potenţial dintre L (electrodul pozitiv) şi R şi F legaţi împreună (electrodul negativ)
Derivaţiile unipolare ale membrelor aVF
perpendiculară pe DI
culege diferenţa de potenţial dintre F (electrodul pozitiv) şi R şi L legaţi împreună (electrodul negativ)
Derivaţiile unipolare precordiale
V1, V2, V3, V4, V5, V6 electrodul explorator (pozitiv) este plasat
succesiv pe torace în diferite zone precordiale, iar electrodul de referinţă (negativ, electrodul central Wilson) se realizează prin unirea electrozilor R, L şi F
explorează planul orizontal al inimii electrodul explorator este plasat pentru:
Derivaţiile unipolare precordiale
V1, în spaţiul 4 intercostal, pe marginea dreaptă a sternului
V2, în spaţiul 4 intercostal, pe marginea stângă a sternului
V3, între V2 şi V4
V4, în spaţiul 5 intercostal, pe linia medioclaviculară
V5, în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară anterioară
V6, în spaţiul 5 intercostal, pe linia medioaxilară
Derivaţiile unipolare precordiale
De asemenea pot fi utile pentru diagnosticul unui infarct miocardic de ventricul drept şi precordialele drepte: V3R, V4R, V5R şi V6R, cu localizare simetrică cu cea a precordialelor stângi
Pot fi aplicate şi derivaţii suplimentare stângi:
V7, în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară posterioară stângă
V8, tot în spaţiul 5 intercostal, pe linia scapulară medie stângă
V9, pe linia paravertebrală stângă, la jumătatea distanţei dintre V8 şi coloana vertebrală.
Derivaţiile pe scurt
Derivaţiile membrelor
Derivaţiile precordiale
Bipolare I, II, III(derivaţiile standard ale
membrelor)
-
Unipolare aVR, aVL, aVF V1-V6
Standardizarea ECG
implică: pe verticală:
▪ 1mm = 0,1mV, permiţând aprecierea amplitudinii undelor
pe orizontală: ▪ 1mm = 0,04
secunde (la viteza de 25 mm/sec), permiţând aprecierea duratei undelor şi intervalelor
Unda P
reprezintă depolarizarea atrială şi este:▪ rotunjită, simetrică, ▪ pozitivă în DII, DIII şi aVF şi negativă în aVR▪ cu durata: 0,08-0,12 sec▪ amplitudinea maximă în DII (0,25 mV)▪ defineşte RITMUL SINUSAL
Intervalul PR (PQ)
▪ cuprinde depolarizarea atrială şi conducerea intraatrială şi atrioventriculară
▪ are durata normală: 0,12-0,20 sec▪ se scurtează cu creşterea frecvenţei cardiace
(FC)▪ durata sa creşte odată cu tonusul vagal
Complexul QRS
semnifică depolarizarea ventriculară şi este format din:
▪ unda Q, prima undă negativă, reprezintă depolarizarea septului interventricular
▪ unda R, prima undă pozitivă, reprezintă depolarizarea simultană a ventriculului drept şi a regiunii apicale şi centrale a ventriculului stâng
▪ unda S, a doua undă negativă, este dată de depolarizarea regiunii posterobazale a ventriculului stâng
Complexul QRS
▪ în cazul prezenţei mai multor unde pozitive, prima dintre ele se notează R, iar următoarele unde pozitive: R΄, R΄΄ etc.
▪ dacă complexul depolarizării ventriculare este format doar dintr-o deflexiune negativă, se numeşte QS
▪ durata: 0,08-0,10 sec
Complexul QRS
▪ amplitudinea: minimum 5 mm in derivaţiile standard şi minimum 10 mm în precordiale. Sub aceste valori se consideră microvoltaj şi peste aceste valori macrovoltaj. Deflexiunile de peste 3 mm sunt notate cu litere mari (Q; R; S), iar cele sub 3 mm cu litere mici (q, r, s)
Segmentul ST
reprezintă porţiunea iniţială, lentă a repolarizării ventriculare
▪ începe la punctul J (“junction”), situat la limita dintre unda S şi segmentul ST, trebuie să fie situat pe linia izoelectrică sau la 1mm deasupra sau dedesubt de aceasta
▪ este orizontal şi izoelectric
Unda T
reprezintă porţiunea terminală, rapidă a repolarizării ventriculare
▪ este rotunjită, asimetrică, cu panta ascendentă mai lentă şi cea descendentă mai rapidă
▪ concordantă ca sens cu complexul QRS▪ amplitudinea de aproximativ 1/3 din cea a complexului
QRS
Intervalul QT
defineşte durata totală a depolarizării şi repolarizării ventriculare
▪ variază invers proporţional cu frecvenţa cardiacă▪ valorile sale se pot corecta în funcţie de
frecvenţa cardiacă (QTc), conform formulei Bazett: QTc = QT/√RR, unde RR este intervalul RR în ms
▪ limita superioară a intervalului QTc este de 0,45 sec
Determinarea axului electric al inimii
Axul electric ▪ reprezintă direcţia procesului de activare
cardiacă proiectat în derivaţiile membrelor▪ rezultă din sumarea în plan frontal a vectorilor
electrici generaţi în cursul depolarizării şi repolarizării atriilor şi ventriculilor şi se reprezintă sub forma unui vector în sistemul de referinţă hexaxial
De obicei, se determină axul depolarizării ventriculare (AQRS) care poate fi:
▪ normal: între –30 şi +110 grade▪ deviat patologic la stânga: între –30 şi –90 grade▪ deviat patologic la dreapta: între +110 şi +180
grade
Determinarea frecvenţei cardiace
Frecvenţa cardiacă (FC) normală de repaus este de: 60-100/minut
Se ţine seama de următoarele principii:
▪ viteza standard de derulare a hârtiei este de 25 mm/sec
▪ FC se exprimă în cicluri/minut▪ se verifică dacă frecvenţa atrială este
egală cu cea ventriculară
Determinarea frecvenţei cardiace
FC poate fi determinată cu ajutorul ecuaţiei:
1 secundă................25mm60 secunde..............x(1 minut)
x = 60x25 = 1500mm/minut.FC = 1500/intervalul R-R în mm
Determinarea rapidă a frecvenţei cardiace
Se poate face pe baza următoarelor principii:
▪ hârtia ECG este marcată prin linii subţiri în pătrate mici cu latura de 1mm şi linii groase în pătrate mari cu latura de 5 mm
▪ la viteza de 25 mm/sec, la 1 minut (60 secunde) corespund 1500 mm
Determinarea rapidă a frecvenţei cardiace
se caută pe ECG o undă R suprapusă peste o linie groasă şi se numără liniile groase după care apare următoarea undă R pentru a aprecia FC astfel: 300, 150, 100, 75, 60, 50
Vă mulţumesc !