Educaţia civică în Europa Încurajarea cetățenilor, în special a tinerilor în scopul implicării în mod activ în viața socială și politică a devenit recent una dintre prioritățile politice atât la nivel național cât și la nivel european. Competențele civice și sociale se înscriu spre exemplu, printre cele opt competențe pentru învățarea continuă, precum au fost ele identificate de către Consiliul și Parlamentul European în 2006. Promovarea cetățeniei active a devenit de asemenea unul dintre principalele obiective ale sistemelor de educație în întreaga Europă, conform Cadrului Strategic pentru Cooperare Europeană în domeniul Educației și Formării Profesionale (ET 2020).

Deoarece educația este privită drept un mijloc principal de a promova cetățenia activă, raportul Eurydice din 2012 referitor la Educația civică în Europa își propune să cuantifice modalitatea în care politicile și măsurile referitoare la educația cetățenilor au evoluat în ultimii ani în statele europene. În acest scop, raportul conturează o imagine de ansamblu a situației actuale pe cinci mari teme: 1) Obiectivele curriculei și organizarea lor; 2) Implicarea elevilor și a părinților în școli; 3) Cultura în școli și implicarea elevilor în societate 4) Evaluarea; și 5) Măsurile întreprinse ce vin în sprijinul cadrelor didactice și directorilor.

În cadrul acestui raport, educația civică se referă la aspectele educației la nivel de școală ce îi pregătesc pe elevi să devină cetățeni activi prin asigurarea faptului că aceștia dispun de cunoștințele necesare, abilitățile și atitudinile pentru a contribui la dezvoltarea și bunăstarea societății în care locuiesc. Definiția nu cuprinde numai predarea și învățarea la clasă dar și experiențe practice dobândite în urma vieții școlare și activităților în sprijinul comunității.

Acest raport oferă informații referitoare la 31 de state din rețeaua Eurydice (Statele Membre UE, Islanda, Norvegia, Croația și Turcia) și accentuează progresele realizate, atunci când acestea devin evidente, în urma ultimului studiu publicat pe această temă, în 2005. Toate reformele politice planificate pentru anii ce vor urma au fost de asemenea luate în considerare atunci când acestea sunt relevante. Anul de referință este 2010/11.

Studiul complet

”Educaţia civică în Europa”

Poate fi găsit în limba engleză pe pagina de internet a Eurydice

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/thematic_studies_en.php

Exemplare tipărite ale acestui raport sunt disponibile la cerere: eacea-eurydice@ec.europa.eu

Contact Wim Vansteenkiste, Comunicații și Publicații: +32 2 299 50 58

Isabelle De Coster, autor coordonator: +32 2 295 09 61

Ce reprezintă Eurydice

Reţeaua Eurydice oferă informaţii şi analize asupra sistemelor şi politicilor educaţionale europene. Începând cu anul 2011, este constituită din 37 de centre naţionale localizate în toate cele 33 de state participante la programul UE de Învăţare Permanentă (statele membre UE, statele EFTA, Croaţia şi Turcia) şi este coordonat şi administrat de către Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură din Bruxelles, care îi concepe publicaţiile şi bazele sale de date.

EDUCATIA CIVICĂ ESTE PREZENTĂ ÎN CADRUL TUTUROR SISTEMELOR DE ÎNVĂTĂMÂNT

PRECUM SI ÎN TOATE NIVELURILE SCOLARE

În ultimii ani, educația civică s-a răspândit, fără dubiu în curriculele naționale din întreaga Europă. Într-adevăr, toate statele pun accentul pe importanța dobândirii unor competențe civice și sociale în documentele lor de reformă, iar acest lucru se aplică la toate nivelurile școlare. Modalitățile prin care statele pun în amplicare educația civică sunt diferite de la stat la stat. În general se pot identifica trei mari tipuri de abordări care sunt adesea combinate:

1) Educația civică, drept materie de sine stătătoare: Douăzeci de sisteme de învățământ (cu trei pentru materie obligatorie și separată (distinctă), uneori fiind predată încă de la nivelul primar de educație, dar de cele mai multe ori începând cu nivelul secundar. Durata timpului de predare variază destul de mult între state, în cadrul acestei abordări, începând cu un an în Bulgaria și Turcia până la maxim 12 ani în Franța.

Existenta unui obiect de studiu separat, obligatoriu ce pune accentul pe elemente referitoare la educatia civică, conform curriculei nationale (nivel primar si secundar), 2010/11

Sursă: Eurydice.

2) Integrarea educației civice în cadrul obiectelor de studiu/curriculelor mai mari: Indiferent dacă educația civică repezintă un obiect de studiu separat, aceasta este încorporată în cadrul curriculelor altor obiecte în cea mai mare parte dintre state. Această integrare poate fi realizată, spre exemplu sub forma unor materii în bloc decise la nivel de școală (cum este cazul Republicii Cehe). Obiectele în cadrul cărora educația civică este inclusă sunt de regulă: științele sociale, istorie, geografie, limbi străine precum și educație etică și religioasă.

3) Educația civică are o dimensiune cross-curriculară în cadrul curriculelor: Această abordare există numai alături de una sau ambele abordări menționate mai sus. Datorită caracterului cross-curricular, toate cadrele didactice trebuie să contribuie la implementarea educației cetățenești și a obiectivelor acesteia așa cum este definit în curriculele naționale.

STATELE EUROPENE AU O ABORDARE COMUNĂ PRIVIND CONTINUTUL SI OBIECTIVELE EDUCATIEI

CETĂTENESTI

În Europa, se disting patru mari categorii de obiective în cadrul curriculei educației cetățenești: 1) realizarea alfabetizării politice, 2) dezvoltarea unei gândiri critice și a abilităților analitice, 3) atitudini și valori; precum și 4) stimularea participării active în școli și/sau în comunități. Temele cele mai comune dezbătute în întreaga Europă sunt cele referitoare la cunoașterea și înțelegerea sistemului socio-politic al statului, drepturile omului și valorile democratice precum și egalitate și dreptate. Cu toate acestea, contextul național nu este numai accentul pe educația cetățenească, un rol important îl au și dimensiunile europene și internaționale.

Obiect de studiu separat în cadrul nivelului primar

Obiect de studiu separat în cadrul nivelului secundar

Nu este un obiect de studiu separat nici la nivel primar și nici la nivel secundarl

Datele nu sunt disponibile

ÎNVĂTAREA PRIN APLICARE ÎN PRACTICĂ DEVINE PREMISĂ A EDUCATIEI CETĂTENESTI

Transmiterea cunoștințelor necesare în cadrul educației cetățenești elevilor constituie baza, însă natura subiectelor necesită obiective de învățare ce vor fi mai probabil ușor de realizat prin intermediul învățării prin aplicarea în practică decât prin metodele tradiționale de predare. În acest scop, toate statele au introdus reglementări de tip central care să promoveze implicarea elevilor în guvernanța instituției în care învață, permițându-le astfel să aibă un cuvânt de spus în conducerea ei. Astfel de implicare poate lua diverse forme, variind de la alegerea reprezentanților clasei, la stabilirea unui consiliu al elevilor și/sau reprezentarea elevilor în corpul de guvernare al școlii. Deși această chestiune este subiectul unor cercetări adiționale, rezultatele raportului sugerează că reglementările centrale ar avea un rol important în încurajarea practicilor democratice, asemănătoare cu cele din viața reală în școli, prin intermediul creșterii implicării în alegerile reprezentanților clasei sau alegerii consiliului elevilor.

Reglementări si recomandări oficiale ce prevăd existenta reprezentantilor din partea elevilor în corpul de guvernare al scolii (nivel primar si secundar), 2010/11

Sursă: Eurydice.

Alte inițiative politice care pun accentul pe alte tipuri de activități practice includ programe naționale sau proiecte ce sprijină valorile cetățenești și atitudinile în afara școlii. De exemplu, în Letonia există un astfel de proiect axat pe implicarea elevilor,ce aparțin anumitor grupuri diferite din punct de vedere etnic sau socio-economic, în activitatea colectivă a comunității. Mai mult de jumătate dintre statele participante au implementat un astfel de program sau proiect încă din 2007. Cu toate acestea, răspândirea inegală a oportunităților elevilor de a participa în activitățile comunității în diferite state, așa cum este subliniat în studiul referitor la Educația Civică Internațională și Educația Cetățenească (ICCS – http://www.iccs.edu.au/), sugerează că este necesară sporirea eforturilor în scopul dezvoltării acestor inițiative.

EVALUAREA PERFORMANTEI ÎN EDUCATIA CIVICĂ RĂMÂNE ÎN CONTINUARE DIFICIL DE REALIZAT

În majoritatea cazurilor în care educația civică constituie un obiect de studiu separat, calificativele sunt luate în considerare în decizia asupra progreselor și avansării elevului către un nivel superior de educație. Cu toate acestea, deoarece educația civică este în mare bazată pe activitatea practică, dezvoltarea unor metode de evaluare potrivite ce depășesc evaluarea cunoștințelor teoretice a fost identificată de asemenea drept o provocare în studiul din 2005. Actualul studiu relevă faptul că în prezent, o treime din state iau în considerare participarea elevilor în școli sau la activitățile comunității atunci când se face evaluarea lor, spre exemplu prin validarea participării active printr-un certificat final. Spre exemplu, în Olanda, elevii trebuie să realizeze 30 de ore în folosul comunității pentru a obține certificatul ciclului de studiu superior secundar.

În toate ciclurile școlare

Învățământ secundar

Învățământ superior secundar

Autonomia școlii/ nu există regementări centrale

Datele nu sunt disponibile

Regulamente ce cuprind orientări centrale pentru evaluarea participării active a elevilor în activitătile scolii sau ale comunitătii (ciclul secundar de învătământ), 2010/11

Sursă: Eurydice.

În plus faţă de evaluarea elevilor, educaţia civică deţine un rol aflat în continuă creştere în evaluarea şcolii sau sistemului educaţional ca un întreg. De fapt 19 state includ problemele legate de cetăţenie în reglementări şi/sau recomandări referitoare la evaluările şcolare externe şi 17 la cele interne. Domeniile supuse evaluării includ cultura şcolară, guvernanța şcolară, relaţia cu comunitatea largă, predarea şi învăţarea. Includerea educaţiei civice în criteriile pentru monitorizarea întregului sistem educaţional devine o practică foarte răspândită în Europa. În ultimii zece ani, aproape două treimi din state au condus procese naţionale de monitorizare (spre exemplu proiecte de cercetare, chestionare etc.) ce au avut drept ţintă predarea şi învăţarea educaţiei civice.

MAI MULTE EFORTURI NECESARE PENTRU PREGĂTIREA CADRELOR DIDACTICE ŞI CONDUCĂTORII

ŞCOLILOR PENTRU A DEVENI LIDERI CALIFICAŢI ÎN EDUCAŢIA CETĂŢENEASCĂ

Îmbunătăţirea cunoştinţelor şi abilitaţilor profesorilor pentru predarea educaţiei civice rămâne o problemă în Europa. În timp ce la modul general educaţia civice este integrată în cursurile predate de învăţători, în cazul educaţiei secundare, se remarcă prezenţa specialiştilor pentru discipline precum istoria şi geografia, însă în cazul educaţiei civice numai un stat (Regatul Unit al Marii Britanii [Anglia]) oferă oportunităţi de formare pentru posibilii profesori ce vor să devină specialişti în acest obiect de studiu. Mai mult, în timp ce mai multe state au făcut reforme referitoare la curriculele educaţiei cetăţeneşti, în ultimii ani, aceste reforme au fost rareori introduse în cursurile iniţiale ale profesorilor sau în cadrul programelor de formare profesională continuă (FPC). Un avantaj este că programele de formare profesională continuă referitoare la educaţia cetăţenească sunt disponibile profesorilor în majoritatea statelor europene. În plus, diverse alte măsuri de sprijin cum ar fi pagini de internet oficiale, caiete de studiu, manuale didactice au fost introduse în întreaga Europă. Pe lângă profesori, directorii şcolilor joacă şi ei un rol important în educaţia cetăţenească. Promovarea unei culturi şcolare favorabile sau încurajarea participării active a elevilor în activităţile şcolare şi ale comunităţii sunt câteva dintre exemple. În aproape jumătate din statele europene, există programe speciale de formare referitoare la educaţia civică adresate directorilor (exemplu educaţia referitoare la drepturile oamenilor). În majoritatea statelor, problemele referitoare la programele speciale de formare profesională continuă oferite directorilor, cum ar fi cultura şcolară par a fi rezolvate. Însă cert este că sunt necesare investigaţii suplimentare asupra acestui subiect pentru a ne putea forma o imagine mai cuprinzătoare a situaţiei din prezent.

Traducerea a fost realizată de către Laura Ionela Dumitrașcu

Există regulamente centrale privind evaluarea participării active a elevilor

Nu există regulamente centrale privind evaluarea participării active a elevilor

Datele nu sunt disponibile