EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN CONTEXTUL

NOULUI CURRICULUM

,,Lăsaţi copilul să vadă,să audă,să descopere,să cadă,să se ridice şi să se înşele. Nu folosiţi cuvinte când acţiunea,faptul însuşi sunt posibile.”

Pestalozzi

Curriculum pentru învăţământul preşcolar prezintă o abordare sistemică, în vederea asigurării:

continuităţii în acelaşi ciclu curricular; Interdependenţei dintre disciplinele şcolare(cls.I-II)şi tipurile de activităţi de învăţare din

învăţământul preşcolar; deschiderii spre module de instruire opţionale;

Prezentul curriculum se remarcă prin:

Extensie-angrenează preşcolarii,prin experienţe de învăţare,în cât mai multe domenii experenţiale;

Echilibru-asigură abordarea fiecărui domeniu experenţial atât în relaţie cu celelalte cât şi cu curriculum-ul ca întreg

1

Relevanţa-este adecvată atât nevoilor prezente,cât şi celor de perspectivă ale copiilor preşcolari;

Diferenţiere –permite dezvoltarea şi manifestarea unor caracteristici individuale; Progresie şi continuitate-permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la altul şi de la

un ciclu de învăţare la altul sau de la o instituţie la alta;

Un accent deosebit în noul curriculum se pune pe:

1.Diversificarea strategiilor de predare-învăţare-evaluare

a) metode active-participative;

b) joc;

c)evaluare;

2.Mediul educaţional;

3.Rolul familiei;

4.Conceptul de dezvoltare globală;

În prezentul plan de învăţământ a noului curriculum avem:

1.Activităţi pe domenii de învăţare(integrate sau pe discipline)

2.Jocuri şi activităţi alese

3.Activităţi de dezvoltare personală

1.Activităţi pe domenii experenţiale (integrate sau pe discipline)-maxim cinci activităţi integrate pe săptămână indiferent de nivelul de vârstă al copilului.

Educatoarea poate organiza :

A. Activităţi de sine stătătoare,respectiv pe discipline

1.Activităţi de educarea limbajului

2. Activităţi matematice

3.Activităţi de cunoaşterea mediului

4.Activităţi de educaţie pentru societate

5.Activităţi de educaţie fizice

2

6.Activităţi practice

7.Activităţi de educaţie muzicală

8.Activităţi artistico-plastice

B.Activităţi integrate-cunoştinţe din cadrul mai multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi, şi, cu acest prilej,în activitatea integrată intrăşi jocurile şi activităţile alese sau cunoştinţele interdisciplinare sunt focalizate pe anumite domenii experenţiale iar jocurile şi activităţile alese se desfăşoară în afara acesteia.

Activitatea cu copiii din grădiniţă este modalitatea cea mai importantă de a pune bazele formării unei personalităţi de tip democratic,dar şide a-şi lărgi sfera cunoştinţelor din toate domeniile.

Limba română ocupă un loc central în ansamblul tuturor disciplinelor şcolare şi se învaţă sistematic începând cu învăţământul preşcolar şi continuând cu învăţământul primar,procesul menţinându-se pe tot parcursul şcolarizării .

Putem spune că rolul hotărâtor în domeniul educării limbajului îi revine cadrului didactic ,în speţă educatoarei,care trebuie să cultive în rândul preşcolarilor dragostea pentru o exprimare clară ,frumoasă şi corectă.Totodată ,rolul ei este toate deficienţele să corecteze de exprimare şi în acelaşi timp să ofere modele de vorbire corectă,îngrijită,folosind cuvinte bine articulate,cu un ritm şi intonaţii potrivite,cu pauze şi accente corespunzătoare conţinutului de idei şi mesajului transmis.

Printre finalităţile învăţământului preşcolar se află şi dezvoltarea capacităţilor copilului preşcolar de a stabili relaţii cu ceilalţi copii şi adulţi,sprijinirea copilului în a dobândi capacităţi şi aptitudini necesare activităţilor viitoare desfăşurate în şcoală,precum şi pregătirea sa pentru viaţa socială viitoare.

Capacitatea de a comunica cu cei din jur ,de a folosi limbajul ,este o achiziţie importantă pe care se bazează însuşirea altor abilităţi de maximă importanţă pentru activitatea desfăşurată în şcoală.

În întregul proces instructiv-educativ din grădiniţă şi îndeosebi prin activităţile de educare a limbajului ,copilul îşi însuşeşte în mod practic fonetica,sistemul gramatical,vocabularul.În şcoală el va ,,învăţa”toate acestea după reguli ştiinţifice,iar achiziţionarea de noi cuvinte şi folosirea lor corectă va rămâne un obiectiv urmărit de-a lungul întregii vieţi.

Cu inocenţa şi ingeniozitatea specifice vârstei preşcolare,copiiiau o preferinţă pentru diminutive pe care le folosesc în limbajul curent,în relaţiile cu cei din jur ,în poeziile şi cântecele lor. De aceea li se pune la dispoziţie material didactic sugestiv şi folosind procedee ca jocul didactic şi jocul- exerciţiu, vor fi stimulaţi ,,să alinte cuvintele”,făcând apel la sufixele diminutivale,procedeu foarte utilizat în îmbogăţirea limbiiromâne.

3

După ce îşi însuşesc sensul şi semnificaţia noilor cuvinte ,copiii le introduc în propoziţii simple sau dezvoltate,înţelegându-le pe deplin sensul,astfel devenind achiziţii proprii. Fără a avea pretenţia însuşirii terminologiei ,a definiţiilor şi a explicaţiilor teoretice de către copii,aceştia sunt încurajaţi în realizarea unor,, creaţii lingvistice”,educatoarea acordând atenţie pronunţării corecte şi clare a cuvintelor şi a grupurilor de sunete finale(a sufixelor).

Prin jocuri diactice ca :,,Cine a trimis scrisoarea”,”Cine a venit”,”Cine lucrează” ,copiii îşi îmbogăţesc vocabularul cu cuvinte noi despre meserii,unelte şi produse specifice,îşi dezvoltă capacitatea de a le folosi în contexte adecvate.

Un obiectiv al educării limbajului copilului preşcolar vizează lărgirea orizontului de cunoaştere ,ca bază pentru îmbogăţirea şi nuanţarea exprimării.

Observările,poveştile,povestirile,lecturile educatoarei ,lecturile după imagini îl apropie pe copil de lumea animalelor păsărilor,plantelor,luând cunoştinţă despre însuşirile acestora,ceea ce îi îmbogăţeşte limbajul cu noi termeni şi îi ajută să înţeleagă sensul acestora.Astfel,vocabularul lor se îmbogăţeşte cu:

Derivate nume de plante:

Stânjenel,ghiocel,clopoţel,(albăstrea),garofiţă,părăluţă,urzicuţă, călţunaş,lăcrămioară,cârciumăreasă,sunătoare,cerceluş.

Derivate nume de păsări:

Ciocănitoare,privighetoare,căprioară,piţigoi,cintezoi,pescăruş,dumbrăveancă.

Derivate –însuşiri ale obiectelor:

Mătăsos,lucios,coltos,gustos,lemnos, fricos,inimos,drăgăstos,dureros,bucuros,plângăcios;

Argintiu,auriu,cafeniu,catifelat,colţurat,inelat,moţat.

Mai accesibilă preşcolarilor este derivarea cu prefixe negative,care au rolul de a nega valoarea semantică a cuvântului de bază.

Folosind prefixul”ne”apar perechi de cuvinte. Acestea sunt antonimele , cuvinte cu sens opus . Exemplu : copt – necopt , mâncat – nemâncat , spălat – nespălat , acoperit – neacoperit , pereche – nepereche , ascultător – neascultător , liniştit – neliniştit , adevăr – neadevăr , cinstit – necinstit.

Pentru consolidarea cunoştinţelor după parcurgerea unor teme despre fructe , copii sunt solicitaţi să decupeze imagini din reviste şi să strângă la un loc informaţiile culese , alcătuind un album cu fructe , pomi şi arbuşti. Fiecare filă a albumului va cuprinde imaginea fructului , în partea de sus a paginii , în partea de jos imaginea pomului sau arbuştului fructifer , ambele însoţite de cuvântul scris. Albumul va conţine imagini cu fructe : cireaşă , caisă , piersică , alună , pară, nucă , vişina , căpşună , fragă . Pornind de la aceste

4

denumiri se formează nume de arbori şi arbuşti fructiferi , de genul perechilor : alun – alună , cais – caisă , piersic – piersică , păr-pară , nuc – nucă , vişin – vişină , căpşun-căpşună , frag – fragă .

Activitatea se continuă printr-un joc –exerciţiu desfăşurat oral , având ca sarcină denumirea arborilor fructiferi exotici , care nu se cultivă la noi , dar ale căror fructe sunt cunoscute copiilor . Prin analogie cu modelele cunoscute deja , copiii denumesc arborii care produc aceste fructe : portocal – portocală , bananier - banană , mandarin – mandarină , smochin – smochină , măslin – măslină.

Paralel cu însuşirea aspectului obişnuit al limbii , în procesul de cultivare a limbajului în grădiniţă , este necesar să se folosească exerciţii speciale pentru dezvoltarea creativităţii verbale la preşcolari , pentru a fi ajutaţi , astfel , să formeze familii de cuvinte. Pentru a-I face să înţeleagă aceste noţiuni , li se va spune că aşa cum fiecare dintre noi face parte dintr-o familie , aceasta cuprinzându-i pe toţi membrii ei , seamănă la înfăţişare , la obiceiuri , într-o familie lexicală cuvintele sunt înrudite prin forma lor , sub aspectul înţelesului . De exemplu , dacă analizăm cuvintele : a cânta , cântecel , cântăreţ , a încânta , încântare , încântător , observăm că :

se aseamănă între ele sub aspectul formei , al sunetelor ce le compun; se înrudesc între ele din punct de vedere al înţelesului.

Introducerea cuvintelor în contexte adecvate asigură fixarea sensului acestora şi pătrunderea lor în vocabularul activ al preşcolarilor.

Ca urmare a dezvoltării gândirii şi a operaţiilor de analiză , sinteză , comparaţie , generalizare , abstractizare , limbajul devine mai coerent şi mai bine structurat.

Un mijloc intern de îmbogaţire a vocabularului este şi compunerea . Aceasta este procedeul prin care se alătură două sau mai multe cuvinte cu sensuri diferite pentru a creea un cuvânt nou.

Incă de la grupele mică şi mijlocie , copilul se familiarizează cu propoziţia alcătuită la început din două cuvinte , apoi din mai multe cuvinte , ajungând ca la grupele mari să despartă propoziţii în cuvinte , cuvântul în silabe , să distingă sunetele ce compun cuvintele şi să le pronunţe corect.

In jocurile : “Spune ceva despre…”,”Câte cuvinte am spus”,”Mai spune şi tu un cuvânt”,preşcolarii sunt învăţaţi să despartă propoziţia în cuvintele din care este compusă,învaţă să reprezinte grafic cuvintele componente,precizând numărul şi ordinea lor în propoziţie.

Prin intermediulpoveştilor,basmelor,poeziilor,jocurilordidactice,jocurilor-exerciţiu,preşcolarii pot fi familiarizaţi cu relaţiile semantice dintre cuvinte, adică legăturile realizate pe baza sensului cuvintelor în raport cu forma.Astfel jocurile „Găseşte cuvântul potrivit”,”Cum mai poţi spune”au ca obiective stimularea creativităţii preşcolarului ,prin aprofundarea sensului şi semnificaţiilor unor cuvinte care denumesc obiecte sau acţiuni în raporturi de omonimie,integrarea lor în contexte adecvate.

Pe baza materialului intuitiv se explică preşcolarilor că unele cuvinte pot avea mai multe înţelesuri.

Exemplu:coş-obiect din nuiele împletite; cerc metalic cu plasă pentru jocul de baschet; canal pentru evacuarea fumului.

5

Sensul acestui cuvânt este diferit în funcţie de contextul în care este folosit.

Astfel : 1)Tata a împletit un coş mare.

2)Copiii aruncă mingea la coş.

3) Pe coş iese un fum negru.

Formarea unor deprinderi corecte de comunicare constituie o activitate permanentă şi continuă în grădiniţă ,atât în activităţile specifice de educare a limbajului,cât şi în cele liber creative ,în fiecare moment al zilei educatoarea îndrumând copiii să folosească un limbaj bogat,nuanţat şi expresiv.O limbă este cu atât mai bogată cu cât are mai multe sinonime ,care-i permit o exprimare nuanţată şi elegantă.

Îmbogăţirea lexicului cu sinonime se poate realiza prin intermediul jocurilor didactice şi a jocurilor –exerciţiu.

Deoarece sinonimele şi cuvintele polisemantice sunt foarte numeroase şi mai greu de sesizat pentru preşcolari,în activităţile de educare a limbajului se foloseşte un bogat material intuitiv .În jocul didactic „Cum mai putem spune?”, pe lângă achiziţionarea de noi cuvinte ,preşcolarii descoperă noi sensuri şi semnificaţii pe care le pot avea cuvintele în diferite contexte. Li se explică pe înţelesul lor că în limba română se găsesc cuvinte diferite care denumesc acelaşi obiect.De exemplu:curte-ogradă-bătătură,puţin-oleacă,dovleac-bostan,varză-curechi,porumb-păpuşoi,pepene-harbuz,praf-colb,obosit-ostenit.

Copiilor li se explică astfel că uneori aceeaşi acţiune poate fi denumită prin mai multe cuvinte ca de exemplu:a alerga(a fugi,a goni) ,a cânta(a fredona,a intona), a mânca (a înfuleca,a mesteca) ,a pleca(a se duce,a merge), a alunga(a îndepărta),a se mânia(a se supăra).

Deoarece preşcolarii îşi precizează mai uşor sensurile cuvintelor opuse se vor desfăşura cu ei jocuri cu antonime:”Caută perechea”, „Găseşte cuvântul potrivit”,prin care se urmăresc: aprofundarea sensului şi semnificaţiilor unor cuvinte care denumesc obiecte ,acţiuni aflate în raport de antonimie,găsirea antonimelor unor cuvinte,formularea unor propoziţii cu acestea.

Jocurile didactice au ca efect stimularea copiilor în găsirea unor antonime cât mai variate ,pornind de la aspecte concrete (slab-gras,moale-tare,gros-subţire,alb-negru,zi-noapte,tânăr-bătrân,cald-frig) ajungându-se în final la găsirea unor antonime ale însuşirilor morale(bun-rău,curajos-fricos,harnic-leneş),şi a unora ce denumesc acţiuni(merg-stau,intru-ies,vorbesc-tac).

Formarea competenţelor de comunicare ocupă un loc prioritar în grădiniţă,limbajul fiind considerat o activitate permanentă de dezvoltare a gândirii ,a proceselor intelectuale,în general a personalităţii copilului.

Stăpânirea unui vocabular bogat îi oferă copilului preşcolar posibilitatea de a se „mişca ”în mediul înconjurător” cu uşurinţă şi de a-şi experimenta propriile achiziţii de limbaj.Se cere crearea unui mediu

6

cultural activ,stimulativ prin aducerea în zona”Bibliotecă” a unor materiale specifice:cărţi,caiete,ziare,reviste,Instrumente de scris,jocuri cu imagini,discuri,casete audio şi video etc.Materialele puse la dispoziţia copiilor vor constitui un punct de reper pentru educatoare în sugerarea de contexte noi,care să permită copiilor însuşirea şi exersarea unor achiziţii în domeniu limbajului, cultivarea independenţei în vorbire şi stimularea creativităţii în exprimarea orală.

Orice cadru didactic trebuie să fie preocupat să aducă mereu ceva nou în fiecare activitate,ele să fie cât mai diverse şi cât mai antrenante ,astfel ca grupa de copiisă fie activă şi atentă.

Inovarea în învăţământ are un rol esenţial în ceea ce priveşte modul în care sunt asimilate cunoştinţele, uşurinţa cu care ele sunt reţinute şi păstrate în memoria pasivă.Jean Jaques Rousseau spunea:”Copilul nu ştie nimic pentru că i-ai spus,ci pentru că a înţeles el însuşi; să nu înveţe ştiinţa ,ci s-o descopere”.

Copiii de grădiniţă au o nevoie firească de jocuri de orice fel ,de mişcare,iar noi,educatoarele ,trebuie să le oferimcât mai multe posibilităţi de afirmare în acest sens.Este logic ceea ce-şi doresc preşcolarii pentru că şi noi, adulţii,vrem de fiecare dată ceva nou.Copiii au nevoie de situaţii diversificate şi interesante de acţiune ,au nevoie de situaţii de comunicare,jocuri care să le dezvolte imaginaţia ,autoaprecierea în caz de reuşită,stima de sine,gândireaşi să le ofere echilibrul interior.

Pentru copii,lumea poveştilor şi lumea spectacolului sunt nişte teorii imaginare, dar şi reale ,pline de farmec.De aceea ei se angajează cu entuziasm în realizarea dramatizărilor şi jocurilor de rol cu subiecte din poveşti şi basme.Dramatizarea poate fi folosită şi ca metodă în cadrul activităţilor comune şi în activităţile libere din partea a-3-a a programului zilei ca element de destindere(folosind teatrul de păpuşi).Astfel unor jucării(păpuşi),se pot atribui roluri:-păpuşa poate deveni copil,pacient,zână,în jocurile de rol “De-a doctorul”,De-a anotimpurile”etc.În reuşita jocurilor de rol importantă este crearea unei atmosfere afective care dă copilului siguranţă ,bucuria de a se implica în joc,plăcerea de a acţiona .Dificultatea dramatizărilor va fi adaptată posibilităţilor psihofizice ale copiilor.Putem vorbi de dramatizare direct şi indirect,iar aplicarea acestei metode este susţinută de lectura poveştii,dacă este urmată de metoda convorbirii sub formă de dialog.Astfel,la grupa mică vor fi alese poveşti cu texte repetitive,uşor de reprodus şi de interpretat precum:”Căsuţa din oală”,”Cei trei urşi”.Pentru grupa mijlocie textele vor avea un conţinut mai complex,reprezentate de personaje cu comportamente stabile care devin portrete faţă de care copilul îşi manifestă antipatia sau simpatia,din care îşi aleg modele etice sau faţă de care îşi exprimă respingerile:”Capra cu trei iezi”,”Punguţa cu doi bani”,Găinuşa cea moţată“etc.

La grupa mare şi pregătitoare se vor realiza dramatizări după poveşti care vizează conflicte puternice care să emoţioneze ,precum:”Albă ca zăpada şi cei şapte pitici”,”Fata babei şi fata moşneagului”, „ Cenuşăreasa” ,”Prâslea cel voinic şi merele de aur” etc.Analizând dramatizarea,jocul de rol,ca variantă a comunicării educaţionale putem afirma cu toată siguranţa că acestea însumează:

elemente ale comunicării verbale orale; elemente de comunicare nonverbal;

7

elemente de paralimbaj;

De asemenea pentru îmbogăţirea vocabularului am folosit cu destul succes şi mijloacele audio-vizuale cum ar fi folosirea casetofonului,a diafilmelor,sau emisiunile TV(Desene animate,Animal Planet,Discovery). Mijloacele audio-vizuale au un efect deosebit asupra copiilor,le captează atenţia,le dezvoltă sensibilitatea, îi deprinde să asculte o poveste ,îi deprinde cu sonoritatea limbii,dezvoltându-le auzul fono-articular. Pledăm pentru integrarea în activităţi a mijloacelor didactice moderne,însă, în munca noastră nu trebuie să abuzăm nici de diafilme,audiţii,vizionari de filme sau casete video.Cuvântul transmis prin mijloace audio nu este punctat de gesturi ,luminat prin strălucirea ochilor,rămânând ca ceva ideal pentru copiii care nu cunosc povestirea,povestea,basmul sau poezia.De aceea audiţia literară nu poate înlocui prezenţa şi acţiunea educatoarei în familiarizarea copiilor cu un text epic.Având în vedere caracterul concret intuitiv al gândirii copiilor de vârstă preşcolară, se impune discernământ în modul cum şi cât folosim aceste mijloace şi mai ales cum le integrăm şi valorificăm în cadrul activităţilor din grădiniţă.

Abordarea unui stil educaţional care să stimuleze interacţiunile dintre copii,crearea unei atmosfere permisive curiozităţii şi creativităţii spontane,caracteristică preşcolarilor,respectarea nevoilorcopilului de manifestare şi de mişcare sunt condiţii care ne permit un menegement eficient în relaţiile cu preşcolarii.Cu copilul se comunică nu doar verbal ,ci şi non-verbal ,afectiv-emoţional ,prin gesturi ,mimică,reacţii impersonale complexe, care contribuie la înţelegerea mesajului verbal.Când un copil se simte luat în seamă de adult el va creşte cu încredere în sine ,în propriile forţe ,ceea ce îi conferă un grad de maturitate,iar cu timpul îi va imprima caracterul.

A fi creativ ca dascăl nu înseamnă numai să foloseşti metode moderne cu copiii,înseamnă să ai şi un comportament adecvat cu părinţii,să le explici şi să le oferi diverse ocazii să-şi vadă copiii lucrând la grădiniţă,dar şi să le propui metode diverse de comportament cu proprii copii,de stimulare a acestora.

De asemenea actul didactic creativnu se rezumă numai la ceea ce faci cu copiii la clasă ci şi la ceea ce eşti capabil să faci în afara programului,la activităţile extraşcolare ,la parteneriate,excursii,vizite.Trebuie să fii creativ şi inventiv în tot ceea ce faci.Demarcarea între activitatea de tip tradiţional şi activitatea de tip modern pe care o practică un cadru didactic inventiv,nu este rigidă,de fapt ,activitatea nouă este o activitate veche în care se folosesc alte metode de stimulare a interesului şi gândirii copilului.Educatoarea trebuie să procedeze la activităţi astfel încât să obţină din partea copiilor maximum din cât ei pot,trebuie să-i încurajeze ,să-i sprijine,să le scoată în evidenţă toate calităţile.Toate acestea ţin de stilul de predare în primul rând,de creativitatea şi de tactul pedagogic al fiecărei educatoare.

Închei spunând că,deşi este grea meseria de educatoare ,ea îţi oferă mari satisfacţii.Eu consider că ai cea mai mare mulţumire atunci când vezi că, luând cândva în mână nişte mlădiţe subţiri şi firave ,observi cu trecerea timpului că acestea devin mari şi productive şi ai cea mai mare mulţumire când contribui la formarea lui ca om adevărat, aşa cum spune un vechi proverb chinezesc:”Ce-mi rămâne din viaţă,ce-mi rămâne? Ce ciudat! Nu-mi rămâne decât ceea ce am dăruit celorlalţi!”

8

BIBLIOGRAFIE:

1.Curriculum pentru învăţământul preşcolar(3-6/7 ani)2008

2.Traditional şi modern în învăţământul preşcolar-O metodică a activităţilor instructiv –educative. Monica Lespezeanu,2007

3.Activitatea integrată din Grădiniţă-Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar.Didactica Publishing House 2008

4.Ana Bucur-„Mijloace de învăţământ şi materiale didactice în grădiniţă.” Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti.

5.Magdalena Dumitrana-„ Educaţia limbajului în învăţământul preşcolar” ,Editura Humanitas,p.47-51

6.Revista Învăţământul Preşcolar,nr.1-2/2008

7.Revista Învăţământul Preşcolar ,nr.2/2007

8.Revista Educatoarea.ro nr.17/ 2009

EDUC . CIUCĂ ELENA

GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL-BUCOV

9

10