Nr. 104

2010

OCTOMBRIE

REVISTÃ DE CULTURÃ EDITATÃ DE ASOCIAÞIA CULTURALÃ „ACADEMIA RURALÃ ELANUL“

DIN GIURCANI, COMUNA GÃGEªTI, JUDEÞUL VASLUI

Fondatã: 1998Anul XII ELANULELANUL

- continuare în pagina 12 -- continuare în pagina 14 -

- continuare în pagina 17 -

MANOLACHE COSTACHE

EPUREANU – OMUL EPOCII SALE

Neamul nostru n-a dus niciodatã lipsã de talente. Tot ce rãmâne în urma unui om este numele sãu. Suntem un popor norocos, fiindcã noi, spre deosebire de alte popoare, nu trebuie sã ne nãscocim strãmoºii. Noi chiar îi avem! De aceea, când dorim sã ne întoarcem în vremuri, ne vom întâlni sigur ºi cu marele om politic ºi de stat MANOLACHE COSTACHE EPUREANU. Numai cã la noi marile figuri ale trecutului stau adesea, bogate de înþeles, dar închise încã deplinei cunoaºteri. Pentru cã aceastã mare personalitate a epocii moderne a României nu e atât de uºor de înþeles ºi de cuprins, am ales sã-i ilustrãm remarcabila sa personalitate, tocmai pentru a realiza faptul cã, în afarã de memoria colectivã, noi îl cunoaºtem pe acest om al epocii sale mai mult din documentele vremii ºi mai puþin din descifrarea cuvintelor ºi faptelor sale pãstrate în luãrile de cuvânt, în dezbaterile parlamentare, în scrisori, în opiniile contemporanilor despre el ºi în alte cate ale vremii. Doar parcurgându-i cu obiectivitate timpul destinului sãu, vom înþelege limpede cã mãreþia ºi lumina chipului lui Manolache Costache Epureanu în istorie vor trebui sã fie mult mai bine zugrãvite, cãci ele îºi au izvorul în frãmântãrile ºi faptele sale deosebite.

Chiar dacã ºi mai înainte din mijlocul neamului nostru au rãsãrit oameni politici care au atras atenþia asupra lor, cucerindu-ºi admiraþia ºi stima contemporanilor ºi a urmaºilor, totuºi MANOLACHE COSTACHE EPUREANU constituie un simbol reprezentativ al unitãþii elitei politice în realizarea dezideratelor neamului românesc: libertate, unire, independenþã ºi modernizare.

Laurenþiu CHIRIAC

Sculpturã de Marin Rotaru.

Europeana Moldovã*Dan RAVARU

Trãsãtura esenþialã, definitorie, pentru apartenenþa la spaþiul european a unui stat a fost, este ºi va fi, ascendenþa spiritualã greco-latinã, plus creºtinismul. Teritoriul dintre Prut ºi Nistru a cunoscut încã din Antichitate integrarea culturalã în vechea Europã, mai intens decât multe alte zone româneºti. Existenþa coloniilor greceºti pe braþul Chilia, pe litoralul Mãrii Negre, la gura Nistrului ºi a Bugului este menþionatã încã din secolele VI - V î.Hr. ºi, pe aceleaºi cãi deschise, vor pãtrunde mai târziu romanii. Guvernatorii Moesiei Inferior ºi ai Scythiei Minor ºi-au exercitat autoritatea ºi au întreprins colonizãri în sudul Basarabiei (de fapt, Basarabia propriu-zisã), între care ºi Tetius Oppius Sabinus. O serie de descoperiri arheologice - cu toate strâmbele interpretãri ale unor cercetãtori ruºi sau mankurtiºti - mãrturisesc despre desfãºurarea unui adevãrat proces de romanizare. De altfel, zona a fost ocrotitã de castre, ale cãror urme au fost gãsite pe Nistru, ºi de douã valuri între Prut ºi Nistru, a cãror datare ºi funcþionalitate se aflã încã sub semnul controverselor, în viziunea popularã fiind atribuite romanilor. Sã adãugãm poziþia europeanã a Moldovei medievale în timpul lui ªtefan cel Mare, când se bucura de aprecieri din partea suveranilor din Apus, inclusiv a papilor de la Roma. Nu întâmplãtor, sângele voievodal moldovenesc, prin intermediul familiilor Wisznowiecki ºi Movilã, a curs ºi în venele regilor Franþei.

Rãsfoind prin arhive

Stroe Belloescu – victimã a celor pe care i-a ajutat

(1838-1912)Ion N. OPREA

Profesorul, profesorul Stroe Belloescu a fost omorât în noaptea aceasta!

Rãspânditã în dimineaþa zilei de 21 octombrie 1912, vestea cã Stroe Belloescu ºi servitorul sãu Nicu Opriºan, au fost asasinaþi, s-a rãspândit ca fulgerul nu numai în oraºul Bârlad, ci ºi în întreaga þarã.

Regretatul profesor ºi fãcãtor de bine prea era cunoscut. În câteva ore,

aveau sã destãinuie sursele informative, n-a rãmas om din Bârlad, care sã nu alerge la locuinþa profesorului. Sã vadã, la fata locului, sã se convingã, care era adevãrul.

Indignarea era publicã. Dacã criminalii ar fi fost prinºi imediat, îndatã dupã producerea faptei, în mod sigur, de indignare, cã cineva a îndrãznit sã se atingã de acest mare om, lumea i-ar fi linºat pe fãptaºi.

ELANUL

2

Nr. 104 - octombrie 2010

Spiritualitatea perenã româneascã de pe Valea Rãutului ºi cea a Nistrului

Vicu Merlan

icoanei Maicii Domnului, în timpul Episcopului Damian, care i-a sãpat o Încã din Antichitate în spaþiul Daciei sunt pomenite lãcaºuri de cult încãpere mare în etajul mijlociu al abruptului, denumitã biserica Sf. Nicolae sãpate în stâncã, de o parte ºi de alta a râului Tyras (Nistru) ºi a afluenþilor sãi, (ANRM, fond 1135, inv. 2, dosar 66-Dosarul parohiei ªtefan cel Mare, atât în lucrãrile istoricului Herodot cât ºi în cele ale geografului Strabon, în comuna Horodiºtea, judeþul Orhei. Monografia 7.).care îºi duceau viaþa austerã numeroºi pustnici, ce formau o castã

Denumirea satului din apropiere Þâpova, se trage de la cetãþuia geticã sacerdotalã importantã.de pe promontoriul dintre râpa Blãnãriþei ºi Valea Satului, ce ar fi fost Întruna din expediþiile organizate cu scopul de a carta peºterile din denumitã TIPAVA sau de la þipãtul pe care îl fac cascadele din apropiere.carstul ºi pseudocarstul dintre Carpaþi ºi Nistru, am fost profund impresionat

Dupã o zi de muncã istovitoare, mi-am permis o baie în râul Nistru, la de existenþa unor mãnãstiri rupestre în stâncile teraselor înalte a râurilor Rãut confluenþa pârâului Valea Satului cu acesta, ca apoi sã-l rog pe stareþul ºi Nistru din Basarabia ºi a unor mici afluenþi ai acestora.Mãnãstirii de pe Deal (Mãnãstirea Noua) arhimandritul Policarp, sã-mi Dupã ce am vizitat Valea râului Rãut de la Orheiul Vechi-Butuceni, asigure cazarea pentru acea noapte. Personalul mãnãstirii este alcãtuit din 6 unde am petrecut douã zile cartând ºi cercetând peºterile rupestre, am plecat cãlugãri ºi 9 fraþi. Mãrinimia românului nu cunoaºte limite. Bogãþia sufleteascã ºi altruismul lor nu au frontiere. Aceºtia, nu numai cã mi-au oferit cazare gratuitã, dar m-au invitat ºi la cinã. Sincer proviziile mele le consumasem, pe apucate, în chiliile antice, rãgaz de a cugeta la înaintaºii mei ce s-au desãvârºit în rugãciune pe malul Nistrului getic. Un bol cu orez ºi legume fierte, nelipsitul compot ºi bucata de pâine neagrã (aºa cum se gãsea pe vremuri ºi la noi, fãrã E-uri) m-au întãrit pentru încã o zi.

A doua zi, dupã o scurtã discuþie cu monahul Eustafie, mulþumindu-i pentru ospitalitate, m-am îndreptat spre Valea Satului, din partea de N (pe unde curge pârâul Þâpova, afluent de dreapta al Nistrului). ªi acesta, ca ºi Nistru ºi-a croit albia, ferestruind pachetele de roci dure, în urma cãruia au rãmas umeri de terase, marmote, peºteri, cascade etc., toate constituind un colþ de rai al acestor locuri.

Legenda locului pomeneºte de marele poet mitologic de origine traco-geticã Orfeu. Considerat pãrintele poeziei, Orfeu cânta atât de fermecãtor, încât reuºea prin intermediul lirei sale, sã îmblânzeascã animalele sãlbatice, vindeca pe cei bolnavi, înmuia orice inimã umanã. În continuare legenda spune cã Orfeu s-a îndrãgostit de nimfa EURIDICE, dar nu a avut parte de fericirea ei, deoarece aceasta a fost muºcatã de un ºarpe veninos, ºi moare. Înduioºat de aceastã pierde, Orfeu se retrage pe aceste locuri de la Nistru, (probabil în cetãþuia geticã Tipava, din care se trãgea).

Tot legenda pomeneºte de faptul cã femeile getice ale locului, erau atât de atrase de Orfeu încât, pentru cã poetul nu le împãrtãºea iubirea, l-au

spre valea Nistrului, la circa 50-60 km, spre Þâpova ºi Saharna. Mijloacele sfâºiat, aruncându-i capul ºi lira în apele Nistrului. Trupul acestuia ar fi fost

de transport sunt pe bucãþi, schimbând astfel patru „rutiere”, iar de la ultima gãsit de un pãstor ºi îngropat în peºtera de lângã cascada mare, la poalele

oprire pe jos încã vreo 4 km. Efortul s-a meritat.cetãþii geþilor. În acest context mitologic, m-am deplasat pe Valea Satului,

Ajuns pe malul Nistrului la Þâpova (pentru a doua oarã - prima datã bineînþeles abãtându-mã pe vãile mici secundare, pentru a carta toate

imediat dupã 1990 dupã „Podul de Flori” de la Prut, când am mers la cavernele existente. Dupã ce am urmat poteca spre nord, nord-vest, am

Dubãsari, la un „pod de flori” peste Nistru, la românii de dincolo de acest râu. ajuns la o confluenþã dintre douã pârâuri. Intuiþia m-a îndemnat sã-mi urmez

La aceastã manifestare era ºi fostul preºedinte Snegur care a þinut o paºii, spre cel vestic, în amonte. Am urcat poteca de urcuº ºi m-am deplasat

alocuþiune fraternã , dupã care la puþin timp s-a declanºat un rãzboi sângeros pânã spre culmea superioarã, dupã care am urmãrit cursul pârâului, în aval

între ruºi ºi moldoveni).spre confluenþa celor douã pârâuri de unde plecasem. Pe traseu am

Am rãmas mut la frumuseþea locului, la grandoarea râului-fluviu. Are identificat mai multe "praguri" pseudocarstice, cu cascade ce aveau cãderi

o asemãnare izbitoare cu albia Dunãrii în zona apropiatã Cazanelor (Clisura de mãrimi variabile, din care una mi s-a pãrut mai interesantã, deoarece în

Dunãrii). Diferenþa fiind mãrimea (cam 1/2) ºi faptul cã doar malul drept jurul ei existau cel puþin 5 peºteri, având chiar un prag de cãdere al apei de

abrupt al Nistrului se aseamãnã cu cel deschis al Dunãrii, malul stâng fiind peste 8 m. Pe aceasta vale am descoperit 15 peºteri, unele locuite probabil

mult mai domol, dar totuºi nelipsit de relief carstic, deoarece se pot vedea în din paleolitic.

Transnistria câteva peºteri cu gura de intrare mare. Pe cea de-a doua vale (spre nord) nu apar peºteri, iar drumul este mai

Dupã ce am vizitat mãnãstirea nouã de pe terasa înaltã din marginea accesibil. Înaintând spre amonte am ajuns, pe cursul mijlociu la o cascadã de

sudicã a satului, am coborât treptele spre schitul din piatrã unde ªtefan cel peste 10 m înãlþime, care are în partea dreaptã, o micã niºã de unde þâºnesc

Mare ºi-a legat viaþa de Maria Voichiþa. la suprafaþã câteva izvoare foarte reci. Legenda spune ca sunt izvoare cu

Schitul este etajat: în partea superioarã clopotniþa, la mijloc bisericuþa "apã vie", care vindecã orice boalã ºi cã aici ar fi fost îngropat trupul lui Orfeu.

ºi chiliile ce plecau din naos, comunicând între ele (9+3 chilii), iar la nivelul Nu am ratat o baie rãcoroasã sub tumultul zgomotos al cascadei

inferior magazie, pivniþã, prescurãrie. La nivelul mijlociu al schitului se vãd 0(când temperatura aerului depãºea 35 Celsius), escaladând apoi urcuºul ruinele unei alte bisericuþe mai vechi cu hramul „Înãlþarea Sfintei Cruci”.

greoi al versantului stâng, spre platoul cvasiplan dintre Nistru ºi acest Chiliile vechi antice ºi cele medievale pãstreazã laviþe de tip pat, din afluent. piatrã, cu mici ocniþe pentru provizii ºi chiar sobe din lut cu gaurã în stâncã

Fãcând o introspecþie, dupã ce am vizitat cele douã vãi (vesticã ºi pentru evacuarea fumului.nordicã), pare mai verosimilã ideea amplasãrii peºterii lui Orfeu, pe afluentul La Þâpova complexul mãnãstiresc rupestru este la fel de numeros ºi vestic unde locurile se apropie foarte mult de pitorescul descris de legendele bogat spiritual ca ºi cel de la Orheiul Vechi - Butuceni, cu menþiunea cã cel locului. Mi se pare mai convingãtoare valea vesticã deoarece are un relief dintâi este vizitat integral, pe când cel din urmã doar 1/4 este integrat carstic bogat ºi variat, propice unei asemenea "ascunzãtori". circuitului turistic, restul fiind vizitat de cercetãtori, alpiniºti sau cãutãtori

Luând-o pe scurtãturã, am ajuns deasupra satului de la N de Þâpova, spirituali evlavioºi. Vindecãrile miraculoase de la Þâpova atrag numeroºi Buciuºca, iar dupã o coborâre prudentã am ajuns în acest sat ( amplasat în bolnavi ºi turiºti care se cazeazã în sat pe la cetãþeni sau la Mãnãstirea albia majorã ºi prima terasã inferioarã a Nistrului), urmând drumul spre Nouã.Saharna, spre nord, nord-vest. Dupã ce am traversat satul Buciuºca ºi apoi Din cele 36 de peºteri rupestre descoperite aici, 12 se gãsesc pe Saharna, pe o distanþã de peste 10 km, am urmat indicatoarele spre nivelul superior (Schitul Vechi), 12 pe nivelul median ºi 12 pe nivelul inferior. Mãnãstire. Urcând pieptiº stânca din dreapta (la cavernele care sunt vizibile Toate sunt orientate spre est, având ca priveliºte pitorescul Nistru. Faþã de din vale), am ajuns la "Stânca Maicii Domnului", pe Grimidon. În acest loc a râul-fluviu, peºterile rupestre sunt poziþionate la peste 200 m faþã de albia postit 40 de zile monahul Vartolomeu pentru a primi un mesaj de la minorã a acestuia.Dumnezeu unde sã construiascã un schit. Maica Domnului s-a arãtat prin Schitul din stâncã a fost amenajat probabil prin secolul al XV-lea, pe viziune, arãtându-i locul unde trebuie sã fie construitã Mãnãstirea. Locul vechile ruine antice, deoarece ªtefan cel Mare îl gãseºte aici ºi se cununã cu apariþiei miraculoase a Maicii Domnului este marcat printr-un mic paraclis, Maria. Tot despre acest schit se leagã ºi apariþia la 1666, în mod miraculos, a iar unde au apãrut îngerii sunt amplasate cruci semeþe din lemn. Ca mãrturie

3

ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010a prezenþei sale pe stânca Grimidon, Maica Domnului ºi-a lãsat, în piatrã, prin existenþa celor peste 80 de peºteri, din care cel puþin 2/3 au fost locuite amprenta tãlpii piciorului stâng. Dupã aceastã viziune monahul Vartolomeu din paleolitic pânâ în zilele noastre, fiind adevãrate focare spirituale, cât ºi o construieºte la 1778 o bisericuþã din lemn cu hramul "Sf. Nicolae". La 1813 se experienþã misticã pe care am trãit-o intrând în acele caverne misterioase, trece de la denumirea de Schit la cea de mãnãstire. Alãturi de Schit s-a construit ºi Biserica de varã "Sfânta Treime" în 1818. În 1863 s-a ridicat Biserica de iarna.

În amonte de cele descrie se gãseºte Mãnãstirea din Scala, unde sunt ºi chiliile antice, care au fost reamenajate în perioada medievala, iar la stânga Izvorul Minunilor. Denumit ºi "Izvorul lui Vavilã", apa acestui izvor vindecã trupeºte ºi sufleteºte pe toþi cei care se scaldã în el. Am vãzut sute de pelerini care se afundau în bazinul special amenajat. Vindecarea þine în special de credinþa puternicã a fiecãrui pelerin. Chiliile antice din stâncã au fost lãrgite, fiind prevãzute cu ferestre ºi horn de evacuare a fumului de la vetrele de foc.

Pe masivul Grimidon au fost cel puþin câteva peºteri rupestre, însã în timpul regimul comunist ateu, acestea au fost distruse prin exploatarea pietrei, prin taiere de bucãþi tip bolþar, folosit cu precãdere în construcþiile civile (astfel de distrugeri, dar minore, le am întâlnit ºi la Tribujãni ºi Þâpova).

La Mãnãstirea din Scalã (cum este denumit locul cu peºterile rupestre) sunt vizibile douã aliniamente: -unul superior cu mici caverne, locuite mai ales vara sau pentru "izolare" ºi nivelul inferior compus din cel puþin trei peºteri rupestre, modificate ulterior de monahii precreºtini ºi creºtini (epoca medievalã ºi modernã). În chilia din partea stângã, de gãseºti un moment de rãgaz ºi singurãtate, eºti teleportat instantaneu cu câteva milenii sau secole în urmã. Liniºtea, ecoul spiritual adânc înrãdãcinat în aceste stânci te catapulteazã într-o altã dimensiune spaþio-temporalã, fapt care duce la cugetând adânc la simbolistica ºi rolul lor în susþinerea fenomenului religios, transformãri uluitoare de ordin afectiv ºi empatic a fiinþei umane, simþind chiar dar ºi o pelegrinare transsubstanþialã a sufletului în dimensiuni ce depãºesc fizic o anumitã"purificare" mentalã ºi o armonie sufleteascã de nedescris. limitele simþurilor umane obiºnuite.

Dupã vizita efectuata în acest colþ de athos românesc, de pe Valea Nistrului ºi cea a Rãutului, zile în ºir mi-au rãmas adânc întipãrite în minte ºi Bibliografie selectivã:suflet aceste imagini imaculate ale momentelor de regãsire spiritualã cu Sinele meu. Fiecare pelerin în cele câteva minute petrecute în interiorul ANRM, fond 1135, inv.2, dosar 66 - Dosarul parohiei "ªtefan cel Mare" acestor chilii preistorice este "curãþat" sufleteºte de toate temerile ºi comuna Horodiºtea judeþul Orhei, 1939.impuritãþile mentale, plecând cu speranþa cã nemurirea existã prin Topa Tudor, Mãnãstirile Moldovei, 1990.rugãciunea sufletului, prin credinþa puternicã în lumea de dincolo. Trãirile ªtefan Ciobanu, Basarabia, Chisinau, 1993. spirituale înãlþãtoare pe care le-am experimentat aici, mã cutremurã chiar ºi Vasile Ghimpu, Biserici ºi mãnãstiri medievale în Basarabia, Editura acum când aºtern pe hârtie aceste rânduri, fapt care m-au determinat sã mã Tyrageþia, Chiºinãu, 2000, p. 175-176.gândesc la o revenire cât mai grabnicã în acele locuri. Eugen Bâzgu, Mãnãstirile rupestre din bazinul fluviului Nistru, în

Amintindu-mi acestea îmi vine în minte ideea profesorului lingvist "Natura", ian. 2002, p. 7. bucureºtean Gabriel Gheorghe, cã românul a fost creºtin din vremurile de Ion Griþcu, Ludmila Iftodi, Mãnãstirea Þâpova, Chiºinãu, 2005. demult, dovadã stând ºi aceste peºteri rupestre precreºtine, care Tatiana Fondoº, Mãnãstirea Saharna, Chiºinãu, Editura Universul, funcþioneazã ca obiective religioase de peste douã milenii ºi jumãtate. 2009.

De aici m-am îndreptat spre cascadele de pe cursul pârâului Saharna Vicu Merlan, Carst ºi pseudocarst în Podiºul Moldovei între Carpaþi ºi care însumeazã peste 20 de praguri, mai mari sau mai mici. Nistru, în curs de apariþie.

Spre seara m-am întors la Chiºinãu, la niºte buni prieteni pe care îi am Vicu Merlan, Dacia esotericã. Simboluri, legende ºi tradiþii, încã de la Podul de Flori din1990, iar a doua zi spre casa la Huºi. manuscris.

Expediþia din Basarabia mi-a oferit atât un bogat material ºtiinþific,

MOªIILE CARE DUPÃ 15 OCTOMBRIE 1491 AUCONSTITUIT NOUL OCOL AL TÂRGULUI VASLUI

- continuare din numãrul 100 -Viorel ÞIBULEAC

E. Satele de pe Valea Vasluiului: 12) BRUDUREªTII; 13) SELIªTEA LUI FUNDEA 14) MÃRÃÞEII

Analizând documentele ºi generaþiile, apreciez cã ”moºul Satul a aparþinut lui ”...Ionaºcu, feciorul Jorãi, nepot Giurgii Brudur” al portarului Oanã dãruit de Alexandru cel Bun ºi întãrit de Rãspop... ocinã din uricul ce l-au avut moºul lui Giurgea Rãspop,

1 (probabil de la Alexandru cel Bun - n.n.) un sat anume Mãrãþãii, iar voievozii Ilie ºi ªtefan la 24 august 1436. La 9 februarie 1469, ªtefan cel numele acelui sat din vechiu a fost Pîrþãnoºii, ºi l-au vândutu-l domnii Mare întãreºte aceeaºi proprietate urmaºilor acestuia: Petrea, Onea ºi

6Duma (la cel din urmã fiind posibilã o greºealã de traducere a numelui meale dreptu ºaptezãci zlo?i.”2sau purtarea cognomenului ”Dobrul cel Bun”). Fiicele lui Duma-Dobrul

Hotarele cunoscute ale moºiei sunt: movila de sub ”dealul cel Brudur vând domeniul la 1491 pentru 100 de zloþi. Hotarele moºiei au

mare” (dealul Grumãzeºtilor) - creasta dealului pânã la drumul Huºilor fost urmãtoarele: movila aflatã la sud de dealul Chicerea - pârâul Sãrãþii

de pe creasta dealul Bahnarilor - prisaca Burgheleºtilor din valea - ruptura dealului (actual Moara Domneascã) - malul Vasluiului - pârâul

Orzeºtilor - groapa nebunului de pe dealul Bahnarilor - drumul vechi Vaslui spre sud pânã în dreptul gurii vãii Diaconului (un pãr) - spre vest

(drumul sãpat, drumul Huºilor ) pânã în Rãioare - botul de deal spre pânã în fundul vãii Diaconului - spre nord, pe creasta dealului Morii,

nord-vest - ºesul pânã la pârâul Vaslui - pârâul Vaslui pânã în dreptul pânã la dealul Chicerea.

actualului sat Moara Domneascã.Hotarele prezentate sunt relevate de urmãtoarele

Documentele avute în vedere la determinarea acestor hotare documente:

sunt:3- 15 octombrie 1491: uricul Vasluiului. 7- 15 octombrie 1491: uricul Târgului Vaslui.4- 11 august 1746: uricul moºiei Mãrãºeni. - 24 ianuarie 1635: actul de vânzare a unei pãrþi din Pîrþãnoºi - 5 iunie 1758: alegerea daniei fãcutã de Antonie Vodã cãtre (Mãrãþei) în care apar ca martori cãlugãrii de la M-rea Zugravi (posesori

5M-rea Fâstâci. 8de terenuri la fântâna Raiei ºi obârºia vãii Bustei).

ELANUL

4

Nr. 104 - octombrie 2010- 5 iunie 1768: foaia hotarnicã de alegere a hotarelor daniei considera cã ”Tãtãraºii” derivã din baskari - bascaci - balosini -

9 balosinãuþi, justificând astfel apariþia în mijlocul ocolului a unei moºii cãtre M-rea Fâstâci.prezentã în fapt, dar neatestatã documentar.

Hotarele Tãtãraºilor - ”Balosinãuþilor” erau urmãtoarele: F. Satele dintre Bârlad ºi Crasna: 15) FILIPEªTII; 16) Cetãþuia - fântâna Corcii - ”movila unde a descãlecat sfânta” (colþul de SELIªTEA SECUIENILOR; 17) MUNTENII (?)sud-est al vetrei Târgului Vaslui) - capul Topilelor - fântâna Raiei - piscul În fapt, poziþia domeniului nu atinge pârâul Crasna, el Cornilor din capul dealului Viilor - zarea dealului Bahnari, la groapa desfãºurându-se între râul Bîrlad ºi zarea dealului Dobârcenilor. Satele nebunului - spre est, pe drumul Huºilor pânã deasupra izvoarelor din au aparþinut lui Ioan Curui, iar nepoata sa, Nastea, fiica Anuºcãi, i le valea Orzeºtilor - spre sud, la movila lui Ciuteº - spre vest la movila de vinde lui ªtefan cel Mare cu 60 de zloþi. În acest perimetru apare,

10 lîngã Dobârceni - peste obârºia vãii Negrei, peste pârâul Muntenilor - începând cu anul 1668 , satul Munteni. dealul spre sud, pânã la râul Bârlad - în jos pe râu, pânã la mori - partea Nu avem date referitoare la încadrarea acestui sat în de sud a poienii lui Rãntunici - creasta dealului Timoftei, pânã în domeniul familiei Curui. Totodatã, nu avem date suficiente pentru a-l ”prihodiºte” (dealul Paiului) - zarea dealului Racovei, în drumul identifica cu satul de sub Vaslui dat ºi hotãrnicit personal de ªtefan Bogdanei - spre nord, la movila lui Secarã - fântâna Prunilor - partea de Vodã, fratele lui Iliaº Vodã, lui Gherghe Heregiul, acesta - la rândul sãu -

pierzându-l în folosul lui Coste 11pârcãlab în 1449. Nu cunoaºtem

nici apartenenþa heregarului Gherghe sau a pîrcãlabului Coste la familia Curui sau Jumãtate pentru a putea formula o pãrere coerentã asupra numelui iniþial al satului sau al stãpânilor acestuia. Referirea la familia Jumãtate este legatã de moºiile despre care vom vorbi în urmãtoarele rânduri. Despre satele noastre se poate accepta doar faptul cã cele ale lui Ioan Curui au fost dãruite de Alexandru cel Bun. Hotarele acestor sate (cu tot cu Munteni) sunt : movi la de deasupra Dobârcenilor - zarea dealului Dobârcenilor spre sud, pânã la movila de deasupra Filipeºtilor - în continuare pe deal, pânã la movila cea mare (movila Maua) - spre sud, pânã la apa Bârladului - râul Bârlad în sus, la gura pârâului Muntenilor - pârâul Munteni pânã în dreptul obârºiei Negrii - spre est pânã lângã Dobârceni.

G. Satele de pe Bârlad

(sub Vaslui): 18) SATUL UNDE AU FOST BALOSINÃUÞII

Uricul Vasluiului aratã cã acest sat a aparþinut marelui boier Ion Jumãtate, numai cã, la împãrþirea averii lãsate între fiii sãi - Giurgiu, ªteful ºi Mândrea - prin

12actul din 7 iulie 1430 , în zona Vasluiului nu era pomenitã nici o proprietate.

Faptul cã în 1491 satul era vândut de urmaºii tuturor celor trei fraþi demonstreazã cã el a fost, totuºi, o proprietate comunã de familie, cu drepturi decurgând din uricul primit de la Alexandru cel Bun de cãtre moºul comun. Valoarea satului (500 de zloþi) aratã ºi faptul cã era o moºie mare, desemnând mai degrabã Tãtãraºii (Bahnarii) decât Muntenii de care am vorbit.

Tãtãraºii nu mai erau o moºie de vale, ci un adevãrat domeniu ce se desfãºura între zarea dealului Bahnari ºi zarea dealului Racova, despicând toatã depresiunea Vasluiului. La nivel speculativ (dacã putem accepta cã Balosinãuþii din uric, printr-o eroare de redactare sau traducere, ar putea fi ”balosinãuþii”), putem

Harta ocolului domnesc al târgului Vaslui

nord a runcului de pe dealul Timoftei - Cetãþuia. Ca documente vecinãtatea lor directã cu Vasluiul).doveditoare ale hotarelor satului citez urmãtoarele hotarnice succesive: 4. Lipovãþului nu i se cunoaºte proprietarul anterior lui ªteful

- 17 iunie 1668: mãrturie hotarnicã a satului Tãtãraºi, ridicatã Jumãtate.13 5. Urmare a celor arãtate, rezultã faptul cã vechiul ocol al de Ilie Sturza ºi Gavril Costachi.

Vasluiului ar fi cuprins între: valea lui Bejan de sub rediul lui Vodã de pe - 17 mai 1691: Constantin vodã Cantemir întãreºte 14 dealul Bârladului - drumul de pe zarea dealului Morii, în dreptul obârºiei postelnicului Milescu moºia Tãtãraºii.

vãii Diaconului - piscul dealului Bustei de deasupra Rãioarei - vechiul - 15 decembrie 1725: alegerea hotarelor dintre Vaslui ºi 15 drum al Huºilor pânã la groapa nebunului de pe dealul Bahnari - zarea Tãtãraºi.

dealului pânã în fundul Viiºoarei - dealul Viilor pânã la piscul Cornilor - peste gura Bustei în dealul Bustei - fântâna Raiei - capul Topilelor - 19) LIPOVÃÞ”movila unde a descãlecat sfânta” - fântâna Corcii - gura Racovei - zarea Satul nu este enumerat în uric, dar a fost înglobat în ocolul dealului Gheorghiþoaiei pânã la vâlceaua Pãºcoaiei - pârâul Ulmilor (?) - târgului ca achiziþie mai veche a domnului. În fapt, satul apare

16 rediul lui Vodã de pe dealul Bârladului.documentar la 24 februarie 1437. , fiind întãrit lui ªteful Jumãtate de cãtre voievozii Ilie ºi ªtefan. Nu cunoaºtem dacã a fost o moºtenire, o

IV. Concluziicumpãrãturã sau o danie (puþin probabil, deoarece satul a fost dat numai lui Mândrea ºi a fost trecut în uric pentru alt sat). La 6 iunie 1469 satul era

La începutul materialului, afirmam cã dezvoltarea ocoalelor întãrit fraþilor Oanã ºi Ivaºcu Pascu, cu precizarea, importantã pentru 17 reflectã în anumite momente istorice creºterea sau descreºterea puterii noi, cã avea o moarã, deci cu un hotar pe râul Bârlad. Nu ºtim cum a

domneºti. În cazul Vasluiului, am putut arãta instituþionalizarea ocolului ajuns Lipovãþul în posesia fraþilor Paºcu (cumpãrare, schimb sau ºi extinderea lui sub un conducãtor mai mult legiuitor ºi reformator decât vâslujenie) ºi nici nu avem date asupra modului în care voievodul ªtefan luptãtor - Alexandru cel Bun. Am reuºit sã arãtãm ºi fãrâmiþarea cel Mare a intrat în posesia certã a moºiei pe care, de altfel, în 1491, o va moºtenirii acestuia sub urmaºii sãi, prinºi mai degrabã în pãguboase îngloba în ocolul Vasluiului.lupte dinastice. ªi, cel mai important lucru, am demonstrat semnificativ În orice caz, hotarele moºiei sunt urmãtoarele: runcul de pe creºterea de 4-5 ori a feudei domneºti sub ªtefan cel Mare. dealul Timoftei - zarea dealului Timoftei pânã la drumul cel mare (drumul Minimalizând, am putea spune cã este opera unui conducãtor chibzuit ºi Galaþi - Râmnic - Tecuci - Bârlad - Vaslui), peste Vlamnic, de la partea de gospodar. Dacã integrãm realizarea în contextul general - numãrul sud a poienii lui Rãntunici ºi pânã la râul Bârlad - apa Bârladului pânã la cetãþilor þãrii, numãrul luptãtorilor (de calitate) ai oºtirii sale, raportul gura pârâului Secuilor, iar de aici la stâlpul Oprii - vârful dealului Osoiu - dintre numãrul jupanilor ºi al ”panilor slujitori” din sfatul domnesc - vom zarea dealurilor, pe deasupra vãii Bilavãi - vârful dealului Orgoieºtilor - realiza cu adevãrat mãreþia momentului.capul de jos al runcului de pe dealul Racovei - drumul Bogdanei (loc de

Nu extindem analiza (deºi ar fi atât de necesarã), ci mai joncþiune cu moºiile Tãtãraºilor ºi Vasluiului) - spre nord, prin gura vãii lui arãtãm doar faptul cã, dupã 1490, începe o epocã nouã în istoria þãrii ºi Spanache, la runcul din dealul Timoftei. Documentele cu ajutorul cãrora în activitatea voievodului. Averea uriaºã acumulatã de un voievod am stabilit aceste hotare apar în revista ”Elanul”, nr. 90/2009, pag. 4-9.rãzboinic (ºi aici simt aproape dureros necesitatea unei analize reale) a Referitor la ultimele trei sate, considerãm necesarã stat la baza nivelului maxim de dezvoltare economicã, militarã ºi adãugarea urmãtoarelor comentarii (care vor constitui tematica culturalã pe care l-a atins Moldova ºi care, cu excepþia ultimei, a durat obligatorie pentru cercetãrile ulterioare, în scopul finalizãrii studiului):pânã la stingerea dinastiei Bogdãneºtilor.1. ispisocul din septembrie 1635 - care stabilea, parþial,

hotarele mãnãstirii noi de la Corbu pânã în hotarele Hârsovenilor (în Note:fapt, Hãoºeºtilor) - evidenþia hotarele sudice: poiana lui Rãntunici - 1. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova, p. 133-134.Vlamnic - râul Bârlad - gura pârâului Secuilor - stâlpul Oprii din teritoriul 2. Gh. Ghibãnescu, op. cit., p. 27. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova, Lipovãþului.

p. 365-366.2. semnalarea calitãþii lui ªtefan cel Mare de ctitor al uneia 3. Ibidem, p. 28 - Uricul Vasluiului.din ºirul de mãnãstiri succesive (vezi revista ”Elanul”, nr.90 din 2009), 4. Ibidem, p. 134-136.fapt ce poate arãta achiziþionarea mult anterioarã a Lipovãþului de cãtre 5. Ibidem, p. 142.acesta.

18 6. Ibidem, p. 28 - Uricul Vasluiului.3. analiza uricului de la 12 iulie 1415 - prin care se relevã o 7. Ibidem.situaþie demnã de o mai insistentã verificare: aceea cã dania lui Cârstea 8. D.R.H., veacul XVII, A. Moldova, p. 264Negrea (comunã cu dania lui Alexandru cel Bun ºi a lui Oanã Jumãtate) 9. Ibidem, p. 142.cãtre M-rea Bistriþa se referã cu certitudine ºi la satele de pe Racova, iar 10. Ibidem, p. 96-98 - Hotarele Tãtãraºilor.Lipovãþul este aºezat geografic în vecinãtatea ºi în prelungirea spre sud 11. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova, p. 241-242.a satelor lui Cârstea Negrea. De altfel, toate aceste sate donate provin 12. Ibidem, p. 89-90.din ”vâslujenie” ºi pare normal ca Oanã Jumãtate sã-ºi fi stabilit casa 13. Gh.Ghibãnescu, op. cit., p. 99-101.(neidentificatã datoritã deteriorãrii actului citat) în satul nou atribuit de 14. Ibidem, p. 130-133.Alexandru cel Bun (posibil Lipovãþul), alãturi de ”Balosinãuþii” - primit tot 15. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova, p. 141-143.de la acesta, dar în altã zonã decât celelalte posesiuni ale familiei 16. Ibidem, p. 142-143.Jumãtate. Astfel, înstrãinarea celor douã sate ar justifica lipsa lor de la 17. Ibidem, p. 366-367.împãrþirea averii rãmase ºi ulterioara lor recuperare.18. Ibidem, p. 38-39.

III. Vechiul ocol al Vasluiului

Plasarea de cãtre cronicarul Grigore Ureche a formãrii ocoalelor târgurilor în perioada lui Iuga Vodã face posibilã în fapt, aºa cum am arãtat, derularea ei fie în perioada de coregenþã, fie în perioada de început a domniei lui Alexandru cel Bun. Satele adãugate de ªtefan cel Mare ocolului Vasluiului se grupeazã astfel:

1. Crãstoaie, Bilcarii, Curteºtii, Bãltenii cu Delenii ºi seliºtea Micleºtilor, Mãrãºenii, Brudureºtii cu seliºtea Fundei, Filipeºtii cu seliºtea Secuilor, satul unde au fost Balosinãuþii (?) au acte de proprietate de la Alexandru cel Bun, dovedind neapartenenþa lor la vechiul ocol.

2. Feereºtii, Rohaþii ºi Câteºtii sunt danii iniþiale ale lui Alexandru cel Bun, pierdute de posesori ºi recuperate de fiii lor în timpul domniei lui Iliaº ºi ªtefan, fiind puþin probabilã apartenenþa lor la vechiul ocol.

3. Pãuceºtii ºi ”satul lui Gherghe heregiul” au fost date de ªtefan vodã ºi ele ar fi putut aparþine vechiului ocol (avem în vedere ºi

5

ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010

UNUI MINCINOS UNUI FUSTANGIUDouã vorbe-ai spus în grabã Mergi pe stradã ºi-o zvârlugãAerul s-a condensat; S-a oprit în faþa ta:Ai dus fraza pân' la capãt, – Nene, eu am fusta lungã,Apa a ºi îngheþat. Da-þi simt ochii pe sub ea.

UNUI ELEV TRANSFERAT UNUI „GENTLEMAN”Te-ai mutat la altã ºcoalã, – Mulþumesc cã mi-ai dat locul,N-ai mai stat cã nu mai vrei, Am varici ºi-o gutã rea.Þi-ai luat transferu'n grabã, – Pentru-n pic, rãspunse tipul;Dar nãravul, nu þi-l iei? Sunt un domn... ce pana mea!

Gheorghiþã ªTIRBU E P I G R A M E

ELANUL

6

Nr. 104 - octombrie 2010

Ecaterina Cerchez, soþia lui Vasile Lupu Drd. Ciprian-Gicã TODERAªCU

(Facultatea de Istorie Iaºi)

O altã domnie, un alt grup ce cerchezi adus în Þara Moldovei Importanþa politicã a cãsãtoriei lui Vasile Lupu cu Cel dintâi eveniment din secolul al XVII-lea care i-a pus în

Ecaterina Cerchezcentrul atenþiei pe cerchezii statorniciþi în Þara Moldovei a fost cea de-a 1 Nunta lui Vasile Lupu cu Ecaterina Cerchez nu a fost o „nuntã doua cãsãtorie a lui Vasile Lupu voievod . La scurt timp dupã sfinþirea

16cu publicitate” . Ea nu a beneficiat de o atenþie specialã din partea mãnãstirii Trei Ierarhi, petrecutã la 6 mai 1639, cea dintâi soþie a 2 cronicarilor, iar ecouri ale acestui eveniment nu s-au fãcut auzite nici în domnului, Tudosca, fata boierului Coste Bucioc a încetat din viaþã . În

alte surse de epocã. Bunãoarã, în ceea ce priveºte cea de a doua vara aceluiaºi an, Vasile Lupu l-a trimis pe boierul Nicolae Catargi cu 3 cãsãtorie a lui lui Vasile Lupu, cronicarul Miron Costin aminteºte numai solie în Circazia pentru peþirea unei noi neveste . Dupã moartea

de plecarea lui Enache Catargiul în Þara Cerchijeascã, însã nimic doamnei, spune cronica, „au trimis Vasilie vodã pre Nicolae Catargiul în 17

4 despre evenimentele ulterioare revenirii acestuia în þarã . Se remarcã Þara Cerchijeascã” .faptul cã nici însemnãrile cãlãtorilor strãini care au vizitat Moldova pe Traseul parcurs ºi dificultãþile cãrora a trebuit sã le facã faþã parcursul secolului al XVII-lea nu aduc un plus de informaþii în ceea ce solia moldoveneascã, mai ales la întoarcere, au fost plastic descrise de priveºte cununia religioasã a domnului Moldovei cu circaziana ºi, cu atât cãlugãrul italian Niccolo Barsi da Lucca. Acesta, aflându-se în Crimeea, mai puþin, alte surse. Care va fi fost motivul acestei tãceri e greu de când Ecaterina, vistiernicul Catargi ºi însoþitoriii lor veneau spre precizat. Evenimentul va fi fost cu siguranþã unul important pentru acea Moldova, a aflat cã „având învoire de la han pentru a trece prin pãrþile vreme dar, nu-mi pot închipui de ce izvoarele totuºi „tac”. Având în acelea, dupã ce strãbãtu Circasia în lung ºi în lat, (solul moldovean n.n.) vedere cã mare parte din cãsãtoriile principilor din Evului Mediu s-au gãsi o fatã de o frumuseþe neobiºnuitã pe care o luã cu el, dupã ce a dat

5 încheiat cu mare fast ºi mai mult din raþiuni politice decât din trãiri o mie de ducaþi tatãlui fetei, cinci sute mamei ºi o mie hanului” . 18sentimentale , cronicarii puteau aminti acest lucru fãrã a þine seamã de Pãrãsind Circazia, au trecut prin Baccisarai ºi cu învoirea hanului au

6 alte aspecte legate de eveniment. Dar sã nu-i judecãm pe ei, ci sã plecat la 19 august spre Moldova . Convoiul, alcãtuit din 60 de 7 încercãm acum, dacã atunci nu a nu a fost timp, sã explicãm motivul moldoveni, aproximativ 150 de tãtari ºi câþiva cerchezi, compatrioþi ai

8 care a stat la baza acestei cãsãtorii dintre Vasile Lupu ºi Ecaterina. tinerei doamne ºi supuºi ai hanului crâmlean , a ajuns în Moldova o lunã 9 Înainte de a merge mai departe cu aceastã idee, sã facem cunoºtinþã cu

mai târziu, în jurul datei de 28 septembrie 1639 , dupã ce a trecut cu greu Ecaterina, cãci pe Vasile Lupu voievod îl ºtie toatã lumea.

de paºa de la Silistra, cel care susþinea cã legile islamului nu permit Ecaterina era „fiica surorii lui Derviº Mehmed paºa, fost mare 10circazienilor musulmani sã se cãsãtoreascã cu creºtini . 19 20vizir” ºi cumnata tãtarului Vazir-Alk Han, numit ªerif Bei . Dupã unele

La curtea domneascã de la Iaºi solia postelnicului Nicolae surse care o prezintã, aceasta era ca un înger în mometul venirii în

Catargi va fi fost primitã de domnul Moldovei probabil cu mult fast. Totul Moldova, fapt care ne îngãduie sã bãnuim cã s-a nãscut pe la 1620:

pare sã fi fost pus la punct din timp întrucât membri ai noului grup de „avea toate calitãþile pe care Afrodita le dã unei femei pentru a o numi

cerchezi veniþi cu Ecaterina au fost duºi sã locuiascã pe Uliþa Fierbinte a frumoasã. Ochii negri, mâinile lungi ºi subþiri, dar pline, mijlocul mlãdios,

oraºului, unde domnul le-a cumpãrat câteva case de la „Chira cojocariul gura micã cu buze nu prea mari, ºi albã cu totul, astfel se pãrea cã toate 11ºi de la Ursul feciorul Bernoaiei ºãlariul ºi de la alþi vecini de prin prejur” . 21graþiile îºi aºezarã reºedinþa în chipul ei frumos” .

La intrarea convoiului în capitala Moldovei privirile vor fi fost îndreptate Era o femeie ce provenea, dupã cum s-a putut citi ºi mai sus,

cãtre Ecaterina însã ºi cãtre noul grup de cerchezi. Acesta alcãtuit din 22dintr-o familie de nobili al cãror nume nu ne este cunoscut, însã, care persoane de diferite stãri sociale, începând cu nobili, rude ale Ecaterinei

2312 13 se aflau cu siguranþã în relaþii bune cu hanul tãtãr , cãruia îi erau supuºi ºi terminându-se cu robi , oameni care-i erau credincioºi , a fost de

cerchezii. ajutor domnului moldovean pe parcursul ºederii sale pe tronul de la Iaºi Cãlugãrul italian, Niccolo Barsi da Lucca, referindu-se la întrucât i-a folosit ca ostaºi de încredere.

momentul în care Ecaterina a fost sechestratã de paºa de la Silistra, a Fratele minor al doamnei, „un bãieþel de o frumuseþe evindenþiat, în ceea ce priveºte religia femeii, faptul cã circaziana era desãvârºitã”, precum ºi „o altã tânãrã (roabã), nu mai puþin frumoasã” creºtinã ºi „fu datã în grija unui hogea sã o converteascã la credinþa decât doamna însãºi, au atras atenþia de-a lungul timpului nu numai mahomedanã” numai cã „ori de câte ori venea (acesta) la ºedinþa cãlãtorului italian Niccolo Barsi da Lucca, venit o datã cu convoiul în

14 convertirii o gãsea la masã mâncând carne de porc ceea ce l-a Iaºi , dar ºi viitorilor cercetãrori ai istoriei cerchezilor întrucât, dupã cum

determinat pe turc sã o ia la goanã, ºi astfel scãpa circaziana de cursa s-a putut citi deja într-un articol pe care l-am publicat cu ceva timp în

24diavolului” . urmã, Andronic Cerchez a ajuns capuchehaie la Constantinopol ºi mare 15 Descrierile cãlãtorilor strãini ºi tablourile votive pãstrate de-a

vornic al Þãrii de sus dupã ce a deþinut ºi alte dregãtorii .lungul timpului ne-o aratã pe Ecaterina drept o femeie cochetã, demnã

de a fi soþie de domn. În timpul cãsãtoriei Mariei, una din fiicele lui Vasile

Tabloul votiv al mãnãstirii HlinceaLupu, cu prinþul Janusz Radziwill, din 1645, apãrea astfel în ochii unui

(Vasile Lupu, ªtefãniþã Lupu ºi Ecaterina Cerchez)cãlãtor strãin: „Doamna purta un gugiuman maro de jder pe care strãlucea o diademã regalã de diamant. Rochia ei din stofã albã cu poalele lungi, piept scurt ºi mâneci strâmte se prinde la cingãtoare cu niºte paftale de rubin. Deasupra era aruncatã o manta de stofã verde presãratã cu aur, mânecile erau lungi, cãptuºite cu stofã mohorâtã ºi garnisitã cu soboli, mantia sa cobora mai jos de genunchi. O salbã de mãrgãritare invrestatã ºerpuia în jurul gâtului ei alb ca de lebãdã,

25smaraldele erau împrãºtiate cu îmbelºugare” . În tabloul votiv al mãnãstirii Golia din Iaºi, Ecaterina apare

alãturi de Vasile Lupu ºi fiul ei ªtefãniþã la fel de frumos pictatã. Ea poartã pe cap o pãlãrie de modã polonã, surguciu din pietre preþioase, în care sunt prinse pene de cocor. Faþa îi apare rotundã, cu sprâncenele groase ºi arcuite, ochii vioi ºi pãtrunzãtori, exprimând o fire energicã. Ca podoabe, ea poartã cercei mari, cu pietre scumpe, un colier de perle ºi trandafiri prinºi în pãr, deasupra urechilor. Haina, confecþionatã din brocart cu flori mari, are mâneci scurte mai sus de cot ºi margini din blanã de samur. Rochia sa cu mâneci lungi are o dantelã la gât. Peste îmbrãcãminte poartã un lung ºi gros colier din fire de aur împletit, petrecut de douã ori pe dupã gât, ca apoi sã coboare pânã la jumãtatea

7

ELANUL Nr. 104 - octombrie 201026 40corpului; în mânã are o nãframã , ceea ce dovedeºte încã o datã cât de semnalul unui nou rãzboi , Vasile Lupu s-a împãcat cu domnul Þãrii

elegantã era. Româneºti, a pãrãsit alianþa cu tãtarii ºi s-a îndreptat cãtre alte 41Lãsând în urmã frumuseþea Ecaterinei, revin asupra ideii de prietenii .

la care am plecat, anume cã, în perioada medievalã, cãsãtoriile erau Toate aceste evenimente tensionate dintre domnul Moldovei încheiate mai mult din raþiuni politice. Cazul Ecaterinei ºi a lui Vasile ºi vecinii sãi au avut loc în mai multe etape. Unul din momentele care a Lupu pare sã corespundã întru-totul ideii anterioare întrucât mariajul dus la tensionarea relaþiilor dintre Vasile Lupu ºi veciinii sãi de peste celor doi poate fi privit ca un pas important în vederea întãririi relaþiilor de Nistru a fost cãsãtoria fiicei sale Maria cu magnatul polonez Janusz

42într-ajutorarea militare, economice ºi politice dintre Radziwill din februarie 1645 . Aceast eveniment, moldoveni ºi tãtari. vãzut de cãtre tãtari ºi turci ca o alianþã a domnului

Din câte se cunosc, pe parcursul Molodovei cu polonii, l-a determinat pe sultan sã-l secolului al XVI-lea, în condiþiile în care atât ruºii cheme pe Vasile Lupu la Poartã. Refuzul acestuia cât ºi cazacii au tulburat liniºtea Hanatului Crimeei, de a se prezenta în capitala imperiului a fãcut ca, în stat cu acelaºi statut juridic în cadrul „Semilunei” ca iarnã aceluiaºi an, domnului sã i sã cearã un zãlog

27ºi Þãrile Române , Poarta a fãcut apel la domnii din neamul sãu: doamna ºi fetele. Voievodul nu a 43Þãrilor Române în vederea restabilirii ordinii din luat în considerare nici acest lucru astfel cã

Est. Participarea armatelor moldoveneºti la relaþiile cu Poarta s-au înrãutãþit. Soarta pare sã-i fi evenimente, ca urmare a ordinului dat de cãtre fost hotãrâtã în acest punct, însã Vasile Lupu ºi-a sultan ºi a strânselor relaþii politice ºi economice jucat ºansa pânã la capãt. care se stabilesc între hanii tãtari ºi domnii Folosindu-se de mijloace diplomatice

28Moldovei pe parcursul secolului al XVI-lea , au domnul Moldovei a reuºit pentru o vreme sã-i þinã deschis perspectiva stabilirii unor relaþii ºi mai bune departe pe cei care doreau a se înfrupta din roadele ca pânã atunci între moldoveni, tãtari ºi otomani. teritoriului sãu. Dar, cum vremurile sunt

În prima jumãtate a secolului urmãtor, schimbãtoare aºa ºi politica. La mijlocul secolului al „perfecta colaborare” dintre tãtari ºi „vasalii Înaltei XVII-lea, raportul juridic existent între Vasile Lupu ºi Porþi Otomane din spaþiul carpato-danubiano- tãtari s-a schimbat întrucât, în toamna anului

29 44pontic” este ºi mai evidentã în actele vremii. Vasile 1650 , pe fondul îmbunãtãþirii relaþiilor dintre Lupu, doritor de a asigura o perioadã de Moldova ºi Polinia, cazacii ºi tãtarii au atacat

30 45prosperitate þãrii sale, de a-i lãrgi graniþele ºi de a Moldova . feri teritoriul acesteia de eventuale conflicte Deranjat de faptul cã Vasile Lupu

31armate, a recurs la încheierea unei alianþe matrimoniale cu hanul tãtar , prindea „pentru poloni, corespondenþa cu Poarta, chiar cu Rákóczy ºi 46a intervenit în 1641, pentru restabilirea liniºtii pe care cazacii ºi ruºii o alþi vecini” ºi cã nu a vrut sã-i dea fata de norã, Bogdan Hmelniþki , prin

32tulburaserã în Hanatul Crimeii ºi a încheiat cu principele Gheorghe multe daruri ºi promisiuni fãcute cãtre hanul tãtar, l-a determinat pe 33 47Rakoczy al Ardealului „un tratat din cele mai priincioase” . crâmlean sã ordone atacarea Moldovei .

Bunãoarã, în 1637, din partea Cu toate cã Vasile Lupu era rudã sultanului Murad al IV-lea, a primit poruncã prin alianþã cu ªirãm-bei, iar cu hanul sã obþinã informaþii sigure în legãturã cu întreþinu-se corespondenþã diplomaticã tulburãrile din Hanatul Crimeei ºi sã intesifice multã vreme, nu a putut împiedica dezastru pregãtirile cu privire la aplanarea viitoarelor care avea sã se producã. Profitând de

34 situaþia dificilã prin care trecea Imperiul de la conflicte militare din zonã . Participarea Constantinopol, douãzeci de mii de tãtari ºi Moldovei la medierea conflicutului iscat a fost

35 ºaisprezece mii de cazaci zaporojeni au un real succes . Favorizat nu numai de 48atacat Moldova prefãcând Iaºul în cenuºã . legãturile strânse ce le avea cu hanul tãtar, ci

Tragedia abãtutã asupra capitalei Moldovei, ºi de politica timidã a Rusiei faþã de Poartã, în contextul prezentat, scoate la ivealã Vasile Lupu, în vara anului 1642, a reuºit sã politica defectuoasã dusã de Vasile Lupu în închidã breºa ce se ivise în monopolul ultimii sãi ani de domnie. Deºi a avut relaþii otoman asupra Mãrii Negre, fãcându-i pe

36 strânse cu demnitarii tãtari, nu a ºtiut sã le cazaci sã pãrãseascã Azovul , nu prin rãzboi gestioneze. Apropierea faþã de Polonia ci prin diplomaþie.stabilitã prin cãsãtoria Mariei cu Janusz La începutul anului 1642, Vasile Radziwill ºi indiferenþa arãtatã cererii lui Lupu, dându-ºi seama cã prin dãrãbanii ºi

49Bogdan Hmelniþki a costat scump Moldova . oºtile lui de þarã nu ar putea obþine birunþa în Hatmanul cazacilor zaporojeni a ºtiut cum sã faþa cazacilor ce stãpâneau Azovul, a intrat în anihileze punctul forte a lui Vasile Lupu astfel negocieri cu þarul (Mihail Romanov <1613-cã politica diplomaticã a acestuia faþã de 1645>). Astfel se face cã în martie 1642, el a tãtari a eºuat. Cãsãtoria lui Vasile Lupu cu trimis printr-o scrisoare veste bunã spre Ecaterina Cerchez, „fata unui mârzac de al Constantinopol, cum cã a venit la el un sol lor”, nu a mai avut nici o importanþã pentru muscãlesc, ce nu ar fi altul decât hanul tãtar în urma promisiunilor fãcute guvernatorul cetãþii gata s-o dea oºtilor

37 acestuia de hatmanul cazacilor zaporojeni, împãrãteºti , fapt care s-a ºi întâmplat fãrã a iar pãcatele politice ale domnului Moldovei s-mai fi nevoie de intervenþia armatã a lui

38 au rãsfrânt nu numai asupra familiei sale, ci ºi Mehmet paºa de la Silistra . asupra populaþiei þãrii sale. Prietenia stabilitã cu tãtarii prin

cãsãtoria cu Ecaterina Cerchez avea sã-l Ecaterina Cerchez la curtea lui Vasile facã pe Vasile Lupu sã emitã pretenþii la Luputronul Þãrii Româneºti. Cu ajutorul tãtarilor,

Dupã ce a devenit doamna „mãnat de împrejurãrile care erau cum nu se 50Moldovei , Ecaterina Cerchez l-a secondat puteau mai favorabile pentru el”, Vasile Lupu,

pe domn tot timpul. L-a însoþit la primirea în noiembrie 1639, a pornit campania de soliilor, la serbãrile date la curte, la ospeþe, la cucerire a Þãrii Româneºti. Oastea de þarã,

nunþile celor douã fiice ale sale, la slujbele sãptãmânale. A fãcut unele lefegii ºi tãtarii hanului, al cãror steag flutura înaintea oºtirii, nu i-au putut danii, a desfãºurat diferite activitãþi la curte, s-a implicat la nevoie în asigura victoria. Soarta i-a fost potrivnicã în confruntarea cu Matei

51unele probleme militare ºi, nu în ultimul rând, s-a strãduit sã scape din Basarab (1632-1654) întrucât a gustat la Ojogeni din amarul 39 captivitatea lui Gheorghe ªtefan pentru a putea merge la înfrângerii . Dorinþa rãzbunãrii a fost pe mãsurã, dar o datã cu trecerea

Constantinopol sã cearã sultanului a repara nedreptatea ce i s-a fãcut anilor ea s-a stins. Chiar dacã la scurt timp de la înfrângerea suferitã 52soþului ei .„tãtarii rudei sale hanul se aflau lângã Iaºi în tabãrã” ºi aºteptau

Sigiliul Ecaterinei Cerchezdoamna lui Vasile Lupu

1 martie 1666

Femeie din familia lui Vasile Lupu(poate doamna Ecaterina Cerchez)

ELANUL

8

Nr. 104 - octombrie 201066Cele dintâi fapte mãreþe ale Ecaterinei Cerchez, petrecute la aici se pregãtea intens înlãturarea lui Vasile Lupu de la domnie ºi

scurt timp dupã venirea sa în Moldova, ne sunt relatate de însoþitorul înlocuirea lui cu logofãtul Gheorghe ªtefan. Dar, dacã tot am amintit de patriahului Macarie, Paul de Alep, care a vizitat Moldova în mai multe aceastã înlocuire de domn, produsã în Moldova la 1653, am sã mã abat

53 pentru moment de la evidenþierea activitãþilor desfãºurate de Ecaterinei rânduri începând cu 1653 . Acesta spune cã, la un an dupã nunta cu Cerchez la curtea lui Vasile Lupu, pentru a mã referi momentul în care Vasile Lupu, Ecaterina „cheltui mult în cinstea icoanii” Maicii Domnului

54 Vasile Lupu, alungat de logofãtul Gheorghe ªtefan, ºi-a recãpãtat tronul. de la Mãnãstirea Golia (mãnãstirea Doamnei) . Motivul era miraculoasa vindecare a bolii fiului ei, botezat ªtefan. Acesta, „cãzând greu bolnav, a fost dus de mama sa la icoana Maicii domnului din Biserica Goliei ºi pe Cerchezii ºi lupta de la Popricani din 20/30 aprilie 1653

55loc se însãnãtoºi copilul” . În semn de recunoºtinþã, doamna a îmbrãcat Cronicarul Miron Costin ºi Paul de Alep au descris foarte bine

icoana fãcãtoare de minuni în aur curat ºi a împodobit-o cu pietre situaþia care a dus la confruntarea militarã de pe malul drept al Jijiei, 56 dintre oastea lui Vasile Lupu ºi Gheorghe ªtefan. Bunãoarã, spune Paul scumpe de mãrgãritar . Aceasta danie de mulþumire nu este singura pe

de Alep, „În a cincea duminicã a postului am fãcut rugãciuni în biserica care circaziana a fãcut-o cãtre Mãnãstirea Goliei. În postura de ctitor-mãnãstirii, iar mãria sa domnul a pus // pe domnul nostru patriarh sã donator, doamna a fost ºi în momentul în care a adus mãnãstirii jilþuri

57 fãgãduiascã cã va sluji liturghia la mãnãstirea Aron Vodã, afara oraºului. confecþionate la Constantinopol . Alãturi de Vasile Lupu ºi fiul lor Dar, în dimineaþa acelei zile era tare supãrat ºi noi nu ºtian de ce”. ªtefãniþã, Ecaterina apare ºi în tabloul votiv al mãnãstirii Hlincea. Acesta Motivul astãzi este simplu de depistat. În vara anului 1653, logofãtul fiind o prefacere de secol XVIII sau chiar XIX, a stârnit în rândul Gheorghe ªtefan, sprijinit de oºtile lui Rákóczy conduse de Ioan cercetãtorilor numeroase controverse. Bunãoarã, spun unii istorici, ea a Kemeny ºi de cele ale lui Matei Basab, conduse de Diicu Buicescu, a fost pictatã þinând în mânã o pungã, fapt ce ar demonstra cã doamna a

58 pãtruns în Moldova. Vasile Lupu a aflat despre invazia logofãtului susþinut cu bani proprii lucrãrile de restaurare ale biseriicii . Cã lucrãrile rãzvrãtit în timpul slujbei de la de restaurare ale bisericii au fost mãnãstirea Aroneanu, la care susþinute ºi de Ecaterina e posibil,

67asista . Paul de Alep spune cã, însã cu siguranþã aceasta ]n tabloul printr-o scrisoare, domnul a aflat votiv nu are în mânã o pungã, ci o

68„cã boierii þãrii sale l-au trãdat . nãframã. Aceºtia se înþeleseserã cu marele Paul de Alep ne-o aratã pe

69Ecaterina în camera ei de la curtea logofãt ca sã-l omoare” , iar vestea

domneascã. Aceasta, povesteºte l-a determinat sã pãrãseascã în

cãlãtorul, l-a aºteptat în 1653 pe grabã Iaºul nu înainte de „a osândi

patriarhul Macarie în camera sa de la moarte pe trei dintre cãpeteniile

recepþie „stând pe un jilþ, purtând pe oºtirii sale” implicate în complot:

cap cu un calpac de catifea roºie, ªtefan serdariul, Constantin

îmbrãcatã într-o hainã blãnitã de Ciogolea mare spãtar ºi Pãtraºco 70samur; chehaiaua ei a intrat întâi la Ciogolea mare stolnic .

ea ºi i-a luat încuviinþarea, apoi am Calea pe care a urmat-o intrat ºi noi”. Când a intrat patriarhul pentru a cere ajutor a fost „drumul ea s-a ridicat în picioare ºi s-a arãtat cãzãcesc” la capãtul cãruia Vasile mulþumitã de venirea lui ºi de Lupu avea ca ginere pe Timuº, fiul

59 7 1darurile aduse . lu i Bogdan Hmelni þki . La În contextul cãsãtoriei chemarea domnului, acesta a

fiicei sale vitrege Maria cu Janusz rãspuns cu 8000 de cazaci cu Radziwill, pe parcursul anului 1645, ajutorul cãrora ºi-a redobândit

72marele vizir a invitat-o pe Ecaterina tronul la 21 aprilie / 1 mai 1653 . sã meargã împreunã cu cele douã Bucuria lui nu avea sã dureze însã f i ice ale lui Vasile Lupu la prea mult întrucât a fost, în cele din

60Constantinopol . Domnul Moldovei, urmã, detronat de logofãtul 73intuind cã acestea urmeazã sã rãzvrãtit .

rãmânã ostatece, a refuzat sã le R ã m â n â n d p u þ i n ã 61trimitã . vreme asupra evenimentelor din

La 11 noiembrie 1647, cu data de 20/30 aprilie 1653, sã prilejul trimiterii în Transilvania a încercãm a explica, în cele ce marelui stolnic Gheorghe Ghica, urmeazã, cine erau acei cerchezi care urma sã discute cu Ioan din oastea lui Vasile Lupu care au Kemeny despre niºte pedestraºi luptau la vadul Jijiei, sub dealul doriþi de Vasile Lupu, domna Popricanilor, contra lui Gheorghe

74Ecaterina a trimis principesei ªtefan . Susana Lorántffy câteva bucãþi de Cerchezii amintiþi de

62 75mãtase . Miron Costin în letopiseþul sãu , cu ocazia confruntãrii militare de la Dupã atacul cazaco-tãtar din 1650 asupra Iaºilor, Ecaterina a Popricani dintre oastea lui Gheorghe ªtefan ºi cea a lui Vasile Lupu, nu

fost trimisã de cãtre Vasile Lupu în cetatea de la Neamþ întrucât, o datã pot fi decât un grup de ostaºi care au sosit în Moldova o datã cu alaiul cu nenorocirea provocatã de tãtari ºi cazaci, a izbucnit în Iaºi o ciumã doamnei Ecaterina ºi nici decum descendenþi de ai lui Cerchez cel

76care însuºi pe domn l-a determinat sã-ºi mute scaunul domnesc, pentru Bãtrân de pe vremea lui Petru ªchiopul . 63scurtã vreme, în Codri Cãpoteºtilor . Existã, credem, câteva argumente în favoarea ipotezei pe

În anul urmãtor, dat fiind faptul cã polonii i-au bãtut pe cazaci care am formulat-o. Cel dintâi, ar fi cã prezenþa lui Ioniþã Cerchez este ºi pe tãtari la Beresteczko, lui Vasile Lupu nu-i mai surâdea ideea de a-ºi ºtearsã în cadrul aparatului de guvernare a lui Vasile Lupu, el apãrând

77mãrita fata cu Þimuº, fiul lui Bogdan Hmelniþki. Însã în anul 1652, la menþionat în numai câteva acte . Cel de-al doilea, ar fi cã, tocmai rivalul Batow, polonii au fost înfrânþi de cazaci, iar Vasile Lupu, în urma lui Vasile Lupu, Gheorghe ªtefan, a fost cel care a întãrit lui ªtefan

78ameninþãrilor lui Bogdan Hmelniþki, a trebuit sã accepte cãsãtoria dintre Cerchez ºi mamei sale niºte þigani ºi cel care a contribuit la ridicarea lui 64 79Ruxandra ºi Timuº . Nunta s-a fãcut în 1652, iar în cadrul evenimentului ªtefan Cerchez în dregãtoria de medelnicer . Ori, în asemenea

o aflãm ºi pe Ecaterina Cerchez în calitate de soacrã micã ºi mamã împrejurãri, se poate crede cã ascendenþii lui ªtefan Cerchez nu au vitregã. Aceasta, mai tot timpul, a stat în preajma soþului ei alãturi de participat alãturi de Vasile Lupu la lupta de la Popricani. Cel mult ei

65care a asistat, cu durere în suflet, la cununia dintre Ruxandra ºi Timuº . puteau participa de partea lui Gheorghe ªtefan, însã în nici într-un caz La începutul anului 1653, Ecaterina a fost pomenitã cu de partea lui Vasile Lupu. Atitudinea pe care a manifestat-o Gheorghe

80prilejul primirii unor flori de la Safta în numele soþiei lui Gheorghe ªtefan faþã de acest grup de cerchezi cãrora le întãreºte pãmânturi ºi le 81Rákóczy. Acestea împreunã cu vinul trimis lui Vasile Lupu aveau rolul de oferã posibilitatea de a avea dregãtorii , în timp ce pe doamna Moldovei

„a adormi casa domnului moldovean”, adicã de a nu lãsa impresia cã de (o circazianã) ºi pe fiul ei îi þinea sechestraþi la Buciuleºti, aratã cã cei ce

Tabloul votiv al mãnãstirii Golia din Iaºi- de la dreapta la stânga: Vasile Lupu, Ecaterina Cerchez,

ªtefãniþã Lupu, Ruxandra

9

ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010104se aflau de partea lui Vasile Lupu erau rudele, slugile ºi apropiaþii sau recunoºtinþe . Dupã aproximativ 4 ani de pribegie, o datã cu

cerchezi cu care a sosit din Caucaz în Moldova, Ecaterina, cea de-a venirea lui Gheorghe Duca pe tronul Moldovei, în anul 1665, Ecaterina doua soþie a sa. Dacã nu ar fi fost aºa, oare ar fi cutezat Gheorghe Cerchez s-a reîntors în Moldova. Ea a revenit aproape în acelaºi timp cu ªtefan sã cruþe viaþa prietenilor propriului duºman? Oare ar fi cutezat sã- domniþa Ruxanda, fiica lui Vasile Lupu cu cea dintâi soþie. La 1 martie i lase în liberate, ba mai mult sã-i ridice în dregãtorii? E greu sã ne 1666 o gãsim la Iaºi dând fostei sale roabe Hapca ºi lui Iane stolnicul „un imaginãm cã ar fi putut face asemenea favoruri de vreme ce însãºi pe loc de casã pe uliþa Herbinte, din zãplazii caselor ce au ºezut

82 105fosta doamnã Moldovei a ºi pe fiul ei i-a sechestrat la Buciuleºti . cerchezii” . De aici înainte ºtiri despre Ecaterina nu mai avem. Care va fi fost sfârºitul ei nu ºtim momentan. O altã cercetare a izvoarelor, mult

Asediul cetãþii Suceava din 1653 mai amãnunþitã decât cea de faþã, sper sã scoatã la ivealã alte ºtiri în În timpul crizei politice din primãvara anului 1653 Ecaterina a legãturã cu aceastã doamnã.

luat calea pribegiei în Polonia împreunã cu întreaga familie, ajungând 83pânã la Cameniþa . În toamna aceluiaºi an, se afla în cetatea Sucevei, Câteva consideraþii

asediatã de trupele lui Gheorghe ªtefan ºi aliaþii acestuia din Dacã ceva mai sus am putut descoperi care au fost cãrãrile Transilvania ºi Polonia. O scrisoare din Lemberg, din perioada asediului urmate de Vasile Lupu în politica externã în urma cãsãtoriei cu Ecaterina (6 august), relateazã refuzul Ecaterinei doamna de a accepta Cerchez, aici e momentul sã închei acest periplu. Câteva concluzii

84 meritã a fi evidenþiate.capitularea ºi de a preda tezaurul domniei . Interesantã pare a fi Ecaterina Cerchez, cea de a doua soþie a lui Vasile Lupu, a atitudinea doamnei în protejarea familiei ºi a oºtenilor sãi întrucât însãºi

fost cu siguranþã de origine circazianã. A fost reprezentanta celui de-al „împãrþea oºtenilor fãinã, carne, bãuturã, apã ºi vãrsa asupra cazacilor 85 doilea grup de cerchezi care a cãlcat pe pãmânt moldovenesc în bani” . Toate acestea au avut însã ºi sfârºit. Lipsa hranei a declanºat

perioada secolelor XVI-XVII ºi totodatã doamnã a Moldovei. haosul în tabãra asediaþilor. Foamea i-a fãcut pe cei din cetate sã Cãsãtoria lui sa cu Vasile Lupu a deschis, din punct de vedere mãnânce pieile cailor morþi, curelele de la harnaºament, ba chiar ºi

86 politic, perspectiva unor relaþii mai bune între Moldova, Imperiul Otoman iarbã .ºi tãtari, întrucât consoarta domnului a fost adusã în Moldova din Ecaterina, „ºeful” celor din cetate. Dupã moartea lui Timuº Circazia cu voia sultanului ºi acordul hanului. Prietenia care a stabilit-o Hmelniþki, cel care conducea apãrarea cetãþii, din septembrie 1653, cu tãtarii prin aceastã cãsãtorie avea sã-i aducã voievodului moldovean Ecaterina a devenit „ºeful” celor din cetate. Ea a trebuit sã caute alte

87 liniºte în þara vreme de aproximativ zece ani, numai cã, apropierea metode în vederea motivãrii soldaþilor cazaci rãmaºi fãrã conducãtor . politicii sale de politica marilor familii poloneze a dus la schimbarea Panicatã de situaþia care se ivise, doamna a recurs la vãrsarea unei

88 raportului juridic existent între Moldova ºi tãtari. Bunele relaþii stabilite cantitãþi de aur peste ºanþurile cazacilor , care aveau moralul puternic 89 între tãtari ºi moldoveni prin intermediul cãsãtoriei lui Vasile Lupu cu zdruncinat . Cu toate cã aceºtia nu au abandonat lupta, ci au rãmas pe

Ecaterina nu au putut schimba decizia hanului de a ataca Moldova în poziþii, Ecaterina a fost nevoitã sã înceapã negocierile în vederea 90 1650. obþinerii unei eliberãri condiþionate , fiindcã ajutorul din partea soþului

În cariera politicã a lui Vasile Lupu, Ecaterina Cerchez nu a nu mai apãrea, deºi acesta îi promisese print-o scrisoare cã va ajunge la 91 putut aduce decât puþinã strãlucire. În comparaþie cu alte soþii de domni Suceava în scurtã vreme .

106care se înrudeau cu numeroase familii de renume în Europa , Înainte de toate însã, a încercat sã-ºi punã în valoare Ecaterina nu a fost decât rudã a lui Derviº Mehmed paºa, fost mare vizir, calitãþile sale diplomatico-politice în vederea dezbinãrii aliaþilor. ºi a tãtarului Vazir-Alk Han, numit ªerif Bei.Promiþându-le polonilor, ceea ce le promiseserã ºi Gheorghe ªtefan,

Este adevãrat poate cã, circaziana, doamnã a Moldovei, l-a tezaurul lui Vasile Lupu, ea a încercat sã speculeze neînþelegerile dintre ajutat uneori cu sfaturi importante pe Vasile Lupu în diferite probleme cu aliaþi (evidente în timpul asediului) ºi s-a adresat, la 27 septembrie/7 care se confrunta acesta, dar documentele nu consemneazã nimic în octombrie, polonilor. Aceºtia erau interesaþi de „comorile pe care le are, acest sens. Ele o aratã mai degrabã pe Ecaterina ca pe o doamnã care imense, cu ea”, dar îi mãcina întrebarea: „în mâna cui vor ajunge

92 s-a implicat rareori în viaþa politicã, o doamnã care a apãrut în viaþa acestea, în cea a muntenilor, a ungurilor, sau a polonilor?” . Situaþia publicã numai când protocolul de la curte o cerut-o. Era o persoanã dificilã cu care se confruntau cei din cetate a dus în cele din urmã la

93 preocupatã mai mult de educaþia copiilor lui Vasile Lupu ºi mai puþin de capitulare . Condiþiile impuse pentru acest pas de cãtre cei din cetate au 94 politica pe care o ducea voievodul. Ea se îngrijea liniºtitã de „cuibul ei de

fost acceptate de asediatori , însã, membrii familiei lui Vasile Lupu, la curte” ºi prefera sã nu se implice în activitãþi de ordin decizional. N-am

împreunã cu mai mulþi boieri, au fost duºi în captivitate în satul Buciuleºti gãsit-o niciodatã dând porunci în calitate de doamnã precum alte soþii 95pe Bistriþa (Neamþ), unde au fost puºi sub pazã . Cuceritorilor, doamna 107ale domnilor români . De vreme ce era strãinã pe pãmânt moldovenesc

Ecaterina a fost nevoitã sã le predea „o comoarã frumoasã ºi mã gândesc la faptul cã era aproape imposibil ca situaþia ei sã fi fost

giuvaierurile, precum ºi cinci dintre caii cei mai frumoºi ai lui Lupu, altfel. 96socotiþi foarte scumpi .

Înainte de a pune punct final acestui articol voi evoca un ultim Soarta Ecaterinei de la capitulare pânã în 1658 este de greu

episod istoric în centrul cãruia se aflã Ecaterina ºi Vasile Lupu, episod de urmãrit din lipsa informaþiilor. Se ºtie cã o parte a banilor lui Vasile

din care se poate deduce, pe de o parte, importanþa cãsãtoriei lor, iar pe Lupu doamna i-a folosit pentru niºte odoare bisericeºti rãpite de cazaci.

de altã parte, care era garanþia unei prietenii între Moldova ºi marile La 28 septembrie 1653, un liturghier de la mãnãstirea Dragomirna,

puteri ale vremii.ferecat în aur ºi argint, furat de cazacii lui Hmelniþki, a fost rãscumpãrat

Dupã bãtãlia de la Sârca din 6 iulie 1653, Vasile Lupu înfrânt 97pentru ca apoi sã fie dãruit din nou mãnãstirii . În aceeaºi zi, doamna a de oastea lui Gheorghe ªtefan nu a mai putut ajunge la Suceava unde

mai rãscumpãrat ºi o „Psaltire” ale cãrei coperþi, ferecate în argint aurit, erau soþia ºi copilul astfel cã „a alergat spre Nistru la cazaci”. Fostul 98fuseserã rupte de cazaci . domn, ajuns la Raºkov, greu a adunat oºteni cazaci sub steagurile sale.

În 1658, dupã ce Gheorghe ªtefan a fost mazilit, Ecaterina Bogdan Hmelniþki, cuscrul sãu, avea cu totul alte interese decât sã-ºi 99Cerchez ºi ªtefãniþã Lupu au scãpat din captivitatea de la Buciuleºti . elibereze fiul asediat. În aceste condiþii, Vasile Lupu ºi-a pus „oarecare

Ambii, dupã lungi negocieri duse fie cu Ioan Kemeny, fie cu hanul speranþã în hoarda de la Cetatea Albã”, dar nici tãtarii de aici nu puteau 100tãtarilor crâmleni, au fost eliberaþi . Noul domn, Gheorghe Ghica sã treacã peste porunca lui Islam Ghiray. Hanul a poruncit tãtarilor sã nu-

(1658-1659), fost mai înainte vornic în Þara de Jos, le-a permis sã plece l ajute pe Vasile Lupu, deoarece noul domn îi promisese toate comorile l-a Constantinopol, unde au ajuns în vara aceluiaºi an. La cei 18 ani pe 108aflate la Suceava . Totuºi, încet, încet, Vasile Lupu a reuºit sã adune care-i avea, ªtefãniþã a avut ocazia alãturi de mama sa sã-ºi viziteze 109oºteni în solda sa ºi în octombrie 1653 acesta a ajuns cu „cu ordele 101tatãl la închisoare de la Edikule . Cu sprijinul acestuia ºi a mamei sale, tãtãrãºti la Prut, la ªtefãneºti”. De aici nu au mai înaintat întrucât a aflat el a obþinut în cele din urmã tronul Moldovei, numai cã moartea sa (la cã cetatea Sucevei cãzuse în mâinile lui Gheoeghe ªtefan. Tãtarii, numai 21 de ani), în septembrie 1661, a reuºit sã creeze din nou conduºi de ªirãm-bei, cumnatul fostului domn, au fãcut cale întoarsã din momente de grea cumpãnã pentru doamna Moldovei. O datã cu venirea douã motive. În primul rând pentru cã ºi-au dat seama de faptul cã o datã lui Eustratie Dabija (septembrie 1661-septembrie 1665) pe tron, în ce i-au fost luate averile Vasile Lupu nu avea cum sã-i mai plãteascã, iar, septembrie 1661, Ecaterina a fost nevoitã sã ia calea pribegiei. Ea a în al doilea rând, pentru cã au primit poruncã de la han cã a treia zi vor gãsit ospitalitate la Constantinopol, la palatul construit de Vasile Lupu pe 110avea rãzboi cu craiul leºesc . 102malurile Bosforului, în faþa Arsenalului , aºa cum se relateazã într-un Din contextul prezentat mai sus se observã foarte clar

103raport austriac . Aici a stat înconjuratã de câþiva prieteni greci, câþiva garanþia care oferea liniºte ºi ajutor din exterior unei þãri precum însoþitori din neamul ei ºi de unii moldoveni legaþi de dânsa prin interese Moldova. Sumele foarte mari de bani oferite atât sultanilor cât ºi hanilor

ELANUL

10

Nr. 104 - octombrie 201019. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 482. Nicolae Iorga, Femeile în viaþa asigurau liniºte, iar rareori ajutor. Fiindcã în oastea tãtãrascã cu care

neamului nostru. Chipuri, datine, fapte, mãrturii, Vãlenii de Munte, venea Vasile Lupu sã o salveze pe Ecaterina se afla ªirãm-bei, cel care 1911, p. 35. o luase în cãsãtorie pe sora Ecaterinei, putem considera cã ajutorul

20. ªerif –bei a avut ca soþie pe sora doamnei lui Vasile Lupu ºi ea de oferit fostului domn de tãtari s-a datorat ºi cãsãtoriei acestuia cu origine circazianã. A se vedea Oltea Nistor, op. cit., p. 44; Petronel Ecaterina Cerchez. ªi dacã nu va fi fost aºa, atunci cum? Generaþiile Zahariuc, Þara Moldovei în vremea lui Gheorghe ªtefan voievod viitoare de istorici sperãm sã aducã o altã razã de luminã în umbra (1653-1658), Iaºi, Editura Univeristãþii „Alexandru Ioan Cuza”, 2003, documentelor încã prãfuite. p. 179.

21. Constantin ªerban, Vasile Lupu..., p. 36; Oltea Nistor, op. cit., p. 18. * Textul de faþã face parte dintr-o lucrare mai amplã, nepublicatã, 22. Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. IV, intitulatã Cerchezii ºi rolul lor politic în Þara Moldovei. (sec. XVI-XVII)

partea II, 1600-1650, Bucureºti, 1884, p. 64, nr. DLXXXVII. A se vedea Raportul lui Aloisiu Contarini cãtrã Dogele despre o circasianã dusã de

Note:Vasile Vodã Lupu în Moldova.

1. Gheorghe ªincai, Hronica românilor, tom. III, ediþie îngrijitã de Florea 23. Nicolae Iorga, Femeile..., p. 35.

Fugariu, prefaþã ºi note de Manole Neagoe, Bucureºti, Editura Pentru 24. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 482. A se vedea ºi Constantin Gane,

Literaturã, 1969, p. 51; Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, Trecute vieþi de doamne ºi domniþe, vol. I, Bucureºti, Editura

ªtefãniþã Lupu, domn al Moldovei (1659-1661), Bucureºti, Editura Orizonturi, f.a., p. 250.

Fundaþiei „Regele Carol I”, 1938, p. 27; Constantin ªerban, Vasile 25. George Missail, Epoca lui Vasile Lupu ºi Matei Basarab, domnii Lupu, domn al Moldovei: 1634-1653, Bucureºti, Editura Academiei

M o l d o v e i º i a i Þ ã r i i R o m â n e º t i Române, 1991, pp. 27-33.(1632-1634), Bucureºti, 1868, pp. 124-125; Oltea Nistor, op. cit., pp.

2. Gheorghe Bãileanu, Iaºul în secolul al XVII-lea, partea a II-a, 20-22.

Evenimentele, bisericile, cultura ºi arta în timpul lui Vasile Lupu, extras 26. Constantin ªerban, Vasile Lupu..., pp. 38-39. A se vedea Fig. 17. din „Mitropoliei Moldovei ºi Sucevei” (în continuare se va cita MMS), nr. 27. Idem, Tãtarii în politica externã a Moldovei în vremea lui Vasile Lupu 2, 1968, p. 75.

(1634-1653), în Originea tãtarilor. Locul lor în România ºi lumea turcã, 3. Constantin ªerban, op. cit., p. 36. coord. Gemil Tahsim, Bucureºti, Editura Kriterion, 1997, p. 178.

4. Miron Costin, Letopiseþul Þãrii Moldovei de la Aron Vodã încoace, în 28. Ibidem.idem, Opere, ediþie criticã cu un studiu introductiv, note, comentarii, 29. Ibidem. A se vedea ºi Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 335. variante, indice ºi glosar de P. P. Panaitescu, Bucureºti, 1958, p. 119. 30. Mã refer aici la neostenita idee a lui Vasile Lupu de a fi domn ºi peste 5. Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol V, îngrijit de Maria Holban

Þara Româneascã. (redactor responsabil), M. M. Alexandrescu Dersca Bulgaru, Paul 31. Este vorba despre cãsãtoria lui cu Ecaterina Cerchez, fiica surorii lui Cernovodeanu, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1973, p.

Derviº Mehmed paºa, fost mare vizir ºi cumnata hanului tãtar Vazir-8.Alk, numit ºi ªerif Bei. A se vedea Nicolae Iorga, Studii ºi documente 6. Oltea Nistor, O circazianã pe tronul Moldovei, Cernãuþi, 1928, p. 14. cu privire la istoria românilor, vol. IV, Legãturile Principatelor române

7. Cãlãtori strãini…, vol V, p. 87. Constantin C. Giurescu susþine cã tãtarii cu Ardealul de la 1601 pânã la 1699. Povestire ºi izvoare, Bucureºti, erau 500. De acceaºi pãrere sunt ºi Constantin I. Andreescu, Editura Ministerului de Instrucþie, 1902, p. CXCVIII din prefaþã. Constantin A. Stoide. A sevedea: Constantin C. Giurescu, Le voyage

32. Gemil Tahsin, Poarta Otomanã…, 1975, p. 83. A se vedea ºi Eudoxiu de Niccolo Barsi en Moldavie -1663-, în „Melanges de l'Ecole

Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor, tom. III, Bucureºti, 1900, roumaine en France”, 1925, I, Paris, p. 319; Constantin I. Andreescu,

p.153.Constantin A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 27.

33. Nicolae Iorga, Studii…, vol. IV, p. CXCVIII din prefaþã. 8. Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtiri despre petrecerea

34. Gemil Tahsin, Relaþiile Þãrilor Române..., pp. 237-238, nr. 103. în Moldova a doamnei Ecaterina Cercheza dupã moartea lui ªtefan

35. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 335; Gheorghe ªincai, op. cit, p. 53: „În Vodã Lupu, extras din „Arhiva”, nr. 1-2, 1937, p. 36.

anul acesta (1642) au luat turcii îndãrãpt cetatea Assovului de la 9. Idem, ªtefãniþã Lupu..., p. 27.

cozacii mucãceºti, la a cãriia batere, precum scrie Bisaccioni, de la 10. Oltea Nistor, op. cit. p. 21. Pentru sosirea convoiului în Moldova a fost

munteni ºi de la moldoveni eu fost mers întru ajutoriu turcilor 20000 de nevoie de intervenþia personalã a lui Vasile Lupu care a trimis 3.000 de

ostaºi; iar Sagredo tare vinãþuieºte pe Vasilie Lupu, domnul Molodvei galbeni paºei de Silistra. Din alte surse aflãm cã suma trimisã paºei

pentru luarea cetãþei aceiia”. era de 50.000 de reali (Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide,

36. Gemil Tahsin, Poarta Otomanã…, pp. 83-85. Paul de Alep povesteºte ªtefãniþã Lupu..., p. 27.)

ºi el cã „Astfel, mulþumitã lui Alah, cetatea Azovului a trecut fãrã luptã în 11. Ioan Caproºu, Documente privitoare la istoria oraºului Iaºi, vol. II, acte

stãpânirea casei otomane… Îndatã dupã aceea, serdarul Mehmed interne (1661-1690), Iaºi, Editura „Dosoftei”, 2000, p. 100, nr. 105. A se

paºa, alãturând trupele valahe, moldoveneºti, tãtare, cercheze ºi vedea ºi planul oraºului Iaºi din secolul al XVII-lea de la sfârºitul

osmane, a zidit din temelie, în ºapte luni , cetatea Azovului, încât în lucrãrii.

prezent este o cetate întãritã, servind ca loc de pedepsire <a 12. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, traducere dupã originalul latin duºmanilor>” (Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 335).

de Gheorghe Guþu, introducere de Maria Holban, comentariu istoric de 37. Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, p. CCV.

N. Stoicescu, studiu cartografic de Vintilã Mihãilescu, indice de Ioana 38. Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente…, pp. 154-155.Mehmed paºa avea o

Constantinescu, cu o notã asupra ediþiei de D. M. Pippidi, Bucureºti, armatã de peste 100 de mii de ostaºi care aºteptau sã intre în luptã.

Editura Academiei, 1973, p. 281. Autorul menþioneazã cã în „veacul 39. Nicolae Iorga, Studii…, vol. IV, p. CXCIX, din prefaþã.

cest trecut, începu-se a se trimite de la Þarigrad domni în Moldova, 40. Ibidem, p. CCII.

care-ºi cumpãrau robi cerchezi ºi abãzeºti ºi dupã ce-i slujea pe dânºii 41. Ibidem, p. CCXI: „În contextul internaþional politic din 1645, Vasile Lupu (în vremea când nu erau încã domni ºi se aflau la Þarigrad) cu multã

nu se mai putea gândi la înlãturarea vecinului sãu creºtin. Ca sã-ºi credinþã, îi puneau mai întâi pe la slujbele curþii Domneºti, iar pe urmã îi arate trãinicia schimbãrii faþã de Matei Basarab a înãlþat o bisericã de ridicau ºi în rândul boierilor”.mulþumire cãtre Dumnezeu pe pamântul fratelui sãu atâta timp

13. Sergiu Bacalov, Boierimea Þãrii Moldovei la mijlocul secolului al XVII-duºman”.

lea-începutul secolului al XVIII-lea (studio istorico-genealogic), tezã 42. Ibidem, p. CCX.de doctorat în manuscris, conducãtor ºtiinþific Demir Dragnev, 43. Ibidem, p. CCXI. Chiºinãu, 2007, p. 113. 44. Gheorghe ªincai, op. cit., p. 71. 14. Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. VI, partea I, îngrijit de Maria 45. Ibidem, pp. 71-73: „Tãtarii ºi cazacii s-au sculat cu arme asupra lui Holban (redactor responsabil), M. M. Alexandrescu Dersca Bulgaru,

Vasilie, despotul Moldovei; iarã polonii l-au apãrat ºi l-au îndemnat / sã partea a II-a, îngrijitã de Mustafa Ali Mehmet, Bucureºti, Editura facã pace, precum au ºi fãcut”. Lucrurile în au fost puþin mai ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1976, p. 88.

complicate în realitate. Tot aceastã cronicã ne povesteºte cã Vasile 15. Ciprian-Gicã Toderaºcu, Andronic cerchez tatãl ºi Andronic Cerchez Lupu era nedecis în ceea ce priveºte viitorul fiicei sale ºi din acest fiul. Rolul lor pe plan politic în Þarã ºi la Poartã, în „Elanul”, nr. 101, motiv tãtarii ºi cazacii au nãvãlit în 1650. În anul urmãtor, polonii i-au iulie 2010, pp. 7-9. bãtut pe cazaci ºi pe tãtari la Beresteczko. În urma acestei înfrângeri, 16. Expresia aparþine lui Dan Horia Mazilu, Voievodul dincolo de sala Vasile Lupu nu mai vroia sã-ºi dea fata lui Þimuº, fiul lui Hmelniþki. Însã tronului, Iaºi, Editura Polirom, 2003, p. 478. în anul 1652, la Batow, polonii au fost înfrânþi de cazaci, ºi Vasile Lupu, 17. Miron Costin, op. cit., p. 119. la ameninþãrile lui Bogdan Hmelniþki, a acceptat cãsãtoria dintre

18. Gheorghe David, Petru ªchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1582- Ruxandra ºi Timuº, nunta fãcându-se în acest an, 1652.

1591), Bucureºti, Editura Militarã, 1984, p. 136. 46. Constantin ªerban, Tãtarii în politica..., p. 180.

11

ELANUL Nr. 104 - octombrie 201047. Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, p. CCXXXII din prefaþã. Cerchez, acesta nu s-a ferit în a le întãri condiþia socialã ultimilor, ci

dimpotrivã i-a sprijinit cu gândul cã la rândul lor îi vor arãta credinþã.48. George Bãileanu, op. cit., p. 70. 81. Ioan Caproºu, Petronel Zahariuc, op. cit., vol. I, p. 480, nr. 419. ªtefan 49. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 538. Vasile Lupu ºi-a ºubrezit singur

Cerchez este atestat în dregãtoria de medelnicer. A se vedea ºi domnia refuzând prietenia lui Bogdan Hmelniþki ºi rãmânând findel Petronel Zahariuc, op. cit., p. 444. Poloniei.

82. Eudoxiu de Hurmuzaki, op. cit, vol. IX, partea a II-a, p. 43; Constantin 50. Gheorghe ªincai, op. cit., pp. 71: „Vasile Lupu s-ar fi cununat în anul de ªerban, Vasile Lupu…, p. 212.acuma (1639) cu o turcoaicã din Þicassia. A se vedea ºi Constantin I.

Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 29. Dupã aceºti 83. Constantin ªerban, Vasile Lupu..., p. 39. istorici, nunta a avut loc spre sfârºitul anului 1639. 84. Nicolae Iorga, Acte ºi fragmente privitoare la istoria românilor, vol. I,

51. Mã refer aici la anul 1653 când a trebuit sã apere cetatea Suceavei în Bucureºti, 1893, p. 228. faþã asediului lui Gheorghe ªtefan. 85. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 178.

52. Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 38. 86. Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 1608-1665, editatã de G. 53. Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 3. Duzinchievici, Bucureºti, 1965, pp. 167; Cãlãtori strãini…, VI, p. 100;

Constantin ªerban, op. cit., p. 209.54. D. Constantinescu, Lucruri noui despre arhitectura þi picture mãnãstirii Golia. Dicuþii fãrã cliºee, extras din „Cercetãri istorice”, an XIII, Iaºi, 87. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 177. 1937, pp. 20-21. A se vedea ºi Radu Popa, Mãnãstirea Golia, 88. Ibidem, p. 174; A se vedea ºi Georg Krauss, op. cit., p. 165. Bucureºti, Editura Meridiane, 1966, p. 33. A se vedea tabloul votiv ºi 89. Nicolae Iorga, Legãturile românilor cu ruºii apuseni ºi cu teritoriul zis imaginea mãnãstirii (Fig. 17; 18). „ucrainean”, Extras din AARMSI, s. II, XXVIII, 1916, p. 55, nr. XXXVII.

55. Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 41. A se vedea ºi Sever Zotta, Mãnãstirea 90. Constantin ªerban, Asediul Sucevei din 1653, în „Suceava. Anuarul Golia. Schiþã istoricã, f. l., f. e., f. a., p. 5. muzeului judeþean”, 1983, p. 24; Idem, Vasile Lupu…, p. 210.

56. Constantin Gane, op. cit., p. 250. 91. Petrone Zahariuc, op. cit., p. 177; Nicolae Iorga, Maiolino Bissaccioni 57. Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 40. ºi „Rãzboaiele civile din Moldova”, în „Arhiva”, III, 10-11, 1982, p. 719-58. N. Grigoraº, D. Miron, Biserica mãnãstirii Hlincea, extras din 720.

„Mitropolia Molodvei ºi Sucevei”, anul XLI, nr. 1-2, ianuarie –februarie, 92. Petrone Zahariuc, op. cit., p. 178; Ilie Corfus, Noi informaþii despre 1965, p. 89. A se vedea tabloul votiv de la finele lucrãrii (Fig.13). români în vechi ediþii polone de documente, în „Revista de Istorie”,

59. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 38. XXXI, nr. 3, 1978, p. 495. 60. Nicolae Iorga, Studii..., vol IV, p. CCXI din prefaþã; Eudoxiu 93. Georg Krauss, op. cit., p. 168.

Hurmuzachi, Fragmente..., tom. III, p. 178: „cu tot consimþãmântul 94. Constantin ªerban, Vasile Lupu…, pp. 210-212: Capitularea formal pentru încuscrirea lui Lupu cu Radziwil, Marele vizir a invitat pe condiþionatã a avut loc dupã ce un împuternicit din partea aliaþilor, soþia domnului din Moldova ºi pe ambele fiice ale lui la Constantinopol cãpitanul Ioan Mikes, a primit jurãmântul din partea asediaþilor cã vor – fãcându-le daruri politicoase; dar precautul Lupu nu intrã în cursã, ci respecta actul încheiat în care se prevedea cã japorojenii vor da refusã cuviincios invitaþiunea”. ascultare asediaþilor ºi nu vor fi duºmanii lor niciodatã, ci dimpotrivã

61. Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtefãniþã..., p. 29. aliaþii lor în orice acþiune îndreptata împotriva duºmanilor lor, pe care-i Vasile Lupu a fost nevoit totuºi ca la 12 iulie 1645 sã trimitã la Poartã pe socotesc drept proprii lor duºmani. fiica Ruxandra. Într-o primã fazã a refuzat dorinþa sultanului. A se 95. Ibidem, p. 212.vedea Raportul misionarului Lainieri cãtre ducele de Modena, din Iaºi 96. Georg Krauss, op. cit., p. 168; Petronel Zahariuc, op. cit., p. 181. 14 iulie 1645, în Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, pp. 230-231, nr. LXVIII.

97. V. A. Urechia, Biserica din cetatea Neamþu ºi documentele relative la 62. Andrei Veress, Documente..., vol. X, Bucureºti, 1938, p. 207; Petronel Vasile Lupu ºi domniþa Ruxandra, Bucureºti, 1890, p. 22: Aceastã

Zahariuc, op. cit., p. 46. carte de cult, danie de la Constantin Movilã în 1610, ferecatã în aur ºi 63. George Bãileanu, op. cit., p. 70. argint, fusese furatã de cazacii lui Hmelniþki. A se vedea ºi Emil 64. Gheorghe ªincai, op. cit, p. 73. Turdeanu, Manuscrisele robite de cazaci, la 1653, în „Fiinþa 65. Cãlãtori strãini…, vol. VI, pp. 471-478; Nicolae Iorga, Istoria românilor româneascã”, nr. 4, 1966, Paris, pp. 130-131.

prin cãlãtori, ediþia a II-a adãugitã, vol. I, Bucureºti, 1928, pp. 361-366: 98. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 178; ªtefan S. Gorovei, Anastasie „Când a fost sã plece, domniþa (Ruxandra) s-a prins cu mâinile de gâtul Crimca. Noi contribuþii, în MMS, LV, 1-2, 1979, pp. 155-156. Doamnei, care nu era decât mama ei vitregã, iar Vasile a rãmas cu 99. Cãlãtori strãini..., VI, p. 101; Constantin ªerban, Vasile Lupu…, p. 211. capul gol multã vreme, vãzând cum se duce în þarã barbarã”. 100. Constantin ªerban, Vasile Lupu…, p. 212.

66. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 121. 101. Ibidem, p. 218. 67. George Bãileanu, op. cit., pp. 73-74. 102. Paul de Alep descrie palatul în felul urmãtor: „palat minunat, aºezat în 68. Din conspiraþie mai fãceau parte, în afarã de logofãtul Gheorghe mijlocul mãrii, clãdit pe pilaºtri mari potrivit sistemului folosit la clãdirile

ªtefan: Pãtraºco Ciogolea mare stolnic (1650-1653), Constantin din Istambul. Înãuntru sunt lacuri ºi castele ce încântã uimirea, o baie Ciogolea mare spãtar (1651-1653) ºi ªtefan serdarul (1651-1653). A din marmorã, grãdini plãcute la vedere, o conductã de apã din mozaic se vedea Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 73 ºi Miron Costin, op. cit., pp. de felurite culori, ºi de asemenea o bisericã, ºi toate acestea se înalþã 135-140. deasupra mrii”(Cãlãtori strãini, VI, p. 209; Constantin ªerban, Vasile

69. Cãlãtori strãini...,p. 73. Lupu…, p. 219).70. Ibidem, p. 75. 103. Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, p. CCCIX ºi nota 8. 71. Ibidem, pp. 80-81. 104. C. I. Andreescu, C. A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 33.72. Petronel Zahariuc, op. cit., pp. 125. Prima domnie a lui Gheorghe 105. Ioan Caproºu, Documente…, vol. II, p. 100, nr. 105. În legãturã cu

ªtefan (4/14 aprilie - 21 aprilie/1mai 1653). aceast loc de casã este o întreagã poveste întrucât parte din el pare 73. Ibidem, p. 141. A doua domnie a lui Vasile Lupu (21 aprilie/1 mai 1653 - sã-l fi dat Ecaterina mãnãstirii Hlincea la un moment dat. Mai mult de

6/16 iunie 1653). cât atât, între 1666 ºi 1669 Iani stolnicul a trecut în nefiinþã. Acesta, în 74. Ibidem, p. 136. 1666, încã nu era cãsãtorit cu Hapca, roaba doamnei Ecaterina, ci 75. Miron Costin, Letopiseþul..., pp. 145-146: „ªi era ai noºtri care þinea cu urma sã o ia de soþie. Întrucât la scurt timp de la încheierea actului a

Vasile Vodã, pe lângã ªtefãniþã paharnicul, den Hânceºti ºi den survenit moartea lui Iani stolnicul, Hapca s-a mãritat cu Anastasie. Hânþeºti o samã ºi câþiva cercheji de ai lui Vasile vodã”. Împreunã cu acesta, la 23 septembrie 1669, a vândut pãmântul dat de

76. Sergiu Bacalov, op. cit., pp. 133-135. Ecaterina Cerchez. Beneficiarul vânzãrii a fost mãnãstirea Hlincea, 77. George Bezviconi, op. cit., pp. 190-191. care prin egumenul ei Teofan a plãtit vânzãtorilor suma de 150 de lei. În

aceste condiþii, mãnãstirea, sus menþionatã, avea, dupã 1669, atât 78. Ibidem, p. 191, nr. 1. A se vedea ºi Petronel Zahariuc, op. cit., p. 444. dughene cãlugãreºti pe uliþa Fierbinte cât ºi partea de pãmânt dãruitã 79. Gheorghe Ghibãnescu, Surete ºi izvoade, vol. XI, Iaºi, 1922, pp. 51-de Ecaterina Hapcãi în aceeaºi uliþã (ibidem, p. 262, nr. 186; p. 267, nr. 52; Ioan Caproºu, Petronel Zahariuc, Documente privitoare la istoria 291).oraºului Iaºi, vol. I, acte interne (1408-1660), Iaºi, Editura Dosoftei,

106. A se vedea cazul Elenei Brancovici, cea de a doua soþie a lui Petru 1999, p. 480, nr. 419. Rareº, în ªtefan Sorin Gorovei, Petru Rareº…, p. 76. 80. George Bezviconi, op. cit., p. 190-191. Se poate crede cã prin întãrirea

107. A se vedea spre exemplu cazul Dafinei Dabija în Constantin Gane, op. de pãmânt sau oferirea unor dregãtorii Gheorghe ªtefan ar fi putut sã cit., p. 240. ridice condiþia socialã a unor cerchezi care, foarte bine, ar fi putut

încerca sã lupte pentru înlãturarea sa în scopul eliberarea Ecaterinei ºi 108. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 174. a fiului ei. Întrucât nu exista nici o legãturã între fosta doamnã a 109. Ibidem, p. 175. Moldovei ºi grupul de cerchezi din care fãceau parte urmaºii lui Ioniþã 110. Ibidem, p. 179.

ELANUL

12

Nr. 104 - octombrie 2010

finele veacului al XVIII-lea) ºi a Mariei Luca (strãnepoata Tofanei Luca - Prezenþa lui Manolache Epureanu pe scena politicã româneascã a care era bunica de pe tatã a lui Ioan Epureanu). Deºi erau oarecum constituit, astfel, începutul garantãrii puterilor în stat ºi impunerea rude, Catinca Negre ºi Ioan Epureanu s-au cunoscut la Bârlad, când ea autoritãþii ºi legimitãþii actului politic ºi juridic. În Manolache venea în vizitã la sora ei, comisoaia Safta Negre, care îºi avea casele pe Costache s-au întrupat atunci nu numai tradiþiile unei culturi paºoptiste actuala stradã N. Bãlcescu, nr. 40. Pentru cã Safta Negre nu a avut ºi geniul unei naþiuni, ci ºi eterna aspiraþie a fiinþei umane spre urmaºi, aceste case i-au fost lãsate ca donaþie în 1839 lui Catinca, sora cunoaºtere ºi înþelegere. Gloria sa îºi are desigur explicaþia ºi în destinul

7ei. Dupã ce s-au cãsãtorit, Ioan Epureanu ºi lui uman, care s-a împletit în mod fericit cu al altor Catinca Costache au stat un timp la Bârlad, unde în iluºtri contemporani - Alexandru Ioan Cuza, Mihail aprilie ºi iulie 1819 fãceau împrumuturi de la Casa Kogãlniceanu, prinþul Carol I, I. C. Brãtianu,

8Obºtii Târgului Bârlad. Dupã aceea, cei doi s-au Lascãr Catargiu etc., dar mai ales îºi are sorgintea mutat la Iaºi, unde Ioan Epureanu a comandat unui în forþa exemplului personal ºi în admirabila sa pictor din ªcoala lui Eustatie Altini douã portrete chibzuinþã ºi înþelepciune politicã. pictate în ulei pe pânzã. Unul de bãrbat, îmbrãcat în Se poate vorbi despre MANOLACHE costumul boieresc de modã veche, cu caftan din COSTACHE EPUREANU ca despre cel dintâi stofã ºi cu guler de blanã ºi iºlic, presupus ca fiind model politic românesc de a fi în civilizaþia portretul sãu, iar celãlalt înfãþiºând o doamnã cu eutropeanã. Însã, pentru noi, el a fost, înainte de þinutã occidentalã, îmbrãcatã dupã moda francezã, toate, cel ce a rezumat în faptele sale o istorie, o cu rochia-mantou de catifea roºie-cãrãmizie, cu þarã, un popor, o culturã politicã, aducându-ºi guler ºi bonetã din dantelã (brodate cu fir), probabil importante contribuþii care au meritat sã fie

9al Catincãi Costache. consemnate ºi cunoscute de noi. Epureanu Fiul lor, Manolache Costache Epureanu, reprezenta la vremea sa personalitatea de

dupã ce s-a reîntors în þarã în august 1849, a locuit excepþionalã complexitate, în stare sã refacã în alternativ la Bârlad ºi la Iaºi. În Bârlad a cunoscut-o dezvoltarea sa individualã drumul de secole ºi ºi a admirat-o pe frumoasa Maria (fiica lui Alexandru tipologia intelectualã a unei elite politice româneºti, Sturza ºi a Smarandei Sturza Bârlãdeanul, nãscutã aflatã între Lumea Veche ºi Lumea Nouã. Costandachi), de care s-a îndrãgostit ºi cu care s-a În fine, nepreþuita dragoste a bârlãdenilor cãsãtorit în 1851. Iniþial, împotriva cãsãtoriei lor a pentru acest mare concetãþean al lor ºi pentru fost chiar logofeteasa Smaranda Sturza, care ºi-l apãrarea valorilor tradiþionale tutovene, ne-au

dorea ca ginere pe Lascãr Rosetti (fost coleg de facultate ºi prieten cu determinat sã purcedem la o revalorizare a trecutului sãu, conºtienþi Manolache Costache). Numai cã Maria a fugit cu Epureanu în timpul fiind cã bârlãdenii pot oricând sã-ºi aducã piosul lor omagiu faþã de unui bal de la Casa Sturza din Bârlad, cununându-se a doua zi, în MANOLACHE COSTACHE EPUREANU, cel care le-a îmbogãþit istoria prezenþa prietenilor care îi însoþiserã, la biserica schitului din satul cu a sa prezenþã. Borosãºti (ctitoria din piatrã a familiei Epureanu din comuna Epureni,

10jud. Vaslui). Cãsnicia celor doi a fost una din cele mai fericite, noua 1. Familia ºi viaþa privatã familie locuind fie la Bârlad, fie în conacul de la Epureni (moºie care a

trecut în proprietatea lui Manolache, dupã moartea unchiului sãu - Manolache Costache Epureanu s-a nãscut la 22 august 1820, la Iordache Costache). Dupã 1854, ei au trebuit sã locuiascã la Iaºi, unde

Iaºi, probabil în “casele din mahalaua Sf. Andrei, cu mult loc ºi Manolache primise o funcþie. Copiii lor au fost: Catinca (1854-1911), 1 11

acareturi”. Totuºi, existã ºi ideea cã el s-ar fi nãscut la 19 septembrie principesa Elena (1855-1902) ºi Ioan (1856-1897). 1824, la Iaºi sau la Bârlad. Descendent al unei familii boiereºti cu Prima lor fiicã - Catinca (Ecaterina) - a primit o aleasã educaþie în strãmoºi pomeniþi încã din vremea lui ªtefan cel Mare (cum ar fi familia pensioanele de la Heidelberg, Mainheim ºi Viena, unde a studiat pianul. boiereacã a marelui vornic Boldur), Manolache era fiul vornicului Ioan La 20 de ani s-a cãsãtorit cu diplomatul în drept Alexandru Exarcu Epureanu ºi al Catincãi Costache Negel (fiica spãtarului Costachi (descendent al unei familii greceºti românizate). Ei au locuit la conacul Negre), cu proprietãþi în þinutul Tutova. Din aceastã familie s-a ridicat ºi de la Epureni, unde s-a nãscut fiica lor Maria Magdalena, dar ºi în casa renumitul cãrturar Veniamin Costache, mitropolit al Moldovei. Se ºtie lui Manolache Costache din Bucureºti. Catinca semãna mai mult cu sigur cã familia lor a avut "rãdãcini" în comuna Epureni ºi în "târgul" mama ei ºi a fost doamna de onoare a reginei Elisabeta, participând

2 deseori la seratele muzicale de la Palatul Regal din Bucureºti sau de la Bârlad, unde aveau numeroase pãmânturi ºi case. 12

Tatãl lui Manolache - Ioan Costache Epureanu - era fiul cel mai Castelul Peleº. A murit în 1911, suferind de cancer.mare al lui Grigoraº Epureanu ºi al Mariei Caragea. Ioan Epureanu s-a Al doilea copil - principesa Elena - a fost o renumitã personalitate nãscut la Epureni, probabil în 1771 ºi a deþinut mai multe ranguri: stolnic, artisticã de nivel european, studiind pianul la Epureni ºi la Bucureºti cu spãtar, postelnic ºi vornic. El a locuit la Borosãºti (moºie ce o deþinea Anette Boscoff, dar ºi la Viena, unde l-a avut profesor pe celebrul dintr-o moºtenire pãrinteascã) ºi la Bârlad - unde îºi fãcuse case pe un compozitor Anton Rubinstein. De altfel, în ianuarie 1873, ea a câºtigat loc de 236 de stânjeni în “Mahalaua din gios de Cacaina” (loc situat premiul I ºi medalia de aur la concursul de pian de la Conserrvatorul din

3 Viena, iar în februarie a susþinut un concert de binefacere la Teatrul astãzi pe strada Gh. Emandi, nr. 2). Pentru cã era energic ºi Naþional din Bucureºti, unde prinþul Alexandru Gh. Bibescu a cunoscut-întreprinzãtor ºi pentru a-ºi suplimenta veniturile, Ioan Costache a o. A doua zi, îndrãgostit de tânara pianistã, prinþul Bibescu a cerut-o în înfiinþat târguºorul Borosãºti pe vechiul drum medieval Vaslui-Scânteia-cãsãtorie de la tatãl ei, iar apoi tinerii cãsãtoriþi s-au stabilit la Paris. Aici, Iaºi (atestat ca rateº în 1815 ºi recunoscut ca târg permanent în 1845). timp de peste 30 de ani, principesa Elena Bibescu a patronat un salon Mai târziu, fiul sãu - Manolache Costache - a vândut aceastã moºie care literar ºi artistic, frecventat de scriitori, artiºti ºi muzicieni francezi s-a mai numit ºi Rateºul Epureanu, azi fiind satul Lunca-Rateº, com.

4 (Anatole France, Vuillard, Bonnard, Gaugain, Maillot, Saint-Saens), iar Scânteia, jud. Iaºi. Mai mult, în calitate de epitrop al averii lui Gheorghe talentul ei de pianistã a fost apreciat de Wagner ºi Liszt. De multe ori, Roºca Codreanu (nepotul sãu de vãr primar, prin alianþã), Ioan principesa concerta pentru cei sãraci la Bucureºti, Sinaia ºi Bârlad, iar Epureanu trebuia sã dea 700 de galbeni logofãtului Costache Conachi, de numele ei se leagã recitalul de muzicã clasicã a lui Paderevwski de la cel care urma sã se îngrijeascã de moºia Vãleni ºi sã înfiinþeze aici o Ateneul Român (1899) ºi, mai ales, ascensiunea lui George Enescu la ºcoalã. Pentru cã abia peste doi ani i-a dat banii, lui Ioan Costache i s-a Paris (pe care l-a luat sub protecþia sa ºi l-a ajutat sã-ºi susþinã aici suita luat epitropia ºi i s-a imputat folosirea bunurilor moºiei Vãleni în interes

5 simfonicã “Poema românã”). Principesa a murit la 18 octombrie 1902, la personal. Totodatã, Ioan Epureanu a locuit ºi la Iaºi, în casele din 13Iaºi, fiind apoi înmormântatã la Bârlad. mahalaua Sf. Andrei - case pe care le-a lãsat prin testament soþiei sale

6 Singurul bãiat al lui Costache Epureanu - Ion - ºi-a început studiile Ecaterina (nãscutã Negre). în Germania ºi le-a terminat la Paris, unde a absolvit ªcoala de ªtiinþe Mama lui Manolache - Catinca Costache Negre (Negel) - era Morale ºi Politice. Deºi era înalt, robust ºi avea statura unei persoane fiica spãtarului Costachi Negre (devenit apoi ispravnic de Tutova la

MANOLACHE COSTACHE EPUREANU – OMUL EPOCII SALE- continuare în pagina 1 -

13

ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010puternice, Ion era în realitate un om blând, timid ºi nesigur chiar, amabil Cu toate acestea, Epureanu avea o fire copilãroasã. Astfel, dintr-o ºi gentil. Prestigiul tatãlui sãu l-a propulsat pe Ion ca deputat conservator scrisoare din 8 martie 1847 a lui Alecu Cuza cãtre cumnatul sãu al judeþului Tutova de patru ori, iar din aceastã calitate s-a implicat în Iordachi Lambrino, aflãm cã “pe Manolachi Epureanu l-am iertat ºi construirea cãii ferate Bârlad-Fãlciu. Nu s-a cãsãtorit, poate pentru cã aceasta ca urmare a copilãriei sale, cãci în ochii mei Manolachi ar trebui era bolnav de tuberculozã, maladie care l-a rãpus la vârsta de 38 de ani. sã fie încã pe bãncile unui colegiu, supus pedepselor corporale ºi poziþia A murit la Odessa (12 noiembrie 1894) ºi a fost înmormântat la Bârlad, sa prezentã i-o cred uzurpatã, probã fiindu-mi purtarea sa în toate

14 afacerile, purtare de copil îndãrãtnic.” Totodatã, Epureanu era bun alãturi de tatãl sãu. prieten cu Al. I. Cuza, pe care-l ruga deseori sã-i facã diferite comisioane Prin origine ºi mentalitate, Manolache Costache Epureanu a ºi de la care se mai ºi împrumuta cu bani, dar ºi cu Vasile Alecsandri, rãmas mereu un boier de viþã veche, iar comportamentul sãu ezitant ºi

19inconsecvent l-au determinat sã-ºi piardã în timp mulþi prieteni. Cu toate Mihail Kogãlniceanu, Alecu Russo, Costache Negri ºi Lascãr Rosetti. acestea, contemporanii sãi i-au recunoscut “cinstea ºi onorabilitatea Mai mult, iatã ce spunea scriitorul Nicu Gane despre Manolache exemplarã”. Totuºi, a trãit mai mereu încurcat în datorii, asta ºi pentru cã Costache Epureanu: "Manolaki Kostaki era un om bun, cinstit, dar fãrã socrii sãi - Alecu Sturza Bârlãdeanul ºi soþia sa, Smaranda - nu i-au dat mare statornicie ºi, ca toate naturile de artist, uºor se entuziasma ºi uºor nimic ºi nici nu l-au lãsat sã vinã în casa lor de la Bârlad. În aceste se descuraja. La cea mai micã dificultate el se da înlãturi, pãrãsind

20condiþii, pentru a-ºi achita împrumuturile fãcute în perioada exilului ºi situaþiuni excelente, care ar fi putut sã le pãstreze."cheltuielile necesare întreþinerii familiei, Epureanu ºi-a vândut moºia Încã din februarie 1875, soþia lui Epureanu - Maria - era bolnavã Borosãºti (1855), casele Catincãi Costache de pe actuala stradã de cancer ºi, astfel, a fost internatã într-un sanatoriu din Austria. La 27 Nicolae Bãlcescu, nr. 40 din Bârlad (februarie 1859) ºi casele sale din septembrie 1875, în vârstã de numai 45 de ani, ea moare la Voslau

15acelaºi oraº (în 1859 ºi 1868). (Austria) ºi este adusã în þarã, unde este înmormântatã la Biserica “Sf. Începând din 1861, Epureanu a fãcut din nou împrumuturi, Spiridon” din Bârlad - ctitoria familiei bârlãdene Sturdza. Osemintele ei

21cheltuind enorm pentru întreþinerea la ºcolile din Germania ºi de la Viena de sub podeaua bisericii nu au fost gãsite încã. a copiilor sãi Catinca, Elena ºi Ioan. Ultimul împrumut de 29000 de Când ºi-a dat demisia din funcþia de prim-ministru al guvernului galbeni l-a luat în 1866 de la logofãtul Anastase Baºotã. Nedorind sã-i liberal în iulie 1876, ca urmare a acuzãrii cabinetului foºtilor sãi colegi rãmînã acestuia dator, Manolache a reuºit sã obþinã achitarea aproape conservatori, Epureanu nu numai cã a dat dovadã de onoare ºi integralã de cãtre stat a bonurilor lui Baºotã în valoare de 2000000 lei cavalerism, dar atitudinea lui a fost una demnã, cãci el a afirmat cã îºi aur (pentru þiganii dezrobiþi ºi pentru pãmântul expropiat). Mai mult, în asumã responsabilitatea pentru perioada cât a fost ministru conservator 1868, la sugestia lui Epureanu, Baºotã s-a asociat cu bancherul Leiba al Justiþiei ºi cã se va supune legilor dacã se vor gãsi fapte care sã-l Cahana, pentru a o salva de la faliment pe Ruxandra Rosetti- incrimineze. Gestul sãu de solidaritate i-a miºcat chiar ºi pe adversari, I. Roznovanu. Tot atunci, Manolache ºi Eudoxiu Hurmuzaki au susþinut C. Brãtianu apreciindu-l prin cuvinte elogioase, iar deputatul Nicolae ideea logofãtului Baºotã de a lãsa, prin testament, jumãtate din avere Fleva (care propusese judecarea foºtilor miniºtri conservatori) ºi-a unei ºcoli româneºti din Pomârla. Totuºi, dupã moartea logofãtului, la exprimat recunoºtinþa faþã de poziþia lui Epureanu: „Noi vom considera deschiderea testamentului acestuia, Epureanu a aflat cã nu e exclus totdeauna în Manolaki Kostaki acea personalitate francã ºi loialã, care, dintre datornicii lui, deºi îl considerase un bun prieten. Probabil cã când întinde mâna, e gata sã rãspundã la obligaþiunile ce a luat. Poate logofãtul nu-l iertase pe Epureanu pentru faptul cã a încercat sã o ajute cã noi nu avem aceleeaºi vederi politice ca D-sa, dar sperãm cã ne vom pe fiica renegatã a acestuia (Elena Cantacuzino) în a obþine toatã reuni totdeauna pe acelaºi tãrâm când va fi vorba de libertãþile publice,

16averea de la tatãl ei. iar atunci cu toþii ne vom da mâna cu siguranþã ºi vom face sã domine 22Manolache Costache Epureanu avea în casã una din cele mai sistemul constituþional în aceastã þarã.”

mari biblioteci din Moldovca, era pasionat de lecturã ºi de muzica Din aprilie 1880, când bolnav de tuberculozã, organismul i-a clasicã, preferându-l pe Beethoven. Ca semn al rafinatei sale slãbit, Epureanu a fost nevoit sã se retragã din viaþa publicã ºi sã inteligenþe, prefera sã joace ºah, iar în timpul unei cãlãtorii la Londra a întoarcã la moºia sa de la Epureni. De aici, a plecat la un sanatoriu din cãºtigat o partidã de ºah jucatã cu un ministru englez. Acesta a venit Viena, dupã care - la recomandarea medicilor - a trebuit sã se interneze apoi pânã la Epureni pentru a-ºi lua revanºa, iar Epureanu l-a lãsat sã la un spital din Wiesbaden (Germania). Apoi, ultimile sãptãmâni le-a câºtige, de teamã sã nu i se facã rãu politicianului englez. Oricum petrecut la Schlangenbad (lãngã Nassau, acum în Germania), unde, Epureanu a rãmas mereu o fire capricioasã ºi imprevizibilã, dar “învins de boalã ºi de timpurie bãtrâneþe, ºi-a dat obºtescul sfârºit” în

23moderatã ºi onestã, considerând cã “extremele sunt periculoase ºi ziua de 7 septembrie 1880. 17ostile þãrii”. Deºi iniþial familia sa a dorit ca el sã fie înmormântat în biserica de

Însã, cea mai bunã caracterizare a omului Manolache Costache la Epureni (ctitoria neamului sãu), totuºi peste 200 de fruntaºi bârlãdeni Epureanu ºi a sensibilitãþii firii sale a fãcut-o concetãþeanul sãu i-au scris o scrisoare lui Alexandru Exarcu (ginerele urmaº care s-a bârlãdean N. G. Rãdulescu, cel care l-a cunoscut îndeaprope ºi l-a ocupat de funeraliile lui Epureanu) ºi l-au rugat ca trupul marelui om descris astfel în 1885, la cinci ani de la moartea sa: “... Pe lângã politic sã fie înhumat în Cimitirul "Eternitatea" din Bârlad. Din ordinul identitatea ºi spiritul pus totdeauna la locul lui, era de observat încã la primului ministru Ion C. Brãtianu, autoritãþile i-au organizat lui Manolaki Kostaki o particularitate a inteligenþii sale: intuiþiunea. Îi era Manolache Costache funeralii naþionale, vagonul mortuar, intrat în þarã de ajuns sã asculte adeseori numai câteva fraze ale unui discurs, pentru pe la Iþcani, fiind însoþit pânã la Bârlad. La înmormântare au participat a-l pãtrunde pânã la sfârºit. Când citea împreunã cu cineva vreo carte, reprezentanþii Casei Regale, ai Parlamentului, ai Guvernului, ai acesta rãmânea surprins, uimit, vãzând pe Epureanu cã ghicea la partidelor politice, ai armatei ºi ai autoritãþilor locale. Toþi cei care au citirea primelor pagini restul cãrþii aproape în întregime. Acest dar firesc susþinut discursuri panegerice au evidenþiat patriotismul lui Manolache surprinsese foarte mult ºi pe faimosul Crawley, care zise chiar fiului lui Epureanu ºi enorma sa contribuþie la crearea ºi modernizarea statului Epureanu: <<Tatãl Dvs. are numai un singur cusur... înþelege prea naþional român. De altfel, în presa vremii au apãrut atunci ample iute!>>. ... În privinþa activitãþii era neobosit. Cu activitatea fizicã, era în comentarii despre remarcabila personalitate a acestui reputat om politic

24stare sã meargã pe drum în puterea iernii pe gerul cel mai aspru, fãrã al epocii sale. blanã chiar, aproape douãsprezece ceasuri; ºi sã doarmã nopþi întregi, În fine, iatã cum l-a schiþat principesa Elena Alexandra Bibescu pe când împrejurarea cerea aºa, numai pe un scaun; ori sã petreacã citind, tatãl ei, Manolache Costache Epureanu, într-o notã destinatã, probabil, studiind pânã la lumina albã a zilei fãrã a resimþi oboseala. Ca activitate Marii Enciclopedii Franceze: "Ceea ce l-a caracterizat cel mai mult, intelectualã, a probat destul de mult în toatã viaþa-i politicã. Manolaki era simþul datoriei, a împins acest simþãmânt pânã la ideal. El a trecut Kostaki era de o simplitate rarã, cãci fugea de alaiuri ºi parade prin lume cu inima ºi fruntea nepãtate, urmãrind fãrã preget acel pompoase, dispreþuia luxul ºi tot ce de aproape sau de departe înãlþãtor scop al datoriei, atât în politicã, cât ºi în viaþa publicã ºi de formeazã plãcerile omului materialist. Din contra, tot ce privea ºtiinþa ºi familie. Elocvenþa sa limpede, naturalã, curgãtoare, puternicã mergea arta, frumuseþile naturii chiar, îl încântau, îl înduioºau pânã la lacrimi. pânã la entuziasmul vibrator atunci când vorbea de viitorul þãrii sale, de Citirea unei tragedii de Shakespeare, ascultarea unei melodii de marile destine ce el le întrevedea pentru þarã. Arzãtoarea lui dragoste Beethoven, privirea unui tablou frumos, gãseau în Manolaki Kostaki un pentru þarã ºi devotamentul sãu pentru naþiune ºi Tron au fos admirator profund ; ºi cât trãi, spiritul sãu nu pierdu niciodatã focul dominantele existenþei sale. Nici un sacrificiu nu-i pãrea prea greu

25tinereþii pentru toate simþirile nobile ºi mãreþe. Marele bãrbat nu putea pentru progresul ºi gloria României."suferi ºi nu voia iarãºi nimic sã se petreacã în afarã de patria lui care ar fi putut da altã faþã aspirãrilor ei ºi poziþiei ce ocupa. Nu suferea ca strãinii - continuare în numãrul urmãtor -

18sã înþeleagã într-alt fel de cum era þara ºi locuitorii sãi, de orice clasã.”

ELANUL

14

Nr. 104 - octombrie 2010

Groaza domina târgul, împrejurimile. Criminaliºtii, specialiºtii în noapte cercetãri iar populaþia înspãimântatã, a tot vorbit. De toate. citirea „presupunerilor” erau încurcaþi. Nu numai cã de pe urma Presupuneri ºi vinovaþi, de tot felul. criminalilor nu se gãsiserã urme certe, dar mai ales pentru cã timpul Au fost cercetaþi, anchetaþi, urmãriþi, suspectaþi, sute ºi sute de fugea ºi probele, destul de puþine, se pierdeau. oameni. Posibili vinovaþi erau mulþi. De pildã, se ºtia cã profesorul

Cine îi putea împiedica pe curioºii sosiþi sã nu umble efectiv peste fusese proprietarul moºiei de la Talaºmani, pe care o vânduse mai de tot? Aºa, urmele faptelor criminalilor se „îmbrãþiºau” cu cele rãscolite de mult unui frate al sãu Gheorghe Belloianu. Când a murit acesta, moºia mulþimea adunatã. Unde sã descopere acul în carul cu fân? – era le-a rãmas celor douã fiice ale sale. Una mãritatã cu un procuror Aslan, întrebarea nedescurcatã. alta cu un militar – cãpitanul Anastasiu. Nici unul nu se ocupa de moºie.

* κi puseserã administrator pe ªtefan Dobreþin. Cum Stroe Belloescu era Bãtrânul Stroe Belloescu, fost profesor de matematicã la liceu, un argint viu, deºi nu mai era proprietar, continua sã meargã la

acum pensionar onorabil, preºedinte al Ligii Culturale din oraºul Bârlad, Talaºmani, la moºie, ºi-l controla pe administrator. Îl admonesta. Ba, se era cunoscut ca un mare patriot. Un filantrop ºi în genere – om de bine. spunea, cã Dobreþin era pe cale sã fie demis. Deci între cei doi era un Era ºtiut în întreaga þarã, fusese senator în Parlamentul României, încât conflict, pe faþã. De notorietate, cum se spunea ºi atunci. ªi cum chiar a vestea cã acest mare român a cãzut victimã celui mai odios ºi miºelesc doua zi dupã crimã, Dobreþin a fost vãzut cu o zgârieturã pe obraz, asasinat, s-a rãspândit fulgerãtor. ipoteza materializãrii conflictului nu lipsea.

Nota caracteristicã a celui rãpus, imprimatã în toate acþiunile vieþii A fost chemat, iscodit de jandarmi, procurori. De oameni chiar!sale, era dragostea de neam ºi mila de cei nenorociþi ºi nevoiaºi. Apoi, unii socoteau cã nici doamna Raluca, soþia lui Belloescu nu Observând el cã toatã mizeria vieþii ºi necazurile putea fi strãinã de faptã. Dânsa trebuia sã cunoascã sãrãcimii se datorau neºtiinþei de a gândi ºi fãptui a pe criminali, e chiar complicea lor – susþineau unii. mulþimii, dar ºi din lipsa sentimentului religios care, Dar, la un moment dat, se rãspândise zvonul cã dupã convingerea lui era – este ºi rãmâne, fãclia ºi doamna chiar fusese arestatã.pârghia moralitãþii sociale, permanent s-a gândit ºi i-a Deci instrucþia cazului era nu numai dificilã, ci ajutat pe cei „oropsiþi ai soartei”. foarte grea!

ªi, meditând el, ca un mare matematician ce era, Descinderea de la domiciliul defunctului a dar ºi ca om de suflet, a gãsit cã cel mai bun lucru reliefat existenþa unor picãturi de sânge pe locul unde folositor atât pentru muncitori, cât ºi pentru sãtenii au umblat ºi cãutat criminalii. Însemna cã cel puþin sãraci - pentru om în general – este a-i învãþa carte, a-i unul din ei a fost rãnit în lupta cu victima. De aici ºi lumina, a le întãri sentimentul religios ºi moralizator… întrebarea cu zgârâietura de pe obrazul El a vãzut în ºcoalã ºi în bisericã leacul cel mare pentru administratorului…ameliorarea stãrii deplorabile a mulþimii. De aici – Îndatã s-a emis o circularã care cerea: „Rog spunea presa – când s-a difuzat vestea asasinãrii, pe cercetaþi pe toþi indivizii certaþi cu justiþia, dacã au care o duceau ºi ºoaptele – pornirea lui entuziastã de a leziuni pe mâini ºi faþã. Acei care vor avea leziuni, sã face ºcoli ºi biserici, de a le înzestra ºi dãrui nu atât justifice provinenþa lor ºi sã explice întrebuinþarea instituþiilor în cauzã, cât oamenilor. timpului în ziua ºi noaptea de sâmbãtã 20 octombrie a.c.

Pe foaia testamentului sãu, dupã ce zidise ºcoli ºi biserici la Acei care nu pot justifica ce au fãcut la data arãtatã, sã fie înaintaþi Griviþa ºi Palermo, fãcuse donaþii la spitale ºi înãlþase bârlãdenilor acestui cabinet” – scria circulara nr.43/1912, octombrie 26.instituþia de culturã „Casa Naþionalã” cu mai multe sãli pentru bibliotecã, Pânã la urmã, cercul suspecþilor s-a îngustat ºi profesionalismul pentru un muzeu artistic ºi sediu al Ligii Culturale, preºedintele acesteia, anchetatorilor s-a oprit asupra urmãtorilor care ºi-au recunoscut faptele: dorise doar atât: „Îndatã ce corpul meu va fi scãldat, sã fiu aºezat în Casa Naþionalã, de unde, într-un car cu doi boi, sã fiu dus ºi îngropat în biserica din comuna Griviþa ºi carul cu boi sã fie dat unor însurãþei sãteni…

Averea mea este astãzi, 9 iunie 1912 – când data ºi testamentul – de 15.000 lei, în trei înscrisuri funciare rurale 5%, în casa mea de fier ºi 8.500 lei la Banca Moldovei de Jos. Total 23.500 lei.

Las 800 lei pentru ºcoala comunei Palermo, 3000 lei fiind la Casa ªcoalelor din Bucureºti, cu al cãrui venit sã se ajute la întreþinerea ºcoalei din Griviþa; 2000 lei fond la Casa bisericii din Bucureºti, din al cãrui venit sã se ajute întreþinerea bisericii din Griviþa; 3000 lei plata domnului Lãzãrescu pentru atelierul din Griviþa; 5000 lei zestrea copilei Marieta, fiica nepoatei mele Mariþa I. Terþescu. Cu restul sã se cumpere carul cu boi ºi înmormântarea mea.

Doresc ca la înmormântarea mea sã nu se þie cuvântãri, nici Stelian Iosep, de 36 de ani, grãdinar, domiciliat în oraºul Bârlad, fost coroane – de se poate cor vocal ºi nici cum instrumental.”condamnat în anul 1897 de cãtre Tribunalul Tutova, la doi ani închisoare Era scris, datat ºi subscris de Stroe Belloescu.pentru furt, dar acum arestat. Ion Iosep, zis Nica, de 33 ani, grãdinar, Testamentul a fost gãsit în odaia în care profesorul fusese domiciliat in Birlad, numai cercetat, dar acum arestat; Vasile Chirica, de asasinat, scos din casa de fier, aruncat jos printre alte hârtii, ca nimic 31 ani, ghiocer, nãscut ºi domiciliat în Bîrlad, fost condamnat în 15 trebuitor. Ca ºi astãzi, atunci, aproape 100 de ani în urmã, gazetele

vesteau des despre crimele sãvârºite în þarã…În noaptea de 17 spre 18 noiembrie 1911, mai mulþi indivizi

mascaþi ºi multã vreme necunoscuþi, sosiserã cãlãri pânã în apropierea satului Ciureºti, din judeþul Tutova, s-au dus la locuinþa preotului ªtefan Balaban, i-au omorât unul din servitori, iar pe preot l-au bãtut straºnic ºi i-au furat banii ºi mai multe obiecte din casã. Apoi, au dispãrut…

În dimineaþa zilei de 18 noiembrie, acelaºi an, a fost gãsit strangulat, cu mâinile ºi picioarele legate în sfori, ªtefan Udrea, concubina lui – Ioana Ene din strada Cananului nr.6 din Galaþi.

Faptã tot a unor indivizi necunoscuþi.Acum, în dimineaþa zilei de 21 octombrie 1912, când s-a dat de

veste despre asasinarea profesorului de la Bârlad ºi pânã în noaptea de 24 noiembrie, când s-a aflat numele criminalilor, autoritãþile au fãcut zi ºi

Stroe Belloescu – victimã a celor pe care i-a ajutat - urmare din pagina 1 -

15

ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010rânduri pentru diferite furturi, arestat ºi el; Alecu Dima, de 56 ani, plugar, sufragerie. Aici, Stroe Belloescu ºi doamna sa Raluca stãteau la masã. domiciliat în comuna Bereºti, cotuna Aldeºti, judeþul Covurlui, fost Domnul – pe scaun, doamna – în capul mesei, pe pat. Ion Peleneagra, condamnat de Tribunalul Brãila, la doi ani închisoare pentru furt, acum ºi cum a intrat, a ºi slobozit un foc de armã, sã-i intimideze. Lampa s-a el arestat; stins, iar el punându-ºi revolverul în buzunar, s-a repezit asupra

Ioan I. Peleneagrã, zis Butuc, de 33 profesorului. L-a prins cu mâna ºi i-a astupat gura, l-a trântit jos cu scaun ani, muncitor din Bereºti, cu alte condamnãri cu tot.ºi arestãri; Manole Chiriloi, de 26 ani, Alecu Dima s-a repezit asupra doamnei, i-a smuncit pelerina de muncitor din Bereºti, numai cercetat, dar pe spate, i-a acoperit faþa cu ea, a trântit-o pe pat, a legat-o cu mâinile de arestat în cazul de faþã; Manolache Popa, de bara crivatului ºi i s-a adresat poruncitor:44 ani, plugar din Bereºti, nici el cercetat - Unde e câºtigul moºiei? Ce bani mai ai în casã? Scoate-i! De nu, vreodatã. moartea!

Cum s-au constituit în bandã, nu ªi în timp ce Alecu Dima lupta cu doamna, Ion Peleneagra lovea relatãm, ca sã nu dãm lecþii, deºi ºcoliþii de cu pumnii pe Stroe Belloescu. L-a cotrobãit prin buzunare, i-a luat astãzi au devenit perfecþioniºti. Dar iatã cum ceasul, iar Ion Iosep, dupã ce i-a legat mâinile la spate, i-a smuls din s-au desfãºurat faptele, în rezumat: buzunar cheia de la casa de fier ºi a dat s-o deschidã.

Prima descindere la casa Belloescu a - Ce zice boierul? – l-a întrebat Manolache Popa pe Ion avut loc la 27 septembrie. Stelian Iosep se Peleneagra, iar Alecu Dima a adãugat:duce la Bereºti dupã Peleneagrã, Alecu - Lãsaþi-l pe mâna mea!Dima ºi Manole Chiriloi, vin împreunã la ªi în vreme ce profesorul se ruga, „lãsaþi-mã, nu mã omorâþi, cã Bârlad, iar seara se duc la locuinþa sunt creºtin ºi eu ca ºi voi, ºi am fãcut mult bine pentru þarã!”, cum a pus

profesorului. Intrã în curte, se ascund într-o ºurã din faþa bucãtãriei. ªi în mâna Manolache Popa pe Belloescu, acesta n-a mai vorbit.timp ce Vasile Chirica umblã prin curte ºi se uitã în casã, sã vadã ce face O datã cu sfârºitul profesorului, petrecut în chinuri, Vasile Chirica gazda, îl simte câinele ºi în lãtratul lui, „oaspeþii” se fac nevãzuþi. Cei doi deschidea casa de fier, din care au luat ce au mai gãsit de valoare: câþiva fraþi Iosep se duc la casele lor, iar cei patru din Bereºti, merg ºi dorm la bani de argint ºi cei 511 lei, pensia pe care profesorul o încasase joi, 18 Vasile Chirica. octombrie, 1912.

A doua zi, seara, pe 28 septembrie, se La plecare, când au ieºit din casã, au aruncat o saltea peste duc din nou. Intrã în curte, ajung la ºurã, vãd doamna Raluca, dupã care s-au oprit la Vasile Chirica. Au intrat în grajd, pe Stroe Belloescu stând la masã, dupã care au aprins o lumânare, au aºternut jos un sac pe care au pus toate îºi împart rolurile: Manolache Chiriloi, Stelian lucrurile furate din casa lui Stroe Belloescu. ªi-au împãrþit banii care îi Iosep ºi Vasile Berescu intrã în bucãtãrie, apoi luaserã: câte 21 de lei de fiecare! Iar celelalte lucruri: bijuterii, bonuri de la boer, dar cum câinele stãtea de strajã, valoare le-a luat ºeful – Alecu Dima.acþiunea lor eºueazã din nou. Rãufãcãtorii se Printre hârtiile scoase din casa de fier ºi împrãºtiate s-a gãsit ºi un duc ºi dorm la Vasile Chirica. alt document împãturit. Un testament fãcut de ªtefan Belloiu din Brãila,

A treia searã – 29 septembrie – se duc fratele lui Stroe Belloescu, care-i lãsa o avere de 693.000 lei.iarãºi la Stroe Belloescu, dar câinele era la Dacã Stroe Belloescu ar fi trait ºi ar fi intrat în posesia averii lãsate post. lui, câte ºcoli, câte biserici, câte ajutoare n-ar fi împãrþit profesorul, care,

dupã ani îndelungaþi de muncã, reuºise sã aibã o pensie de 511 lei pe - Iosipe – îi zice Vasile Chirica lui Ion: lunã!eºti grãdinar. Fãþi de treabã la Belloescu. Zi-i

cã vrei sã-i iei în arendã grãdina din faþa casei ºi dã niºte hapuri câinelui ãsta!

La sfatul lui Vasile Chirica, Ion obþine câteva hapuri de stricninã de la sergentul de stradã Petrache Cruceanu ºi punând unul într-o bucatã de carne, trece chiar în seara aceea pe lângã poarta lui Belloescu ºi-i aruncã câinelui hapul.

În seara urmãtoare revine pe lângã casa pensionarului sã vadã dacã câinele mai trãieºte. ªi vãzându-l în curte, îºi trimite fratele, pe Stelian Iosep – sã otrãveascã ºi el câinele. ªi chiar reuºeºte.

Timpul trece ºi bandiþii lucreazã. Sâmbãtã seara, 20 octombrie 1912, zi fatalã pentru Stroe Belloescu, criminalii sunt în acþiune. Pe la ºase ºi jumãtate seara, au intrat în curtea gospodarului, pe portiþa dinspre casele lui Lascãr Costin, avocat, sar apoi gardul din grãdinã în curte ºi stau tupilaþi. Nicu Opriºan, servitorul profesorului, înhama calul la trãsurã.

- Se duce la garã cu trãsura sã aducã profesorul, comunicã Vasile Chirica, celorlalþi.

Pe la ora opt, opt ºi jumãtate, pe întuneric, când Belloescu s-a întors de la garã – acasã, tâlharii vãd servitoarea intrând cu mâncarea în casã. Manole Chiriloi, Manolache Popa ºi Stelian Iosep intrã ºi ei în bucãtãrie. Aici, vizitiul Nicu Opriºan, tocmai stãtea pe un scaun, dintre cele mici, în faþa focului, iar bucãtãreasa, la o masã, stând cu spatele spre uºã, tãia friptura pentru profesor.

Bunã seara moº Nicolae – i se adreseazã Manole Chiriloi lui Nicu Opriºan, ºi, înaintând, apucã bucãtãreasa pe la spate, o trage mai la

Dar cum ªtefan Belloiu a murit la 31 ianuarie 1913, deci dupã dos, stinge lampa ºi apoi o trânteºte pe pat atenþionând-o:

Stroe Belloescu, acesta ºi-a schimbat testamentul. A fãcut altul!- Sã nu þipi! – ºi o leagã cu sfori de mâini ºi de picioare,

*imobilizând-o total.

În afara petelor de sânge, ce a gãsit ancheta la faþa locului, - În timpul acesta, Manolache Popa, care a intrat ºi el imediat dupã

în casa lui Stroe Belloescu? Sosiþi la domiciliu profesorului, procurorii Manolache Chiriloi, îl prinde pe Nicu Opriºan de mâni, i le duce la spate,

l-au gãsit pe acesta în antretul din faþã, culcat jos, cu faþa în sus, legat Stelian le leagã cu sfori, dupã care tot Stelian i-a legat ºi picioarele. Ion

la gurã cu un ºervet, plin de sânge, deschis la hainã ºi vestã, un Manolache Popa l-a îmbrâncit de a cãzut cu faþa la pãmânt. Dar cum

nasture de la hainã ºi doi de la vestã rupþi, iar buzunarul stâng de la Opriºan scoate þipete, Manolache scoate din buzunar o cârpã roºie,

palton scos în afarã. Fusese buzunãrit!ruptã dintr-o obialã încã de acasa, i-o îndeasã pânã i-a intrat toatã în

- Era cu faþa în jos ºi crezându-l în viaþã, l-am întors cu faþa în sus ºi gurã.

i-am pus ºi douã perne sub cap. Dar degeaba! – a explicat doamna În timp ce cei numiþi „lucrau” în bucãtãrie, Ioan Peleneagra , Alecu

Raluca investigatorilor.Dima ºi Ion Iosep intrã într-un coridor, sar printr-un geamlâc în

În bucatarie era cadavrul vizitiului Nicu Opriºan. „Culcat cu faþa la

ELANUL

16

Nr. 104 - octombrie 2010pãmânt, cu mâinile ºi picioarele legate cu sfori, la gurã legat cu un au rãsãrit tocmai din mijlocul pãturii þãrãneºti pentru care sãrmanul prosop, tot plin de sânge.” Tot ce a fost socotit corpuri delicte, ajutãtoare Belloescu ºi-a sacrificat timpul ºi tot avutul sãu, oferindu-l ºcolii, bisericii anchetei, au fost împachetate profesionist ºi luate de anchetatori pentru ºi instituþiilor de binefacere”.alte ºi alte aprofundãri. În ce priveºte crima, s-a arãtat cã

S-a reþinut cã Raluca Belloescu ºi aceastã grupare constituitã de a face rãu, a servitoarea din casã fuseserã ºi ele grav fost pornitã de la bandiþii Vasile Chirica, Stelian maltratate. Ulterior, autopsia cadavrelor Iosep ºi Nica Iosif, care au atras ºi pe ceilalþi la stabilea: moartea celor doi a fost violentã. fãptuirea crimei, în cauzã.Cauza morþii – asfixierea prin sufocare. Cunoscându-se nesfârºitul ºir de fapte Descoperite ºi alte fapte ale grupului bune a lui Belloescu, s-a cerut îndepãrtarea infracþional, instrucþia a declarat cã existau oricãrui sentiment de milã, iar avocaþii, pentru suficiente dovezi la dosar pentru a socoti acuzaþi, au solicitat pedeapsa cea mai faptele criminalilor crimã de tâlhãrie prin energicã, nu din spirit de rãzbunare, ci pentru întrebuinþarea de violenþã, bãtãi ºi cazne educaþia acelora de felul asasinilor lui Stroe producãtoare a morþii profesorului ºi Belloescu, dacã vor mai fi existând dintre servitorului. aceºtia.

* Deliberând în numele legii, curtea a Judecarea procesului a început în ziua condamnat majoritatea acuzaþilor la muncã

de 21 martie 1913 ºi a durat 5 zile. Curtea a silnicã pe toatã viaþa ºi numai pe Vasile fost prezidatã de I. Zãhãrescu, consilier la Berescu la 5 ani închisoare, Neculai Cuþitaru, Curtea de Apel Iaºi, asistat de A.P. Rãdulescu Ghiþã Cuþitaru, ªtefan Cuþitaru, Iacob – ca judecãtor instructor ºi N. Vernescu, Maxineanu, Constantin Ilie Cuþitaru ºi judecãtor de sedinþã. Acuzarea a fost susþinutã Gheorghe Grecu la doi ani de închisoare; pe de procurorul general C.Toneanu ºi Ion N. Costache la un an închisoare.G.Petrescu Dâmboviþa, judecãtor de ºedinþã, Data in ºedinþa publica la data de 27 delegat în locul lui Lascãr Davidoglu, care cu martie 1913, Decizia Curþii a fost supusã câteva zile înainte de a se deschide Curtea cu recursului Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, Juraþi, a fost grav rãnit într-un accident de care, sub preºedinþia lui El.G. Economu, automobil. consilier, deliberând în ziua de 31 mai 1913, în

Din comisia juraþilor au fãcut parte: Gh. Neºtian, G. Paladi, Geneti numele legii, Curtea a respins recursul.Constantin, Lascãr Borº, Iorgu Radu, Ion Roºeanu, Gh. Neacºu, Detalii mai aprofundate se pot culege din lucrarea lui V.I. Dobrovici Matei, Petrachi Dinu, Teodor Ion, Emil Palade, Dimitri Vladicol Stamatopol, judecãtor de instrucþie, „Ordonanþã definitivã datã în crima iar ca juraþi suplinitori-Ion Corciovã ºi Petrachi Paretiu. de tâlhãrie cu omor sãvârºitã asupra lui Stroe Belloescu din Bârlad ºi a

Lucrãrile procesului, ocupându-se de memoria mãrinimosului vizitiului sãu Nicu Opriºan”, Bucureºti, Atelierele grafice SOCEC, 1913, bãtrân patriot Stroe Belloescu (nãscut 1838) au subliniat cã acesta „a 91 p., (B.C.U.III B – 39895, Iaºi).avut nenorocul sã fie trimis în lumea celor morþi, de cãtre nelegiuiþii care

Sterian Iosep, Vasile Chirica, Manolache Tufescu, zis Guzu, Ion Iosep.

George-Felix Taºcã. Un cercetãtor nu numai pasionat

Un cercetãtor, George-Felix Taºcã, scria în „Acta Moldaviae indicând cotele de inventariere:Meridionalis XXV – XXVII, 2004- 2006 – Anuarul muzeului judeþean 1. „Întinse rãdãcini adânci – un lung filon genealogic, 1270 – Vaslui „ªtefan cel Mare” , vol. I, p. 180, Editura Fundaþiei Academice 1984,”manuscris dactilografiat, 24 file (2637);AXIS, 2007: „În anul 1975, fãcând cercetare la Arhivele Statului de 2. „Bãlãbãneºti – Tutova”, minimonografie, 55 file, manuscris la Iaºi, am dat întâmplãtor peste trei volume – manuscrise ale dactilografiat ( 2640 );protoereului Ioan Antonovici ºi mi-am notat cotele lor: 127,128 ºi 3. „Unele documente inedite privind biserica Sfintul Nicolae 1564, catalogate cu titlul „Note istorice ºi tradiþionale privitoare la din Bãlãbãneºti”, manuscris dactilografiat, 38 file (2641);bisericile din þinutul Tutova”. 4. „Rãzeºii de Bãlãbãneºti”, manuscris dactilografiat, 510 file

Domnia sa, în continuare, arata cã a intervenit pentru trecerea (2642 );lor în paginã de carte publicã, dar fãrã succes, ºi regreta cã 5. „Neamul nostru Tãºculesc”, manuscris dactilografiat, vol. I manuscrisele lui Antonovici au „rãmas uitate în Arhivele Statului”, la ºi II, 361 + 395 file ( 2643 );Iaºi. Preluând informaþia, ajutat de Serviciul judeþean Iaºi al 6. Strãmoºii noºtri îndepãrtaþi, generaþiile secolelor VI – XXI”, Arhivelor Naþionale ale României, manuscrisele citate, cu 305 file (2649 );comentarii suplimentare, urmeazã sã devinã sub semnãtura de 7. „Un proces civil în Moldova care a durat 150 ani”, conferinþã autor a subsemnatului, nu prea târziu, cãrþi de uz public. þinutã la Asociaþia pentru istoria comparatã a dreptului”, 27

Cum din scrierea d-lui Taºcã am înþeles cã din ceea ce a file (2650);îndosariat viitorul episcop de Huºi, Iacov Antonovici, domnia-sa a 8. „Prestigioasa ascendenþã maternã a chirurgului oncolog valorificat doar partea manuscriselor referitoare la preoþii ºi clujean Ion T. Chiricuþã”. Reghin, 1989. Manuscris bisericile din Bãlãbãneºti, interesul de a afla cum a fãcut-o, nu mi-a xerografiat, 58 file (2653 );dat pace. 9. „Un tribun al rãzeºilor din Bãlãbãneºti – vel Cãpitanul

Urmare, din interes public ºi pentru informarea confraþilor de Constantin Balaban”, 38 file (2656);condei ºi manuscris arhivistic, nerãbdãtori de a gãsi surse de 10. „Gheorghe ºi Maria Taºcã”, cuvântare rostitã la ºcoala din informare pentru punerea lor în volume, deconspir total Bãlãbãneºti, manuscris xerox, 4 file (2661).dezinteresat material ºi pe rãspundere personalã, poate spre Dupã cum am spus, le-am cules titlurile din registrul-surprinderea ºi a autorului lor, neobosita realizare a cercetãtorului inventar al prestigioasei instituþii ieºene ºi le nominalizez spre care pe mine, dupã cum spuneam, m-a ajutat. cunoaºtere generalã.

Dupã activitatea sa de la Iaºi, în 1975, astãzi inventarul Poate la cartea notatã – ies alte cãrþi.Serviciului Arhivelor Statului de aici s-a îmbogãþit cu urmãtoarele Dã, Doamne!titluri ale cercetãtorului George – Felix Taºcã, cifrele din paranteze

17

ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010

relaþiile benefice de pânã în prezent, dar mai ales noua atitudine Sã mai adãugãm cã în perioada interbelicã, atunci când politicã a autoritãþilor de la Chiºinãu, constituie premise dintre cele România avea Nistrul drept hotar, ea a fost una dintre þãrile mai îmbucurãtoare. Cel mai important aspect constã, însã, în fondatoare ale Ligii Naþiunilor, la a cãrei tribunã au strãlucit Nicolae realizarea abia acum a autenticei desprinderi de spaþiul fost sovietic, Titulescu ºi Martha Bibescu.de Rusia în primul rând, eliberarea de clauze economice ºi politice Dupã înstrãinarea ruseascã, Moldova dintre Prut ºi Nistru se impuse de aceasta, mai ales în context energetic. Se sperã, de întoarce iarãºi la originile sale. Tocmai aceasta rezultã din cartea asemenea, libertatea de miºcare în cadrul Uniunii Europene, un domnilor Iulian Sînzianu, ªtefan Plugaru ºi Viorel Mãtãsaru, intitulatã climat de stabilitate în relaþiile externe, subvenþii agricole, cunoaºtere „Republica Moldova, România ºi Uniunea Europeanã”, cu subtitlul aprofundatã a teritoriului dintre Prut ºi Nistru, datoritã specialiºtilor „Douã decenii de colaborare. Bilanþ ºi perspective”.moldoveni prezenþi la Bruxelles.Lucrare ºtiinþificã, în primul rând, dar ºi mãrturisire de suflet,

ªtefan Plugaru îmi este mai cunoscut datoritã activitãþilor sale este structuratã în cinci ample capitole, urmate de o bibliografie la publicistice, editeazã revista „Maluri de Prut”, colaboreazã în presa obiect, consideratã a fi, în primul rând, de mare utilitate.judeþeanã cu ample articole bazate adeseori pe documente inedite Domnul Iulian Sînzianu trateazã mai întâi subiectul Uniunea din arhive. Totodatã, este sufletul filialei „Mihail Kogãlniceanu” - Huºi Europeanã, din douã puncte de vedere. Mai întâi ne prezintã un scurt,

a Asociaþiei Culturale „Pro Basarabia ºi Bucovina”, dar foarte dens istoric al acestei entitãþi, apoi trece la fiind vicepreºedintele acesteia pe plan naþional. In o monografiere a structurilor sale instituþionale ºi a studiul sãu aminteºte mai întâi frumuseþea politicilor comunitare. De la bun început este entuziasmului de acum 20 de ani, când podurile de subliniat faptul cã ideea Comunitãþii Europene a flori - ironizate de cei ce se temeau de posibilitatea apãrut în circumstanþele încheierii celui de al doilea Unirii - pãreau sã prefigureze dispariþia nedreptãþilor Rãzboi Mondial, cu toate ororile sale. Starea istorice. Nu a fost sã fie aºa, românii nu au fost pe psihologicã a europenilor înclina tot mai mult spre mãsurã sã rãspundã aºa cum se cuvenea crearea unui climat de cooperare ºi spre ºtergerea deschiderii sufleteºti a basarabenilor. Nu am avut rãnilor dureroase ale trecutului, în primul rând atunci conducãtorii care ar fi trebuit, s-a pierdut ostilitatea franco-germanã, care a generat atâtea momentul esenþial legat de complotul nostalgicilor conflicte militare de-a lungul istoriei.comuniºti de la Moscova. Treptat, pe de o parte cei Iniþial, în prim plan s-au situat structurile interesaþi au creat în Republica Moldova mitul unei economice. Încã din 1948 se instituie o organizaþie agresiuni româneºti care ar strivi identitatea europeanã de cooperare, care avea în vedere naþionalã a moldovenilor (!), pe de alta, dincoace de gestionarea Planului Marschal, prin care Statele Prut s-a instituit un climat de indiferenþã, aproape Unite au sprijinit redresarea economicã a generalizat. ªi, un fapt care meritã calificarea de continentului. A urmat o adevãratã cascadã de grotesc. Dacã putem înþelege pânã la un punct organizaþii superstatale, cu caracter economic mercenariatul unor Vasile Staþi sau Vasile Vieru în iniþial, apoi ºi politic, legislativ, social etc. Totul

stupidul lor efort de a susþine existenþa unei „limbi moldoveneºti", cu culmineazã cu Uniunea Europeanã care, în concepþia autorului, este totul absurdã ni s-a pãrut atitudinea lui Leonard Orban, despre care, o construcþie ce se bazeazã pe trei piloni: comunitatea economicã din fericire, nu se mai aude nimic. în calitate de comisar european din întemeiatã pe integrare, piaþa comunã, moneda unicã, eliminarea partea României, în probleme de lingvism, a acceptat din prostie sau barierelor vamale ºi libera circulaþie a persoanelor ºi capitalurilor; din obscure interese sintagma de „limba moldoveneascã”. Între politica externã ºi de securitate comunã; politicile de justiþie ºi de observaþiile pertinente ale lui ªtefan Plugaru se înscrie ºi aceea cã, poliþie. în continuare, printr-o documentaþie exhaustivã, Iulian prin plecarea la muncã în strãinãtate a basarabenilor, au avut Sînzianu ne pune la dispoziþie structurile externe de ramificaþie ale schimbãri de naturã etnicã în teritoriul dintre Prut ºi Nistru. Desigur, în tuturor instituþiilor europene.favoarea minoritarilor care, având o mai bunã situaþie materialã, au Cu aceeaºi minuþiozitate ne sunt prezentate relaþiile bilaterale fost mai puþin tentaþi sã emigreze. Integrarea în Uniunea Europeanã dintre Republica Moldova ºi Uniunea Europeanã, pe parcursul a douã ar reglementa o serie de raporturi de muncã, posibilitatea unor decenii. O cale îndelungatã, sinuoasã, cu urcuºuri ºi coborâºuri, dar investiþii ar aduce înapoi acasã pe unii dintre cei plecaþi, mai ales cei cu o statornicie ºi tenacitate remarcabile, apropierea de punctul final, care lucreazã în Rusia. O altã observaþie se referã la aprecierile celor respectiv integrarea Moldovei de peste Prut ºi Nistru pare sã se fi de peste Prut privind unele progrese ale României „europene”. Într-apropiat mult dupã eliminarea comuniºtilor de la putere ºi orientarea adevãr, discutând cu un primar din Republica Moldova, îi povesteam actualului guvern.cã pânã în anul 1989, fãcând teren pe Valea Prutului, stãteam uneori Prof. dr. Iulian Sînzianu urmãreºte cu mare acuitate raporturile în întuneric ºi priveam luminile de peste râu. Primarul mi-a dat replica: dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului, în sensul doritei acum este invers! ªtefan Plugaru are în vedere mai ales aspectele integrãri, aportul românesc fiind tot mai important, mai ales dupã anul culturale, morale ºi psihologice ale intrãrii în Uniunea Europeanã, 2007. Un rol determinant revine proiectelor comune Moldova - ceea ce ar echivala undeva cu revenirea în România. Ceea ce ignorã România - Ucraina, în multe dintre acestea fiind implicat judeþul Vaslui mulþi români, ºi autorul a scos în evidenþã, este trauma psihologicã pe ca unitate administrativã, dar ºi numeroase localitãþi de pe cuprinsul care au suferit-o basarabenii pãrãsiþi de noi în 1940, teama ºi de acestuia, aflate în relaþii de parteneriat cu localitãþi din stânga acum a unei noi invazii ruseºti când, oarecum legal, efectivele din Prutului.armata a XIV - a s-ar însuti peste noapte.Viorel Mãtãsaru se transpune în postura simplului cetãþean

Totul s-ar vindeca atunci când Republica Moldova, statul care se întreabã care sunt oportunitãþile ºi avantajele cuvenite ºi românesc dintre Prut ºi Nistru, ar deveni membru deplin în drepturi al îndeplinite pentru Republica Moldova în cazul aderãrii sale la Uniunii Europene. Cartea are marele merit de a fi un ghid competent Uniunea Europeanã. în prealabil se impune, însã, aºa cum face pentru aceastã cale.autorul, o analizã obiectivã a stãrii de fapt a Moldovei, a evoluþiei sale

în ultimele douã decenii, pentru a se putea cunoaºte posibila sa _____________________armonizare economicã în raport cu realitãþile din Uniunea *Prefaþã la Republica Moldova, România ºi Uniunea Europeanã. Europeanã. Perspectivele nu par deloc scãldate în roz dar, ca o

Douã decenii de colaborare. Bilanþ ºi perspective. Autori: Iulian Sînzianu contrapondere la o eventualã viziune pesimistã, Viorel Mãtãsaru ºi (coord.), ªtefan Plugaru, Viorel Mãtãsaru. Editura PIM, Iaºi, 2010, 108 p.

Iulian Sînzianu ne prezintã într-un mod realist „poveºtile de succes” ale Spaniei, Italiei ºi Þãrilor Baltice. Existenþa unui plan de acþiune,

Europeana Moldovã*- urmare din pagina 1 -

Dan RAVARU

ELANUL

18

Nr. 104 - octombrie 2010

Al.I.Cuza în filatelia româneascãSorin LANGU

Figura lui Cuza este una din cele mai cunoscute din istoria noastrã steme ale Principatelor, în colþurile de sus fiind notate datele 1859 ºi 14ºi a inspirat în cei 150 de ani multiple abordãri istorice, artistice sau de 1959. Centenarul universitãþii ieºene din 1860 este celebrat filatelic de

altã naturã (medalisticã, numismaticã, literaturã etc.) În filatelie figura lui o emisiune în care nu apare portretul lui Cuza ci doar clãdirea 15Cuza nu a ocupat un spaþiu prea larg, în parte datoritã condiþiilor universitãþii.

obiective (domnie scurtã, perioadã de adaptare etc.) cât ºi a celor În 1964, cu prilejul centenarului universitãþii bucureºtene, Cuza subiective (domnie încãrcatã de conotaþii politice, anturaj controversat, apare într-o emisiune dedicatã celebrãrii mai multor evenimente. viaþã aventuroasã etc.). Portretul lui Cuza este în stânga heraldicã, în dreapta fiind clãdirea

16Primele emisiuni filatelice româneºti sunt arhicunoscutele „Cap universitãþii. În 1968 cu ocazia a 120 de ani de la revoluþia paºoptistã 1de bour”, legendare, ºi în acelaºi timp cele mai preþioase produse Cuza nu mai apare, emisiunea de 3 valori având portretele lui Bãlcescu,

2 17filatelice româneºti. Acestea circulã în Moldova pânã la unire, iar apoi în Iancu ºi Alecsandri, pentru ca în 1969 sã nu mai fie nicio emisiune principate pânã la 5 mai 1862, când este înlocuitã cu emisiunea dedicatã unirii din 1859.„Principatele Unite”. Aceste emisiuni grupeazã împreunã vulturul valah, Neapariþia lui Cuza în 1969 s-a datorat, probabil, ºi preconizatei capul de bour moldav, cornul poºtal ºi valoarea timbrului, 3, 6 ºi 30 de emisiuni din 1970, emisiune care a celebrat 150 de ani de la nºterea lui parale. Emiterea acestor emisiuni este strâns legatã de evenimentele Cuza, ºi a constat într-o marcã ce înfãþiºeazã portretul lui Cuza, pictat de de la începutul anului ºi se încadreazã în ansamblul mãrcilor luate dupã C.Popp de Szatmary. În 1973 lui Cuza i se dedicã o altã emisiune recunoaºterea unirii Principatelor de la Conferinþa de la Paris din comemorând 100 de ani de la moartea sa, cu efigia lui Cuza în costum

3decembrie 1861. Interesant este cã ºi proiectele de monedã ale lui militar într-un oval, iar pe margini este scris numele domnitorului, 18Cuza, blocate de puterea otomanã, au în perioada 1859-1860, pe avers, intervalul temporal ºi evenimentul comemorat.

4stema Principatelor, ºi nu efigia domnitorului, dupã cum se vede de pe Faptul cã nici în 1969 ºi nici în 1979 nu au apãrut emisiuni despre 5proba monedei de 5 parale, datatã 1860. Unirea Principatelor determinã autoritãþile sã scoatã o emisiune

Lovitura de stat din 2 mai 1864 modificã viziunea ºi atitudinea lui specialã în 1984 la 125 de ani de la evenimente, emisiune care a Cuza: proiectul monedei este reluat, ºi chiar se bate o probã de argint de constat într-un bloc cu marca în centru, Cuza în stânga heraldicã a 5 sutimi, se pare cã ºi una de 10 sutimi, dar ea nu a fost descoperitã mãrcii, iar sub marcã cuvintele lui M.Kogãlniceanu: „Unirea e actul

6 19niciodatã. Proba are pe avers efigia lui Cuza, profil, spre stânga energic al întregii naþiuni române”. Este ultima emisiune ce-l heraldicã, iar pe revers milesimul ºi valoarea nominalã. înfãþiºeazã pe Cuza, pentru cã suntem în plina epocã „dacicã”,

Filatelic, Cuza a dorit repede o marcã poºtalã cu efigia sa. A fost Burebista ºi Decebal fiind mult mai ofertanþi, propagandistic, decât contactatã imprimeria Waneberg din Bucureºti, care tipãreºte domnitorul Unirii.aproximativ 200 000 de exemplare, dar nu sunt puse în circulaþie pentru Revenirea la democraþie nu a adus o reevaluare a imaginii lui cã, anterior, Ministerul de Finanþe încheiase un contract cu imprimeria Cuza: prima emisiune este în 1994, cu prilejul a 130 de ani de la

7 20Socec. În ianuarie apar emisiunile contractate la Socec, în tiraj de înfiinþarea Curþii de Conturi. Marca îl are pe Cuza într-un oval, 21aproape 2 milioane de exemplare; portretul lui Cuza e acelaºi cu cel din dedesubtul lui este scris „Curtea de Conturi a României 1864-1964”. În

proba monetarã, diferã restul elementelor: emisiunea din 1864 are efigia 2008 Cuza apare pe o emisiune dedicatã oraºului Iaºi, la 600 de ani de 22lui Cuza încadratã într-un dublu cerc, unul simplu, celãlalt perlat, în cea atestare documentarã, pe a 4-a marcã, alãturi de Muzeul Unirii din Iaºi.

din 1865 e încadratã într-un oval; legenda este în prima emisiune „Poºta În acelaºi stil apare Cuza ºi pe emisiunea din 2009 celebrând 150 de ani 23Românã” sus ºi valoarea jos, în a doua emisiune „Poºta Românã” apare de la înfiinþarea Facultãþii de Drept a Universitãþii Bucureºti. În schimb

8pe ambele laturi, sus valoarea în litere, iar jos „Franco”. pe o emisiune similarã, din acelaºi an, dedicatã împlinirii a 150 de ani de Portretul din cele 2 emisiuni filatelice are acelaºi caracteristici la înfiinþarea Armatei Române Cuza nu mai apare, blocul fiind încadrat

majore cu cel care apare pe proba monetarã din 1864: efigia înclinatã de figuri religioase (Fecioara Maria, Sf.Ilie, Sf.Gheorghe). Spre sfârºitul spre stânga heraldicã, portret cu barbã, tãieturã accentuatã a bustului la anului apare un bloc având ca subiect 150 de ani de Unire, în stânga gât etc. elemente ce pot conduce ideea cã este vorba de acelaºi portret, heraldicã fiind 3 strofe din poezia „Hora Unirii” de V.Alecsandri, restul preferat evident de domnitor. blocului fiind ocupat de o hartã a Principatelor Unite, în stânga hãrþii fiind

24Venirea lui Carol I a adus schimbãri importante ºi imediate, efigia lui Cuza, iar în dreapta stema Principatelor.inclusiv în emiterea de monede ºi mãrci poºtale. Primele emise sunt Concluzionând, prezenþa lui Cuza în filatelia româneascã are

9mãrcile poºtale cu aºa – zisa emisiune „Carol I cu favoriþi”, în care efigia câteva faze: prima în care emisiunile îi aparþineau domnitorului, o lungã regelui e înclinatã spre dreapta heraldicã într-un cerc dublat de un cerc tãcere în perioada regalã (singura excepþie în 1938), perioada perlat. Urmeazã apoi alte emisiuni avându-l în centru pe Carol I, apoi comunistã, neunitarã însã, majoritatea apariþiilor fiind între 1948 ºi 1973,

10emisiuni de binefacere ca „Torcãtoarea”, „Þesãtoarea”, altele de centrate pe Unire ºi universitãþi, dupã 1973 înregistrându-se doar o celebrare ca emisiunile „Carol I, 40 de ani de domnie”, „Încoronarea singurã apariþie pânã în 1989. Perioada de dupã 1989 a adus doar în regelui Ferdinand la Alba – Iulia”, „50 de ani de la Independenþã”, ultimii emisiuni ceva mai consistente privitoare la Cuza.„Dobrogea. 50 de ni de la Unire”, „Unirea Transilvaniei”, „Centenarul Cuza nu a fost o personalitate comodã ºi acest lucru este reflectat Armatei Române”, „Semicentenarul Marinei Române”, „Trei Regi”, „500 ºi în filatelie, regalitatea l-a privit ca pe un rival la glorie, Carol I a avut, de ani de la moartea lui Alexandru cel Bun”, „Centenarul oraºului Turnu probabil, un complex cuzist; perioada comunistã s-a folosit de el în primii Severin” (important pentru cã pe aici a intrat în România Carol I în 1866), 20 de ani, pânã când puterea ºi-a gãsit predecesori mai puþin expuºi „Semicentenarul Castelului Peleº”, „Horia Cloºca ºi Criºan” º.a. controverselor (regii geto-daci, voievozii medievali, revoluþionarii

Prima emisiune filatelicã care-l înfãþiºeazã pe Cuza în perioada paºoptiºti etc.), pentru ca dupã 1990 sã aparã strict cu emisiuni regalã va fi în 1938; Cuza face parte din seria „Straja Þãrii”, serie de 11 sporadice ºi dedicate unor evenimente. Destinul sinuos dupã 1866 mãrci, primele 7 mãrci reprezentând „voievozii”: D.Cantemir, Maria de continuã.Mangop, Mircea cel Bãtrân, C.Brâncoveanu, ªtefan cel Mare, Al.I.Cuza ºi M.Viteazul, iar ultimile 4 casa regalã: Regina Elisabeta, Carol II, Note:Ferdinand I ºi Carol I. Surprinde alegerea Mariei de Mangop, dar se pare 1. Vezi cunoscuta povestire a lui V.Voiculescu, Capul de zimbru, în

vol.Capul de zimbru – Povestiri, I, 1982cã alegerea e motivatã, credem noi, de panteonul feminin sãrac al 2. Conform cataloagelor valoarea unei mãrci, emisiunea I, se situeazã românilor, ºi de necesitatea de a contrapune o imagine femininã reginei

între 10000 ºi 67000 RON (uzate), vezi Lista preþurilor mãrcilor Elisabeta. Este singura emisiune regalã în care apare figura lui Cuza, 11 poºtale (în continuare LPMP), Bucureºti, 2008, p.3dar nu este o emisiune dedicatã în totlitate lui Cuza sau Unirii din 1859.

3. C.Popescu, Marca poºtalã – mesaj controlat politic, Philatelica, 3 Venirea guvernului P.Groza pe 6 martie 1945 s-a resimþit ºi în (8), mai-iunie 2010, p.1filatelie: emisiunea „Apãrarea patrioticã”cu 6 mãrci înfãþiºeazã ºi 3 figuri

4. O.Iliescu, Moneda în România, Bucureºti, 1970, p.55ale mitologiei comuniste: Ilie Pintilie, Bernath Andrei ºi Filimon Sârbu.

5. C.Kiriþescu, Sistemul bãnesc al leului ºi precursorii lui, I, Recuperarea lui Cuza, vãzut ca o contrapondere a regalitãþii de Bucureºti, 1997, p.127 ºi planºa XII, foto 1-3

cãtre noul regim, se face rapid în „noua lume” comunistã: încã din 1948 6. Ibidem, p.125Cuza apare pe o emisiune celebrând „Centenarul Revoluþiei de la 7. Catalogul mãrcilor poºtale româneºti (în continuare CMPR), I,

121848”, în marca dedicatã revoluþiei moldovene. Personajul central Bucureºti, 1984, p.11este însã N.Bãlcescu, prezent în toate mãrcile dedicate provinciilor, 8. Ibidem, p.11-12beneficiind în plus ºi de o marcã individualã. Reþinerile faþã de 9. Ibidem, p.13-14domnitorul Unirii se vãd în 1949 cu ocazia centenarului Unirii: un singur 10. LPMP, p.9-10

13 11. CMPR, I, p.102-103timbru ºi atât, adicã mult mai puþin decât cea de anul trecut dedicatã 12. Michel Europa – Katalog, 4, 2004-2005, (în continuare Michel) revoluþiei, serie ce cuprindea 5 valori. În 1959 este celebratã, din nou,

p.368Unirea cu o emisiune ce-l înfãþiºeazã pe Cuza, într-un oval, între cele 2

Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor aparþine, în exclusivitate, autorilor.

Contul Asociaþiei Culturale

“ACADEMIA RURALÃ ELANUL”

2511.1-6065.1/ROL deschis la B.C.R. Bârlad

Numãr apãrut cu sprijinul Centrului Judeþean pentru

Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale VasluiISSN: 1583-3593

e-mail: revistaelanul@gmail.com

Tehnoredactare: Bogdan ArteneTipar: SC Irimpex SRL Bârlad

19

ELANUL Nr. 104 - octombrie 2010

Redacþia (tel.: 0235-436100)Redactor ºef: Marin Rotaru

Redactor-ºef adjunct: Cristian OnelRedactori corespondenþi:

Vlad Codrea, Univ. “Babeº Bolyai”, Cluj-NapocaLaurenþiu Chiriac, Vaslui

Dan Ravaru, VasluiIon N. Oprea, Iaºi

Simion Bogdãnescu, BârladSerghei Coloºenco, Bârlad

Mircea Coloºenco, BucureºtiLaurenþiu Ursachi, BârladTeodor Hardon, RânzeºtiFlorin Varvara, Sãrãþeni

Sorin Langu, Galaþi

Foto 1: probe monetare din timpul lui Cuza (dupã ce C.Kiriþescu)

Foto 2: mãrci de 2 ºi 5 parale, emise în 1865.

Foto 3: timbru omagial din 1970

13. Ibidem, p.37014. Ibidem, p.398; Standard Postage Stamp Catalogue

2008, Scott Publishing Co., vol.5, 2007, (în continuare Scott), p.484

15. Scott, p.48516. Michel, p.42617. Scott, p.49618. Ibidem, p.50019. Ibidem, p.51120. Michel, p.58821. Scott, p.52322. www.romfilatelia.ro/marci/colectia.php?year=200823. Ibidem, anul 200924. Ibidem

20

ELANULNr. 104 - octombrie 2010

X

X

X

X

X

Poeme, mai ales, necomuneSimion BOGDÃNESCU

Aflat în „þara Vaslui” la constituirea Reprezentanþei USR – cînd mamã spun, eu mamã-am vrut sã spun/ sã fac sã cînte graiul Filiala Iaºi, poetul Mihai Apostu (din ale cãrui versuri citisem la meu strãbun/ am vers ºi adjectiv îndestulat.// Nu cred cã-n toatã întîmplare prin revistele judeþene) mi-a înmînat antologia de autor naþia românã/ cultura se împarte din buget.../ ºi nu pot astãzi sã îi fac „Poemele auguste” (Ed. Pim, Iaºi, 2010), frumos adunatã în coperþi portret/ sau poate din buget sã-i pun cununã”. ªi, mai evident: negre, cartonate, ce inspirã severitate ca roba de tribunal. Prefaþa, „Iubita mea din alte constelaþii,/ am sã-þi transmit imaginea-napoi/ ºi cu judicioase idei critice, este semnatã de Theodor Codreanu, unul cred cã peste ºapte generaþii/ vom face dragoste în actul doi”.dintre cei mai avizaþi critici literari actuali. Ferindu-se ºi de „croitoria” dadaistã, ºi de aglomerarea

Aceastã crestomaþie liricã, dupã se cum precizeazã, modernistã a obiectualului, Mihai Apostu recurge ironic, reuneºte, selectiv, poezii din volumele anterioare („Atentat la postmodernist, la fabricarea poemului ºi se încrede mai mult în poezie”, Editura Macarie, Tîrgoviºte, 1995, avînd girul regretatului grupul verbal, nãscãtor de versuri cezarice, comune uneori ºi poet Cezar Ivãnescu, „Vocile”, Editura Cronica, Iaºi, 1997, titlu care necomune: „Poemul suferã de claustrofobie/ evadînd deodatã/ în ar fi trebuit, la vremea respectivã, schimbat, deoarece un volum la toate punctele cardinale/ volatilizîndu-se.// Eu dezbrac salopeta de fel botezat „Vocile” a editat cu mult înainte poetul Lucian Valea, „A pe creierul mic,/ mã afund în mulþime/ ºi cumpãr garoafe / într-o cincea stare”, Editura Junimea, Iaºi, 2000, însoþit de generoasele searã de luni” (Fabrica de poeme). ªi astfel, multe texte lirice devin aprecieri ale lui Daniel Corbu ºi Dan Ravaru, „Dialoguri pretexte de poezie sau poezie de poezie. Nimic rãu în aceasta, perpendiculare”, Editura Panfilius, Iaºi, 2001, prefaþat de întrucît, în ultimã instanþã, autoscopia limbajului trimite, implicit, la Constantin Dram) ºi ultima secþiune, „Poemele auguste”, alcãtuitã autoreferenþialitate. În mitologia sa personalã, atît cît se întrevede din versuri inedite. pînã acum, poezia devine o misterioasã Atlantidã, continent fãrã

Cine este atent la „Cuprins” observã cã Mihai Apostu ºi-a structurã geograficã precisã, ºi poetul un atlant care pãrãseºte gîndit riguros structura cãrþii, cãci, cu excepþia a trei poeme („153 de forma fixã a sonetului tradiþional, ºi inventeazã „Sonetul verde”, cuvinte”, p.46, „24 de ore”, p.212 ºi „Cercul nostru nu mai e rotund”, intenþionat destructurat pentru a mãri libertatea inspiraþiei: „Mi se p.144), toate celelalte sînt înregistrate alfabetic, precum într-un pare cã ninge verde/ dar toþi din jurul meu/ mã condamnã/ ªi atunci dicþionar. De aici, dificultatea de a putea aplica metoda diacronicã ºi am sã exist verde,/ am sã mor verde”. Destinul autorului în viitor, în chiar biografist psihocriticã, de a urmãri, aºadar, toate reþelele lipsa manuscriselor ºi în prezenþa calculatoarelor, va fi bizar: „În fenomenologice ale demersului liric în raport cu starea genuinã a lipsã de hîrtie/ voi scrie pe asfalt poezie”, conchide scriitorul.inspiraþiei. Însã cum debutãm arghezian cu fiecare nouã poezie pe În secþiunea de inedite „auguste”, existã cîteva în care eul care o scriem, conteazã mai ales ºi mai acum rezultatul. ªi mai liric regretã dispariþia sentimentului patriotic la români, ºi pe drept. conteazã crearea unui uni-vers liric, pentru cã imperiul spiritului se Tonul confesiv este miºcãtor autentic ºi umanizeazã parcã pagina închide ºi se deschide la infinit. cãrþii. Jocul de cuvinte dispare, gratuitatea se preschimbã în

„Poemele auguste” ( împãrãteºt i , preamãri te, gravitate, ca în aceastã „Addendã” a iremediabilei pierderi de sine: maiestuoase?) nu vor sã fie modeste, titlul este preþios ºi „Atîta suferinþã ºi atîta dor mã cheamã,/ am devenit nostalgic fãrã sã hiperbolizant ºi atrage imediat atenþia. Poetul ne propune poezia ca vreau ºi cred/ cã sîmburele þãrii încet mi se destramã/ ºi tot biografie a unei nopþi necomune: „Noaptea aceasta e o altfel de patriotismul încep, încet sã-l pierd. (...)// Cum pot sã-i spun eu oare noapte/ nu are nimic comun cu tot ce-i comun,/ e noaptea în care pe bunicului aceste/ deziderate prinse în sufletu-mi rebel/ ºi cum pot sã strãzi umblã sfinþii –/ prin ceruri, eu umblu nebun.// Noaptea aceasta îl mint cã abundenþã este –/ ar însemna sã-mi mint strãmoºii, nu pe e o noapte prea sfîntã/ nu e o noapte trecutã-n hrisoave –/ e noaptea el”.în care tãcerea cîntã/ alãturi de zeii din Ceruri – Ave!”. Lãsînd la o parte unele declarativisme lejere, comune,

La o privire generalã, statutul eului liric pare îm- „Poemele auguste” ca poezie despre poezie impun încã un bun pãunescian, chiar dacã autorul nu acceptã nici ocazionalul, nici poet din Þara Vaslui!conceptualizarea lui – ermetismul: „Eu nu sunt un poet în cod cifrat,/

Ne-am cunoscut...

Ne-am cunoscut din întâmplareªi ne-am plãcut de la-nceput,Þi-am oferit în dar o floare,Tu m-ai vrãjit cu un sãrut.

Apoi, de mânã pe alee,Am mers sub cerul înstelat,Tu m-ai sedus ca o femeie,Eu nici nu ºtiu ce þi-am jurat.

La nuntã nici nu ºtiu ce-a fost,Cãci am fost beat de fericire,În viaþã ne-am fãcut un rostÞesut din vise ºi iubire.

Ce fericiþi suntem ca soþi,Cu bucurii viaþa se umple,Avem copii, avem nepoþiªi-argint în pãrul de la tâmple.

Acum, ajunºi la bãtrâneþe,Îi mulþumim lui Dumnezeu,Cã ne-a dat pilde ºi poveþeªi ne-ajutat când ne-a fost greu.

De ce-ai venit ?...

Te-am visat, iubito-n zori,Când roua cade peste floriªi steaua încã n-a murit:De ce-ai venit? De ce-ai venit?...

Cu pasul mic, cu pas uºor,Plutind pe-aripile de dor,La patul meu tu te-ai oprit:De ce-ai venit? De ce-ai venit?...

ªi ca un înger adorat,La capul meu te-ai aplecat,Cu glasul dulce mi-ai ºoptit:Iubirea mea, de ce-ai venit?

De þi-am rãspuns sau am tãcut,Nu ºtiu nimic, cã-n somn eºti mut,Iar dacã, totuºi, þi-am vorbit,M-ai dezmierdat ºi m-ai iubit?...

Când ochii larg eu i-am deschis,M-am întrebat dac-a fost vis –ªi vraja-atunci s-a destrãmat:Dac-ai venit? De ce-ai plecat?...

Texte de romanþe de Corneliu VÃLEANU

E TOAMNÃ

Din dealul NucãriePrivesc sãtucul meu cel drag,Ce îmi aminteºte de copilãrie,De mama ce mã aºtepta în prag.

Privesc grãdinile îngãlbeniteªi frunzele ce cad ºi mor.În depãrtare piscuri neclintiteSpre care se îndreaptã pãsãrile în zbor.

Satul doarme, apãsarea-i grea,Îmi amintesc de dragostea uitatã.Eu privesc cu nostalgie la cãsuþa mea,La poarta care este încuiatã.

O, câte amintiri îmi trec prin cap acum,Iar inima nãvalnic bate.Alene merg pe vechiul drumCuprins de dor ºi de pãcate.

ªtiu cã e toamnã pentru mine,Dar satul meu îl voi avea în vis mereu.Târziu, în nopþile senine,Voi medita la tot ce a fost greu.

Ne

cu

lai I. O

NE

L