material realizat de arbdd tulcea - homepage...

Material realizat de ARBDD Tulcea 1

Cu prilejul Zilei Internaţionale a Habitatului, în

data de 2 Octombrie 2006, a avut loc evaluarea

finală şi prezentarea rezultatelor programului

educaţional cu tema “Să ne prezentăm

comunitatea în care trăim”, lansat de

Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în

parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean

Tulcea.

Acest proiect s-a derulat în cursul anului şcolar 2005- 2006 şi au participat şcolile din Sf.

Gheorghe, Chilia Veche, Crişan, Caraorman, Mila 23, Murighiol, Mahmudia şi C.A. Rosetti.

CCee nnee--aamm pprrooppuuss pprriinn aacceesstt pprrooiieecctt??

Obiectivul programului l-a constituit creşterea nivelului de conştientizare a elevilor privind valoarea

comunităţilor locale din perimetrul RBDD şi a cuprins:

- o componentă de documentare–cercetare a elevilor privind caracteristicile locale

(geografică, ecologică, culturală, economică) a zonei din care fac parte;

- o componentă de comunicare, în care grupurile ţintă au fost: colegii, vecinii, părinţii, turiştii

care au vizitat comunităţile locale din perimetrul RBDD;

- o componentă de dobândire a cunoştinţelor despre comunitatea în care trăiesc, rolul şi

importanţa comunităţilor locale într-o rezervaţie a biosferei.

CCee aamm ffăăccuutt ppeennttrruu rreeaalliizzaarreeaa oobbiieeccttiivvuulluuii??

Principalele activităţi derulate în cadrul programului educaţional au fost: identificarea valorilor

ecologice, culturale, precum şi a problemelor de mediu din comunitatea locală; elaborarea unui pliant

de promovare a comunităţii locale; distribuirea de pliante privind RBDD în comunitatea locală;

promovarea valorii culturale a comunităţilor locale din perimetrul RBDD prin campanii de

conştientizare realizate de elevi; organizarea unor evenimente cultural - artistice în şcoală sau parada

costumelor populare ale etniilor din comunităţile locale; celebrarea zilelor de referinţă pentru protecţia

mediului (calendarul evenimentelor ecologice), etc.


Ca de exemplu, pentru celebrarea Zilei Internaţionale a Mediului, în data de 5 iunie 2006, s-a

organizat o acţiune de igienizare în zona localităţii Mila 23 şi s-a finalizat concursul de eseuri „Să

protejăm biodiversitatea din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării”. Cele mai frumoase eseuri

au fost realizate de elevii de la Şcoala cu clasele I – VIII Chilia Veche şi Şcoala Murighiol. Ambele

activităţi au beneficiat de sprijinul SC HENKEL România care a asigurat echipamentul de protecţie

pentru participanţii la acţiunea de igienizare, precum şi premiile oferite şcolilor din perimetrul RBDD,

constând din materiale didactice (atlase şi hărţi şcolare).

CCuumm aamm eevvaalluuaatt rreezzuullttaatteellee??

Evaluarea proiectelor înscrise în programul educaţional „“Să ne prezentăm comunitatea în care

trăim”” a fost realizată de participanţii la acest program educaţional de mediu, fiecare şcoală

apreciind şi notând prezentările susţinute de celelalte şcoli. Premiile acordate câştigătorilor, constând

din materiale didactice (enciclopedii şcolare), au fost asigurate de către societatea Henkel România

SRL iar trofeul concursului a fost realizat şi acordat prin bunăvoinţa domnului Toader Gheorghe-

artist plastic .

Activitatea elevilor a fost răsplătită prin oferirea Trofeului şi Diplomei pentru Cel mai Complex proiect

Şcolii din Chilia Veche, iar ceilalţi participanţi au primit Diploma pentru Multitudinea de Informaţii –

Şcoala Sf. Gheorghe, Diploma pentru Cele mai notabile rezultate practice- Şcoala de Arte şi Meserii

Murighiol, Diploma pentru Îmbinarea Tradiţionalului cu Modernul – Grup Şcolar Mahmudia, Diploma

pentru Cea mai Complexă Prezentare a Aspectelor Etnice- Şcoala Mila 23, Diploma pentru Cea mai

Ispititoare Invitaţie în Delta Dunării- Şcoala Crişan, Diploma pentru Micii Artişti ai Deltei Dunării-

Şcoala C.A. Rosetti, Diploma pentru Încurajarea Spiritului Ecologist – Şcoala Caraorman.

Fiecare şcoală a pregătit şi un portofoliu complex în care au fost prezentate aspecte semnificative

despre comunităţile locale pe care le reprezintă şi din care am selectat informaţiile incluse în această

nouă ediţie a revistei „Foaia Micilor Ecologişti”.


Localitatea C.A. Rosetti este

situată la jumătatea grindului

Letea între braţul Chilia Veche şi

depresiunea Sulina-Magearu.

Comuna este una din cele mai

izolate aşezări umane din

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

IIssttoorriicc

Satul C.A. Rosetti, din câte ştim de la bunici şi străbunici a fost înfiinţat de către un călugăr şi un

cioban Pocora venit din Carpaţii Meridionali.

RReelliiggiiee

Comunitatea locală este formată din diferite etnii. In C.A. Rosetti pe locul vechii biserici se ridică, prin

eforturile preotului şi a creştinilor, o nouă biserică creştin-ortodoxă.

PPeeiissaajj şşii bbiiooddiivveerrssiittaattee

Grindul Letea pe care este situat satul C.A.Rosetti, este unul din

cele mai interesante medii naturale din România.

Pădurea Letea este una din cele 18 zone strict protejate din

RBDD. Solul nisipos şi umezeala au avantajat prezenţa speciilor

care veneau din zona Mării Mediterane, au determinat caracterul

de pădure de tip mediteranean. Lianele şi arborii seculari sunt

monumente ale naturii demne de văzut măcar o dată în viaţă.


GGeenneerraaţţiiaa iinntteeggrrăărriiii eeuurrooppeennee

Eleva Maxim Elena-Camelia îşi imaginează viitorul satului: „Odată cu integrarea României în Europa,

satul nostru se va moderniza, şcoala se va reabilita, vom avea calculatoare în fiecare clasă iar elevii

vor avea mai multă inclinaţie spre învăţătură.

Gunoaiele de pe străzi vor dispărea, drumul va fi asfaltat şi vor exista mai multe mijloace de transport.

Pădurile vor fi curate iar animalele vor putea trăi liniştite. Nu vor mai fi incendii şi reziduuri aruncate la

marginea pădurii. Comuna va avea şi alte legături cu satele înconjurătoare. Vacile şi caii nu vor mai

distruge mediul inconjurător. Mai mulţi turişti vor vizita satul, pădurea Letea şi alte peisaje din Delta

Dunării. „


Mila 23 este un sat care datează de

prin anul 1900, în care locuiau doar câţiva

pescari. Cu timpul fiind o zonă bună de

pescuit, satul a atras mai multe familii din

Tulcea.

Poziţia geografică a satului este

magnifică. Înconjurat de gârle şi canale, de

lacuri şi bălţi cu stuf şi papură şi de lumea

păsărilor şi animalelor sălbatice şi de

concertele broaştelor, satul capătă dimensiuni

inegalabile în mirifica deltă.

Satul este cunoscut şi printr-un nume de mare rezonanţă în lumea sportului – Ivan Patzaichin. Aici

şi-a petrecut copilăria, a absolvit şcoala generală, a învăţat să mânuiască pagaia, actualul maestru al

sportului, de patru ori campion olimpic. Alături de acest nume onorific, satul a dat şi alţi sportivi, 25 de

campioni naţionali şi internaţionali.

DDaattee pprriivviinndd ppooppuullaaţţiiaa ddiinn ssaattuull MMiillaa 2233

Oameni sunt harnici şi gospodari, având ocupaţia de bază pescuitul, transmisă cu multă grijă din tată

în fiu. În ultimul timp o parte din ei au început să practice turismul. Familiile tinere au construit case

moderne cu specific tradiţional deltei, unde primesc turiştii şi îi încântă cu mâncărurile tradiţionale din

peşte şi vânat.

Populaţia satului este compusă în majoritate din

lipoveni ce respectă ritul vechi ortodox al

calendarului religios, dar cu toţii au cetăţenie

română. Populaţia din satul Mila 23 face parte din

comunitatea ruşilor lipoveni care îşi respectă

tradiţiile şi obiceiurile moştenite de la străbuni.

Astfel în sat funcţionează un ansamblu folcloric de

muzică tradiţională rusă cu costumaţie adecvată,

numit “Lotîcica”.


Portul popular al comunităţii ruşilor lipoveni este diferit de cel

românesc în special pentru slujbele religioase.

La femei se poartă un costum din două piese, sacou cu mânecă

lungă şi fustă creaţă lungă până la gleznă. Pe cap se pune

“chicica”, un fel de căciuliţă pentru femei căsătorite şi apoi batic.

În biserică nu este voie cu capul descoperit.

Bărbaţii poartă cămăşi cu mânecă lungă, tunică peste pantaloni

şi legată în talie cu un brâu care se spune că are puteri

miraculoase. Bărbaţii trebuie să poarte barbă şi să nu fumeze.

RReeţţeettee ccuulliinnaarree ssppeecciiffiicc ccoommuunniittăăţţiiii ddiinn MMiillaa 2233

Din bucătăria tradiţională fac parte mai multe preparate din peşte cum ar fi: Borşul de peşte,

saramura de peşte, plachia de peşte, crap la proţap, pifteluţe din peşte, rasol din peşte, peşte

marinat. Alte specialităţi mai rafinate ce se prepară din peşte: ştiucă umplută, şalău cu maioneză,

grătar de scrumbie, pui de baltă, icre de ştiucă.

Reţetă “Şalău à la Mila 23”

Ingrediente: şalău la 1 kg bucata, morcovi, cartofi, castraveţi

muraţi, gogoşari, măsline, lămâie, salată verde, condimente.

Se curăţă şalăul şi se scot maţele pe urechi, apoi se face

umplutura cu cartofi fierţi şi tăiaţi cubuleţe, felii subţiri de

morcovi fierţi, gogoşari şi castraveţi tăiaţi cubuleţe mici şi

puţină maioneză. După ce se umple şalăul, se pune la cuptor

30 minute şi îl stropim cu ulei. După ce s-a rumenit, se ornează

cu salată verde, lămâie şi măsline.

Poftă bună!

CCuumm vvăădd ccooppiiiiii vviiiittoorruull ssaattuulluuii lloorr??

„ Ca perspective de dezvoltare a localităţii Mila 23, agroturismul este una din activităţile care poate

deveni pe viitor o sursă importantă de venituri pentru locuitori.

În Mila 23 te poţi relaxa privind natura sau pescuind. În apropierea satului se află diferite lacuri şi

canale care constituie o privelişte minunată unde te simţi dincolo de graniţele atmosferei gri. Păsările

sunt un alt mijloc de relaxare a privirii şi a sufletului. Împrejurimile satului sunt aproape perfecte

pentru o vacanţă de neuitat.»

Şerbov Cati – Şcoala Mila 23


Delta Dunării – inegalabilă prin frumuseţea ei apare înaintea călătorului ca o lume ciudată,

tulburătoare care atrage prin inedit. Mila 23 este inima deltei, fapt ce favorizează practicarea

turismului în orice anotimp, însă păsările, sălbăticiunile şi marea diversitate a florei merită a fi

contemplate în perioada martie- octombrie, când Delta, amorţită după o iarnă mai mult sau mai puţin

grea, renaşte.

Ce poate fi mai optimist la trezire, dimineaţa, decât răsăritul de soare, mirosul Deltei pe care îl

adulmeci la malul Dunării, înainte de a porni pe un traseu prin “paradisul sălbatic” să verifici

promisiunile oferite de atmosfera veritabilelor case pescăreşti. La toate acestea, ţi se oferă pe masă

preparate naturale şi neuitatul borş de peşte făcut în natură. Sunt argumente în faţa cărora omul

stresat al zilelor noastre nu are nevoie de prea multe îndemnuri.


Satul Caraorman (numit aşa de turci)

îşi trage denumirea din învecinarea sa cu

pădurea ce poartă acelaşi nume şi care în

româneşte înseamnă Pădurea Neagră, datorită

desişurilor şi secularilor stejari brumării, înalţi

de peste 30 de metri.

Satul se intinde pe o lungime de 3,5 Km

si aproximativ 500 m lăţime şi este situat pe

grindul Caraorman, între braţul Sulina şi

Sfântul Gheorghe, la 12 Km de comuna Crişan.

Grindul Caraorman este un câmp cu un

sol nisipos de origine marină, în partea de

vest a satului Caraorman, la aproximativ 500 m

de acesta, se află dune de nisip foarte fin,

care pot fi intâlnite doar în trei locuri în

Europa. Aceste dune de nisip din Caraorman

sunt aşezate transversal pe direcţia de

curgere a Dunării şi împreună cu cele din

Letea reprezintă porţiuni din cordonul iniţial

ce a blocat golful Tulcea, transformându-l

într-o lagună, care ulterior s-a colmatat şi

a dat naştere Deltei Dunării.


Localitatea Sf. Gheorghe este situată în Delta Dunării, la capătul celui de-al treilea braţ al Dunării,

acolo unde apele fluviului se întâlnesc cu cele ale Mării Negre. Localitatea este menţionată pentru

prima dată printre centrele economice importante de pe teritoriul Dobrogei, pe o hartă a genovezului

Visconti, în 1318, cu denumirea “SAN GIORGIO”.

Legendă

Cu mii de ani în urmă, trăia un balaur uriaş cu aripi, care

arunca foc pe nări şi distrugea casele oamenilor şi

pământurile. Nimeni nu a putut să-l omoare în afară de un

păgân care i-a promis lui Dumnezeu că, dacă va birui

balaurul, se va creştina.

După prima lovitură, balaurul rănit a lăsat în urmă un şanţ

– actualul braţ Sf. Gheorghe.

La a doua lovitură, mult mai puternică, balaurul îşi desfăcu

aripile făcând încă două şanţuri – braţele Sulina şi Chilia.

Ultima lovitură fu mortală. Balaurul se zvârcoli de durere

iar sângele lui negru umplu cele 3 şanţuri şi locul în care

acesta îşi dădu sufletul.

Aşa s-au format Delta Dunării, Marea Neagră iar eroului creştinat i s-a dat numele de Sf. Gheorghe.

PPooppuullaaţţiiaa

Locuitorii sunt, în parte, urmaşi ai pescarilor refugiaţi politic neoficial din Rusia în timpul împărătesei

Ecaterina cea Mare de frica serviciului militar care, în acea vreme, dura 25 de ani. Ocuparea zonei cu

populaţie de origine slavă s-a realizat în mai multe valuri: după bătălia de la Poltava (1709), când ţarul

Rusiei, Petru cel Mare, trece la represalii împotriva celor care au luptat pentru eliberarea Ucrainei sub

conducerea hatmanului Ivan Mazepa; în 1735 vin zaporojenii şi lipovenii din Rusia goniţi de patriarhul

Nicon; în 1775, vin alţi aproximativ 8000 de zaporojeni atunci când ţarina Ecaterina a II-a desfiinţează

“Zaporijsca Sici”.

Primii români au venit aici la începutul secolului al XIX-lea, mai exact în 1880, când câţiva ciobani de

la poalele Făgăraşului conduşi de baciul Niculea s-au aşezat împreună cu oile lor pe grindul ce astăzi

poartă numele de “Grindul lui Nicu”.


MMeeşştteeşşuugguurriillee ddiinn DDeellttaa DDuunnăărriiii

Dintre meşteşugurile tradiţionale practicate în Delta Dunării

sunt împletitul panerelor şi a coşurilor, confecţionarea

covoarelor şi a plaselor de pescuit.

Confecţionarea panerelor se face cu ajutorul nuielelor de salcie.

Panerele se fac din nuiele verzi de salcie apoi se pun la uscat.

Cu ajutorul panerelor pescarii transportau peştele.

Coşurile se împletesc din papură uscată.

Confecţionarea plaselor de pescuit se face cu ajutorul unei aţe

numită “bombac” şi sunt realizate de pescarii bătrâni, care nu

mai pescuiesc.

Înainte, la noi în sat era secţie de covoare, unde lucrau

aproximativ 30 de femei.

Covoarele erau ţesute pentru export. Ele se ţeseau din lână

ţurcană de diferite culori. Această lână avea firul mai aspru şi

mai scurt decât firul de lână obişnuit.

Covoarele se ţeseau la un dispozitiv numit război de ţesut. Era

un ac în care se băga firul colorat şi se trecea printre celelalte

fire, apoi erau tăiate cu un obiect făcut din acelaşi material din

care era confecţionat şi războiul de ţesut.

SSffaattuull ccooppiiiilloorr ........ ppeennttrruu aadduullţţii 1. Satul nostru poate fi înfrumuseţat plantând cât mai mulţi copaci şi ocrotind zonele verzi ale

satului, iar cei care construiesc să respecte specificul local al satului (case din chirpici, lemn,

acoperişuri din stuf ).

2. Noi putem realiza o reciclare mai eficientă a deşeurilor punând cât mai multe tomberoane prin tot

satul, depozitând gunoaiele după categorie (metal, plastic, hârtie).

3. Pentru a proteja resursele satului nostru ar trebui să nu mai facem rău naturii. Tractoarele şi

bărcile poluează aerul şi pentru a opri poluarea bărcilor trebuie să folosească vâslele.

4. Să oprim poluarea apei din Dunăre sau canale prin deversarea gunoaielor menajere. Pescarii care

folosesc plase murdare poluează apa, să le cureţe înainte de a le arunca.

5. Amplasarea de panouri în locuri vizibile şi de largă circulaţie cu îndemnul de păstrare a curăţeniei

şi de protejare a frumuseţilor din Delta Dunării.


Localitatea este aşezată la 45 km.

de Tulcea, în dreptul marelui cot al

braţului Sf.Gheorghe.

Numele localităţii este de origine

turcă şi se traduce prin “lacul

violet’, nume luat de la lacul sărat

de lângă comună.

Satele componente ale comunei

Murighiol: Dunavăţu de sus,

Dunavăţu de jos, Plopu, Sarinasuf,

Colina şi Uzlina.

TTrraaddiiţţiiii

Din perspectiva tradiţiilor locale Murighiol este o aşezare multietnică, o sinteză a

Dobrogei ca zonă de locuire interetnică. Populaţia este formată din români, ruşi-

lipoveni, turco-tătari. Fiecare dintre etniile conlocuitoare şi-au păstrat limba,

obiceiurile, unele obiecte tradiţionale: vasele de aramă şi obiceiurile de înmormântare

la turco-tătari, obiceiurile de nuntă şi colindele la români şi ucraineni.

PPrreezzeennttaarreeaa cceettăăţţiiii HHaallmmyyrriiss Acum 1400-1600 de ani Dunărea era foarte aproape de cetate, la fel şi Marea Neagră. Cetatea a avut

legături cu provincii din Imperiul Roman. Au fost pe aceste meleaguri geţii şi romanii care au venit

după sfârşitul războiului cu dacii. În jurul anilor 106-107 s-a construit un castru roman.

În 384 barbarii au trecut Dunărea îngheţată şi au cucerit cetatea. În sec. Vl cetatea a devenit oraş şi

episcopie. În sec. Vll între anii 620-630 societatea s-a retras la ghiolul Petrei deoarece acolo erau în

siguranţă.

Pe data de 8 iulie 290 au fost torturaţi şi decapitaţi sfinţii Epictet de 64 ani şi Astion de 35 ani pentru

că nu au vrut să renunţe la religia lor.


S-a construit o biserică şi o criptă în care s-au adus osemintele lor. Altarul bisericii a fost descoperit în

anul 2000, apoi cripta care s-a găsit pe 15 august 2001. Pe pereţii dinspre răsărit sunt nişte cercuri

concentrice, unde se găseşte scris despre cei doi martiri, în limba greacă.

Terma sau baia, care se găseşte aşezată în nordul cetăţii, aparţinea unui important demnitar.

O importantă parte a cetăţii sunt şi porţile de nord şi de vest. Poarta de nord a fost descoperită în

1986. iar la baza porţii de vest se găseşte un izvor.

SSccuurrtt iissttoorriicc aall ccoommuunniittăăţţiiii ddee ttuurrccii şşii ttăăttaarrii ddiinn ccoommuunnaa MMuurriigghhiiooll

Turcii şi tătarii au apărut pe acest teritoriu încă din anul 1877 prin migraţia neamurilor turco-tătară. În

Murighiol sunt astăzi 17-20 de persoane de etnie turco-tătară. Turcii din Beibugeac – Plopu şi cei din

Caraibil- Colina, în anul 1933, au fost nevoiţi să emigreze în masă în Turcia şi în alte zone ale

Dobrogei. Aşa se explică faptul că la Murighiol au rămas 9 familii tradiţionale de etnie tătară.

Toate comunităţile turceşti şi tătăreşti aveau construite geamii. La Colina geamia şi cimitirul sunt

intacte. La Murighiol cimitirul turcesc există şi se respectă, iar geamia există ca şi clădire fiind

amplasată la poalele dealului din marginea satului.


Comuna Crişan se află în inima Deltei Dunării fiind situată pe malul drept al

braţului Sulina, între mila 8 şi mila 14, întinzându-se pe o lungime de 7 Km.

Comuna Crişan este alcătuită din localitatea Crişan, reşedinţă de comună, şi

satele Mila 23 şi Caraorman.

Prima denumire a comunei Crişan a fost Flămânda şi aparţinea de Caraorman. A

doua denumire a fost Ceamurlia. Din 1926 a fost înlocuită cu Carmen Silva. Nici

această denumire nu a fost utilizată prea mult, deoarece în anul 1948 a fost

înlocuită cu Crişan, denumire folosită şi în prezent.

Primii locuitori ai aşezării Crişan au venit între anii 1885 – 1896 şi s-au stabilit de la mila 18 pe o

distanţă de aproximativ 10 mile marine.

Localitatea a fost înfiinţată în 1894, odată cu inaugurarea canalului care scurta distanţa dintre Tulcea

şi Sulina cu aproximativ 20 km. Această ocazie a fost marcată prin construirea unui monument, pe

care îl puteţi admira pe malul stâng, în dreptul milei 13.

Iacovici Andreea, clasa a VII-a

PPooppuullaaţţiiaa

În urma minirecensământului efectuat de noi (elevii Şcolii Crişan) am consemnat că în comuna Crişan

trăiesc aproximativ 495 de persoane în 198 de gospodării, dintre care 40 sunt pensiuni şi case de

vacanţă. În şcoala din Crişan învaţă 21 de copii în clasele V -VIII şi 24 de copii în clasele I-IV.

Comunităţile etnice predominante sunt lipovenii şi haholii. Ocupaţia de bază a localnicilor este

pescuitul şi agroturismul.

Grigorov Andreea cl. a- VIII-a

GGrruuppuull vvooccaall ddiinn ccoommuunnaa CCrriişşaann

În urmă cu aproximativ 20 de ani s-a înfiinţat un grup vocal de femei

care se numea “Lotca”. La început grupul era compus din 12 persoane,

dar pe parcurs s-au mai retras, în prezent rămânând numai 9

persoane. Grupul si-a păstrat numele, participând la mai multe

festivităţi precum “Taras Savcenco” din Tulcea, dar a fost invitat şi în

alte localităţi: Reşiţa, Sulina, Bucureşti, Murighiol, Dunavăţ, Babadag,

Caraorman, Letea. Deasemeni, grupul este invitat pentru a susţine seri

festive la unele din pensiunile din Crişan.

În aproximativ 20 de ani de experienţă au reuşit să acumuleze nu mai

puţin de 15 diplome.

Iacovici Andreea cl. a VII-a


RReeţţeettee ttrraaddiiţţiioonnaallee ssppeecciiffiiccee zzoonneeii

Pentru că se află în inima Deltei Dunării, hrana şi ocupaţia de bază a localnicilor din această zonă, se

leagă de peşte. Mi-am propus să vă dezvălui una din reţetele care se gătesc cel mai uşor şi sunt cele

mai apreciate : Plachia de peşte.

Se prepară peştele proaspăt, de preferat mai multe specii pentru că fiecare specie are gustul şi

savoarea ei, se dă un praf de sare, după care se prăjeşte. Într-o altă tigaie se pun pe foc legume:

ceapă, ardei, roşii. Când legumele sunt aproape gata, jumătate din ele se scot deoparte, pentru a lăsa

locul peştelui care se adaugă peste legume. Deasupra peştelui se adaugă şi celelalte legume. Se mai

adaugă puţină apă pentru a putea fierbe legumele cu peştele, aproximativ 15 minute şi nu în ultimul

rând se adaugă sare şi condimente după gust. La sfârşit puteţi face o mămăliguţă pentru ca totul să

fie ca la carte.

Iacovici Andreea, cl. a VII-a

SSăă pprrootteejjăămm bbiiooddiivveerrssiittaatteeaa RReezzeerrvvaaţţiieeii BBiioossffeerreeii DDeellttaa DDuunnăărriiii!!

Iată câteva măsuri pentru protejarea Deltei Dunării, propuse de eleva Stanciu Alexandra din

clasa a III-a Şcoala Crişan:

Lipirea de afişe în localitate, care să cuprindă un

cod de conduită pentru turişti şi pentru oamenii din

partea locului

Să nu aruncăm resturi menajere în fluviu sau în

locuri publice.

Să protejăm plantele, păsările şi animalele

Să înfiinţăm în cadrul şcolii un centru de

informare în care să promovăm ocrotirea Deltei

Dunării.

Să corespondăm cu copii din alte zone ale ţării

în care există rezervaţii naturale şi să facem schimb

de informaţii.


Mahmudia – localitate situată la 32 km. de Tulcea îşi

trage numele dintr-o frumoasă legendă legată de

sultanul Mahmud: sultanul se hotarăşte să viziteze satul

despre care se spunea că are locuitori primitori. În

timpul vizitei, sultanul se îndrăgosteste de o fată. Îi cere

după puţin timp să se căsătorească, însă aceasta îi

răspunde că inima ei aparţine altuia. Sultanul s-a

înfuriat şi i-a zis fetei că, dacă până la apusul soarelui

nu îi ţese o cămaşă care să nu ardă în foc şi să nu se

ude în apă, îi va ucide iubitul.

Tristă şi fără nici o speranţă, fata s-a dus pe malul apei şi a început să plângă. Atunci zâna Dunării s-a

ridicat şi i-a oferit fetei ia cerută. Dar nu cu mult timp înainte iubitul ei tocmai era luat prizonier pentru a

fi ucis. Fata a luat ia şi, alergând în urma trăsurii sultanului, a strigat: “MAHMUD, IA!”. Sunetul ei plăcut

a dus la numele ulterior al aşezării.

În apropierea Mahmudiei începe marele cot al braţului Sfântu Gheorghe ce face ca distanţa între

Mahmudia şi Murighiol să fie de 29 km, în vreme ce în linie dreaptă distanţa ar fi de 14 km.

Populaţia: 4.826 locuitori (martie 2002).

OObbiieeccttiivvee ttuurriissttiiccee llooccaallee

RUINELE CETĂŢII SALSOVIA - Rezervaţie arheologică. Aşezare civilă şi militară din epoca romano-

bizantină, fortificată cu două şanţuri şi val de pământ între ele. Distrusă de goţi în sec. al IV-lea,

cetatea a fost refăcută de bizantini şi a continuat să existe până în sec. al IX-lea.

Vestigiile fortăreţei romano – bizantine Salsovia precum şi punctul muzeal al şcolii care conţine

secţiuni de arheologie, etnografie şi numismatică sunt două puncte de atracţie pentru cei care sosesc

aici.


... Aici însă, timpul pare că s-a oprit în loc, frumuseţea locului

şi bunătatea, căldura, ospitalitatea oamenilor, împletindu-se

cu tradiţiile şi obiceiurile, dau comunei un aer rustic aparte,

cum cu greu găseşti în altă parte.

Acum, când o mare parte din ţară poartă o luptă grea cu

inundaţiile, ar trebui să reflectăm la faptul că natura a fost

îngăduitoare cu noi şi ne-a ferit localitatea de aceste

calamităţi. De ce toate acestea? Poate aşa a fost să fie sau

poate a fost un semnal pentru a ne deschide ochii şi a învăţa

să ne preţuim paradisul în care trăim, zi de zi, şi care poartă

un singur nume... CHILIA VECHE!

Danciu Elena

Actualul teritoriu al comunei Chilia-Veche este amplasat în N-E judeţului Tulcea, morfologic fiind situat

în Delta Dunării – câmpie aluvionară în plină evoluţie, mai exact, pe ostrovul nordic al acesteia, cel mai

întins şi mai complex dintre ostroavele din Deltă cu cele mai numeroase gârle, lacuri, despletiri de

braţe secundare şi cu cele mai mari înălţimi pe câmpul Letea şi grindurile Chilia şi Stipoc.

Aici se conturează cea mai întinsă zonă depresionară, separată prin grindurile Stipoc şi Chilia de o altă

depresiune, Pardina, precum şi câmpul larg de nisipuri marine şi eoliene.

Cele mai vechi urme de locuinţe din actualul perimetru al comunei datează din epoca bronzului şi au

fost obţinute ca urmare a săpăturilor arheologice de salvare întreprinse între anii 1984-1985.

BBiisseerriiccaa SSffiinnţţiiii VVooiieevvoozzii

Biserica creştin-ortodoxă din localitatea Chilia-Veche poartă hramul

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, fiind construită între anii 1897-

1935.

Această biserică de caracter monumental, de lungime peste 25 m şi

înălţime peste 50m, este construită din cărămidă plină cu temelie

şi piatră brută. În plan construcţia păstrează caracterele Bisericii

Ortodoxe, fiind realizată în formă de trifoi, cu pridvor la intrare.


SSffaattuull ccooppiiiilloorr ........ ppeennttrruu aadduullţţii

S-au realizat şi distribuit 200 de chestionare realizate de elevi

pentru identificarea problemelor de mediu ale comunităţii.

S-au constatat următoarele:

1. nu toţi locuitorii depozitează deşeurile în locuri amenajate

2. reciclarea se realizează în proporţie de 50%

3. toţi locuitorii ajută la protejarea speciilor de plante şi

animale.

FLUTURAŞ privind protecţia mediului

PROTECŢIA MEDIULUI este o îndatorire a fiecărui cetăţean.

Tu, locuitor al comunei CHILIA VECHE, parte a REZERVAŢIEI BIOSFEREI DIN DELTA DUNĂRII, educă-ţi copiii şi pe tine în

dezvoltarea respectului faţă de mediul natural, prin: Depozitarea resturilor menajere în locurile special

amenajate- rampă de gunoi, pubele;

Ocrotirea tuturor vieţuitoarelor zonei; Reciclarea deşeurilor refolosibile (hârtia şi recipienţii de

plastic); Respectarea perioadelor legale de pescuit şi vânătoare;

Folosirea raţională a resurselor de mediu (apa, stuful,

papura, lemnul, peştele, păşunea).

Macheta localităţii Chilia Veche

material realizat de arbdd tulcea - homepage...

Documents