EDITURA ELISCu inocenfa ei pasionaia, Zena Turku

constituie o dulce ispita la care prinful Alexander nu poate rezista.

Dar, cand dragostea ei ameninja sa-i anihileze purtarile sale de Don Juan, printul se retrage mtr-o nepasare cruda ce o determina pe Zena sa-l paraseasca.

Furia ca a fost abandonat, gandul ca fiul sau se va na$te departe de el ?i dorul dupa zambetul Zenei il vor determina, totusi. sa piece m cautarea ei... chinuit de o singura Tntrebare: „MA VA PRIMI INAPOI?”

&Bucure

ISBN-973-9199-52-6 24000 + 480 TL = 24480 Lei

Susan Johnson

Grafica coperta: Adriana lonija

Tehnoredactare: Claudia Vasilescu

Q $ /& m

© 1995 by Susan Johnson ©1998 by EDITURA ELIS

Toate drepturile asupra acestei edijii aparjin Editurii ELIS!

ISBN-973-9199-52-6

Susan Johnson

Traducere de Mariana Millio

EDITURA ELIS Bucure§ti

1999

Sankt Petersburg

lanuarie 1899

— Fir-ar sa fie, Amalia! §uiera prinjul Alexander la urechea trandafirie aflata foarte aproape de buzele sale, in timp ce o rotea pe frumoasa blonda inalta §i cu Jinuta regala prin mulfimea de personaje nobile, elegant imbracate §i coafate, incarcate de bijuterii, care dansau in sala de bal stil rococo, ornamentatain alb §i auriu, a palatului Dolgoruki. Ai spus ca Benckendorf urma sa paraseasca ora§ul inca de acum trei zile!

Amalia, in seara aceasta extrem de sigura de frumusejea ei, imbracata intr-o rochie din catifea violet exagerat de decoltata, care parea sa-i ma- reasca silueta §i a carei trena moderna matura pardoseala in jurul ei, in vreme ce, condusa de Alex, se balansa impecabil printre perechile de dansatori, i§i ridica ochii de culoarea levanficai inconjura|i de gene seducatoare, adresa un zambet timid chipului intunecat §i mai degraba neplacut care o privea §i, in §oapta, spuse pe un ton impa- ciuitor:

— Dar, draga Sacha, de unde era sa §tiu ca Boris avea sa ca§tige doua nopfi la rand la mesele

0 Susan Johnsonde joc de la „Yacht Club"? Ramane aici inca o seara, ca sa vada daca norocul ii va surade in continuare.

— Cu el trebuie sa ai noroc. In viafa mea n-am vazut un jucator mai nepriceput ca el, replica prinful mojice§te.

Ceasurile petrecute in ziua aceea band la „Yacht Club“ nu avusesera ca efect moderarea tempera- mentului nestapanit caracteristic Kuzan-ilor.

— Ei, iubitule, nu oricine poate avea bafta ta diabolica la carji! zise ea, adancindu-§i privirea cu- ceritoare in ochii reci, cu reflexe aurii care se uitau spre ea.

Amalia era experta in flirturi §i seducfie, §i i§i folosise la maximum considerabilele ei talente pen­tru a refine vreme de cinci luni nestatornicul interes al prinjului Alexander Nikolaevici Kuzan. Legaturile acestuia durau rareori mai mult de o luna.

— Nu-i vorba de bafta, riposta barbatul cu chip posomorat, ci de practica §i mdemanare, dobandita prin continua exersare. Dupa ce joci zilnic vreme de zece ani cu o mare varietate de jucatori impatimifi, capefi o oarecare maiestrie. Prostul de barbatu-tau reprezinta excepfia de la regula, conchise el.

— Boris nu are nevoie sa fie inteligent, iubitule. Mo§ia din Urali a tatalui sau produce jumatate din platina extrasa anual pe intregul mapamond.

— Minele de aur din Siberia ale Kuzan-ilor au facut de mult inutila preocuparea fafa de bani, po- rumbifa mea, dar familia noastra continua sa spere ca va vedea la odraslele sale o oarecare capacitate intelectuala. Nu-i suficient sa duci la gura un pahar sau o lingura. »

— Nu fi atat de aspru, Sacha. E drept ca Boris a fost Tntotdeauna pufin supraponderal, dar, in schimb, iata ca eu apreciez cu mult mai mult viri- litatea ta supla.

Contesa Amalia Benckendorf T§i agita u§or trupul voluptuos, strans lipit de silueta Tnalta §i muscu- loasa a prinfului, constatand ca acfiunea ei obfinea efectul dorit §i zambi satisfacuta cand simfi organul tot mai erectat apasandu-i abdomenul.

— Dracu’ sa te ia, Amalia, bombani cu glas scazut Alex, care de trei zile se gandea la o partida in pat cu contesa. DucS-se naibii, Boris! Daca nu ne putem duce la tine, vino la palatul meu din ora§. Slujitorii mei sunt de o discrete scrupuloasa. Te voi conduce fnapoi, acasa, Tnainte ca Boris sa piece de la „Yacht Club“.

Oricat de inteligenta §i iscusita Tn flirturi ar fi fost Amalia, asemenea marilor frumusefi care de-a lungul timpurilor obi§nuiau sa se Tnconjoare de barba|i ce se gudurau pe langa ele, de asta-data calculase gre§it, socotind ca-l dusese de nas pe Tnca un admirator pe care-1 putea tachina §i cu care sa se poata juca. Ar fi trebuit sa-§i dea seama. Oricine era la curent cu succesele amoroase ale prinfului Alexander Nikolaevici — §i acestea erau numeroase deoarece discrefia nu constituia o trasatura caracteristica a Kuzan-ilor — ar fi fost de dorit sa dea dovada de mai multa prudenfa. Secole de bogafie, de obi§nuin|a de a porunci §i de aro- ganfa Ti facusera pe Kuzani impermeabili la amabilitafile unei societaji politicoase. Se purtau dupa bunul lor plac, cu Tndrazneala §i nepasare, §i daca dadeau na§tere unor scandaluri, niciodata nu catadicseau sa le dea atenjie.

Jocul seek icfici

In ciuda binecunoscutei reputafii de nestator- nicie a prinjului, iegiunile de femei care-1 doreau pareau sa nu se lase descurajate. Cat despre el, Tncantat de adularea lor, T§i daruia favorurile cu o generozitate democratica. Femeile frumoase §i pasionate il atrageau, iar el era un amant extrem de fermecator. Generos atat cu el Tnsu§i cat §i cu averea sa, era nespus de irezistibil. La un singur lucru era refractar: ?i displaceau profund femeile posesive §i, cand chipurile dragala§e Tncercau sa-l lingu§easca §i sa-l ademeneasca Tmpotriva voinfei lui, se pomeneau Tnlocuite fara menajamente.

Contesa Amalia nu era prudenta, §i facu exact ceea ce nu trebuia sa faca. in imensa ei vanitate, crezand ca-l va subjuga §i mai mult pe print, c& Tnte- findu-i dorinja avea sa-l atraga §i mai tare spre ea, TI tachina, refuzandu-i favorurile §i Tn a treia seara.

— in seara asta nu pot, iubitule, Tmi pare rau!Prin|ul Alex era un barbat modern §i experi­

mental — rafinat, cultivat, extrem de chipe§ §i incredibil de bogat. Invafase de tTmpuriu regulile artei de a face curte §i se §tia ca, atunci cand avea chef, curta cu amabilitate cate o femeie deosebit de frumoasa vreme de doua sau patru saptamani.

Dar nimeni, oricat de optimist ar fi fost, n-ar fi mers atat de departe Tncat sa afirme ca vreuna dintre aceste avansuri capricioase ar fi fost ale unui barbat Tndragostit. Nofiunea aceasta, chiar §i sentimentul respectiv erau total straine firii lui funda­mental egoiste §i dornice de a-§i satisface propria placere.

Alex se bucurase de farmecele voluptuoase ale Amaliei vreme de cinci luni — ceva fara precedent— tocmai fiiridca acele farmece erau voluptuoase.

8 Susan Johnson

In pat, ea era exact antiteza zeijei cu par auriu, rece §i distanta, pe care o infa|i§a in public. Era o destra- balata salbatica, nesafioasa, iscusita §i desavar§ita, a carei pricepere tehnica, impreuna cu Tnclinafiile sale fire§ti, depa§ea deseori imaginajia §i, Tn mod cert, extragea din stravechiul dans al dragostei cele mai profunde placeri senzuale.

— Nu poji sau nu vrei? Tntreba Alex pe un ton disprefuitor §i rece, fara a gre§i nici un pas Tn timp ce aluneca fara efort prin multimea de dansatori.

— Daca a§ putea a§ veni, Sacha, susura Amalia minjind.

— Atunci vino la palatul meu. Voi avea grija sa fii acasa Tn doua ore, zise el scurt.

Pentru prima data, Tn mintea Amaliei aparu o urma de Tndoiala. Propunerea de doua ore se ase- mana, Tn mod crud, mai mult cu un rendez-vous cu o prostituatS sau cu o Jiganca decat cu o femeie de a carei frumuseje §i personalitate sa fi fost vrajit prinful.

— Imi pare rau, Sacha, realmente nu pot, mur­mura Amalia.

§i continuand Tn stilul cu care avusese atata succes Tn trecut, Ti oferi pe sub genele dese o privire calda §i ispititoare.

— Cafea! exploda furios Alex.Desprinzandu-se din bratele ei, se rasuci pe

calcaie §i strabatu cu pa§i apasafi Tncaperea, Tmpin- gand §i izbind cu umarul pentru a-§i croi drum prin mulfime, Tntr-un mod lipsit de cele mai elementare maniere.

Superba contesa Benckendorf fu abandonata Tn mijlocul salii de bal, Tn timp ce capetele tuturor

Jocul seducfici 9

oaspepor aflafi pe o raz3 de ?apte metri se rasucira ca sa se holbeze la ea, la auzul insultei neechivoce a lui Alex.

Sub arsura insultei, temperamentul Amaliei exploda.

Blestemat f ie sufletul negru a l lui Sacbaf (> so pldieascd pentni ceea ce-a facu t tn seara asta' T§i jura Tn sinea ei cu furie.

Facand apel la Tntrega ei demnitate, T§i stranse buzele Tncercand sa mimeze un zambet politicos, T§i Tnalla barbia cu contur clasic §i parasi cu pa§i lenfi ringul de dans, Tncercand sa ignore freamatul malifios §i disprejuitor ai barfelor, care izbucnira imediat, dupa o scurta tacere plina de uimire.

Alex coborT Tn goana seara de marmura aco- perita cu un covor ro§u ce ducea spre foaierul de la parter, neluand Tn seama capetele Tntoarse spre el §i privirile speculative care Ti Tnsofeau plecarea grabita. Odata ajuns Tn foaier, pocni din degete spre a chema un fecior care sa-i aduca pelerina de zibelina, iar Tn timp ce a§teptarea i se parea nesfar- §it de lunga, clocotea Tn sinea lui de o furie cumplita.

Nemernica, afurisila de curtezand ticdloasd, can- tst /blosef/e hnpotrira mea me$te§ugurile ei iscusi/e. Am cifteptat-o doud nopfi! Dumnezeule Sfhite, doat nu am neroie de o fem eie cbiar tn asemenea ba l Pentru mine femeile sunt o necesitate, dar niciodata nu constitute o obligape. Pot sd suprai>ie(niesc foaHt binefdrdAmalia; cugeta el, Tn timp ce prefacatoriile ei aiatatoare continuau sa-l faca sa fiarba de manie. La dracu \ p e inside ex is id / igdnci cu sutele fi, dacd-i vorba, f i o mul(ime de fete f i tine re sq/ii din lumea bund, tot atat de dom ice sd-m ifie p e pine. .S, iotufi... Amalia e a l dracului de bund la pat.

/ O Si ISi III Jo! UISOI1

In cele din urma, feciorul sosi cu pelerina, ceran- du-§i iertare, §i Alex T§i potrivi pe umeri luxoasa blana. Dadu scurt din cap indicandu-i feciorului ca poate pleca, apoi ramase o clipa Tn loc, mustrandu- se ca-§i descarca proasta dispozitie pe slujitor; varandu-§i mana Tn buzunar Ti arunca acestuia doua ruble de aur §i se scuza, explicand cu un suras ru§inat:

— Imi pare rau, frajioare. M-a scos din fire o afurisita de femeie.

Bagand banii Tn buzunar, servitorul Ti adresa un zambet larg §i, cu o graitoare Tnaljare din umeri, raspunse:

— Nici o femeie nu merita sa te gande§ti prea mult la ea. Gasiji-va o figanca, excelenfa. Va va Tncalzi sangele §i va va potoli enervarea.

Poate ca are chxplaie. reflecta Alex. Doua sdp- tdmdni pelrecute in refugiid men preferat din apropiere de Moscoi a, cu o (igdiiciifd, m i-ar risipt proasta dispozijie.

Ar fi fost lini§titor sa aiba cateva saptamani de desprindere din aceste activitaji sociale febrile, obositoare, ridicole §i neplacute. El §i Ivan ar merge la vanatoare de lupi. Lasandu-§i gandurile sa go- neasca anticipativ, hotara deja Tn minte care dintre noile sale pu§ti avea sa le ia; §i nu trebuia sa uite doua sau trei lazi cu vinul foarte vechi §i bun de Tokay pe care-1 cumparase de curand. Iar — cu perversa nestatornicie §i cu imensul optimism al tinerejii — Amalia fu uitata cu desavar§ire.

In clipa Tn care feciorul deschise larg u§a Tn fafa lui §i prinful pa§i afara, fiind Tntampinat de un vartej de zapada spulberata, proasta dispozi|ie se §\ risi- pise, fiind Tnlocuita de a§teptarea plina de bucurie

Jocul scducjici l i

12 Susan Johnsona frumusefH, tihnei §i plScerilor oferite de o §edere la $ara. li daduse porunca vizitiului sSu, Ivan, sa stea cu troica gata pregatita In fafa intrarii, deoarece socotise ca avea sa piece devreme, Tmpreuna cu Amalia.

Acum, Tn timp ce cobora Tn fuga treptele lumi- nate de faclii Tndreptandu-se spre troica deja Tn a§teptare, striga vesel:

— Ivan! Ivan! Plecam la Podolsk... acum, Tn clipa asta!

§i inima Ti canta, plina de o nestapanita euforie.

V

focal scducjici 13

Gctpitolul 2

Pe treptele de la intrare, sub fulgii de zapada ce cadeau u§or, se afla §i o alta persoana, oaspete al balului de la palatul Dolgoruki. Dar starea de spirit a acesteia era total diferita de cea a barbatului care se Tndrepta cu atata entuziasm catre troica sa ro§ie §i superb echipata. Acest oaspete — o femeie— era posomorata, oarecum inspSimantata, §i cand vantul se strecura Tn rafale red prin faldurile pele- rinei sale u§oare, Tncepu sa tremure.

Zena Turku o Tnsojise la bal pe matu§a ei, baro- neasa Adelberg, cu porunca expresa de a se face placuta generalului Skoblov, care o ceruse Tn casa- torie. Opunerea, plansetele §i blestemele Zenei nu clintisera cu nimic hotararea matu§ii sale de a o marita cu acel general antipatic, gras, libidinos §i baitran, care, de-a lungul celor §aizeci de ani ai sai, Tngropase deja doua sojii. Intre Zena §i vaduva ei matu§a nu exista nici urma de iubire.

Dupa ce frumoasa mama de origine daghestana a Zenei murise cu trei ani Tn urma Tn durerile facerii, tatal ei se cufundase Tntr-o disperare letargica din care nu-§i mai revenise. La o saptamana dupa Tnmormantare, el, Zena §i nou-nascutul parasisera mo§ia prospera §\ frumoasa din finutul Astrahanului §i venisera la St. Petersburg. Incercand fara sa reu§easca sa-§i alunge tristeiea, baronul Turku se apucase de bautura §i jocuri de noroc; numai rareori parea Tndeajuns de treaz pentru a observa ca Zena avea nevoie de el. In astfel de momente Ti

14 Susan Johnson

fagaduia solemn ca se vor Tnapoia acasa. Dar acolo nu-l a§teptau decat amintiri dureroase, carora nu le putea face faja, dupa cum nu suporta nici vederea baiejelului a carui venire pe lume fusese cauza mortii iubitei lui sofii. In zorii unei zile, in urma cu §ase luni, baronul Turku, incapabil sa indure inca o zi de viaja, i§i dusese pistolul la tampla §i ?§i zbu- rase creierii.

Zena §i micul ei frate, Bobby1 ramasesera sin- guri, cu sora vitrega §i plina de rautate a baronului, care pusese stapanire pe ceea ce mai ramasese din averea familiei Turku, reamintindu-i Zenei Tncon- tinuu §i cu dispref ca trebuia sa fie recunoscatoare ca avea un acoperi§ deasupra capului, deoarece tatal ei pierduse practic toate rublele la carji.

Acum exact trei luni, cand Zena Tmplinise opt- sprezece ani, matu§a ei o informase ca avea sa se marite cu generalul Skoblov, dat fiind faptul ca ea nu mai avea chef sa ?ntre|ina o nepoata nerecu- noscatoare. Spera ca Zena i§i dadea seama cat de norocoasa era, deoarece fetele fara bani nu consti- tuiau o partida atragatoare pe piata casatoriilor, situafie la care se adauga pata practic de neuters pe care o constituia faptul de a avea o mama de origine cercheza.

Zena nu lua Tn seama barfele jignitoare refe- ritoare la mama ei, fiind tot atat de mandra de farmecul mo§tenit de la mama sa ca §i de noblejea mai conventional^ a tatalui sau. Tatal baronesei Turku era o capetenie puternica din finuturile mun- toase, al cSrui clan carmuise in Caucaz secole de-a randul.

Ultimii trei ani de dupa moartea mamei sale fu- seserS tri§ti §i nefericiji pentru Zena, care urmarise

lenta §i necrujatoarea decadere a tatalui ei, candva atat de mandru §i viguros. Dupa moartea sojiei lui, abia daca mai aducea a omul ce fusese mai Tnainte. Aproape peste noapte, se schimbase Tntr-un barbat distant, deta§at, de o politeje oficiala.

Baroana Adelberg o batuse la cap Tntruna, ama- randu-i zilele, pe tanara fata care, Tn acel mediu posomorat §i singuratic, devenea pe zi ce trecea de o nespusa frumuse|e. Rareori, pe vremea cand tatal ei Tnca mai traia, el ie§ea dupa-amiaza din camera lui §i ochii i se TnceJo§au cand distingea la fiica sa adolescentina o izbitoare asemanare cu mult-iubita lui sojie. Amintirile erau sfa§ietor de dureroase, §i Tn ultimele sale luni de viaja T§i evitase, cu brutalitate, din ce Tn ce mai mult, fiica.

In saptamanile dinainte de balul Dolgoruki avusese loc o furtuna de certuri aprige §i dure Tntre baroana Adelberg §i Zena, batrana furioasa sfar§ind prin a ameninfa ca o va da afara din casa daca nu se va Tnvoi sa se marite cu generalul. Zena Tnca mai §ovaia. Tnclina cu mai multa Tncapafanare ca niciodata sa faca orice — absolut orice — mai degraba decat sa-l accepte ca soj pe acel barbat batran §i uracios, cu fa{a lui congestionata §i ascufita, cu ochi rai §i respingatori care o Tnvaluiau Tn priviri atat de libidinoase. Statuse Tn picioare langa ea Tn fiecare seara, §optind fraze dulci care, venind din partea unui barbat ce-i putea fi bunic, erau lubrice; atingand-o Tntr-un mod familiar §i dezgustator, atunci cand matu§a ei nu se uita spre ei; privind-o fara a se ascunde cu un ranjet pofticios Tn timp ce o informa pe baroneasa ca dorea ca logodna sa fie scurta.

Faptul de a fi fost nevoita sa danseze Tn seara aceasta cu generalul Tntarise §i mai mult hotararea

Jocul scducfici 15

16 Susan JohnsonZenei de a se Tmpotrivi cu orice pref casatoriei cu el. O finuse in brafe intr-un mod prea intim, apasandu- §i de toracele ei pantecul flasc; §i scuturandu-se de scarba, Zena trebuise sa faca apel la toata voinfa ei ca sa nu fuga de pe ringul de dans. In secunda Tn care muzica Tncetase, se rugase sa fie scuzata cateva clipe ca sa-§i rearanjaze coafura §>i, practic Ja§nind din Tncapere, coborase Tn goana seara §>i, sub un brusc imbold, ceruse sa i se Tnapoieze man­tia, necesitatea de a se departa de batranul general depa§ind orice considerente legate de politefe.

Trecusera cateva minute de cand statea Zena pe treptele palatului, gandindu-se Tnnebunita la vreo solute posibila, prin care sa scape de viitorul pe care i-l planuise matu§a ei.

Vreme de o clipa Ti trecuse prin minte chiar §i sa se arunce Tn Neva, dar alungase repede ideea cand realizase ca rezultatul unei sarituri de pe pod pe sloiurile ce acopereau raul ar fi fost probabil picioare frante §i o moarte lenta prin Tnghetare. Zena era Tnca destul de Tnsuflejita de optimismul tineresc pentru a prefera viaja §i nu moartea. in orice caz, Bobby avea nevoie de cineva care sa aiba grija de el. Avand o minte plina de energie, un trup tanar §i sanatos §i o personalitate bogata Tn resurse, cu siguranfa va fi Tn stare sa supraviefuiasca. Avea sa supravieiuiasca! Dar mai Tntai trebuia sa faca Tn a§a fel Tncat folosindu-§i istetimea sa ajunga cat de departe de St. Petersburg, de o matu§a razbu- natoare §i de un pretendent libidinos. §i evaluand la repezeala foarte pufinele opfiuni disponibile pentru o femeie de optsprezece ani care mai avea de Tngrijit §i un frate Tn varsta de trei ani, se opri la o decizie: avea sa se duca la bunicul ei, Tn munfi. Avea sa-l gaseasca ea Tn vreun fel.

Jocul seducfiei 17

Capitolul 3

— Ivan! Ivan! Treze§te-te!Tanarul nobil T§i zgalfaia vizitiul adormit, care,

Tnfofolit ?n paturile de blana ale trasurii, se lasase furat de somn.

— Ivan, treze§te-te! Plecam spre Podolsk. Hai mai repede!

Prinful cel Tnalt §i brunet chicotea cu indulgenia Tn timp ce-l scutura viguros pe voinicul Jaran.

Podo/sk — asta era desigur destu/ de departe 'di- St. Petersbitrg'so>Q,oX\ Tn sinea ei Zena, Tntr-o frac|iune de secunda. Odata decizia luata, se pregati sa-l abordeze pe necunoscut. Apoi ezita, educafia de o viaja Tntreaga opunandu-se unei purtari atat de neru§inate. Insa cand vazu ca vizitiul se trezise de-a binelea §i caii se cabrau Tn hamurile lor, alerga cu disperare spre silueta imbracata Tn blanuri de zibelina §i se agafa de bratul ei.

Surprins, prinful se rasuci Tn loc, §i ochii lui cu reflexe aurii §i gene dese o Tnvaluira Tntr-o privire apreciativa pe fata zvelta care statea Tn picioare Tn fa|a lui, Tnfa§urata Tntr-o capa de ca§mir cenu§ie, foarte uzata, bordisita cu blana de miel neagra.

Cre§tetul capului ei abia daca-i ajungea pana la umar, §i spre privirea lui se Tnal{a un chip frumos §i delicat, cu ochi mari, de un albastru Tnchis ?i rugatori.

— Ei bine? zise el impasibil.Cu un gest confuz, Zena.ridica o mana, dand la

o parte o §uvi|a de bucle castanii care-i cazuse peste frunte, §i cu o mi§care nervoasa a capului ei

grafios T§i scutura spre spate lunga cascada a parului.

— Va rog, domnule...Vorbea gafait Tn franceza; se Tntrerupse, apoi

trase adanc aer Tn piept §i se avanta iara§i:— Va rog, domnule, n-a|i putea... n-aji putea sa-

mi Tngaduiji sa merg Tmpreuna cu dumneavoastra la Podolsk?

Sub privirea Tndrazneafa §i deliberat scrutatoare a prin|ului T§i coborT pleoapele §i T§i Jinu rasuflarea, chinuita de stanjeneala §i nerabdare. Ob, Dumne- zeu/e, cum de am p it It it sddecad atat de mult fncdt sd-i cer tutui necuuoscut sd md ia in trasura lui? O cople§i ru§inea; apoi, printr-o §ovaitoare oscilafie a Tngrijorarii ei nervoase, mintea Ti efectua o schim- bare totala, disperarea alungandu-i orice scrupule ce-ar fi Tndemnat-o sa ezite. Sfdntd Fecioard, a- m d fac daca el spune uur' Isuse, bitnule, fd -l sd zicei da, §i p d n d in zo ri o sd ajung departe de St. Petersburg ft de respingdtorn Igenera/.

Alexander Nikolaevici o privea atent §i rece pe tanara fata. Cu frumusefea ei delicata §i inocenta, nu putea sa aiba mai mult de §aisprezece ani. Totu§i, nu era neobi§nuit de tanara pentru a fi femeie de strada. Multe dintre acestea T§i Tncepeau meseria la doisprezece sau treisprezece ani. La §aisprezece, ea era probabil o veterana cu expe- rienfa, §i peste Tnca trei ani frumusefea ei avea sa- nceapa sa se ofileasca. Aceste frumoase flori ale nopfii se ve§tejeau rapid.

— A§adar vrei sa calatore§ti cu mine spre Podolsk. De ce? Tntreba el, Tn timp ce ochii lui Ti examinau cu insolenfa silueta de la cap pana la picioare, revenind apoi la chipul ei palid.

18 Si ISill 1 Jol II ISO11

— Nu... nu pot spune de ce, Tngaima Zena.In mod evident, fata nu e Tmbrdcatd pentru a

•• suprariepii mult timp in noaptea aceasta cu tem- peraturi sub zero grade, gandi prinful, masurand-o calm cu ochii lui caprui-aurii. §i daca ar lua-o cu el,

.. asta l-ar scuti de osteneala de a se duce pana Tn insule ca sa gaseasca vreo Jigancu§a care sa-l Tnveseleasca.

Sub privirea lui dura Zena se facu mica.Trasaturile domnului aveau o vaga expresie de

'• animal de prada — asemenea unei feroce pantere negre, frumoasa §i tototdata mspaimantatoare. Era

•• un chip fara urma de blandefe sau mila, Tnsa de o frumusefe salbatica ce-fi atragea privirea.

O imperceptibila inaltare a umerilor sai largi .. dadu de Tnfeles ca prinjul luase o decizie.

— De ce nu, micufo? Tntreba el pe un ton indi­ferent, taraganand cuvintele, oferindu-i curtenitor bratul §i ajutand-o sa urce-n troica.

Zena se lasa sa cada pe maldarul de blanuri moi, cu inima Tnca batandu-i nebune§te. Prinful se

•• tolani comod alaturi de ea, §i peste cateva secunde •• strabateau cu toata viteza strazile largi, Tn galopul

amefitor al cailor.Printul nu-i adresa nici un cuvant Tnsotitoarei

sale, gandurile concentrandu-i-se asupra catorva lucruri de care avea nevoie pentru calatorie.

Cand ajunsera la impunatorul palat din marmura trandafirie al Kuzan-ilor de pe cheiul Nevei, prinjul

■'* Ti dadu lui Ivan cateva instrucjiuni laconice, apoi o ajuta pe Zena sa coboare §i o conduse spre intrare.

••• U§ile duble din bronz, bogat ornamentate, se des- chisera Tnainte ca ei sa apuce sa le atinga.

••• Jocul seclucfici 19

Alex TI informa pe un majordom englez cu Jinuta impecabila ca avea sa piece imediat catre Podolsk §i ca nu voia decat sa-§i schimbe hainele de seara.

— Rutledge, arata-i te rog, domni§oarei... aa...— Turku, se grSbi ea sa raspunda.§i pe urma, temandu-se ca numele ar putea fi

recunoscut, se corecta repede:— Domni§oara Turknaminen.— Rutledge, domni§oara Turknaminen va dori,

fara Tndoiala, sa se reTmprospateze pufin Tnainte de drum. Condu-o in camera de oaspefi decorata cu albastru §i trimite-i o camerista.

— Foarte bine, domnule print, raspunse major­domul, studiind-o pe Zena cu o privire apreciativa.

Servitorii palatului Kuzan erau obi§nuiJi cu apa- rijia subita, ca Tnso|itoare a stapanului lor, a unor femei frumoase §i pitore§ti §i, ca de atatea ori Tn trecut, Rutledge facu fa|a situajiei cu noblefe.

— Va rog, domni§oara, nu mai mult de un sfert de ora. Nu-mi place sa a§tept §\ sunt nerabdator sa pornesc la drum, rosti Alex pe un ton rastit.

Familiarizat cu purtarile grosolane ale Tntregului neam al Kuzan-ilor, Rutledge o conduse pe Zena Tn camera ei §i o Tntreba politicos daca mai avea ne­voie de ceva.

— Nu... muljumesc, murmura Zena, intimid.ata de noblejea acestui majordom glacial.

Revenind la parter, Rutledge inalfa o spran- ceana Tn timp ce o informa pe administratoarea casei cu privire la „musafira“ prin|ului.

— Doamna Chase, am vazut noi o muljime de... hm... persoane feminine intrand §i ie§ind din dor- mitorul tanarului stSpan, dar, de obicei, §tia cum le cheama.

20 Susan Johnson

— Pana maine dimineaja ya §ti §i numele celei de-acum, riposta sec doamna Chase, in timp ce a§- teptau la capatul de jos al scarii, pentru eventu- alitatea ca prinjul ar avea de gand s& le dea unele instrucjiuni Tnainte de plecare.

In mai pu{in de zece minute, Alex reaparu pe palierul de deasupra, Tmbracat simplu Tntr-o cama§a de mujic de culoare crem, Tncinsa cu un brau ro§u peste o pereche de pantaloni din ca§mir negru Tndesaji Tn cizmele din piele de caprioara frumos brodate; pSrul Ti era dat spre spate Tn neoranduiala, deoarece Tn graba cu care T§i schimbase ve§mm- tele, degetele rasfirate Ti |inusera loc de pieptene.

— A trimis Ivan un mesager care sa retina trenul de Moscova?

— Da, stapane.— Tanarul bucatar este pregatit?— Da, domnule, §i este deja Tn drum spre

Vauxhall-ul" Moscovei.— Au plecat pu§tile §i vinurile mele?— Desigur, domnule. Mai doriji §i altceva?— Nu, va mul|umesc amandurora; suntefi foarte

eficienfi.Prinjul Tncepu sa umble cu pa§i mari prin hoi, Tn

timp ce Rutledge §i doamna Chase ramasera tacufi, Tn pozifie de drepfi. Cand strabatu pentru a treia oara pardoseala, Alex T§i izbi nerabdator palma cu manu§ile §i remarca Tmbufnat:

— Pana acum trebuia sa fie gata! Trimiteti, va rog, pe cineva sa-i spuna sa se grabeasca.

/a dm en / OCarT Tn sinea lui. Iixisla oare rrec femeie care sd fie jm nctttald'? fi mai dan cina mini/le $i apoip/ec. O sd diseased ea p e cinei a can s-o dncdpdnd la Podolsk.

Jocul seductfci 21

Tocmai cand firea lui iute Tncepea sa cloco- teasca, Zena coborT Tn fuga treptele §i, gafaind, T§i ceru scuze pentru Tntarziere:

— Imi pare rau, domnule, dar caldura focului era nespus de placuta, §i pantofii erau uzi §i...

Printul Tntrerupse cu grosolanie aceasta litanie Tn§facand-o de braf §i Tmpingand-o repede spre u§a.

— Da, da, bine, nu-i nimic, trebuie sa ne grabim. Trenul e refinut special pentru mine. Haide, iute!

— La revedere, prinje Alex! strigara Tn cor Rutledge §i doamna Chase.

— La revedere! Voi fi plecat vreo doua sapta­mani Tn caz ca intreaba de mine parinjii mei.

In cateva clipe ie§ira pe u§a, coborara treptele §i se instalara Tn troica.

— Domnule... rosti Zena cu timiditate.— Ce este? replica Alex cu bruschete.Erau Tn Tntarziere, dupa cum constata el cu

neplacere, §i aveau sa se faca a?tepta|i mai mult decat de obicei.

— Trebuie sa fac o oprire.— Trebuie?! repeta prinful pe un ton provocator,

indignat de o asemenea cerere.Zena remarca fulgerul de revolta din ochii lui §i

plecandu-§i pleoapele, relua cererea cu un firicel de voce:

— Va rog, domnule, nu va dura mult.Naiba set le ia de J'emei/ bleStema el in gand,

mereu tnca a oprire, ba hied un bagaj, sau hied iiu miiiul sd-fi araujeze eoq/'urile. Oftand Tn sinea lui, se gandi ca trenul TI mai a§teptase §i pana acum, iar micujul „bagaj“ parea foarte spa§it.

— Bine, micujo, ofta el. Unde vrei sa mergi?

22 Susan Johnson

Zena Ti dadu adresa, pe care Alex i-o transmise vizitiului, §\ in scurt timp se aflara pe strada Tngusta care trecea prin spatele casei matu§ii sale.

— Ma Tntorc imediat, domnule. Va muljumesc foarte mult ca aji oprit, zise Zena dintr-o suflare.

§i azvarlind blanurile cu care era Tnvelita sari jos din troica mai Tnainte ca vreunul dintre barbafi s-o ajute.

Deschizand fara zgomot u§a bucatariei, Zena urea pe furi§ seara de serviciu pana la camera copiilor de la al treilea etaj. Casa era tacuta, dar trebuia sa se grabeasca.

Stranse cateva din lucru§oarele lui Bobby Tntr-o legaturica, apoi TI Tnfa§ura Tntr-un pled calduros pe baiejelul de trei ani adormit, TI lua Tn bra|e §i se strecura Tn lini§te afara din casa. Copilul continua sa doarma, netulburat, §i Tn timp ce Tnchidea u§or u§a bucatariei, Zena lasa sa-i scape un oftat de u§urare.

— Va muljumesc ca m-afi a§teptat, domnule, spuse, urcand Tn troica cu prefioasa ei povara.

Prinjul mojaise u§or, rezemandu-§i capul brun- pe catifeaua matlasata. Intredeschise ochii §i se uita la tanara fata. Ochii aurii se Tngustara imper- ceptibil. Dmwiezeulc’ s/inle... tm copi/?/ Are in, copii/ Alex se ridica brusc Tn capul oaselor §i se holba mirat la chipul Tngeresc al baiatului adormit.

— Nu puteam sa plec fara el, domnule, §opti Zena cu glas rugator, Tngrozita de expresia furioasa de pe fa|a frumoasa a barbatului de langa ea.

Alex Tncerca sa domoleasca temerile fetei repli- cand Tn mod mecanic:

Jocul scducfici 23

— Nu, binefnteles ca nu. Ah... ei, bine, acum... '1 a§adar, se pare ca suntem gata de drum. Ivan, 4 porne§te! 4

Caii pornira indata intr-un galop vioi. .v— El este tot ce am pe lume, domnule, ii explica

Zena cu calm barbatului tacut §i sever care statea .. alaturi de ea.

— Injeleg, micufo, 0 Tncredinja Alex politicos.Dar, fir-a r sd fie, ocari in sinea lui, as/a cbiara)

intrece orice tvdsurd. In mod cert era ceva nemai- '*Tntalnit ca o femeie de strada sa-§i ia cu ea plodul ,vtntr-o calatorie de afaceri. »

I24 Susan Johnson 4

••• . foci il seek icfiei

Drumul pana la gara fu strabatut intr-o goana nebuna, rasuflarea-cailor ridicandu-se Tn spirale fier- binji Tn aerul rece §i proaspat. Ivan fluiera §i-i Tncuraja pe frumo§ii murgi sa mareasca viteza, iar obrajii Zenei devenira trandafirii sub biciuirea van- tului rece.

— Ivan, cara tu fancul, porunci prin|ul cand ajunsera la intrarea Tn gara.

To|i pasagerii erau de mult Tn vagoane §i peronul garii era gol. Alex Ti oferi Zenei braful §\ se Tn- dreptara spre vagonul de un cenu§iu deschis, Tmpodobit cu blazonul familiei Kuzan, langa care a§teptau cafiva functionari de la caile ferate.

— Buna seara... aa... buna dimineafa, excelenfa voastra. Totul este pregatit, declara unui dintre ei, Tn timp ce luau cu tofii pozifie de drep|i, pocnindu-§i calcaiele.

i§i ferira to|i cu discrefie privirile de la copilul pe care-1 purta slujitorul prinfului, Tnsa, pana a doua zi la amiaza, Tntregul St. Petersburg avea sa afle ca prinjul calatorea cu o tanara femeie cu un copii.

— Multumesc, raspunse Alex absent, fiind obi§- nuit sa calatoreasca ca un print.

Aceasta siguran|a de sine dezinvolta era rezul- tatul a sute de ani de privilegii ale Kuzan-ilor.

Ivan Ti dadu copilul Zenei §i o ajuta sa urce Tn vagon, dupa care se Tndrepta spre grupul funcfio- narilor pentru a Tmparfi cadourile ce asigurau, Tn parte, respectul acestora.

Cand prinjul deschise u§a, Zenei Ti scapa o u§oara exclamajie de uimire la vederea bogajiei

C ap ito lu l 4

opulente. Trei feciori, bucatarul-patiser §i o came- rista a§teptau ordinele prinjului.

O inclinare din cap abia perceptibila a prinjului o aduse in fa|a lui pe camerista.

— Culca-I pe copii in micul dormitor albastru, Mariana, §i ramai cu el, rosti prinjul.

— Dar, domnule... incepu Zena.— Poftim? intreba el rece, nefiind obi§nuit ca

oamenii s<a-i comenteze dorinfele. Fii lini§tita, draga mea, Mariana se pricepe foarte bine la copii.

Mariana zambi radioasa §i intinse brafele sa ia copilul. Zena decise ca era mai infelept sa nu in- ceapa calatoria printr-o, scena, a§a ca i§i incredin|a fratiorul cameristei tinere §\ durdulii, care parasi incaperea cantandu-i inceti§or copilului adormit.

— §i acum — zise Alex afabil, mulfumit ca problema fusese rezolvata spre satisfactia lui — te-a§ ruga, domni§oara... aa...

— Turknaminen, dar, va rog, domnule, spune|i- mi Zena.

— Ah, da, un nume incantator §i mult mai simplu decat... Ei, bine, Zena, imi dai voie sa-|i iau pelerina §i sa-fi ofer un punci fierbinte ca sa te-ncalze§ti? Feodor, e gata punciul acela?

— Da, excelenja.— Perfect. Adu castronul §i lasa-l pe masa. Pe

urma te pofi duce la culcare.Alex umplu cu lichidul fierbinte doua cupe din

argint §i-i oferi una Zenei.— Nu cred c-ar trebui, domnule, murmura ea

§ovaitor, simfindu-se stanjenita ca se afla singura cu prinful.

— Prostii, domni§oara, e§ti inghefata. Bautura aceasta te va incalzi. Macar incearca, insista Alex.

20 Si ISM 1 Join 1SOI1

Jocul seducfiei 27

— Bine, dar numai pu|in, consimti Zena, hota- rand Tn sinea ei sa bea o Tnghijitura §i pe urma sa stea treaza pana cand aveau sa ajunga la Moscova.

Alex se lasa sa cada Tntr-un fotoliu, tolanindu-se comod.Jinand Tn maini cupa calda §i Tntinzandu-§i picioarele lungi. Printre pleoapele lasate o studia pe tanara femeie ce statea vizavi de el. in mod cert nu arata ca o femeie de strada — cel pufin nu ca una cu succes. Rochia ei, dintr-o matase u§oara, era demodata de mai bine de doi sau trei ani, §i pujin stramta peste piept, de parca ar fi fost primita de pomana. §i pantofii de dans vazusera zile mai bune, iar §iragul Tngust de perle din jurul gatului ei suplu era foarte modest. Poate ca podoaba ii fusese daruita de vreun protector cu cateva ano- timpuri Tn urma, §i nici un altul nu-i luase locul. Fafa deosebit de frumoasa, Tncadrata de bucle grele castanii, Tncepea sa prinda culoare pe masura ce punciul cald §i focul ce trosnea Tn mica soba de porjelan T§i faceau efectul.

Alex sorbi Tn tacere delicioasa bautura, apoi T§i umplu iar cupa.

Deoarece Tn tacerea tulburata doar de ritmul rojilor fata parea sa devina din ce Tn ce mai ner- voasa, Tncerca, oarecum la nimereala, sa-i alunge stanjeneala printr-o conversajie banala. Dar cum ea raspundea la Tntrebarile lui prin fraze ambigue, se cufunda din nou Tn placuta lui somnolenfa.

la unna urmei, T§i zise cu sufletul Tmpacat, du, partea ei nu era rorba decdt de o propane tv de afaceri, iar din punciul lu i de cede re ea reprezenict doar tin tvcipienl J)entru riiioarele lui cerin(e J'izice. a$a cd nil era neroie de nici o prefdcdlotie sau JJin

28 Susan Johnsonpoliticos. Asadar, ceva foarte cornenabil, conchise Alex recunoscator sor|ii.

In mod ciudat, nu simjea nici o pofta sexuala, ceva cu totul neobi§nuit pentru el in prezenta unei femei frumoase. Poate ca de vina era ?nfaji§area copilaroasa a acestei frumuseti delicate. Probabil ca nu cantarea mult peste patruzeci §i cinci de kilo- grame, §i chiar cu pantofi cu tocuri inalte abia daca-i ajungea la umar. Pentru el, fetele tinere nu consti- tuisera niciodata un capriciu deosebit, preferinjele lui Tndreptandu-se in mod categoric spre femeile Tn plina Tnflorire, voluptuoase, Tnalte §i indeajuns de plinufe, in a§a fel Tncat sa §tii ca ai Tn braje o femeie. Vrajitoarea asta mica §i draguja Ti amintea foarte mult, ca Tnfa|i§are §i timiditate, de o vrabiufa delicata. Cum dracu' suprariefuise p e strazi cu aceasta uimitoare //psd de agresivitate — trdsdturc) atat de caracteristicd celei m ai recbi meserii ditt ittmeP Cu toate acestea, aerul ei de „nevinova|ie vulnerabila“ era atragator.

In lini§tea vagonului §i cu ochii aceia reci cu reflexe aurii fixaji asupra ei, Zena se sim^ea ca §i cum ar fi fost prinsa Tntr-un scenariu de-a „§oare- cele §i pisica“. Infa|i§area de o frumuseje salbatica a prinjului, dimensiunile lui Tnfrico§atoare, Jinuta aro- ganta — toate acestea contribuiau s-o intimideze.

Trebuie sd ram an treazd pdn d la Moscova, fipc- urmd, iinpteund cu Bobby, voi putea sdplec.

Cu toate acestea, cand Alex Ti oferi Tnca o cupa o bau, iar pleoapele Tncepura sa i se Tnchida. Doua porfii din lichidul acela tare pe un stomac aproape gol, plus ora tarzie, se unisera pentru a face sa nu §i le poata fine deschise.

Dupa Tnca zece minute Tn care urmarise starea de imensa epuizare a Zenei, Alex Ti sugera sa se duca la culcare.

— Domni§oara, e§ti aproape adormita. Dormi- torul se afla Tn spatele primei u§i la stanga. Te rog s& te instalezi comod.

Ea se mi§ca Tntr-o amefeala somnoroasa gene­rate de bautura alcoolica, ora tarzie §i solicitarea nervoasa din acea seara, amintindu-§i vag indicatia: prima u§a pe stanga. Odata intrata Tn Tncapere, se Tndrepta drept spre patul din lemn de mahon sculp- tat, §i se prabu§i Tn el, a§a cum era, Tmbracata, ramanand treaza doar atata timp cat sa-§i traga peste ea o cuvertura.

De§i era tarziu, prinful Tnca nu era gata de cul­care. Mai ramase doua ceasuri, golind pe Tndelete conjinutul castronului cu punci §i imaginandu-§i miile de distracfii placute pe care i le ofereau dome- niile sale rurale. Apoi gandurile Ti zburara spre farmecele Zenei, §i starea lui de spirit neTnchinata spre sex se modifica treptat.

Alex T§i scoase cizmele, se ridica alene §i se Tntinse cu mi§cari lene§e. Indreptandu-se spre dor- mitor, T§i descheie Centura §i cama§a de matase lasandu-le neglijent sa cada pe podea, Tn timp ce-§i continua drumul spre placerile ce-l a§teptau Tn brafele dragufei femei.

Ditmnezeitle, fem eia a a dorm it a t ioaie re$min- ieiepe ea/Era fnlr-adeidr e/ntizald.

Alex simji o scurta mustrare de con§tiin|& la gandul de-a o trezi, dar dorinja ce i se aprinsese Tn vintre nu voia sa se domoleasca. Niro roi (ine mith limp ireazd $i, la urma ttrm ei— SOCOti el Tn mod rational — fem eia area sd fie pldiild bine pentrii tnlreruperea somnnliti ei.

Zena dormea pe spate, cu un brat aruncat peste cap, cu obrajii Tmbujoraji §i cu §uvifele de par cas-

Jocul seducfiei , 29

taniu raspandite Tntr-o bogafie de bucle pe perna de dantela. Cuvertura de catifea fusese data partial la o parte, din cauza caldurii, iar respirajia fetei era lini§- tita §i u§oara.

Ochii lui Alex trecura de la frumusejea ferme- catoare a fefei la pielea laptoasa a sanilor plini ce i se Tnaljau Tn toata splendoarea, Tmpin§i cu fiecare rasuflare deasupra decolteului stramt. O tarie vi- branta pulsa Tn pantalonii lui, erecfia insistenta anticipand senzajiile viitoare. I§i scoase pantalonii devenifi prea Tngu§ti, §i barbafia lui se elibera ca un arc — tare, dreapta, frematand. Ramase Tn picioare, gol — un munte de barbat, bronzat, cu umerii laji §i un torace ce se Tngusta, coborand Tn mu§chi valuriji pana la abdomenul plat §\ §oldurile stramte.

Patul se Tncovoie sub greutatea lui Alex cand acesta se a§eza cu grija pe margine, se apleca §i Tncepu s& descheie cu mi§cari line §irul de nasturi mici de pe corsajul Zenei, pana cand sanii ei superbi fura eliberafi din stransoarea rochiei.

Dand u§or cama§a garnisita cu dantela la o parte, el T§i Tnclina mult trupul §i saruta bland un sfarc trandafiriu. Zena scoase prin somn slabe gemete de placere, asemanatoare cu torsul unei pisici mulfumite, Tn timp ce Alex continua sa practice u§oara excitare Tn care era atat de expert.

Niciodata nu considerase sexul ca pe o cucerire, o izbanda sau o realizare, ci mai degraba ca pe o placere ce trebuia Tmplinita, sporita §i dusa pana- la limitele ei maxime Tnainte de a fi consumata. Cu atingeri nespus de dulci ale varfurilor degetelor, mangaie pielea calda §i parfumata a gatului ei, umerii, rotunjimile catifelate ale sanilor, alintand u§or

30 Susan Johnson

fiecare sfarc trandafiriu pana cand amandoua se Tnalfara perfect drepte.

In profunzimea somnului ei, mintea Zenei plutea fericita Tn acest paradis de placeri, visul parandu-i-se Tncantator. De pe buze Ti scapau suspine u§oare, nascute din pura senzajie, ca raspuns la aceste vibrafii noi, intense §i nespus de placute.

Alex Ti descheie cu Tndemanare copcile fustei, dezlega panglicile jupoanelor §>i chilojilor ei, scofan- du-i-le cu u§urin|a de pe trupul inert §i dezvaluind splendida frumuseie a corpului ei. Racoarea de o clipa a aerului ce-i scalda pielea dezgolita facu sa fluture pleoapele Zenei, dar cand Alex se apleca sa-i sarute u§or obrazul, ea surase dulce §i adormi din nou. Cu o atingere blanda, degetele lui ratacira peste pantecele ei, se Tmpletira lini§titor Tn carlion|ii mataso§i §i se strecurara mangaietor Tn caldura dintre coapsele ei docile. Desfacand labiile cati- felate, degetele lui fine explorara §i sondara cutele alunecoase pana cand ajunsera la micul loc sensibil pe care-1 cauta, §i cu o atingere u§oara ca un fulg TI mangaie cu delicateje pana cand respiratia Zenei se modifica, devenind precipitata §i agitata, iar §oldurile tocepura sa i se zvarcoleasca ritmic, trupul ei Tntinzandu-se spre izvorul acelei senzafii impe- rioase.

Culcandu-se langa ea, Alex se apleca sa-i sarute buzele frematande, la Tnceput cu blandefe, dar apoi mai insistent, limba lui gustand dulceaja gurii ei Tn timp ce Ti rostogolea trupul sub»al lui, apasandu-se tare Tn ea.

Ochii Zenei se deschisera brusc. Cu o reala panica se uita Tn ochii fierbinji cu reflexe aurii. Nu era un vis! Innebunita de groaza, T§i dadu seama

Jocul scducfiei 31

ca acele senzafii nu erau un vis! Nevoia de a Jipa Ti Tncorda gatul, dar buzele lacome ale lui Alex absorbira sunetul, Tn timp ce mainile lui experi- mentate ajafau focul din sangele ei.

Zena Tncerca sa ignore placerea fierbinte care o invada atunci cand Alex Ti supse u§or sfarcul unui san §i protesta slab:

— Va rog, domnule... este o cumplita eroare. Va rog... trebuie sa va opriji!

Oarecum mirat, Alex T§i ridica o clipa capul. In timp ce-l strabatea un fior, ofta Tncet:

— Draga mea, spuse el cu blandeje, e prea tarziu ca sa ma opresc.

Cu un gest plin de tandrefe, Ti mangaie parul §i se apleca sa-i sarute buzele fierbinji, sim|indu-i ezitarea care precedea capitularea finala.

Degetele lui suple se strecurara Tn miezul ei cald §i umed, mangaind micul loca§ al placerilor pana cand §oldurile ei se arcuira involuntar, dorind mai mult din acea nespusa bucurie de care se simfea cuprinsa. Mintea ei ceda, iar trupul prelua con- ducerea.

§i astfel, Tn loc sa se departeze de acel barbat primejdios §i lipsit de scrupule, Zena Tntinse mainile spre trupul puternic §i zvelt culcat peste ea, Tncon- jura cu brafele umerii musculo§i, §i TI trase febril mai aproape de ea, dorind sa se contopeasca cu virili- tatea lui fierbinte.

Nevoia lui fiind la fel de stringenta, Alex se lasa cu toata greutatea trupului peste ea, §i penisul lui vibrant sonda umezeala ei, Tn timp ce §oldurile Zenei TI ispiteau cu mi§carile vechi de cand lumea. intampina o mica rezisten|a §i creierul lui ame|it de bSutura ramase perplex vreme de o clipa, dar

32 Si ISfU 1 Jol 11 ISOl I

'• patima sa Tnfierbantata §i insistenta TI Tndemna sa mearga mai departe. Dorea cu disperare sa se

•• piarda Tn trupul ei, sa lini§teasca pasiunea care o facea sa respire sacadat, sa objina u§urarea prea-

.. plinului penisului sau.Impinse cu putere Tnainte.Un Jipat de durere §i spaima umplu mica Tnca-

pere, readucandu-l brusc pe Alex Tntr-o neobi§nuita stare de trezie.

Docimne Dunmezeule... o i ’irgiud/se dezmetici ••• mintea lui TnceJo§ata de aburii bauturii.

Zena suspina tacut Tn timp ce organul erectat .. al lui Alex o umplea. Il Tnvaluia o caldura umeda,

starnind o pasiune deja trezita.Dumnezeule, ce placuta era atingerea ei —

stransa §i Tnvaluitoare — Tn vreme ce sfarcurile ei •' se Tnfigeau Tn pieptul lui, §i pielea ei parea catifelata •• sub varfurile degetelor lui.

I§i alunga temerile de moment — fecioarele nu .. erau stilul lui; prefera experienfa la pat, dar acum .. era prea tarziu... pentru amandoi.

Buzele lui mangaiara u§or obrajii Zenei, §ter- gandu-i lacrimile cu sarutari, Tn timp ce se mi§ca mai

'* lent Tnauntrul focului ei senzual. Nu se grabea, observand, cu experienfa unui maestru, momentele

•• Tn care Zena se mi§ca §i se zvarcolea §i Clipa Tn care Ti ie§ea Tn Tntampinare, §i atunci cand simji ca

.. era cople§ita de orgasm, T§i elibera samanja calda . Tnauntrul ei.

In momentul acela Zena nu avea deloc senti- mentul vinovatiei. Placerea era atat de deplina Tncat se simfea plutind Tntr-o stare de euforie de ne- descris, dorind sa nu se mi§te niciodata din patul

•• acela moale §i cald.

••• Jocul scducpci 33

Alex se rostogoli alaturi de ea, luand-o Tn bra|e. §i pe urma, cu trupurile satule, ramasera imbra|i§a|i.

Realitatea se napusti necrufatoare asupra ei: Ce am p u t lit sd fac? Cum de mi-am tngddtt it ase­menea libertdp? (hire am dereuit o s/rica/d?Pe urma, firea practica §i rafionala a Zenei depa§i u§oara Stare de isterie. Pentru numele lui Dumnezeu, doat nu e sfdrsitul hi mii... ,y' a fost mult m ai bine decdt daca as f i fost neroitd sd md citlc cu gen era!u I acela bat ran ,y/ demn de dispre{/

Dar Tn clipa urmatoare fu invadata de un profund sentiment de ru§ine — prinful o va socoti cea mai decazuta destrabalata, daca practic TI implorase sa se elibereze Tn brafele ei.

Cum am putut tngadui senzajii/or fermecdtoarc sdprim eze inaintea buttei educa(ii?

Zena TI privi pe sub pavaza genelor pe barbatul care Ti rapise virginitatea cu atata dezinvoltura. Era tulburator de frumos: trasaturi fine, aristocratice; o gura cu buze pline §i senzuale; par negru, lung §i buclat; o piele bronzata §i neteda peste mu§chii reli- efa|i. Cand mana lui se rezema posesiv pe §oldul ei, privirea Ti fu atrasa de stralucirea unui smarald enorm, care o facu sa devina con§tienta de con­trasts dintre situafiile lor.

El era fermecdtor bogat\ expert in aria sedncjtiei, remarca Zena cu tristefe. Era clar ca se facuse de ras; simjea ca moare de ru§ine.

Smaraldul sclipi cand mana lui Alex dadu la o parte buclele umede de pe obrazul Zenei.

— Imi pare rau, micujo, ca ti-am produs durere. Habar n-am avut ca asta era prima ta seara ca femeie de strada. A§ fi putut fi mai bland.

in momentul urmator, prinjului i se oferira cateva informatii uluitoare, dintre care pe multe ar fi pre- ferat sa nu le afle niciodata.

34 Si isai j Join isoi i

Jo n il seek Kjici 35

— Nu sunt femeie de strada, domnule.Spr&ncenele negre ale lui Alex se unira brusc.Dmcia dractt/tti, tn ce >ri-am rdrdt'?/— Sunt fiica baronului Turku, din Astrahan. Tatal

meu a murit acum §ase luni §i matu§a mea s-a str&duit sa ma mSrite cu generalul Skoblov.

Alex dadu drumul unui oftat de u§urare — cel pufin nu existau rude apropiate carora sa le dea socoteaia imediat.

— Dumnezeule Sfinte! Vulturul acela batr£n tre­buie s3 aiba aproape §aptezeci de ani! exclama el Tngrozit.

— §aizeci ?i unu, domnule, §i pana acum a reu§it sa Tngroape doua neveste, rosti Zena cu glas calm. Eu nu voiam sa devin sojia lui, dar matu§a mea insista, a§a ca am fost nevoita sa fug. Fratiorul meu §i cu mine vom...

— Fratiorul?! Tngaima Alex. Copila§ul nu-i al tau? Tntreba complet zapacit.

§i pe urma realiza ca nu avea cum sa fie al ei— el Tnsu§i abia o dezvirginase! Un sentiment clar de teama §i un Tntreg complex de senzatii nepiacute TI cople§ira pe tanarul print.

La dracu '/Asia nu e noa])tea mea norocoasdf— M-ai ademenit cu buna §tiin|a! o acuza el

taios.— Nu te-am ademenit! riposta cu Tnverfunare

Zena. Domnifoarele modeste §i de familie buna nu-i ademenesc pe barbaji! se rasti ea.

— Da-mi voie sa nu fiu de acord, draguja mea, deoarece am cunoscut multe tinere doamne mo­deste §i de familie buna, replica Alex rece, dintre care o sumedenie m-au ademenit pana la... hm... aceea§i concluzie multumitoare de care tocmai

'•v •%* 'v •; '•<: -i '•*} ’■*: *•*.* '•*: '■

ne-am bucurat noi doi. Daca se respecta plictisi- toarele convenience, toate sunt cat se poate de Tngaduitoare.

Alex ofta nemultumit.Doamne, pentru care din pdcatele mele pldtesc

acum?—C e sa fac eu cu tine? Incerci sa faci un bine §i

sa ajuji pe cineva §i uite ce se Tntampla! Oricum, draga mea, constitui o problema extrem de nepla- cuta, declara Alex pe un ton acuzator.

— A|i putea adopta modul onorabil de a acfiona, domnule, casatorindu-va cu mine, sugera timid Zena.

— Ha! Nu-i cuno§ti pe Kuzani, micujo! replica Alex disprefuitor. Nu pot sa neg numeroasele de- fecte ale Kuzan-ilor, dar pot sa te asigur ca prostia nu se numara printre ele.

Prinjul susfinea obi§nuita apreciere barba- teasca, atat de practica, referitoare la lipsa de importanfa a virginitafii.

— Vefi dori sa va casatoriii Tntr-o buna zi, insista Zena. l-afi darui unei sofii copii frumo§i, §opti Zena, aruncand o privire spre chipe§ul barbat de langa ea. Nu vreji copii?

— Am copii, replica el.Logica lui rece parea inatacabila. Zena aban-

dona subiectul discufiei.Alex se salta Tntr-un cot §i scruta cu o privire

plina de repro? frumusefea dezgolita de langa el.OareJemeia intentioneazd sd sepidngd tatdlui men?

Se mai Tntamplase a§a ceva, iar parintele sau putea fi uneori al dracului de principial Tn ceea ce privea morala.

Oare mdtu$a acest ei tiuere ra iucerca sd me, s i leased sd m d hisor? Cel putin in pririnj[a aceasta,

36 Si isai} Join isoi 1

eu $i tata sun teni de acord. reflects Alex cu un oftat plin de recuno§tinta.

Tatal lui nu considera ca ar fi fost necesar ca Alex sa se gandeasca la casatorie, de vreme ce nu avea decat douazeci §i patru de ani.

Fir-ar sdfie/ocaxx Alex printre dinfi.Trebuia sa fi pus ni§te intrebari, mai ales ca

niciodata nu vazuse vreo domni§oara respectabila din lumea buna cu sani atat de plini §i superbi, sau cu §olduri atat de fermecator rotunjite, sau — /a dracu'.'— cu o pasiune atat de imbatatoare §\ lesne de ajajat.

In timp ce ochii cu reflexe aurii ai lui Alex treceau peste trupul feminin fara cusur, un tremur cald, nascut adanc inauntrul lui, semnala trezirea unei pofte carnale, §i intinse mana sa mangaie rotun- jimea ferma a unui san fraged §i fermecator.

Gandurile nelini§titoare §i §ovaitoare ale Zenei fura risipite de atingerea senzuala a degetelor prin- tului, care facu ca simjurile sa i se aprinda brusc ca o flacara luminoasa. Deschise gura sa protes- teze, dar buzele lui calde §i fragede i le acoperira pe ale ei cu blande|e. Zena ridica brafele ca sa res- pinga pieptul musculos ce o acoperea,'dar in mod inexplicabil, independent de voinfa ei, acestea se incolacira in jurul gatului lui Alex.

in chip de scuza pentru faptul de a-i fi produs suferinfa anterior, prinful se stradui sa-i ofere acum numai placere, sarutand §i mangaind fiecare zona sensibila — buzele, gatul, sanii — §i Zena avu impresia ca universul dispare. Buzele lui ii pecet- luira fiecare porfiune a trupului, zabovind §i afafand pana cand respirafia ei deveni scurta §i precipitata §i §oldurile i se arcuira, cautand inca o data unirea

Jocul seducfici 37

38 Susan Johnsoncu barbatul acesta, straduindu-se sa umple golul arzator §i vibrant.

— Nu te grabi, du§ka', ?opti. Avem destul timp.Zena sc£nci jalnic cand Alex se depdrta de ea

§i Tntinse bratele, implorandu eliberarea. Dar el dadu la o parte bratele rugatoare §i relua lent subtila mangaiere, petrecandu-?i degetele prin carlionjii ei mataso§i, desfacandu-i coapsele delicat §i manga- ind interiorul lor satinat.

Zena era din ce Tn ce mai umeda, pe masura ce valurile pasiunii cre§teau tot mai mult §i foamea ei sporea.

Alex T§i apleca faja spre coapsele ei §i T§i reze- ma capul de pantecele ei. fi saruta parul pufos §i apoi atinse cu buzele cutele catifelate ale portilor de intrare spre paradisul ei — vibrante, pline, umflate.

Ochii Zenei se deschisera mari, Tnspaimantati.C 'e facea?/ Nu trebuia s-o srint/e acolo/Intinse mainile §i Tncerca sa dea la o parte capul

invadator. Nepasator la eforturile ei, Tnsa, Alex explora labiile externe, lingand, sarutand, mu§cand u§or, pana cand bataile inimii ei Tncepura sa-i bubuie Tn urechi. Apoi Alex desfacu Tncet labiile §i limba lui sonda umezeala miezului ei launtric pana cand gasi mica stea caiauzitoare a dorinjei. ?i cand o atinse acolo, Zena crezu ca o sa moara. Fu invadata de valuri explozive de pasiune tumultoasa, Tn timp ce Alex sugea cu delicateje §i mangaia cu limba perla ei trandafirie.

Trupul Zenei se zvarcolea, scuturat, tremur dupa tremur, de valurile dorinjei.

Cand fu sigur ca va exploda din cauza acelei isterii senzuale tot mai acute, Alex T§i potrivi trupul

1 Du$ka: inimioarS, suflejel. (n.t.)

'• Tntre coapsele ei catifelate §i T§i Tnfipse penisul •• Tntarit §i vibrant Tn trupul ei, cu lacomie.

Coapsele Zenei se stransera salbatic Tn jurul lui,... contopind ambele trupuri Tntr-o Tmbra|i§are primi- ... .. tiva. Dorea ca forja §\ energia, blandefea §i atinge- ..

rea senzuala a acestui barbat sa-i umple simfurile.Mainile lui Alex coborara sa-i cuprinda §oldurile,

'■ §i se Tnfipse cu toata foamea Tn trupul ei dulce. Gura lui se Tnchise peste a ei, §i ea gemu sub buzele lui

•• invadatoare cand fu strapunsa de lancea exploziva •• a iubirii lui.

Cand atinse climaxul §i vraja inunda fiecare fibra ... . a fiinjei sale, Zena scoase un fipat de Tmplinire v

bruta, primitiva.Mult mai tarziu, cand pulsul lui Tnceta sa mai

bata nebune§te, Alex se rostogoli de pe trupul ei,•• culcandu-se pe spate §i lasand sa-i scape un ••• fluierat lung §i grav, Tn semn de apreciere respec- •• ... tuoasa.

— Niciodata, dulce porumbi|a, niciodata Tn viaja .. mea nu am mai Tntalnit vreo fecioara cu sange atat de fierbinte, §opti el. Ce noroc ca te-am gasit, micu|o! Vacanfa noastra va fi magnifica!

Chicoti la gandul marii desfatari de care avea sa ••• se bucure Tndrumand o astfel de pasiune novice.

Expresia de intensa satisfac|ie de pe chipul prin- ••• ... fului §i insinuarea obscena facura sa tremure inima ... .. Zenei, cuprinsa de ru§ine. El nu ar fi sugerat a§a ..

ceva decat daca o considera decazuta §i demna de cel mai mare disprej.

Deoarece Zena nu luase niciodata parte la via|a *'• de petreceri a societajii aristocratice din St. Peters- •• burg, nu §tia ca legaturile amoroase §i vacanfele ••

destinate domolirii patimilor nu erau doar apanajul

••• Jocul scchicfie'i 39

40 Susan Johnsonfemeilor de strada §i al celor decazute. Daca aranja- mentele puteau fi ascunse cu o discrete acceptabi- la, cei din clasa nobiliara se dovedeau a fi parti­cipant foarte dornici.

— N-a§ putea pleca Tn vacanja cu dumnea­voastra, domnule, murmura Zena stanjenita. Mi-e foarte ru§ine ca am cedat avansurilor dumnea­voastra, domnule.

— Ru§ine?! Tntreba Alex, mirat de destainuirea ei. Trupul tau a raspuns, pur §i simplu, dorin|elor lui fire§ti. Era obligatoriu sa se Tntample candva. Uite ce-i, scumpa mea, da-mi voie sa te asigur, pe baza unei vaste experienfe, ca, Tn societatea frivola §i pacatoasa Tn care evoluez eu, virginitatea este tot atat de rara §i iluzorie ca §i inorogul din poveste.

Poate cd am exage rat un pic, cugeta Alex, dai nu cu mult. Exista destula virginitate, desigur, Tnsa Tn general aceasta era asociata ochilor sa§ii, trasaturilor urate sau grasimilor pe care nu le puteau ascunde nici matasea §i nici corsetele. Facea im- presia ca singurul motiv pentru care o frumusefe ispititoare ca aceea a domni§oarei nu fusese rapita pana acum TI constituise faptul ca statuse retrasa Tn casa, de§i dupa cate Tn|elegea el, batranul gene­ral se straduise din rasputeri sa remedieze acest lucru, chiar Tnainte de logodna.

Alex recuno§tea nedreptatea fundamentals Tn ceea ce privea cucerirea femeilor, Tnsa o recu- no§tea partial — adica aproba doar ideea supunerii femeii fa|a de dom'mafia barbatului. Cu un real dispret aristocratic fata de convenienfele societafii, nu se simfea deloc Tndemnat sa reziste imboldului de a dezvirgina o fecioara. Toate femeile erau un vanat placut, indiferent de varsta, rang sau situafie

sociala. Prinjul era in stare sa defloreze o virgina cu aceea§i non§alanta cu care ar fi calarit-o pe cea mai depravata tarfa. Era, pur §i simplu, o necesitate, o extraordinary placere, uneori un joc vioi, iar alteori nimic mai mult decat o dorinfa fizica imperioasa, care se cerea domolita. Era tot atat de firesc ca a respira §i a manca, §i numai toanele lui erau cele care determinau direcjia privirilor lui libertine. Nici­odata nu s-ar fi gandit sa posede cu forja o femeie— §i, la drept vorbind nici nu avea de ce; femeile lui erau dornice sa-i faca pe plac.

— Nu plange, draga mea, o consola Alex §ter- gand lacrimile ce §iroiau pe obrajii Zenei. Dormi, o indemna lini§titor, strangand-o in braje. Maine dimi­neata te vei simji mult mai bine.

Zena lasa cuvintele consolatoare sa-i §tearga temerile cumplite..

Macar genera I it/ ce/ resj)ingalor a fosl lasa! fh unnd, gandi ea cu u§urare, inainte de a se cufunda intr-un somn adanc in bratele printului.

Parea ca nu trecusera decat cateva minute, de§i in rea'litate se scursesera mai multe ore, cand o bataie puternica in u§a il trezi pe Alex.

— Da, ce este? intreba el buimac.— Copilul e bolnav, excelenfa, raspunse din

spatele u§ii un glas de femeie ingrijorat.— Venim imediat, raspunse Alex, acum pe

deplin treaz.— Treze§te-te, micuto! ii §opti Zenei la ureche.Zena deschise languros ochii §i i§i petrecu alene

bratele pe dupa gatul lui, cautandu-i caldura trupului.Pentru o virgina, remarca el, fa ta asta avea uv

instinct categoricpidcut.li desprinse cu grija bratele din jurul gatului sau

§i spuse cu blandeje:

Jocul seductfei 41

42 Susan Johnson— Draga mea, cred ca fratele tau este bolnav.Cuprinsa de panica Zena se ridica brusc in

§ezut, cu ochii plini de spaima.Alex incepu sa scotoceasca intr-un dulap de

langa pat §i, in final, se intoarse spre ea Jinand in mana un halat de un ro§u Jipator.

— Imi pare rau, celelalte sunt ale mele... total nepotrivite. Culoarea asta e de prost gust dar macar este o imbracaminte pentru femei.

Zena imbraca halatul, ii lega cordonul §i i§i trecu rapid degetele prin buclele rava§ite, a§teptand sa se imbrace §i Alex. Acesta deschise u§a §i, cu un gest al mainii, arata de-a lungul coridorului ingust.

— A doua u§a spre capat. Sper ca nu-i ceva grav, adauga el, cu simpatia ceruta de convenience.

Bobby zacea ghemuit in poala cameristei, respi- rand greu §i neregulat.

— Dumnezeule! striga Alex speriat. Respira cu greutate. Oprim trenul §i o sa cautam un medic.

— Va rog, domnule, nu va fi nevoie, incerca Zena sa-l lini§teasca. Lui Bobby i se-ntampla de- seori asta iarna. Are pieptul foarte sensibil. Daca vom aduce in camera lui o oala cu apa fierbinte care sa degaje aburi se va simji in curand foarte bine.

Alex puse pe goana trei randuri de servitori §i, in mai pufin de cinci minute, un samovar mare bol- borosea cu furie in mijlocul incaperii, aburul ridi- candu-se in spirale subtiri spre tavan. Umezeala satura in curand spafiul mic al camerei §i, cand baiatul se cufunda in sfar§it intr-un somn odihnitor, Alex il culca in patul lui §i ii dadu cameristei instruc­tin'! severe sa-i cheme daca ar reincepe respirafia haraitoare.

Cand revenira in camera lui Alex, acesta o culca pe Zena in pat §i o inveli cu gesturi blande. Parea

Jocul seducjici 43

complet epuizata. L&sandu-se sd cada pe marginea patului, prinjul zise pe un ton grav:

— Bobby are nevoie de un doctor. Trebuie sa gSsim unui de cum ajungem la Moscova.

Zena aprobS dand din cap, §tiind prea bine ca serviciile medicului aveau s& depa§easca posi- bilitatile ei materiale actuale.

— Daca ai vrea sa te mai g£nde§ti cu privire la a-mi oferi compania ta, a§ fi fericit sa-i fac un ser- viciu lui Bobby...

La auzul Indraznejei oferte, Zena T§i pleca pri virile.

— Haide, micuto! Gande§te-te cum se va ame- liora sdnatatea lui Bobby. §tii doar ca nu poji pierde a doua oara ceva ce deja s-a pierdut in mod irevocabil.

Vazand tulburarea din ochii ei, nu se simti toc­mai Tn largul lui. Alungand remu§carea de moment, continua pe un ton vioi:

— §i, oricum, fata de generalul Skoblov, eu sper ca sunt mai... hm... multumitor.

Un zambet scurt Ti aparu pe buze, dar fu Tntam- pinat de o tacere mormantaia. Zena se Tntorsese cu spatele la el §i se uita la perete.

— Voi face dragoste cu tine Tn lumina soarelui §i la straiucirea focului, porumbita mea, murmura Alex pe un ton persuativ Tn buclele ei.

Zena ezita, nevrand sa recunoasca ca era gata sa-l Tnsoteasca pe fermecatorul prinj oriunde... absolut oriunde.

— Gande§te-te la Bobby, repeta Alex, rasucind-o cu fata spre el. Tusea o sa-i dispara. Va avea tot ce se poate cumpara cu bani.

Dandu-§i seama cat de profunda era dragostea Zenei pentru fratiorul ei §i cat tinea la sanatatea lui, Alex lovea acolo unde era ea vulnerabiia.

— Accepta macar sa-mi fii oaspete cateva zile, pana cand Bobby se va simji mai bine. Uite, Tfi fa- gaduiesc ca nu ma voi atinge de tine.

Celpul in nit inaiufe ca lit sd clotegli asta.I§i desfacu larg brafele Tntr-un gest sincer de

Tmpacare §i Ti zambi cuceritor.Zena se Tntoarse §i-l cerceta cu privirea, uimita

de aceasta capitulare subita, nesesizand siguranja §i mul^umirea de sine care motiva promisiunea lui.

— Foarte bine, zise ea cu calm, explicandu-§i ca facea asta pentru Bobby, dar §tiind Tn adancul sufle- tului ei ca se minfea singura.

Prinful T§i Tngadui un u§or zambet de triumf.— Excelenta decizie, scumpa mea, o felicita el.

Peste patruzeci de minute ajungem la Moscova.

44 Susan Johnson

Jocul seducfiei 45

Capitol ill 5

Alex TI finea pe Bobby Tnfa§urat bine Tn cuvertura de zibelina cuibarit Tn brafele sale, Tn timp ce Zenei, Tn ciuda Tnfafi§arii ei saracacioase dar din respect pentru faptul ca parea sa fie mama copilului pe care TI purta prinful, i se oferi ca escorta braful §efului de gara. Pe print 'I a§teptau doua troici elegante, Tnconjurate de un cordon alcatuit din polifi§ti Tn uniforme negre. Intreg acest omagiu slugarnic fu primit cu dezinvoltura §i cu un calm perfect de catre Alex, care toata viafa avusese parte de un astfel de tratament respectuos.

Ivan distribui salutul generos al prinfului mate- rializat Tn sute de ruble ceea ce avu ca rezultat sporirea interesului tuturor funcfionarilor prezenfi.

Fura ajutafi sa urce Tntr-o troica vi§inie §i Tnvelifi bine cu numeroase blanuri.

In ciuda situafiei incorecte §i a gravelor Tncalcari ale regulilor din noaptea precedents, Zena nu se putea Tmpiedica sa simta o exaltare voioasa. Ea §i Bobby urmau sa fie Tn curand Tmpreuna cu bunicul lor, §i acesta va avea grija de ei. Totul decursese destul de bine.

Cei trei cai Tnhamafi la troica erau nerabdatori sa porneasca la drum. Prinful se apleca spre Ivan ca sa-i dea instrucfiuni, iar Zena TI privi, admirandu-i pentru prima data trasaturile la lumina zilei.

Cand Alex se rezema brusc de spatarul sca- unului §i Ti zambi alene, Zena fu descumpanita ca fusese surprinsa uitandu-se la el §i T§i Tntoarse privirea spre caii frumo§i.

— Caii aratS absolut superb! exclama ea pe un ton admirativ, simjind nevoia de a face conversajie cu acest personaj care era practic un strain,

— Da, raspunse absent prinjul, in timp ce trans- mitea un ultim ordin catre sania din spate.

Apoi se intoarse cu fata spre Zena. La vederea chipului ei frumos, incadrat de o cascada mata- soasa de bucle castanii, a ochilor alba§tri, mari §i fermecatori, a senzualei guri fragede §i trandafirii,i se taie respirajia §i repeta calm, gandindu-se la femeie §i nu la cai:

— Superb. Intr-adevar, absolut superb, zise el intinzand mana s-o mangaie pe obraz, dar ramase cu ea in aer cand Zena se feri speriata.

Dandu-§i capul pe spate, el izbucni intr-un ras tineresc.

— larta-ma, du§ka. Am fagaduit sa nu te ating, nu-i a§a? O scapare de moment. Te rog sa nu te crispezi. Haide sa fim prieteni.

0 invaiui in cel mai fermecator zambet al lui, iar Zena se pomeni inapoindu-i §i ea zambetul, neputand ramane imuna la magnetismul lui irezis- tibil, asemenea zecilor de femei dinaintea ei.

Printul ii facu cu ochiul §i, interpretand corect zambetul ei, concluziona impasibil:

— A§adar suntem prieteni. Ivan, pornim!§i caii fa§nira intr-o clipa pe strazile aglomerate

aleMoscovei.Ingaduindu-§i luxul de a avea pe cineva care

sa aiba grija de ea, Zena se cuibari mai bine sub bianuri. §tia ca nu avea dreptul sa fie atat de fericita, tinand seama de situajia „inacceptabiia“ in care se afla, dar totu§i a§a se simfea. Aruncand o privire furi§a spre Alex, remarca pe un ton vesel:

— Nu-i a§a ca dimineata e minunata?

40 SascU} Join )soi i

— Intr-adevar minunata, raspunse el, incercand sa ignore durerea de cap pe care o resimjea in urma marii cantitaji de alcool pe care o consumase noaptea trecuta.

sSi i a f i real me/tiefmjeckl duj)d ce te i 'oi com ’ittgt sd r ii iar inpattiI men, adauga el in gand.

Alex intoarse capul spre insojitoarea lui §i tresari de durere. Afurisitul de cap il chinuia tot mai rau. i§i sprijini capul de canapeaua de catifea §i inchise ochii.

— Va doare capul, domnule? intreba Zena ingri- jorata. O limonada cu miere ii facea de obicei extrem de bine tatalui meu, sugera ea plina de soli- citudine.

Ca raspuns, Alex mormai c^va neinteligibil, gan- durile sale tinzand catre un remediu mai puternic, pe baza de alcool.

Pu§toaica asta afurisitd este totu$i uimiloare, cugeta el cu admirafie, nici nrmd de isterie, nici c smiorcdiald. E remarcabildpentru m odtil in care sc- adaptase situa(iei.

Deoarece replica mormaita a prin|ului nu parea sa incurajeze conversatia, Zena se cufunda in tacere in timp ce caii goneau pe drumul acoperit de zapada ce §erpuia prin paduri de mesteceni, lasandu-se prada propriilor sale ganduri.

. Zena §tia ca ar fi trebuit sa se simta foarte ticaloasa §i spa§ita ca se lasase sedusa intr-o maniera atat de degajata. De pe buzele prinjului nu se auzise nici o scuza sau tagaduiala politicoasa. Era §ocant de dezinvolt in legatura cu intreaga intamplare.

Sd fin oare atat de necoaptd la minte Ssv a$a de creduld tncat cbipttl izbitor de frumos alprinfnltn §i tnipul It ti tnalt §i muscular sd-m ipoatd suei captth

Jocul se-ducfici 4/

Sunt oare at at de depraratd §i incapabild sd apreciez toate seusibi/iidple de ordin superior incdt climaxui tum/dtuos a l actului de iubire sd-m ifi imbitndtd(it opinia cu privire ia acest barbat? E ogtx^ea/d inspdi- mdiitdtoare dacd md simt Jericitd cd md -af It t lu lot drdifia acestit i prin / e/egaut ,sy' fermecator, in loc de a evita obscenitd/i/e grosolane ale genera/ultti Skoblov? -

Nu §tia nici ea cum, dar era incapabila sa faca apel la minimum de seriozitate §i, In ciuda oricarei critici injelepte din partea societafii §i ale propriei con§tiin{e, coljurile gurii Zenei se arcuira intr-un zambet luminos.

Restul calatoriei se desfa§ura in tacere. Dupa o ora de trecere rapida prin paduri de pint §i meste- ceni, Ivan opri troica pe creasta unei coline la poalele careia se intindea o vale larga, strabatuta de meandrele unui rau.

Alex deschise meet ochii §i contempla priveli§tea magnifica.

— Ah, am ajuns! Un sentiment placut, nu-i a§a, Ivan?

Dupa parerea lui Ivan toata perioada petrecuta in ora§ era o pierdere de timp. Crema societafii nu prezenta nici o atracfie, §i saptamani de-a randul a§teptase cu o rabdare de tier cuvantul care avea sa-i trimita spre sud.

— E cel mai frumos loc din lume, Sacha! ras­punse el cu familiaritate, fiind mai mult decat un servitor pentru prinf.

Ritualul nu se modifica niciodata. Acesta era caminul lui Ivan £i el §tia ca era refugiul preferat al stapanului sSu. Intotdeauna se opreau pe creasta colinei §i schimbau acele fraze, mereu identice — un stravechi §i indragit obicei la reintoarcerea acasa.

48 Si isai i Jolii isoi i

De fiecare data cand se Tnapoia aici, prinjul se intreba de ce fusese atat de prost Tncat sa piece. Acesta era singurul loc din lume Tn care se simjea Tnvaluit realmente Tntr-o atmosfera pa§nica §i odih- nitoare.

In timp ce barbajii schimbau replicile familiare, Zena admira priveli§tea cu ochii mari/in fata ei se Tntindeau ni§te domenii de o nespusa marejie. Un palat impunator, Tn stil neobaroc, se Tnalfa maies- tuos Tn mijlocul unui teren despadurit. In apropiere, un sat ca din pove§ti, alcatuit din case zugravite §i Tmpodobite cu sculpturi Jarane§ti se aduna Tn jurul unei biserici construite din lemn.

— Dumnezeule! exclama Tn §oapta Zena. Este splendid! infeleg de ce va place aici.

— Stra-strabunicul meu n-a priceput niciodata nofiunea de intimitate. Concep|ja lui despre far- mecul rustic se apropia de acela regal. Cu excepfia cazurilor cand Tntreaga familie se afla aici, eu prefer sa ma instalez Tntr-o mica da§a, situata Tn josul raului. BineTnJeles, daca preferi...

— Oh, nu, Tngaima Zena. Alegerea dumnea­voastra este cat se poate de potrivita... negre§it da§a.

— Ei, bine, Ivan, Tn cazul acesta da-i drumul spre da§a, ordona Alex.

Nu dupa multa vreme, casa mare din lemn, Tmpodobita cu ornamente din lemn sculptate |arane§te, Ti Tntampina la capatul unei alei lungi marginite de pini uria§i. Ferestrele erau luminate, u§a din faja larg deschisa, §i o muljime de slujitori mujici se revarsara din cladire spre a fi de ajutor.

Alex sari jos din troica, se Tntoarse sa-i ajute pe Zena ?i pe Bobby §i, Jinand Tn bra|e copilul abia

Jocul sedacfiei 49

50 Susan Johnson

trezit din somn, le-o prezenta pe Zena tuturor acelor slujitori prieteno§i §i guralivi.

— El e Bobby, le explica apoi cu un zambet cald, care noaptea trecuta a fost foarte bolnav §i are nevoie de pujina odihna §\ Tngrijiri.

Din multime se Tnalja un murmur plin de simpatie §i Tngrijorare. Dar apoi veselia reveni.

— ingaduiji-mi, stapane sa exprim multumirea noastra ca va avem iar aici, rosti un majordom Tnalt.

— E placut sa fiu aici din nou, Trevor, de asta pot sa te asigur, raspunse Alex cu un oftat de multumire.

Fiul risipitor, gandi Zena, simfindu-se foarte singura Tn mijlocul acelei multimi fericite.

Dar Tn clipa aceea Alex Ti adresa surasul lui cald §i Ti alunga singuratatea.

— Vino, Zena, o sa-Ji fac turul proprietajii.Alex prezenta cu mandrie farmecele rustice ale

da§ei ce avea douazeci de camere, lemnarie lustru- ita, mobilier lucrat de mana, dantele §i broderii, iar miresmele florilor aduse din serele domeniului prin­cipal pluteau dulce Tn fiecare camera.

Scurtul tur o familiariza pe Zena cu pozijia unui mare numar de Tncaperi. Ea §i Bobby fura instala|i Tn camere alaturate situate la etajul al doilea. Apar­tamentul prinjului se Tnvecina cu camera ei, cu o u§a de comunicare Tntre cele doua Tncaperi.

— Ei, §i acum sa mergem la masa, iar pana vom termina noi de mancat va fi §i mediciil aici. Ar trebui sa ajunga Tntr-o ora.

— Va muljumesc foarte mult, rosti Zena recu- noscatoare.

— E o nimica toata, draga mea, replica Alex zambindu-i.

Jocul scdacfici 51Apoi se intoarse spre Bobby care-1 privea atent

cu ochi mari §i lini^tiji §i-l intreba:— Care-i mancarea ta preferata?— Inghejatai ciripi fara ezitare giasciorul bSia-

tului.— O alegere foarte buna. §i mie imi place. Dar

pentru ca prepararea ei ar dura ceva timp, hai sa facem o a doua alegere. Ce altceva tji mai place?

— PrSjiturS neagrS! veni raspunsul categoric.— Vrea sa spuna tort de ciocolata, traduse Zena.— Da’ n-ai gusturi rele deloc. Hai sa mancSm!In vreme ce Alex il instala pe Bobby la masa,

intr-un fotoliu incSrcat cu un maldSr de perne, o camerista primi .porunci sa faca rost de tort de ciocolata cat mai repede cu putin|a.

— Noi o sa luam un pranz u§or. Daca suntem norpco?i, poate vom reu§i sa indesam in Bobby, printre imbucaturi de inghejata §i prajitura neagra §i vreun aliment ceva mai hranitor, o tachina Alex pe Zena in §oapta.

Apoi, pe un ton mai serios, adauga:— Pari obosita. la loc, te rog, o invita el ofe-

rindu-i un fotoliu.— Va mulfumesc din inima, mai spuse o data

Zena, in timp ce se lasa sa cada in moliciunea pemelor de puf.

— Fa-mi o placere §i nu-mi mai multumi intruna. Ma enerveaza la culme, zise Alex zambind ferme­cator. A-|i oferi ospitalitatea da§ei pana cand se va face bine Bobby este cel mai simplu lucru din lume, o asigura el pe Zena.

Sub masca ospitalitajii lui dezinvolte se ascun- deau cele mai dezonorante intenjii, dar avea destul timp la dispozijie ca s-o atraga in patul lui. Printul

se multumea deocamdata s-o faca pe Zena sa se simta Tn largul ei. Pentru o virgina ne§tiutoare fusese o femeiu§ca al dracului de focoasa. M / ratrece mu/fa rtvme si o roi area iar, ?§i spunea Alex. §i aceasta siguranja de sine era sporita de goana femeilor care de-a lungul atator ani il vanaserS cu ardoare.

Prajitura neagrS sosi in scurt timp, urmatS de un pranz copios, care mulfumi pe toata lumea, inclusiv pe Bobby.

Mancarea lini§ti oarecum zvacnetele dureroase din tamplele lui Alex, dar ceea ce-i era cu adevarat necesar era pujin somn.

— A§ putea sugera o scurta siesta? Sunt al dra­cului de obosit §i noaptea trecuta n-am prea dormit.

Realiza ca trebuia sa-§i fina gura abia cand obrajii Zenei capatara o nuanta trandafirie. Orice comentarii suplimentare n-ar fi facut decat sa accentueze stanjenitoarea scapare, a§a ca prinjul continua cu non§alanJa:

• — Daca e§ti amabila sa ma scuzi, eu ma due sa ma odihnesc.

— Cred ca Bobby §i cu mine vom trage in curand un pui de somn, asta dupa ce TI vom a§tepta pe medic, rosti Zena incercand sa adopte tonul non§alant folosit de Alex .

— Uitasem de el. A§adar, pe diseara.Alex se ridica in picioare §i, in timp ce ie§ea din

sufragerie, inhaia o sticla de coniac de pe servants. Se gandea la eventualitatea ca, daca domni§oara ar fi avut chef sS-i |ina companie in timpul siestei, era necesar sS-§i poata aduna energia pentru a...

52 Susan Johnson

.locul scdi icjici 53

Capitolul 6

Medicul aparu Tn scurt timp §\ recomanda odihna, supe calde §i aburi pentru pieptul lui Bobby.

Acest tratament TI urmase §i Zena pana acum, dar se simfi mult mai lini§tita auzind ca inflamajia lui Bobby nu avansase la stadiul de pneumonie.

Dupa plecarea doctorului, Bobby §i Zena ador- mira, trezindu-se spre sfar§itul dupa-amiezei.

Zena statea relaxata Tntr-un fotoliu §i TI privea cu un zambet Tncantator pe baiejelul durduliu care se juca fericit Tn mijlocul camerei, Tnconjurat de o su- medenie de jucarii pe care le adusese Mariana.

— Constat ca Mariana a gasit jucariile, remarca Alex rezemandu-se non§alant de cadrul u§ii.

Ridicand privirea spre gazda ei, Zena remarca, cu o u§oara tresarire a inimii, virilitatea de neta- gaduit a prinjului §i recunoscu ca 6ra imposibil sa ramana imparfiala fafa de Tnfaji§area lui atraga- toare.

— Da, Mariana a fost de folos. Bobby n-a vazut niciodata atat de multe jucarii, replica ea iute, Tncer- cand sa imprime tonului o raceala politicoasa — Tncercare ratata Tn prezenfa seducatorului ei, imper­tinent de frumos.

Ale cui erau jucariile acestea? se Tntreba amin- tindu-§i remarca prinjului prin care recuno§tea ca avea copii. Sa se fi ajlat copiii lui aici, in da^a?San ii aducea doar fu rizitd? presupuse ea, simfind inexplicabile Tmpunsaturi de gelozie.

— Vad ca jucariile surioarei mele sunt Tnca o data de folos. Bobby pare Tncantat, rosti Alex pe un ton vesel.

54 Susan JohnsonIntra Tn Tncapere, se lasa jos pe podea, aiaturi

de Bobby, Tncepu sa asambleze piesele unui complicat scranciob rotrtor.

— Aveti o sora mai mica? Tntreba Zena plina de interes.

— Da, o sora mai mica §i doi frali §i Tnca o sora mai mare, raspunse Alex fara sa-§i ridice privirile.

Alex captase interesul lui Bobby §i acum Tndruma doua manute durdulii, ajutandu-le sa manuiasca o mica maneta de lemn.

— Bravo, Bobby! TI Tncuraja, cand maneta alu- neca Tn loca§ul ei.

— Inca una, taticule. Bobby mai face una! striga entuziasmat baiejelul.

— Va rog sa-l iertati, prinje, se scuza stanjenita Zena. De cand a murit tatai nostru, el spune „tati- cule“ oricarei persoane care poarta pantaloni, fara nici o deosebire, explica ea precipitate.

— Este Tn .perfecta ordine, o asigura Alex lini§titor pe Zena, care era Tn mod evident necajita de acea gre§eaia a copilului.

Dnmnezenle, e un ivac de m u d n-am mai idz/n o fem eie fmbtijordndn-se de nt§ine, reflecta el. sS7 h s/d a / dracului de bine.

Era o schimbare placuta faja de scenele preabi- necunoscute lui, dintre un barbat care se gande§te cum sa seduca §i o femeie pregatita sa fie sedusa.

— Cand ai fost crescut Tmpreuna cu patru fraji §i surori, toji cu purtari revoltatoare, nimic nu te mai surprinde... §i cu atat mai pujin un copii de trei ani. Sunt convins ca resimte lipsa tataiui sau, adauga Alex pe un ton grav, pe deplin con?tient de norocul pe care-1 avusese putandu-se bucura de caidura §i afecjiunea unei familii iubitoare.

Incercand sa-i distraga atenfia de la gandurlle ei posomorate, Alex o indemna cu blandeje:

— Haide, ajuta-ne. Avem nevoie de Tnca o pe- reche de maini ca sa construim afurisitul asta de aparat. Da-te mai Tncolo, Bobby, fa-i loc surorii tale.

Bobby ii dadu cuminte ascultare, batand u§or cu palma covorul, langa el.

— Vino aici, Zena, langa mine. Facem un sclan- ciob uite-atat de mare, zise el desfacandu-§i larg brafele, ca sa-§i ilustreze afirma{ia.

Zece minute mai tarziu, roata era montata in Tntregime, §i ni§te pasageri mici din lemn se bucu- rau de o rotire vertiginoasa §i lipsita de griji, In timp ce Bobby invartea roata cu energie.

Mariana intrerupse aceasta placuta scena de familie, aparand cu cina lui Bobby. II a§eza pe Bobby Tntr-un scaunel §i Tncerca sa-l ajute sa manance.

— Ajutol, taticule, ajutol, taticule! fipa Bobby tare §i insistent.

§i cand Mariana vru sa-i puna in gura o lingura de pasat de ovaz, inchise gura cu buzele stranse. Auzindu-I pe Bobby Jipand iara§i dupa „taticul“ lui, Zena tresari din nou, ru§inata, iar camerista se uita §ovaitor spre prin|.

— Hai, da-mi mie lingura. O sa-l hranesc eu pe Bobby. Vrei, te rog, cand pled, sa-i spui lui Trevor sa aduca pufina §ampanie?

Alex se a§eza pe un scaunel, conceput anume pentru copii, silindu-§i picioarele lungi sa stea ?ntr-o parte, ca sa nu rastoarne masa.

— Acum deschide gura mare, Bobby, II indemna el pe baiat, Jinand Tn aer o lingura de terci.

§i Tncepu jocul.

local seduc{ici 55

50 Susan JohnsonTrevor aduse fampania racita, umplu doua pa-

hare §i se retrase. Zena se tolani pe pardoseala, bucurandu-se de spectacolul ce se desfa§ura in fata ochilor ei. Bobby radea in timp ce Alex introducea mancarea in gura copilului. Din cand in cand, acesta insista ca §i Alex sa manance pasat. Dupa ce se termina mancarea, Bobby se intoarse la jucariile lui, iar Alex se tolani pe covor langa Zena.

— Pasatul de ovaz §i §ampania nu reprezinta concepfia mea despre nofiunea de rafinament culi- nar, glumi el, schifand o grimasa. Trebuie sa te rog sa pastrezi cel mai mare secret cu privire la aceasta combinajie, pentru ca .daca vreunul dintre prietenii mei afla despre ea, ma pot a§tepta ca, pe viitor, sute de castroane cu pasat de ovaz sa-§i faca aparifia in cele mai nepotrivite momente.

— Nu va temefi, domnule, puteji avea deplina incredere in discrejia mea. De§i — adauga Zena chicotind u§or — expresia dumneavoastra de resemnare stoica era formidabil de comica atunci cand inghiteaj;i barbate§te lingurile acelea de terci.

Amintirea o facu sa izbucneasca iar in ras.Oare am baut deja prea multa $ampanie. se

intreba in treacat, sau asta se datora doarplacerii de a rdde din nou, dupa atat a ire me?

— De-a lungul anilor, m-am pomenit cu destula regularitate in situajii ridicole, a§a ca razi cat pofte§ti, draga mea. Sunt totalmente imun, glumi Alex voios, in timp ce reumplea ambele pahare.

Dupa ce golira cea de-a treia sticla de §ampanie, Zena il culca pe Bobby, iar ea §i Alex coborara in sufragerie, unde cina deja ii a§tepta. Zena remarca la un moment dat, oarecum ingri- jorata, ca Alex incepea cea de-a doua sticla de vin de cand se a§ezasera la masa.

In timp ce destupa sticla, Alex observa privirea ei alarmata §i explica pe un ton calm:

— Este lucru §tiut de toata lumea ca pana la a §asea sticla sunt foarte stapan pe mine §i demn de Tncredere: Fii lini§tita, draga mea, nu devin niciodata un om cu care sa nu te poji injelege.

§i, rostind minciuna, ii adresa un zambet cald.Pe masura ce se desfa§ura cina, Alex o delecta

pe Zena cu anecdote §i barfe amuzante despre moda de la St. Petersburg. Era spiritual, inteligent, nespus de degajat, fermecand-o pe tanara femeie tot atat de u§or ca §i pe celelalte femei din viaja lui.

Fetifa asta tanara §i dulce avea sa fie in curand a lui, dar nu vedea nici un motiv sa o zoreasca. Daca — §i in mintea lui acel daca constituia doaro chestiune de timp — domni§oara urma sa faca prima mi§care, lui, ca gentleman, ii revenea datoria de a raspunde la inijiativa ei.

Deocamdata se mulfumea s-o admire, ochii lui cu reflexe aurii fiind singurii care, prin lucirile de dorinfa, ii desconspirau intenjiile, invaluind-o pe Zena asemenea unui vraji ameiitoare.

Incercand sa-§i recapete controlul §i sa alunge ispititoarele amintiri pe care le evocau ochii arzatori ai prinjului, Zena intreba brusc:

— Spuneii-mi, domnule, sunteji sau nu de acord cu ideea reprezentarii faranimii in duma?

Injelegand corect motivul pentru care Zena recursese la aceasta schimbare de subiect, Alex i§i ascunse zambetul de satisfac|ie in spatele pa- harului cu vin §i raspunse cu seriozitate:

— Nu-i decat o chestiune de timp pana cand o duma — o duma activa — sa devina o realitate. Deoarece taranimea reprezinta o mare majoritate a populafiei, da, este esenfial ca {aranii sa fie repre- zentati in duma.

Jocul scducjici 57

Indeplinindu-i dorinfa de a aborda subiecte de conversajie respectabile, prinjul continua sa dez- volte subiectul ales de ea.

— Tarul nu este chiar eroul cu minte isteafa al intelectualitajii, a§a cum l-am putea dori din... spunea Alex, explicand tendinfele reacjionare care Tmpiedicau crearea unei forme cat de firave de guvern reprezentativ, cand un glas feminin strident se auzi foarte clar, strabatand din holul de intrare prin u§ile duble Tnchise ale sufrageriei'

— Va spun ca insist sa-l vad! cerea vocea femei i.

Intrerupandu-se doar o clipa, doar cat sa dea de Tnfeles ca auzise cererea aceea isterica, Alex i§i continua fraza:

— ...partea unui monarh. Din nefericire, tarul se afla §i sub influenza lui Von Plehve, care are idei excesiv de reacfionare. Tare a§ fi vrut ca Witte sa nu cada Tn dizgra£ie. Iti place Witte, draga mea, sau TI consideri prea mercantil?

Cand Zena tocmai se pregatea sa raspunda, Trevor intra rapid Tn sufragerie Tnchizand u§ile dupa el §i Tncepu sa §opteasca la urechea prinfului fraze repezite, din care Zena reu§i sa prinda doar crampeie:

— O anumita femeie nu vrea sa priceapa cu­vantul nu, stapane.

§i Trevor continua sa explice cu Tngrijorare:— ...foarte suparata, ma tem.Prinjul Tnclina din cap abia perceptibil, rosti o

fraza ritoasa din care Zena auzi distinct „aparta- mentul meu“, Ti mulfumi scurt lui Trevor §i porunci sai se aduca coniac §\ cafea, dupa care Ti zambi Zenei.

58 Siisai l Join isoi i

Jocul seducjici 59

— ScuzS-ma, draga mea, o mica neTnJelegere. A§adar, unde ramasesem? Ah, da... parerea ta despre Witte?

Band coniac §i cafea, Alex continua sa se poarte cu ospitalitatea unei gazde perfecte, explicand ama- nunjit modul in care familia lui se interesa de satele invecinate cu domeniile lor, de funcjiile ?i utilitatea consiliilor {arane§ti.

Fara a §ti de ce, Zena se simjea iritata la gandul ca o femeie TI a§tepta pe Alex Tn dormitorul lui. Recuno§tea ca felul in care T§i petrecea Alex serile nu era treaba ei. Cu toate acestea, faptul evident ca prinjul nu se grabea sa ajunga la etaj Ti crea o ciudata placere.

Instinctul feminin fu mai puternic, provocand o stranie modificare a comportamentului Zenei, care capata o u§oara nuanja de ademenire. Aceasta schimbare subtiia nu trecu neobservata de print, care era familiarizat cu Tntreaga gama de mijloace competitive folosite de femei. Era Tncantator sa vada cum faptura ?ovaitoare §i nesofisticata se ofe- rea cu atata timiditate. Alex ramase o buna bucata de vreme bucurandu-se de captivanta companie a Zenei. In definitiv, §tia foarte bine cine se afla la etaj, Tn apartamentul lui, §i aprecia ca doamna Askov putea sa a§tepte.

Zena T§i sorbea cafeaua. Dupa ce consumase mai multe pahare de coniac, Alex sugera sa se duca amandoi la culcare.

Dupa ce constatara ca Bobby dormea lini§tit, printul o Tnsoji pe Zena pana la u§a dormitorului ei, se apropie de ea §i Ti ridica fata, ca §i cum s-ar fi pregatit s-o sarute, urandu-i noapte buna. Era atat de aproape de ea, Tncat Zena putea sa-i vadk

pulsul batand regulat sub pielea neteda §i bronzata a gatului. Alex o privi mai curand scrutator, dar T§i coborT mana §i rase Tnceti§or.

— O mare tentajie, porumbijo, dar am promis sa nu te ating. Noapte buna, Zena!

§i se Tndeparta spre camera lui. Zena ramase in picioare, tulburata §i mirata, dupa ce dorise ca Alex s-o sarute, de§i Tn acela§i timp simjea ca nu era chiar corect din partea ei sa aiba astfel de ganduri. Alex ajunse la u§a camerei lui §i o deschise. O raza de lumina se furi§a pe coridor §i Zena tresari cSnd auzi §oapta prin|ului:

— Tamara, Tngerul meu! exclama Alex cu caldura. Ce surpriza placuta!

U§a se Tnchise cu un mic pocnet §i Zena ramase pe coridor clocotind de furie. Napustindu-se Tn camera ei, T§i azvarli ve§mintele de pe ea §i se arunca Tn uria§ul pat. O vreme destul de Tnde- lungata statu treaza, ascultand zgomotele Tnfundate din camera alaturata ce Ti asaltau urechile. ,jngerul“ era Tn mod cert genul care T§i exprima vocal pasiunea §i gemetele de placere §i fipetele de Tncantare asediau simjurile femeii furioase care zacea Tn Tncaperea vecina.

Tdr/d afnrisita, blestema Zena manioasa Tn sinea ei, mipop'sa1 laci oda/fi?

Ca §i cum ar fi auzit-o, zgomotele Tncetara, Tn afara de scarfaitul patului.

Cbiar n-aii de gaud sa bombanea Zenafurioasa.

Indignata, T§i acoperi capul cu doua perne §i Tncepu sa planga lacrimi de frustare pana cand se cufunda Tntr-un somn zbuciumat.

60 Susan Johnson

Jocul seducfici 61

_Ca[)itoIul 7

Bobby o trezi la respectabila ora de noua dimi­neata, cand Mariana nu mai reu§i sa-l refina. Zena se Tmbraca repede §i coborT pe urma cu Bobby la parter, pentru micul dejun.

Aproximativ o ora mai tarziu, cand ei I§i terminau gustarea, Tn Tncapere intra un print Alex palid §i obosit, ce se lasa sa cada Tntr-un fotoliu, T§i Tntinse picioarele lungi Tnainte §i Ti comanda ursuz lui Trevor o cafea fierbinte cu fri§ca §i un pahar de coniac.

Bobby se daduse jos de pe scaunul lui §i acum statea drept Tn fata lui Alex, scrutand solemn trupul pe jumatate prabu§it Tn timp ce Zena TI privea §i ea Tncruntata.

— Taticu’ joaca Tmpreuna cu Bobby! ceru baie- Jelul, tragandu-l de mana.

— Lasa-I Tn pace, Bobby, se rasti Zena ner- voasa. E clar ca e obosit, continua ea cu perfidie, incapabila sa-§i ascunda resentimentul din glas.

Drept raspuns la proasta dispozijie a musafirei sale, Alex Tnalta ironic o spranceana, dar nu replica Tn nici un fel remarcii taioase, fiind prea obosit, Tnainte de a-§i bea cafeaua §i coniacul, ca sa se an- gajeze Tnt-un duel verbal.

— Taticule, jucam! insista Bobby, nefinand sea- ma de mustrarea Zenei.

Alex TI trase pe baietel pe genunchii lui §i-i §opti ceva la ureche. Ochii lui Bobby se deschisera larg de entuziasm, sari jos de pe genunchii lui Alex §i

02 Susan Johnsonse repezi afara din camera cat de repede ti Tngaduiau picioru§ele lui scurte, strigand-o tare pe Mariana cu giasciorul lui pi|igaiat.

— Despre ce-i vorba?— A§eaza-te pe genunchii mei §i o sa-Ji §optesc

§i |ie la ureche, o provoca Alex, desfatandu-se de fulgerul de manie cu care*l sagetara ochii aprin§i ai Zenei.

— Poti fi sigur ca n-o sa fac a§a ceva! replica ea cu acreaia. Sa nu-ti Tnchipui ca sunt la fel cu „Tn- gerul" tau, Tncheie ea cu asprime.

Alex ffi Tngusta ochii §i murmura ganditor:— A§a e, porumbijo, nu semeni deloc... e§ti

mult, mult mai buna, ranji Alex.— Ah! exclama Zena indignata la auzul acestei

remarci Tndrazneje.Dar fu nevoita sa-§i piece ochii sub privirea atot-

cunoscatoare cu care o fintuia Alex. Amintirea reacjiilor ei din noaptea petrecuta Tn tren facea ca o discujie Tn contradictoriu sa fie penibiia.

Trevor aparu la momentul potrivit cu coniacul §i cafeaua, iar Zena T§i mu§ca limba Tncercand sa-§i retina replica usturatoare pe care i-ar fi piacut sa i-o dea.

Luand o gura de cafea, Alex simji cum sangele Tncepe sa-i curga mai repede prin vene §i conclu- ziona, cu optimism, ca nu va muri Tn dimineata aceasta.

Ttvbtu'e ori s-o tm f nw i cles ]>e c/oamua Askoi ■.. ori sd n-o m ai vdd deloc. Doamnt*, cat stm t di rV^av/7/gandi el, Tnchizand ochii.

Taraboiul facut de o cavalcada formata din Bobby, Mariana §i doi feciori ce carau un imens

v ;• »• vi if i . i■. i. j , *. i j ’4 ». % v

cai de lemn TI facura pe Alex sa deschida ochii §i sa priveasca cu o reala Tncantare frenezia §i zambetul luminos cu care calarea baiejelul. Se Tntreba cu un zambet Tn col|ul gurii daca batranul Pa§a se bucura ca fusese scos de la naftalina.

Dupa ce noutatea calului pali, Alex se juca de-a „taticul obosit11 cu Bobby. Jocul consta Tn simplul fapt ca Bobby se cajara peste Alex Tn timp ce acesta zacea pe pardoseala, recuperandu-§i for|ele.

La vremea pranzului, rezervele de energie ale lui Alex erau aproape reTncarcate. Frumuse|ea sen- zuala a Zenei, atat de aproape — atunci cand lua §i ea parte la joaca lor — Tncat ar fi putut s-o atinga, facu necesara o schimbare a pozijiei, deoarece pantalonii lui din piele devenisera extrem de incomozi. Ca sa-§i ascunda erecfia, Alex se rostogoli pe burta, Tntrebandu-se pentru ce se abjinea, cand ar fi preferat de-o mie de ori mai mult sa ridice fustele Zenei §i sa se afunde Tn trupul ei chiar acolo, pe pardoseala.

Alex le dadea celor doi sfaturi despre modul de asamblare a unor jucarii, Tntinzand uneori braful ca sa ajute la gasirea vreunei piese, alteori rezeman- du-§i capul pe bra|e §i motaind o vreme. De ase­menea, admira farmecele Zenei printre genele lasate, fapt ce-i intensifica §i mai mult erec|ia. Inregistrand imaginea sanilor ei genero§i §i obraz- nici care aproape se revarsau din corsajul rochiei stramte, T?i nota Tn minte sa-i cumpere alta Tmbra- caminte, socotind ca numai privirea lui avea dreptul sa admire sanii ei magnifici — cu o neobi§nuita pretence masculina de posesie, fara precedent Tn obiceiurile lui.

Jocul seducfiei 63

04 Susan JohnsonLa randul ei, Zena se uita cu priviri furi§e la

barbatul incredibil de atragator tolanit atat de aproa­pe de ea. Fiecare nerv din trupul ei era con§tient de prezenta lui §i, daca ar fi Tndraznit, ar fi Tntins mana sa-l atinga.

Dttmnezeule Sfiute, gene/e as lea negre ,>7 c/esc ale lu i sunt indecent de luugipentnt un barbat/

Pe masura ce se apropia seara, prinjul, fiind supus unei stari chinuitoare datorita apropierii de o femeie superba pe care fagaduise sa n-o atinga, T§i scormonea mintea Tn cautarea unei ie§iri din aceasta'dilema.

Penisul lui erectat se Tntarea continuu, Tnnebunit de nevoia de a se elibera.

I§i daduse cuvantul fara tragere de inima — dar §i-l daduse — §i onoarea TI obliga sa §i-l tina dar — la naiba cu toate/ — nu putea sa umble prin casa Tn starea asta de cumplita erectie. Oricat de mult i-ar fi placut sa-§i respecte cuvantul, nu era §i el decat un barbat care — Doamne Dumnezeule.— \§\ refuza pentru prima data Tn viafa lui o femeie.

/ a dracu \ nu md simt deloc /// stare sd chu aceasta coexislet/(d frd(eascdl

Apoi T§i Tndrepta gandurile asupra momentului §i locului exact Tn care avea sa-§i goleasca erecfia vibranta §\ insistenta. Nici un sentiment de vinovatie.

Jocul sechicfiei 65

!naltandu-§i u§or privirea, cu fata luminata de un u§or zambet de multumire, Alex o facu sa tresara pe Zena care-1 privea scrutator. In ochii lui aparu o sclipire vesela §i surasul i se accentua devenind un zambet tot mai larg §i pufin ironic, pe masura ce Tmbujorarea invada obrajii tinerei domni§oare, mai Tnainte ca ea sa-§i Tntoarca repede ochii Tn alta parte. Interpretand corect ro§eaJa Zenei, Tnclina sa creada, Tncantat, ca — din cate se parea — atracfia era reciproca.

Zena se simji cuprinsa de un fior de nelini§te cand privirea Tncepu sa-i fie tot mai des captivata de stralucitoarea tulburatoare a ochilor aurii ai printului. Cand Alex propuse o plimbare cu sania ca sa-l amuze pe Bobby, Zena primi imediat cu mare placere invitatia, sperand sa-§i abata gandurile de la preocuparea ei foarte stanjenitoare.

— O plimbare cu sania pare ceva minunat! exclama Zena putin cam prea voios, sarind Tn picioare plina de nerabdare.

In scurta vreme erau instalaji cu tofii comod Tn sanie. Ivan Ti conduse Tn micufa piaja a satului §i, cand oprira, sania fu Tnconjurata imediat de Jarani zambitori §i vorbarefi. Prinful avea cate un cuvant voios p.entru fiecare, adresandu-li-se tuturor pe nume §i, vreme de douazeci de minute, se sporovai intens, Tn timp ce Alex se interesa §i era informat despre ce se mai Tntamplase de la ultima lui vizita, cu doua luni Tn urma.

Capitolul 8

— O sa raman aici o vreme, asigura Alex gloata de Jarani Tncantafi. Dar acum vom porni la drum Tnainte ca tanara domni§oara §i copilul sa Tnghefe.

I§i flutura mana in semn de „la revedere" catre mulfimea ce se dadea la o parte sa faca loc §i, In curand padurea tacuta Ti Tnconjura ?n timp ce drumul §erpuia printre pini mtunecap.

— Evident ca satenii va simpatizeaza, remarca Zena in vreme ce umbrele Tnserarii se accentuau.

— In copilarie am petrecut mult timp aici §i, de cand parinjii mei mi-au daruit domeniul la cea de-a §aisprezecea aniversare a mea, am locuit aici mai multe luni pe an, bucurandu-ma de pace §i lini§te. Uite, Bobby aproape a adormit. §i apropo, continua Alex, am lasat instruc|iuni sa se pregateaasca sauna. In copilarie, ori de cate ori raceam, sauna era remediul imediat §i cel mai eficient. Daca vrei sa-l duci pe Bobby Tnainte de a merge la culcare, Tji garantez ca va dormi neTntors.

— Este o idee buna. Va mulfumesc Tnca o data ca va gandiji la Bobby, zise Zena recunoscatoare.

— Sunt obi§nuit sa am Tn preajma copii. Copi- laria ta, spre deosebire de a mea, cred ca a fost foarte lini§tita, fara o gramada de fraji plangareji §i zgomoto§i. A fost singuratica? se interesa Alex cu sinceritate.

— Nu a fost singuratica, chiar daca n-am avut fraji. Am avut o copilarie realmente fericita. Parinjii mei petreceau mult timp cu mine §i se iubeau foarte mult. De fapt, papa s-a Tndragostit de maman Tntr-un mod cu totul neobi§nuit, se lasa Zena furata de amintiri. A vazut-o pentru prima data cu prilejul unei calatorii prin munfi, cand cerceta migrarea triburilor. A fost dragoste la prima vedere §i papa a luat-o cu el.

6’6' Susai j Jol 11 isoi )

Jocul scdi K tjci 07— A§a, pur §\ simplu?!— Potrivit tradijiilor triburilor montane nu era

ceva ie§it din comun. Se rape§te mireasa §i apoi i se plate§te familiei pentru ea. Iar maman a fost platita cum se cuvine. Apoi n-au mai avut nevoie de nimeni altcineva decat unui de celalalt. Cred ca a§a se explica de ce s-a prabu§it papa atunci cand maman a murit nascandu-l pe Bobby. N-a mai putut, literalmente, sa traiasca fara ea. Nu era Tn stare sa suporte realitatea fara maman. §i se Tnvinuia mereu pentru moartea ei — daca n-ar fi fost sarcina ea ar mai fi trait.

Pe masura ce amintirile acelor ani dificili remviau, frumo§ii ochi ai Zenei se umpleau de lacrimi. Simjea dureros de mult lipsa parinfilor ei. Zena nu avea decat optsprezece ani.

Cand Alex li observa buzele tremuratoare, se Tntinse spre ea §i o cuprinse Tn bra|e.

— Amintirile sunt prea dureroase, du§ka. Plangi §i o sa te simji mai bine, murmura el bland.

Uitandu-se Tn jos, la nefericita fata, se simjea batran ?i grijuliu. Poate ca ar trebui s-o trimita la bunicul acela din mun|i. In mod cert a§a ar fi trebuit sa faca. In ultimii ani avusese o viafa grea. O privi iar, remarcandu-i frumuse{ea desavar§ita §i sim|in- du-i sub palme trupul cald.

!~>i vocea con§tiinfei se risipi Tn fafa unui vai de sanatoasa pofta carnala.

Brace/Nu se sim|ea chiar atat de batran §i grijuliu.Cuvintele blande §i brafele puternice care o

fineau strans Tnvinsera rezerva Zenei §i zagazul lacrimilor se rupse, acestea Tncepand sa-i §iroiasca pe obraji.

Dupa cateva minute suspinele se domolira §i Alex se apuca sa-i §tearga urmele de lacrimi cu propria batista.

— Sunteji foarte bun, §opti Zena incercand sa schijeze un suras.

— Cu riscul de a fi impertinent, porumbija mea, mi se pare ca ai realmente nevoie de cineva care sa aiba grija de tine, murmura el Incet pe un ton serios dar cu o inflexiune In voce care o atenfiona pe Zena cam la ce fel de „grija“ se gandea Alex.

— Nu va faceji griji, domnule, sunt obi§nuita sa fac fafa raspunderilor ce-mi revin, replica Zena pe un ton politicos. Ma voi descurca foarte bine, ada­uga ea cu hotarare. Iar cand voi ajunge la bunicul meu totul se va aranja, zise Zena, Incercand cu stangacie sa se desprinda din Imbrati§area prin- Jului, care o ajuta, desfacandu-§i brajele cu tact.

In unelepririn{e, reflecta el, e$li hurt un copit care infruntd lumea cu nait'itate. Si degeaba crezi tu, scumpa mea, cd le vei descurca. Din n e/eric ire, lumea este p lin d de vidluri pro da l nici care a bio a§teaptd sd se ndpusteascd la o bucd[icd atat cfc sucnlentd cum e$ti tu. Mai bine eu decal ei, conclu- ziona el cu candoare §i simj practic.

— Desigur, draga mea, cum crezi tu, rosti el cu voce tare cuvintele opuse total gandurilor sale. §i acum, ia spune-mi, zise el pe un ton §treng&resc, care-i mancarea ta preferata? Ciocolata fierbinte §i paine prajita? Budinca de orez cu scor|i§oara §i lapte? Tarte cu cap§uni §i fri^ca? Spune-mi ce-ji dore§ti §i Valentina va prepara pentru cina man­carea ta preferata. Cred cu tarie ca atunci cand viafa devine posomorata trebuie sa te rasfefi. Dupa cina II voi lua pe Bobby la sauna §i pana dimineata

08 Susan Johnson

raceala lui va fi mult ameliorate. Hai, du§ka, relaxea- za-te!

Alex Tnconjura grijuliu umerii Zenei cu brajul §i o stranse la pieptul lui. Ea nu se retrase, ceea ce-l facu sa respire u§urat.

— Ji-e destul de cald? o intreba, aplecandu-se spre ea §i zambindu-i.

— Mi-e foarte bine, raspunse Zena, oftand mul- Jumita §i rezemandu-se de umarul lui. Cornurj calde cu gem de mure §i mult unt, §opti cu seninatate.

— Poftim, draga? intreba Alex aplecandu-se §i mai mult ca sa-i \n\eleaga murmuruI.

— Cornuri calde cu gem de mure §i unt topit, asta-i tot ce vreau, repeta ea, visatoare.

— Atunci cornuri cu gem de mure vei avea! Da-i zor spre casa, Ivan; ne e foame!

Zena se odihnea Tn caldura placuta a Tmbrati- §arii lui Alex §i se gandea muIJumita, dar §i cu un tremur ascuns ca el se asemana cu un prieten, o mama, un tata §i un iubit — numai mangaiere, blandeje §i siguranja.

In acela§i timp, Alex socotea pragmatic: Tot ce am de facu t este sd fin prieten, mama, lata $i iubit bland toiodatd. Nu voi m ai area nut It de atfepiat. La noapte ra f i a mea. A face dragoste tn saand e, de altfel, unui dintre modurile mele prefenite de distractie— reflecta cel mai notoriu libertin din St. Petersburg.

Jocul scductiei 69

V’ V

70 Susan Johnson

Capitolul 9

Dupa ce mancara, Zena ?l duse pe Bobby la sauna, iar o ora mai tarziu, In timp ce ea T§i §ter- gea parul ud, Bobby adormise deja pe o banca lunga de lemn.

— O sa-l due eu pe Bobby Tn pat, doamna, zise Mariana aparand fara zgomot.

— Nu-i nevoie, Mariana. O sa-l due eu.Mariana chicoti, schimba o privire stanjenita cu

o alta servitoare, T§i muta greutatea trupului de pe un picior pe celalalt, dar nu pleca.

— Ce nu-i Tn ordine, Mariana, Tntreba Zena, nedumerita.

— lertafi-ma, doamna, dar prinful mi-a ordonat...— Uf, foarte bine! Aici nu po£i ridica un deget

fara a fi controlat! Sunt convinsa ca motivele prinjului sunt bine intenfionate.

— Da, doamna, rosti Mariana grav, facand o reverenfa rapida §i disparand apoi pe u§a cu Bobby §i cu cealalta servitoare dupa ea.

Zena se Tnfa§ura Tntr-un prosop mare §i moale §i se lungi pe una din bancile late.

Trecu ceva timp pana sa-§i adune energia ca sa se Tnapoieze la da§&. Dupa ce §terse aburul de pe o oglinda mare, Tncepu sa-§i perie buclele rava§ite, Incercand sa-§i aranjeze cat de cat lungile cosite castanii.

— Fir-ar al dracului! ocari ea enervata cand pe- ria se Incurca din nou, tragand-o dureros de par.

— Pot fi de ajutor, domni§oara? Tntreba un bine- cunoscut glas pufin ragu§it.

Zena se rasuci brusc Tn loc §i Tntinse repede mana sa-§i ia rochia.

— Da-mi voie, murmura prinful, inaintand spre ea cu un halat bleu pal Tn mana.

Cu o politeje studiata TI Jinu pana cand Zena §i-l trase pe umeri §i cand T§i lasa brafele Tn jos, mana lui atinse u§or pielea catifelata a sanului ei.

Zena tresari de parca ar fi fost arsa.Prinjul statea nemi§cat, Tn timp ce ochii lui aurii,

avand acum o expresie de animal de prada, sor- beau din priviri formele opulente ale Zenei, ce se distingeau ispititor prin fesatura moale. Culoarea calda a materialului sporea frumusejea albastrului Tnchis al ochilor Zenei.

— Ai ochi frumo§i, murmura Alex. Foarte fru- mo§i, se corecta ganditor.

Dttmtiezeule. ce ocbi are — le ademe/iesc. U- hilrigd. te ispilesc $l-(i taie respira/ia, gandi el Tnfierbantat, facand un efort herculean sa se abfina, Tncercand sa pastreze o atitudine politicoasa §i un ton neutru.

— Mi-am facut griji. Bobby dormea deja, iar tu nu te Tnapoiase§i. Nu s-a Tntamplat nimic rau, nu-i a§a?

— Nu, domnule, ingaima Zena. N-ar fi trebuit sa va Tngrijoraji. Am mai ramas un pic sa lenevesc, explica ea repede, Tnal£andu-§i privirile spre ochii care o Tnvaluiau Tntr-o lumina aurie.

Mesajul pe care-1 citi Tn adancimile lor Tnfier- bantate o facu sa ro§easca.

Stransa apropiere de prinj, arzatorul mesaj din ochii lui §i sentimentul de forj;a supla §i rejinuta emanat de el produsera o cumplita tulburare in simfurile Zenei, ce se zbateau cu disperare sa-§i pastreze echilibrul. Cu un gest dezinvolt, Alex Tn-

.ionil seekH'tk'i 71

tinse mana spre ea. Speriata, Zena se retrase cu un pas. Un zambet amuzat flutura pe trasaturile per- fecte ale prinfului, care, cu o mi§care lenta arata spre capul ei, spunand:

— Peria. Te voi ajuta sa-§i descurci parul.— Da... da... peria, se balbai Zena.— Da-mi, te rog, peria, replica Alex pe un ton

lini§titor. Promit ca n-o sa-Ji produc nici o suferin|a.Dublul Tnfeles ti mtari §i mai mult erecjia. f§i

pierdu pufin din sangele rece §i, discret, T§i muta greutatea trupului de pe un picior pe altul.

Fir-ai sd f i deprost/ Ce te-a apticat sd-i facipro- misiunm aia sinpiddS/se ocan el. Dracu 's-o ia dc treabd/ Ii mai dau cinci mi wile fi. daca fu limpih dsta nu-mi cade hi bra{e, la naiba cu iiilegritatea. O riolez.

Supusa, Zena ti inmana peria, punand capat, fara sa §tie, unor ganduri criminale. Apucand-o cu blandefe de umeri, Alex o rasuci cu spatele la el §i Tncepu sa perie u§or buclele lungi, oprindu-se din cand Tn cand sa descurce carlion|ii Tncalcifi.

Zena se relaxa sub mi§carile lente §i prelungi, Tnchise ochii §i zambi mul|umita ca scapase de sarcina insuportabila a descurcatului parului.

— Scuza-ma, dar acum s-ar putea sa te trag pufin de par; este aici o Tncalceala de nedescris.

Cand se apleca mai aproape de ea, dandu-i la o parte buclele lungi, rasuflarea lui calda atinse obrazul ei, trimi|andu-i fiori de-a lungul §irei spinarii. Incercand sa desfaca §uvi|ele Tncurcate, degetele lui bronzate Ti atinsera u§or ceafa, §i Zena se cutre- mura tn timp ce un vai fierbinte Tncepea sa i se raspandeasca Tn corp. Zambetul prinfului se accen- tua — se parea ca trupul ei nu era deloc nepasator.

/2 Susan Johnson

Simjurile Zenei, abia trezite, o faceau sa do-, reasca sa atinga trupul acela viril §i puternic, a§a cum dorise de o suta de ori In ziua aceea. Dar, cu o perversitate feminina, voia ca el s-o doreasca.

Oare nu e deloc at ras de mine.? Sunt oare mat pit/in ispititoare decdt .. higerul" din seara prece­de ntd? Cu cdtera njinute fu urma, ochii luipdruserit sd transmits un mesa/ arzdtor. sau, hi trdburarea mea, i-am interpret a t gre$ft exp resia?

Simfindu-se jignita de dezinteresul prinjului §i, cu o schimbare totala de atitudine, tipica femeilor, se adresa imaginii lui Alex reflectata in oglinda pe un ton de u§oara tachinare:

— Este doar o datorie de gazda, domnule?— Ai prefera sa fie altceva? murmura prinjul per-

suasiv, Tnvaluind-o Thtr-o privire patrunzatoare.O u§oara Tmbujorare ii indica prinfului ca se Tnje-

legeau unui pe celalalt. Lasa peria deoparte, Ti cuprinse umerii §i o Tntoarse Tncet cu fata la el; Tngropandu-§i degetele Tn cascada parului ei Ti sa- ruta delicat buzele calde §i Tntredeschise. In timp ce-i mangaia gura trandafirie, glasul lui coborT pana la nivelul unei §oapte ispititoare:

— Ai fi vrut sa fie altceva, dulce du§ka? o Tntreba el, Tn vreme ce mainile lui alunecau Tn jos, de-a lungul spatelui ei zvelt, muland trupul ei delicat §i supus la formele dure ale propriului sau trup.

Alex gemu cand sexul lui dur se Tngropa Tn moliciunea trupului ei. Degetele experimentate Ti descheiara halatul. Apoi mainile lui avide urcara pe bratele ei pana-i ajunsera pe umeri, dand la o parte tesatura §i coborand-o de-a lungul brafelor, lasand-o sa cada pe pardoseala. Atingerea mainilor lui calde Ti aprinse sangele. Desfacu cu un gest brusc faldu- rile prosopului cu care era Tnfa§urat, acesta urmand halatul ei pe pardoseala.

Jocul seduced 73

Mana lui Alex cuprinse ca-ntr-un cau§ sanul ei dezgolit ?i term, ridicandu-l cu blandeje pana cand buzele lui gustara sfarcul roz, ca un boboc de trandafir. Ochii Zenei se Tnchisera cand un fior de placere Ti strabatu trupul ce fremata.

Capul brun al prinfului ramase Tnclinat cat timp ronjai §i supse u§or ambele varfuri trandafirii, acum Tntarite sub buzele lui. Zena T§i finu rasuflarea §i se rezema de brajul puternic care o susfinea, des- fatandu-se la fiecare nou vai de placere ce i se revarsa Tn vene. Privi Tn jos, la parul castaniu §i ondulat §i ridica mainile tremurande sa-l mangaie.

Atunci, mana lui Alex, ocupata cu mangaierea sanilor ei Tn timp ce mu§ca u§or sfarcurile, aluneca Tn jos, de-a lungul pantecelui ei §i i se strecura Tntre coapse. Degetele lui suple se jucau cu intrarea umeda §i Tnrourata a miezului ei cald, mangaind pielea matasoasa ce vibra de dorinja, facand-o sa scoata un geamat tremurat de capitulare.

Alex T§i ridica lent capul §i privi Tn ochii alba§tri, Tncin§i de pasiune.

— Spune-mi ca ma dore§ti, zise cu glas ragu§it.Scofand mici sunete de desfatare tot mai pro­

funda, Zena se agafa de Alex cu o insistenfa ce-i taia respirafia.

— Spune-mi, repeta el cu fermitate, avand nevoie de acel pretext pentru a-§i menaja onoarea.

Buzele lui Alex se Tnchisera peste ale ei. Limba lui i le supsera ispititor, apoi se cufunda Tn profun- zimile catifelate ale gurii ei dulci. El T§i schimba pozijia trupului ca s-o Jina mai aproape, presandu-i trupul de al lui. Buzele calde §i dornice ale prinfului o facura sa scoata un geamat Tnfocat. Ridicand capul, Alex Ti a§tepta raspunsul. Zena Ti cauta gura, dar el se trase Tnapoi. »

/ 4 Si I SHI i Jolll 1SOJ1

— Spune-mi!Cu gura la cafiva centimetri de a lui, Zena abia

sufla:— Iube§te-ma!Doamne, cat a?teptase cuvintele astea!— Placerea e de partea mea.§oapta ii gadila urechea §i gura lui o Tntalni pe-a

ei cu o imensa desfatare. Alex o culca pe pardosea­la §i cand Tncepu sa onoreze cererea domni§oarei,ii reveni zambetul. Ii saruta gatul, sanii, pantecele §i coapsele. Sub gura §i mainile lui sensibile §i iscu- site, valuri de dorinfa tot mai mari invadau simfurile Zenei. Degetele lui o adusera pana pe o culme febrila, mainile lui i se strecurara sub §olduri, §i gura lui o atinse acolo unde se jucasera degetele abile. Zena simji o rasuflare calda §i o limba ce mangaia bland loca§ul dorinfei sale §i se cutremura convulsiv in timp ce unde parjolitoare o purtau pana pe mar- ginea extazului.

Zena se lipi lacom de el, implorandu-l cu ochi cuprin§i de o pasiune frenetica:

— Te rog, te rog... nu ma lasa sa a§tept!Alex scoase un chicotit u§or.— Rabdare, porumbija mea. Dezbraca-ma! ii

porunci, ridicandu-se de pe ea.La auzul ordinului aspru, Zena se Tnfiora brusc.

Se ridica Tn §ezut, silindu-se sa redevina complet con§tienta, revenind din profunzimile patimei ei fierbinfi. Intinse ascultatoare mana §i Tncepu sa des- cheie cama§a de matase a prinfului, tragandu-i- o u§or de pe umerii musculo§i. !§i plimba varfurile degetelor peste pieptul lui lat, alunecand delicat de-a lungul mu§chilor trunchiului sau.

Un junghi dureros se raspandi Tn tot trupul lui Alex, facandu-l sa-§i fina respirafia.

Jocul seducpei 75

— Efti foarte Tndatoritoare, pisicufa mea, rosti el greu Tntr-o §oapta ragu§ita.

Alex T§i petrecu degetele peste buzele dulci §i umede. Zena se cutremura cuprinsa de extaz.

— Acum cizmele! zise el.Zena ingenunche imediat sa-i scoata cizmele.

li era foame de el. Vederea sanilor ei plini ce se leganau Tn timpul Tncercarii ei de a trage Tncal- famintea strans mulata pe picioarele lui, aduse la noi dimensiuni penisul agitat al lui Alex.

— §.i pantalonii, ordona el cand sarcina fu mde- plinita, dar mai Tntai o rasplata pentru eforturile tale.

Alex Tntinse mana §i Tnfipse adanc doua degete Tn dulcea ei intrare. Zena gemu cand Tncepura sa apara mici explozii de desfatare, §i senzajiile nespus de placute se raspandira prin fiecare nerv al ei, Tncordat la maximum.

— Ai ajuns deja la momentul acela, micuja mea Tnfierbantata? murmura Alex triumfator. Hai, iubito, mai ai pantalonii, iar pe urma voi fi fericit sa-fi satisfac acea dorinfa.

Zena se grabi sa descheie nasturii pantalonilor din piele, §i dupa oarecare dificultate reu§i sa-i scoata. Inima i se zbatea Tntre coaste, §i ar§i|a din venele ei parea s-o sufoce. Barbajia lui Alex se ivi libera, mare, vibranta §i rigida, falusul Tn erecjie ridicandu-§i capul gros, arcuit §i fierbinte.

Tremurand de anticipare, Zena privea hipno- tizata membrul uria§, §optind ca Tn transa:

— Iube§te-ma, te rog... iube§te-ma!— A§a de Tndrazneaja e§ti acum? o tachina

Alex.Mana ei se Tntinse §ovaitoare §i se Tnchise Tn

jurul sexului lui umflat. Alex nu-§i putu reprima

76' . Si isai 1 . fol n isoi 1

geamatul. Licarirea ironica de mai Tnainte din ochii lui se transformase acum Tn doua flacari aurii.

Rostogolind-o pe Zena sub el, Ti desfacu rapid coapsele cu genunchiul §i se Tmplanta Tn ea cu putere. Prima apasare puternica o patrunse pana Tn cea mai adanca profunzime §i Zena T§i Tnabu§i un fipat sfa§ietor, Tn timp ce Alex ramase lipit de pantecele ei cata vreme orgasmul ei se dezlanfui Tn valuri rascolitoare de pasiune fierbinte.

Cand simji ca se domolesc convulsiile ei, Alex se mi§ca u§or.

— Pisicufa lacoma ce e§ti, n-ai auzit niciodata despre placerea a§teptarii? §opti el. Tine-ma Tn tine, micuto, tine-ma... §i Tn curand vei fipa din nou.

Incet §i cu extrema grija se abfinea, Tnfigandu-se cu mifari lente §i prelungi. Respirafia Zenei Tncepu sa devina precipitata, §i ea TI tinea pe Alex strans Tmbrati§at. Gafaia lipita de umarul lui, §i fiecare nerv Ti era Tncordat §i tremura. Se contopea cu el, mica §i delicata Tn bratele lui, §i dorinja lui spori, crescand Tntr-un mod cu totul nou, mai tandru — Tnca intensa, dar blanda — Tndemnandu-I sa se mi§te Tnauntrul ei asemenea unei mangaieri patrunzatoare. Pe ma- sura ce sporea intensitatea cu care o dorea, penisul lui devenea §i mai mare. Zena simjea forta nesati- oasa ca pe un foe arzator, §i se deschise, neputin- cioasa Tn fata pasiunii lui pline de fermitate. El se Tnfigea tot mai adanc, atingand Tnsu§i miezul fiinfei ei, iar Zena se agata de el, venind Tn Tntampinarea foamei lui. Se agata de el cu o dragoste cumplita, arzatoare, pentru acest barbat necunoscut, pana cand, brusc, cu o cutremurare patima§a, simfira amandoi forta exploziva a extazului.

Jocul seek icjici 77

7S Susan JohnsonAlex depuse un sarut pe buzele ei, murmuranfd

bland:— Pisicuja dulce, dulce §i dragala§a!Douazeci de minute mai tarziu, prinjul purta in

bra^e o foarte supusa §i frumoasa femeie, ducand-o in da§a, urcand la etaj, spre dormitor.

Jocul scducjici 79

Peste cateva minute, Alex se opri Tn fata patului sau sculptat cu baldachin, tinand in brafe trupul cald al Zenei.

Se tolani in pat, Jinand-o lipita de el §i cauta pe pipaite, in intuneric, tabachera lui cu tutun turcesc. Punandu-§i o figara intre buze, intreba politicos „Te deranjeaza?" §i, fara a mai a§tepta raspunsul Zenei, aprinse figara §i trase un fum lung in piept.

— Daca n-a§ cunoa§te prea bine realitatea, se auzi glasul lui meditativ, — dar nu-i nici o indoiala ca eu fi-am rapit virginitatea — a§ fi inclinat sa cred ca nu erai deloc inocenta. Oare romanele femeilor dau instrucfiuni atat de limpezi? o tachina el. Aveam impresia ca toate pove§tile astea sunt numai sus- pine, priviri languroase §i iubiri platonice.

— Avefi perfecta dreptate in privinja romanelor, conveni Zena. Am incercat sa citesc cateva, dar fasoanele caraghioase ale eroinelor sunt realmente prea idioate pentru a fi inghijite. Lectura mea s-a axat in schimb pe clasici §i pe scrieri istorice.

— Hm... mormai Alex, de-a dreptul mirat. Des- copar la tine o cu totul alta latura... din cate se pare, nu e§ti numai o femeie frumoasa §i fermecatoare, zise Alex u§or ironic. Cred ca e§ti §i pufin inte- lectuala.

— Intotdeauna am fost fascinata de istorie, domnule. Un gust pe care tata mi-1 incuraja.

— Dupa cum vezi, tatal meu §i un lung §ir de Kuzani desfranafi au incurajat la mine alte gusturi. Oricum, e§ti prima femeie care recunoa§te ca cite§te.

Capitol ul lO

— Asta mi se pare ciudat, domnule, rosti Zena mirata. Consider ca lectura este una dintre placerile mele preferate.

— Doamne Sfinte, te rog, te implor, Tnceteaza cu acest „domnule“.

— Foarte bine, dom... prinje Kuzan?— Dumnezeule! Numele meu este Alexander

Nikolaevici Kuzan. Cei din familie Tmi spun Sacha. Prietenii Tmi zic Arca§ul, iar cuno§tinJele Alexander Nikolaevici.

— Arca§ul?! Ce nume ciudat! Va place sa trageji cu arcul? Tntreba Zena cu o privire inocenta.

In glasul lui se simji un zambet vag.— Nu Tn mod deosebit, dar uneori este amuzant.

Oricum, gata cu „domnule“. Sacha, de acord?— Da, dom... da, Sacha, raspunse Zena cu

timiditate.Degetele lui Tncepura sa rataceasca u§or peste

mijlocul §i §oldul ei, desenara un traseu catifelat pe interiorul coapselor §i hoinarira lene§ Tn sus, sa mangaie sanii voluptuo§i, oprindu-se sa dezmierde sfarcurile delicate. Trupul ei se Tncalzea lent, iar pe­nisul lui se Tntarea pe masura ce-i cre§tea volumul.

— Cu sau fara intelectualism, micufo, Tn lumea asta exista §i alte roluri rezervate unei femei. Intr-o buna zi vei dori sa ai copii.

— Nu! rasuna Tn incapere raspunsul ei cate­goric. lnten$ionez sa continui cercetarile tatalui meu §i nu am timp pentru copii.

Pe moment, reacfia ei hotarata facu sa Tnceteze hoinareala mainilor lui Alex. U?or mirat, el T§i Tnalfa sprancenele: sa fie pu§toaica atat de naiva Tncat sa nu aiba habar de legatura dintre a face dragoste §i consecinfele atat de frecvente ale acestei placeri?

80 Susan Johnson

Jocul seductfei 81

Apoi T§i alunga din minte toate aceste ganduri §i se apleca sa sarute buzele fragede ce i se ofereau, ghidandu-i mana spre instrumentul placerii, care, deja arcuit, vibra anticipat.

Ramasera treji toata noaptea, facand dragoste, band §ampanie, vorbind despre viejile lor §i facand iar dragoste.

Spre dimineafa, tanara fata, epuizata, adormi. Rezemat Tntr-un cot, prinjul o contempla, admiran- du-i genele lungi §i negre coborate peste obrajii Tmbujorafi, coama bogata, castanie, ce se raspan- dise Tn bucle dezordonate Tn jurul fejei delicate §i trupul mignon §i fragil ce Stralucea alb Tn contrast cu clarobscurul matinal.

Se ridica din pat, simpndu-§i inima cuprinsa de o duio§ie inexplicabila, §i o Tnveli cu o patura, dupa care se Tnfa§ura Tntr-un halat §i se retrase Tntr-un fotoliu langa foe, a§teptand aparijia mai mult ca sigura a lui Bobby.

Extrem de satisfacut, prinjul T§i petrecu dimi­neata distrand un baiefel de trei ani vorbaref §i placut, §i p-o trezi pe Zena decat atunci cand sosi croitoreasa adusa la porunca lui.

— Este ora doua, micuto, Ti §opti Zenei la ureche, §i ne cheama datoria. E§ti pregatita sa accepti sa se Tnfiga ace Tn tine?

— Ace?! tipa u§or Zena, trezindu-se imediat.— A sosit o croitoreasa... de soiul acesta de ace

e vorba, draguja mea. Sadismul nu face parte din stilul meu, rosti Alex, amuzandu-se de panica din ochii Zenei.

— Cro... croitoreasa?! Tngaima Zena, cuprinsa de o noua groaza. Oh, nu, dom... aa... Sacha — se corecta ea imediat. Nu pot, m-a§ simji prea stanjenita.

82 Susan Johnson— Prostii! Haide, m-am plictisit de rochia asta

verde.O trase cu for{a jos din pat, o Tnfa§ura in capotul

de matase §\ o Tmpinse Tn camera de zi, ignorand protestele ei slabe.

Acestea Tncetara cand Zena remarca prezenfa unei femei Tmbracata elegant, ce statea Tn picioare la fereastra. Zena T§i stranse mai tare capotul Tn jurul trupului §i Ti arunca prinfului o privire disperata §i Tnspaimantata.

Alex nu Jinu seama de rugamintea din ochii ei §i cu o voce calma i-o prezenta pe croitoreasa:

— Draga mea, doamna Mvaki a consimjit cu amabilitate sa-fi puna la punct garderoba.

Femeia era obi§nuita cu asemenea situajii, prinjul apeland deseori la serviciile sale, §i cum generozitatea prinfului satisfacea §i curiozitatea totul era perfect.

.)/ de data asta prin{u/ are de ?)ifrumuse(at una dintre in hi rile “ lu i /////ratice. D ar aceasta m i se pare cd nu e stilul obi$wdt, remarca doamna Mvaki, evaluand-o pe Zena cu o privire scrutatoare.

Aceste reflect rapide fura Tntrerupte brusc cand prinjul smulse capotul de pe fata speriata, lasand-o stanjenitor de nuda Tn mijlocul camerei.

Ochii lui Alex lucira admirativ §i se parea ca atenfia excelen|ei sale pornise Tn alta direcfie.

Doamna Mvaki T§i ascunse icnetul de uimire Tn spatele unei tuse discrete §i Alex, luandu-§i ochii de la frumusefea parguita a Zenei, zise calm:

— O garderoba completa, doamna Mvaki §i... cred ca aji adus cateva rochii, da?

Straduindu-se sa-§i recapete glasul, doamna Mvaki aduse repede un costum pentru dimineata,

Jocul scclucpci 83din matase bleumarin. Cateva secunde mai tarziu, incheind nasturii §i copcile in timp ce prinjul le :- asista, croitoreasa i§i regasi vocea §\ adopta un ton •• de afaceri:

— Cu excepfia corsajului, intreaga rochie este prea larga. Totul va trebui sa fie luat la cusaturi.

Prinjul nu tinea seama de stinghereala Zenei, straduindu-se doar sa nu uite ca de data asta imbraca o femeie respectabila. Studie toate rochiile aduse §i, ignorand privirile taioase sau indurerate •’* ale Zenei, continua sa comande o garderoba ••• superba, cu o pricepere de expert, care nu trecu neobservata de Zena, in timp ce I§i fagaduia in ... sinea lui ca, imediat dupa plecarea croitoresei, . avea sa-§i dea silinta pentru a o convinge pe Zena , sa accepte atat garderoba cat §i — mai ales — caracterul de necontestat al viitoarei ei pozifii in raport cu el.

Cu o fluturare rapida a mainii, ii dadu de infeles ••• croitoresei ca poate pleca.

— Arafi minunat de frumoasa in rochia asta ... pentru ceai, din dantela crem, zise Alex cu cel mai . stralucitor zambet al sau. Relaxeaza-te, doamna Mvaki este discrefia personificata §i nu va sufla nici un cuvant in legatura cu tine, se stradui el s-o lini§- teasca. Iar daca te supara sa prime§ti din partea mea imbracaminte, consider-o ca pe un imprumut ••• pentru care vei plati la o data ulterioara.

— Bunicul meu t’i-ar putea inapoia banii, sugera .. Zena, §ovaitoare.

— Bineinteles, daca a§a vrei, se grabi prinful sa incuviinteze.

Zena izbucni intr-un ras relaxat §i vesel, deoa- rece gandul ca va fi admirata de Sacha atunci cand

se va imbraca cu frumoasele toalete o umplea de incantare.

Alex o trase in brafele sale §\, lingandu-i senzual urechea, ii §opti:

— Hai sa ne inapoiem la gramofonul din camera mea de lucru §i sa dansam. Arafi a§a de bine in rochia aceasta incat s-ar putea sa fiu in curand nevoit sa Ji-o scot.

Zena ro§i, ceea ce-l facu pe Alex sa izbuc- neasca intr-un ras vesel. O saruta pe amandoi obrajii §i o zori sa iasa tragand-o de mana dupa el de-a lungul coridorului, catre camera lui de lucru.

Pentru prinjul Alex incepuse o foarte frumoasa vacanja.

8 4 S i IScU 1 J o in 1SOI)

PARTEA II

Jocul scclucfici s ;

Capitolul 1

In saptamanile urmatoare, pu§toaica fu Tntocmai cum §i-o dorise Alex — langa el, in brafele lui, peste el sau sub el.

La Podolsk se stabili o placuta rutina casnica. Zilele treceau Tntr-o vesela companie in doi sau cu Bobby: patinaj, schi, plimbari cu sania, construirea unor oameni de zapada, jocuri de interior. Pe scurt, se amuzau cu distracfii copilare§ti §i tinere§ti.

Lui Alex ii placea sa-i faca placere. Bucuria ei copilareasca era o priveli§te amefitoare, iar noaptea ea II amefea Tn nenumarate alte feluri, oferindu-i deliciile unei Venus mtr-o forma pamanteana.

Nu conta ca intenfionase s-o pastreze obi§nuita perioada de opt sau zece zile. Deocamdata Ti era absolut imposibil sa se lipseasca de compania ei. Era lipsit de importanfa faptul ca a§a ceva nu avea nici un precedent Tn comportamentul lui din trecut.

Ei, bine, fir-ar sd fie, e a / drati d id de bund ia pat ca sd renun( la ea atat de repede, gandea el CU ceea ce considera ca este un calcul practic.

Zena nu Tndraznea deloc sa gandeasca. I§i dadea doar seama ca era Tndragostita lulea de acest libertin egoist.

Intr-o dimineaja Tnsorita §i stralucitoare de pe la Tnceputul lui martie, Alex o anun|a la micul-dejun ca afacerile TI obligau sa piece la Moscova.

— Nu te voi invita sa ma Tnsofe§ti, micufo, deoa­rece aceasta Tntrunire afurisita ar putea dura destul de mult.

De fapt, primise o convocare taioasa din partea tatalui sau, care Ti cerea sa fie prezent Tn acea dupa-amiaza Tn apartamentul lor din Moscova.

Tonul biletului primit de la Nikki anunja nepla- ceri. Alex i§i scormonise ore Tntregi creierul, incer­cand sa-§i inchipuie care dintre numeroasele lui scandaluri ie§ise la suprafaja, suparandu-i iar pe parinjii lui.

— Ma voi inapoia cat pot de repede. Hai, micufo, zambe§te-mi!

— Sper ca intalnirea ta de afaceri sa nu fie prea plictisitoare, ii ura Zena politicoasa.

Jar eu sper ca p/ictiseala sd f ie singura mea problemd din cdldioria asia. Ce naiba or cdnita pdrinp'i mei la < l/osco/ a?

De obicei §tia ce pacate i se repro§au, dar acum n-avea nici cea mai vaga idee.

— Au revoir, micujo. La intoarcere am sa-|i aduc un cadou. Ce-ai.prefera? Rubine, diamante, perle?

Dumnezeule, se r tf era la bijuterii ce valoreazd c a i ’ere cu lot atat a nepdsare de pared m-ar tnlreba dacaprefer caramele sau bomboaneJbndaufe.

— Nu am nevoie de bijuterii, se grabi ea sa protesteze.

— N-ai nevoie de bijuterii?! replica Alex cu o ne- dumerire amabila. Dar orice femeie are, adauga el categoric. Poate cele mai nimerite pentru tine ar fi perlele, ca sa-Ji puna in valoare nevinovajia dulce.

I§i flutura mana in semn de la revedere §i pleca.Cu u§urin|a caracteristica tinere|ii, Alex reu§i sa

alunge gandurile ingrijoratoare, imaginandu-§i in schimb, in tot timpul calatoriei, tot felul de bijuterii expuse pe diverse parfi ale trupului superb pro- portionat al Zenei.

88 Susan Johnson

Jocul scducfici 89

Capitolul 2

Cand sosi la Moscova, Alex se hotari sS se for- tifice mai Tntai cu o sticla de coniac la „Clubul Nobililor“ Tnainte de a da piept cu interogatoriul la care urma sa fie supus.

Comanda o sticla de coniac §i T§i cauta un fotoliu comfortabil.

— Sacha!Alex Tntoarse capul §i-l vazu pe prietenul sau

Yuri venind spre el de la masa de ruleta.— Unde dracu’ ai fost? Nu-fi sta Tn fire sa te lip-

se§ti de jocurile de noroc, zise Yuri, cercetandu-l cu ochi banuitori.

— Am fost ocupat, raspunse scurt Alex.— Umbla zvonul ca Tn tren erai cu o femeie. Ea

te fine ocupat? Tntreba Yuri cu viclenie.— S-ar putea, raspunse Alex echivoc.— Ei... nu poate fi o tarfa, altminteri am fi fost

invitafi §i noi sa gustam marfa. Nu poate fi nici Amalia, deoarece am vazut-o aseara la Golifin. O fata respectabila? Tncerca Yuri neconvins.

— Acum nu mai este.—'Acum nu mai este? O virgina?! Nu-mi vine

sa cred! Ai fost Tntotdeauna Tmpotriva lor, ziceai ca Tn pat sunt inutile.

— Ei, bine, de fapt ma Tn§elam, §i pe urma a fost... aa... prea tarziu ca sa ma mai opresc.

— Ai violat-o pe biata fata?! exclama Yuri.— BineTnJeles ca nu, raspunse Alex, profund

jignit. Te poftesc sa-mi respecji reputa|ia! T§i Tn- demna el prietenul.

— O sa auzim clopote de nunta? E blonda sau bruna?

— Nu-i treaba ta, fir-ar sa fie!— La naiba, dar §tiu c-o paze§ti cu gelozie. Tre-

buie sa fie al dracului de buna la pat. Este una de- aia focoasa?

— Las-o balta, Yuri, zise Alex zambind priete- ne§te, Tn timp ce se Tndrepta spre un §ir de fotolii de langa fereastra.

— Hai, vreau amanunte, amanunte, TI Tndemna Tn joaca Yuri, urmandu-§i prietenul, devenit neobi§- nuit de reticent.

— Du-te dracului! glumi Alex.Nelasandu-se descurajat de o purtare atat de

neobi§nuita, Yuri striga, facandu-se auzit pana Tn capatul celalalt al salii supraaglomerate a clubului:

— Kiril, o cuno§ti pe cea pe care Arca?ul...— Par castaniu, se grabi Alex sa intervina cu

glas coborat. §i, da, al dracului de fierbinte.— Nu te mai osteni, Kiril, striga Yuri, dand din

mana. Inalta sau scunda?— Pana aici, zise Alex aratandu-§i umarul,

oftand resemnat.— Durdulie sau slaba?— Slaba.— Niciodata nu Ji-au placut slabele.— Nu e slaba pretutindeni. .— Unde §i cum nu-i slaba? insista Yuri, cu o

privire pofticioasa.— Dumnezeule atotputernic! exclama Alex exas-

perat. Pofi sa vii s-o vezi tu Tnsuji, capitula el.— Ce prieten bun! exclama Yuri, cu un zambet

larg. Credeam ca n-o sa ma mai invifi niciodata!Curiozitatea §i priceperea lui de cunoscator Tn

materie de femei TI Tndemnau s-o vada cu ochii lui

90 Susan Johnson

pe acea femeie care reu§ise sa dicteze un ase­menea comportament prietenului sau.

Tolanindu-se in fotoliile de piele neagra, Alex rosti pe un ton u§or posomorat:

— In dupa-amiaza asta am o Tntrevedere cu papa.

Yuri fluiera u§or.— Asta nu miroase a bine. Despre ce-i vorba?— Sa fiu al naibii daca §tiu. iji poji aminti de ceva

deosebit ce am facut Tn ultima vreme? Am fost nemaipomenit de lini§tit §i m-am purtat neobi§nuit de bine, daca e sa-mi ceri parerea.

— imi displace profund sa par atat de con­ventional, Sacha, raspunse Yuri oftand ironic, dar eu 'cred ca respectabila virgina are de-a face cu con- vocarea ta.

— Doamne Sfinte! A§a crezi? exclama Alex. Dar a spus ca nu are familie; presupui ca m-a minjit?!

Yuri pufni pe nas, zeflemitor.— Oare nu toate femeile mint, prostanac afurisit

ce e§ti? Din partea altcuiva poate ca m-a§ fi a§teptat la a§a ceva, dar, nu zau, Sacha, naivitatea nu face parte din stilul tau.

— La dracu’! exploda prinjul cu indignare.Lui nu-i trecuse nicicum prin minte ca Tn relafia

lui cu Zena ar fi existat ceva rau. in definitiv, daca dorea, ea era libera sa piece. Daca i-ar fi spus cineva ca el o facea nefericita, ar fi fost uimit §i n-ar fi crezut.

— La dracu’! repeta el. Ne Tmpacam de minune. De ce sa stricam un lucru bun? replica el Tn gluma.

Uitandu-se la ceas, Alex trase o ultima du§ca din sticla §i se ridica din fotoliu.

— Hai la sapuneala parinteasca, zise, taraga- nand cuvintele. Trebuie doar sa-mi amintesc sa

Joci il scch icfiei 9 1

am atitudinea spa§ita care se cuvine §i sa zic „Da, domnule11 §i „Nu, mama11 la intervale potrivite.

— Noroc, Sacha! N-a§ vrea sa fiu in locul tau nici pentru un milion, T§i exprima prietenul sau sim- patia. Totu§i, voi veni in curand sa-fi vad femeiu§ca aceea focoasa, zise Yuri, zambind §mechere§te.

— Cu condijia ca vei privi fara sa atingi, zise Alex. Pisicuja asta e a mea in exclusivitate.

92 Susan Johnson

Alex fu condus Tn salon, bombanind Tn sinea lui:Fir-ar sdfie, am douazeci f i pa in i de an i fipo,

sd md adc cu cine rreau. Nu e deloc oproblemd can sd necesiie un consi/iu de fam ilie/

Respirand adanc, Alex intra Tn Tncapere, o saluta pe maman cu o sarutare pe obraz §i Ti adresa tatalui sau o Tnclinare politicoasa a capului. Alisa, stand pe o canapea TmbracatS Tn brocart, T§i ridica spre fiul ei privirile zambitoare §i pline de dragoste.

Masurandu-I rapid din ochi pe Alex, cu o Tncrun- tatura severa, Nikki rosti scurt:

— Sper ca e§ti Tnca sanatos!Luat prin surprindere de aceasta Tntampinare

brusca, Alex simji ca hotararea lui bine intenfionata, de conciliere, se evapora dintr-o data.

— BineTnfeles. Exista vreun motiv pentru care n-a§ fi? Tntreba el cu grosolanie.

— Desigur, considerand ca se §>tie ca femeile de strada sunt daunatoare sanatafii, raspunse cu sar­casm Nikki.

— O predica, tata? zise Alex pe un ton Jafnos.— Draga Nikki, interveni repede Alisa pe un ton

Tmpaciuitor, sunt sigura ca Sacha are o explicate rezonabila, daca macar Ti vei da §ansa sa Ji-o ofere. Sacha, dragule, nu vrei pujin coniac, sau ceai?

— Da, a§ prefera coniacul, maman, se stradui Alex sa raspunda politicos, Tnfranandu-§i mania ce-i sclipea Tn ochii aurii.

Alisa turna vreo trei degete de coniac Tntr-un pahar pe care i-l Tnmana chipe§ului ei fiu.

Luand paharul oferit, Alex se uita la expresia Tngrijorata a mamei sale, §i spuse cu blandeje:

— Serios, maman, sanatatea mea e excelenta.— Pentru cat timp? interveni tatal sau, caustic.Replicand prompt la sarcasmul tatalui sau, Alex

raspunse iritat:— De cand ai Tnceput sa-mi supraveghezi

relajiile amoroase?— De cand am auzit zvonuri despre aceasta

femeie de strada, i-o Tntoarse Nikki enervat.— Nu vreau sa par necuviincios de fafa cu

maman, zise Alex taraganand cuvintele §i Tnalfand o spranceana, dar nu cred ca e§ti tocmai dumneata persoana indicata pentru a condamna o astfel de purtare.

— Controleaza-ti limba, baiete. §tii foarte bine ca aventurile mele au Tncetat cand am cunoscut-o pe mama ta, care acum este foarte Tngrijorata pen­tru tine. Iar pe mine ma ingrijoreaza faptul ca tu aduci Tn familia noastra o tarfa. §i spun asta pentru ca fi-ai eclipsat toate excesele de pana acum. Daca nu ma Tn§el, rosti Nikki pe un ton caustic, prece­dents tau record era de doua saptamani. Cred ca acum ne apropiem de cea de-a §aptea saptamana, daca soeotelile mele sunt corecte, continua tatal sau glacial. Presupun ca realizezi ca nu ma bucur afland ca numele unei femei de strada este legat Tn mod serios de al tau.

— O asemenea vigilenfa parinteasca ma irita. §apte saptamani, zici, spuse Alex ganditor. Foarte

Jocul seclucfici 93

94 Susan Johnsonedificator. Eu n-am finut socoteala, recunoscu el, zambind amar. Dar poji sta lini§tit, nu ma atrage ideea de a ma casatori, domnule.

— Atunci te poji distra Tn continuare, cu binecu- vantarea mea, atata timp cat este vorba doar de o distracfie, rosti Nikki pe un ton mult mai calm acum, cand se convinse ca zvonurile sunt nefondate. Ai nevoie de bani? T§i Tntreba fiul cu o reala grija parin- teasca.

— Nu, multumesc. Am destui.— Sunt sigur ca e§ti primul Kuzan ce da dovada

de un asemenea sim| al economiei. Alisa, draga mea, — adauga Nikki facand cu ochiul — ne putem mandri ca am crescut un astfel de exemplu de chib- zuinja baneasca?! Acum plec, adauga Nikki, reca- patandu-§i veselia. l-am promis lui Cernov cateva ore de bacara. Ma voi Tnapoia acasa la timp pentru a lua masa Tmpreuna cu tine §i copiii, draga mea.

§i parasi Tncaperea.Batand cu palma perna de brocart de langa ea,

Alisa rosti cu blandefe:— Stai cu mine, cateva clipe, dragule, §i termi-

na-Ji bautura. §i spune-mi, cine este de fapt aceasta tanara?

— Nu-fi face griji, maman. Nu-i nimic, e doar Tnca o femeie.

— Tatal tau era foarte Tngrijorat. E§ti sigur ca nu ai inten|ii serioase Tn legatura cu femeia asta?

— Serioase? repeta Alex, arcuindu-§i ironic sprancenele. Eu n-am intenfii serioase Tn legatura cu nimic, continua el chicotind. Am doar douazeci §i patru de ani. Au revoir, maman, adauga aplecandu- se sa-§i sarute mama.

Jon il seek icfici 95

U§urat ca scapase doar cu atat, Alex porni cu .. pas vioi sa-i cumpere Zenei cadoul promis. Troica Tncepu sa dispara sub gramada de cutii, cutiufe §i pachete ce cre§tea vazand cu ochii.

In cele din urma, ie§i din magazinul de bijuterii „Faberge“, finand Tn mana cateva cutii din lemn alb, ••• captu§ite cu catifea alba — semnul distinctiv al unei ... achizijii „Faberge“.

Alex reu§i sa gaseasca un loc unde sa se a§eze, printre multitudinea de pachete, §i i se adresa viziti- ului cu o voio§ie §trengareasca:

— Nu menaja caii, Ivan! Tanjesc dupa deliciile de la da§a.

Cand, peste doua ore, caii plini de sudoare ... oprira Tn faja intrarii, ferestrele acesteia straluceau % de o lumina calda, aurie. Alex le porunci servitorilor sa care pachetele Tn camera lui de lucru.

In clipa Tn care Alex pa§i Tn holul de intrare, un baiejel se repezi spre el §i Ti Tnconjura picioarele ••• cu brafele lui durdulii.

— Taticule! Taticule! Unde-ai fost? Jipa Bobby.— M-am dus sa-|i cumpar cateva jucarii, ras­

punse Alex vesel, luandu-l Tn braje.— Jucarii?! Arata! Sa vada Bobby, Jipa iar baie-

telul nerabdator.Zena statea retrasa Tn umbra scarii, neputandu- ••

§i refine fericirea de a-l §ti pe Alex din nou acasa. ... Fara el, ziua fusese nesfar§ita. impotriva voinfei .. sale, Tn ciuda tuturor intenfiilor ei, desfranatul acesta nepasator Ti cucerise inima. li simjise nespus de mult lipsa. Era suficient ca el sa intre Tntr-o Tncapere pentru ca dispozifia ei sufleteasca sa-§i ia avant spre Tnaljimi amejitoare.

Scrutand holul cu o privire cercetatoare, Alex o zari pe Zena §i, Tndreptandu-se spre camera de lucru, Ti Tnlanfui mijlocul cu brajul liber §i se apleca ••• sa-i ureze bun gasit printr-un sarut.

— Vino sa vezi jucariile lui Bobby §i cadourile pe .. care |i le-am adus fie. Mi-a fost dor de tine, micufa mea, rosti el strangand-o u§or la piept.

Alex TI lasa pe Bobby jos pe covor §i, Tri timp ce mainile micufe sfa§iau hartia, TI ajuta pe baiefel sa desfaca panglica. Din Tnveli§ul de poleiala se ivi un ••• tren miniatural auriu, §i ochii Zenei se deschisera ••• larg, neincrezatori.

— Sacha! reu§i sa exclame ea uimita. Este din .. aur! Dumnezeule, este din aur!

— Nu-fi face griji, micufo, funcfioneaza, afirma el cu indulgenja, Tn vreme ce pe chip i se a§ternu un zambet u§or. Uite, pui trenul Tn mi§care cu cheia. Poji sa rasuce§ti cheia asta, Bobby? Am sa-Ji arat •• eu cum se Tntoarce.

— Aici sunt cateva lucruri pentru tine, pisicufo. Sper sa-Ji placa.

Pe masura ce Zena deschidea numeroasele cutiufe, ochii i se mareau faja de o asemenea chel- tuiala excesiva, Tn timp ce i se revarsau Tn poala :‘ cohere de perle, clipsuri cu smaralde §i pandantive cu rubine.

— It plac? Tntreba Alex pe un ton calm, ascun- zandu-§i zambetul de placere pe care i-l producea .. Tncantarea ei evidenta.

— Daca-mi plac! exclama Zena §optit, cu obrajii inundafi de lacrimi. Dar, Sacha... nu le pot primi. Sunt mult prea scumpe, protesta ea u§or.

— Prostii! Daca vrei sa-mi faci o placere al naibii de mare, rosti Alex aplecandu-se sa-i §tearga cu •••

90 Susan .Johnson

blandeje lacrimile, te-ai putea gandi sa porji colierul pentru cina de maine. in seara asta vom face un picnic aici, Tn fafa focului, §i vom asculta fipetele voioase ale plodului acesta care se pare ca e hotarat sa-§i Tncerce toate jucariile.

Seara se desfa§ura mtocmai cum dorise Alex, sfar§indu-se in acela§i mod senzual prevazut de el. in noaptea aceea, frumoasa delicata §\ voluptu­oasa din brafele lui scoase Jipete u§oare, eliberan- du-se pana la saturate, in vreme ce-i aprindea iar §i iar dorinja.

Jocul scducfici 97

98 Si ism) Johi isoi)

Capitolul 3

A doua zi dimineata, la zece §i jumatate, tocmai cand T§i terminau micul-dejun, Tn holul de intrare se auzi zgomot de voci.

Peste cateva clipe, Tn prag se ivi Yuri emanand aer proaspat §i sanatos.

— Nu pierzi timpul, nu-i a§a, Yuri? Tntreba lene§ Alex, Tnal|and o spranceana.

Intorcandu-se spre Zena, facu prezentarile:— Zena, a§ vrea sa faci cuno§tinJa cu unui dintre

cei mai vechi prieteni ai mei, Yuri Petrovici Bolot- mikov.

— Este o deosebita placere sa va cunosc.Yuri o privi drept Tn ochi pe Zena, zambindu-i cu-

ceritor Tn timp ce se apleca elegant spre mana ei. Era un barbat Tnalt, chipe§, cu ochi alba§tri §i par blond, de o frumusefe masculina slava. Zena nu se putu Tmpiedica sa reactioneze pozitiv la caldura per- sonalitafii lui.

— Buna dimineata, Yuri Petrovici, zise ea, acor- dandu-i barbatului Tnalt §i blond un suras luminos, pe jumatate timid.

— Ce minunat de placuta atmosfera intima, gan- guri din pragul u§ii un glas de femeie, cu accente erotice.

Aparina spectaculoasa a contesei trezi imediat Tn Zena o senzafie de teama §\ jena, Tn timp ce Alex T§i refinu tresarirea pe care i-o provocase sosirea ei §i TI blestema Tn gand pe Yuri pentru cruzimea lui.

Amalia se Tndrepta spre Alex alunecand cu o gratie felina. Evitand Tncercarea ei de a-l Tmbra|i§a

luandu-i ambele maini inmanu§ate intr-ale lui, o privi cu raceala.

— Ce caufi aici, Amalia? o intreba cu o evidenta lipsa de curtoazie.

— Vai, dragule! Mi-a fost atat de dor de tine! murmura ea punandu-§i tot sufletul in cuvinte.

— Las-o balta, Amalia, replica Alex calm.Apoi, cu o politeje plina de nepasare, incepu sa

faca prezentarile de rigoare. In vreme ce femeile se salutau — Amalia cu o dulce malifiozitate, iar Zena nesigura §i stanjenita - Alex arunca pe deasupra capetelor lor o privire incruntata §i intre- batoare spre Yuri, care, drept raspuns, inalja din umeri, in chip de scuza. Alex ii facu semn cu capul spre masuia cu bauturi §i rosti cu voce tare:

— Coniac, Yuri?Cand prietenul sau ajunse langa el, Alex turna

doua porjii generoase §i intreba furios:— Ce dracu’ iji inchipui ca faci?— Dumnezeule, sa nu-fi imaginezi ca eu am pla-

nuit chestia asta. Aseara, la Demidoff, am pomenit faptul ca-n dimineata asta aveam sa tree pe aici, §i Amalia a insistat sa vina §i ea; imi pare rau.

Alex respira adanc §i goli paharul de coniac.— Nu-i vina ta, rosti prinjul cu blandete. Uita

toate astea §i hai s-o salvam pe Zena de ghearele aurite ale Amaliei.

In timp ce ei se apropiau, Amalia gangurea dulce ciupindu-l pe Bobby de barbie:

— §i al cui baiefel e§ti tu?Bobby se holba la acea faja necunoscuta, prea

§ocanta §i mult prea apropiata de a lui, se inghesuia timid in fotoliul sau §i se agafase de bratele tapifate ale acestuia.

Joci il sedi icpei 99

— II sperii pe sarmanul baiat, Amalia. Inceteaza, spuse Alex Tn §oapta, aplecandu-se §i luandu-l pe Bobby Tn braje.

— Taticule! striga baiefelul cu u§urare, Tngropan- du-§i capul Tn umarul lui Alex.

Sprancenele lui Yuri se Tnalfara pana-i ajunsera la radacina parului, Amalia scoase un icnet, iar Zena Tndrepta spre Alex ochii cuprin§i de panica.

— Sa nu le§ini, Amalia, veni Alex Tn ajutorul Zenei, preluand conducerea. E doar o formula de alint copilareasca, iar Bobby este fratele mai mic al Zenei. Zena §i Bobby sunt vechi prieteni de familie, care se odihnesc aici un scurt timp, Tntre- rupandu-§i calatoria spre sud. Curiozitatea ta este satisfacuta, Amalia?

Considerand ca explicafia data era mai mult decat merita Amalia, se Tntoarse brusc catre prie- tenul lui.

— Ce zici de o partida de biliard, Yuri? Impreuna cu doamnele. Amalia, tu ai jucat deseori cu noi.

Dublul Tnjeles nu era intenfionat, §i Alex regreta imediat ca Ti scapase, deoarece Amalia straluci de mandrie.

Yuri interveni sa mascheze gafa Tn mod diplo­matic, explicandu-i Zenei ca Amalia era o foarte priceputa jucatoare de biliard.

Bobby pleca Tmpreuna cu Mariana, iar cele doua cupluri se retrasera Tn sala de biliard. Cand Alex se pregati sa Tnceapa jocul, Amalia se a§eza langa Zena §i susura cu prefacuta prietenie:

— §i acum, draga mea, spune-mi de unde vii.Ajungandu-i la ureche Tntrebarea insolenta, Alex

decise ca nu era momentul sa umble cu fineturi.A§a ca Ti adresa contesei o privire cat se poate

de stapanita §i cu o malijiozitate evidenta Tn glas ataca:

/ GO Si isai) Joinisoi i

— Vorbe§ti prea mult, Amalia. Gata cu Tntre- barile iscoditoare. Pe tine te chestioneaza cineva unde Ji-e so|ul, sau unde crezi tu ca se afla? Daca-i pe a§a, Ji-am putea pune tofi Tntrebari, pe care sunt sigur ca nu |i-ar conveni sa le discutam, ca de exemplu: Ce dracu’ i-ai spus lui Boris cand te-a gasit pe terasa, la o ora tarzie din noapte, toamna trecuta, singurul lucru care-fi acoperea goliciunea fiind o pelerina de catifea, hm?! Sau poate ai vrea sa raspunzi, mai Tntai, cum de suporji sa fii maritata cu porcul acela gras. Sunt convins ca vei Tnfelege ceea ce-Ji spun: nu pune intrebari §i nu \\ se vor pune intrebari, concluziona Alex, ridicandu-§i ochii spre Amalia care ?l fulgera cu o privire ucigatoare.

— Punct marcat, Sacha. Gata cu Tntrebarile, rosti contesa cu un suras fermecator de parca nu s-ar fi Tntamplat nimic.

Voia/la eu ce ma itilereseazaJ)e a he cai, y]/e.v/\§\ promise ea Tn gand.

— E§ti foarte de§teapta, Amalia, §opti prinjul, oftand u§or.

Din acest moment, Amalia T§i schimba strategia, Tncepand sa flirteze §i sa ademeneasca, frecandu- se de el cu neru§inare §i atingandu-l cu familiaritate.

Yuri Tncerca Tn mod galant sa-i explice Zenei ca asta era comportamentul obi§nuit al Amaliei. Realiza ca Zena se simfea stanjenita, straduindu-se sa ignore cochetaria dulceaga ce se desfa§ura Tn faja ei.

Ceea ce-a gasit Alex e o raritate. gandi Yuri, expli- candu-§i de ce persistase interesul prietenului sau mai mult de perioada de doua saptamani, dupa cum Tnjelegea §i faptul ca Zena TI adora pe seducatorul ei. Simfi un sentiment de mila la gandul ca Alex

Joci il seek ictk'i 1 0 1

nu-i va oferi deloc fericirea §i iubirea eterna pe care ea le-ar fi meritat.

Observand ca Yuri o amuza cam de mult timp pe Zena, Alex Incheie jocul cu o lovitura de maestru §i, cu o inalfare disprefuitoare din umeri, spuse destul de nepoliticos:

— Ma tem ca va trebui sa ne scuzafi. Zena §i cu mine ne-am facut planuri pentru aceasta dupa- amiaza. Va doresc o calatorie cat mai placuta, zise el, luand-o pe Zena de mana ?i conducand-o spre ie§ire.

— Draga mea, se pare ca am nimerit intr-un mo­ment foarte nepotrivit.

— Alex o dore§te, deocamdata, pufni Amalia. Dar asta n-o sa dureze.

— Sunt convins ca ai dreptate, dar, oricum, noua nu ne-a mai ramas decat sa ne intoarcem de unde am venit! concluziona Yuri. Hai, batrana prietena, nu am sa te las sa-fi ineci amarul in §ampanie singura.

1 0 2 Si ism i Join isoi j

Joci il sedi icjici 103

Capitolul 4

— imi pare rau, micujo, spunea Alex Tn timp ce urcau seara spre apartamentul lor. L-am invitat pe Yuri sa treaca pe aici, dar singur!

— E-n ordine, Sacha. Nu sunt obi§nuita cu intre­bari atat de mdraznefe... §i m-am blocat. Amalia este §i ea o veche prietena? Se purta foarte familiar cu tine.

— Nu-i o prietena, replica Alex scurt, ci o cuno§- tinfa, draga mea. Hai sa bem ceva, §i pe urma sa-l gasim pe Bobby §i sa facem o plimbare.

In urmatoarele zile, Yuri se opri pe la ei destul de des.

Intr-o dupa-amiaza insorita din martie, cei trei stateau la masa, Yuri §i Alex testand calitajile cator- va sticle de vin provenite din recentul transport sosit din Franfa.

— Este foarte idilic aici, Sacha. Al dracului sa fiu daca nu-i a§a! Mult mai placut decat ritmul febril din St. Petersburg sau Moscova. Nu sunt nevoit sa am maniere politicoase sau sa ma feresc de cap- canele unor mamici ce Jes intrigi. Ah, apropo de mamici uneltitoare, Malekov a mcurcat-o: m cele din urma Lidia I-a Tnhafat §i, daca nu ma in§el, in scurt timp va fi tatic, ofta din adanc Yuri. Ma tem ca asta ni se va Tntampla tuturor Tn final.

— Mie nu, riposta Alex cu asprime. Eu nu-mi doresc o sofie §i copii.

La auzul afirmafiei grosolane, Yuri tresari. Asta era Alex in ipostaza lui cea mai rea. Se uita cu jale la Zena, ai carei obraji devenisera stacojii. Incer-

cand sa u§ureze evidenta stanjeneala a fetei, Yuri schimba cu tact subiectul.

— la spune, Sacha, tnca mai am dreptul la prima opfiune asupra recentei odrasle a lui Pa§a?

— Desigur. Vrei sa vezi manzul? Scuza-ne, draga mea.

Alex se Tndrepta spre grajduri Tmpreuna cu Yuri, fara macar sa banuiasca disperarea pe care o cau- zase.

Zena urea la etaj cu un Tnceput de durere de cap chinuitoare §i cu inima stransa ca Tntr-un cle§te de gheafa ca urmare a vehementei afirmafii pe care o facuse Alex. Se culca pe pat, paralizata de cumplita teama ca era foarte posibil ca Alex sa devina Tn curand tata. Se Tmplineau cateva sapta- mani de cand tot refuzase sa fina seama de semnele evidente. Vorbele brutale ale lui Alex spulberasera complet orice vise copilare§ti referi- toare la cSsStorie §i Zena izbucni Tn hohote de plans.

DunmezeitJe Sfinte, ce voi face de-aewn tnainte.'O ora mai tarziu, Alex, intrand cu pa§i mari Tn

incapere, o informa ca Yuri plecase.— Nu te simti bine? o Tntreba prin|ul cu solicitu-

dine, apropiindu-se de pat.— Doar o mica durere de cap, Sacha, recu-

noscu Zena. Nimic grav, minti ea viteje§te, cand de fapt Tn joc era Tntregul ei viitor.

— Odihne§te-te, micuta mea.§i degetele lui suple Ti masara tamplele cu o

Tncantator de placuta u§urin|a, mi§candu-se lin pen­tru a-i netezi pleoapele Tnchise, alunecand bland pe pielea lor translucida.

— Te simfi mai bine? o Tntreba Alex dupa cateva minute.

104 Si IScil) Johl ISOl)

Jocul scclucfici 105

— Da, Sacha, Foarte bine. §i pentru ca ma simt bine, spune-mi de ce te nume§te Yuri, „Arca§ul“. Chiar Tji place sa tragi cu arcul? intreba Zena.

— Din cand Tn cand, raspunse Alex, zambind rautacios la gandul unor amintiri.

— Nu-mi raspunde Tn doi peri. Vreau sa §tiu, zise ea, facand un botic dragala§.

— Modestia Tmi interzice... zambi prin|ul, cu superioritate.

— De parca ai §ti ce-i aia modestie, ticalos egoist §i Tngamfat ce e§ti!

— Foarte bine, ofta el cu resemnare. Daca trebuie neaparat sa §tii, a fost o petrecere costu- mata. Eu m-am dus Tmbracat Tn arca§, unui din grupul lui Robin Hood. Petrecerea a scapat de sub control §i a urmat un concurs de futing.

— Un ce?! Tntreba Zena, ai carei ochi alba§tri se deschisera mari de uimire.

— Asta s-a Tntamplat cu multa vreme in urma. Eram tanar §i nesocotit, explica el.

— Cu cat de multa vreme Tn urma? insista ea cu o blandefe dubioasa.

— Acum un an, recunoscu el, ru§inat.— Acum un an! Asta Tnseamna „Tn tinereie"? §i

cum anume ai ca§tigat concursul acela? se inte­rest Zena cu o dulceafa acida.

— Am regulat Tncontinuu vreme de douazeci §i §ase de ore, raspunse el cu un zambet §trengaresc. L-am batut pe Yuri cu o ora §i jumatate. Nu m-a iertat niciodata.

— Cum naiba mai arata femeia dupa douazeci §\ §ase de ore? Tntreba Zena stupefiata.

— Ei, am fost nevoifi sa le schimbam.— Si se uita toata lumea? Tntreba Zena Tngrozita.

— Desigur.— E dezgustator! exclama ea cu indignare.— Vezi, |i-am spus eu ca nu trebuia sa §tii. Ar fi

trebuit sa te cunosc atunci, §opti el Tn gluma. Am fi putut stabili recordul doar noi...

— Nemernic demn de dispret ce e§ti! izbucni Zena cu fa|a Tn flacari. Adica am ajuns sa ma... sa ma consideri o... o tarfa, striga ea Tnecandu-se de furie..

— Doamne Sfinte! protesta Alex. Nu m-am gandit absolut deloc la a§a ceva. M-ai Tnjeles gre§it, Zena, de fapt... voiam doar sa spun ca...

Se Tntrerupse Tn mod jalnic, recunoscand Tn sinea lui ca nu era capabil sa-§i apere afirmafia §i ca gandurile sale erau concentrate asupra unei singure imagini foarte sugestive, §i, fara sa vrea gura Ti tresari Tntr-un ranjet de nestapanit.

— Te-am Tnfeles gre§it! striga Zena, a carei furie deja aprinsa fu Tnsofita de nefericitul lui zambet. in mod sigur tu e§ti cel care a Tnfeles gre§it!

§i apoi, schimbandu-§i glasul Tntr-un susur sen- zual, declara cu viclenie:

— Daca am devenit o amanta atat de desa- var§ita, poate ca n-ar trebui sa ascund calitafi atat de valoroase §i sa ma limitez la un singur barbat. A§ putea Tncepe cu Yuri, ca sa-l consolez pentru Tnfrangerea suferita.

Zena avu satisfacfia sa vada cum un mu§chi de langa gura lui Alex Tncepe sa tresara §i cum Tnche- ieturile degetelor i se albesc Tn efortul de a-§i controla mania crescanda.

— Nimeni altul decat mine nu te va atinge, reu§i el sa articuleze printre dinjii Tncle§ta|i.

I ()0 Si ISU I1 Jol II1SOI)

foci il seducpei 107— Tu e§ti cel care nu se va mai atinge de mine,

dragule! Daca nu te deranjeaza, rase ea dispre- tuitor.

— O sa te ating oricand voi pofti! scra§ni Alex, cu ochii ingusta|i.

— Ba nu! susjinu Zena cu o mdrazneala nebu- neasca.

— Asta TJi Tnchipui tu, §i te asigur, micufa mea, ca te Tn§eli amarnic! zise el cu o expresie crunta, aruncand paharul de coniac ce se sparse Tn mii de cioburi pe pardoseala.

Mana lui zvacni §i, Tn§facand gulerul rochiei Zenei, sfa§ie delicatul material pana la talie.

Prin ochii Zenei trecu o unda de uimire, Tnlocuita imediat cu o flacara de manie clocotitoare.

Inainte ca ea sa scoata un cuvant, Alex rosti pe un ton Tmpaciuitor:

— Lini§te§te-te, scumpa mea! O sa-Ji cumpar cate rochii vrei ca sa ti-o Tnlocuiesc pe aceasta, zambi el, simiindu-se stapan pe situate §i bucuran- du-se de victoria lui, desfatandu-se cu ispititoarea frumusefe a furiei Zenei, Tn timp ce simfurile lui vibrau de dorinja.

— Nu, mulfumesc, po|i sa-|i pastrezi rochiile tale blestemate! se rasti ea.

— Nici nu-Ji Tnchipui cat de bine-mi pare... am sa Ji le sfa§ii pe toate §i te voi avea mereu goala, exact cum Tmi place mie!

— O sa primesc doua, se grabi Zena sa ripos- teze.

— De§teapta fata, murmura Alex. Vei ajunge departe. Acum vino aici §i Tnconjoara-ma cu picioa­rele tale superbe iar eu o sa-mi cer iertare pentru grosolania mea.

Zena ezita, incercand sa se impace cu emope ei furtunoase, in timp ce ochii ironici al lui Alex T§i plimbau privirile jucau§e peste trupul ei pe jumatate dezgolit.

— Ei, ce facem, o luam de la capat cu violul acela? Se recomanda supunerea, draguja mea. Vino aici.

§i ea ii dadu ascultare.Prinjul o trase in jos, pe pat. Uitandu-se cu com­

pasiune la femeia tacuta §i profund Tndurerata, ii Tnjelese suferinfa. Dar dorinfa lui fu mai tare.

— fine minte ca nu te impart cu nimeni. E§ti a mea, rosti el cu o severitate calma, culcandu-se peste ea. E?ti a mea? Raspunde-mi!

— Da, Sacha, confirma un glascior §optit. Sunt, pur §i simplu, Tnca una dintre posesiunile tale, ras­punse ea cu tristeje.

— Nu doar inca una, micujo, ci, realmente, cea mai buna achizifie a mea de pana acum, raspunse el, jucandu-se neglijent cu panglicile cama§ii ei.

— N-o sa Tngadui a§a ceva! riposta Zena furi- oasa, incercand sa se smulga de langa el.

Degetele lui i§i Tntarira stransoarea §i, sub soli- citarea lor, Jesatura delicata se sfa§ie.

Ochii aurii ai lui Alex Tncepura sa straluceasca de o sclipire senzuala, de animal de prada, brafele lui o Tnlanfuira §i gura lui coborT spre a ei.

Zena Tncerca sa lupte Tmpotriva valului fierbinte de pasiune patima§a care o invada, chemandu-§i Tn ajutor rafiunea. Dar cand brafele prinjului o lipira de trupul lui §i buzele calde Ti foptira cuvinte tandre, inima ei fu mai puternica decat logica. Il dorea. II iubea cu fiecare fibra a fiinfei sale.

108 Susan Johnson

Zbaterea ei Tnceta, buzele Ti devenira supuse §i trupul ei raspunse la flacara ce ardea in ochii iubi- tului ei. Corpul i se arcui catre el, §i coapsele i se desfacura.

§i atunci el ii facu pe plac in toate modurile Tn care se pricepea atat de bine.

.loci il scducfici 1 0 9

n o Si ism j Jol n isoi)

Urmatoarea saptamana restabili starea de mul- Jumire. Programul dupa care se desfa§urau zilele lor reveni la binecunoscuta §i odihnitoarea rutina.

Starile suflete§ti de bucurie §i mulfumire ale Zenei alternau cu cele de groaza, certitudinea ca purta Tn pantece copilul lui Alex devenind cu fiecare zi mai evidenta §i facand-o sa devina din ce Tn ce mai nervoasa.

In timpul unei cine dintr-una din seri, Zena se rastise cu furie la Alex, Tn timpul unei neTnfelegeri lipsite de importanja, declarand ca poate ea §i Bobby ar trebui sa piece. Alex §tia ca ameninjarea ei era doar o exprimare a mandriei ranite, dar, dupa ce Zena se retrase, scuzandu-se din cauza unei dureri de cap, se Tntreba unde disparuse copila blanda §i docila pe care o cunoscuse. Nu ca i-ar fi regretat disparijia, din contra, era satul de femei supuse, iar combinafia Zenei de senzualitate §i inteligenja TI stimula.

Ramanand singur sa termine sticla de vin, Alex decise la un moment dat ca-i era dor de tempe- ramentul fierbinte al tovara§ei sale §i se ridica Tndreptandu-se spre dormitor.

Intrand Tn incapere, se a§eza langa soba de porfelan, goli cateva pahare de coniac §i se dez- braca fara graba. Zena dormea agitat, zvarco- lindu-se pe patul mare de pe o parte pe alta.

Alex se strecura Tn pat §i se apleca sa-i sarute buzele. Tot ce primi pentru blanda lui mangaiere fu

Capitolul 5

o izbitura de picior Tn tibie,-§i un §u erat printre dinji:

— Nu te atinge de mine!— Uf! exclama el, frecandu-§i manios piciorul.

Doamne Sfinte, femeie, Tn ultima vreme TJi arafi me- reu ghearele §\ coljii, ameninji §i proferezi injurii! protesta el.

— Uite cat de mult Tmi pasa de ce crezi tu! §uiera Zena, necrufatoare, §i pocni din degete sub nasul lui. Ar trebui sa-Ji aminte§ti ca sunt aici tocmai pentru ca am preferat sa nu ma Tnjosesc, cu porcul acela de Skoblov! riposta Zena fulgerandu-l cu ochii ei de un albastru Tntunecat.

— Injeleg. Din cate se pare, un barbat care se culca cu tine o face pe propriul sau rise, rosti lent, Alex, ameninjator.

— Daca dore§ti o femeie blanda §i docila, se rasti Zena, o ai la Tndemana pe stricata aia de Amalia.

— Da-mi un ragaz de cateva minute, pisicujo, §i te pot face §i pe tine blanda §i docila, se auzi glasul lui, sigur de sine §i arogant.

— Aha! exclama Zena, Tnecandu-se de indig- nare. Niciodata!

— Niciodata?! repeta el, Tnalfandu-§i sprance- nele. Ai curaj sa faci un mic pariu pe durata acestui „niciodata“, dragufa mea?

Ochii lui Alex se Tngustara pana ce devenira doua fante sclipitoare, iar Tncruntarea frumoaselor lui sprancene se adanci. I§i aduna forfele ca sa reziste atacului violent la care se a§tepta. Rosto- golindu-se peste femeia Tnfuriata, se uita Tn jos, la ochii ei ce-l fulgerau, §i §opti printre dinfi:

— Pregate§te-te, iubito. Acel „niciodata“ a sosit.Zena Ti trase o palma peste fa|a. Alex izbucni

Tn ras §i o stranse mai puternic Tn brafe. Gura lui o

Jocul seductfei i l l

„ gasi pe-a ei Tntr-un sarut nemilos, strivitor, ce dura pana cand toate gandurile rationale ale Zenei dispa- rura. Cand termina, Alex ramase doar o clipa Tna­untrul ei, se rostogoli alatUri de ea §i adormi imediat, satul.

In dimineaja urmatoare, Alex se scuza de mii de ori, incercand sa-i smulga un zambet.

— O sa fiu un exemplu de politeje, o sa vezi. Dar suntem prieteni? o Tntreba spa?it, sarutandu-i palma mainii.

— Prieteni, §opti ea bland, §i-i ierta totul.

112 Si isai i Join isoi)

local scducfici 113

Ccipitolul 6

Doua zile mai tarziu, pe la primele ore ale dupa- amiezei, fura Tntrerupfi Tn timp ce se odihneau Tn biblioteca.

— Oaspeji, excelenja, anunfa Trevor.Zena tresari, dar cand deschise gura sa protes-

teze, Alex Ti adresa o privire severa.— De asta data e randul meu. A§a-i corect, nu

gase§ti? Data trecuta i-am gonit.— Desigur, Sacha, raspunse Zena, zambindu-i

pufin ru§inata; ai dreptate.Yuri §i Amalia venisera de asta-data Tnsojiti de

alji doi prieteni, capitanii Loris Grudin §i Piotr Diebici. Se bea zdravan §i mult. Musafirii fusesera cu tojii prieteni cu Alex Tnca din copilarie, §i Zena asculta posomorata Tn timp ce conversajia se Tndrepta spre amintiri.

— Tji aminte§ti cand balerinele pe care le-ai adus de la St. Petersburg dansau goale Tn teatrul vostru particular, §i noi, beji cu totii, ne bucuram de spec- tacol tocmai cand mama ta §i prietena ei a trecut pe-acolo pe nea§teptate? Tntreba chicotind Piotr. Pariez ca ai Tncurcat-o al dracului de rau pentru acea situajie jenanta.

— Aa, cu maman te po|i Tnjelege oricand, replica Alex taraganandu-§i cuvintele. Intotdeauna a fost un parinte foarte indulgent. Daca I-a putut suporta pe papa, cred ca nimic n-o mai §ocheaza.

In timp ce se Tndrepta spre salon, dupa cina, Amalia se strecura cu o familiaritate dezinvolta pe canapea Tntre Alex §i Yuri.

Atingand u§or cu varful degetelor obrazul lui Alex, Ti §opti pe un ton intim:

— Sacha, scumpule, a§ putea sa mai capat §ampanie?

— BineTnfeles, draga mea, raspunse Alex, a§e- zand o sticla plina pe o masufa de langa Amalia.

— I|i mulfumesc, Sacha, murmura dulce Amalia, sarutandu-l drept mulfumire pentru curtoazia lui.

Acum Alex era pe jumatate ametit de bautura, §i prezenja intima a Amaliei i se parea familiara §i fireasca.

— Sacha, canta-ne ceva, propuse Piotr, fredo- nand cateva masuri dintr-o melodie figaneasca plina de nostalgie.

— Da, canta-ne! Canta-ne Islamul, Sacha, te rog! TI implora Amalia cu glas mieros.

Cedand insistenjelor prietenilor sai, Alex se a§eza Tn faja clapelor unui imens pian cu coada, §i Amalia lua loc langa el, Tnconjurandu-i umerii cu braful.

Zena nu mai putu sa suporte vederea Amaliei, prabu§ita peste Alex. Fu brusc cuprinsa de o dorinfa salbatica s-o ucida, §i, cand cele patru glasuri se Tnaljara Tnca o data Tn ampla armonie a unui ultim cor, Zena se furi§a afara din Tncapere.

Cand coru| se Tncheie, Alex se uita Tn jur.— Unde-i Zena? Tntreba Alex brusc.— Tocmai a plecat, raspunse Yuri. Cred ca este

obosita.— Las-o sa piece, interveni Amalia, insolenta.

Nu zau, Sacha, arata de parca abia ar fi venit de pe bancile §colii.

Cu o brutalitate de bejiv, Alex replica prompt:— Dar tu ca|i ani aveai, stimata doamna, cand

ti-ai desfacut pentru prima data picioarele?

114 Si iseii i Join isoi i

— Ajunge, Sacha, se grabi Yuri sa intervina. Mai canta ceva... ceva vesel de asta-data.

in curand cantau toji cu glasuri ragu§ite voiosul cor din Pastorul Lol.

Cand grupul Tncepu cea de-a doua melodie, Yuri ie§i pe furi§ din camera.

Cu pa§i mari, urea la etaj §i parcurse lungul coridor ce ducea la apartamentul lui Alex. Batu la u§a §i rosti Tnceti§or.

— Sunt eu, Yuri!Dupa catva timp u§a se deschise §i fu Tntam-

pinat de .fa|a Tnlacrimata a Zenei. Cuprinzand-o Tn brafe pe Tndurerata femeie, Yuri Tnchise u§a izbind-o cu cizma §i, cu blandeje, o condusie pe Zena la fotoliu! dublu din fafa §emineului, pe care se a§ezara amandoi.

Petrecandu-§i un bra| expert pe dupa umerii ei, Yuri o TndemnS sa planga §i sa se lini§teasca.

Privindu-i lacrimile ce-i §iroiau pe obraji, Yuri realiza cat de prost era Alex, cat de mult TI iubea Zena pe print ?> cat de mult o facea Alex sa sufere, fara macar sa banuiasca.

O lasa sa planga cat voia, §i cand suspinele §i §uvoiul de lacrimi se domolira, Ti §terse cu grija fafa.

— Totul va fi bine, o sa vezi, Ti fagadui el cu glas ragu§it. Sunt sigur ca Alex fine la tine.

— Sper ca ai dreptate, ofta Zena, mai lini§tita.§i peste cateva minute, Yuri Ti alungase lacrimile

cu una din anecdotele lui neru§inate. Timpul trecea repede pe masura ce Yuri se straduia sa alunge nefericirea din ochii Zenei.

In vreme ce ei radeau voio§i, un glas sarcastic le Tntrerupse veselia:

— Ce scena absolut fermecatoare! scra§ni Alex, cu ochii plini de manie §i uimire.

Jocul scducpci 115

Apoi vocea lui capata o raceala amenintatoare.— Ji-am spus ca obi§nuita noastra tradijie de a

Tmparti totul prietene§te nu o include §i pe Zena. §i cazusem, parca, de acord asupra acestui lucru. Dupa cum probabil T|i aminte§ti, ea nu este dis- ponibila.

— Sacha, te rog! interveni Zena, rugator. Yuri Tncerca doar sa se poarte dragu .

— Te-a§ ruga sa nu-mi insulji inteligenta, domni- §oara! Da-mi voie sa-Ji spun ca §tiu exact cat de draguj poate fi Yuri cu o femeie frumoasa. Oare am Tntarziat prea mult, draguja mea, §\ in seara asta am fost retrogradat pe locul doi? §opti Alex mieros.

Insulta o facu pe Zena sa devina alba ca avrul.— E§ti un prost c-o tratezi pe Zena Tn felul

acesta, Sacha! striga Yuri manios. E§ti beat mort!Cu o politeje de gheafa ce-i cerea un mare efort

pentru a-§i stapani furia clocotitoare, Alex zise:— Ji-a§ fi recunoscator daca ti-ai vedea de pro-

priile tale treburi, Yuri, §i acum, daca ne scuzi, adauga el pe un ton plin de resentimente, a§ dori sa schimb cateva cuvinte Tntre patru ochi cu Zena.

Nejinand seama de indignarea rece a lui Alex, Yuri i se adresa cu calm Zenei:

— Daca ai nevoie de mine — Ti spuse cu gravi­tate §i uitandu-se drept Tn ochii ei alba§tri §i tremu- ratori — te rog sa ma chemi.

— Foarte Tnduio§ator, zau a§a! aprecie Alex vorbind taraganat §i strapungandu-l cu privirea.

— Vorbesc serios, Zena, zise Yuri Tn timp ce ie§ea pe u§a. Nu trebuie decat sa ma chemi.

— Ei bine, draga mea, rosti Alex, a§tept sa vii cu mine jos.

— Te vei descurca §i fara mine, riposta Zena.

116 Susan Johnson

— Da’ n-am chef sa ma descurc fara tine, replica el pe un ton ca de gheaja. Vino la parter imediat! li jigne§ti pe musafirii mei.

—-O jignesc pe o stricata neru§inata ca Amalia? Nu cobor decat dupa ce cajeaua aia Tnceteaza sa se mai agate de tine! se rasti Zena manioasa.

— Doamne Dumnezeule, suntem doar prieteni. Nu mseamna nimic! Ti respinse Alex repro§urile.

— Pentru mine Tnseamna ceva, fopti Zena cu durere.

— Ar trebui sa-Ji aminte§ti, micufo, ca eu Tmi traiesc viaja a§a cum Tmi place. §i nu dau nimanui socoteala!

Expresia lui Alex era aspra §i ochii Ti ardeau de furie.

— Nu-fi pasa chiar deloc de ceea ce simt eu? TI Tntreba Zena cu calm. Nu-Ji pasa?

Trebuia sa obfina un raspuns, oricat de dureros ar fi fost.

Ochii lui aurii Ti Tntalnira pe-ai ei fara sa clipeasca.

— Nu §tiu, zise sec. Nu vreau nevasta §i copii, continua Alex pe un ton a carui raceala o Tngrozi §i o Tndurera pe Zena.

— De ce nu? Tntreba Zena cu glas slab, miran- du-se ea Tnsa§i de faptul ca se chinuia vrand sa afle raspunsul.

— Nu vreau. Nu-i destul de limpede? replica el cu cruzime.

— Ba da, foarte limpede. §i Tn cazul asta, vorbi ea cu greutate, simfind ca-§i rupe cuvintele din inima, ar fi mai bine daca nu te-a§ mai deranja.

— Da, poate ca a§a ar fi mai bine, zise Alex cu o politefe ucigatoare.

Jocul seducfici ■ 117

— Nu poji vorbi serios! striga Zena, privindu-l cu ochii marty de spaima.

— Niciodata nu spun ceva ce nu gandesc in mod serios, replica el taraganandu-§i cuvintele.

Tacerea din incapere era totala. Deodata, Zena fu strabatuta de un fior rece §i neplacut, sim ind cum universul ei se destrama — el n-o voia; ii aca- parase inima fara a-i da nici o farama din inima lui.

Furia ce o cuprinse realizand cat de dependents era de acest barbat ajunse la punctul de criza §i, acjionand intr-un mod absolut necaracteristic ei, ridica brajul §i-l palmui peste faja cu toata puterea. Apoi se rasuci in loc §i se napusti afara din inca­pere, hohotind de plans.

Ajunsa in dormitor, incepu sa indese la repe- zeala cateva lucruri intr-o valiza, in timp ce cuvintele reci ale lui Alex ii rasunau iar §i iar Tn creier: „Nu vreau nevasta §i copii".

I§i spala obrajii uzi de lacrimi, T§i aranja finuta §i statu o clipa Tn loc, gandindu-se la ce avea de facut: t’oi pleca singura la bunicul met/ §i odata ajnnsd acolo, t 'oi trimite sd fie adits §i Bobby.

Porni iute spre camera copiilor ca sa-i explice frafiorului ei ca avea sa revina dupa el peste doua saptamani.

— Alex va fi aici, sa-fi |ina tovara§ie pana ma voi Tntoarce sa te iau.

— Taticu’ joaca. Mie place taticu’, gangurea baiefelul.

— Da, taticu’ o sa se joace cu tine, scumpule. Acum da-mi un pupic!

Zena chema un slujitor, Ti spuse sa-l anun|e pe vizitiu §i reintra Tn camera ei; T§i arunca pe umeri o pelerina calduroasa §i-i ceru unei cameriste sa-i care valijoara la parter.

118 Si ism i Join iso11

Alex revenise la parter §i Tncerca sa Tnece in •• alcool toate sentimentele lui legate de Zena — fata •• devenise o pacoste §i abia a§tepta sa scape de ea,

cu toate ca dorea s-o aiba langa el zi §i noapte.Dar nici o cantitate de alcool nu putea sa-i Tnce-

.. |o§eze capacitatea de a percepe o nofiune perpetua din via|a lui: o femeie frumoasa care II dorea.

— Amalia, iubirea mea, vino sa-mi Tntorci pagi- nile. §i mai adu o sticla de §ampanie!

•• Jocul scducjici 119

Vizitiul o conduse pe Zena pana la Moscova. Fu ajutata sa cob.oare, bagajul Ti fu pus alaturi, pe jos, §i ea TI Tncredinfa pe vizitiu ca totul era Tn ordine.

Dupa cateva minute, Zena observa ca atragea atenfia §i, grabindu-se sa-§i ridice valiza, porni cu pa§i lenfi spre gara de sud, Tn timp ce o cuprindea un sentiment de deznadejde. I s-ar fi putut adresa lui Yuri, cerandu-i ajutor, dar ezita, la gandul de a trece de la un barbat la altul. Soiul acesta de viitoro Tnspaimanta.

Anesteziata la incredibila depresiune care o co- ple§ea, se mi§ca amefita Tntr-o lume incapabila s-o atinga. Daca i se vorbea, nu raspundea; daca cineva o izbea din neatenfie, nu baga de seama; era mult prea adancita Tn propria-i durere.

PARTEA A III-A

s i u r n o n 'r tfa

.loci il seek U'l 'tci 12 l

Ccipitohil 1

La un moment dat, Tn lumina slaba a zorilor, Alex se Tntinse cu pofta murmurand „iubito“, fara ai se adresa nimanui anume, §i adormi la loc.

Soarele se Tnaljase mult pe cerul stralucitor al unei dupa-amiezi Tnmiresmate de martie cand Alex se Tntoarse lene§ pe o parte §i T§i arunca un braf in jurul trupului catifelat de langa el. Mana lui aluneca lent Tn sus, mangaind un san cald §i plin. Senzajia de sub varful degetelor lui era Tn mod ciudat diferita de ce ar fi trebuit sa fie. Nu era vorba de nici un trup delicat, zvelt §i ferm. Cuprins de Tndoieli, Tntredeschise un ochi §r confuzia tulbure din creierul lui amefit se limpezi fara putinfa de tagada.

Ochii Ti Tntampinara priveli§tea trupului generos §i opulent al Amaliei. Vreme de cateva secunde oribile nu §tiu cu precizie unde se afla. Memoria Ti reveni rapid. Gemu Tncet doar pentru el §\, fara zgomot, se ridica Tn §ezut, cuprinzandu-§i Tn palme capul sagetat de junghiuri dureroase. Sprijinindu-§i coatele pe genunchi, ramase cateva minute a§a, mustrandu-se ca bause prea mult.

Din cate T§i putea aminti — ceea ce, pe cinstite, era egal cu zero — avusese loc o alta cearta cu Zena.

Oare ce dracu ' am spus? E evident cd Zena a dornvit azi-noapte Tn altd parte. sSi trebuie sd scaj de A mafia cat m ai urgent.

Alex se Tmbraca fara zgomot cu un halat, ie§i pe tacute din Tncapere §i, imediat, Ti lua la Tntrebari pe cei doi servitori aflaji pe coridor.

— In ce camera este doamna Zena?Nici unui dintre feciori nu Tndraznea sa-i Tntal-

neasca privirea. Amandoi se uitau nervos ba unui la altul, ba la pardoseala, ba la vreun obiect, undeva, departe, peste umarul lui Alex.

— Ei, bine? insista Alex enervat, cand tacerea stanjenita se prelungi.

— Aa... nu este aici, Tngaima in cele din urma cel mai tanar, cu eroism.

— E afara, cu Bobby? Tntreba prinjul Tn graba.— Nu, domnule, raspunsera amandoi, foindu-se.— Atunci unde naiba este? se revolta Alex.— Nu §tim, excelenfa, murmurara cei doi Tn cor.— Nu §ti|i?! izbucni Alex. Cine dracu’ §tie?— Ni... nimeni, prinfe, bolborosi o voce tremu-

ratoare. Vizitiul a condus-o aseara la Moscova §i apoi s-a Tntors singur.

— La Moscova! urla Alex.— A lasat un bilet, domnule, Tn camera dumnea­

voastra de lucru.Cei doi servitori se facura una cu peretele cand

Alex trecu ca o vijelie pe langa ei §i se napusti Tn jos pe scari.

Scrisoarea sigilata se afla Tn mijlocul biroului sau. Alex Tn§faca plicul §i-l desfacu cu un gest violent.

Biletul era scurt, la obiect, fara cuvinte inutile explicative:

Bobby este prea bolnar pentru a puteasd cdldtoreascd Peste doua sdptdttid/ii voitrin tile pe einei 'a sd-/ ia.

BaroanaZ. Turku."

Zena a plecat/A plecat a t a d a d rat/Mania lui crescu primejdios.

/ 22 Si istu i Join iso1 i

Asia numai J)e>)lru ca am sdruiai-o o da/d sa/t de doua ori p e A ma I ia...

Prefera sa treaca cu vederea faptul ca aceasta se afla inca Tn patul lui.

Am s-o aduc tnapoi §i am s-o (in sub tacdt. l'ir-ai sd fie, cum a fndrdzuii sd piece?/ Nu m-am sdinrai inca de ea/

Un trosnet de cioburi rasuna pe coridor, §i ser- vitorii se uitara unui la altul tematori.

— Vasul Ming, cred, zise cel mai Tn varsta. Ar fi preferabil sa-l chemam pe Ivan.

Pana sa vina Ivan se auzira Tnca doua explozii de sfaramaturi.

— A gasit biletul, declara sec Ivan apropiindu-se de u§a.

— Colecjia Ming se Tmpufineaza, domnule, remarca slujitorul mai varstnic.

— Trimite doua cameriste sa cure|e mizeria, po- runci Ivan.

In clipa aceea se auzi o nemaipomenita explozie de sticla §i lemfie sfaramate.

— ...§i trimite-l §i pe tamplar...Deschizand u§a Tncaperii cufundata acum Tn

tacere, Ivan pa§i Tnauntru. Alex statea Tn spatele biroului, cu un pahar de coniac la Tndemana, Tncer- cand sa-§i potoleasca expresia manioasa. Un vant rece sufla prin golul care candva fusese Tnfrumu- se|at prin u§i cu geamuri.

Cand intra Ivan, T§i ridica spre el privirea absenta.

— A plecat, Ivan, spuse Alex sec.— Imi pare rau, Sacha.— Nu-i nevoie sa-fi para rau, replica Alex, ai

carui ochi se Tngustara ameninfator Tn timp ce-§i dadea pe gat coniacul. O aduc eu Tnapoi.

. loci il seek icjici 123

A l dracu lui sa fin clacd o s-o las p e cea mat focoasdfemeiu§cd de la resi de marea C’binei sd-nn scape aidi de uforl

Dupa ce se Tmbraca rapid §i la nimereala, Tntr-o maniera care-1 Tngrozi pe meticulosul sau valet, Feodor, §i dupa ce-i facu o vizita lui Bobby, Alex porni la drum spre Moscova, Tn mai pufin de cinci- sprezece minute.

Ivan §i doi grajdari TI Tnsojeau Tn acea dupa- amiaza pe Alex, Tn timp ce acesta T§i biciuia calul §i-§i Tnfigea fara mila pintenii Tn el.

Gandurile lui Alex goneau §i ele. Se gandi o clipa la drumul ales de Zena, presupunand ca ea avea sa se Tndrepte spre sud, catre bunicul ei. Dar Tntrebarile puse hamalilor §i functionarilor de la casele de bilete din gara capatara raspunsuri din care reie§ea ca o femeie ce aducea cu descrierea Zenei luase trenul de noapte spre St. Petersburg. Oricat de ira{ional ar fi parut, era evident ca ea se Tnapoia la locuinfa matu§ii sale. Poate ca distanfa pana Tn Caucaz o speriase §i o facuse sa renunfe.

Tanarul print Alex nu avea nici un scrupul s-o caute pe Zena acasa la baroana Adelberg.

Alex sosi la palatul trandafiriu de pe cheiul Nevei Tn primele ore ale diminejii urmatoare Tntr-o dispo- zifie posomorata.

— Buna dimineata, stapane, TI saluta Rutledge, de parca Alex n-ar fi fost plecat vreme de doua luni. AJi vrea sa va servesc micul-dejun?

— Nu, Tfi muljumesc, Rutledge, mormai Alex. Sunt Tntr-o graba nebuna. Pregate§te-mi o baie §i adu-mi o sticla de coniac.

— Cum dorifi, stapane, raspunse Rutledge cu Tnfelepciune.

124 Sasun Johnson

Rutledge aproape se izbi de o copilifa cu o claie de bucle ro§cate tunse scurt, care pedala viteje§te, leganandu-se primejdios intr-o parte §i-n alta pe vehiculul cu doua roji. La jumatatea holului dadu cu ochii de Alex, scoase un chiot de bucurie, sari de pe bicicleta §i se repezi in brafele fratelui ei.

— Te-ai intors, Sacha, striga ea, sarutandu-l pe obraji.

— Dupa cum vezi, porumbija mea, replica Alex cu un zambet voios, uitandu-§i pentru moment proasta dispozifie. Ei, da’ ce mare ai crescut!

— Da, am §ase ani acum, raspunse Natalia cu mandrie.

— In curand va trebui sa-ncep sa-fi gonesc prietenii. Cand afi venit in ora§?

— Acum trei saptamani §i baiejii sunt tofi atat de pro§ti meat niciodata n-o sa am prieteni, raspunse Natalia prompt ambelor intrebari

— Aha! O sa mai vorbim noi peste zece ani, surioara! rase Alex. Atunci vei fi de parere ca poate unui sau doi nu mai sunt atat de pro§ti, cand vor incepe sa se gudure pe langa tine.

— Tu te guduri pe langa noua ta metresa. Sacha? se interesa Natalia cu vioiciune.

Inecandu-se cu ultimul lui hohot de ras, Alex riposta scurt:

— E§ti prea mica, pu§toaico, ca sa §tii astfel de lucruri.

— Dar le §tiu, Sacha, replica ea cu seriozitate, §i mai §tiu ceva: ai incurcat-o pentru ca tata §i mama au facut cercetari in legatura cu noua ta amanta.

Alex inap abia perceptibil o spranceana §i intre­ba cu precaujie:

— De unde §tii? .

Joci // seek icfiei 125

120 Susan Johnson— Am auzit, rosti Natalia privindu-l §meche-

re§te. §i mama a zis ca reputafia ta este chiar mai rea decat fusese vreodata a tatei, §i ca te-ai varat iar Tntr-un scandal, da’ tata |i-a luat apararea. Sacha, ce-i aia o reputafie? intreba Natalia brusc.

— Este ceva ce barbafii T§i permit sa aiba, dar femeile nu, surioara, Ti explica Alex zambind sar­castic. §i ce mai discutau maman §i tata?

— Pai, pe urma, mama a zis ca de asta data e altfel, fiindca este implicat un copii, §i femeia este una de pe strazi. Trebuie sa fie foarte obositor sa mergi Tntruna pe strazi, Sacha, comenta ea cu mila.

Alex mai ca se ineca.— §i ce-a spus atunci tata? o trase Alex de

limba Tn continuare.— A spus ca daca asta o s-o faca fericita pe

mama, o sa descopere el ce se Tntampla §i ca o sa trimita bani pentru copii. $i atunci mama a ridicat glasul §i a zis ca voi, Kuzanii, va Tnchipuifi ca aurul vostru este un pana... pana...

— Panaceu, irtterveni Alex, serviabil.— A§a, panaceu, pronunfa Natalia cu grija, un

panaceu pentru orice. §i pe urma mama a Tnceput sa planga §i tata a sarutat-o §i a |inut-o Tmbrafi§ata pana cand s-a lini§tit. Dar §tii §i tu ca tatei nu-i place cand mama plange, a§a ca eu cred ca e§ti Tntr-o mare Tncurcatura, concluziona Natalia pe un ton grav.

— Unde sunt acum? Tntreba Alex cu prudenfa.— Ai noroc ca tata e la cazarma §i mama e cu

Gheorghi la croitor. Pleaca la Paris luna viitoare.Alex socoti ca va avea timp sa se ocupe de

Zena Tnainte ca vreunul din parinji sa revina acasa.Termina cu baia §i cu schimbarea Tmbracaminfii

Tntr-un timp record.

le§ind din camera lui §i Tntalnind-o iar pe Nataliaii zise:

— Fii draguja, inimioara, §i spune-le lui maman §i tatei ca s-ar putea sa intarzii la cina. Am o treaba de care sunt obligat sa ma ocup. Po|i fine minte asta?

— Sigur ca da, riposta fetija, profund jignita.— De fapt, banuiesc ca poji, replica Alex cu un

chicotit, amintindu-§i relatarea detaliata pe care o primise. La revedere, Tata.

— La revedere, Sacha. Sa-mi aduci acadele!— Nu tree pe langa magazine cu acadele, ras­

punse Alex, strabatand holul.Jopaind Tn urma lui, ea se apleca peste balus-

trada §i, neluand in seama raspunsul lui, striga §i mai tare, in timp ce Alex cobora cate trei trepte deodata:

— §i vreau §i bomboane cu nuca de cocos!

.fociil seekicpei 127

Intre timp, Ivan descoperise adresa matu§ii Zenei §i zece minute mai tarziu, Alex era poftit Tn salonul unei case de pe Fontanka Canal.

— Carui fapt Ti datoram aceasta placere, prinfe Alex? susurS baroana Adelberg, agitandu-§i manu- \e\e grase §i Tncarcate de inele.

— Unde este Zena? Tntreba rastit prinful, prefe- rand sa ignore respectuoasa formula de salut.

— Zena?!— Da, Zena, nepoata dumitale, preciza Alex.

S-a Tnapoiat aici?' Ochii baroanei se Tngustara, si purtarea priete- noasa disparu tot atat de repede precum o piatra azvarlita Tntr-un lac.

— Care va sa zica ti-ai pierdut prostituata! rosti ea cu sarcasm. Nu-i aici, oricum; fata asta este Tndeajuns de isteafa ca sa §tie ca nu este bineve- nita aici. §i daca o gase§ti, n-ai decat s-o pastrezi. Nu mi-o trimite Tnapoi!

— Fii sigura, madame, ca nu exista loc pe pa- mant mai pu{in probabil Tn care s-o trimit! replica Alex glacial §i, fara sa salute, Ti Tntoarse spatele.

Enervat ca n-o gasise pe Zena, se vedea acum silit sa se Tnapoieze la Moscova §i sa reia cerce- tarile de la capat. Pana atunci pista avea sa fie veche de doua zile. Urea Tn troica dintr-o saritura §i dadu ordin vizitiului sa porneasca spre Vauxhall-ul Moscovei, Tn timp ce gandurile TI asaltau.

D/ipd cateva ore de befie p o t f i a l dractdui dc groso/an. Presupuu cd e vina mea cd a fugit. Da/ n -a rfi trebui/ sd piece de nebutid, singiird. Binetn- fe/es cd va gdsi nu §tin cap bdrbap cdrora fe-ai pidcea sd- 'i of ere a/ulon/i unei doamne frum oase sing//re. O sa-i omorpe oricare bdrbat care a aiins-o.

Alex prefera sa nu analizeze motivele acestui sentiment de posesiune fara precedent pentru el. Voia doar s-o aiba iar pe pu§toaica, asta era tot.

— Mai repede, Ivan, striga Alex. Timpul e contra noastra §i avem ceva de mers pana Tn sud.

— Cat de departe spre sud? Tntreba Ivan calm, cu obifnuita lui zgarcenie de cuvinte.

— In Daghestan. Satul bunicului ei se afla Tn apropiere de Gumuk.

— Frumoasa regiune, fu raspunsul laconic.Cand ajunsera Tn gara Moscova, Trevor Ti a§-

tepta deja, §i Tn timp ce-l conducea pe Alex la tren, Tncepu sa-i dea raportul despre Tndeplinirea prega- tirilor necesare, terminand pe un ton impasibil cu remarca:

128 Susan Johnson

— §i Tnca ceva, domnule. Mi-am luat libertatea de a autoriza scoaterea catorva saculefi de ruble din biroul dumneavoastra. Se afla Tn dormitor, pentru orice eventualitate.

— E§ti o minune, Trevor! TI felicita Alex, luminan- du-se la fata. De problema asta chiar uitasem. Cat sunt plecat, ia-ti pentru clipele tale de intimitate cateva din sticlele mele cu vin de Tokay, zise Alex sarind pe seara vagonului.

— Foarte bine, domnule, raspunse Trevor calm. Va multumesc.

La vederea lui Alex, Bobby nu mai putu de bu- curie §i prima suta de kilometri din calatoria lor fu petrecuta aranjand §i rearanjand soldafi de jucarie pe campuri de lupta imaginare desfa§urate pe pat.

Cand Alex TI pregati pentru culcare, Bobby Tn­treba somnoros:

— Taticule, Zena plecat. Unde Zena?— S-a dus sa-l viziteze pe bunicul vostru. Iar noi

mergem tot acolo.In noaptea aceea Alex statu treaz, facand pla-

nuri cu Ivan.— Vom verifica Tn fiecare stajie, sa aflam daca

a fost zarita, dar cel pufin de data asta cred ca mergem Tn direcpa cea buna. Va fi nevoita sa Tnchirieze o trasura ca sa ajunga de la Vladikavkaz la Gumuk. Ar trebui sa nu fie greu sa-i dam de urma la Vladikavkaz. Cate femei frumoase, Tncan- tatoare §i cu par castaniu-ro§cat Tnchiriaza birje spre Gumuk? Doamne Sfinte, sper sa fie teafara! Ce nebunie din partea ei sa porneasca Tntr-o ase­menea calatorie de una singura!

Ivan continua sa fumeze imperturbabil, mulfu- mindu-se sa Tnalfe ironic o spranceana.

Joci il seek icpci 129

— De acord, recunoscu Alex, remarcandu-i expresia sceptica, a§adar totul e numai vina mea. §i nu trebuie sa spui „ca de obicei", adauga prinjul ranjind.

Peste treizeci §i §ase de ore soseau la capatul caii ferate la Vladikavkaz. Lanful mun|ilor Caucaz se afla spre sud. Frumos, maiestuos, de o superba ma- refie, §i ascunzand Tn defileurile lui stancoase, in vaile §i pe drumurile lui izolate primejdii Tnspai- mantatoare.

130 Susan Johnson

.local scchicfici 131

CcipitoluJ 2

Fuga spre sud a Zenei fusese lipsita de peripefii, deoarece, chiar din Moscova, Zena facuse cuno§- tin|a cu o Jaranca batrana §i inimoasa care facea acea calatorie pentru a-§i vizita fiul aflat Tn garni- zoana la Groznai. Acea batranica darza §i vigilenta respinsese Tn mod eficient orice avansuri necuviin- cioase din partea unor barbafi Tndeajuns de Tndraz- ne|i Tncat sa Tncerce sa intre Tn vorba cu Zena.

Ajunse la Vladikavkaz, batrana se targui scurt pentru cea mai curata §i solida carufa, Tngrozindu-se de propunerea Zenei de a Tnchiria o trasura costisi- toare, cu toate ca Zena nu ducea lipsa de bani.

Sub impulsul maniei starnite de flirtul lui Alex, Zena se servise din aurul aflat Tn camera lui de lucru.

N-ai decdt s-o m/mesH conipensafie pentm copiii it idu p e care-lport tnpdntece, gandise cu suparare atunci cand plecase.

Carufa le legana §i le zgalfaia Tnaintand rapid pe drumul bolovanos, folosit de po§talioanele ce se Tndreptau spre Groznai. Ziua era calda §i frumoasa. In sud, martie Tnsemna primavara Tnfloritoare.

In mod sigur fiul nu semana cu mama lui durdulie §i bondoaca, §i Zena Tnjelese imediat motivul adorafiei materne. La Groznai, locotenentul Vlastov le Tntampina Tn uniforma de mica Jinuta, reu§ind totu§i sa dea impresia unui domn foarte bine.

O stranse Tn brafe §i o saruta pe mama lui cea scunda §\ durdulie, apoi se Tntoarse ca s-o salute pe

Zena printr-o plecaciune, Tntr-un mod ce indica o foarte buna educate. Atat locotenentul Vlastov cat §i mama lui nici nu vrura sa auda ca Zena ?i-ar con­tinua drumul spre sud Tn aceea§i dupa-amiaza, dar ea insista, astfel ca locotenentul, curtenitor, Ti facu rost de o trasura §i de un ghid.

Doamna Vlastov aparu agitata, oferind o lista de sfaturi, plina de bune intenfii dar nesfar§ita, dupa care Zena T§i Tncepu lunga calatorie spre Gumuk, unde se termina drumul po§talioanelor.

Fiecare kilometru o ducea mai departe de Alex,s §i Zena se ghemui Tntr-un coif al trasurii, indiferenta la frumusefile priveli§tilor pe langa care trecea, jelin- du-|i pierderea.

In cea de-a doua zi, seara'tarziu, ajunse la Gumuk, unde ramase peste noapte.

In dimineata urmatoare, cand ie§i din casufa Tn care dormise, fu salutata de ghidul ei localnic, Ma’amed. Acesta era un barbat Tn varsta, cam de §aizeci de ani, Tnalt, foarte slab, cu nas coroiat §i cu o expresie plina de bunatate, Tn ciuda trasaturilor lui aspre. §tia pufina rusa, a§a ca putea sa comunice cu Zena prin fraze scurte. In ajun, locotenentul Vlastov Ti daduse instrucfiuni complete. Batranul urma s-o duca pe Zena la bunicul ei, Iskender-han. Ma’amed cuno§tea prea bine locul unde se afla satul lui Iskender-han, precum §i formidabila influ­enza pe care o avea aceasta capetenie puternica a triburilor montane.

De§i Rusia era cea care guverna Tn Caucaz — cu numele — de Tndata ce te departai de ora§ele de garnizoana situate pe principalele drumuri de po§ta, legea Rusiei T§i Tnceta puterea. Pe Tnaltimile podi§ului predomina legea muntelui, a§a-numitul

/ 32 Si tsfii 1 Join isoi i

'• „adat“, §i capeteniile nobile §i bogate de felul lui •• Iskender-han domneau in Jinuturile stapanite de ei •• in mod tot atat de absolut ca orice rege feudal'".

Legea patriarhala §i puterea prinfilor §i a batranilor .. erau mai presus de nenumaratele ordine emise

din marele palat de la Tiflis, unde locuia viceregele rus al Caucazului.

Zena Tncaleca barbate§te pe calu|ul de munte, ’• aranjandu-§i fustele voluminoase §\ micul grup

parasi §oseaua pornind spre vest.

••• .local scdi ictici 133

De§i toate acestea se petreceau Tn anul 1899, comerful cu sclavi, care Tn Caucaz se facuse vreme de o mie de ani, mai era Tnca Tnfloritor. Cand Rusia supusese Caucazul, comerful cu vie|i omene§ti fusese declarat ilegal. Sub dominafia rusa, plata anuala a tributului Tn oameni datorata sultanului Turciei §i §ahului Persiei Tncetase, Tnsa cererea de femei §i baiefi din Caucaz continua sa fie mare Tn haremurile din est.

La vedere, comerful cu sclavi nu mai exista, Tnsa Tn fapt prospera mai mult ca niciodata. Intreprin- zatorii din aceasta afacere extrem de rentabila erau pur §i simplu mai precaufi acum, de cand, daca erai prins, pedeapsa era exilul pe viafa Tn Siberia. Inutil de spus ca noile riscuri Tnsemnau o urcare cores- punzatoare a prefurilor.

Cand Zena §i ghidul ei ie§ira din Gumuk pornind pe poteca de munte, direcjia lor de drum fu remar- cata de conducatorul unei bande de talhari, Tn timp ce-§i sorbea pe Tndelete ceaiul dulce pe prispa unei mici cabane.

/ 34 Siiscu i Joinisoi]

Ccipitolul 3

Cand Alex §'\ grupul sau sosira la Vladikavkaz era ora zece seara. Un vizitiu obosit mofaia Tn gara §i fu angajat sa-i conduca pe Bobby §i pe dadaca la hotel.

Prinjul ar fi preferat sa porneasca la treaba imediat, dar Ivan Ti reamintise Tn mod rational ca toate persoanele pe care trebuia sa le chestioneze Tn legatura cu Zena dormeau la acea vreme, §i ca a pleca la nimereala Tntr-o direcfie necunoscuta era ceva lipsit de Tnfelepciune.

La cl men 7li displacea profund sa mai piarda timp. Zena

avea deja un avans de doua zile faja de el, §i acum mai pierdea o noapte.

Macar daca p i tlea donni, dar fara Zena langa mine...

I§i petrecu noaptea zvarcolindu-se §\ rasucindu- se §i, Tnainte de ivirea zorilor, era gata Tmbracat. Imediat ce afla ca Zena plecase Tnsojita de o ba­trana spre Groznai dadu semnalul de pornire.

Pe la ora doua dupa-amiaza, Alex §i oamenii sai se aflau la Groznai. Datorita numelui sau Alex fu servit cu promptitudine §i facu rost de informafiile care-1 interesau Tntr-un timp record.

Peste cateva minute, grupul lui Alex se §i afla pe drumul spre Gumuk. Prinful conducea trupa Tntr-un ritm sinuciga§.

Grupul ajunse Tn Gumuk dupa doua zile. Inves­t ig a te Tntreprinse Tn ora§ adusera la cuno§tin|a prinfului atat data plecarii Zenei cat §\ direcfia Tn care pornise.

Noaptea §i-o petrecura la ni§te pastori, deasupra regiunii Tmpadurite ce domina o trecatoare mun- toasa. Era prea frig pentru ca Alex sa doarma bine, de§i ciobanii pareau sa fie obi§nuifi cu temperaturile scazute. Prinful suporta lipsa de contort Tntr-o tacere vrednica de lauda, schifand doar din timp Tn timp cate o grimasa, dar fara a scoate o vorba.

Cand Alex se trezi la ora trei §i jumatate dimi- neafa, neputand sa doarma din cauza frigului, pamantul era acoperit de bruma. Unui dintre pastori aprinse la iufeala focul, puse Tn jar o oala §i, Tn curand, obfinu o supa de miel care le prinse bine tuturor. Luandu-§i ramas bun de la pastori, grupul se Tnapoie la poteca §i Tncepu imediat sa urce Tn zigzaguri scurte o coasta de munte gola§a. Spre sfar§itul dupa-amiezei, caii erau extrem de obosifi. Petrecusera ziua pe un teren foarte accidentat §i sub un soare dogoritor.

— Am face mai bine sa ne oprim sau, Tn curand, vom ramane fara cai. Deja se poticnesc.

— in cazul acesta, ce parere ai daca am face popas Tn valea urmatoare? Pa§unea pare buna, zise prinful. Vom petrece noaptea acolo.

Alex se culca posomorat pe pamant, cu §aua Tn chip de perna, §i se ruga sa-i ajunga Tn curand din urma pe Zena §i pe ghidul ei.

Jocul seducfici 135

/ 3(> Si is<ii ) Join isoi i

Ctipitolul 4

Zena §i Ma’amed T§i petrecusera prima noapte Tntr-un caravanserai din piatra.

Calatoria lor reTncepu de cu zori, Tn ziua urma- toare. Zena §i ghidul ei Tnaintau cu spor pe calufii lor robu§ti de munte. Pe la mijlocul dupa-amiezei ajunsera Tn apropierea unuia dintre numeroasele defilee ce strabateau peisajul muntos accidentat §i abrupt. Ma’amed calarea Tn fafa, §i intrara Tn stram- toare unui Tn urma celuilalt, deoarece poteca nu le-ar fi Tngaduit sa mearga alaturi.

In valea tacuta rasuna o rafala de Tmpufcaturi §i, dintr-o data, totul deveni un haos, cand calul lui Ma’amed se trase Tnapoi, nechezand de durere, deoarece fusese lovit Tn gat. Apoi se auzi o noua rafala, §i ghidul aluneca lent din §a, Tn timp ce pete stacojii Ti apareau pe frunte ?i pe piept.

Scofand un strigat de spaima. Zena T§i smuci calul Tntr-o parte §i rasucindu-se Tn loc, o lua la goana. Calul galopa pe treneul accidentat cu o viteza de-a dreptul primejdioasa, §i, aplecandu-se mult pe grumazul calului, Ti dadu frau liber. Privind o data Tnapoi, Zena se cutremura cand vazu patru razboinici munteni fioro§i, care ridicau ameninfator pu§ti §i cufite, §i goneau Tn urma ei, razand §\ strigandu-§i ceva unui altuia, Tn timp ce calareau fara efort pe caii lor de munte.

Peste cateva minute o ajunsera din urma, §i se trezi smulsa din §a. Cu un chiot victorios, cel careo prinsese sari jos de pe cai, tragand-o dupa el.

Ve§mintele Ti fura smulse de pe trup, lasand-o doar Tn cama§a, cu jupoanele §i o pereche de ghete

in picioare. Zena |ipa §i Tncerca sa scape prin fuga, dar Incercarea ei de evadare avu ca urmare o lovi- tura grea cu biciul peste umeri. Pentru moment, teama Ti pieri, fiind cuprinsa de o furie cumplita. i§i Tndrepta trupul §i, cu ochii scanteind de manie, iz- bucni Tntr-un torent de insulte, sfar§ind prin a striga:

— Iskender-han o sa va taie capetele! Sunt ne­poata lui!

Stapanul biciului T§i coborT Tncet mana pe langa trup. O fintuia cu privirea, neTncrezator.

— E§ti o ghiaura1'? Nepoata lui Iskender-han?! Tntreba cu glas Tnspaimantat.

— A§a este... asasin ce e§ti! confirma ea, spu- megand de furie, gandindu-se la ghidul ei mort.

Capetenia se rasuci brusc pe calcaie §i Tntre cei patru Tncepu o consfatuire Tn §oapta. Capetele se clatinau Tn semn de acord, Tn vreme ce ochii negri aruncau priviri scurte spre Zena.

§eful se Tnapoie dupa cateva minute, arunca peste goliciunea Zenei o burka1 mare §i, pe un ton lipsit de expresie, spuse:

— In cazul acesta mergem la Mingrelia. Acolo nu ne poate ajunge ura neTmpScata a lui Iskender- han.

in urmatoarele cateva zile, ritmul Tnaintarii lor fu forfat; micul grup zorea fara mila, manat de spectrul razbunarii lui Iskender-han.

Talharii care o luasera pe Zena captiva alegeau traseele cele mai pufin umblate. Acum nici unui dintre oameni nu o mai supara cu nimic, caci ame- ninfarea razbunarii lui Iskender-han era Tnspaiman-

Jocul scducpci 137

' Burka: ve§mant lung folosit de femeile musulmane, care acopera Imbracamintea purtata in public, (n.t.)

tator de reala. insa odata cu trecerea zilelor de calatorie chinuitoare, Zena Tncepu sa cedeze treptat Tn fa|a oboselii §i a suferinfelor. Zi de zi, fiecare pas dureros o ducea tot mai departe de catunul bunicului ei, de speranja §i de ajutor. Era o cumplita calatorie Tn necunoscut, desprinsa de timp, §i Zena era atat de Tnfometata §i absorbita Tncat abia daca mai deosebea ziua de noapte §i pufin Ti pasa daca mai traia sau murea.

Facandu-i-se mila de prizoniera sa, capetenia bandifilor Ti oferi Tntr-o zi un pumn de caise §i un mar.

Potrivit legilor munfilor, talharii ace§tia nu erau ni§te nelegiuifi. Singurele Tndeletniciri acceptabile pentru munteni erau fie cea de razboinic, fie cea de talhar. Abrecii erau o casta respectata Tn Caucaz. Erau mandri de profesiunea lor §i urau orice auto- ritate. Constituiau o grupare de cavaleri, chiar daca erau cavaleri jefuitori, cautand primejdia de dragul primejdiei, furand pentru a le face daruri iubitelor §i sojiilor lor. Lupta era un mod de viafa.

Se Tnserase cand coborara drumul abrupt din apropierea Suram-ului. Calatorisera fara oprire vre­me de patru zile §i, calarind Tncet pe strazile satului, grupul ajunse la ni§te porfi batute Tn cuie de fier ce se deschisera scarfaind, §i calul Zenei fu condus Tntr-o curte mare Tmprejmuita cu ziduri groase de piatra. In cercul de lumina al torfelor pa§i o silueta Tnalta, cu barba carunta, Tmbracata Tntr-o lunga pe- lerina alba. O privi intens pe Zena.

— Kazi, TI mustra cu glas coborat pe §eful ban- dijilor, te-ai purtat urat cu sarmana faptura.

— Graba era necesara, raspunse scurt razboi- nicul.

13 8 Si ISrll) Join 1S O I )

— Desigur, Tnfeleg. Ramanefi aici peste noapte?— Nu.— Foarte bine. Spunefi-mi care-i preful §i sunt

de acord. Veniji Tnauntru §i voi porunci sa vi se aduca banii.

In timp ce capetenia descaleca, silueta ?nve§- mantata Tn caftan alb pocni din degete §i T§i facura aparifia doi slujitori.

— Duceji-o pe femeie la etaj. Sa fie Tmbracata §i hranita.

In vreme ce talharii ie§eau cu sacii de aur legaji de §ei, Zena era purtata Tntr-o Incapere cu draperii §i culcata pe un maldar de perne de matase. Se afla in locuinfa lui Mulloh §uaib, cel mai mare negustor de sclavi din Mingrelia.

. loci il seek K fici 139

140 Si 1S( U1 lot II1SOI1

»Cupitolul 5

Cand grupul lui Alex sosi la locul atacului, o Tnjuratura plina de revolta izbucni din gatlejul prinjului, in timp ce blestemele fura aruncate asupra capetelor celor care o rapisera pe Zena.

Cautara vreme de mai multe ore urmele talha- rilor §i, in cele din urma, reu§ira sa descopere direcfia pe care o apucasera ace§tia §\ sa le urmeze.

Alex era neobi§nuit de tacut, o incruntatura ingandurata §i buzele stranse accentuandu-i tra- saturile fefei arse de soare. El §i Ivan mergeau in frunte, calarind alaturi, semanand ei in§i§i a oameni de munte, a§a cum erau imbracaji in pan- taloni de piele de caprioara §i cojoace din piele de oaie.

Vreme de aproape douazeci de minute calarira in tacere, expresia ganditoare a lui Alex schimban- du-se doar din timp in timp, cand un mu§chi de pe maxilarul superior i se contracta convulsiv.

Ivan observa totul cu obi§nuita lui rezerva, nes- cotand nici un cuvant. Dupa inca vreo trei kilometri, se intoarse in cele din urma spre Alex §i-l intreba cu blandefe:

— Ai vazut urmele ei de pa§i?Alex dadu din cap in semn ca da, insa nu vorbi.— Era evident, desigur''.— Desigur, raspunse Alex in §oapta.— Nu §tiai? insista Ivan.— Nu, fu raspunsul prompt.— Pentru numele lui Dumnezeu, de ce nu fi-a

spus? intreba Ivan intr-un murmur plin de incordare.

— Pentru ce fac sau nu fac femeile indiferent •• ce Tn viaja lor? Dumnezeule, de unde sa fi §tiut? ••• replica Alex cu amaraciune.

— Cu ritmul impus de munteni ar putea pierde .. copilul. Urma este Tnspaimantatoare. Ai... fost

primul, nu-i a§a? intreba Ivan u§or.De asta-data, celebra stapanire de sine a

prinfului TI parasi.— Primul, Tngaima el, Tnchizand o clipa ochii. Da,

••• primul, repeta posomorat.— In cazul acesta nu are mai mult de doua luni,

.. calcula Ivan, pe ganduri.— Cel jnult, §opti Alex cu gravitate.§i se adanci iar Tn gandurile sale.A r f i trebui/ sd bdnuiesc. Asta e.xplica toate

'• lacrimile si re/irosiirile si meiancoliile care aparttsera •• atat ele brusc.

. Experienfa lui Alex Tn materie de femei gravide ... era redusa. Durata scurta a legaturilor lui evitase .. orice contact prelungit cu femeile Tnsarcinate. §i

oricum, iminentele situajii de paternitate, erau Tntot­deauna rezolvate prin asigurarea unor onorarii pe toata durata vie|ii, extrem de generoase.

••• Jocul scdticfici 141

La scurta vreme dupa plecarea lui Kazi, Mulloh §uaib urea la etaj sa inspecteze noua marfa cu intenjia, de asemenea, sa-i guste eventual deliciile. Ve§mintele curate §i hrana ridicasera Tn mod spec- taculos moralul prabu§it al Zenei, §i Mulloh §uaib avea sa aiba o surpriza neplacuta.

— Daca pui un singur deget pe mine — rosti cu ura noua lui achizifie, stand ghemuita Tntr-un coif al Tncaperii — bunicul meu, Iskender-han, va va pe-

depsi crunt, pe tine §i pe urma§ii tai pana la a treia generate, fiu de pore ce e§ti!

Realitatea este ca Mulloh §uaib nu supra- viejuise §i nu se imbogajise in riscantul domeniu al negojului de sclavi fara a avea o inteligenfa aspujita. De indata ce fu rostit numele lui Iskender-han, deveni cat se poate de evident ca afacerea abia Tncheiata de el trebuia sa fie anulata.

— Plecafi imediat dupa Kazi §i aduceti-mi-l Tnapoi! le porunci el celor doi favorifi ai sai, care se §i repezira sa-i indeplineasca ordinele. Ce pacat, cand ma gandesc ca trebuie sa ma lipsesc de far- mecele unei delicatese atat de apetisante! adauga el apoi cu un oftat, nereu§ind sa-§i ia ochii de la formele opulente ale Zenei, descoperite ispititor de ve§mantul de harem: un bolero scurt §i §alvari stravezii.

Nu dupa mult timp, in camera intra furios Kazi §i bombani cu acreala:

— Femeile sunt intotdeauna o pacoste, §i tu nu faci excepjie. Vino, o sa ne continuam calatoria, ii porunci el, tarand-o dupa el.

142 Susan Johnson

Ie§ind din munji pe colinele podi§ului, Alex intra in satul Simonethi. Oamenii sai pornira imediat in depistarea urmelor, in timp ce Alex il lega pe Pa§a in fa|a unei cafenele, comanda un ceai fi un coniac §i se lasa sa cada obosit pe o banca.

Cand sosira coniacul §i ceaiul, dadu imediat pe gat alcoolul dar \§\ sorbi incet ceaiul dulce, inga- duindu-§i cateva minute de odihna inainte de a-§i relua cercetarea.

Reprezentantul lui Mulloh vazuse superbul cai al prinjului §i trasese concluzia ca ghiaurul din cafenea

trebuia sa fie bogat. Poate ca pe el l-ar interesa s-o cumpere pe femeia care era prizoniera lui Kazi.

Cand un barbat scund se a§eza langa el, Alex i§i mal|a o spranceana intrebatoare dar lipsita de curi- ozitate.

— V-ar interesa sa cumparati o fata?— Nu.— E tanara. AJi putea s-o inva|a|i sa va satisfaca

preferinjele, domnule. Cele tinere sunt u§or de instruit.

— Ai dreptate, fara indoiala. Poate alta data, replica prin|ul cu indiferenfa.

— V-ar putea incalzi patul la noapte, excelenfa. Cand aji calarit ultima oara o fata tanara §i fru­moasa? insista vanzatorul susurand sugestiv.

h i urma a t zece zile, reflecta Alex ganditor; §i o mul|ime de amintiri Tncantatoare ii navalirain minte.

— Nu, repeta prinjul cu hotarare, nu ma inte- reseaza.

— O sa va para rau, excelenia... o frumuseie tanara uimitoare, ispititoare, cu par castaniu-ro§cat, cu ni§te ochi superbi, de un albastru intens §i cu o piele alba, incantatoare!

I§i saruta varful degetelor §i inchise o clipa ochii. Aplecandu-se conspirativ peste mica masa de mo- zaic, adauga:

— §i cu o cicatrice micuta, in forma de boboc de trandafir, in cel mai ispititor loc, domnul meu!

— Facem targul, spuse prinful cu glas coborat.Alex i§i inalta ochii aurii cu pleoape obosite §i-l

fixa pe Abdullah cu o privire rece, care facu sa incremeneasca zambetul pe chipul intunecat al acestuia.

— Du-ma la fata, porunci Alex.

Joci il seek tcfiei / 43

Cu inima batandu-i nebune§te, Alex se ridica in picioare. Era imposibil sa existe doua femei cu o cicatrice in.forma de boboc de trandafir. Trebuia sa fie Zena. A§adar era inca teafara. II invada un senti­ment de u?urare.

Ajungand la casa mingrelianului, Alex refuza sa intre §i ramase sa se plimbe nervos prin curte.

Alex se rasuci brusc in loc cand Abdullah se inapoie frangandu-§i mainile cu disperare. Dezama- girea lui era sincera, deoarece felul in care decur- sesera evenimentele il facusera sa piarda un comision substantial.

— Ma indurereaza profund, excelenja voastra, sa va informez ca femeia pe care o dori|i a fost vanduta acum trei zile...

Alex se repezi la micul intermediar, dar'Ivan reu§i sa-l opreasca inainte de a se infige in beregata acestuia.

— Sacha, lasa-l! Mort nu te poate ajuta! Doar el §tie cine a cumparat-o!

Clocotind de furie, Alex sfarama o fereastra im- podobita cu un delicat filigran de filde§ §i apoi se departa cu pa§i mari, parasind curtea.

— Descopera numele cumparatorului!Peste cateva minute, Ivan ie§i din casa cu infor-

mafiile:— §eicul Ibrahim-bei. Foarte puternic, cu mare

influen|a. Prieten personal al sultanului.— Bun, concluziona Alex scurt. Pornim spre

acest mult laudat §eic!Ivan il lua cu bini§orul, incercand sa-l calmeze

§i sa-l determine sa nu ia hotarari pripite.— Hai sa ne gasim o locuinta, Sacha, sa ne

cura|am §i sa decidem cum sa-l abordam pe acest §eic §i cum s-o scoatem pe Zena din haremul lui.

144 Si ism l Join iso11

. fOCl ll sccil JC{iri 1 4 5

in timp ce se curafau de murdarie, Alex §i Ivan se ciorovaira cu privire la amanuntele acjiunilor pe care urmau sa le Tntreprinda.

— Poarta-|i uniforma: inspira puterea imperiului rus. Uneori nici un avantaj nu-i lipsit de important pentru a fi folosit cand ai de-a face cu aceste triburi perfide de la granifa, care T§i schimba Tntruna aliajii pentru a se adapta la Tmprejurari.

A§a ca ramase hotarat ca prinjul Alexander Nik-laevici Kuzan, cu rang de capitan, sa ceara o audienfa la Ibrahim-bei in calitate de trimis diplo­matic de la St. Petersburg. Insa Ivan nu reu§i sa-l convinga sa a§tepte pana dimineafa.

Alex simfea ca moare numai la gandul ca Zena ar fi petrecut o noapte Tntr-un harem.

— Hai, draga mea, incS o sorbitura de vin §i poate Tnca o bomboana! .

Zena intredeschise supusa buzele, §i Tnghifi o gura de vin parfumat §i greuvl, primind apoi aca- deaua cu migdale §i caise apropiata de buzele ei rofii §i pline.

— Ah, frumoasa, incantatoarea mea floare, Tn curand te vei simfi §i mai bine. Ca sa-|i pastrezi sanatatea trebuie sa mananci §i sa bei, ajunse la urechile Zenei glasul vorbitorului, in timp ce o mana sfrijita §i cafenie se intinse §i-i mangaie obrazul catifelat. E§ti atat de docila, iubita mea. In curand, foarte curand, vei simti Tn vene o caldura ce va zgudui intens aceasta pasivitate §i te va Tndemna sa dorefti cu nerabdare activitafi mai Tnflacarate.

Cantaridelor din pin nu le por trebui m ai m ul de incapatm zeci de minutepentru a-i inpada Jluxih • sang pin, gandea Tn mod pragmatic Ibrahim. in

146 Sasun Johnsonseara as/a ra f i a mea, reflectaJbrahim-bei, Tna- poindu-se la cortul care-i era cartier general.

Fata promitea imense desfatari senzuale. El a§teptase cu rabdare trei zile, §i Tn seara aceasta avea sa se Tnfrupte din aceasta femeie voluptoasa pentru care platise un prej exorbitant.

Cu o oarecare deta§are languroasa, Zena Tngadui celor doua tinere servitoare sa se ocupe de ea. Fu Tmbaiata Tntr-o cada mare de arama; parul Ti fu spalat §i §ters bine cu un prosop Tnmiresmat cu un parfum de flori ce amintea de mirosul liliacului, §i periat pana ce deveni o coama ondulata §i stra- lucitoare ce-i cobora de-a lungul spatelui. li rasera parul de pe trup, de pe picioare §i de sub bra|e. Dupa aceea fu culcata pe o canapea joasa, aco- perita cu panza, §i masata cu un ulei parfumat nespus de placut §i cald. Se zvarcolea fara astampar, gemand u§or, in timp ce mainile cafenii Ti mangaiau pielea, starnind frisoane de placere ce-i strabateau Tntreaga fiinfa.

Ochii negri ai tinerelor slujnice se Tntalnira pe deasupra trupului mole§it. Dadura amandoua din cap, exprimandu-§i acordul. Cantaridele Tncepeau sa invadeze trupul femeii. In curand, cea mai mica atingere avea sa provoace o senzuape senzuala.

O trasera pe Zena cat s-o a§eze Tn capul oaselor §i Ti petrecura brajele printr-un soi de harna§ament facut din piele de caprioara, verde ca marea, Tmpo- dobit cu inele de aur §i broderii de matase. Sub sanii se potrivira doua fa§ii mai late din aceea§i piele colorata, cusute cu nenumarate margele mici din aur. Pielea harna§amentului de pe umerii ei fu trasa u§or, stransa bine, §i sanii mari §i voluptuo§i ai Zenei fura tra§i fara mila Tn sus, pana cand ajunsera

sa stea cocofafi ca doi pepeni suculenfi pe raftul lat alcatuit din pielea garnisita cu inele. Sanii ei erau Tncantator de plini, sfarcurile nespus de obraznice, iar despicatura dintre ei se strangea forfat prin apasarea harna§amentului din piele fina. Efectul general era imaginea unor fructe coapte gata de a fi culese.

Luand o caseta de cosmetice din filde§, cele doua servitoare se apucara sa picteze sfarcurile trandafirii §i catifelate intr-o culoare de un ro§>u aprins, ispititor. Apoi, cele doua fete petrecura o Centura grea, din zale de aur, Tn jurul §oldurilor Zenei. Prins de o parte §i de cealalta a centurii de aur era un voal de matase care atarna pana ia podea, fiind adunat in mici bra|ari. Picioarele Zenei fura trecute prin cate una din acele mici deschizaturi de voal merest, ambele membre inferioare fiindu-i astfel Tnvelite transparent Tntr-o fesatura vaporoasa, de un verde stralucitor. Deoa­rece materialul era fixat de Centura doar la nivelul §oldurilor ei, el acoperea numai picioarele, lasandu-i la vedere pielea catifelata a pantecelui, a vintrelor §i a feselor, slujind ca ?nveli§ pentru a scoate in evidenfa despicatura delicata §i catifelata a placerii.

Zena fu condusa prin aerul rece al serii catre cortul lui Ibrahim-bei. Fu data la o parte o perdea grea §i Zena fu impinsa printr-o deschidere in interiorul unei vaste incaperi, iluminata stralucitor cu ajutorul a sute de lampi mici. Ca reflex la acea lumina intensa, pupilele i se contractara instantaneu.

— Vino aici, porumbifa mea, susura bine- cunoscutul glas mangaietor.

Paru ca trece o eternitate pana sa ajunga la mana cafenie intinsa spre ea. Ibrahim-bei o facu

Jociil sechtcfiei 147

pe Zena sa execute o rotire in fa|a lui, prezentand farmecele ei izbitoare §i trandafirii celor doisprezece oaspefi ai sai. Apoi o conduse pe Zena de-a lungul covorului ce urea spre o mica estrada §i o ajuta sa se a§eze pe o perna de matase. Instalandu-se alaturi de ea, batu din palme §i festinul Tncepu. Mancau pe-ndelete, Ibrahim-bei hranind-o pe Zena cu Tmbucaturi din fiecare fel de mancare, Tn timp ce ascultau muzica dulce cantata Tn surdina de un mic grup de muzicanji.

Ospajul acela tihnit §\ lent fu Tntrerupt de un slujitor Tngrijorat care facu o plecaciune, Tngaimand scuze:

— Ibrahim-bei, mult slavite stapan, cu Umilinfa Tmi cer de mii de ori iertare, dar un vizitator rus se afla aici, exprimandu-§i dOrinfa de a fi primit.

— Pofte§te-l Tnauntrul Va fi primit cu toata cinstea.

Ofiterul rus intra Tn Tncapere cu pa§i maiestuo§i §i Tncepu sa strabata distan|a dintre u§a §i estrada. Deodata o zari pe Zena §i Tncremeni Tn loc.

Ibrahim-bei se ridicase Tn picioare §i Tnainta catre barbatul Tnalt §i musculos.

— Ah, constat, capitane, ca §i dumneavoastra sunteti impresionat de frumusefea ei. O adevarata capodopera de splendoare feminina, nu sunteti de acord?

Alex T§i desprinse cu greu ochii de la femeia aproape goala ce §edea languros pe pernele de satin, cu o privire distanta, pierduta Tn gol, §i se sili sa §i-i Tntoarca iar spre turc. Vorbind taraganat §\ Tn aparenfa calm, remarca:

— Desigur, un diamant dintre cele mai pure.

1 48 S i IScll l Jol 11 ISO11

i§i Tndrepta statura impunatoare, se Tnclina cu grajie §i spuse:

— Sunt prinful Alexander Nikolaevici Kuzan, domnule. Scuzafi-ma ca vin nepoftit la petrecerea dumneavoastra.

— Ba deloc, deloc, pr'infe. Va rog sa aveti ama- bilitatea de a lua parte la ea alaturi de noi.

— M-a§ simfi onorat, Ibrahim-bei, zise Alex, incercand sa-§i stapaneasca furia crescanda ce sporea la vederea Zenei dezbracata in acea camera plina de barbafi.

— Prieteni, faceji cuno§tin|a cu prinjul Kuzan.§i prezentarile continuara, Alex raspunzand ros-

tirii numelui fiecarui barbat printr-un salut politicos.— §i acum, prinfe, va rog sa face{i cuno§tin|a cu

prejioasa mea achizijie. Am cumparat-o abia cu trei zile in urma, §i a avut nevoie de o anumita cantitate de... sa-i spunem „blanda persuasiune". Prince Kuzan, v-o prezint pe Dalila. l-am dat acest nume pentru toate motivele evidente, murmura Ibrahim pe un ton de scuza.

„Prin|ul-Kuzan“... cuvintele strapunsera vag valul de ceafa Tn care plutea Zena. Pupilele ei se des- chisera mari §i gura paru sa formeze cu uimire un nume — Alex — dar nu se auzi nici un sunet, iar Zena aluneca iar Tn lumea ei.

— Va rog sa luaji loc, prinfe. Dalila va dansa pentru desfatarea noastra.

Ibrahim-bei o conduse pe Zena chiar Tn fa|a estradei, la o distanfa nu mai mare de doi metri de locul Tn care statea Alex.

Vinul drogat canta Tn venele Zenei; trupul Ti ardea de vapaia unei calduri patima§e. Dorinfe carnale se na§teau §i i se agitau Tn pantece, §i

. loci il scdi ictici 149

muzica stimula §i excita acele senzajii tot mai intense §i rascolitoare. Melodia dulce Ti Tnvaluia trupul, i-l mangaia, i-l lini§tea, §i Ti sporea sensi- bilitatea, facandu-l sa devina mai conftient de fierbinjeala care i se rasucea §i i se Tncolacea Tn josul pantecelui.

Picioarele frumos modelate §i grajioase alune- cau §i se roteau; brafele ei catifelate §i superbe se Tnalfau §i coborau Tn ritm cu muzica; sanii plini §i fermecatori, finuji strans Tn harna§amentul lor de piele frematau §i tremurau cand se unduia pro- vocator; sfarcurile vopsite Tn ro§u aprins se Tnalfau tari pe masura ce o strabateau valurile de pasiune. Picaturile albe ale unui lichid dulce se prelingeau pe partea interioara a coapselor ei, §i trupul Ti era cuprins de o senzualitate nestapanita.

— Ah, vad ca sucurile iubirii Tncep sa curga. Fe­mei u§ca asta dragufa este a\a\ata cum se cuvine.

§i Tntr-adevar, un izvor continuu de lichid alb, sidefat, mustea dintre buzele trandafirii §i umflate ale vulvelor ei rase §i curgeau Tn raulefe albe de-a lungul picioarelor Zenei.

O bataie scurta din palme §i muzica Tnnebu- nitoare Tnceta.

— Vino aici, Dalila, porunci Ibrahim-bei.§>i Zena Ti dadu ascultare, ramanand Tn picioare

Tnaintea lui. Beiul Tntinse mana §i, cu §ervetul sau, §terse picaturile fluide de pe coapsele ei, urcand de-a lungul lor §i mangaind loca§ul placerilor, ras §i expus vederii. Sub atingerea lui, Zena se cutre- mura, Tn extaz.

Un strigat de furie fu Tnabufit Tn gatlejul lui Alex, §i unghiile i se Tnfipsera Tn palme. Era con§tient, totu§i, ca nu se putea numara cu treisprezece barbafi.

i so Susan Johnson

— Stai Tntre oaspetele meu §i mine, scumpa Dalila, zise Ibrahim-bei, ajutand-o cu blandefe pe Zena sa se a§eze pe perna dintre cei doi barbafi.

li potrivi cu delicateje pozifia picioarelor, cu coap- sele larg desfacute §i cu gleznele incruci§ate, in a§a fel Tncat vulva rasa a Zenei fu expusa vederii Tn mod neru§inat, cu labiile trandafirii rasfrante §i lucind de umezeala.

— Mmm... mormai el, admirandu-§i realizarea. Porjile paradisului, nu alta, §i Tnca foarte aproape.

Ibrahim-bei T§i trecu un deget Tn susul fantei su- culente, §i Zena scoase un geamat senzual. Urcand cu degetul umed de-a lungul pantecelui §i peste sanii ei, Ibrahim §i-l petrecu peste buzele ei rubinii §i i-l Tnfipse Tn gura.

— Sunt sucurile iubirii tale, scumpa mea, care Tn curand vor curge Tn jurul penisului §i testiculelor mele.

i§i scoase lent degetul §i §i-l cobori spre sanii ei opulenfi, mangaind pe rand fiecare glob alb §i catifelat, strangand sfarcurile vopsite Tn ro§u Tntre degetul mare §i aratator.

Un vaiet slab scapa de pe buzele Zenei cand valurile senzualitajii tremuratoare §i frematande o cuprinsera iar §i iar, coborand spre sexul ei meins de o flacara arzatoare.

Cu un gest adresat unui slujitor, el arata spre un castron cu prune, §i acesta prezenta vasul cu o ple- caciune supusa. Ibrahim alese fructul cel mai mare §>i mai plin §i, ridicandu-l cu delicateie cu degetele lui subfiri §i suple, Tncepu sa-l duca spre sexul Zenei, Tncantator de accesibil, trandafiriu §i catifelat.

— lata, draga mea, spuse Ibrahim-bei aratandu-i fructul, o podoaba cu care sa Tnfrumusetam porfile paradisului.

Joci il seek ufici 151

CoborT mana §i, desfacand labiile trandafirii, deschise, umede §i mustinde ale Zenei, Tnfipse pruna Tn despicatura dintre ele. Labiile u§or umflate nu acopereau decat jumatate din fructul rotund, iar restul sferei ie§ea Tn afara buzelor umede §i ze- moase. Ibrahim-bei mangaie fiecare latura a pielii Tntinse peste fructul stacojiu, §i Zena se Tnfiora de placere. O izbucnire de lichid perlat curse peste pruna purpurie §i Tn jurul ei, acoperind-o cu un strat albicios §i lucios.

— Nu-i oare acesta un fel de mancare delicios, ce doar ca nu striga sa fie ronfait? Ce parere avefi, prinfe?

— Chiar ca striga, replica Alex pe un ton sec, dar la acea priveli§te, penisul i se ridica Jeapan.

Umflatura din pantalonii lui din piele de caprioara nu trecu neobservata de Ibrahim-bei.

— Vad ca va place micuja tarfa, zise, cu un zam­bet vicios. Priviji, uitafi-va ce Tncinsa este!

Cu grija, Tn a§a fel Tncat sa nu disloce pruna, §i cu degete iscusite, Ibrahim-bei Tntinse mult partea de sus a labiilor umflate ale sexului, pentru a da la iveala clitorisul Zenei.

— Uitaji-va la acel mic organ dilatat! Priviji, prince, cum dore§te cu disperare eliberarea. Totul este pregatit. Fiecare organ, fiecare \esut este umflat §i plin, Tnsetat sa fie satisfacut, tanjind sa capituleze. Indata, iubita mea, foarte curand, Ti spuse Zenei Tn §oapta.

Arborand curtoazia unei gazde politicoase, Ibra- him-bei Tntreba:

— V-ar face placere sa examinaji cea mai noua achizijie a mea, prince? Dupa cum vedet, este gata sa fie luata. Va rog, insista turcul, ospitalier.

/ 52 Si ism j Join isoj j

Alex se apleca §i T§i petrecu un deget peste labiile trandafirii §i umede, disloca pruna, Tmpinse

••• inauntru doua degete lungi §i sonda caldura cati- ... felata de dincolo de ea. Fiorul febril o facu pe Zena .. sa deschida brusc ochii. O fracjiune de secunda.se

uita Tn ochii aurii, clocotind de manie, ai prinjului.— Alex, §opti ea. Alex!— Pare sa va placa, prinje, remarca Ibrahim-

bei pe un ton liniftit.— Nu-i decat o obi§nuin|a primitoare, atat de des

intalnita la tarfe, domnule, Tnsa garantez ca ma va... placea destul de mult daca imi voi infige membrul .. in despicatura asta umeda a ei. Poate ca ne putem

tocmi, caci fanta asta imi face o pofta teribila. Va ofer cincisprezece cai §i cinci mii de ruble, propuse

'■ Alex.— Cu neputinja! Am platit mai mult pentru ea.Alex §tia ca minte, dar i§i daduse seama ca, in

ciuda faptului ca beiul o voia pentru el, pe seara lui ... de valori avarifia intrecea cu mult dorinfa sexuala.

— Foarte bine, continua Alex, douazeci de cai §i §apte mii de ruble.

— Unchiule, interveni cu energie Abdul, daca ■’* ea este de vanzare, ingaduie-mi sa licitez §i eu!

— Desigur, Abdul, rosti Ibrahim pe un ton impa- ••• ciuitor, daca vrei, participa la licitajie.

— In timp ce licitafia continua, noi, prieteni, am .. putea sa intre|inem micufa noastra pruna zemoasa

§i incinsa.Ibrahim-bei scoase la iveala un superb penis

artificial, din piele ro§ie, cu o lungime de aproximativ '■ optsprezece centimetri §i un diametru de §apte cen- •• timetri; chiar fi protuberan|a bulbucata, in forma de ••• inima, fusese reprodusa cu iscusinja din piele ro§ie.

••• JocuJ seducpci I S3

La baza obiectului atarnau doua testicule enorme, tot din piele ro§ie, moi la atingere, umplute cu put, Tn u§or contrast cu monstruosul falus rigid §\ dur.

— Abdul, n-ai vrea sa-i faci Dalilei acest ser- viciu? Cateva orgasme preliminare Ti vor excita senzafiile pana la paroxismul placerii, §i va fi pre- gatita pentru o noapte de iubire.

Abdul se a§eza Tn fafa picioarelor Zenei, lua un §ervet, TI Tnmuie Tntr-un castron cu apa parfumata pentru degete §i Tncepu sa spele vopseaua stacojie de pe sfarcurile Zenei. Apoi T§i Tnclina capul §i supse sfarcurile tari, mangaindu-i sanii voluptuo§i §i grei.

— Unchiule, nu-s oare acestea cele mai deli- cioase globuri albe? Visez sa-i vad plini §i Tncarcaji de lapte, cand Tmi va hrani copilul. in seara asta, iubita mea, §opti el, voi planta samanja mea Tn tine, dar pana atunci va trebui sa te muljume§ti cu asta.

Aplecandu-se mai mult, desfacu labiile umede §i introduse lent penisul artificial, facandu-i loc Tn intrarea primitoare.

Abdul introd'usese jumatate din rigidul dispozitiv de piele §i se apleca sa sarute gura Zenei, care era atat de ispititor de aproape. ii Tntredeschise cu forja buzele §i T§i plimba limba, cu o rotire deli- cioasa, Tn jurul gurii ei. Cand Zena gemu plina de dorinja, el Tmplanta ultimii noua centimetri Tn vaginul ei. Luandu-i ambele maini, le duse spre baza penisului §i puse Tn ele enormele testicule, apa- sandu-i degetele pe pungile de piele.

Zena se juca visatoare cu testiculele ce se udasera de lichidul fierbinte al pasiunii ei. Pielea parea calda, alunecoasa §i catifelata Tn timp ce ea mangaia obiectul care o menfinea Tn transa.

154 Susan Johnson

Abdul Tntinse mana §i, cu o apSsare violenta, Tnfipse pana-n fund penisul artificial. Universul exploda Tntr-un orgasm Tnso|it de un fipat delicios.

— Ah! Primul dintre multele din noaptea asta! remarca Ibrahim-bei. Inca o data, Abdul, ca sa-i araji ce o a§teapta.

§i Zena fu cuprinsa de un tremur necontrolat cand un alt orgasm Ti strabatu trupul, parand ca nu se mai sfar§e§te, zvarcolindu-i-se prin vaginul ce-i pulsa violent.

— Da-i cateva minute de odihna, iar dumnea­voastra, prinje, o veji Tnalja din nou pe culmile placerii. Dupa cum vedefi, nu-i nevoie decat de o neTnsemnata atingere.

Licitatia fu rapida §i patima§a.Abdul abandona posomorat la cincizeci de cai

§i §aizeci §i cinci de mii de ruble.— Actualmente am cu mine numai douazeci de

cai. Banii vi-i pot plati pe loc, iar pentru ceilalji trei- zeci de cai va voi da o garanfie scrisa. Maine voi telegrafia sa mi se trimita caii din herghelia Kuzan- ilor.

— In ce stare voi primi eu caii aceia? Tntreba Ibrahim prudent. Herghelia e la o departare de mii de kilometri. Ar putea fi un targ prost.

— Fiji lini?tit, Ibrahim-bei, vor sosi Tntr-o forma excelenta. Am un vagon de cale ferata Tn care Tncap douazeci de cai §i fiecare cai calatore§>te cu propriul sau grajdar. In nu mai mult de o luna se va Tncheia transports. Acum, daca afi fi atat de amabil sa-mi facefi rost de o pelerina pentru femeie, Tmi voi lua achizi{ia §i voi pleca.

— Foarte bine, prinje, §i daca se va ivi prilejul, veji pune un cuvant bun pentru tribuf meu.

Jociil seducfici- IBS

156 Susan Johnson— A§a voi face.Alex Tnfa§ura mantia in jurul femeii drogate §i o

ridica fara efort in brate. Inclina capul in semn de adio, salutand adunarea §i ie§i Tn noapte cu pa§i mari. In fafa cortului sau ardeau torfe. Cand el, pur- tand-o pe Zena, se Tndrepta spre caii gata de drum, Ivan exclama, agitat:

— Doamna Zena!Alex se avanta Tn §a §i o a§eza pe Zena Tn faja

lui. Oamenii lui sarira pe cai §i pornira Tn galop prin satul de corturi.

!~>oapta se raspandi ca un vartej de la un slujitor la altul Tn principala Tncapere a cortului.

— Doamna Zena?! striga Ibrahim-bei, dandu-§i capul pe spate §i razand Tn hohote. Pe tot ce-i sfant, Abdul! Doamna Zena! Asta-i nepoata lui Iskender- han, cea pe care o cauta toji, §i daca nu ma Tn§el, este iubita tanarului prinj Alexander.

Chicoti, neputandu-se stapani.— Pe barba profetului, Abdul, l-am fi putut saraci

de tot pe omul asta!

In timp ce calareau prin de§ert, Alex le ordona succint celor din ceata sa:

— Pastraji distanfa — nu mai aproape de cinci sute de metri!

Ridicand-o Tn braje pe femeia calda §i moale, Ti dadu la o parte mantia §i o Tntoarse spre el. In mod automat, ea Ti Tnconjura strans gatul cu brajele §i T§i apasa sanii catifelafi de tunica lui.

— Indata, iubito, Tndata.Descheindu-§i pantalonii, Alex T§i scoase penisul

erectat, o ridica pufm pe Zena §i o Tnfipse Tn barba-

Jia lui rigida. Potrivind picioarele Zenei Tn jurul mijlocului sau, Ti dadu lui Pa§a un mic imbold, ?i armasarul negru porni Tntr-un galop lent.

Leganata de u§oara mi§care a caiului, Zena avu orgasm dupa orgasm, agajandu-se de Alex §i sus- pinand de placere. Alex se abjinea, vrand sa-i ofere o satisfacfie deplina, pe masura cerinfelor trupului ei arzand de pasiune. in curand ea Tncepu sa se lini§teasca, cutremuraturile de extaz devenind mai pufin pronunfate, iar tremurul convulsiv i se domoli. Dand pinteni lui Pa§a pentru a-l porni Tntr-un galop nebunesc, Alex o poseda pe Zena cu tot dorul des- parjirii, §i cand se ivira zorile, purta Tn braje o femeie foarte supusa, adancita Tntr-un somn lini§tit.

Joel il seek icfici 15/

/ 58 Si l Sell 1 Jol li ) SOI}

C a p ito lu l 6

Cand se trezi, Zena constata cu uimire ca era culcata pe bancheta tapijata a unei trasuri. Privi speriata in jurul ei, dar groaza Ti pieri cand TI vazu pe Alex tolanit pe bancheta de vizavi.

— in cele din urma te-ai trezit, du§ka, zise el, aplecandu-se spre ea §i luand-o Tn brafe.

Cople§ita de Tntreaga oroare, teama §i umilinfa din saptamana trecuta, Zena izbucni Tn lacrimi. Leganand-o bland, Alex o batu u§or cu palma, lini§titor.

— A trecut totul, scumpa mea. E§ti Tn siguranja, cu mine.

li saruta obrajii uzi §i apoi Ti mangaie tandru buzele.

— Lui Bobby §i mie ne-a fost al dracului de dor de tine, §opti. Sa nu mai fugi niciodata. Lumea este prea primejdioasa pentru fiinje nevinovate ca tine. §i... de ce nu mi-ai spus nimic despre copii? o Tntre­ba cu blandeje.

— Am crezut... credeam ca n-o sa-Ji pese de el.— BineTnfeles ca-mi pasa, riposta Alex, cu o

blanda mustrare Tn glas. De cum ne vom Tnapoia, o sa-fi cumpar o casa Tn St. Petersburg sau Moscova, zise el. Sau, de fapt, de ce nu Tn aman­doua ora§ele?! Cere tot ce vrei §i $ se va da.

Lacrimi noi Tncepura sa curga iar pe obrajii Zenei.

— Am spus ceva gre§it? Tntreba Alex, sincer nedumerit de noua izvorare de lacrimi.

— Nu, Sacha, n-ai spus nimic gre§it, ofta Zena.

JOCl il seekicp'ci 159

Dupa ce se Tntalnira cu Bobby §\ cu doicile, Alex insista sa faca o escala la Kislovodsk, perla regiunii cu izvoare curative din Be§-Tau.

Era un ora§ ca Tn basme: plante §i paduri tro- picale, torente rostogolindu-se navalnic din munji, stand colturoase §i oameni pitore§ti. Vilele §i palatele somptuoase Tmbinau armonios roman- tismul oriental §i cultura rafinata a vestului.

Se instalara in vila Kuzan-ilor §\ urmara doua saptamani de neasemuit.

Alex o rasfaja pe Zena, straduindu-se s-o distreze §i s-o amuze; ii servea el insu§i micul dejun §i f5ranzul, insistand ca ea sa ramana in pat. Dupa- amiaza calareau prin imprejurimi sau, pur §i simplu, se odihneau stand la soare, pe veranda. Bobby zburda prin imensa gradina ce inconjura vila §i inflorea vazand cu ochii Tn climatul acela cald §i sanatos.

Intr-o seara, dupa ce facusera dragoste pana la saiietate, atingand culmi nebanuite pana atunci, Zena i§i culca capul pe umarul lui §i murmura:

— Sacha?— Mmm, raspunse lene§ Alex.— Ma consideri uneori prea agresiva? intreba ea

sfioasa.— Ce vrei sa spui? replica el calm.— Adica... poate prea grosolana, sau vulgara,

sau prea neru§inata in pat.— Tot iji mai faci griji Tn legatura cu purtarea

unei doamne? zambi Alex Tn Tntuneric.Apoi se feri cu iscusinja de o lovitura puternica

Tndreptata spre faja lui, §i urma o Tncaierare, punc­

tata de multe rasete §i chicoteli. Jintuind-o fara efort pe Zena de pat, Alex o Tncaleca §i un zambet machiavelic Ti ridica u§or coljurile gurii.

— Ai pierdut, iubito. Acum trebuie sa plate§ti. §i va trebui sa-i dai copilului numele meu.

— Sacha! se vaita Zena. Nu Alexander Niko- laevici! E prea lung.

— Nu Alexander, ci Apolo... pentru marea mea frumuse|e, o lamuri el, adresandu-i un zambet nevi- novat.

— Cata modeslie! TI mustra ea Tn gluma.— In afara de mama mea... mi s-au facut

destule complimente Tn legatura cu asta. Venite de cele mai multe ori din partea doam...

Alex sari repede la celalalt cap al patului, ferin- du-se de un genunchi foarte primejdios §i admirand fulgerele din ochii ei.

— Este o replied Tngrozitor de rasuflata, dar £-a spus vreodata cineva c& e§ti frumoasa cand e§ti manioasa? Nu zau, draga mea, ma predau, se oferi el galant. Vei da copilului ce nume vrei, desigur. Tu e§ti, draguja mea scumpa, bucuria viejii mele.

— Te iubesc, Sacha, §opti Zena Tntinzand bratele spre el.

— §i eu am de gand sa te pastrez pentru tot- deauna, replica el glumet §i evaziv, strangand-o Tn braje.

1 00 Si ISfU} J o l II1SOI1

Jocul sedacfici 101

Intr-o dimineaja, cateva zile mai tarziu, Zena Tntindea gem de prune pe painea prajita a lui Bobby, cand. ochii ei prinsera pe lama jpujitului strafulgerarea unei mi§cari.

Cu un gest nervos, Zena TI prinse de brat Pe Alex, care statea tolanit pe un fotoliu de langa ea, citindu-§i ziarul.

— Sacha, prive§te! §opti ea, speriata.De-a lungul potecii de pietri§, Tnaintau doua ca-

petenii de razboinici munteni, urma|i de un numar impresionant de calareji.

Alex se ridica iute Tn picioare, indignat de Tndraz- neala celor ce-i Tncalcau proprietatea §i a§t.epta nerabdator ca cele doua capetenii sa se apropie.

Cand ajunsera la marginea terasei, muntenii T|i scoasera palariile §i facura o plecaciune, iar unui dintre ei spuse:

— Printul Alexander Kuzan.Era o afirmaiie, nu o Tntrebare.— Da, ce este? raspunse Alex manios.— Iskender-han solicita onoarea prezenjei dum-

neavoastra la locuin|a sa. Urmeaza sa-i invitam, de asemenea, pe nepoata §i pe nepotul sau.

— Sa-i invitaji? riposta Alex pe un ton sarcastic, enervarea sporindu-i treptat.

— Escorta are doar rolul de a va asigura secu- ritatea Tn munji, prince Alexander, para cu calm con- ducatorul calaretilor, pastrandu-§i o expresie impa- sibila Tn fata privirii furioase din ochii aurii ai lui Alex.

— Mai bine de o suta de oameni pentru o escorta?

Cvpitolul 7

102 Sasun Johnson— §eful nostru este foarte dornic sa va cu-

noasca, precum §i pe nepojii sai. Paza corporala are datoria de a avea grija sa ajunge|i la dansul teferi. Iskender-han a aflat de primejdiile prin care aji trecut.

— §i daca refuz? rasuna Tntrebarea aspra.— Va trebui sa remnoim invitajia, raspunse

razboinicul hotarat.Zena se apropie ca sa-l calmeze pe Alex.— Sacha, este bunicul meu. Acceptarea ospitali-

tajii lui nu ne poate face nici un rau.— Pe dracu’! Oricum, se pare ca nu prea avem

de ales. Voi lua cu mine cajiva dintre oamenii mei, TI informa el pe conducatorul razboinicilor.

— Desigur, prinje Alexander. Pentru nepoata lui Iskender-han avem o litiera.

Doua ore mai tarziu, cavalcada Tnainta lent prin Kislovodsk, §i Tn curand Tncepu urcu§ul tot mai abrupt. Chiar urmand scurtaturile §tiute numai de munteni, drumul avea sa dureze §apte zile.

Ion il scducpci 103

Ci)pi toll 11 8

Re§ed i nf a-f o rta reafa a lui Iskender-han avea ve- dere spre o vale larga prin care curgea un rau iute de munte. Pe fundul vaii se mtindeau culturi de porumb §i livezi Tnfloritoare de cai§i §i peri, iar bazinul pujin adanc era marginit de un §ir de coline joase acoperite cu manoasa iarba verde §i grasa, pe care pa§teau herghelii de cai, cirezi de vite §i turme de oi.

Dupa ce urcara Tncet poteca abrupta, calareiii strabatura strazile satului, ticsite de oameni care Ti priveau lini§titi pe vizitatori. Cand Tn sfar§it sosira Tn faja unei case mari, T§i facu aparitia Iskender-han. Era un barbat impunator, Tnalt, Tmbracat cu ele- gan|a, Tnso|it de doi adjuncji, tot atat de bogat Tnve§- mantaji. De§i trecuse de varsta medie, dupa cum dovedea barba lui carunta, tunsa Tngrijit, era un barbat bine cladit, cu Tnfa|i§are viguroasa.

In calitate de capetenie a clanului sau, ura bun venit grupului cu o curtoazie mandra. li Tmbra|i§a calduros pe Zena §i pe Bobby, poftindu-i pe toji sa intre Tn umila lui locuinja.

Dupa o cina somptuoasa, Iskender-han le arata colecjia lui de antichita|i dezgropate de pe Tntinsa campie ce se Tntindea la nord de Terek.

Era o gazda calda §i placuta, ce conversa cu u§urinja atat cu Bobby cat §i cu Zena §i Alex. Cand se lasa noaptea, T§i ceru scuze pentru lunga cala- torie pana la satul lui §i le ura Zenei §i lui Bobby odihna placuta. Apoi cei doi nepoji ai sai fura condu§i la dormitoarele lor.

— Tji poji Tngadui, prinfe Alexander, sa pierzi cateva clipe Tnainte de a te retrage? Tntreba cu glas blajin. -

— Desigur, replica Alex pe un ton rece.Alex nu era obi§nuit sa se poarte cu supunere §i

era total nedeprins cu nevoia de a da socoteala altcuiva Tn afara de lui Tnsu§i. Temperamentul sau, Jinut Tn frau vreme de §apte zile cat strabatusera munjii §i apoi cat trecusera prin convenience civilizate ale relajiilor mondene din aceasta seara, ajunsese acum destul de aproape de punctul de aprindere.

— Ce dracu’ se petrece? Tntreba el cu disprejul caracteristic Kuzan-ilor fafa de autoritatea oricui Tn afara de ei Tn§i§i.

Dupa ce-l cantari pe Tndelete din priviri, Iskender-han catadicsi sa raspunda:

— Te rog sa-mi ierji invitajia impetuoasa, mur- mura cu raceala capetenia. A fost, din pacate, un capriciu al meu, sa vreau sa-l cunosc pe partenerul nepoatei mele. §i cred ca totul ar decurge mai bine daca ai fi mai pujin insolent.

Dupa un moment de tacere, Alex Tntreba:— Despre ce vrei sa discutam?— Mi s-a atras atenjia ca dumneata §i nepoata

mea a|i avut... hm... o anumita relajie importanta. Mi s-a adus la cuno§tin|a, de asemenea, ca ea a§teapta un copii. Am Tncercat sa-i vorbesc despre aceasta iubire nebuneasca pe care Ji-o poarta, dar ma tem ca este tot atat de Tncapatanata ca §i mama ei. Fie sufletul ei binecuvantat!

Cateva clipe trecatoare de durere TI abatura pentru scurt timp de la subiectul Tn discufie, ima- ginea fetel lui multiubite aparandu-i Tn faja ochilor. Apoi, pe un ton plin de regrete, relua:

104 Si is<u) Join isoi)

— l-am propus cei mai buni dintre razboinicii mei, dar ea nu-l vrea pe nici unui.

Iskender-han facu o pauza, neplacandu-i sa con­tinue dar simjindu-se obligat sa aiba grija sa fie salvata onoarea.

Casa/one? Cdsdiorie?/ era singurul gand al printului, cuvantul ameninjator TnvTrtindu-i-se prin cap asemenea vulturilor.

— Ti-o dau pe nepoata mea de sojie, auzi el tonul categoric al capeteniei.

— Imi pare rau, nu sunt din soiul celor care se casatoresc, rosti printre dinji Alex, refuzand politicos oferta exprimata glacial de batranul Iskender-han.

§i Ti Tntoarse spatele cu grosolanie, pornind cu pa§i mari spre u§a.

Prinjul avu o u§oara presimjire, un intens instinct animalic Ti prevesti un pericol, §i apoi ceva nem- chipuit de dureros TI pocni Tn cap.

Nu putea Tnjelege limba aspra, barbara, dar era clar ca glasul acuzator al lui Iskender-han, ragu§it de furie, Ti adresa ocari §i blesteme cumplite.

— Indrazne§ti sa te folose§ti de nepoata mea §\ s-o arunci cat colo, secatura tanara ce e§ti!?

Acum ocaraJn limba rusa suna raspicat §i limpede.

— Te vei Tnsura, asculta-ma pe mine, ghiaur ticalos! se dezlanjuia Iskender-han. Ori te Tnsori cu ea, ori mori!

Alex se prabu§i Tn genunchi §i, zacand acolo, T§i dori vag sa fi avut un pistol. Inainte sa moara l-ar fi ucis pe nemernic.

Sd mor? DnmnezeuJe Sfinte, ti /real rapid prin min/e. Dat'd mor mama o sdp/dngd, iar fa/a va Jt furios cd mama e neferici/d.

.foci il scd i icfiei 105

1 OO Susan Johnson— Destul! Inceteaza! Batran nebun ce e§ti!

striga el. In mormant n-o sa-i fiu de nici un folos prejioasei tale nepoate! Da-mi voie... respira Alex cu greutate, dandu-§i seama ca avea ni§te coaste rupte, ...da-mi voie sa-fi cer permisiunea de a ma... casatori cu nepoata dumitale.

§i imediat dupa aceea T§i pierdu cuno§tin|a.Iskender-han T§i puse deoparte maciuca §i ridica

neglijent o mana, cu un gest poruncitor.Doi barbaji aparura ca din senin din spatele

draperiei ce ascundea o u§a.— Duce|i-I pe viitorul so| al nepoatei mele Tn

camera lui. Va avea nevoie de odihna pentru nunta lui de maine.

Foarte tarziu Tn acea noapte, Tn apartamentul personal al lui Iskender-han fu introdus un vizitator.

— Nikki! exclama batrana capetenie, salutandu-l calduros. Fii binevenit, batrane prieten!

— Este o placere sa te revad, Iskender, ras­punse cu cordialitate Nikki, cei doi barbaji Tmbra$i- §andu-se cu drag.

— la loc. O sa cer o sticla de coniac Din cate-mi aminte^c, asta este preferin^a ta. Eu am ramas tot la vinul nostru.

Se adusera sticle §i se umplura paharele, Tntre timp cei doi barbaji depanandu-§i amintirile.

Nikki Tl cunoscuse pe Iskender la varsta de optsprezece ani, cand venise Tn sud ca tanar loco- tenent nesabuit. Razboinicul muntean fusese la vremea aceea un cavaler viril §i TndrazneJ, de treizeci de ani, nesocotit, de o Tndrazneala nebuna, §i un minunat soldat §i conducator.

Dupa cateva clipe de tacere stanjenitoare, Isken­der rosti pe un ton calm:

— Presupun ca §tii ca fiul tau se afla aid.— A§a am banuit.— Imi pare rau, dar onoarea Tmi cere sa-mi fac

datoria fata de nepoata mea.— Stiu, raspunse calm. §i a§ fi vrut sa §tiu mai

curand ca era vorba de nepoata ta. Poate ca a§ fi facut dreptate eu Tnsumi. Imi pare rau, baiatul e tanar §i Tncapajanat. Duce o viaja foarte indepen­dents, iar eu Tnjelesesem gre§it originea Zenei. Ma simt profund vinovat. A cui fiica e Zena? Tntreba Nikki, fiindu-i cunoscuta familia lui Iskender, deoa­rece cu multe prilejuri locuise Tn satul acestuia.

— E fiica §uanitei, raspunse Iskender-han.— Fiica §uanitei?!Zambind blajin, Iskender-han spuse calm:— Nu te teme de incest Tn aceasta casatorie,

prietene. Juanita a nascut-o pe fata la trei ani dupa ce ai plecat tu. Apropo, Lup e sanatos §i zdravan. L-am trimis Tn sud, sa-i harjuiasca pe turci. Tji sea- mana mult Nikki... ceea ce creaza probleme cu sofii din tabara. Toate femeile TI doresc, iar el nu Jine la nici una Tndeajuns de mult cat sa se Tnsoare.

— Daca Zaida n-ar fi murit nascandu-l pe Lup, rosti Nikki ganditor, cu glas §optit, poate ca a§ fi ramas aid. Era foarte tentant. In ultimii treizeci §i patru de ani am tot dorit ca Lup sa vina la St. Petersburg. A folosit Tn vreun scop stipendiile anuale pe care i le-am trimis?

— Ca ?i tatal sau, la vremea lui, pe cadouri pentru doamne.

— Ei bine, Tn cazul acesta n-a fost o risipa, ranji Nikki. Se va Tnapoia Tnainte de plecarea mea?

Jociil seek icfiei 167

— li voi trimite un mesaj. Daca va calatori rapid, ar putea fi aid Tn doua zile.

— Mi-ar placea sa-l revad pe Lup. Poate voi reu§i sa-l conving sa vina cu mine Tntr-o vizita. Asta le-ar oferi tuturor barbajilor gelo§i prilejul de a se mai lini§ti. Mai e nevoie sa spun cat de u§urat ma simt ca Zena nu-i copilul meu?

— Nu trebuie sa-Ji ceri scuze, Nikki. Nu ai de ce sate simji vinovat. A fost foarte fericita cu ghiaurul cu par alb cu care s-a casatorit. Ma Tntreb totu§i, TI tachina Iskender-han, daca tu e§ti cel care i-a format gustul pentru pielea alba. §uamita a fost fiica mea preferata, ofta Iskender. Moartea ei m-a Tndurerat profund, §opti batranul cu ochii stralu- cindu-i de lacrimi. Trebuie sa am grija de binele copilei, spuse apoi revenind la realitate. Ma Tnjelegi, prietene? Nunta va avea loc maine.

— Maine. Foarte bine, replica Nikki.

168 Si istv i Join isoi}

Cand se trezi a doua zi dimineaja, Alex T§i gasi tatal stand langa patul lui.

— Te afli foarte departe de St. Petersburg, remarca el pe un ton zeflemitor.

— Am venit cu misiune din partea lui maman. O Tngrijorezi, iar eu sunt nevoit sa gonesc pe urmele tale ca s-o Tncredinjez ca e§ti Tn siguranfa.

— Doar ca ai ajuns prea tarziu! Ma poji scoate din Tncurcatura asta?

Nikki scutura din cap, cu un aer grav.— Iskender-han Tmi este prieten vechi §i drag. Ar

fi trebuit sa-mi spui ca nu era vorba de o femeie de strada. Mi-e teama ca va trebui sa te Tnsori cu Zena. Injelegi ce-|i spun?

— Am vreo doua coaste care sa-mi stimuleze puterea de pricepere, bombani Alex.

— Ma tern ca nu ai de ales. E posibil ca aceasta casnicie sa mearga bine, cine §tie?! Poarta-te

... frumos cu ea §i ai grija de copii.Alex Tncrunta sarcastic o spranceana.— E un sfat bun, sunt convins, replica pe un

ton sec.

••• .local scducjiei 109

170 Susan Johnson

A doua zi, la ora trei fix, Alex a§tepta, stand in picioare in sala de ceremonii. Potrivit tradijiei, Zena fu luata de razboinici inarmaji §i intra in incapere ... acoperita de valuri groase. Mirii erau desparjifi prin- tr-o perdea subtire §i i§i Jineau degetele inlanjuite in timp ce oficiantul slujbei sfinte le punea cuvenitele intrebari. •*

Imediat dupa scurta ceremonie, Zena §i Alex •'* fura desparfiii. Femeile o dusera pe Zena in camera invecinata cu apartamentul lui Alex. Acum, tradijia •• cerea ca Alex sa intampine dificultaji pentru a ajunge la soiia sa, astfel ca la fiecare u§a il ... a§tepta cate o silueta cu chipul ascuns de valuri, .. care ii bloca drumul. Pentru a trece mai departe, trebuia sa plateasca. Trecu nerabdator prin acele furci caudine §i, cand ajunse la dormitorul sau, il intampinara alte surprize: camera ii era onorata de 'v o duzina de pui §i de o baba. li plati batranei ca •• sa piece, a§a cum se cuvenea, §i azvarli puii pe fereastra, fara menajemente.

Apoi mireasa intra in incapere.— Fii atenta unde pa§e§ti, draga mea so|ie, ..

mormai Alex; nu pot garanta pentru curajenia locu- in^ei mele.

Zena ramase stanjenita langa u§a.— Imi pare rau pentru... ei bine, pentru toate.— Tie i|i pare rau! Oh, Dumnezeule! Oricum,

pot sa te asigur ca mie imi pare mai rau decat |ie, replica el cu grosolanie.

Capitolul 9

Privind-o, Alex vazu foarte clar teama din ochii ei. Se stradui sa schijeze un zambet slab §i bom- bani Tn §oapta, Tntinzandu-i mana:

— Nu sta acolo ca un caine batut. Vino aicifli lua mana Tn mana sa §i, Tnainte de a-i saruta

varfurile degetelor, o Tntreba:— E§ti sigura ca asta vrei?— Sunt sigura, raspunse Zena privindu-l cu

adorajie.— In cazul acesta, draga mea... la bine §i la rau!

Ei, bine, ofta apoi, de vreme ce asta e noaptea nunjii noastre, am intenjia sa profit de ea, cu sau fara coaste rupte. Numai ca va trebui sa stai deasupra. Hai, scoate-ti Tmbracamintea, prin|esa mea. A§ face-o eu, dar posibilitatea mea de mi§care este destul de limitata.

Zena T§i scoase ve§mintele §i ramase goala Tn mijlocul camerei, cu talpile goale Tngropate Tn bo- gatul covor oriental, picioarele ei Tncantator mode- late Tnaljandu-se catre rotunjimile §oldurilor §i mijlocului. O Tmplinire feminina Tncepea sa se obser­ve pe §oldurile mai Tnainte baie|e§ti. Cand ea se Tnfiora la un moment dat Tn racoarea Tncaperii, sanii ei plini §i ispititori tremurara provocator.

— Ti-e frig, draga mea, §opti Alex. Ajuta-ma sa ma dezbrac §i am sa te Tncalzesc.

Zena T§i ajuta mirele Tnvinejit §i scoase un u§or fipat la vederea vTnatailor lui Alex.

— Ah, iubitule, exclama ea, este cumplit! Pot face ceva prin care sa te ajut? Ma simt Tngrozitor de prost.

Conducand-o spre pat, Alex raspunse cu dezin- voltura:

— Am o idee.

Joci il scdi icpci 171

I 72 Susan JohnsonCulcandu-se cu prudenja spre spate, o trase '1

peste §oldurile lui Tnguste, pana pe penisul sau Tn v erecjie, dornic §i avid, care se Tnalja mandru §i Tntarit, aratandu-§i capul mare §i stacojiu. Peste .. cateva clipe, totul se terminase.

— Imi pare rau, du§ka, a trecut mult timp de ultima data.

Zena i§i lasa mainile sa alunece peste trupul lui, mangaind §i sarutand fiecare centimetru din trupul lui fierbinte, §i Tn cele din urma TI simji cum se Tntare§te Tnauntrul ei.

Alex ridica un col| al buzelor, Tntr-un zambet scurt.

— Mi se pare ca simfi ca acum e randul tau.Zena dadu alene din cap, Tn timp ce, pe culmea ••

desfatarii, T§i arcuia spinarea. Cand se cufunda Tn binecuvantatul abis de placere, sanii ei albi §i plini .. se Tmpinsera Tnainte, cerand sa fie mangaiaji. Alex freca u§or sfarcurile tari. Zena scoase un geamat senzual Tn vreme ce o dorin|a arzatoare Ti sfa§ia trupul. Apasa cu putere Tn jos, Tnfigand |aru§ul iubirii Tn adancul miezului ei cald. Valuri de placere Tnce- •• pura sa se extinda tot mai mult, intensitatea exta- zului ei spori lent, §i o fierbinfeala de nesuportat .. crescu Tnauntrul ei, vai dupa vai, pana cand dulcea dorinja imperioasa izbucni Tntr-o descarcare naval- nica.

Prabu§indu-se pe pieptul lui Alex, zacu satula, ••• palpitand u§or.

Dupa cateva clipe, Zena Tncerca sa se ridice .. de pe el, dar Alex Ti opri mi§carea.

— E noaptea nun|ii mele, scumpo, §i am inten|ia s-o respect cum se cuvine.

O patrunse cu blandeje, Tn timp ce ea §edea pe el, rejinuta de mainile lui puternice. Cu un amestec ••

de pasiune, egoism §i vag sentiment, o menjinu acolo.

Acum, farmecele ei opulente ii aparfineau lui. ••• Tarfulija asta infocata o sa plateasca pujin pentru

constrangerea la care fusese supus, cat §i pentru mu§chii lui invinetiji §i coastele lui rupte. O sili sa

... ramana in timp ce ea avea orgasm dupa orgasm,

.. mangaindu-i trupul ispititor ca sa se excite el insu§i de fiecare data. Zena era uluita de asediul lui tacut. In cele din urma nu mai putu indura.

— Te rog, Sacha, se ruga ea, ma dor picioarele! Sacha, te rog, da-mi drumul!

Lacrimile ii curgeau pe obraji in tacere. Atunci '• Alex ii auzi plansul fara zgomot §i inceta crudul atac •• la fel de brusc pe cat incepuse.

O cuprinse pe Zena in braje, efortul facandu-l sa •• scra§neasca din dinji.

— Imi pare rau, iubito, promit ca n-o sa se mai intample. A fost o prostie din partea mea.

Apoi cazu imediat prada somnului §i dormi ca .. un cruciat pe un mormant de marmura.

Zena ramase treaza, incapabila sa ignore toate aspectele formidabile ale relajiei §i casniciei lor. §tia doar ca il iubea pe Alex din toata inima; §tia ca trupul lui alaturi de al ei o incalzea atat fizic cat §i suflete§te; §tia ca indragea copilul nenascut ca pe un zalog al dragostei ei pentru acest barbat neso- cotit, iresponsabil §i nespus de fermecator. Spera,

•• cu un optimism patima§, ca ei doi vor putea cladi •• impreuna o viaja plina de bucurii §i mulfumire. Avea

sa lase viitorul sa clarifice §i sa impace toate aceste incertitudini care o puneau pe ganduri.

••• locul scdurjici 173

174 Si iS()i} Joinisoi i

In dimineaja celei de-a patra zile, cand se pre­gateau sa piece spre Podolsk, Alex §\ Zena se alaturara restului familiei, la micul dejun. Grupului i se adauga un razboinic malt, brun §i ars de soare, cu ochi oblici aurii, incredibil de asemanatori cu ai unui lup.

Alex ii saluta printr-o Tnclinare a capului pe toji cei aflafi la masa §i Ti oferi un loc Zenei. li Tntinse mana razboinicului §i, cu un zambet larg, spuse:

— Un frate vitreg, presupun. Fii binevenit Tn familie, de§i Dumnezeu §tie daca vrei sa admiji realitatea acestei rudenii.

Razboinicul cu chip aspru scutura grav din cap, apoi zambi la randul sau.

— Sunt foarte multumit de obar§ia mea, fra|i- oare. Dar vom avea timp pe drum sa ne cunoa§tem mai bine.

In cursul calatoriei de Tntoarcere la Kislovodsk, Alex §i Lup se Tmprietenira. Dupa o singura noapte de odihna la Kislovodsk, grupul T§i continua drumul spre Moscova cu trenul. Zena, Bobby §i Alex se Tnapoiara la Podolsk, iar Nikki §i Lup T§i continuara calatoria spre St. Petersburg.

PARTEA A PATRA

••• Jocul seek icfici / 77

Capitolul 1

Zena §i Alex se instalara Tntr-o aparenta lini§te casnica. Alex avea faja de Zena un sentiment de mandrie barbateasca, considerand-o ca pe o pose- siune a sa.

Zilele treceau cu repeziciune, dispozijia lui Alex variind imprevizibil. De cele mai multe ori era mul- Jumit, obi§nuindu-se cu schimbarile intervenite Tn viaja lui, care nu erau deloc neplacute, dar alteori nu se Tmpaca deloc cu noul lui statut de barbat casa- torit. Zilele de totala libertate disparusera, §i cand se gandea la asta era cuprins de exasperare. Intot- deauna poruncise §i potrivise totul dupa pofta lui §i nu era obi§nuit nici cu cea mai mica contrazicere. In saptamanile ce urmara, iritarea i se putea citi deseori pe faja, cand se Tnfuria din cauza solici- tarilor suplimentare impuse de inevitabilele manevre necesare Tntr-o casa al carei stapan nu mai era celibatar.

Dar apoi dispozijia i se schimba brusc, §i gan- durile acelea negre dispareau. Prezenja Zenei Ti facea placere, §i u§oara proerhinen|a a pantecelui ei Ti starnea un inexplicabil sentiment de mandrie. Copilul lui cre§tea Tn ea; ideea paternitajii, pana acum ignorata cu con§tiinciozitate, constituia pentru el motiv de placuta Tngamfare.

Zena se straduia sa se acomodeze cu schim­barile lui bru§te de dispozijie. Rareori era nepo- liticos, Tnsa din cand Tn cand aparea un dezinteres enervant, care o facea sa simta un fior rece. Totu§i, Tn general, o trata cu o afecjiune curtenitoare, §i Tn rarele ocazii Tn care Sacha T§i folosea nemaipome- nitul lui farmec, viaja ei se apropia de perfecjiune.

IT S Susan Johnson

Intr-o seara, prinjul §i prinfesa plecara la Mos- cova, sa ia parte la o serata. De cum pa§ira in casa gazdelor, Alex §tiu ca avea sa fie alta noapte plicti- coasa. In aceasta „vesela“ stare de spirit, T§i turna un pahar de coniac §i intra in sala destinata jocurilor de car|i.

Cateva ore mai tarziu, apreciabil mai beat §i considerabil mai bogat, Alex se lasa pe spate In fotoliul sau §\ l§i slabi cravata. Facand semn sa i se aduca mea o sticla de coniac, Tncepu sa amestece pachetul de carji.

Un barbat voinic, ro§u la fa|a, care pierduse aproape continuu la o masa alaturata, spuse:

— A cui muieru§ca e femeia Tnsarcinata? Este o adevarata frumuseje, dar pujin cam greoaie pentru gustul meu.

La auzul glumei vulgare, Alex T§i Tnalfa u§or sprancenele. Fara a-§i Tntrerupe amestecatul carjilor, rosti calm:

— Doamna despre care vorbe§ti, Kraskov, este sojia mea.

— Te-ai Tnsurat, Arca§ule?! exclama acesta surprins.

Kraskov nu era Tn termeni buni cu Alex Tnca de cand o micufa §i dragula tovara§a de joaca a lui Kraskov manifestase, cu aproximativ un an Tn urma, o certa preferinja pentru Alex. Acesta nu refuza niciodata o dansatoare atragatoare, dar poate ca facand dragoste cu ea Tn dormitorul lui Kraskov daduse dovada de un disprej imprudent faja de prerogativele protectorului ei.

Capitolul 2

Jocul scdu cpci 179

Abia dupa ce T§i etala carjile ca§tigatoare §i matura cu mana fisele de aur de pe masa, Alex catadicsi sa raspunda:

— Nu Tngadui discujii publice Tn legatura cu sojia mea, Kraskov. Ai baut prea mult.

— Nu Tngadui... nu Tngadui! rosti Tmpleticit barbatul cel stacojiu la fafa, Tncruntandu-§i spran- cenele. De ce, individ arogant ce...

— Retrage-te, Felix, TI indemna tovara§ul lui Kraskov, remarcand sclipirea de gheaja din ochii lui Alex. Nu cred ca ar trebui sa-l ajaji pe Arca§ Tn seara asta.

— Ai priceput, Kraskov? TI sfida prin|ul.— Nu-Ji raspund, Kuzan, marai Kraskov.— Felix, se grabi Kiril sa intervina, cere-Ji scuze,

fir-ar sa fie! In definitiv, este sojia lui.— Al dracului sa fiu daca o sa-i cer scuze! pro­

testa Kraskov manios, chinuit Tnca de umilin|a ce-i fusese impusa prin purtarea lui Alex cu iubita lui.

— Sacha? insista Kiril pe un ton plangare|.— Ah, Dumnezeule, taci, Kiril! Kraskov nu are de

gand sa-mi ceara scuze. Asta-i foarte bine. Nici o scuza, bravul meu mascul? Tntreba cu blSndeJe.

— Nu, dracu’ sa te ia! striga Kraskov.— In acest caz, amice, alege-Ji armele.— Pistoale, luate-ar dracu’! urla Kraskov domi-

nat de furie.— A§adar, pistoale. Vom lamuri lucrurile chiar

acum.Un slujitor fu trimis dupa pistoale^ Tn timp ce

adversarii ie§ira Tn noaptea cejoasa. i§i scoasera jachetele, §i li se prezentara pistoalele. Aveau sa stea la o distan|a de douazeci de pa§i, §i la semnal urmau sa traga trei focuri. Daca din trei mcercari

nu era Tmpu§cat nici unui dintre ei, problema avea sa fie totu§i, considerate ca fiind rezolvata.

Se dadu semnalul. Mana prinjului zvacni iute in sus. Rasuna o Tmpu§catura, aproape simultan cu o alta, ce-i raspundea.

Alex T§i cobori pistolul §i T§i scoase batista ca sa opreasca sangele ce Tncepea sa-i apara prin maneca de la cama§a de pe brajul drept. Baronul Kraskov se prabu§i cu fafa Tn jos. Alex T§i lua haina §i porni Tnapoi spre palat.

Kiril TI ajunse din urma.— Traie§te, Sacha!— Pistoalele lui Vasili trag spre stanga, Kiril. Al

dracului sa fiu daca nu-i a§a! Altminteri l-a§ fi ucis. Pacat!

Intrand cu pa§i mari Tn sala de bal Tnainta Tncet, mi§candu-se cu finuta aroganta caracteristica lui, cu o Jigara Tntre buze §i cu o sclipire arzandu-i Tn adancul ochilor.

Se lasa sa cada, Tntr-o pozi{ie dezinvolta, alaturi de Zena, pe o canapea.

— Ai parul ud de ploaie, iubitule, remarca Zena. Ai fost afara, pe o asemenea furtuna? Ti Tntreba ea nedumerita.

— Doar pentru scurt timp, draga mea. Aerul din camera de jocuri era apasator.

Yuri T§i facu cu greu loc printre oaspeti §i, Tn- grijorat, §opti la urechea lui Alex:

— Kiril zicea ca e§ti ranit.Auzindu-I fara sa vrea, Zena se facu alba ca

varul §i, aplecandu-se spre sojul ei, Ti ridica brajul. Maneca de matase a cama§ii era Tmbibata de sange, §i un paraia§ subjire, stacojiu, picura de sub man§eta. Pe pardoseala se adunasera nenumarate picaturi de sange.

180 Si ism 1 Join isoi i

— Sacha! exclama Zena cu glas tremurator. Sangerezi!

— Nu e mare lucru, dar poate ca ar trebui sa ne luam ramas bun de la gazda noastra. Daca ai sa-mi Tmprumufi batista ta, cred ca a§ putea opri curgerea asta stanjenitoare pana ce vom ajunge la trasura noastra.

Zena chema un medic imediat ce ajunsera in apartamentul Kuzan-ilor. Alex era de o paloare ca- daverica §i fu de acord sa se Tntinda pe pat.

— Ti-am spus §i eu acela§i lucru ca §i doctorul; nu e nimic grav.

A doua zi dimineaja se Tnapoiara la da§a. Cand Zena Ti puse lui Alex Tntrebari Tn legatura cu duelul, el replica scurt:

— Kraskov a avut neru§inarea sa discute despre sojia mea Tn public. Dar vreau sa te anunj ca refuz sa mai merg la vreo petrecere plictisitoare de-acum Tncolo, declara Alex cu putere. Daca Jie Ti place acest soi de plictiseala, te rog sa te simji libera sa iei parte la ele, dar pe mine scute§te-ma.

— Sa Tnjeleg ca-mi- spui ca ar trebui sa stau acasa?

Alex sesiza u§oara raceala din tonul ei §i imediat Tncerca sa-§i Tmpace nevasta.

— Nu te supara, draga mea. Te rog sa ma ier|i.Se straduiau amandoi, dar era ca §i cum com-

portarii lor i s-ar fi pus o catu§a: doua tempera- mente foarte independente, Tncapajanate §i sincere. Izbucnirea exploziei nu era decat o problema de timp.

Joci il sedacfici IS1

182 Si ISiU 1 1SOI ]

Capitolul 3

In urmatoarele cateva saptamani Alex fu foarte ocupat. Se cufunda Tn treburile mo§iei, Tncercand sa duca o viaja potolita, straduindu-se sa se adap- teze la rutina modului de existenfa al unui om casatorit. Era Tncordat §i avea reacjii bru§te, Tn sinea lui agitandu-se ca un animal Tn cu§ca dar nerecunoscand acest lucru, nici fa{a de el Tnsu§i.

Uneori se mai ducea la club pentru o petrecere de holtei.

Intr-o seara veni acasa destul de devreme. Zena nu adormise Tnca.

— Unde ai fost?— La club. Ti-am spus ca o sa ma due. §i daca

te supara atat de mult, nu ma voi mai duce atat de des. E§ti muljumita?

Alex Tncepea sa se plictiseasca de continua nevoie a Zenei de a primi asigurari, §i oricat de mult se straduia ea, nu era Tn stare sa-§i Tnabu§e aceasta nevoie insistenta.

— Sunt aid, tin la tine, §tii asta; altfel n-a§ fi aid. Ce pot sa spun mai mult? Ti explica apoi cu rabdare. M-am casatorit cu tine. Asta nu-i de ajuns? Tncheie pe un ton aspru.

— Nu §tiu, raspunse Zena cu tristete, Tn timp ce din ochi i se revarsau lacrimi.

— Hai, du$ka, nu mai plange. Mergem Tnainte, nu-i a§a? Tntreba Alex, alintand-o.

Intinse mana §i-i ridica barbia, silindu-i ochii alba§tri §i plini de lacrimi sa se uite Tntr-ai sai. Drept

raspuns, Zena dadu din cap, mabu§indu-?i imboldul •• de a se vaita susjinand ca mersul Tnainte nu era •• de ajuns.

— Nu a§tepta prea mult de la mine, copila, rosti ... Alex cu blandefe. S-ar putea sa nu ma dovedesc a

fi la Tnaljime.

••• Jocul scducpci I S3

1 8 4 Susan Johnson

Fratele lui Yuri urma sa piece pentru un post de guvernator Tntr-o provincie rasariteana. Festivitafile organizate pentru a-i ura drum bun erau planificate sa aiba loc la sfar§itul saptamanii, §i fire§te, Alex fu invitat. Petrecerea urmarea tipicul obi§nuit: lazi de §ampanie, jocuri cu mize mari §i o muljime de tarfe §i dansatoare Jiganci.

Cu toate ca le ignora toata seara pe femei, band Tn schimb vartos, o frumoasa dansatoare Jiganca se apropie unduindu-se, i se a§eza pe genunchi §i TI saruta Tndelung §i seducator.

Alex Ti desprinse cu blandeje brajele Tncolacite Tn jurul gatului sau, iar draguja ispititoare bruna TI privi uluita, deoarece Tn pozijia Tn care §edea ea era foarte evident ca pe chipe§ul domn o interesa pre- zenja ei.

Uimit, Yuri Tnalja o spranceana.— Nimeni nu se a§teapta ca tu sa traie§ti ca un

calugar doar pentru ca e§ti Tnsurat. Sau stabile§ti o noua moda? TI tachina el.

Se gandi sa Tncerce sa-i explice lui Yuri, ai carui ochi amuzaji TI priveau cu simpatie, dar nu putea.

A§a ca drept raspuns racni sa i se aduca Tnca o sticla de §ampanie.

Peste cateva ore Alex sosi acasa, pe trei sferturi beat §i simjindu-se ca un martir.

Intrand Tn dormitor cu mai pu|ina delicatefe decat de obicei, T§i izbi cizmele de marginea mesei de toaleta, rasturna un scaun §i T§i juli fluierul picio- rului. Faptul de a slobozi cu glas tare un §ir de

Capitolul 4

injuraturi il ajuta sa-§i domoleasca durerea, dar avu ca efect §i trezirea Zenei.

— Cat e ceasul? intreba Zena in §oapta, incS pe jumatate adormita.

— Dumnezeule, de unde sa §tiu? Aici e al dra- cului de intuneric §i tocmai am fost cat pe-aci sa ma sinucid.

— Daca n-ai fi atat de beat, n-ai cadea peste mobile, il mustra Zena, cand duhoarea grea de

•• alcool se raspandi In incapere.— Nu sunt beat! Niciodata nu ma imbat!— Nu zbiera! spuse Zena.— Nu zbier! urla Alex.Cand Alex se apropie, un miros patrunzator de

trandafiri patrunse in narile Zenei.— De cand obi§nuiesc prietenii tai sa foloseasca

•• parfum de trandafiri?— Da-mi voie, doamna, sa te sfatuiesc sa nu-mi

faci repro§uri. In clipa asta nu garantez ca n-o sa-mi.. ies din fire, rosti Alex cu un calm primejdios.

Privirile Zenei se ingustara cand zarira urmele de ruj de pe gatul lui.

— Sper ca {i-a placut sa te dai tumba cu tarfa aia! scuipa ea cuvintele, ignorandu-i sfatul. Pe viitor a§ aprecia daca ai fi pufin mai discret in privin^a

••• cocotelor tale. Daca trebuie neaparat, ramai in ora§ peste noapte.

— Asculta la mine, catea ce e§ti, exploda Alex, . nu-mi spune ca n-am incercat. In seara asta amrefuzat-o pe cea mai dulce frumuseje §i m-am facut de ras in fata prietenilor mei. §i tot ce capat acum

•• sunt ni§te insulte. Daca asta e singura apreciere a •• eforturilor mele, a§ fi putut tot atat de bine s-o ••• calaresc pe tarfa aia §i sa-mi fac o placere. §i, in

••• Jocul seducfici 185

fond, nu vad de ce e§ti nemuljumita; ai objinut ce urmareai. M-am insurat cu tine. Dar n-o sa pui mana §i pe afurisitul meu de suflet, fiindca asta nu figureaza in contract. Un contract in urma caruia, daca nu a§ fi fost de acord, acum a§ fi fost mort, riposta el aspru.

— Nu Jii deloc la mine, nu-i a§a?— Sincer sa fiu, drag a mea, m clipa asta nu.Se privira sfidator §i orice prefacatorie §i ipo-

crizie fu Tnlaturata: erau adversari.— In cazul acesta plec, naiba sa te ia!— §i unde T§i propune madame sa se duca de

asta-data? intreba Alex cu o politeje studiata. Dum­nezeule Sfinte, bombani, nu o lua de la capat! Te-am avertizat §i §tiai foarte bine ca te legi de un ticalos. Nu poji sa fugi de-acasa ori de cate ori lucrurile nu merg cum trebuie.

— Cum trebuie? repeta Zena, razand amar. Exista macar ceva care sa fie cum trebuie?

— Ah, sufletul romantic al femeii care cauta ve§nic perfecfiunea! Numara-fi avantajele, dragufo! adauga, privind-o cu salbaticie printre pleoapele Tngustate. E§ti cu mult peste condijia ta sociala, §i consoleaza-te cu gandul ca ai scapat de pipaielile libidinoase ale generalului Skoblov.

— Nu pot spune ca pipaielile tale mi se par mai u§or de Tnghifit!

— Fii incredinjata, madame, §uiera Alex glacial, ca nu vei mai fi nevoita sa le suporji.

Apoi ii intoarse spatele §i se indrepta spre u§a. Cu mana pe clanja se rasuci §i spuse:

— Cateva zile voi fi la clubul din Moscova. Transmite-i lui Bobby ca-i voi aduce o jucarie noua.

Apoi deschise u§a §i parasi Tncaperea.

ISO Susan Johnson

Jo n il seek icfici 137

Capitolul 5

Zena se prabu§i pe perna cu sufletul pustiit. Castelul ei cladit din nori se risipise. Nu mai avea rost sa se Tn§ele singura. Faptul ca-l iubea era numai nenorocirea ei §i nu putea duce o casnicie de convenient pentru ca-l iubea enorrn.

Va trebui sdplec.In dimineaja urmatoare, Ivan se ocupS de pre-

gatirile necesare. Zena Ti spuse simplu, ca ea §i Bobby se duceau Tn vizita la bunicul ei.

Pe masura ce mania din noaptea precedents se risipea, pe Zena o cuprindea o teama Tnnebu- nitoare. Cum o sd irdiescfdrd el? Of, Doamne, Sacba. /)e ce nu mdpo(i /'///p/^striga din adancurile chinuite ale sufletului ei. Nu rreau sdp lec de langa tine, nu rreau/Am sd-i scriu, se hotari ea. Cu tuale ca daca a§ area cat depu pn d mandrie — T§i spuse privind fix foaia alba de hartie — nici macar nu m-aj mai gdndi la el

DarTn minte i se ivi imaginea siluetei lui Tnalte §i, cu un suspin, se a§eza la masa §i scrise rapid biletul. Era o sincera declarable de iubire §i expri- marea dorinjelor ei de a avea un viitor Tmpreuna. Inainte de a-i slabi curajul, TI expedie printr-un mesager cu inima plina de speranta.

Tarziu Tn aceea§i dupa-amiaza, cand umbrele lungi ale Tnserglrii se strecurara Tn camera de zi, optimismul Zenei disparuse. Lua o cina u§oara Tmpreuna cu Bobby §i se culcara.

Dar somnul o ocoli multa vreme §i lacrimile Incepura sa-i §iroiasca pe obraji.

Biletul cu pricina fu livrat prompt de catre mesager la club. In timp ce comisionarul TI Tntreba pe portar Tncotro se afla camera prinjului Alexander, baronul Majenov trecu prin apropiere.

— Prinjul Kuzan? M cauji pe Arca§? li due eu mesajul; tocmai la el ma due.

Azvarlindu-i mesagerului o rubla de argint, primi plicul §i porni cu el Tn sus pe scari.

Baronul batu Tn u§a lui Alex. Ciocanind din nou §i neprimind raspuns, trase concluzia ca Arca§ul fie Tnca mai dormea, fie se distra cu una dintre tarfele Jiganci. Bagand plicul Tn buzunarul hainei, se hotarT sa M dea lui Sacha mai tarziu.

In momentul acela interveni mana sorjii. In drum spre propria camera, baronul Matenov fu oprit de varul sau, cu ve§ti atat proaste cat §i bune. Batranul baron Mafenov, de care fiul se Tnstrainase de mai multi ani, murise de curand §i, Tn mod providential, nu TI dezmo§tenise pe scandalosul sau fiu. Baronul porni repede spre mo§ia sa §i astfel, tandra declaratie a Zenei avu o alta destinatie decat cea dorita de ea.

Alex dormi cat fu ziua de lunga, trezindu-se abia seara §\ pregatindu-se pentru cina. Alunga iritat gandurile care Ti reveneau insistente Tn legatura cu Zena §i se decise ca, daca avea s-o reTntalneasca pe tigancu§a aceea fierbinte, de data aceasta va face el avansurile.

Petrecu seara Tntr-o atmosfera de voio§ie, Tntr-o sufragerie intima de la etajul restaurantului „lar“. Mancarea era minunata, pivnitele restaurantului Tn afara oricarei critici, §i afurisitul de Yuri o gasise pe pisicuta.

Deocamdata, atragatoarea tiQanca statea pe masa chiar Tn fata lui Alex, cu picioarele calare pe umerii lui. El \§\ lua desertul.

/ 8 8 Si i$f ll 1 J o l)/ 1SOI1

Alex i§i petrecu noaptea Tntr-un cort Jiganesc din •• inima ora§ului, §i cand ie§i in sfar§it de pe strada •• ingusta §i mizera, soarele aproape apunea din nou.

Era groaznic de obosit, prea obosit ca sa faca faja ... unei discujii intre so|i.

Se hotari sa doarma la club §i sa se inapoieze acasa abia a doua zi.

••• Jocul scducfiei 189

In dimineaja urmatoare, in vreme ce Alex cala- torea fara graba pe drumul lini§tit ce ducea spre casa, o tanara femeie inlacrimata, insojita de un baiejel, urea in trenul catre Var§ovia. Era epuizata, iar inima ii era franta. Nu-i mai ramasese decat sa piece, cat mai departe de barbatul care-i zdrobise sufletul!

Zena alesese ca destinajie Nisa. Acolo, iarna era cald — atmosfera potrivita pentru copilul ei care avea sa se nasca in octombrie. Climatul temperat avea sa fie sanatos pentru un bebelu§, in primele sale luni de viaja. Nisa mai avea §i avantajul de a se afla la o mare departare de Sacha. Un alt consi­dered il constituia faptul ca in ora§ul mediterean exista o mare colonie rusa, deoarece apropierea de Monte Carlo era convenabila. Daca putea vedea din cand in cand compatriot, nu avea sa-i fie atat de dor de casa.

In timp ce trenul inainta prin finuturile cu dealuri line, ochii ei se fixau fara sa vada asupra peisajului varatic. Prin minte ii treceau iar §i iar ganduri dure- roase legate de dragostea ei nedorita pentru Sacha. Se ineca intr-un vartej de umilinja §i respingere. Nu fusese decat inca una dintr-un lung §ir de musafire, una care durase pujin mai mult decat de obicei §i

190 Susan Johnsoncare pleca ducand cu sine povara suplimentara a copilului nedorit al prinjului. Lui nu-i pasa nici de copii Tndeajuns cat sa raspunda la biletul ei.

luceieazd cu p/dnsui $i nu-(i mai jefi soaria, i§i poruncea cu asprime. I ei area de ingrijii Tncd un copiipe idngd Bobb y.

Cand gandurile ii zburau in aceasta direcjie, redevenea aproape voioasa, §i impletea visuri de fericire in legatura cu ea, cu Bobby §i cu copilul, traind in pace in placutul climat cald al Nisei. Aveau sa supraviejuiasca destul de bine, cel pufm o vreme. Luase cu ea toate bijuteriile pe care i le da- ruise Sacha. Cand vor fi vandute la Nisa, aveau sa-i asigure o viaja confortabila o buna bucata de timp.

Joci il seek icfiei 19 1

CapitoluJ 6

A lex sosi la da§a pe la vremea pranzului. Intrand Tn micul salon din aripa apuseana, se a§tepta sa-i gaseasca pe Zena §i pe Bobby stand la masa. Cum acolo nu vazu pe nimeni, se Tntoarse ca sa afle de la vreun slujitor unde se aflau. U§or mirat, constata ca prin preajma nu era nici un slujitor. O asemenea Imprejurare era atat de neobi§nuita Tncat deveni vag neliniftit, amintindu-§i §i felul ciudat Tn care fusese Tntampinat de Trevor la u§a principals.

— Unde dracu’ sunt cu toJii? racni prinjul cu un glas care rasuna pe cele trei caturi ale da§ei.

Ramase Tn picioare Tn pragul salonului, a§tep- tand §i Tncredinjat ca gospodaria lui se falea cu un numar suficient de slujitori pentru a-l Tndreptaji sa spere vreun raspuns. Ivan aparu rapid din camera sa, situata Tn partea din spate a casei.

— Unde sunt cu tofii? repeta Alex mirat.Ivan Juguie o clipa buzele, apoi T§i lua inima Tn

dinji.—■ Te evita, raspunse calm.— De ce? Tntreba prinjul, banuitor. Zena se

simte bine?In timpul sarcinilor, lucrurile puteau sa mearga

prost. Dumnezeu/e, ocirepdfise cem?— A§a cred. Nu sunt sigur.— A§a crezi? Ce vrei sa spui?— Nu este aid, Sacha. A plecat acum doua zile

cu Bobby §i a spus ca se duce la bunicul ei. Vladi­mir a dus-o cu trasura la „Hotel d’Angleterre".

— A plecat?! exclama Alex, nevenindu-i sa creada. Ticaloasa! izbucni el. Muljumesc, Ivan, zise

192 Susan Johnson

el, Tncercand sa-§i Tnfraneze mania. Spune-le celor- Jlalji ca pot ie§i la vedere. N-o sa cada capul nima- ■nui. §i trimite-mi ni§te coniac Tn camera mea. *

Dupa ce intra Tn apartamentul lor, cauta cu grija jTn toate locurile Tn care ar fi putut sa fie lasat vreun ;bilet. Nici unui. Ar fi fost un gest frumos din partea 2 ticaloasei mici sa fi lasat macar un rand sau doua.

§i cu asta gata cu ideile lui despre o TnfelegereTntre soji §i o convietuire armonioasa. ;

Daca Zena avea sa fie atat de copilaroasa Tncat 'sa fuga de acasa ori de cate ori se certau violent, Jatunci naiba s-o ia, n-avea decat sa piece. §tia unde ise afla el. Cand va considera ca e pregatita, putea ssa se Tnapoieze. • ,

O u§oara bataie Tn u§a anunfa sosirea coni- acului. Alex, tolanit Tntr-un fotoliu, langa foe, o cantari din ochi, printre pleoapele lasate, pe tanarabruna care-i adusese coniacul. *

— E§ti noua, nu-i a§a? o Tntreba alene. Vino aici. 1 Cum te cheama? ‘

— Sofia, excelenja voastra, raspunse ea schi- < Jand o reverenja draguja. j

— Sofia, rosti Alex cu blandefe, de ce nu te . dezbraci?

Din nefericire, sarmana Sofia nu avu decat o noapte pentru a-§i demonstra supunerea §i devota-mentul, deoarece Tn dimineaja urmatoare, prinjul ■pleca la St. Petersburg. 1

Jo n tl scducp&i 193

\

'Nefiind omul care sa stea indispus sau de unui singur, Alex decise ca o Tnapoiere la St. Petersburg erajocmai ce-i trebuia.

In seara aceea pa§i devreme Tn salonul ferme- cator, se lasa sa cada lene? Tntr-un fotoliu §i observa mirarea familiei sale.

— Oare fiul ratacitor nu mai e primit cu bucurie? remarca pe un ton sarcastic.

Alisa se apropie Tntr-un nor de parfum de crini §i-fi Tmbra|i§a cu caldura fiul cel mai varstnic. Alex Tnchise o clipa ochii — parfumul acela care era Tn­totdeauna legat de prezenfa mamei lui Ti dadea un sentiment de siguranja.

— Sacha, dragul meu! murmura ea langa obrazul lui. Suntem foarte bucuro§i ca te vedem.

— Tji muljumesc, maman.I§i ridica ochii spre mama lui, §i ea se Tngrozi

de sclipirea amara ce stralucea Tn adancul ochilor caprui-aurii.

— Unde sunt Zena §i Bobby? se interesa Alisa.— Au plecat Tn vizita la bunicul ei. '— Fiind gravida Tn §ase luni? remarca sceptic

Nikki, dintr-un fotoliu de langa fereastra. v— Din cate se pare Ti era dor de el, replica Alex

pe un ton rastit.— Cand o a§tepfi sa se Tntoarca? Tntreba sora

lui, Katelina.impreuna cu cei doi copii, locuia Tn palatul de pe

cheiul Nevei cat timp sojul ei se afla Tn Europa.Cu un efort teribil, Alex se sili. sa-§i pastreze

obi§nuita expresie indiferenta..

Capitolul 7

194 Sasun Johnson— N-a spus, raspunse el calm. Am timp sa ma ;

schimb Tnainte de cina? Tntreba repede, punand ; capat discujiei despre absenfa sojiei sale. j

— Desigur, draga, zise Alisa. Nu te grabi. .Alex ie§i din salon, §i Alisa ridica mana cu-un ,

gest de repro§, oprind remarca fara Tndoialacaustica pe care Nikki era cat pe-aci s-o faca. '

— Te rog, Nikki, ai rabdare c(j el, Ti zise Tngri- J jorata. La varsta lui nu este u§or sa te casatore§ti cu * forfa. - ^

— Tu ar-trebui sa §tii bine-asta, tata, TI tachina , Katelina, ochii sclipindu-i amuzaji.

— la vezi, Katelina! o mustra Nikki. :Dar supararea Ti era simulata, deoarece o adora J

pe aceasta frumoasa fiica, care Ti amintea atat de •'izbitor de mama ei, Tn urma cu douazeci §i cinci de sani. j

— Lasand gluma la o' parte, interveni Alisa, , Katelina are dreptate. Te rog, fara remarci ustura- " toare. Vom afla Tn curand ce s-a Tntamplat. I|i po|i } da seama ca este necajit §i Tncordat, Vom avea o •' cina lini§tita Tn seara asta, da? Te rog, draga! ’ j

— Desigur, iubito. Ai dreptate. Imi voi refine ob- ; servajiile §\ vom discuta despre vreme. Vezi oat | de Tnjelegator pot sa fiu?

O jumatate de ora mat tarziu, Tn timp ce se J servea primul fel, Alex se uita fix, cu lingura de suparSmasa la jumatatea drumului spre gura, cand TI *auzi pe tatal sau spunand pe un ton inexpresiv: «

— Nu crezi ca Tn ultimele zile vremea a fost extrem de placuta, Sacha.?

Fiindca nu primi nici un raspuns, Tn afara privirii fixe, Nikki adauga, ca un soi de'explicate:

— Eu unui consider ca serile calde, de vara, sunt foarte potrivite pentru o plimbare.-

Alex fu salvat din nedumerirea sa de chicotiful u§or al glasului pifigaiat al Nataliei, care declara,

••• fara a i se adresa nimanui anume:— Ei bine, mie Tmi plac serile lungi de vara,

.. fiindca nu trebuie sa ma mai culc devreme. Doicanu-mi poate spune ca-i tarziu, daca afara e Tnca lumina.

—.Bunicule, vrei sa ne duci iar la promontoriu Tn seara asta? Tntreba fiul Katelinei, un baiat blond,

•• Tnalt §i serios, Tn varsta de opt ani.— Te rog, te rog! T§i adauga cererii glasul

... subfirel al surorii lui de patru ani.— De acord, Tncuviinja imediat bunicul Nikki,

dar numai daca fagaduifi sa nu aruhcaji cu broa§te Tn doamne. Nu mai pot fugi a§a de repede ca pe

■’ vremuri, rosti el cu un zambet ironic.— Gheorghi §i Valentin sunt amandoi la Paris?

•• vru Alex sa §tie, remarcand absenfa frajilor sai..-. — Doar Gheorghi, explica Nikki. Valentin este ... Tnca pre$ tanar ca sa se ocupe de... aa... Tnva- .. Jatura. Se pare ca lui Gheorghi Ti plac uneie din

vechile tale distractii de la Paris, continua Nikki pe un ton sec. A facut cuno§tinta cu nepoata lui

'• Honoree Constance §i deocamdata nu poate fi convins sa se Tnapoieze acasa. Dupa cum se

••• prezinta situafia, familia se a§teapt,a sa-§i repete ... lovitura financiara, murmura Nikki Tn mod greu de .. Tnjeles.

Alex Ti arunca tatalui sau o privire rapida, de avertizare, deoarece Tmprejurarile aranjamentului sau financier cu Honoree Constance, fusesera Jinute

'• secret fa|a de mama sa.Alisa Tnfelegea gre§it obiceiul barbatesc de a le

••• plati pe metresele la care renunfai. Asta nu pentru

••• focal seducfici 195

196 Susan Johnsonca ar fi fost Tmpotriva unei comperisajii, ci doar ca nu accepta dezinvoltura cu care T§i rezolvau barbajii legaturiie, considerarid o totala lipsa de sensibilitate ca banii erau o recompense potrivita pentru o inima zdrobita. Sufletului ei romantic Ti repugna o indife- renja atat de non§alanta.

— Daca nepoata este tot atat de amabila ca Honoree, averea familiei este asigurata, replica Alex cu blandeje. Unde este Valentin? Tntreba apoi, vrand sa schimbe subiectul.

— La „Mon Plaisir", raspunse Nikki, cu Yukko. Cand am fost acolo, acum o saptamana, era teribil de bronzat §i Tn mod clar deloc dornic sa revina la plictiseala viejii de ora§. Sub instructajul lui Yukko e pe cale sa devina un adevarat expert Tn materie de cai.

— Lup unde este? Tntreba deodata Alex, amin- tindu-§i de vizita pe care avusese intenjia s-o faca fratelui sau vitreg. Ma a§teptam sa-l gasesc aici.

Ochii mamei sale Ti cautara pe ai lui Nikki, iar Katelina ro§i ca focul.

Tu§ind u§or, Nikki T§i cauta cuvintele:— §i el... aa... a plecat la „Mon Plaisir", pentru

o saptamana, doua. Se va Tntoarce Tn curand.— Cand? dori Alex sa afle cu exactitate, vrand

sa cunoasca mai bine un frate atat de interesant.— Peste cateva zile. Depinde de cat noroc are

la pescuit.. — Sau de cand i se va calma enervarea, inter-

veni cu nevinovajie Natalia. Doamne, ca tare suparat mai era cand a plecat!

Sprancenele lui Alex se Tnaljara.— Suparat din ce cauza?— Din cate se pare, a mo§tenit firea destul de

nechibzuite a Kuzan-ilor, raspunse Nikki glacial. Lup

dorea ceva ce nu putea sa aiba, atata tot. Se va •• calma §i va reveni. Nu vom mai discuta despre asta.•• O supara pe maman. §i, domni§oara — i se adresa-

cu severitate Nataliei — Ji-a§ muljumi daca Ji-ai ... Tmbunataji manierele. Auzul tau prea ascufit Ji-ar .. putea aduce necazuri.

— Da, tata, Tncuviinja Natalia supusa, cuminfita pentru moment.

Subiectul fiind astfel Tnchis, Alex T§i propuse s-o sondeze pe Natalia mai tarziu.

— Cred ca ma voi duce sa vad ce se mai Tntam- pla pe la club. Sa nu ma a§teptaji, zise Alex cu un

... zambet larg §i u§or ironic, ridicandu-se de la masa.Mult mai tarziu ?n acea seara, Nikki §i Alisa se

pregateau de culcare. Alisa ?§i peria parul Tn faja masujei de toaleta §i intalni privirea lui Nikki Tn

’■ oglinda.— Ce-o sa facem, Nikki? Doi dintre ei sunt

•• plecafi din ora§. Cu firea salbatica a lui Sacha §i a ... lui Lup, scandalurile vor fi catastrofale, se vaita ea... Lup singur §i era destul, iar acum Sacha. Baiatul e

pornit, Nikki. Iar scandalul cu Kraskov abia s-a potolit; Oricum, slava Domnului ca n-a murit. §i pe urma Lup cu Katelina. Curtea pe care i-a facut-o a

'• tulburat-o profund. Ea i-a fost Tntotdeauna credin- cioasa lui Stepan.

In acest punct al convorbrrii, ochii lui Nikki se ... Tngustara, cu o expresie posomorata, deoarece .. pove§tile despre purtarea aventuroasa a sojului

Katelinei erau nenumarate. Dacd totu$i Katelina §i-ar da acordul— gandea Njkki ameninfator — m-a$ ocupa de sop/l acela a l ei a$a cu m meritd.

— O sa rezolvam noi §i problemele astea, iubito.•• Acum vino cu mine la culcare.

••• Jocul seducfiei 197

Petrecandu-§i mana peste rotunjimile acoperite de matase ale mijlocului ei, murmura cu glas

„ nespus de dulce:— Cum se face ca de cand te-am cunoscut, in ,

urma cu douazeci §\ cinci de ani, nu ai adaugat nici macar un centimetru la formele tale?

Alisa se ridica Tn picioare, Ti mconjura gatul cu brafele §i raspunse Tn §oapta:

Asta pentru ca cinci zile pe saptamana fac foamea ca sa raman zvelta pentru tine, afemeiatule! '

— Ah, asta-i ceea ce-mi place sa aud! exclama ; el ranjind. O sofie care-§i cunoa§te datoria! ■

198 Susan Johnson

Jocul scducpci 199

Capitolul8

A doua zi dupa revenirea lui Alex la St. Peter­sburg, polija §emineului din dormitorul lui era plina de scrisorele dulci, parfumate §i Tn culori pastelate, ce aminteau de vremurile Tn care fusese holtei. Purtarea lui din prima noapte 16 Tncredinjase p6 toate femeile interesate ca Alex reintrase Th cir­culate. In noaptea aceea, ochii tututror femeilor TI urmariserS pe rasfajatul iubit al societafii din St. Petersburg, care-§i revendica din nou locul.

In acea prima seara de dupa Tnapoierea sa, Alex accepta cu grajie, din partea a §ase dintre fostele sale iubite, invitafia de a reTnnoi o veche prietenie. Toate doamnele draguje din lumea buna „torceau“ Tn jurul lui ca un grup de cadane dintr-un harem, rivalizand Tntre ele pentru pozijia de favorita, §\ Tn adancul ochilor lui cinici licarea o scanteiere amu- zata. Alex flirta cu ele Tntr-un mod ce friza insolenja, dar ele pareau Tncantate. Prinful avea nevoie de distracjii; se plictisise de fidelitatea casnica. Daca sofia te parase§te, ce mai puteai face? Nu el Tndruma mana sorfiT.

Dupa o saptamana, Tn cluburi se faceau pariuri pe cat de lunga va fi perioada de timp Tn care Arca§ul va fi Tn stare sa reziste la Tnspaimantatorul ritm de viaja pe care §i-l impunea. Un astfel de com- portament cu greu putea sa treaca neobservat, §i Tn cateva zile §oaptele se amplificara. Casatorit de trei luni §i deja T§i alungase sofia. Asta dezminjea vechiul dicton ca un desfranat reformat devenea cel mai bun so|. Limbile T§i dcideau drumul §i

Tntregul St. Petersburg urmarea desfa§urarea lucru- rilor, a?teptand sa vada daca ea va fi Tnlocuita de cineva.

Lup se inapoiase cu trei zile Tn urma, §i acum, chipe§ii fraji vitregi Tncercau aproape sistematic sa daruiasca prin budoare, de-a lungul §i de-a latul ora§ului, binefacerile virilitafii lor atat de atragatoare.

Dar erau multe nopfi Tn care Sacha se Tntorcea acasa §i, decat sa caute consolarea patului, era mai degraba Tnclinat sa umble Tncolo §i Tncoace pe terasa din fafa apartamentului sau. Existau temeri serioase Tn privinja dispozijiilor suflete§ti ale lui Sacha, dar Tn rnajoritatea timpului se comports normal, nefacand niciodata referiri la absenfa pre- lungita a sojiei sale.

200 Susan Johnson

Tntr-o dupa-amiaza, Alex §i Yuri jucau biliard cand Lup ie§ise pe furi§ ca s-o viziteze pe Katelina. Acum cei doi se aflau Tmpreuna cu copiii Tn gradina, unde Lup TI Tnvafa pe fiul ei, Alio§a, cum sa recu- noasca originea unei urme de pa§i prin iarba.

Katelina §i fiica ei, Elisabeta, stateau culcate pe gazonul verde §i urmareau lecfia. Cand Lup era Tn toanele lui cele mai fermecatoare, era irezistibil. De cand se Tntorsese, se purtase fa{a de Katelina cu o politefe irepro§abila, nedepa§ind niciodata limitele prieteniei. Frustrarea §i Tncordarea la care era su- pus astfel Tndrazneful cavaler muntean pe durata zilei, prin curtarea nevinovata a Katelinei, T§i cautau o u§urare Tn t'fnpul nopfii, prin trecerea lui nechib- zuita dintr-uii dormitor Tntr-altul.

■*- E clar ca Lup Ti acorda foarte multa atenjie Katelinei, spuse Yuri. Ce zici de asta?

Alex Tnalfa din umeri.—,Ochii ei sunt ro§ii tot timpul; probabil e vorba

de iubire. Natalia mi-a destainuit ca Tn urma cu cateva saptamani Lup §i Katelina au avut o cearta teribila. Se pare ca sora-mea considera ca trebuie sa-i fie credincioasa sojului ei. §i lui Lup Ti e greu sa priceapa asta. Dar se pare ca s-a Tmpacat cu ideea, cel pufin aparent.

— Ma mir ca, avand un asemenea sof, Kate­lina se simte obligata sa-i fie fidela. Brazda pe care- o taie Tn randul doamnelor este aproape tot atat de discreta ca a ta. De ce Tndu'ra asta? Tatal tau i-ar putea aranja un divorf in cateva zile.

— Katelina are convingerea gre§ita ca ei doi trebuie sa ramana Tmpreuna — iarta-mi formula rasuflata — pentru binele copiilor. Se poate vedea ca n-are Tn vene nici o picatura de sange de-al Kuzan-ilor. Tatal Katerinei era, din cate am Tnjeles, un negustor batran §i bogat, de care nimeni nu-§i mai aminte§te. Katelina avea doar cinci ani cand s-au casatorit paring mei §i Gand a adoptat-o tata. §i daca vrei sa afli parerea mea, purtarea ei este al dracului de conservatoare.

— Apropo,i ca veni vorba de principii conser­vatoare, ce crezi despre domni§oara Katerina Feo- dovna Riminski? O femeie uimitor de fermecatoare, nu-i a§a?

— Absolut, dar pufin cam prea puritana pentru gustul meu.

— Nu-i numai puritana, ci §i o cetate de necu- cerit, prietene!

— Glume§ti, desigur! De necucerit, pe dracu’! Insa§i aceasta sfidare, prietene Yuri, te face sa dore§ti s-o la§i gravida pe femeiu§ca, macar §i

Jocul scducfiei 201

202 Susan Johnsonnumai pentru a' demonstra cat de nefondata este aceasta idee prosteasca. . „ .

— Incerci sa-mi spui ceva, Sacha? TI tachina Yuri, taragamandu-§i vorbele cu o intense rafinata.

— Doua zile, Yuri, rosti Alex cu non§alanfa, nu mai mult. §i o voi face la tine acasa, ca sa nu existe motiv de Tndoiala.

— T\, ff! O purtare extrem de nepotrivita pentru un gentleman, chiar §\ din partea ta, Sacha.

— Nu-mi fine mie predici, Yurt. Pariezi? Doua mii de ruble ca pot cuceri cetatea in doua zile!

— E§ti un ticalos, sa §tii! declara Yuri.Alex T§i privi prietenul Tn ochi §i izbucni in ras, iar

Yuri Tnfelese dintr-o data cat Tnsemnau pentru el toate femeile u§oare de neam nobil.

— Mi s-au acordat epitete §i mai rele, draga prie­tene, replica Alex ranjind. Sunt absolut imun. Ifi spun ca e inutil sa faci apel la sentimentele mele de decenfa §i cavalerism. Deocamdata sunt lipsit de a§a ceva. Mi le-am folosit pana la ultima farama adorand-o pe nerecunoscatoarea mea sofie, care a considerat ca-i nimerit sa zboare din cuib, cum se spune, fara nici un cuvant explicativ.

In timp ce vorbea ochii i se ingustara, iar gura Ti deveni o linie dreapta, posomorata. Vreme de cateva clipe paru cufundat Tn propriile-i ganduri. Scutura din umeri ca pentru a-§i alunga cugetarile §i zambetul cinic Ti reaparu.

— Ai grija sa se puna a§ternuturi curate pe patul tau, Yuri!

In seara aceea, puritana domni§oara Katerina Riminski fu finta unor maguliri nemaipomenit de placute §1 revoltator de senzuale. Alex dansa cu ea de mai multe ori §i, la sfar§itul serii, trupul tinerei

pe de-a-htregul fascinate fremata puternic de o a§teptare plina de emofie. O dorinfa pana acum

••• necunoscuta. de a fi mangaiata Tntr-un mod intim, ... invada mintea pioasei §i feciorelnicei domni§oare .. Riminski.

In seara urmatoare, Alex sosi Tn mod intenjionat tarziu la balul la care domni§oara Riminski menfio- nase ca avea s£ ia parte. Niciodata nu era rentabil sa pari prea nerabdator.

Strabatu cu non§alanfa imensa sala §i, cand ajunse langa ea, fara a o invita, o trase pe Tncan-

... tatoarea domni§oara spre el §i se avanta Tmpreuna

.. cu ea prin muljimea de dansatori. Se apleca spre ea §i-i murmura ispititor la ureche Tntr-o §oapta fierbinte:

Par negru §i o piele alba ca laptele, Kate — o combinajie minunata!

In timp ce o rotea cu Tndemanare, alunecand fara efort Tn jurul camerei, mana lui Alex, pusa pe

... mijlocul ei subfire, aluneca Tn jos, de-a lungul spa- telui. Exercitand o foarte u§oara apasare, o trase pe frumoasa Kate aproape de penisul sau Tn erecfie. Ochii de un verde Tnchis se Tnalfara spre ai lui, §i prinful, un vanator cu experienfa, vazu Tn ei Tncu- viinfarea §i zambi. Domni§oara Riminski se lipi 'de

•• pieptul lui lat, Tn timp ce Alex manevra sa se apropie ... Tmpreuna cu ea de mica u§a laterala, Tr> dreptul .. careia a§tepta trasura lui.

Un sfert de ora mai tarziu, o tanara pereche foarte Tnfierbantata §i agitata urea Tn fuga seara ce ducea spre elegantulapartament al lui Yuri.

In timp ce Alex o dezbraca Tn graba pe cumplit de tulburata tanara, o tresarire a con§tiin£ei T§i

••• arata capul inutil Alex bombani Tn sinea lui:

••• .local scduc'iici 203

204 Susan Johnson <Dumnezeule mare, mi acum/ 'In trasura cu care venisera, mana lui se strecu- ■

rase sub fusta domni§oarei Riminski, §i el consta- <tase ca ea era umeda §i incinsa, arzand de dorinja - sa fie f... Abia a§tepta sa intre in ea; nu de con- §tiin|a avea nevoie acum.

La dracu 7N upop pa l ruude cu for(a o />... aldi 1 de umeda ca asia. Oriceprost ar$ti a§a ceva.

Stand culcata alaturi de el, tanara Kate se freca jde el cu o ardoare tumultuoasa, atingandu-i cu timi- <ditate penisul Tntarit §\ vibrant. Simfindu-se pufin 'vinovat, Alex ii ridica barbia in a§a fel incat sa-l jpriveasca in ochi §i o intreba: 1

— E§ti con§tienta de ceea ce faci, Kate? In \ curand nu vei mai putea da inapoi. E§ti sigura? ?

Nu §tia de ce, dar avea nevoie de asentimentul iei. J

—.0, da, Alex, striga ea cu ardoare.Rostogolindu-se deasupra ei, se cutremura u§u-

rat cand o patrunse prima oara §i apoi se impinse •cu putere ca sa strapunga §i sa se cufunde in *intrarea virginala, ingusta §i umeda. i

Cateva ore mai .t^rziu, domni§oara Riminski i§i ^impreuna brafele albe ca laptele pe dupa gatul lui 'j Alex §i spuse:

— Va trebui sa vii sa-i cuno§ti pe mama §i pe ' tata. ‘ j

. — l-am cunoscut, draga mea, §i o gasesc mult <mai inccintatoare pe fiica lor. Scute§te-ma de iaceasta obligate; oricum, un barbat casatorit nu jeste tocmai ceea ce considera ei ca fiind o partida , potrivita, replica el cu o neobi§nuita sinceritate.

Drept raspuns la grosolana aluzie la situafia lui 1familiala, domni§oara Riminski schifa o grimasa •de dezgust. »

— Puah! Presupun ca ai dreptate. In cazul acesta te mai pot Tntalni uneori aid?

— Desigur, scumpo. Trebuie doar sa-mi trimi|i un bilet.

Domni§oara Riminski, iplacut satisfacuta, se agaja de brajul prinjului cand el o Tnsoji Tnapoi, in sala de bal. Ajungand in fa|a matu§ii dorhni§oarei, Alex se Tnclina politicos §i spuse:

— Imi dafi voie, doamna Katernova, s-o Tnapoiez grijii dumneavoastra pe domni§oara Riminski?

intorcandu-se catre Kate, facu o plecaciune adanca §i-i saruta mana. c

— Mulfumirile mele, domni§oara Riminski, pen­tru placuta dumneavoastra companie.

Cu aceste cuvinte succinte, o parasi pe tanara domni§oara, plecand Tn cautarea lui Yuri. II gasi Tn camera destinata jocurilor de carji. Tolanindu-se Tntr-un fotoliu liber, Alex rosti alene:

— Da-mi §i mie carfi! •in timp ce Yuri Tmpartea carjile, Ti arunca lui Alex

o privire Tntrebatoare.— Ei?— Dragul meu Yuri, a§ putea fi eu atat de neTn-

demanatic Tncat sa dau gre§? Imi datorezi doua mii de ruble!

Dar acum, cSnd totul se terminase, de§i fru­moasa fata constituise o diversiune placuta, Alex ramasese cu aceea§i veche nemulfumire. Orice femeie nu era decat o jucarie, iar el nu era deloc mulfumit.

local seducjici 205

La aceea§i petrecere, Tntr-un alcov retras, Lup statea Tn fa|a Katelinei, finandu-i foarte tandru mainile Tn mainile lui.

20 0 Si isai) . rohi isoi)— Ma faci sa Tnnebunesc, draga mea. Nu vrei

sa uiji macar o clipa Tndatoririle tale de sojie?Se apleca spre ea, pentru a-i atinge u§or cu gura

buzele de un roz pal, §i ea Tnchise ochii vreme de o secunda, simjind cum un fior de dorinja Ti sfa§ia trupul,

— Cat timp vei mai putea sa ma Jii la distanja, micujo? Cat?

Lasand sa-i scape un u§or suspin prin care se recuno§tea Tnvins, T§i strecura mainile in jurul mijlo- cului ei §i o trase Tn brafele lui Tntr-o Tmbraji§are arzatoare.

Oa're va Tncremeni in braffle mete, sau se va precia?

Trupul ei tremura, respirajia Ti era neregulata §i apoi, cu un suspin neajutorat, capul Katelinei se rezema de pieptul lui, §i mainile ei mici se stre- curara Tn jurul spatelui lat al lui Lup.

In fine, ma prim egefContempland rasplata pe care o ravnea cu atata

dor, inima Tncepu sa-i bata cu putere, cuprinsa de o brusca exaltare.

' — In noapta asta, iubita mea, Tn noaptea asta vei ft a meal ^opti el ragu?it.

In acest adapost intim §i Tncantator de adevarata pasiune, Tn aerul Tnmiresmat de trandafiri Tnfloriji, patrunse un intrus. Aristocratul Tnalt §i zvelt, cu par caStaniu-ro§cat, cu ochi cenu§ii, reci, §i cu buze arcuite Tntr-un zambet disprejuitor T§i exprimS spe- ranja ca sojiei sale Ti placea petrecerea.

La auzul binecunoscutului glas ironic, Katelina Tngheja, iar Lup vazu licarirea de teamS din ochii ei violefi §i se ridica brusc Tn picioare, ca o reacjie incon§tienta de aparare.

Katelina reu§i sa se ridice in picioare §i sa faca •• prezentarile de rigoare, incercand sa-§i controleze

tremurul din glas: .— Stepan, da-mi voie sa Ji-I prezint pe fratele

meu vitreg. Cioruk Oglu Tugus Kuzan. Lup, acesta e sojul meu, Stepan Sergheievici Stepniak.

— Frate vitreg? intreba cu scepticism sojul •• Katelinei.

— Da, domnule, un frate vitreg! replica Lup Cu glas grav §i controlat.

Ignorand prezenfa lui Lup §i pastrandu-§i Jinuta semeata, cu o sclipire metalica Tn privirea-i ferma, ii spuse glacial sofiei sale:

— Vino acasS, diseara.— Dar, Stepan, copiii se afla pe cheiui Nevei,

protesta ea cu glas tremurator.— Sunt convins — obiecta contele, impasibil

— ca totu§i copiii pot fi lasafi doua-trei zile in grija guvernantelor. In curand voi pleca din nou §\, cat

■’ timp sunt in ora§, vreau sa fii acasa.— Nu e§ti obligata sa te duci, interveni Lup calm.Vazand ca degetele lui Lup se indreapta spre

... pumnal, Katelina se sperie §i puse mana pe braful

.. lui, incercand sa-l refina.— Ma voi opri la palatul de pe Neva sa anunj §i

apoi am sa vin acasa, rosti ea repede.— O hotarare foarte infeleapta, madame, replica

•• sojul ei pe un ton sec. Sluga dumneavoastra, dom-nule, il saluta el pe Lup ironic, §i se indeparta.

Ochii lui Lup ardeau de manie cand, printr-o sm'ucitura, dadu la o parte mana Katelinei.

— Pentru ce te duci? marai el revoltat. Este ’’ evident ca nu vrei s-o faci.

Drept raspuns, Katelina izbucni Tn lacrimi de deznadejde, neputand sa-i spuna ca nu datoria say

Jocul sexiacfiei - 20/

208 Si isaii Johnson

responsabilitatea o Tndemna la supunere, ci mai degraba ameninfarile oribile rostite de soful ei, atunci cand ea pomenise manioasa despre divorj:

— Niciodata n-o sa-Ji mai vezi copiii, pofl fi incre- dinfata de asta. Daca mijloacele legale nu sunt de ajuns, fi-i voi lua pur §i simplu. Te rog sa te gande§ti la consecinje Tnainte de a ajungela concluzii pripite.

Zambea, dar ea cuno§tea zambetul acela, §i spaima Ti Tncle§tase inima.

In curand lacrimile ei se Tmpufinara. Katelina T§i m ap ochii spre.Lup §i rosti cu sfiala:

— Indraznesc sa spun ca e§ti Tndreptafit sa te descotorose§ti de mine. Ti-am adus numai suparari.

— O, nu! riposta Lup cu calm, §tergandu-i lacri­mile. Nu scapi tu a§atJ§or!

Katelina reu§i sa schifeze un zambet fericit §i Tntreba cu sinceritate:

— E§ti sigur ca merit atata osteneala?— Sunt sigur, raspunse Lup razand Tnceti§or.Dupa ce o lasa pe Katelina la u§a aparta-

mentu.lui .ei, Lup intra Tn propria sa camera §i-i comanda valetului:

— Doua sticle din vrnul meu §i pipa mea!§i Tncepu sa-§i macine gandurile amare.

in seara urmatoare, Alex se hotarT s-o Tnso- teasca pana acasa pe Amalia. Alex intra pe urmele Amaliei Tn binecunoscutul budoar decorat cu matase roz §i ornamente argintii. '

— Ce amabil din partea ta, prinje, sa ma con- duci pana acasa, flirta Amalia cu prefacuta sfiiciune, pa§ind Tn dormitorul luminat de flacarile focului.

.local seductici 209— Prince Alexander? repeta Alex taraganand

cuvintele. Nu zau, draga mea, nu-i nevoie sa-Ji alegi cuvintele. In mod cert o asemenea prefacatorie nu este necesara intre noi, declara prinful franc, ince- pand sa-§i scoata precipitat imbracamintea.

Cand se mtoarse spre Amalia §i vazu ca-era inca imbracata exclama exasperat:

— Doamne Sfinte! Ce-ai facut panat acum?Contesa i§i pierdu cumpatul §\ remarca pe un

ton Jafnos:— Nu mi-am dat seama ca erai atat de grabit!

Ma iei drept o tarfa ordinara?— Vai, scumpo, politeiea imi interzice...— Sacha!Prinjul scoase un pftat slab.— Draga Amalia, rosti mieros, e oare nevoie

sa-|i amintesc canimic nu ma plictise§te mai mult decat sensibilitajile unei femei jignite care §tie tot atat de bine ca §i mine pentru ce ne aflam aid. Iar in privinja grabei, draguja mea, eu nu fac altceva decat sa Tncerc sa fiu indatoritor, murmura el su- gestiv, in timp ce schija un gest ironic in jos, atragand atenjia asupra evidentei erecjii. Vino, iubito,, hai sa profitam la maximum de timpul neistru prejios.

li smulse hainele cu febrilitate §i o culca pe cea mai apropiata canapea, §i se abandona cautarii egoiste a placerii, daruindu-se jocului cu toata pasi- unea. Buclele brune §i matasoase i se lipeau, umede, pe frunte, iar trupul zvelt i se mi§ca tntr-un ritm susjinut care, de fiecare data cand apasarea patrundea adanc, ii smulgea contesei suspine de extaz.

Aceasta atmosfera febrila, senzuala §i tot mai patima§a, fu brusc sfaramata de o bataie u§oara

2 1 0 Susan .Johnson ^ ' Jdar insistenta Tn u§a, urmata de glasul alarmat al ]

valetului, care informa cele doua trupuri Tmpreunate •)de pe canapea ca trasura contelui Benckendorf |tocmai a oprit Tn faja casei. I

Amalia scoase un fipat de teama §i dezamagire, Jdar Alex nici nu-§i Tntrerupse ritmul, de§i Tnjura ]salbatic printre dinji. 1

— Sacha, te rog! TI implora Amalia, incercand | sa se ridice. 1

— O sa-l arunc Tn jos pe scariVM! Lua-l-ar dracu’! . Oare §tie cat de al naibii de nepotrivit e momentul : Tn care T§i face aparifia? marSI Alex amenintator.

In timp ce frumoasa contesa §optea Tnnebunita-§i cu glas rugator motive realiste ce spera sa-i des- ;chida lui Alex ochii asupra cumplitei urgenfe de a se 5 ascunde imediat, el ajunse la consumarea actului§i, Tntr-o clipa, T§i recapata judecata rajionala. \

Cand un conte Benckendorf, pe drept banuitor, .se napusti Tn camera*, se pomeni Tn fafa unui tablou , Tn aparenfa pa§nic, chiar daca era Tn mod certneconformist — contesa Benckendorf purta un •capot vaporos care-i acoperea nu tocmai bine trupul 'atragator. Se rezema cu grafie de pernele de .matase ale canapelei, iar prinjul Alex Ti apasa cu , solicitudine pe frunte un prosop umed. *

— Vai, Boris, ma bucur ca ai venit acasa, se vaita cu prefacatorie frumoasa Amalia. Ma simt : Tngrozitor de rau. M-^ coplefit o slabiciune oribila,§i daca amabilul print nu rn-ar fi condus acasa §i-.:nu mi-ar fi dat cu atata grafie Tngrijiri, ai fi trecut •printr-o cumplita Tncercare. I

— Pentru mine a fost o placere deosebita, con­tesa, sava pot fi de ajutor.

Boris era departe de a fi un prost, §i ciudata dezordine a hainelor prinjului, adaugata la capotul

v •; •: •; •>* •/ »r *r •: •: •; •: •/ v

Jocul scch icfici 211diafan al sojiei sale, dezminfea scena cu patul sufe- rin|ei. Dar, de§i nu era Tndeajuns de prost pentru ' a se lasa pacalit de imaginea bolnavei,*nu era nici destul de natang Tncat sa pretinda o explrcafie.

§i, oricum, cuno§tea aventurile Amaliei, a§a cum §i ea cuno§tea foarte bine obiceiul lui de a-§i objine placerile cu rafinatele curtezane. Pe Boris TI obosea senzualitatea dezlanjuita a Amaliei.

— Te rog sa-mi accept muljumirile pentru ca ai adus-o pe Amalia acasa, rosti el calm. Ai timp, Ar- ca§ule, pentru un coniac §i o mana de Whist Tnainte de plecare? Tntreba Boris cu Tnfelepciune.

— Placerea e de partea mea, Boris, replica Alex pe acela§i ton calm.

Amalia scoase un mic oftat de u§urare §\ imediat ridica mana sa dea la o parte Tngrozitorul prosop ud care-i distrugea buclele.

Boris Ti arunca o privire Tntunecata, plina de dezaprobare §i dispref, §i spuse:

— Te rog sa al amabilitatea de a ne scuza, madame. Pari sa-Ji fi revenit.

Intorcandu-se spre contesa, Alex T§i lua §i el ramas bun, facandu-i rapid cu ochiul Amaliei, Tnainte de a-l urma pe Boris la parter, Tn biroul lui.

— Care-i miza? Tntreba Boris amestecand alene pachetul de carii de joc.

— Nu §tiu, rSspunse Alex, mintea lui enervata cautand ideea unbi pariu interesant. Degetul dumi- tale aratator pentru al meu? Cel care pierde §i-l reteaza, sugera Alex cu amabilitate.

— Al dracului salbatic! Intotdeauna ai avut o reprobabila trasatura de nebunie, Arca§ule, declara Boris cu vehemenia.

— DumnezeuJe! Lini§te§te-te, Boris! rase Alex. Chiar ca mS sperii cand ridici glasul peste nivelul

212 Susan Johnson

obi§nuitului tau murmur lent. Hai sa zicem arma- sarul tau contra noii mele Tepe. Ce spui? E destul de acceptabil?

Contele dadu din cap §i se cufunda Tnca pujin in fotoliul sau.

— Imparte carfile, omule! Ti porunci Alex. In seara asta simt ca sunt norocos.

Yuri TI trezi pe Alex a doua zi, pe la ora trei dupa-amiaza.

— Treze§te-te, trantorule! Cine-a fost de asta data, de te-a obosit cat sa dormi toata ziua?

— Ei, bine, daca trebuie neaparat sa §tii, Amalia a Tnceput noaptea, dar nu ea a fost cea care m-a epuizat. Am stat pana dimineaja jucand whist cu Boris, dupa ce §'i-a facut pe nea§teptate aparijia.

— Pe nea§teptate? se mira Yuri. Cat de pe nea§teptate? Tntreba ranjind.

^— Din fericire pentru el nu prea pe nea§teptate. Pana sa intre Boris Tn camera, cea mai mare parte din ve§mintele noastre erau iara§i pe hoi, zise Alex, amintirea aducandu-i pe buze un u§or zambet. Boris pare sa fie foarte indiferent faja de so|ia Jui.

— Nu cred ca a iertat-o vreodata pentru ca I-a Tn§elat, spuse Yuri, schifand o grimasa. A platit un prei mare pentru ea §i a constatat ca nu era virgina.

— Nu era virgina? exclama Alex. §i currrde §tii tu asta, daca-mi Tngadui sa-ntreb? adaugS Tngus- tandu-§i gahditor ochii.

YurUnalfa din umeri, evaziv.— Ze\\a de Aur? insista Alex uimit. Niciodata nu

mi-ai spus ca tu ai fost primul. Cand §i cum?— Aveam amandoi cincisprezece ani, fu raspun-

sul pasiv. Mo§iile nqastre se Tnvecineaza. Vara

■' aceea am petrecut-o impreuna. Ne exploram unui •• altuia trupurile pe-ndelete §\ cu o nespusa bucurie. ••• Din nefericire, prea curand, au urmat obi§nuitele

consecinje. Amalia a ramas Tnsarcinata. Eu a§ fi vrut ... sa ma casatoresc cu ea, insa averea mea nu era ,. destul de mare. Blestemat fie sufletul negru al

tatalui ei! In primavara urmatoare s-a nascut fiica noastra. Deoarece Amalia era nevoita sa se vafida celui care oferea pretul cel mai mare, un copii era

'■ o povarS imposibila. Am crescut-o eu pe Betsy — este fiica, nu nepoata mea.

— Atat eu cat §i oricine altul §tim asta, Yuri, rosti ... Alex lini§tit. Singura intrebare a fost Tntotdeauna .. „Cine este mama?“ Betsy este o dragufa §i sea-

mana uimitor cu tatal ei. Dar acum, ca §tiu cine este mama, pot afirma ca-i seamana mult §i mamei ei. Amalia o vede vreodata pe fata?

— Foarte deS. Sunt bune prietene, de§i Amalia o •• viziteaza in calitate de cuno§tin|a a mea. Cu multa

vreme Tn urma i-am spus lui Betsy ca mama ei a .. murit cand a nascut-o. '

— Te-ai gandit sa te Tnsori cu ea, acum ca tatal ei nu mai este?

— Dumnezeule, nu! Ne-am cuhoscut unui pe '• celalalt vreme prea Tndelungata fi prea intim. §i cu

casatoria nu prea te-ai Tmpacat nici tu, stra§nicul ••• meu armasar. Ce te face sa crezi ca pe mine m-ar ... interesa o asemenea mizerie? Tncheie Yuri, schi- .. fand o grimasa.

— Punct ochit, bombani Alex.— Voi ciocni pentru asta! zise Yuri razand. Ei

’■ bine, ce figureaza Tn program pentru seara asta?— Eu zic sa evitam multimile din lumea buna, cu

'• zambetele lor proste§ti. Hai la figanci; cu ele totul

••• Jocul seciucfiei 213

se reduce la a Tncheia o afacere: fara izbucniri sen- ■timentale de prost gust, far§ falsa tandrefe. E mult Jmai convenabil. Hai sa vedem daca s-a trezit §i Lup. *

§i astfel, stradania Tncercarii de a scapa de J plictiseala continua.

2 /4 Susan Johnson

~ O saptamana mai tarziu, la o mica petrecere cu jocuri de carji, lornioanele fura ridicate §i spran- cenele se ridicara delicat in momentul In care Alex, prezentat unei uluitoare brunete venita Tn vizita de ; la Paris, oaspete al gazdei, declarase cu un rasue ' nator glas de bariton: s

— Honoree Constance! Ce mai fac cele mai * catifelate, cele mai delicioase coapse ale cre§ti- natatii?

Doamna respective, Tnjelegatoare, Ti batuse u§or obrazul cu evantaiul ei de filde§ §i dantela §i repli- case cu dragala§enie:

— Acela§i vechi Alex, din cate vad! IApoi, coborandu-§i vocea pana la nivelul unui <

murmur seduc&tor, adauga:Dar cel mai bun instrument al placerii ce mai «

face, prietene? .. . j— Sunt Tn continuare Tn practice, madame, ca

sa nu-mi pierd performanfa,— Ji-e mile, Sacha, de toate femeile acestea

languroase §i ispititoare din St. Petersburg?— Mila?! se mira prinjul cu delicateje, Tnchi- !

zandu-§i pe jumatate ochii Tn care licareau luminije de amuzament. Am constatat, draga mea, rosti Alex alene §i cu sarcasm, ca ceea ce cauta ele este cu totul altceva.

- Honoree lasa sa se auda un hohot vesel de ras, delicat §i muzical, apoi i§i infipse privirea deschisa §i sincera In ochii aceia amuzaji.

— Dar e§ti insurat, din cate am aflat, zise superba franjuzoiaca.

— A§a este, replica Alex fara a se ascunde. O soarta care uneori se abate asupra noastra, a tuturor. §i tu de asemenea, mi se pare. Suntefi fericiji, tu §i contele? intreba cu o expunere comica In ochii lui de pisica.

— Nu zau, Sacha, atata naivitate din partea unui desfranat parasit ca tine! TI tachina ea. Dar casnicia mea are avantajele ei, adauga cu o sclipire in ochi.

— Ca de exemplu?— Contele nu e niciodata acasa.— Ce convenabil! murmura Alex. S-ar parea ca

avem casnicii asemanaloare. Prinfesa Kuzan pre- fera aerul mun|ilor In locul companiei sotului sau.

— In cazul acesta, dragul meu Sacha, eventual ne putem copsola reciproc pentru privafiunile noastre.

Prinjul nu Tntarzie sa ridice manu§a.— Honoree, draga mea, ii spuse in §oapta, intot-

deauna am admirat compasiunea inimii tale duioase. Planul tau de compatimire este extrem de ispititor. Cat de curand pofi parasi aceasta petrecere oribila?

Honoree izbucni intr-un ras vesel.— O ora?.sugera cu o mica strambaturaa gurii

ei fermecatoare.— Zece minute, hotari Alex, ai carui ochi se

afintira intr-ai ei cu o ardoare nerefinuta.§i astfel trecura in zbor doua saptamani, cat timp

Honoree §i Alex i§i reinnoira prietenia. Iar cand

.local scducfici 215

21 0 Susan Johnsonaceasta se Tnapoie Tn Fran|a, Alex T§i relua atenjiile ' amoroase asupra doamnelor din St. Petersburg, i simjind cum Ti revine vechea deprimare. j

Indiferent de modul Tn care se deda placerilor, \ nemulfumirea §i plictiseala lui sporeau. Indiferent de $ cate ori sfar§ea seara Tn brafele vreunei femei, niciodata nu se satura, Femeia pe care o avea Tn fiecare noapte nu era cea pe care o dorea el.

In ciuda celor mai mari Tncercari de a se opune,Ti era dor de Zena. Multe femei se simfisera Tndure- rate Tn mod penibil cand, Tn numeroase ocazii, prinjul, Tn stare de beiie, le adresase fraze de i pasiune Tnfocatanumindu-le Zena.

Se Tmplineau mai bine de §ase saptamani de cand plecase Zena. Orice femeie gravida pe care o vedea TI facea sa tresara cuprins de panica; Era ! chinuit de amintiri ale idilicului lor refugiu de la da§a. 1 Imagini ale zambetului ei vesel, ale fejei ei frumoase §i delicate §i ale trupului ei perfect Ti = trezeau remu§cari. ;

Apoi, pfcntru prima data, pojghiia egocentris- mului sau paru sa se sfarme §i, cu noi junghiuri de durere, se gandi ca poate ea suferea. Incepu sa se ’ Tngrijoreze, Tnchipuindu-§i-o Tn nenumarate situafii neplacute datorate saraciei.

Oare e hi stare sa aiba grija de ea / / de Bobby? / ’ a uni a i 'ictima i reu/iei britle care o Jace sd si i f ere? /. ; sdndtoasd? H fericitd? Dtm inezeule, ce dor hni e I de ea/ ,

in cele din urma recunoscu Tn sinea lui ca Ti simjea lipsa §i ca tine la ea. -

Verifica la banca lui, §i afla ca sojia lui nu retrasese nimic din fonduri. Vestea TI zgudui oare- cum, dar se stradui cu prudenfa sS-§i pastreze s

■' calmul. Daca Zena se dusese la bunicul ei, nu avea nevoie de bani. Trimise o telegrama tn sud §i primi

••• raspunsul ca Zena nu se afla acolo.Atunci intra tn panica. Ea era plecata singura

.. in lume, sau, oricum, era fara el. Peste doar patru zile avea sa fie septembrie. In nici doua luni avea sa se nasca copilul lui §i el habar n-avea uride era Zena. In mijlocul unei lumi primejdioase §i viclene, sofia §i copilul Itoi erau vulnerabili. Dorea cu frenezie

•• sa-i gaseasca §i sa-i §tie tn siguranfa. Detectivii •• trimifi sa afle ceva nu-i adusera nici un indiciu.

Iar ingrijorarea lui se transforma intr-o reala teama.

••• Joci il seek icfici 2 17

2 18 Susan Johnson

Nebanuind eforturile disperate depuse pentru a-i gasi, Zena §\ Bobby traiau foarte lini§tit Tntr-o pen- . siune de pe o stradufa lini§tita din Nisa. Gazda Zenei era amabila §i dadea dovada de un tact plin de politefe in ceea ce privea mtrebarile puse noii sale pensionare. Izbitor de frumoasa vaduva tanara * era foarte bine Tmbracata, dar cumpatata. Vorbea •' franceza fara accent, de§i numele ei era Tn mod * categoric rusesc; era o locatara perfecta, nefiind * niciodata zgomotoasa sau pretenfioasa, ducand . o viaja de rutina, facand zilnic o plimbare, cu baiefelul ei Tn pare atat dimineafa cat §i dupa- *> amiaza, gatindu-§i singura mancarea §i retragandu- : se seara devreme. ;

La scurta vreme dupa sosirea ei, Zena facuse cunoftinfa cu un gentleman englez care frecventa -.«! micul pare din apropierea pensiunii ei. Domnul, foarte amabil, se jucase cu Bobby Tntr-o dimineafa .. cand pe Zena o obosisera inepuizabilele rezerve de energie ale baiatului. Cand, mai tarziu, Bobby '1 se amuza aruncand porumbeilor frimituri de paine, barbatul cel Tnalt lua loc langa ea §\ se prezenta. Era Alistair Prescott, confe de Glengale. Zena dadu un minimum de informajii, prezentandu-se drept doamna Nazarina, o vaduva din Moscova care T§i pierduse soful de curand.

Dupa acea prima Tntalnire, contele T§i facu un obicei din a frecventa parcul la acelea§i ore la care * venea Zena, §i de-a lungul saptamanilor ce urmara devenisera prieteni.

Capitolul 9

Jocal scdi icjici 219El organiza jocuri eopilare§ti cu Bobby §i pe

urma sporovaia sau se plimba cu Zena, in timp ce Bobby era preocupat de propriile-i activitaji. In mod destul de ciudat, Zena observa ca Bobby nu-i spusese niciodata contelui „tata“, a§a cum proce- dase imediat cu Sacha.

Contele era bunatatea personificata fa|a de ei amandoi, aducandu-i din cand in cand mici cadouri lui Bobby sau oferindu-i Zenei un delicat buchet de violete sau primule, deseori lasandu-i cate o carte pe care i-o recomanda. Dupa dou& saptamani de astfel de atenfii placute, Zena TI invita Tntr-o-dupa- amiaza la ceai, §i invitafia Ti fu Tntoarsa cateva zile mai tarziu, cand Zena §\ Bobby luarS ceaiul Tmpre­una cu contele Tn mica vila a acestuia, situata la doua strazi mai departe. Dupa cum reie§i, contele era un vaduv fara copii, sofia cu care conviefuise vreme de zece ani murindu-i de tuberculoza Tn urma cu doi ani, dupa o lunga suferinja.

Alistair Prescott avea un ten alb §i par matasos. De sub sprancenele drepte §\ negre te priveau senin doi ochi de un albastru pal. I§i purta Tnaltimea cu grajie pe un trup zvelt §i musculos, bronzat de soarele a treizeci §\ noua de ani. Era tot ce nu era Sacha: calm, lini§tit, politicos, Tnfelegator, Tngrozitor de modest §i plin de o blanda compasiune atat fafa de Zena cat §i fafa de Bobby. Era ca o ptrternica §i neclintita stanca de mangaiere §i consolare, Tntr-o lume care Tn ultimele cateva luni fusese salbatic §i violent agitata de valuri furtunoase de pasiune.

Contele fusese prietenul ei plin de compasiune de mai bine de §ase saptamani, §\ Zena, de§i se mustra uneori ca accepta afecfiunea contelui, se sim|ea Tngrozitor de singura §i parasita. Nu-i martu-

22 0 Susan Johnson

risise ca Tnca mai era maritata, dar daca s-ar fi decis sa raspunda sentimentelor pe care contele nu mai reu§ea sa le ascunda, s-ar fi putut objine un divert. Alex nu l-ar contesta niciodata. De fapt, el ar fi pro- babil extrem de recunoscator daca ea l-ar elibera de legaturile lui matrimoniale.

Bijuteriile pe care le vanduse de cand parasise Moscova Ti fusesera suficiente pentru acoperirea cheltuielilor, dar nu aveau sa dureze la nesfar^it. In curand, cu doi copii de Tntrefinut, poate ca va trebui sa Tnceapa sa se 'gandeasca serios la amabila oferta a lui Alistair. El o iubea foarte mult — a§a declara — §i, de§i Zena nu-i putea raspunde cu aceea§i dragoste, putea sa fie buna cu el. Dupa ce participase la o legatura amoroasa Tn care iubire nu exista decat dintr-o singura parte, §tia foarte bine ca era posibil ca S§a ceva sa funcjioneze. I§i jura ca daca s-ar decide sa primeasca cererea Tn casa- torie a lui Alistair, niciodata nu va uita sa-§i arate devotamentul plin de afecfiune fafa de marea lui bunatate de a se purta cu ea ca un adevarat prieten.

PARTEA A CINCEA

m 'v S a ra d tr

local sedacfici 223

Capitolul 1

In cea de-a doua saptamana a lui septembrie, Alex ie§i Tntr-o seara in ora§, ca de obicei.

— Ne Intalnim cu Cazimir la Aceev, TI informa Yuri. Vrea o §ansa ca sa-§i recupereze pierderile de aseara. l-am promis o ora sau doua de bacara. Dupa aceea, mi-e indiferent... ai chef de o orgie cu gemenele Gorgorki? Nimfomanele astea doua asigura Tntotdeauna o seara Tnvioratoare, rosti Yuri, cu un ranjet larg. '

Alex Tnalfa din umeri §\ schija o grimasa jalnica.— Sa vedem cum ne vom simji peste cateva

ore, zise brusc, reflectand Tn sinea lui ca trecuse prin toata gama de distracfii pe care o putea oferi St. Petersburg-ul §i ca era obosit pana Tn adancul sufletului.

Acasa la so|ii Aceev, Yuri intra agale Tn Tnca- perea destinata jocurilor de carti, iar Alex TI urma posomorat. In timp ce Cazimir §i Yuri discutau despre calitajile femeilor prezente, iar Alex bea §ampanie, sofia lui Cazimir se despilnse dintr-un grup aflat Tn cealalta parte a Tncaperii §i se Tndrepta catre ei.

— Cazimir, vei sta mult Tn camera de jocuri? In curand vor Tncepe mazurcile, spuse ea, {uguindu- §i cu dragala§enie buzele.

— Pe legea mea, femeie, gase§te un barbat curtenitor cu doamnele care sa-ti fie partener de dans. §tii ca mie nu-mi place sa dansez.

Acesta era §i raspunsul pe care-1 a§tepta doam­na. Aruncandu-i jui Alex o fulgeratoare privire sedu-

2 2 4i

Susan Johnson \

catoare, inainta unduindu-se spre el, exact atat cat era de ajuns ca sa Tngaduie o atinger6 in aparenjai nestudiata a pieptului ei superb de bratul lui. Alex, se uita la despicatura diritre sanii ei §i ochii i sej deschiserS larg de mirare. Acea privire uimita nu trecu neobservata de doamna Demidova, care ?§i; aranja ru§inata coafura, atribuind privirea patrun- zatoare a prinjului admira|iei lui fata de sanii ei albii §i voluptuo§i. ' ■ \

— Dansezi, prinje Alex? Tntreba cu o §oaptal intima. ' j

Alex ?§i rnalja ochii uluiji catre chipul draguj dar lipsit de inteligenja §i Ti zambi cu caldura pentru a masca minciuna. ■ <

— Poate mai tarziu, scumpa doamna, dar deo- camdata le-am fagaduit lui Cazimir §i lui Yuri o §ansa de razbunare dupa neobi§nuitul meu noroc in paguba lor de aseara. Imi pare nespus de rau ca sunt nevoit sa refuz o partenera atat de ferme- catoare.

Baroana chicoti §i se Tndeparta cu pa§i alune- catori, dar ar fi tost jndurerata daca ar fi §tiut ca nu priveli§tea pieptului ei palid fusese cauza tulburarii prinfului, ci colierul Falize — colierul Zenei, un uni- cat pe care el i-l cumparase de la bijuteria; ..Alexander*1. '

— Cazimir, rosti Alex cu o non§alan|a pe care era departe de a o simji, colierul sofiei tale este extrem de frumos. Tu i-l-ai cumparat?

— Eu? Dumnezeule, nu! Ce §tiu eu despre flea- curile femeie§ti? Vino, hai sa-l gasim pe Yuri. Vreau sa am o §ansa sa-mi recuperez pierderile, diavol afurisit ce e§ti!- Nevrand sa se expunS riscului de a i se pune TntrebSri incomode, §i totu§i, dorind sa afle de unde

•/ Bf *‘*2 '**£ ***• '**•* **** • •* ***

fusese cumparat colierul, Alex se lasa Tmpins m sala de jocuri. Cand Cazimir il zari pe prietenul lor §i porni catre masa lui Yuri, Alex facu Tnca o Tncercare:

— Colierul acela este atat de neobi§nuit Tncat mi-ar placea sa cumpar unul pentru mama mea. §tii de unde l-a cumparat sojia ta?

Cazimir pufni batjocoritor.— Nu ma pacale§ti tu pe mine, Alex. Mama ta,

nu zau! Totu§i, al dracului sa fiu daca-mi aduc aminte. Poate ca de la Nisa, Monte Carlo sau Biarritz. Vickie a insistat vara asta sa ma tarasca la Florenja. IJi poji imagina Florenja pe timp de vara? Cred ca ma tampisem daca am fost de acord, dar e drept ca §i Vickie poate fi foarte convingatoare. Dar... Nisa, asta e, baiete, Nisa. Mi-am amintit! Buna, Yuri, te simji norocos Tn seara asta?.

Nisa/ Zena fusese la Nisa/— Taie, amice! il indemna Cazimir pe Yuri In

timp ce-i facea semn lui Alex sa ia loc Tntr-un fotoliu. Te previn, Sacha, csi-n asta seara ma simt Tntr-o forma excelenta. Dupa felul Tn care ma simt, nici chiar bafta ta fenomenala nu-Ji va fi de ajuns.

— Ce-mi mai po|i spune despre Nisa, Cazimir? insists Alex pe un ton lini§tit, anii de autocontrol ajutctndu-l sa-§i pastreze calmul politicos atunci cand inima Ti batea ca un uria§ baros.

— Nisa, de-acolo a cumparat Vickie colierul. Imi aduc foarte bine aminte, pentru ca a fost o zi foarte frumoasa, ranji el. Nici macar nu mi-a pasat ca Vickie a cheltuit o suta de mii de franci pentru colier, fiindca pentru a-l cumpara i-a trebuit toata dupa- amiaza, §i asta mi-a dat prilejul de a ma bucura de doua p... zemoase §i fierbinji. Acum mi-am amintit, da, la Nisa a fost!

.local scducjiei 225

226 Susan JohnsonCa urmare a acestei relatari, Alex Tncepu sa

piarda rapid, Tmboldit de un singur gand.() sa iau /refml de la miezi/l nopfii spre I ’a/yo/ <ia.Alex ie§i cu pa§i mari din sala de joc, tragand

dupa el un Yuri uluit.— Ce naiba te-a apucat? In viaja mea n-am

vazut pe cineva pierzand In mod atat de deliberat.Fara a-§i Tntrerupe mersul zorit de-a lungul cori-

dorului, Alex rosti mcordat:— So|ia lui Cazimir purta colierul Zenei!— Colierul pe care l-a cumparat Vickie la Nisa?— Exact. Cine s-ar fi gandit vreodata ca pu§-

toaica avea sa piece Tn strainatate? Am scotocit tot imperiul, dar nu mi-a trecut prin cap ca o sa piece Tn Europa.

— A§adar, pleci la Nisa?— La noapte. O sa-Ji trimit o telegrama daca am

cat de cat noroc. Sper sa am, zise Alex cu glas coborat §\ Tngrijorat.

— IJi pot da cateva sfaturi?Ochii lui Yuri, cu sclipiri de o|el sub sprancenele

blonde, Tl fixau neplintilti pe Alex. Prinjul se opri la u§a §i T§i privi scrutator prietenul. Apoi schija un zambet jenat.

— Sigur ca da, am Tncurcat treaba atat de rau, Tncat un sfat sunt sigur ca mi-ar fi de folos. Da-i drumul!

— Zena nu-i ca celelalte femei ale tale. Nu o trata ca pe ele, pentru ca ar fi o gre§eala.

— Nu-Ji face griji. A§a prost cum sunt, pana la urma mi-am dat seama de asta. Am fost un dobitoc blestemat. E§ti sigur ca nu vrei sa-mi tragi un picior Tn fund pentru ca m-am purtat cu Zena ca o bruta?

— Nu-i nevoie, de vreme ce Ji-o faci tu Tnsuji Tn mod atat de eficace, replica Yuri ranjind. Bafta! adauga, strangand mana lui Alex.

— ifi multumesc, sigur voi avea nevoie. Domni- §oara asta obraznica are un temperament tot atat de iute la manie ca §i al meu §i nu §tiu daca o sa vrea sa ma reprimeasca. Dar poji fi sigur ca voi incerca s-o conving.

— Sarut-o pe Zena din partea mea, Tl tachina Yuri, Tncercand sa diminueze incertitudinea ce-l chinuia pe prin|.

— Niciodata, punga§ule! replica Alex cu voio§ie, parasind palatul.

Jocul seducfici . 227

228 Susan Johnson i

Capitolul 2 \i

Alex porni la drum cu teama. Era gata sa incheie Icu soarta orice targ numai sa mai vada macar o jdata fa|a ei, sa-i auda glasul, s-o simta in brajele lui. jNimic nu-l mai putea amuza §i consola de-acum ]inainte. Numai Zena putea sa read-uca bucurie in ]viaja lui. \

Dupa ce se Tnapoie acasa, arunca febril cateva \vefminte, de-a valma, Tntr-o valiza. Se opri in fata iu§ii Katelinei. In seara aceea parintii lui iefisera in \ora§. Ar fi trebuit sa spuna cuiva ca pleaca. j

Ridicand mana, batu nerabdator in u§a. Cand |Katelina o deschise, el intra, nepasandu-i de evi- ;denta ei agitate. ■

— Ce este, Sacha? Tl intreba, aruncand o privire i nervoasa spre u§a inchisa a dormitorului ei. j

— Cred ca am gasit-o pe Zena, §i in noaptea s asta plec la Nisa. M-am gandit ca ar fi mai bine sa .. spun asta cuiva. ■

— Ah, dragul meu, ce bine-mi pare! striga ea, * aruncandu-fi brajele in jurul gatului fratelui ei §i ?mbrati§andu-l cu putere. *

U§a dormitorului se intredeschise, §i Lup, im- • bracat doar cu pantalonii, aparu in prag, uitandu-secu ochi fioro§i la perechea imbrati§ata. .

— Ce Tnduio§ator, madamel zise el, batjocoritor. .Alex o departa de el pe Katelina §i se grabi sa

spuna:— Las-o balta, Lup. E sora mea, pentru numele ;

lui Dumnezeu! J— Ca §i a mea, frate, replica Lup cu blandeje. j

Alex se uita de la fa{a Tngrozita a Katelinei la chipul ameninjator al fratelui sau vitreg, apoi rase Tnceti§or.

— E§ti Tn stare, surioara, sa |ii sub control o gelozie atat de uria§a? Nu pare sa vrea sa te Tmparta cu altcineva.

Rasucindu-se spre Lup, Alex declara cu voio§ie:— M-am oprit doar Tn trecere ca sa-i dau Kate­

linei ve§tile mele bune. Plec dupa Zena la Nisa.— Ai nevoie de ajutor, Sacha, ca s-o aduci

Tnapoi? Poate nu mai e singura, §i Ji-ar fi de folos sa ai alaturi un razboinic.

— Muljumesc, dar cred ca ma pot descurca. Ai grija de Katelina, Lup. La revedere, iubito.

Jocul scducfici 229

Zena nu dormise bine. De fapt, nu dormise deloc. Cu mult Tnainte ca ora§ul sa se trezeasca, ea §i Bobby parcurgeau cu pa§i lenji d istant destul de mare pana la Promenade des Anglais. In mod normal ea evita rfioderna artera destinata plim- barilor pe malul marii, dar la o ora atat de matinala nu trebuia sa te temi ca ai putea Tntalni prea multa lume.

In ajun, Alistair Tncercase din nou sa discute despre casatorie. Insistenfa lui fusese discreta, a§a cum Ti statea Tn fire, dar ea Ti simjea totu§i taria. Noaptea trecuta, cand Zena se framantase neTn- cetat Tncercand sa adoarma, toate alternativele, opjiunile §i obligajiile legate de viitorul ei Ti pluteau prin mintea nelini§tita, ocolita de somn, Tntr-o con- fuzie tulbure.

Oare ma po t marita cu Alistair? Pot sa trdiesc singura? I! voi putea ireodatd ierta p e Sacha?

Era abia ora §ase dimineaja cand Zena se plimba cu pa§i lenji pe moderna strada marginita de

230 Susan Johnsonpalmieri, cu Bobby Jopaind la ca{iva metri in faja ei, cu o nerejinuta energie copilareasca. Razele calde ale soarelui matinal straluceau Tn buclele mata- soase ale parului ei castaniu ridicat Tnfoiat pe cre§tet, sub o palarie cu boruri mari, presarata cu flori. Rochia ei de plimbare, de culoarea narciselor galbene, flutura Tn ritmul bland al brizei marine care sufla u§or dinspre sud.

La aceasta ora matinala, chiar §i aleea pentru trasuri era aproape pustie. Nu se vedea decat o calea§ca descoperita, care se Tndrepta Tncet spre vest. Singurul ei pasager era un domn ce statea tolanit. Barbatul era Tmbracat ciudat — un strain, dupa Tnfa|i§are. Purta ve§mintele largi ale Orientului Mijlociu, avea tenul bronzat §i o barba neagra tunsa Tngrijit. Personajul, care se rezema de spatarul ban- chetei, era foarte obosit, deoarece petrecuse o noapte lunga §i epuizanta jucand la Monte Carlo. Se apropiase Tndeajuns cat sa-§i vada hotelul §i, Tn curand, avea sa Tntampine cu bucurie confortul dormitorului sau.

Ochii negri, de obicei plini de viaja ai barbatului din trasura, erau pe jumatate Tnchi§i cand, Tntr-o doara §i absent, se uita la marea ce se Tntindea Tn stanga lui.

Dintr-o data, pleoapele i se deschisera cu totul. Cu o mi§care fulgeratoare, silueta T§i Tndrepta brusc trupul §i racni un ordin aspru:

— Opre§te!Vizitiul Ti dadu imediat ascultare §i, Tntorcandu-se

sa priveasca Tn spate, TI vazu pe pasagerul sau devenit foarte vioi §i concetrandu-§i privirea asupra unui obiect, undeva Tn direcjia apei. Aruncand o privire spre Mediterana, vizitiul nu vazu nimic

local seducfici 231

neobi§nuit. Pe Tntinderea albastra de apa nu se zarea nici un vas; doar cajiva pescaru§i se roteau deasupra apei, cautandu-§i micul dejun. O femeie §i un baiejel se plimbau de-a lungul falezei; altmin- teri, priveli§tea nu prezenta nici un interes.

Turcul cel malt §i cu piele cafenie Ti arunca birjarului cajiva bani §i sari jos din trasura. Trecand cu pa§i grabifi prin holul de recepjie, refuza sa a§tepte liftul §i urea Tn goana cele doua randuri de scari pana la apartamentul lui. Navalind pe u§a, dadu imediat cateva ordine rastite §i scurte.

— Ali, Kufir, Softi! Coboraji imediat pe faleza!Paznicii lui personali luara pozifia de drepji,

sarind din culcu§urile Tn care dormisera.— Urmariti-o pe femeia Tn galben, Tnsojita de un

copil! ordona el. Vreau sa §tiu unde locuie§te.Cei trei ie§ira ca fulgerul din camera. Peste

cateva secunde, Tn Tncaperea acum tacuta, Abdul- hamit, tanarul nepot al lui Ibrahim-bei, se lasa sa cada Tntr-un fotoliu, se sprijini confortabil de spatar, T§i Tndoi u§or varfurile degetelor §i zambi Tncantat.

Tocmai o vazuse pe Dalila.Habar neavand de supravegherea abia porun-

cita, Zena §i Bobby se odihneau pe una din bancile instalate cu taja spre plaja cu nisip alb. Dupa cateva minute de relaxare, pornira Tnapoi, Tn susul colinei ce ducea spre apartamentul lor. In pofida orelor de profunda cugetare, Zena nu era mai aproape de luarea unei decizii decat fusese Tn ajun.

Dar mai tarziu Tn cursul zilei, la vremea ceaiului, cand Alistair T§i reTnnoi cererea, Zena nu spuse da. In schimb zise:

— Te rog sa ma ierji, Alistair, Tnsa am nevoie de mai mult timp.

232 Susan Johnson

in mai pu|in de o ora, oamenii de paza ai lui •• Abdul raportasera adresa, §i stapanul lor se duse imediat la culcare.

Dupa ce dormi neintors pana spre sfar§itul dupa- amiezei, Abdul se scula, facu o baie, se Tmbraca §ise apuca sa-§i alcatuiasca planurile. *

Din cate se parea, Dalila era vaduva. Ceea ce •'era important era faptul ca facea impresia ca *locuia singura, doar cu baiejelul. Un englez T§i jpetrecea mult timp Tmpreuna cu ea, dar femeia jlocuia singura. i

Se pare ca, pana /a anna, frumoasa, fucanta- I/oarea Dalila ra onora bare mu I men, chicoti Abdul. \

Abdul se odihnea in trecere prin Nisa §i juca la \Monte Carlo mainte de a-§i continua drumul spre inord, la Paris, ca trimis al unchiului sau la ministrul jde externe francez. Acum avea sa puna capat ^jocurilor sale de noroc §i va pleca maine dimineaja ^direct la Paris. Trei zile, Tn linii mari, pentru a-§i !preda mesajele, §\ pe urma, impreuna cu noua ^seducatoarea lui tovara§a de drum puteau sa cala- itoreasca Tn tihna inapoi, spre Kurdistan. j

Niciodata nu se consolase pe deplin pentru pier-derea ei, la licitatia cu prinjul Kuzan. Faptul de a-i jceda unui rus barbar o femeie pe care o ravnea el jTI macinase mereu. j

In timp ce soarele dupa-amiezei arunca raze tot jmai piezi§e Tn camera lui de zi, Abdul umbla fara \odihna Tncoace §i Tncolo, abdomenul Tncle§tandu-i- ^se de pe acum, Tn a§teptare. Abia daca mai putea isa-§i rejina energia Tnabu§ita, la gandul ca o va Javea pe frumoasa Dalila. ,

Jocul seciucfici 233De Tndata ce se Tntuneca, Abdul §i cele trei garzi

de corp ale lui parasira hotelul. Toji cei patru barbafi erau imbracaji Tn lungi ve§minte negre, §i Tn timp ce Tnaintau rapid pe strazile ce duceau la pensiunea Zenei, prezen|a lor era extrem de discreta, conto- pindu-l fara zgomot cu umbrele Tntunecoase ale nopjii fara luna.

Cand ajunsera la pensiunea de pe colina, Ali fu trimis spre u§a din spate a cladirii, Kafir fu postat la intrarea principals, iar Softi §i Abdul urcara foarte silenjios seara ce ducea la apartamentul Zenei, situat la al doilea cat.

— Ramai afara pe coridor, Ti §opti Abdul lui Softi. Cand voi avea nevoie de tine o sa te chem. Acum, u§a!

Softi scoase din cutele buzunarului sau o sarma sub|ire §i rigida §i, cu precautie, o introduse Tn broasca. Cu infinita grija §i o rabdare metodica, degetele lui subjiri §i sigure rasucira Tncet sarma pana cand simti mi§carea de alunecare a Tncuietorii. Apasand fara zgomot clanta, Tnalja capul §i Ti zambi stapanului sau. Abdul se strecura prin deschizatura u§ii Tn holul slab luminat, facandu-i semn lui Softi sa Tnchida u§a Tn urma lui.

Abdul strabatu coridorul Tntunecat, papucii lui din piele de marochin cu talpi subjiri alunecand silenjios pe lemnul lustruit. Se opri o clipa Tn faja u§ii, dupa care o deschise brusc, explora spajiul luminat cu o privire rascolitoare §i se repezi ca sa puna o mana brutala peste gura Zenei, care statea Tn pat, cu ochii mariti de spaima §i cuprinsa de panica, prea Tncre- menita de groaza ca sa poata Jipa.

Mi§candu-se rapid, Abdul lega batista lui de matase Tn jurul capului Zenei, ca pe un calu§. Odata

234 Susan Johnsontreaba asta facuta spre muljumirea lui, lua o franghie de matase pe care o avusese Tnfa§urata in jurul mijlocului, rasuci mainile Zenei spre spate cu u§urinja §i i le lega strans. Gesturile lui crude o facura pe Zena sa-§i fereasca ochii ingroziji, Tn timp ce vederea lui Ti trezi o vaga amintire.

Abdul statea Tn picioare langa pat — un barbat puternic, Thfrico§ator, uitandu-se fara rejineri la prada capturata. Trasaturile lui frumoase ramasera Tntr-o contemplare fascinata. Intenjiile sale de mai Tnainte fusesera sa-i transporte imediat pe Dalila §i pe baiat la Paris, cu o trasura personala. Dar Tn timp ce o admira pe femeia Tmbracata sumar, buclele ei castanii raspandite Tn jurul umerilor ei albi, sanii voluptuo§i, plini §i rotunjiji de sarcina, traia un fascinant ospaj al sim$urilor.

Obiectul foamei lui sexuale, dulcea delicatesa pe care aproape ca o posedase cu cateva luni Tn urma, se afla doar la o departare de un brat. Era legata peste gura §i cu mainile la spate, calda §i aproape goala — o voluptuoasa zeija simbolizand pamantul, nespus de fertila, ca o ofranda ispititoare, un sen- zual recipient alegoric, care nu a§tepta decat sa-i slujeasca falusului sau plin de adorajie. Ce tentajie, sa dea la o parte cama§a fragila de pe umerii ei §\ sa dezgoleasca sanii aceia care Tmpungeau Jesa- tura! Sfarcurile ei mari, ca doua varfuri gemene, se Tnfigeau Tntinzand matasea diafana formand aureole simetrice de valurele gata sa plesneasca. Ce tentajie, s-o posede imediat!

Se decise brusc, penisul ridicandu-i-se Tn fata aeelei priveli§ti. Poate ca va putea sa piarda o jumatate de ora, ca sa guste §i sa simta caldura voluptuoasa a acestei Tncantatoare zeije, Tnainte

'• de Tnceperea calatoriei spre Paris, intinzand o mana subtire §i cafenie, facu sa alunece de pe umerii

••• Zenei cama§a de noapte §i, fara o vorba, T§i folosi ambele maini ca sa elibereze matasea §i dantela

.. fina cand aceasta se Tntinse, §i apoi se infepeni sub apasarea proeminenta a formidabilului piept satinat. Cu amandoua mainile trase Jesatura Tncet,

“ centimetru cu centimetru, Tn jos, peste sanii Tmbel§ugaji, tari §i mariji. Materialul subjire se.

•• elibera brusc §i superbele globuri pline fura expuse .-. vederii Tn toata splendoarea lor voluptuoasa... Cuprins de admirafie, el T§i petrecu mainile peste

minunata rotunjime, ca un cunoscator care apre- ciaza un exponat reu§it.

Sub atingerea lui Zena se ghemui, retragandu-se •• spre speteaza de la capul patului.

Sanii ei erau mai frumo§i decat aljii vazufi de el .. vreodata, plasaji sus §i perfect rotunzi. Pareau sa

se Tnfiga lacom, provocator, langa gura lui, Tmpin- gandu-se Tn sus ca sa-i primeasca sarutul. El T§i dadea seama ca sanii aceia Tncantatori, luxurian|i, puteau foarte u§or sa devina o obsesie. Erecjia lui spori.

Abdul desprinse de la gatul lui agrafa din filigran de aur Tmpodobita cu o singura piatra, §i u§orul ve§mant de lana se desfacu. I§i scoase brafele din

■' manecile largi, falfaitoare ale pelerinei caracteristice •• de§ertului. Cu o grajie lenta, lini§tita, Abdul T§i

arunca ve§mantul exterior §i, Tmbracat Tntr-o tunica .. de matase neagra, se a§eza pe pat, langa Zena.

— Nu te speria, Dalila. N-o sa-Ji fac nici un rau, §opti bland.

Dar cuvintele lini§titoare nu domolira cu nimic temerile Zenei. Era Tngrozitor de Tnspaimantata §i

••• se trase departe de el.

••• Jocul seducjiei 235

— Ni§te sani atat de frumo§i §i enormi, mamica ;‘ mea! spuse Abdul cu calm, Tn timp ce degetele lui desenau cu delicateje un cerc in jurul sfarcurilor ••• marite.

Cu degete blande, Abdul dezmierda sanii Zenei .. Tntr-un ritm continuu §i intens. Zena statea Jeapana in capul oaselor, incapabila sa se mi§te in timp ce turcul cu trasaturi fine §i barba neagra mangaia §i “ , strangea sanii rotunjiji §i plini, atingandu-i din cand : Tn cand varfurile Tntarite ale sfarcurilor §i reluandu-?i ;-i apoi ritmul senzual. •••!

— O sa gasesc o doica pentru copilul tau, scum- ... pa Dalila, susura el, degetele lui Tntarindu-§i stran- J soarea pe sanul ei ferm §i umflat, §i laptele tau va . j

fi al meu.Limba lui linse unul din sfarcurile ei mari. :Murmurul lui Tncet, grav, Ti canta Tn urechi Tn timp ;

ce degetele acelea experte T§i exercitau vraja sen- •• ’ zuala. Zena Tncepu sa se Tncinga sub pulsajia din .% ] sanii ei, ce se Tncalzeau sub atingerea iscusita a ...! lui Abdul. Un fior se strecura spre sfarcurile ei, §i mici picaturi se formara pe varfurile Jor trandafirii. _ j Un infim izvor de lichid laptos zemui u§or Tn afara ” ] lor, §i Abdul T§i Tnclina capul brun ca sa suga darul acela umed. Senzajia buzelor lui trimise prin trupul ei vibrajiile unor nedorite valuri de placere senzuala, •• | ce se raspandeau asemenea fluxului. .*.]

Dumnezeule, sunt cbiar atat de /acomd de placeri? Ce se fntdmpld cu mine? Cum poate strdinut j acesta primejdios sd m d/acd sd m d sim t asa? ]

NeTmpiedicat de astfel de scrupule morale, ’’■I Abdul era foarte multumit. Sugea fiecare san cu :,J buze blande, desfatandu-se cu sfarcurile tari, '-j excitate. Linse varfurile Tntarite pana cand prin

230 Susan Johnson

sanul Zenei fremata un spasm de raspuns, §i cateva picaturi de lichid cazura de pe sf&rcul tran- dafiriu Tmbobocit Tn gura lui Abdul. Astfel, el trecu de la o movilifa durdulie §i palpitanda la alta, pana cand periisul Tncepu sa-i vibreze puternic.

Culcand-o pe Zena pe o parte, Ti ridica cama§a. Ea simji cum e trasa matasea, T§i simji picioarele dezgolite, §i TI simji pe el uitandu-se la ea. Cu o mana, Abdul Ti mangaie picioarele u§or, lent, pipaind intrarea catifelata cand T§i strecura mana Tntre coapsele ef. Atingand u§or despicatura placerii cu degete delicate, u§or ajajatoare, gasi deschi- derea umeda §i desfacuta asemenea unui trandafir dulce.

— Ah, mamico, prea mult timp ai fost vaduva. Lasa-ma sa te ajut sa-Ji u§urezi frustrarea.

Incepu sa-§i desfaca Centura care-i Tncingea mijlocul. Dupa ce-§i descheie Centura, tunica de matase a lui Abdul se desfacu, §i dovada poftei lui trupe§ti se arcui, rigida, spre abdomenul lui, cu capatul Tntunecat §i ro§u. Ramase Tn picioare, foarte Tnalt §i suplu, cu mu§chii §i nervii asemenea celor ai unei pantere gata sa sara. Ochii Zenei se marira de spaima cand vazu enormitatea barbajiei lui.

Privirea de carbune a lui Abdul ardea de pofta pradalnica Tn clipa Tn care T§i coborT mana, sa dezlege calu§ul din jurul capului Zenei.

Zena Tncerca fara succes sa se traga departe de atingerea mainilor lui.

— IJi sugerez, frumoasa mea — murmura bland Abdul, Tn timp ce degetele lui impasibile urmareau curba obrazului ei, de la ureche spre barbie — sa Tntampini cu bucurie avansurile mele, pentru ca daca te Tncapajanezi, voluptuoasa mea, ma voi

.loci il seek ic(ici 23 7

238 Susan Johnson

supara. S-ar putea sa ma hotarasc sa-l las aici pe baiejelul din camera alaturata, cand te voi lua cu mine. Pricepi? Tntreba rece §i fara mila, ochii lui din care scaparau fulgere Jinand-o pe Zena captiva vreme de cateva clipe ce pareau sa nu se mai sfar§easca.

Profund nefericita, Zena T§i dadu seama ca nu putea sa faca nimic Tmpotriva forjei §i vointei lui. El era stapanul. Cu Tngrozitoarea lui ameninjare cerea supunere. Era Tnvinsa. Mu§chii ei Tncordaji cedara §i se relaxara sub degetele lui.

— A§a, acum Tnjelegi, zise el zambind.In clipa in care batista fu dezlegata, el Ti apuca

buclele cu amandoua mainile ?i h trase faja spre a lui. li deveni sclava. Abdul fi parjolea buzele pline cu sarutarile sale, li desfacu cu forja buzele §i Ti explora cu salbaticie gura cu limba lui calda, Jinan- du-i ferm capul intre mainile lui. Apoi mainile acelea savurara fiecare parte a trupului ei, nelasand nimic neatins, silind-o sa se supuna voinjei lui, gurii §i limbii lui.

Un fior cutremurator crescu Tn Zena, fara ca ea sa i se poata Tmpotrivi, Tn timp ce gura lui ratacitoare §i flamanda o invada pe-a ei. Mainile lui alunecau pe gatul ei zvelt §i pe umerii dezgolifi, mangaiau vena ce pulsa pe pieptul ei Tn timp ce degetele i se strecurau Tn valceaua dintre sanii ei, saltandu-se pentru a ridica amandoua rotunjimile grele pana la gura lui flamanda, insajiabila. Un val brusc §i nedorit de caldura Ti strabatu trupul, parjolindu-l. Trecusera luni de zile de cand se culcase cu Sacha, §i turcul acesta brun mangaiase §i supsese pana cand fiecare nerv senzitiv devenise receptiv la atingerea lui. Fiecare senzajie furnicatoare parea

sa se Tndrepte Tn josul pantecelui ei, spre Tnsu§i miezul de foe care acum a§tepta sa fie ajutat sa explodeze.

Stimulate, sensibilizata, dureros de susceptibila dupa atat de multe luni, acut con§tienta de o dorinja sexuala vibranta, Zena suspina u§or, cuprinsa de o letargie erotica, nemaiputand sa nege foamea tru- pului ei §i nereu§ind sa-i mai reziste. Abdul simji brusca §i supusa capitulare. Raspunzand predarii ei, el T§i lasa degetele sa coboare u§or pe spatele ei §\ desfacu sforile de matase care-i legau Tncheietu- rile mainilor.

Simjindu-i atingerea, simjindu-se eliberata, sim- tind for{a imperioasa a propriei sale dorinje, Zena se cutremura. Fiecare imbold animalic de pasiune striga sa-§i capete acea sajietate capabila sa-l poto- leasca. Mainile i se strecurara Tn sus, sa-l Tmbraji- §eze pe acest strain brun care intenjiona sa-i jefuiasca trupul. Degetele suple §i cafenii ale lui Abdul trecura u§or peste sani §i §olduri, dezmier- dand tandru, alunecand peste coapsele ei albe. Un deget cauta alene despicatura ei umeda §i Ti des­facu Tncet vulvele umflate, pline §\ trandafirii, man- gaind cu blandeje Tn sus §i-n jos. Apoi degetele lui cafenii intrara.

. Zena fu cuprinsa de o lenta senzajie de topire cand lichidul tainic fu adus din loca§uri ascunse, aparandu-i, umed §i stralucitor, Tntre picioare. Zena se cufunda Tntr-un extaz de senzafii, eliberata de orice judecata rationala, imuna la orice gand coerent Tn afara de nevoia unica §i imperioasa de a ajunge la acea culme de insuportabila placere.

Luandu-i mana docila, Abdul i-o conduse spre penisul lui rigid §\ arcuit, §i cand degetele ei se

Joci il seek icjiei 239

240 Si isai i Join isoi iTnchisera in jurul |aru§ului vibrant, Zena TI simfi cum ramane fara respirajie. Un geamat slab, chinuit, scapa din gatlejul lui, §i Abdul §tiu ca nu putea sa mai a§tepte.

Rostogolind-o repede pe Zena Tn a§a fel Tncat sa stea cu spatele spre el, Ti |intui §oldurile cu ambele maini. I§i strecura penisul Tn erecjie Tntre picioarele ei, §i ea simji prima apasare crescanda a patrunderii lui cercetatoare. Penisul lui o atinse u§or iar §i iar, Tn cel mai vulnerabil punct al dorinjei ei palpitande. Pe urma o patrunse pentru prima data, Tmpingand foarte delicat, Tnaintand doar cu cate un centimetru, oprindu-se, apoi alunecand Tnauntru cu Tnca trei, patru centimetri. Asta Ti Tngaduia Zenei destul timp ca sa simta prezenja tulburatoare, sa simta atacul’consistent dintre perejii de carne catifelata. Patrunderea lui treptata aprinse Tnauntrul ei curenji invizibili ce anunjau apropiata explozie. Nervii nelini^tiji stateau Tn a§teptare, Tn timp ce carnea ei ceda tot mai mult, pana cand el o umplu cu totul, atingand cele mai tainice profun- zimi ale vaginului ei.

Amandoua mainile Ti prinsera ferm §oldurile cu rotunjimi line, §i el Tmpinse mai adanc. Cople§ita de un adevarat extaz senzual, Zena vru sa Jipe. O miere, dulce curgea din ea Tn timp ce el intra §i ie§ea, mi§candu-se lent, excitand-o pan& o aduse pe marginea unei placeri chinuitoare. Dar de Tndata ce respirajia ei se accelera, el se trase Tn afara, Tnca tare §i lucios. Nea§teptata pierdere o facu pe Zena sa tremure.

— O lecjie, dulce Dalila, fopti Abdul, mangain- du-i u§or obrazul Tn timp ce ea se cutremura de o dorinja neTmplinita.

Jocul scducjici 241

— Mai Tntai e randul placerii mete. Tine minte, eu sunt stapanul.

Excitat Tn mod placut de Tncantatoarea ei senzu- alitate, Abdul imagina o alta maniera de stimulare. Eliberand carnea catifelata §i docila a sanilor ei, se salta Tn pozijie §ezand. Cu o mi§care u§oara, lina, Abdul se mi§ca prin faja Zenei. I§i freca Jaru§ul iubirii, umflat §i umed, de sucul dulce ca mierea al Zenei, peste obrajii §i gura ei. Zena Tntoarse capul, Tncercand sa se fereasca de el, ridica mainile ca sa respinga atacul, dar turcul cu piele cafenie spuse lini§tit:

— Adu-ti aminte de baie|el. Capriciul meu este cel care decide daca el merge cu noi sau ramane.

Capul Zenei T§i Tnceta zbaterea, §i mainile cu care-1 respingea Ti recazura pe langa trup.

Abdul T§i mangaia penisul enorm Tn mod firesc, cu u§urinja, ca pe o jucarie pasionata, masandu-l peste taja Zenei, care acum nu mai opunea nici o Tmpotrivire. N facu sa alunece Tn jos, de-a lungul gatului ei, pentu a-l cufunda Tn valea adanca dintre sanii ei, TI lasa sa se odihneasca acolo Tn timp ce mainile lui Ti striveau sanii de el, apoi TI trecu peste movilele de filde§ ingemanate, bucurandu-se pe- ndelete de senzajia aceea excitanta. Aducandu-I alene Tnapoi, spre gura ei, Jinu varful ro§u §i lucios aproape de buzele ei §i, cu glas foarte coborat, porunci:

— Jine-ma §i spune-mi ca vrei sa saruji acest organ mare §i Tntarit, care ofera atat de multa bucurie p... tale picurande!

— Nu! striga Zena Tngrozita.— Ei, scumpo, adu-Ji aminte de baiat! Ti reaminti

Abdul, convingator.

Dupa o infima ezitare, mana Zenei se ridica sa cuprinda impresionanta erectie. Abdul se deplasa Tnainte cu cajiva centimetri, pana cand capatul umflat atinse buzele stranse ale Zenei.

— Spune-mi ca vrei sa-l saruji. Spune: „Te rog, stapane, lasa-ma sa-Ji sarut p...“.

Zena se Tmpotrivi, ramanand tacuta §i nemi§- cata. Abdul chicoti cu indulgenta.

— Ce tarfa mica §i Incapatanata! Hai, daca-ti inveji bine lecjiile, pot fi un stapan foarte generos. P... ta micuja §i fierbinte va fi strapunsa iar de p... mea, §i atunci baiatul nu va fi lasat aici. Trebuie sa fii ascultatoare. Nu-i foarte greu. Rasplate§te-ma cu o mica supunere. Spune asta pentru mine!

Profund umilita, jalnic de con§tienta ca el nu facea decat sa se joace cu ea, Zena ?§i deschise gura §i Tncepu sa ingaime §ovaitor fraza. La fiecare cuvant, buzele ei pline atingeau capatul Umflat al penisului lui Abdul, §optind Tncet vorbele langa organul lui sensibil §i excitat.

— Lasa-ma... sa sarut... p... placerii mele, stapane.

— Foarte bine, mica §i fermecatoarea mea eleva, o lauda Abdul, inspirand adanc. Deschide buzele tale delicioase, §opti apoi, cu glas ragu§it.

Cand Zena, Tmpotriva voinjei ei, Ti dadu as- cultare, Abdul facu sa alunece Tnauntru penisul lui lung §i rigid, §i buzele ei se Tnchisera peste barbajia lui.

— Lasa-Ji degetele §i limba sa ma dezmierde, micuja sclava, murmura Abdul, mangaind obrazul ei palid.

Zena se supuse. Degetele ei atinsera u§or baza penisului, mi§candu-se Tn jos, ca sa simta §i sa

242 Si I Sc) I) Jol) 11SOI1

pipaie testiculele grele care atarnau, leganandu-se, langa gatul ei, iar limba §i dinjii ei linsera §i ronfaira cu supunere varful Tn forma de ciuperca. Ochii lui Abdul se Tnchisera cand valul erotic Ti inunda simturile.

— Ah, ce tarfa mica §\ seducatoare! ofta el, finand Tntre maini capul Zenei §i alunecand lent Tnainte §i Tnapoi.

Dupa trecerea mai multor minute, cateva picaturi de lichid sarat se scursera din varful vibrant §i alunecara de-a lungul gatului Zenei. Cu parere de rau, Abdul se retrase.

— Ce hurie Tncantatoare e§ti! Te pot convinge sa faci orice pentru mine. Dar trebuie sa ma pastrez, ca sa-i fiu pe plac p... tale umede.

Mainile lui alunecara Tn jos, sa ridice sanii ei plini.— A cui proprietate sunt frumusejile astea? Pe

cine vor hrani ele peste mai multe saptamani?Degetele lui ciupira sfarcurile vibrante, §i cateva

picaturi de lichid opac izvorara, lucind pe varfurile catifelate. Ochii atenji ai lui Abdul trecura de la admirarea acelui spectacol de fertilitate la calma contemplare a fejei Tmbujorate a Zenei.

— Raspunde, scumpa mea, a cui proprietate e§titu?

Sub privirea lui intensa, Zena T§i cobori pleoapele.

— A ta, §opti ea.— A ta, §i mai ce? o Tndemna el cu blandefe, Tn

timp ce degetele lui rataceau Tntre coapsele ei, catre buzele pline §i fuguiate.

Mangaind delicat vulvele trandafirii §i alune- coase, desfacute §i primitoare ca petalele unei flori, el strecura trei degete dincolo de intrare, deschi-

Jocul seducfici 243

zand cu foila interiorul tremurand §i a§teptandu-i ; raspunsul. In timp ce Tmpingea degetele acelea tariadanc Tnauntrul ei, dilatand intrarea, repeta: ••.

— A ta, §i mai ce? ■Zena T§i |inu rasuflarea, tremurand la limita .. 1

extazului cand degetele lungi §i groase ale lui Abdul . , se Tmplantara pana la palma lui. Ochii i se tulburara de o ceaja senzuala, §i cu un firicel de voce §opti:

— A ta, stapane.— O eleva foarte Tnzestrata, draga Dalila. Ma |

vei servi bine.Simfindu-se multumit ca femeia fusese supusa

cum se cuvine §i instruita Tn Tnsu§irea lecfiei „stapan .. §i sclav“, Abdul trecu iar Tn spatele ei §i T§i apasa penisul Tn plina erecfie Tn dulcile §i primitoarele porfi ale paradisului. Tinand capatul abia la Tnceputul intrarii calde vreme de cateva clipe de extaz, simji buzele umflate ale vulvelor ei Tnchizandu-se Tn jurul •• lui Tntr-o Tntampinare voluptuoasa, §i apoi Ti simfi extrem de slaba mi§care, Tn timp ce ea cauta, se ... Tntindea ca sa capete mai mult.

— Dalila, scumpa mea, §opti el Tn buclele umede de langa urechea ei, lunga a§teptare s-a terminat. lata-Ji rasplata pentru supunerea ta.

Cu o Tmpingere puternica, el se cufunda pana Tn fundul miezului ei Tncins la maximum. Zena icni •• cand o scutura o explozie uluitoare, nespus de placuta. Abdul se Tnfipse mai adanc, apasand cu .j toata impresionanta forja a jumatajii inferioare a % trupului sau, Tncordandu-§i picioarele Tn a§a fel Tncat zvacni Tnainte pentru a o atinge foarte rapid, atin- gand §i deschizand cu forfa, iar §i iar, perefii de carne catifelata. Respira tot mai intens, pe masura ce-i cre§tea Tnfierbantarea. O strapungea furios, cu .*j

. . . . . . . . . . . . . - . . . . . J

244 Susan Johnson , •••

•?

o placere Tncantatoare, pana cand intensitatea febrjla le sfa§ie trupurile ca un fulger, intr-un torent salbatic de isterie carnala ce le smulgea Jipete, in clipa in care penisul lui tremura §i apoi exploda in vaginul ei palpitand.

Zena se prabu§i brusc, le§inand Tn urma orgas- mului violent §i spasmodic.

Trupul ei siluit zacea fara vlaga cand Abdul se rostogoli departe de ea. El zambea, gafaind u§or. Intre picioarele ei zvacnea o durere, §i doar foarte slab TI auzi Zena pe Abdul murmurand cu tandreje:

— Va trebui sa te fac prima mea sojie, floare voluptuoasa. Nici o alta nu va fi Tnaintea ta.

Creierul ei Tnce|o§at refuza sa Tnteleaga Tngrozi- toarea declarajie, §i se cufunda §i mai adanc Tn le§in.

Joci il seek icfiei 245

Alistair T§i facuse un obicei din a se plimba seara, §i Tn mod invariabil se pomenea trecand prin faja pensiunii Zenei. Se mustra el Tnsu§i cu oarecare asprime pentru ca se purta ca un baiat prostuf, Tndragostit pana peste urechi, dar obiceitil persista Tn ciuda dojenirilor. In seara asta, el §i omul sau de Tncredere, Ridgely, care TI Tnsofea adesea, se uitara unul la altul Tn tacere, Tnaljand spran- cenele Tn chip de comentariu Tntrebator, cand TI remarcara pe turcul Tmbracat Tn halat negru ce statea de garda Tn fa|a intrarii cladirii Tn care locuia Zena. Trecand pe langa el fara a-i spune ceva, Alistair §opti succint:

— Nu-mi place mutra acestui musulman. Hai sa verificam Tn spate.

Strabatand pe furi§ gradina, se alarmara cand descoperira ca §i u§a de-acolo era pazita de un

240 Susan Johnsonpersonaj Tmbracat Tn halat negru. Pe fruntea con- telui aparu o cuta de Tngrijorare.

— Cred ca ar trebui sa vedem ce-nseamna asta, Ridgely, zise cu o teama crescanda. Ai la tine cufitul?

Cu o mi§care fulgeratoare, Ridgely scoase la iveala pumnalul persan cu doua tai§uri pe care-1 tinea Tn cizma.

— Da, domnule, gata sa va slujeasca.Ochii lui Alistair cercetara cu o privire rapida

acoperi§ul.— Din cate se pare, Ridgely, cel mai bine e Tn

sus §i pe deasupra, daca tot trebuie sa-i evitam pe turci.

Ochii de un cenu§iu deschis ai omului de Tncre- dere al contelui sclipira de Tnsuflefire §i emofie, anti- cipand, a§a cum rar i se Tntampla. Ridgely fusese Tn serviciul contelui de Glengale Tnca de pe vremea cand Alistair era tanarul mo§tenitor trimis la Cam­bridge". Continuase sa-l slujeasca Tn calitate de valet §i dupa casatoria lui, §i TI urmase Tn Africa, iar dupa moartea sojiei contelui, cu doi ani Tn urma, TI Tnsofise pe stapanul sau Tntr-o calatorie de un an prin Turcia §i Persia, pana Tn China.

Facand un ocol tainic §i prudent Tn jurui paz- nicului din spate, Alistair §i Ridgely intrara Tntr-o cladire aflata la doua case mai spre nord de pen­siunea Zenei §i urcara cateva etaje, suind cate trei trepte odata, pana pe acoperi§. Ie§ind pe mica pasarela marginita de Tntinderea de Jigle ro§ii, T§i continuara cu grija drumul pe suprafaja alunecoasa, coborara distanja de aproximativ un metru pana la acoperi§ul vecin §i apoi repetara lenta §i precauta procedura pana cand se lasarS sa cada fara

Jocul seek icfiei 247zgomot pe acoperi§ul cladirii in care locuia Zena. Ridgely deschise cu grija una dintre lucarnele podului, §i ambii barbaji trecura prin ea, ajungand la saracaciosul etaj patru al pensiunii. Alistair ridica discret trapa catre pod §i arunca o privire in cori- dorul celui de-al treilea etaj. Nevazand nimic in tacutul §i intunecatul hoi, sari u§or, cazand in. pici- oare pe palierul de dedesubt. Ridgely il urma ca o umbra silenfioasa.

Lipindu-se de perete, coborara pe furi§ seara acoperita cu covor care ducea spre etajul doi. Facandu-i semn lui Ridgely sa se opreasca, Alistair intinse gatul cat sa vada pe dupa colful palierului §i scruta coridorul slab luminat pe care se afla camera Zenei.

hied un lure tu balat negru ee std de p a zd hi fd(a u§ii ei/ Zena e in prime/die/

Primul sau impuls nebunesc fu sa infiga pum- nalul lui Ridgely in spatele ticalosului, dar furia dementa fu invinsa de considerente injelepte.

Softi se rezema de perete, cu spatele spre Alistair. Folosind limbajul semnelor, Alistair ii trans- mise lui Ridgely instrucfiunile sale, §i se apropiara de paznic fara zgomot. Cu o viteza uimitoare, ce amintea de aceea a unui §arpe, Ridgely i§i puse ferm mana stanga peste gura lui Softi, §i in acela§i timp, mana lui dreapta apasa pumnalul cu doua tai§uri pe vena jugulara a turcului uluit.

Alistair lega repede mainile lui Softi cu Centura lui de piele §\ ii fixa cu pricepere un calu§. In mai pu|in de un minut, turcul legat fedele? fu carat de-a lungul holului §i varat intr-o camara.

Cand revenira la u§a Zenei, Alistair §ovai. Daca spargeau u§a §i inauntru se afla cineva, era posibil

ca Zena sa fie grav ranita. Se scursera cateva secunde Tn cursul carora contele T§i cantari alter- nativele.. Tocmai decise ca nu exista alta solujie decat sa sparga u§a, cand interveni soarta. Clanja u§ii Tncepu sa se roteasca.

Din apartamentul Tntunecat ie§i Abdul, ca sa-l cheme pe Softi sa-l ajute sa-i care pe Dalila, incon- §tienta, §i pe baiejel. Pe Alistair TI apuca o furie nebuna, §\ fu cuprins de o revolta cumplita cand TI vazu pe turcul cel Tnalt aparand din apartamentul Zenei. Vrand sa-l pocneasca §i sa-l distruga pe acest strain, nu-l a§tepta pe Ridgely sa vina cu pumnalul lui. Contele T§i Tmpreuna mainile, stran- gandu-le Tntr-un singur pumn, T§i roti brafele spre spate, la nivelul umarului, §i izbi de la Tnaltimea acestei mi§cari impetuoase cu toata for|a trupului sau, zdrobindu-§i pumnii Tn marul lui Adam al lui Abdul.

Tanarul §i chipe§ul nepot al lui Ibrahim-bei cazu ca o oaie Tnjunghiata.

Fara macar sa-i arunce o privire, Alistair pa§i peste trupul nemi§cat §i alerga spre dormitorul Zenei. Intrand Tn Tncaperea luminata de o singura lampa, pricepu imediat ce se Tntamplase. Alistair Tnchise cu putere u§a.

Zena zacea incon§tienta pe patul rava§it. De§i brajele Ti erau libere, Alistair zari franghia de matase aruncata neglijent alaturi §i vazu urmele ro§ii §i umflate de pe Tncheieturile mainilor ei. C£ma§a de noapte Tj fusese trasa Tn graba peste coapse, dar vestigiile dezlantuirii patima§e a lui Abdul patau fesatura de matase.

Alistair fu cuprins de o dorinja brusca §i intensa de a ucide animalul salbatic care o violase pe

248 Si ISill 1 Jo1 11 ISOl 1

femeia ce Tnsemna atat de mult pentru el. II scutura un tremur de furie necontrolabila, §i pumnii i se Tncle§tau §i descle§tau convulsiv pe langa trup. Se rasuci pe calcaie, hotarat sa-l omoare pe arabul prabu§it pe coridor, daca ticalosul nu era deja mort. Bestia nici nu merita altceva. In clipa Tn care mana lui atinse zavorul u§ii, Zena gemu slab.

Repezindu-se spre pat, o ridica In braje, cu blan- deje, pe femeia incon§tienta §\ pe jumatate dezbra- cata. Pleoapele Zenei tremurara §i se deschisera. Contelui n scapa un oftat de u§urare §i stranse mai tare umerii ei catifelaji.

— Alistair... §opti intretaiat Zena. Vai, Alistair! Slava Domnului ca ai venit! Avea... avea de gand... sa ma ia cu el, Tngaima ea.

— Sst, sst, scumpa mea, o lini§ti el. Gata, s-a terminat. O sa am grija de tine. Voi avea intot- deauna grija de tine. Nu poji trai singura. Spune ca acum te vei casatori cu mine, draga mea!

Zena i§i ridica privirea spre ochii lui, plini de caldura, §i se cutremura la amintirea a ceea ce se intamplase doar cu pujin Tnainte. Daca Alistair n-ar fi venit s-o salveze, §i-ar fi petrecut tot restul viejii Tntr-un harem turcesc.

— Spune da, draga Zena! insista Alistair cu blandeje.

Zena nu se simfise niciodata atat de Tngrozitor de singura §i neajutorata ca Tn cursul orei prece- dente. Se mandrise mereu ca era plina de hotarare §i perseverenja, oricand gata sa faca fa|a nume- roaselor ei probleme. Dar Tn seara aceasta, senti- mentul de nespusa, Tnspaimantatoare disperare fusese cople§itor, iar acum se temea, realmente, sa fie singura, §i brusc, simji nevoia afecjiunii pe

Joci ii seek K'tici 249

250 Susan Johnsoncare i-o oferea Alistair, sau poate siguranja, sau poate iubirea.

— Da, ma voi casatori cu tine, murmura ea.Chipul lui Alistair se lumina de o bucurie pura

cand Ti auzi consimjamantul a§teptat de atata vreme.

— Nu vei regreta, draga, §opti el. Voi avea grija sa fii fericita.

\ ’ai\ Dumnezeu/e, cugeta Zena. 'frebuie sd-/ rorbesc despre Sacba, desjire necesitatea uruti divor(, despre toate complica(iile i 'ietii mele. Tot us i. nu acum, se razgandi ea, epuizatd. Maine o sd-/ spun toate astea, nidine... sau poimdine.

In euforia victoriei sale, contele de Glengale era Tnclinat sa nu mai dea importanja dorinjei Tnsetate de sange care, mai Tnainte, TI Tndemnase sa ucida cu brutalitate. In loc de asta, dupa ce o culca pe Zena Tn pat, cu promisiunea ca avea sa ramana la ea pana dimineafa, Alistair TI suna pe §eful politiei. La sosirea acestuia, contele Ti relata pe scurt §i Tntr-o maniera calma Tntamplarile petrecute §i despre care se §i aflase, eliminand amanuntele ce s-ar fi dovedit stanjenitoare pentru Zena. Cu o into­nate bine educata §i calma, contele explica apoi ca el dorea, de dragul doamnei, sa evite un scandal §i ca nu avea sa depuna plangere daca putea fi asigurat ca pana dimineaja turcii aveau sa fie plecaji din tara.

— Totul se va Tndeplini, domnule, garantase pe un ton grav politicosul polijist.

in timp ce cobora iar scarile, §eful polijiei din Nisa cugeta la Tn§elatoarele aparen|e. Era intere- sant sa vezi cum acest conte tacut, calm §i politicos, se purta ca cel mai pervers cujitar din Marsilia.

Tanarul §eic turc se putea socoti norocos daca avea sa fie m stare macar sa vorbeasca vreme de cateva luni. De fapt, presupunea Tn mod realist francezul, ticalosul acela tanar avea sa aiba noroc daca va mai fi Tn viafa.

Joci il seek icfici 2 5 1

Alex sosi la Nisa doua zile mai tarziu. Era la mijlocul lui septembrie. De§i de trei ani nu mai fusese aici, vila lui era Tngrijita de un personal com- plet §i Tn stare de folosinta. De la St. Petersburg nu-l Tnsofea decat valetul sau.

Imediat fura angajaji detectivi care sa stabi- leasca daca Zena se mai afla Tn ora§. In cursul urmatoarelor zile, Tn timp ce se desfa§ura cerce- tarea, Alex fu sarbatorit de Tnalta societate. Un holtei tanar §i bogat era Tntotdeauna binevenit Ta orice eveniment monden, §i un celibatar tanar, bogat §i frumos T§i permitea sa refuze mai multe invitajii decat sa accepte.

Fotografia prinjului Alexander Kuzan era etalata pe paginile ziarului local, reprezentand silueta lui eleganta la un bal, la o petrecere in aer liber, la curse §i pe iahtul sau.

Din nefericire, Zena citi ziarul §i vazu fotografiile acelea. Sotul ei parea sa se distreze foarte bine fara ea. Totu§i, ea fusese Tntotdeauna con§tienta de acest lucru.

Patru zile mai tarziu, detectivii descoperira pen­siunea Zenei §i Ti raportara lui Alex. El pleca imediat s-o vada. In timp ce trasura Tn care se afla trecea pe langa micul pare din apropierea apartamentului ei, Alex T§i zari sojia. Porunci vizitiului sa opreasca §i, coborand, statu o clipa Tn loc.

Bobby se juca alergand cu o minge prin iarba din apropierea Zenei. Ea statea pe o banca, la umbra unui tei, §i din cate se parea plangea. Un barbat §edea alaturi de ea, Tntr-o apropiere intima, §i cand umerii ei se scuturara de hohote de plans, barbatul o Tnlanjui cu brajul §i o trase spre pieptul lui.

Sofia mea/ hi braffele a/tui barbat/ Fir-ar at draculu/Z t fit a/t bdrbaf s-o mdugdiepe Sofia mea/

Cat ai clipi, instinctele sale de proprietate se revoltara, §i fu cuprins de o furie cumplita.

Cu un efort consent T§i recapata controlul asupra propriei sale judecaji.

fa gdnc/e$te-ie, /of//$/', i se adresa con§tiin|a, /// ceie cateva it m i din arm a, a i fost departe de a ft t'irfuos, ft ice red nds-o itifif>e Zena. Este un drum cn doud sensuri: Zena avea $i ea nevoie de compauie. Nu prea a i de ce sd te a$tepfi ca ea sd f ie castd, in vreme ce tu experimentai la St. Petersburg toafe soiurile depldceri erotice.

Dar cb iar s-o atingdtpe sofia mea; nu zdu , cbiai asa>f

— 0 sa-l ucid, scra§ni Alex printre dinji.Cuprins de o furie nebuna, porni sa traverseze

strada, uitand de puhoiul de vehicule care veneau din ambele sensuri. Se feri de prima trasura, o evita in ultima clipa §i pe-a doua, dar incercarea vizitiului unei cabriolete de a opri caii e§ua, §i roata stanga din faja se izbi de pieptul barbatului ce inainta Tn goana.

Totul nu fu decat haos zgomotos cand vehicule de toate soiurile oprira ?n scra§net de ro|i, dand na§tere unui amestec confuz de infern tumultuos: vizitii care Tnjurau, animale nechezand, pietoni cu- prin§i de panica ivindu-se Tn mijlocul strazii ca sa ca§te ochii la victima ce zacea inconftienta. Sub

232 Si iscin Johnson

■■ capul §i sub picioarele acesteia Tncepura sa se •• formeze mici balji de sange.

Vacarmul o facu pe Zena sa sara Tn picioare §i sa-i strige lui Bobby sa nu cumva sa dea fuga sa

.. vada spectacolul.— Da-mi voie, Zena, sa ma due sa vad ce s-a-

ntamplat, spuse cu prudenja Alistair. In starea ta nu-i Tnjelept sa te expui riscului de a fi martora unor evenimente tragice.

Reveni Tn scurt timp.— Se pare ca un individ a fost izbit de o trasura.

De-a dreptul Tngrozitor, draga mea; nu-i o priveli^te.-. la care sa asi§ti tu. Pretutindeni sange §i tipul este

Tn stare de incon§tien|a. O sa va conduc pe tine §i pe Bobby acasa.

Petrecu cu blande^e brajul Zenei peste al sau §i pornira toji trei cu pa§i lenji Tnapoi, spre aparta-

'• mentul ei. Cand sosira, Zena se scuza:— Daca nu te superi, Alistair, cred ca o sa ma

•• odihnesc Tn dupa-amiaza asta. Ne vom revedeamaine.

— Foarte bine, draga mea, consimji el, amabil. . Pe maine.

•• Jocul scducfk'i 253

254 Susan Johnson

Capitolul 3

De cand aparusera in ziar fotografiile cu Alex, toate sistemele de aparare construite de Zena cu grija se daramasera. Nu se vazusera de mai bine de doua luni, §i reu§ise cat de cat sa si-1 scoata din amintire. Acum, tot ce dorea era sa-§i puna capul pe preptul lui bronzat, sa-i simta bataia inimii §i manga- ierea lene§a a mainii lui pe parul ei, sa-i simta gura pe a ei. Chinul revenise cu toata puterea.

Planse iar, in ne§tire, pentru dragostea ei pier- duta §i se intreba cum de putuse vreodata sa se gandeasca sa se marite cu Alistair, oricat ar fi fost acesta de generos §i bun. In seara aceea, dupa ce i\ culca pe Bobby, se a§eza posomorata langa soba §i, cateva clipe, fu cuprinsa de o groaza de nesta- panit. Se tntreba cum avea sa mfrunte ea viitorul, cum va fi In stare sa treaca singura prin Tncercarea na?terii copilului. Ceea ce Tn urma cu §ase zile paruse sa fie o solu|ie rafionala — casatoria cu Alistair — parea acum cea mai imposibila acjiune din lume.

Cand sta i culcatd tn bra/e/e Ini t(i fncbiptti cd < Sacha? O sd-/ fndenm ipe copilid lu i Sacha sad spuna tatd? Te pop' gdn di la i i i tor ca du rand doudzeci de an i de-acttm tncolo s i sd te vezi in continuare Jericita Tn calitate de contesd de Glengale?

Cum sdprocedez oare?Peste trei saptamani urma sa aiba un copil; sigur

va avea nevoie de bani. Se putea Tnapoia la bunicul ei, dar nu voia sa recurga la solu{ia aceasta. Putea sa-i scrielui Sacha, cerandu-i bani, dar Tn Tmpre-

jurarile acelea un asemenea gand era condamnabil. El nici macar nu se ostenise sa raspunda la biletul ei, atunci cand ea T§i strigase dragostea fa|a de el. Absenja ei nu-l afectase deloc, ci Ti Tngaduise liber- tatea dupa care tanjise Tntotdeauna.

In dimineata urmatoare, Zena ramase acasa, Tngropandu-se sub cuverturi, incapabila sa Tnfrunte tristefea propriilor ei ganduri, neputand sa faca fafa obi§nuitei plimbari cu Alistair. Pierderea despre care credea ca Tncepuse s-o depa§easca era vie §i san- gera din nou.

Alistair a§tepta rabdator pe banca din pare, petrecandu-§i timpul citind ziarul. Nu-l mira faptul ca Zena nu sosise. In ajun Ti paruse mai nefericita decat de obicei. In zilele din urma remarcase o agitafie sporita, o posomoreala care Ti tot revenea, facandu-l sa traga concluzia ca era consecinfa sarcinii ei Tnaintate. Era desigur de a§teptat din partea unei femei tinere, singura pe lume, sa aiba o stare de framantari §i nelini§te, pe masura ce i se apropia termenul, iar experienja chinuitoare cu turcul facuse ravagii.

Alistair decise ca daca ea nu va veni Tn pare, avea sa treaca el pe la ea, Tn vizita.

Ridicandu-se de pe banca, dup& ce parcursese Tntr-o doara §tirile care se concentrau numai Tn jurul accidentului din ziua precedents, contele de Glen- gale azvarli cu nepasare ziarul Tn co§ul de gunoi §i T§i continua drumul spre casa.

In acea dupa-amiaza, cand o vizita pe Zena, contele Ti oferi un superb buchet de trandafiri albi. Ea Ti mulfumi cu recuno^tinja §i Ti explica, cerandu-§i scuze, ca Tn ziua aceea nu se simfise destul de bine ca sa se aventureze sa iasa afara.

Jociil sechicpci 255

256 Susan Johnson— Crezi ca ar fi indicat sa te vada un medic? *

intreba contele, cu Tngrijorare, preocupat de noua • paloare a tenulUi Zenei.

Zena refuza cu tact, incapabila sa-i explice mo- . tivul real.

Dupa ce Zena prepara ceaiul, contele sporovai Tn mod placut comentand evenimentele mondene despre care citise Tn ziar. Vazand ca §tirile despre Tnalta societate nu-i ridicau moralul, se gandi ca •• poate se va bucura auzind ceva referitor la unui dintre compatriot ei.

— Apropo — spuse, Tntinzandu-§i cea§ca spre • a-i fi umpluta — tipul implicat Tn accidentul de ieriera §i el rus. Ma Tntreb daca nu cumva ai auzit de •' el. II cheama Kuzan... e prin|, cred.

Cea§ca de faianfa albastru cu alb cazu din mana Zenei sfaramandu-se pe platoul cu prajituri pentru . ceai, raspandind pe masa lichidul dulce §i cafeniu. Zena deveni de o paloare cadaverica §i se prabu§i pe pardoseala. *

Impiedicat de masa dintre ei, Alistair fu incapabil sa-i Tntrerupa caderea. Sarind din fotoliul sau, Tn- • genunche plin de teama langa trupul palid §i nemi§cat, batandu-i u§or cu palma cre§tetul, fara vreun efect, vreme de cateva clipe. Apoi coborT Tn fuga la parter §i-i ceru portarului sa trimita dupa un medic. .

Revenind Tntr-o goana Tn apartament, o ridica pe Zena cu blandeje §i o culca pe pat. in ciuda greutajii :■ suplimentare a copilului, era incredibil de fragila, parand mult prea delicata pentru a fi Tn stare sa duca povara unei alte vieji. Apasandu-i un prosop ud pe frunte, contele Ti vSzu pleoapele tremurand.

— Cum te simji, draga mea? Am trimis dupa un * doctor. Ar fi trebuit sa te consulte unui imediat, azi

dimineafa. Mu vorbi, doar odihne§te-te. Va fi aid m curand.

— Sacha traie§te? §opti ea.— Cine? intreba Alistair nedumerit.— Printul... traie§te? repeta ea Tn §oapta.— A, accidentul! Prin^ul acela. Da, este Tn viaja.

Oase rupte, atata tot.U§urata, Zena Tnchise ochii.De§i TI rodea curiozitatea, contele era prea politi­

cos ca sa ceara o explicate la o intrebare atat de ciudata. Dupa plecarea medicului, Alistair insista ca Zena sa ramana Tn pat.

— De acord, Alistair, dar acum ma simt iar foarte bine, crede-ma. Nu trebuie sa fii Tngrijorat.

Dupa o jumatate de ora de asigurari, reu§i Tn cele din urma sa-l convinga sa piece.

Era Tntr-o dispozitie de tumultuoasa fericire. §ocul pe care-1 simfise crezand ca Sacha murise o convinsese ca iubirea ei pentru el era tot atat de puternica pe cat fusese mai Tnainte.

Nejinand seama de dojenile lui Alistair, Zena azvarli cat colo cuverturile, se Tmbraca la iu|eala cu o rochie de un albastru intens §i, cerand o trasura, porni la drum Tmpreuna cu Bobby. Era agitata de teama §i de nelini§tea unor presimjiri rele. Dar tot ce putea face Alex era s-o trimita sa-§i vada de drum, ori ea deja traia desparjita de el.

O alee pentru trasuri impecabil greblata §erpuia pana Tn faja unei vile maure de bun gust, amplasata admirabil pe coasta unei coline stancoase. Soarele asfinjea deasupra Mediteranei, a§ternand raze vio- lete §i aurii peste marea azurie.

Coborand din trasura, Zena Ti porunci, nervoasa, vizitiului sa a§tepte. Luandu-I de mana pe Bobby,

Jocul seducjiei 257

Tnainta pana la u§a de lemn ornata in cuie de alama §i batu cu manerul anume prevazut pentru vizitatori. Fu poftita Tn holul de intrare, unde un majordom neprimitor se uita la ea de la Tnalfimea lui conside- rabila §i rosti cu sememe:

— Da, madame?— A§ vrea sa-l vad pe Sacha... aa... pe prinjul

Alexander.— Prinjul nu este acasa pentru vizitatori,

madame.— Poate daca i-aji duce macar un mesaj, se

ruga ea.— Ma tem ca este imposibil. Nu poate fi tulburat.

Daca veji putea reveni, madame, alta data...— Vreau sa-l vad astazi, insista ea cu Tnca-

pa{anare, simfind cum se infurie in fata indiferenjei insuportabile a individului.

Majordomul Tnvafase Tnca de mult ca prinjul rareori dorea sa fie deranjat de femei, de orice fel ar fi fost acestea, mai ales — §i privirea lui trecu, sarcastica, peste pantecele protuberant al Zenei— de femei gravide. in calitatea lui de majordom, se afla acolo tocmai pentru a descuraja acest soi de persoane disperate. Prinful pretindea sa se bucure de intimitate Tn propria lui casa.

— imi pare foarte rau, madame.Zena simji Tnjepatura unor lacrimi de frustrare.

Bobby trase de mana ei §i ciripi cu glas dulce:— Sa vad pe taticu’, eu sa vad pe taticu’!Majordomul era mult prea bine instruit pentru a

vadi vreo emotie, dar fu Tn mod categoric zguduit. Taticu 7Cu oricepref trebuie sa-i alung/txa limpede ca prinful n-ar vrea sa-i primeasca pe ace§ti vizi­tatori. Prinzand-o cu hotarare pe Zena de cot,

258 Si isai 1 Johl ISO!}

maiestuosul §i con§tiinciosul slujitor Tncepu s-o conduca spre u§a.

Un pas u§or se auzi pe scarile ce urcau la etaj, §i un glas exclama:

— Micul print!Cele trei personaje se Tntoarsera §i TI vazura pe

Feodor, valetul lui Alex, coborand treptele de mar- mura. Bobby dadu drumul mainii Zenei §i |a§ni catre vechiul sau prieten.

— E-n ordine, Harrison, explica Feodor. Dansa este prinfesa Kuzan, Harrison.

Majordomul nu mai prididi cu scuzele. Intregul personal avea c.uno§tin|a de faptul ca prinjul T§i cauta Tnnebunit sotia, dar barfele omisesera sa sublinieze amanuntul ca ea era gravida §i mai avea un copil. Omul era chinuit de remu§cari §i ru§inat de gre§eala lui.

— Prinjul abia s-a trezit dupa sedativul sau, madame, spuse Feodor. Va rog sa veniji la etaj.

Zena il urma Tn susul scarii §i de-a lungul unui coridor nesfar§it, pana Tn dreptul unei camere situata pe latura sudica a vilei, care se bucura de o superba vedere spre mare. Zena se opri Tmpreuna cu Bobby Tn pragul u§ii deschise, iar Feodor se retrase diplomatic.

Jocul scducpci 259

260 Susan Johnson

Alex zacea pe un pat larg din lemn de mahon, foarte barbatesc. Prinjul arata extrem de bine, Tn pofida bandajelor sale — foarte bronzat, Tn contrast cu a§ternuturile albe, a§a cum se odihnea rezemat de maldarul de perne. O u§a de sticla era deschisa catre un balcon cu vedere spre Mediterana albas- tra. Razele alungite ale soarelui ce cobora spre asfinjit se strecurau Tn camera, iluminand-o cu o stralucire aurie difuza.

— Pot sa intru? Tntreba Zena Tn §oapta.La auzul glasului ei, ochii lui Alex se deschi-

sera brusc, Tndreptandu-se spre u§a, §i tristejea disparu de pe faja lui. Chipul i se lumina de vechiul lui zambet cald §i atragator, care Tntotdeauna o patrunsese pe Zena pana Tn adancul sufletului.

Primul lui gand cand o zari Tn cadrul u§ii fu acela ca ea era mai frumoasa decat T§i amintea el s-o fi vazut vreodata. Amintirea ei traise Tn fiecare clipa de trezie a viejii lui, Tn ciuda nemiloasei Tncercari de a spulbera §i zdrobi acea amintire chinuitoare.

— Draga mea!Ochii lui ardeau de bucurie. Apoi ramase tacut,

pentru Tntaia oara Tn viaja lui, nesigur de cum avea sa fie primit de o femeie.

Continuand sa stea la u§a, Zena Tncepu sa vorbeasca, balbaindu-se:

— Sacha, daca... daca... ma vrei, ei bine, nu ar avea nici o importanta...

— Daca te vreau, iubita mea! exclama Alex, Tntrucatva §ovaielnic.

Capitolul 4

Cand o vazuse Tn camera lui, i se paruse ca i se opre§te inima.

— Nu exista nimic Tn lume ce mi-a§ dori mai mult. O sa Tncetez cu mersul la club. O sa raman acasa Tn fiecare seara; tot ce vrei tu...

Se Tntrerupse brusc la mijlocul pledoariei sale, simjindu-se frustrat.

— Fir-ar sa fie! izbucni el. Nu pot sa ma ridic. Vino aid!

Zena strabatu Tncaperea aproape zburand §i se prabu§i cu lacomie Tn Tmbraji§area lui.

Alex o saruta cu sentimentul privajiunii Tnabu§ite §i a dorinfei nenumaratelor nop$i Tn care o cautase fara succes Tn brajele altor femei. Buzele ei erau la fel de dulci §i catifelate cum §i le amintise. Dorul lui lacom spori, §i TI cople§i nevoia salbatica de-a o avea. Zena se agaja de el a§a cum se agaja de viaja un om care-i pe cale sa se Tnece. El era via|a ei, §i ea se afla Tn brajele lui. Cerul nu-i putea darui mai mult de atata.

El o stranse aproape de inima lui, §i T§i murmu- rara unui altuia iubirea, Tncercand sa domoleasca setea §i dorul tuturor zilelor de nelini§te traite. In timp ce el o strangea Tn braje §i Zena se ghemuia la adapostul pieptului sau, un trupu§or cald se stre- cura §i se cajara Tn pat, Tnghesuindu-se Tntre ei.

— Taticule, eu... §i eu! Jipa Bobby insistent.Alex T§i coborT privirea spre ochii rugatori ai

copilului, Ti Tnconjura u§or trupul cu brajul sau puternic, §i-l stranse aproape de el. Pe Zena o uimea Tntotdeauna cum de putea un barbat atat de puternic sa fie atat de bland cand voia.

— Ji-am sim it lipsa §i eu, zambi Alex chipului Tngeresc Tncadrat de carlionji negri. l-ai dat de furca sorei tale?

Jo n li scdl icfici 261

202 Susan Johnson— Zena nu joaca mult. Mie-mi place taticu’. El

joaca mereu. Taticu’ joaca acum! ceru el.— Peste un minut, Bobby. Taticu’ vrea sa stea

de vorba cu Zena. Du-te §i arunca o privire la dulapul cu sertare de colo, zise Alex, aratand spre comoda de langa peretele opus. Cred ca vei gasi ceva cu care sa te distrezi.

Bobby dadu din cap in semn ca a Tnjeles, alu- neca plin de energie jos din pat, §i Tn curand §e- dea pe pardoseala, extrem de Tncantat de mulfimea de jucarii pe care le scosese de-a valma din sertar.

Alex zambi, pu|in ironic.— §tiu sa ma port cu copiii, nu |i se pare?Apoi ochii Ti redevenira serio§i §\ ?§i trecu mana

peste pantecele Zenei.— A§adar, Ji-am facut asta... Ma ura§ti pentru

ce Ji-am facut?— Nu, Sacha, murmura Zena. Acum nu.— Ai putea vreodata sa ma vrei inapoi? o Tntre-

ba el cu blandeje, simtindu-se Tnvins.Ochii Zenei se umplura de lacrimi.— Da, Sacha, §opti, din toata inima.Imbrati§area lui se Tntari convulsiv, exprimandu-i

recuno§tinta.— Dupa ce ai plecat fara urma...— Dar Ji-am trimis un bilet!— Un bilet?! Unde?— La club.— Nu l-am primit niciodata, jur! La dracu’! N-ar

mai fi trebuit sa redevin cinic §i sa incerc sa uit toata frumusetea §i bucuria pe care le-ai adus m viaja mea. Voiam sa pun capat tuturor amintirilor despre tine, §i am facut tot ce-am putut ca sa-mi abat gandurile. §i pe urma |i-am vazut colierul.

— Colierul meu?— Da, la sojia lui Cazimir. §i Tn clipa aceea am

§tiut ca nimic nu-mi fusese de vreun folos. Te iu- beam §i voiam sa te am din nou. Fir-ar sa fie! Nu ma pricep sa spun cuvintele potrivite, declara cu glas ragu§it §i pe un ton brutal. Niciodata pana acum nu le-am utilizat... doar vorbe seducatoare, vorbe spuse Tn joaca §i ipocrite — niciodata ade- varate...

Se poticnea Tn aceasta explicate, desfranatul acesta fermecator ce daruise atator femei atat de multa placere dar nicicand iubirea lui. Cand vorbi din nou, glasul Ti era §optit.

— Te iubesc, spuse foarte simplu. Tu ma mai iube§ti? Sau este prea tarziu?

— Niciodata n-am Tncetat sa te iubesc. Am incercat, realmente am Tncercat, dar n-am reu§it.

— §i eu am Tncercat, dar n-a mers. Singurul re- zultat a fost ca am descoperit ca-mi era §i mai dor de tine. Nici o femeie n-a fost vreodata Tn stare sa te Tnlocuiasca.

— Femei? rosti Zena cu neascunsa gelozie.Ochii lui Alex Tncepura sa sclipeasca amenin-

Jator.— §i barbatul din pare? Tntreba el, banuitor.— Care va sa zica, a§a ai ajuns sa fii calcat de

trasura! exclama Zena, Tnjelegand totul.— A§a am fost calcat de trasura. Furia oarba Tmi

Tntunecase vederea, ranji el. Acum, explica-mi ce e cu barbatul din pare! repeta el, ameninjator.

— Alistair e doar un prieten. A fost foarte bun cu mine, Sacha.

— Cum adica, „bun“?Nu se putea stapani. In pofida propriei sale

desfranari, simfea Tn privinja Zenei aceasta gelozie

Jocul seductfei 263

264 Susan Johnsonde necontrolat, care pur §i simplu nu asculta de nici o logica rafionala.

— Doar bun, raspunse Zena concis. Este en- glez. Acum doi ani §i-a pierdut sojia in urma unei boli indelungate. Cred ca se simte singur...

— Drace! Daca-i singur, o sa-i trimit maine o duzina de femei, sa-i Jina companie. Nu are nevoie de sojia mea! declara Alex cu indignare.

— Ah, Sacha, el nu-i salbatic ca tine, protesta ea, la gandul unei duzini de femei depuse Tn pragul lui Alistair. Este foarte tacut §i potolit.

— In cazul acesta, o sa-i trimit o duzina de femei foarte tacute §i pottolite.

— Nu vorbe§ti serios, nu-i a§a? Tntreba Zena cu teama.

— Binemjeles ca nu, raspunse el cu voio§ie.Apoi adauga imediat pe un ton serios:— Dar ar face al dracului de bine sa-mi lase

nevasta Tn pace!Ochii Zenei stralucira.— Vai, Sacha, e§ti gelos!— Ma bucur ca ai observat, mormai el ursuz.— O sa-ncepi sa fii dificil? TI tachina ea.— Intotdeauna sunt dificil, daca mai Jii minte,

draguja mea, replica el zambind. §i daca tot sunt dificil, Tnca o mica pretence.

Zena Tnalfa provocator sprancenele., — Acum vorbesc serios, sublinie el. Trebuie sa

ne casatorim imediat.— La ce bun?— Rituarile tribale pot fi foarte bune §i frumoase,

fermecatoare, nostime, cu puii aceia murdari §i toate celelalte, zise el, strambandu-se cand T§i aminti scena respectiva, dar copilul meu trebuie

sa se nasca in condijiile unei hotarari legale care sa oblige. Nu vreau nici o problema cu mo§tenirea.

— Asta-i o prostie! veni replica taioasa. Imperiul a recunoscut Tntotdeauna casatoriile tribale.

— De nevoie, draga mea, numai de nevoie. Nu se poate impune cu for|a nici macar o lege la o departare mai mare de un kilometru dincolo de §oselele militare, riposta Alex.

— Este ridicol §i inutil. Nici macar sa nu mai pomene§ti de asta, replica Zena cu hotarare.

— Ma gandeam, continua Alex calm, ca daca nunta ar avea loc aici, Tn lini§te, la sfar§itul s&p- tamanii viitoare, ne-am putea duce cu iahtul meu la Alger, pentru o luna de miere. La vremea asta Biskra este destul de placuta.

— O luna de miere! pufni Zena. Chiar ca o sa arat grozav Tntr-o lunS de miere!

— Exact cum trebuie, draga mea, o contrazise Alex. Ma bucur ca Tncepi sa iei Tn considerare aceasta idee.

— M-ai Tnjeles gre§it! riposta Zena raspicat.— Ah, preferi sa fie mai devreme decat sapta-

mana viitoare. De ce nu spui a§a?— Sacha, prostule, e§ti imposibil!— Ei bine, scumpo, niciodata n-am susjinut ca

a§ fi perfect. Bine, daca \\\ neaparat la o nunta la St. Petersburg §i cu lume multa, spune a§a imediat, continua Alex, deoarece cu... hm... circumstanlele astea extenuante, zise Tndreptand o privire ironica spre abdomenul ei enorm, va trebui sa facem afurisita de calatorie Tn regim fulger.

— Asculta-ma, naiba sa te ia! striga Zena. Nu Ji-am explicat destul de limpede ca nO-i necesara Tnca o casatorie? Pentru ce ma harjuie§ti?

Jocul scciucfici 205

— Ca sa spui da, iubito, replica el cu simplitate, §i ca sa pot dormi iar noaptea, §tiind ca odrasla mea este sigura de patrimoniul sau.

— Asta Tnseamna atat de mult pentru tine?— inseamna.Ochii lui devenira foarte serio§i. li susjinu privirea

iar ea §ovai. El vorbea mtr-adevar serios. Poate ca avea dreptate in privinja mo§tenirii. Ea nu se gan- dise niciodata la acest aspect.

— Foarte bine, T§i dadu Zena acordul.El ofta u§urat.— Bun, acum asta s-a stabilit. Cand? o Tntreba.

§i unde?— Nu ma intereseaza, Sacha. Intr-un loc lini§tit.

Nici nu va fi timp pentru a comanda o rochie, adauga ea, Tn mod diabolic.

— La naiba! Asta nu-i o problema, daca acesta-i singurul lucru care te framanta.

Era Tnca ferm hotarat sa-i faca pe plac.— Zau, Sacha, Tn legatura cu rochia doar te

tachinam.— E§ti sigura? Tntreba el privind-o scrutator.Injelegea ca femeile Jineau la nimicurile draguje

legate de o nunta entuziasmandu-se de ele, §i Tn mod cert prima lor casatorie nu fusese de Tnalta clasa. Era hotarat sa aiba cea mai grandioasa nunta pe care-o vazuse lumea vreodata, daca Zena voia o astfel de ceremonie.

Ea Ti Tntampina privirea cu ochi plini de iubire.— Da, sunt sigura. Biserica ruseasca §i doi mar-

tori vor fi perfect.— Maine e prea devreme? Tntreba Alex cu Tngri-

jorare. Coastele mele sunt Tnfa§urate foarte bine. Cred ca pot face fata. Sa speram ca aceasta va fi

26(3 , Susan Johnson

Jocul seclucfie'i 2 6 7

ultima oara cand ne casatorim. S-ar parea ca am nefericitul obicei de a ma alege cu oase rupte Tnainte de casatoriile mele. Nu §tiu daca a§ avea chef sa mai tree prin a§a ceva o a treia oara.

— Maine este foarte bine, rosti Zena cu calm.§i inima ei canta.

268 Susan Johnson

Dupa multe eforturi, deoarece rofile birocrafiei franceze se mi§cau cu o Tncetineala enervanta, reu- §ira sa se casatoreasca in micuja biserica ruseasca din Nisa.

Zena Ti scrisese lui Alistair un bilet prin care-i cerea iertare pentru orice nefericire pe care i-ar fi putut-o pricinui. El raspunse cu obi§nuita lui Tnje- legere, blanda §i tandra, dorindu-i cu sinceritate numai bucurie §i noroc Tn Tmpacarea ei cu Sacha.

Capitolul 5

Datorita limitarilor de natura fizica atat ale miresei cat §i ale ginerelui, noaptea celei de-a doua nunji a lor fu lini§tita. Se trimisera telegrame catre rudele §i prietenii lor, aducandu-li-se la cuno§tin|a Tmpacarea lor §i repetarea casatoriei. In noaptea aceea ramasesera Tn vila, urmand ca apoi sa piece cu iahtul lui Alex Tntr-o scurta croaziera spre Biskra, cu intenjia de a reveni peste doua saptamani la Nisa pentru a a§tepta na§terea copilului lor.

In noaptea aceea, stand culcaji unui Tn brafele celuillat, Alex observa ca Zena era Tntr-o dispozijie foarte tacuta.

— A§ da un banut pentru gandurile tale, iubito, §opti el.

— Sacha, oare este o dovada de nerecuno§- tinja, dupa toate problemele noastre, sa dore§ti, pujin de tot, ca sa fii ceva mai mult decat o iubita, o sofie §i o mama?

— Ah, suflejelul intelectual revine la viata. E-n ordine, draga. Daca ai fi o domni§oara din lumea

buna cu cap gaunos, nu te-a§ vrea. Dintr-astea ga- se§ti, literalmente, cu carul. Domni§oara intelec- tuala nu trebuie pusa sub lacat, draga mea, numai pentru ca e§ti sojie §i mama. Asculta, iubito, daca vrei sa te implici in noul val care lupta pentru drepturile femeii, T|i voi construi un colegiu pentru femei. Nu trebuie decat sa-mi precizezi locul. Este al tau. Vom avea copiii cei mai insuportabil de inteligenji din imperiu. Sau daca vrei sa cercetezi traseele acelea de migrajie de care se interesa tatal tau, fa-o. Voi alcatui orice soi de caravana de care ai avea nevoie. Ne vom petrece restul viejii agajandu-ne de poteci de munte stancoase. Uite, ma due chiar acum sa fac bagajele.

Zambi ironic §i dadu sa coboare din pat.Zena il impinse Tnapoi.— IJi baji joc de mine!— Dumnezeule, nu! Sunt plin de Tnjelegere §i

toate celelalte Tnsu§iri ale unui bun soj. Dar fi-a§ cere totu§i, o favoare. N-ai putea sa a§tep|i pana se na§te copilul? Gandul ca l-ai putea aduce pe lume pe Tntaiul meu nascut pe cine §tie ce cuib precar de vultur de munte ma cam Tngrijoreaza.

— Adevarat, Sacha? Nu te-ai supara?— Pe dracu’, du§ka\ Te voi duce oriunde vei

vrea sa mergi, oricand vei voi. Niciodata nu te voi mai scapa din ochi. Nu am curajul necesar sa mai Tnfrunt cumplitul chin de a fi desparjit de tine. Fa- gaduie§te-mi, Ti ceru solemn, fagaduie§te-mi ca nu ma vei parasi niciodata.

O bucurie nea§teptata inunda inima Zenei.— Fagaduiesc, Sacha, §opti Tncet.Un brat puternic Ti Tnlan ui mijlocul §i, tragand-o

langa trupul lui vanjos, Alex Ti acoperi buzele tre-

Jocul scduclici 2 Of)

muratoare cu un sarut tandru, rejinut, extrem de graitor pentru iubirea lui protectoare.

— Voi avea grija de tine, iubito, murmura el cu glas ragu§it.

Parasira Biskra Tn dimineaja urmatoare §i petre- cura zile superbe strabatand Mediterana §i sosind Tnapoi la Nisa literalmente Tn ultima clipa. Pe Zena o apucara durerile na§terii la zece mile Tn larg, §i motoarele au fost puse sa lucreze la puterea lor maxima pentru a ajunge cat mai grabnic Tnapoi. Alex o purta pe Zena Tn braje pana la trasura care-i a§tepta, finand-o a§a tot drumul pana la vila.

Cei mai buni medici din Nisa erau pregatiji s-o asiste, §i dupa ce de-a lungul anilor auzise de nenu- marate ori povestea na§terii sale, Alex T§i luase pre- caufia de a le aduce §i pe cele mai bune moa§e.

Alex nu se departa deloc de langa ea, finand-o de mana §i Tncurajand-o, Tncercand sa-§i mascheze teama cumplita cand vedea chinurile groaznice prin care trecea sofia lui.

— Nu puteji sa facefi ceva ca sa nu mai sufere atat?! se rasti el la ilustra adunare.

— Doamna progreseaza extrem de bine, prinje, declara total lipsit de sensibilitate purtatorul de cuvant al asistenfei. De obicei sojii prefera sa a§tepte afara. Poate doriji sa ie§iti...

Alex Ti arunca o privire ucigatoare, §i fraza se stinse Tn mod jalnic. Ochii lui cercetara fefele celor patru moa§e, neTncrezandu-se Tn cuvantul docto- rilor.

— Este Tntr-adevar bine? Tntreba Tngrijorat.— inca pujin, §i durerea ei va Tnceta, domnule,

raspunse cu simpatie o femeie Tn varsta.Cinci minute mai tarziu i-l prezenta lui Alex pe

fiul §i mo§tenitorul lui, Tnfa§urat Tntr-o panza moale §i alba.

2 70 Si ISfll 1 Jol 111SOI1

— Un baiat frumos §i robust, domnule!Alex TI primi cu recuno§tinJa pe copil, u§urat ca

greaua Tncercare prin care trecuse Zena luase sfar§it...

Zena deschise cateva clipe ochii §i Ti adresa lui Alex un zambet slab.

— S-a terminat? Tntreba ea.— S-a terminat, iubita mea, §\-\\ muljumesc

pentru un baiat frumos §i puternic.— Un baiat! repeta ea surazand triumfator. Un

baiat ca tine, murmura, Tnchizand iar ochii §i ador- mind imediat.

Cu gesturi blande, Alex puse copilul Tn pat, langa ea, §i cu tristefe gandi: A// cbiarca mine.

Copilul culcat alaturi de sOfia sa avea par blond §i ochi alba§tri.

Jocul seducfiei 2 7 1

In ziua Tn care sosi de la Nisa telegrama lui Alex, Amalia venise Tn vizita la Yuri. Majordomul lui Yuri aduse telegrama pe o tava de argint. Dupa ce-i parcurse la iufeala confinutul, Yuri i-o Tntinse Amaliei, care era moarta de curiozitate. In timp ce citea euforicul mesaj, pe fata ei frumoasa aparu lent o expresie plina de jale.

— Ji-a scapat printre frumoasele-Ji degete, nu-i a§a, iubito?

Amalia T§i ridica privirea §\ T§i Tndrepta spre Yuri ochii ei de culoarea levanticai.

— De asta^data casatoria pare sa fie certa.Ochii ei pastelaji stralucira cand un gand facu

sa se aprinda Tn ei o sclipire.— Crezi ca aceasta casatorie a fost gandita de

dragul copilului? Tntreba ea plina de speranja.

— Nu fi proasta, Amalia, Ti spuse cu blandefe. Sacha dorea cu disperare s-o recapete pe Zena. Recunoscuse Tn sfar§it, ca o iubea. Asta nu Tn- seamna ca nu l-ar interesa viitorul copilului sau, dar daca aceasta ar fi fost singura lui temere, banii ar fi rezolvat repede dilema.

Ochii sclipitori T§i pierdura stralucirea, capatand o expresie posomorata de Tnfelegere.

— Nu poji avea orice barbat pe care |i-l dore§ti, micuja mea, Ti zise Yuri cu tandreje.

— Dar Tntotdeauna am putut! se vaita Amalia. Ce se va Tntampla cu mine? Tuturor barbajilor le plac fetele tinere. Nu vreau sa ma transform Tntr- una din acele frumuseji ofilite care e nevoita sa alerge dupa barbaji. Este degradant. intotdeauna ei veneau la mine. Ma tem, Yuri. Vai, Yuri, toata viaja mea este o porcarie.

Frumo§ii ei ochi se umplura de lacrimi §i Yuri T§i pleca privirea, pentru ca era prima oara Tn viaja lui cand vedea lacrimi Tntr-ai ei.

— Am §i eu sentimente, Yuri. Vai, Doamne, gemu ea, tare sunt nefericita!

Yuri o privi Tndelung pe femeia de o uimitoare frumusete din faja lui: trasaturi clasice, patriciene; pometii obrajilor Tnalti; ochi minunaji; o gura real- mente senzuala; par bogat, ca matasea porum- bului; §i un trup superb.

— Nu plange, draga mea. infaji§area ta formi- dabila nu §i-a pierdut nimic din farmec. Viitorul tau nu-i chiar atat de sumbru pe cat Ji-I Tnchipui. Doua- zeci §\ patru de ani nu Tnseamna batraneje, micuto, §opti el.

Se ridica Tn picioare, strabatu mica distan|a dintre ei, o lua Tn braje pe femeia Tnlacrimata §i se a§eza din nou, strangand-o la pieptul sau.

272 Si IScll 2 Joht ISOI)

li simjea sub maini trupul cald §i catifelat, §i cand ea T§i puse capul pe umarul lui, mireasma dulce, de mosc, a parului ei Ti gadila narile.

Fu el Tnsu§i nespus de uimit auzind cuvintele ce-i ie§eau din gura:

— Ce dracu’, Amalia, doar §tii ca nu-l poji su- porta pe Boris, iar pe Alex nu-l poji avea. Te-ai putea fixa tot atat de bine asupra mea. §i deoarece eu nu o pot avea pe Zena, m-a§ putea fixa §i eu asupra ta.

Amalia T§i Tndrepta brusc trupul §i T§i ajinti pri­virea spre Yuri.

— Zena? mormai ea nemuljumita. §i tu?!N — Este 0 femeie absolut remarcabila, draga, §i e la fel de curajoasa §i de tenace ca tine, §i are cea mai Tncantatoare inteligenja pe langa atragatoarea ei frumuseje.

— Nu §tiu, Yuri, spuse §ovaitor.— Ar fi trebuit sa te casatore§ti cu mine acum

zece ani, §tii asta. Hai, Rosie, ce zici? o Tntreba el ranjind §i folosind numele ei din copilarie. IJi voi objine divorful Tn doua saptamani, §i putem Tncepe sa mai facem §\ alji copii din aceia, cu par auriu.

— O sa-mi distrug silueta! protesta ea Tn gluma, strambandu-se.

— Chiar TJi pasa de asta? Ti §opti Yuri la ureche, Tn timp ce-§i Tntarea stransoarea Tmbraji§arii.

— Nu, daca Jie nu-fi pasa, raspunse ea zam- bindu-i dulce.

•— Mie 0 sa-mi pari mereu frumoasa, Rosie, cu sau fara silueta. Vom sta pe veranda casei noastre din Ucraina §i vom privi cum. create cardul nostru de copii.

Yuri Ti ronfaia alene urechea, Tn timp ce mainile lui mangaiau §i alintau fiecare rotunjime voluptu-

Joci il seek icjici 2 73

oasa. Cand degetele lui urcara §i Tncepura sa descheie nasturii de la gatul rochiei ei, Yuri §opti foarte Tncet:

— §i daca devii durdulie, scumpa mea, dupa tofi acei copii ai no§tri, voi avea pur §i simplu mai mult de iubit.

Amalia Tnconjura cu brajele umerii puternici ai lui Yuri, §i o mana aluneca Tn sus sa-i mangaie ceafa, pe care parul lui blond §i lung se revarsa Tn bucle matasoase.

— Ma vei duce acasa, Yuri? murmura Amalia fericita. Putem Tntr-adevar sa ne Tntoarcem acasa?

— Te voi duce acasa, draga mea, §i niciodata nu te voi lasa sa pleci.

2 / 4 SiIScll] Join 1SOI)

Alex, Zena §i copiii se aflau afara, pe terasa cu vedere spre mare. Zena se odihnea pe un §ezlong, |inand Tn poala pruncul adormit. Bobby, pe tricicleta lui, gonea nebune§te Tncoace §i-ncolo pe pardo- seala de marmura. Alex, stand langa Zena, zambi cand citi lunga telegrama primita de la Yuri.

— Yuri §i Amalia se casatoresc, Ti explica el Zenei, §i Yuri zice ca Amalia T§i cere scuze pentru purtarea ei nepoliticoasa fafa de tine.

— Ma bucur pentru ea, zise Zena calm. Le urez sa fie fericifi, spuse Zena cu un oftat de multumire. Vor avea copii frumo§i.

— Au deja o fiica. O foarte draguja fata blonda, care va Tmplini Tn curand zece ani.

Uitandu-se la copila§ul blond care dormea m poala sofiei sale, Alex remarca pe un ton ironic:

— Daca n-a§ §ti cum stau lucrurile, a§ zice ca Yuri a dat o mana de ajutor §i la acesta.

Glumea, dar Tn adancul sufletului, o mica Tndo- iala harjuitoare nu se lasa domolita.

— Sacha, cum po|i sa spui a§a ceva!— Ei bine, mi se parea ca Yuri era mereu prin

preajma.— Dar §i tu erai!— De unde sa §tiu ce se Tntampla dupa ce

adormeam eu? Eram mai tot timpul beat decat treaz, §i l-am cunoscut prea multa vreme pe Yuri ca sa-mi fac iluzii in privinja moralitajii lui.

— Dar in privinja moralitajii mele? tntreba Zena, oarecum jignita.

— Pai, scumpo, daca ma Tntrebi...— Sacha! Ma crezi cand T|i spun ca e§ti singurul

barbat cu care am facut vreodata dragoste? Tntreba Zena nevrand sa ia Tn calcul violul turcului, socotind ca a fi legata, cu calu§ in gura §i agresata sexual nu se putea numi a face dragoste.

— Desigur, iubita mea, te cred, o linifti el.Dar diavolul Tndoielii tot TI muncea.— Tatal meu avea parul blond §\ ochii alba§trii,

la fel ca multi membri-ai tribului din catunul mamei mele, declara Zena cu calm.

— Desigur, draga mea, fu de acord Alex, zam- bind lini§titor, decis ca nici macar sa nu mai pome- neasca vreodata de incertitudinile lui. Ai perfecta dreptate.

lubirea lui pentru Zena era prima §i singura lui pasiune puternica pe care-o cunoscuse Tn viaja lui, §i orice altceva palea Tn faja importantei acestui sentiment.

Zena era singura femeie pe care o dorise vreo­data, §i nimic nu trebuia sa intervina Tntre ei. Nu putea sa n§te sa distruga noua lor fericire. Stranse din dinji, hotarat sa nu mai faca niciodata vreo aluzie la coloritul fiului sau. Subiectul era Tnchis.

Jocul scducjici 275

Mai tarziu Tn aceea§i seara, pe cand se bucurau de o cina lini§tita Tn doi, dupa ce-i culcasera pe copii, sosira Tnca doua telegrame.

— Doamne Sfinte! exclama Alex cand Ti fura Tnmanate misivele. Exista undeva Tn lumea aceasta un loc Tn care sa ne putem duce ca sa avem pu ina pace §i lini§te?

Rupand plicul celei dintai, Tnjura de cateva ori Tn vreme ce o citea. l-o Tntinse Tn tacere Zenei, iar el o deschise pe a doua.

Zena citi rapid avertismentul trimis de Katelina. Dupa ce se Tnapoiase iara§i din Europa, sojul ace- steia reacjionase violent cand aflase de prietenia sofiei sale cu Lup. Ameninfa sa-i ia copiii. Lup ame- ninja ca avea s-o ia atat pe Katelina cat §i pe copii §i, pe deasupra, sa-l ucida pe soj. Katelina insistase pe langa Lup sa renun^e, macar temporar, la planul lui salbatic §i Ti relata, pur §i simplu, lui Alex situafia, pentru eventualitatea ca Lup ar apela la el pentru ajutor. Lup plecase furios, §i ea nu §tia Tncotro se dusese.

— Interesanta familie, comenta Zena malitios.— Nu te teme, tata se va ocupa de toate; Tntot­

deauna rezolva problemele. Insa ma doare faptul de a o vedea pe Katelina la cheremul ticalosului acela de sot al ei- ln privinja asta sunt de acord cu Lup: un glonj draguf §i rapid ar scuti lumea de o povara inutila. Pana una alta, ne sosesc rudele, draga mea, maman vrea sa-§i vada nepotul. Hai sa plecam dracului de-aici! adauga Alex cu Tnver- §unare.

Gandul la mutrele pe care le-ar face parinfii sai cand T§i vor vedea nepotul blond §i cu ochi alba§tri TI cam punea Tn Tncurcatura.

2 70 ' Si IS< 11) Jolll ISOl 1

— Dar, Sacha, tocmai acum cand vin parinjii tai?! N-ar fi deloc politicos din partea noastra.

— Hai sa scoatem Steaua Sudului Tn larg, doar cat sa fim departe de tofi oamenii ace§tia, macar o vreme. Presupun ca ne-am putea Tnapoia peste o saptamana. Ei nu vor fi aici mai devreme.

Avea sa fie nevoit sa Tnfrunte pana la urma acea situate, a§a ca tot atat de bine putea sa termine cu ea. Nimeni nu ar spune nici un cuvant, fara Tndoiala; toata lumea ar fi foarte politicoasa. Totu§i, aceasta perspective TI sacaia.

Oare asta era ceea ce Tn mod obi§nuit se numea una din micile ironii ale sorjii?

El, care avea toji copiii nelegitimi pe care §i i-ar fi putut dori, toji fiind tulburator §i de netagaduit ni§te Kuzani, cand, Tn sfar§it, avea un mo§tenitor legal, se pomenea ca odrasla nici macar nu era a lui. Un ciudat sentiment de nelini§te tulbure i se strecura Tn inima.

Cateva zile mai tarziu, Tn timp ce stateau lungiji sub o copertina pe Steaua Sudului, lasand sa treaca peste ei u§oara briza marina, Zena termina sa hraneasca bebelu§ul §i se ridica sa se schimbe Tntr-o Tmbracaminte mai racoroasa. Dupa-amiaza Tncepea sa devina calda.

— Sacha, vrei sa-l Jii tu pe Apolo, cat timp ma due jos sa ma schimb?

Copilul fusese numit Apolo nu ca urmare a tachinarii lui Alex, ei fiindca numele i se paruse Zenei uimitor de potrivit. Zena considera ca pruncul cu ten luminos §i cu par auriu, stralucitor, era o perfecta Tntrupare pentru numele de Apolo — zeul soarelui.

— Pune-I mai degraba Tn co§ul lui, iubito. Se va simji mai bine acolo.

Jo n ll scdlK jici 277

278 Susan JohnsonOdata cu trecerea zilelor, Zena devenise tulbu-

rator de con§tienta de faptul ca Sacha arata foarte pujin interes faja de fiul sau. La Tnceput se gandise ca poate era ceva normal pentru un barbat care era tata pentru prima oara. Sacha era Tnca tanar, §i poate ca nu se Tmpacase cu idea paternitafii. Insa pe masura ce timpul trecea, observa cu spaima §i nedumerire ca nu era vorba numai ca el dovedea prea pufin interes taja de copii; de fapt, mai curand evita cu grija orice contact cu bebelu§ul.

De astd-datd, gandi Zena cu asprime, n-o sd to mai descotorosefti atat de u$orde copilul tan f

Firea ei era tot atat de capabila de toane schim- batoare ca §\ cea a lui Alex.

— II poti t'ne pe Apolo un minut, cat ma due jos, insista ea enervata, §i-l puse pe copii pe genunchii lui Alex.

Pentru prima oara de la na§terea copilului, Alex fu silit sa se uite de aproape la acel mo§tenitor al sau. Privindln jos, la micul trup durduliu care scotea slabe sunete nearticulate Tn timp ce statea culcat, ajintindu-§i cu seninatate ochii asupra tatalui sau, privirea indiferenta a lui Alex se transforma dintr-o data Tntr-o expresie de intensa uimire.

De sub sprancenele subtiri §i delicate §i printre genele fine §i curbe, scanteiau doi ochi caprui, cu reflexe aurii, cu coljurile ridicate spre tample — ochii aurii de pisica, puternicul semn de recunoa§tere al sangelui Kuzan-ilor, transmis de-a lungul secolelor.

— Zena! striga Alex, Tntrerupandu-i coborarea sub punte. Ochii lui Apolo sunt aurii! Un Kuzan, fara nici o discujie!

Printul TI lua cu blande^e Tn braje pe copila§ul cu par auriu care era fiul sau, §i chipul cu trasaturi aspre i se lumina de bucurie f i mandrie.

Mirata dar Tncantata de interesul lui brusc §i plin •• de Tncantare fata de propriul sau copii, Zena, vrand ••• sa-l tachineze, Tntreba:

— Te-ai Tndoit vreodata?!Alex tacu o clipa, privindu-§i frumoasa sojie, apoi

zambi, Tn culmea fericirii.— Niciodata, draga mea, minji el galant, nici

■** macar un minut.

••• Jocul seducpci 279

EPILOG

In lunile urmatoare, Tn cursul carora Alex se purta ca un so\ §i tata devotat, Zena TI tachina uneori:

— Nu-mi vine sa cred ca acesta e acela?i barbat care declara, doar cu pujine luni Tn urma, ca nu-l interesa nici vreo so|ie, nici copiii.

Alex zambea ironic §i spunea:— Nici mie, doamna mea, nici mie!Al doilea copii al lor, o fiica numita Ninia, s-a

nascut doi ani mai tarziu, Tntr-un catun de munte, §i familia prospera, membrii ei fiind nespus de mulju- miji unii de aljii.

i§i cre§teau copiii cat mai departe de societatea mondena corupta. Alex facuse pace cu batranul Iskender-han, deoarece aveau foarte multe Tn co- mun: amandoi erau aroganfi, mandri §i egoi§ti.

Familia Alexander Kuzan petrecea unele peri- oade din an la da§a, facand scurte vizite la St. Petersburg §i la Nisa. Copiilor le placeau cel mai mult pacea §i lini§tea vaii situate la mare altitudine,

in munji, unde Alex construise pentru ei un soi de fortareala agafata de stanca abrupta f i aspra de granit, asemenea cuibului unei pasari de prada.

Zena calatorea prin intregul labirint de catune montane, cercetand f i compiland elemente nece- sare unui studiu final referitor la drumurile de migrate ce strabateau trecatorile transcaucaziene ce duceau spre Europa. Pe masura ce era terminat cate un volum, Alex avea grija sa fie publicat, frumos ilustrat cu harfi complicate — minunate acuarele semnate de Vrubel — f i conjinand nenumarate fotografii cu care’contribuia el insufi, in calitate de fotograf amator.

Alex era magulitor de bun, fi nespus de modest in privinja propriilor sale realizari, deoarece nu numai ca se ocupa in mod eficient §i rentabil de conducerea a cinci mo§ii vaste ci, impreuna cu tatal §i cu frafii sai, supraveghea extinderea unui prosper imperiu industrial alcatuit din mine de aur, pujuri petrolifere §i rafinarii, ce constituiau sursa averii Kuzan-ilor.

Odata cu trecerea anilor, tatal §i fiul au devenit o privelifte obi§nuita, ratacind pe cararile de munte. La prima vedere pareau o pereche nepotrivita, fiul fiind tot atat de luminos §i blond pe cat de oache? §i brun era tatal. Dar ochii oblici tradau cosan- guinitatea, iar pomejii inalji ai obrajilor §i nasurile drepte erau copii identice, in timp ce formidabila §i puternica structura osoasa §i musculara a mem- brelor era deja evidenta la adolescentul zvelt §i robust care calarea alaturi de tatal sau.

Crescut in respectul obiceiurilor din munfi, baiatul invafa sa calareasca plin de indrazneala, sa spuna adevarul f i sa nu se teama niciodata.

280 Susan Johnson

Ibin Iskender As-sagr As-saghir — adolescentul zvelt, malt §i blond: a§a era numit. Baiatul lui Alexander — Tanarul §oim.

. loci ll SCdl K'jici 2 B 1

Insa murmurele de nemuljumire, flacarile tot mai mari ale fierbinjelii revolufionare, violentele §i hao- ticele dezmembrari ale societajii, alimentate de suflul disperarii Jaranimii, se auzeau de la mare departare. Maiestuoasele lanfuri muntoase aparau familia prinfului de aceste nemuljumiri turbulente. Alex era con§tient ca zagazurile aveau sa se rupa in curand, §i intocmise planurile de urgenfa nece- sare pentru viitorul familiei lui. Fusese trimis aur in strainatate, iar iahtul Steaua Sudului fusese mutat de la Nisa la Poti. Dar Alex spera ca munjii aveau sa continue sa-i apere familia a§a cum o facusera pentru nenumaratele triburi de munteni care locu- isera vreme de doua mii de ani departe de curentul vijelios al istoriei. Poate ca vor reu§i sa ramana Tn cuibul lor de vulturi din munji, departe de dezinte- grarea mocnita a imperiului vechi de o mie de ani care era pe cale de a se destrama din cauza unor razleje schisme politice §i a unui iar incapabil, stupid §i nepriceput.

Alex spera sa ramana izolat de nemultumirile §i agitajia aceea, preferand sa-§i creasca familia Tntr-o atmosfera solitara §i pa§nica. Dar daca asta n-ar fi fost posibil, pregatise deja o cale de salvare.

Inteleapta lui precautie a fost totu§i inutila pentru fiul sau. Tanarul §oim avea alte idei — idei adoptate Tn anii educajiei din munji, unde viata de razboinic li se potrive§te tuturor.

In ciuda prudenjei §i sfaturilor practice ale tatalui sau, baiatul nutrea cu totul alte ganduri. IndrSznet,

sigur de sine ?i convins de dreptatea lui, el T§i facuse propria-i alegere, cu Tntregul idealism al tinerejii. Cand a Tnceput conflagrajia, a plecat calare, Tmpotriva dorinjei parinjilor sai, sa lupte pentru mo§tenirea lui.

282 Susan Johnson

NOTE EXPLICATIVE

I. Practica utilizarii de diminutive Tn locul numelor oficiale este extrem de raspandita Tn Rusia. Numele de familie erau Tntotdeauna derivari tandre ale numelor de botez, ?i ru?ii erau foarte inventivi Tn privinja alintarilor lor. Obiceiul de a folosi diminutive engleze^ti drept nume ruse§ti era o comportare fireasca profund Tnradacinata §i larg raspandita, cu Tncepere din primii ani ai secolului al noua-sprezecelea. Odata cu aparijia mi?carii pan- slaviste, Tn anii ’70 §i ’80, a existat o u§oara revenire la folosirea vechilor nume ruse§ti, Tnsa Tn interiorul cercu- rilor aristocratice §i mondene, continuau sa predomine diminutivele de alint anglofile. Era ceva amuzant, un soi de exclusivitate de club, ceva totodata firesc §i manierat. Personajele lui Tolstoi au nume precum Dolly ?i Kitty, chiar §i Tntr-o veche ?i tradijionala familie moscovita ce locuia Tn stravechea capitala a imperiului, care era considerate ca fiind mult mai pu|in europeana Tn privinja gusturilor sale decat St. Petersburg-ul. Deoa- rece Ecaterina §i Elisabeta sunt nume ruse§ti foarte raspandite, diminutivele lor — Kitty §i Betsy — erau extrem de des Tntalnite. Mulfi purtatori ai numelui de Alexander erau numiji Sandy, iar Paul a devenit Bobby. Ceea ce explica numele Tn aparenja nerusesc al fratelui Zenei.

II. Denumirea ruseasca de Vauxhall aplicata garilor de cale ferata ruse§ti a evoluat intr-un mod complicat ?i ciudat. Prima cale ferata deschisa pentru servirea pasagerilor a fost linia Liverpool - Manchester, Tn 1830. Cinci ani mai tarziu, Nicolae Intai a decis sa aiba §i el propria cale ferata §i a poruncit sa se construiasca o linie Tntre St. Petersburg §i Jarskoe Selo, unde se afla re?e- dinja familiei imperiale. Aceasta cale ferata a fost data Tn exploatare Tn 1837.

Deoarece nu exista nici o stajie intermediary §i pentru ca numai familia regala §i cajiva curteni foloseau linia, aceasta nu a constituit un succes comercial. Atunci, cineva a avut ideea de a construi un pare de distracjii Tn genul gradinilor Vauxhall din sudul Londrei care, la vremea aceea se bucurau de o enorma popularitate. Linia de la Jarskoe a fost prelungita cu trei kilometri pana la Pavlosk, §i au fost donaji companiei de cai ferate cincizeci de acri de pamant. Astfel a fost construit Vauxhall-ul din Pavlosk, Tntrecandu-se prototipul londo- nez Tn ceea ce privea distracjiile §i devenind imediat extrem de apreciat de catre locuitorii St. Petersburg-ului. Trenurile erau ticsite cu pasageri, iar caile ferate au ie§it din impas. Deoarece Jarskoe Selo era singura gara existenta pe vremea aceea Tn St. Petersburg, populajia ?i-a luat obiceiul de a le cere vizitiilor §i conducatorilor de birje sa mearga, pur ?i simplu, la Vauxhall.

Tn felul acesta denumirea a ajuns treptat sa-i fie aplicata cladirii propriu-zise a garii din St. Petersburg. Cand s-a terminat montarea caii ferate a lui Nicolae catre Moscova, gara a devenit cunoscuta sub numele de Vauxhall-ul din Moscova.

Tn cele din urma, denumirea s-a raspandit, pana cand toate garile din imperiu, de la Baltica la Pacific, §i-au tras numele de la parcul de distracjii initial, din sudul Londrei.

local seduc{iei 283

I I I . Lanjul munjilor Caucaz servea atat pentru aparare cat §i ca baricada Tmpotriva progresului social. Stravechile modele de viaja au supraviejuit mult dupa ce disparusera in afara, §i despre radacinile lor se cunosc prea pujine amanunte.

Originea multora dintre triburile caucaziene este un mister. Dintre zecile de limbaje cercetate, numai cateva se aseamana cu alte limbaje ale omului. Celelalte sunt unice. Nu toate rasele §i limbile au propriul lor nume. Multe dintre acestea din urma nu conjin nici un cuvant care sa Tnsemne poporul nostru sau limba noastra. Intr- un Jinut din Daghestan exista optzeci de mii de locuitori care vorbesc aceea?i limba ?i nu au un nume al lor. Savanjii Ti numesc Tn mod arbitrar „avari“, de§i ei nu au nimic Tn comun cu vechii avari. Este posibil ca Tn urma cu mii de ani sa fi fost cuceriji §i anihilaji Tn totalitate de catre emigranjii noi, cu excepjia catorva rama§i{e care au fost nevoite sa se retraga Tn mun|i, unde au supraviejuit. Sau poate ca nu erau decat o parte dintr-o migrate mai timpurie, care a ramas Tn vaile Tndepartate din munji. Triburile montane mai mari — cuvantul mare este utilizat Tntr-un sens foarte limitat — poseda un foarte modest material informativ. Toate traiesc conformandu-se com- plicatei lor legi a muntelui — a?a-numitul adat — care difera de la rasa la rasa §i este §tiut pe dinafara de cei mai Tn varsta. Pentru majoritatea caucazienilor, cuvantul najiune este de neTnjeles. Locul acesteia este luat de familii §i cercuri de prieteni, acestea fiind numite laolalta societaji. Membrii unei societaji sau ai unei familii sunt raspunzatori unii faja de aljii §i obligaji sa-§i asigure reciproc protecjie. Gradele de rudenie sunt lipsite de importanja, §i cu cat numarul membrilor familiei sau societajii e mai mare cu atat mai mare e importanja acesteia. Chiar ?i Tn triburile care mai pastreaza un caracter cert feudal, un prinj fara legaturi familiale este un om lipsit de putere §i respect. Dar daca are o familie cu multi razboinici §i cu avere (evaluata nu Tn aur, ci Tn

2 8 4 S i IScll J Jol II ISOl 1

cai, oi, vite §i recolte agricole) o capetenie a unui trib de munte le impune respect societajiior mai mici. Ca §i In orice alta cultura, pentru dejinerea puterii e necesara averea. Chiar §i marele Samil, cel mai cumplit du§man al Rusiei, care a purtat un razboi sfant Tmpotriva imperiului vreme de douazeci de ani, nu a fost Tn stare sa pretinda din partea razboinicilor din Daghestan supunere, ajutorul forjei lor sau loialitate. Extrem de independent daghes- tanezi nu voiau sa lupte pentru un prelat musulman ce se tragea dintr-o familie saraca §i fara renume.

- IV. Tot a§a cum grecii defineau pe oricine care nu era grec prin cuprinzatorul termen de barbar, iar ru§ii Ti numeau pe toji strainii germani, oamenii din munji Ti denumeau pe ru§i ghiauri. Cuvantul provine de la turcescul gyaur §i Tnseamna, la modul general §i disprejuitor, un strain ca rasa §i un necredincios din punct de vedere al religiei.

V. Urmele lasate de Zena Tn noroiul cenu?iu-albastrui erau uimitor de semnificative pentru Alex §i Ivan. Urmele au o individualitate a lor proprie. Nu exista doi oameni sau doua animale care sa lase aceea?i amprenta pe sol. Dimensiunile §i forma urmelor de pa§i, distanja dintre calcaie sau gheare, apasarea picioarelor din spate— toate se combina Tn orice urma, Tntr-un mod care niciodata nu se repeta a doua oara. Pentru un urmaritor, fiecare combinajie este ceva tot atat de specific indi- vidului §i tot atat de pujin confundabil cu a altcuiva ca §i un chip sau o imagine. Dupa ce a studiat-o §i §i-a fixat-o Tn memorie, o poate recunoa?te sub orice schim- bari ale aspectului ar regasi-o. Va fi capabil sa identifice urmele unui cal adult ca §i pe cele ale unui animal pe care le-a observat pe cand acesta avea varsta de un an, §i asta cu aceea§i u§urinja cu care o persoana obi?nuita recunoa?te un barbat pe care l-a cunoscut pe vremea cand era adolescent.

Jocul scducfici 285

286 Si is<u i Join iso11Urmele sunt semnificative §i spun ceva despre

persoana sau animalul caruia Ti aparjin, precum ?i in legatura cu Tmprejurarile Tn care au fost facute. Oricine poate deosebi urma piciorului unui om de cea a unei vaci, sau a unui caine, sau a unui cal, §i cu o asemenea u^urinja §i siguranja Tncat nici nu ne gandim vreodata cum sa facem acest lucru. Un pandar experimental trage concluzii mult mai pujin evidente, dar cu aceea§i certi- tudine §i Tntr-un mod atat de incon§tient, instantaneu §i firesc Tncat se aseamana cu o intuijie.

De exemplu, el ?tie ca barbajii lasa altfel de urme de pa§i decat femeile $i copiii; o persoana tanara — urme deosebite de cele ale uneia Tn varsta, un om care alearga — urme ce difera de cele ale unuia care merge. Urmele de pa§i ale unui barbat sunt mai grosolane §i mai mari decat cele ale unei femei, iar pasul e mai lung. Urma unui copii seamana uneori cu cea a unei femei, doar ca piciorul nu este tot atat de bine format ?i partea lui din faja e mai Tngusta. Un picior de femeie este mic, subtire, iar curbura talpii e mai eleganta, §i pasul e mai scurt. O femeie gravida are un pas §i mai scurt ?i apasa mai mult pe calcaie.

Aceasta caracteristica deosebita a urmelor pi- cioarelor Zenei le-a fost atat de evidenta lui Ivan §i lui Alex. Tntr-o clipa, amandoi au ?tiut ca ea era Tnsarcinata.

VI. De§i Coranul interzice bauturile alcoolice, Tn general aceasta regula tradijionala nu era respectata. Vinurile locale, precum §i un soi tare de mied, numit bosa, erau baute Tn mod curent.

Cand era vorba de aprecierea unei bauturi tari, ?eicii turci, ca de exemplu Ibrahim-bei, respectau o Tndelun- gata tradijie de neluare Tn seama a con?tiincioaselor percepte ale Coranului. Lista sultanilor care au murit de tineri datorita bauturii ar fi lunga, §i de la carmuitor Tn jos, a bea vin era ceva obi§nuit printre cei bogaji, Tn ciuda mustrarilor ?i Tndemnurilor Coranului spre abstinenta.

VII. Aceasta declarable nu este lipsita de un istoric precedent. Frumoasa contesa de Beauharnais, fasci- nanta §i irezistibila, era sojia ducelui de Leuchtenberg, membru al familiei imperiale ruse. Zenaida, sau Zina — cum i se mai spunea, era una dintre cele mai admirate ?i invidiate femei din zilele ei, nu numai datorita farme- cului §i casatoriei sale stralucite, ci §i pentru ca poseda o indiferenja regeasca faja de barfe ?i zvonuri. Era cuce- ritoare §i aroganta. Unui dintre admiratorii ei asidui era marele duce Alexei Alexanderovici, §i se poveste§te ca Tntr-o noapte, so{ul ei, ducele de Leuchtenberg, s-a Tntors tarziu acasS de la club, unde Ti placea sa joace carji, ?i gasise dormitorul sojiei sale Tncuiat, pentru a nu i se permite sa intre. A Tnceput sa bata Tn u§a §i sa strige, insistand sa fie lasat Tnauntru, facand pana la urma un adevarat scandal. Deodata u?a s-a deschis lasandu-l sa iasa pe herculeanul Alexei (Tnaljimea formidabila era ereditara Tn familia imperiala; mulfi dintre marii ei duci §i numero§i Jari depa?eau un metru nouazeci ?i cinci de centimetri). Alexei l-a snopit Tn bataie pe zgomotosul intrus §i apoi i-a tras un picior sofului ofensat, facandu-l sa se rostogoleasca Tn josul scarilor, unde a fost nevoit sa-?i petreaca restul nopjii, dormind pe canapeaua din camera sa de lucru. A doua zi, sojul revoltat s-a dus drept la farul Alexanderu al lll-lea ?i s-a plans de felul Tn care fusese tratat. Jarul i-a raspuns cu calm ca, daca el Tnsu§i nu era Tn stare sa-§i conduca sojia, nu se putea a§tepta sa-l ajute alji oameni. Jarul a mai adaugat ca el nu va tolera nici un divort de senzajie. A§a ca ducele, prudent, §i-a petrecut de-atunci Tnainte nopjile Tn camera sa de lucru. De-a lungul anilor, acest trio trebuie sa fi ajuns la un soi de Tnfelegere amiabila, deoarece era deseori vazut Tn toate restaurantele elegante §i Tn locurile de distracjie atat din Rusia cat §i din strainatate, mai ales la Paris.

Joci ii seek tcfiei 28 7