editorial - colegiul national "cuza vodă" hușiacum 100 de ani, generația marii uniri și-a avut...

3

ZORILE · NR. 2 (54) Anul XXVIII (2018)

EDITORIAL

VIITORUL ESTE ÎN TRECUT

Ada IANUȘ

Clasa a XII-a Filologie1

Anul centenarului Marii Uniri… 1918… 2018… Aceste cuvinte se aud ca un ecou surd în

fiecare instituție din țară, de la sat până la oraș. 100 de ani de la poate cel mai important și marcant

eveniment trăit de poporul român. Eveniment dorit cu ardoare de fiecare suflet, eveniment înfăptuit cu

greu de oameni remarcabili de-a lungul istoriei.

Unirea tuturor provinciilor românești s-a realizat pe întreg parcursul anului 1918. Procesul a fost

etapizat, programat și dus la îndeplinire cu multă pricepere, având în vedere starea delicată la nivel

internațional cauzată de încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

Acum 100 de ani, generația Marii Uniri și-a avut idealul național și a reușit să îl ducă la

îndeplinire prin jertfă, sacrificiu, sânge vărsat și numeroase vieți pierdute pe câmpul de luptă. Prin

rememorarea faptelor eroice ale înaintașilor noștri, vom reuși oare să proiectăm un viitor glorios, să

menținem Unirea vie, să evităm dezbinarea? În discursul său care anunța unirea teritorială a tuturor

românilor, regele Ferdinand I spunea: „Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice,

bazate pe principii democratice ce sunt o chezăşie pentru dezvoltarea firească a unei vieţi sănătoase, ele

sunt cimentate prin credinţa nestrămutată a unui şir întreg de generaţii, de apostoli ai idealului

naţional”. Cât se păstrează din realitatea acestor cuvinte?

Până astăzi, România a trecut prin multe provocări. Cel de-al Doilea Război Mondial, din care a

ieșit învinsă, regimul comunist, Revoluția, urmată de o democrație fără principii clare. Totuși, ne aflăm

aici, pregătiți de a celebra ceea ce ne-am dorit dintotdeauna. Însă dincolo de aspectul formal pe care îl

ia un astfel de eveniment, anul 2018 ar trebui să ne readucă idealul Unirii.

Sărbătorim centenarul și cu speranță, cu încercări palide de recunoaștere demnă a trecutului și

de reconsiderare a acestuia. Asta deoarece reprezintă o responsabilitate față de trecut deopotrivă cu o

promisiune față de viitor că există ceva care ne leagă. Poate că ne este greu să privim cu speranță și cu

încredere spre ceea ce va veni, atunci când deciziile politice zdruncină țara, iar recunoașterea unor

modele este tot mai dificilă, dar cu toții ne dorim „să trăiască România mare, puternică şi unită“.

Dincolo de proiecte, de construirea unor noi monumente sau de participarea la serbări, este de

datoria fiecăruia să conștientizeze starea curentă, să se implice și să facă o diferență.

Putem oare să fim patrioți numai în anul în care se așteaptă de la noi să fim, iar nu pentru că așa

simțim? Putem oare să punem mereu în plan secundar binele țării, al nostru, ca neam, neglijând

moștenirea genetică și spirituală a sutelor de ani pe care îi avem în spate? Trăind într-o lume decisă

pentru noi de oameni care nu ne cunosc, este esențial să construim înțelegere, acceptare, cooperare și

iubire.

Acest an este un punct de cotitură, o privire aruncată spre trecut care ar putea schimba viitorul.

Nu uitați, istoria rămâne cea mai frumoasă poveste, iar unirea se clădește zi de zi.

4


INTERVIURI

COLEGIUL „CUZA VODĂ” DIN PRISMA DIRECTORULUI CENTENAR

Manuela IACOB

- În primul rând, spuneți-ne cum este să fiți la conducerea unei școli care își serbează

Centenarul?

- A conduce o școală într-un moment atât de special pentru istoria sa este, în primul rând, o

imensă responsabilitate. Am avut multe momente în care m-am întrebat dacă ceea ce fac este de ajuns

pentru a onora cum se cuvine o asfel de sărbătoare.

În acest moment, când suntem foarte aproape de finalizarea proiectului, pot afirma cu toată

responsabilitatea și, poate, cu un pic de lipsă de modestie, că felul în care am marcat 100 de ani de la

înființarea liceului va rămâne în istoria sa ca un demers de succes.

- Ați programat o serie de evenimente frumoase și emoționante pentru marcarea acestui

moment unic în viața Colegiului „Cuza Vodă” (ex: reîntâlnirea profesorilor de ieri și de azi, dezvelirea

bustului marelui domnitor) și știm că pe 20 octombrie urmează un alt eveniment de amploare în cinstea

centenarului. Vorbiți-ne despre el!

- 20 octombrie 2018 este arcul de boltă pentru toate manifestările pe care le-am organizat pentru

Centenarul liceului dintre care pot aminti: Simpozionul dedicat unirii Basarabiei cu Regatul României,

schimbul de experientă cu Liceul Olimp din Costești, Republica Moldova, Crosul Centenarului și

altele. Ziua va începe prin sfințirea unei plăci comemorative și dezvelirea bustului domnitorului

Alexandru Ioan Cuza, realizat de sculptorul Gheorghe Alupoaiei din Vaslui, în prezența unor invitați

deosebiți și a Prea Sfințitului Ignatie, Episcopul Hușilor. Ziua va continua cu o manifestare de înaltă

ținută științifică, la Sala Primăriei Huși, unde așteptăm peste 300 de participanți. Am invitat foști

profesori, foști elevi, autorități publice, personalități ale vieții culturale și științifice și așteptăm public

din oraș și din împrejurimi. Vor fi comunicări legate de istoria liceului, amintiri, recitări și cântece,

toate dedicate Centenarului acestei școli care, pentru mulți dintre noi, a fost o a doua casă.

Cu aceeași ocazie va fi lansat volumul Colegiul Național „Cuza Vodă” din Huși Centenar

1918-2018, coordonat de dl prof. Costin Clit, pe care l-am dedicat acestei minunate sărbători. În hol

vom prezenta expoziții tematice cu fotografii și alte materiale promoționale (medalii, insigne, pixuri,

pliante).

- A fost de curând, așa cum aminteam și în întrebarea anterioară, o revedere cu foștii profesori

ai Colegiului „Cuza Vodă”. Spuneți-ne ce v-a rămas în suflet după acest moment de o sensibilitate

aparte.

- Pe 15 septembrie am organizat o activitate unde emoția a atins cote impresionante. Am dorit să

avem un moment de suflet, o întâlnire între foști și actuali profesori, un fel de arc peste timp. Nu

întâmplător genericul zilei a fost „Recunoștință pentru un secol de educație de excelență”.

Au participat, cu foarte puține excepții, toți foștii profesori, astăzi pensionari, și toate cadrele

didactice actuale. Le-am prezentat câteva imagini și informații despre ceea ce înseamnă azi Colegiul

Național Cuza Vodă, după care au fost luări de cuvânt ale invitaților și ale profesorilor actuali. Cel mai

5


impresionant moment, pentru mine, a fost acela în care i-am rugat pe actualii profesori să ridice o mână

dacă au fost elevi ai liceului iar pe foștii profesori i-am invitat să privească. Au ridicat mâna aproape

trei sferturi, ceea ce este o dovadă de netăgăduit a valorii liceului, iar în ochii invitaților au apărut

lacrimi de bucurie.

- Spuneți-ne care sunt realizările de care sunteți cea mai mândră în calitate de director actual

al Colegiului Național „Cuza Vodă”?

- Sunt momente în viața fiecăruia când trage o linie și încearcă să adune ceea ce a făcut bine în

viață. Dacă acesta ar fi un astfel de moment și ar trebui să adun ceea ce cred eu că am făcut bine pentru

liceu, atunci primul lucru pe care l-aș menționa este că liceul se menține în elita școlilor din județ. Nu

este deloc ușor, presupune o muncă asiduă, susținută, a tuturor celor care înseamnă astăzi școala, a

elevilor, a părinților, implicarea autorităților locale și a multor altor oameni. Ceea ce facem zi de zi,

departe de luminile rampei, anonimi și stăruitori, duce mai departe numele Colegiului și asigură

obținerea rezultatelor dorite. A fi în elita liceelor din județ înseamnă, deopotrivă, activitate suținută

pentru Examenele Naționale (noi am avut întotdeauna 100% la Evaluare Națională la clasa a VIII a și

peste 95% procent de promovare la bacalaureat, iar în acest an al Centenarului, după contestații, am fost

primii pe județ), activități metodico-științifice, elaborarea de referate, auxiliare, cărți, examene de

obținere a gradelor didactice.

O componentă deosebit de importantă este activitatea de performanță, iar Colegiul Național

Cuza Vodă se poate mândri în fiecare an cu peste 25 de participanți la fazele naționale ale olimpiadelor

școlare și ale concursurilor naționale și cu peste 250 de premii la fazele județene. Elevii noștri se întorc

cu premii și medalii în fiecare an, răsplată a eforturilor depuse. Realizările deosebite din perspectiva

bazei materiale înseamnă modernizarea tuturor spațiilor, bănci noi, spații igienizate, laboratoare

moderne, facilități deosebite și un campus nou, inaugurat în 2017. Realizarea campusului a presupus un

efort de durată al școlii și al primăriei municipiului Huși, fără care nu ar fi fost posibilă finalizarea

acestuia. Astăzi avem un internat și o cantină cu 100 de locuri, o sală de club, o sală de sport modernă,

cu dimensiuni generoase, locuințe de serviciu și ambele localuri cu acoperiș nou și reabilitate termic.

Un alt motiv de justificată mândrie este prezența elevilor noștri în comunitate prin acțiuni

caritabile, voluntariat, ajutând familiile nevoiașe și aducând zâmbete pe fețele lor trudite.

Și mai sunt multe, multe alte motive pentru care să fiu mândră că la Colegiul Național Cuza

Vodă se promovează excelența în educație, în cel mai larg sens al acestui concept.

- Ce planuri de viitor are Colegiul Național „Cuza Vodă” Huși? Cum vedeți destinul acestei

școli de prestigiu a județului Vaslui?

- Eu văd școala printre primele din județ și din țară. Sper să dăinuiască alte sute de ani, la fel de

eficientă și generoasă, educând generații după generații de copii ai acestor meleaguri. Poate că o mare

parte dintre ei vor pleca spre alte zări dar vor rămâne, cu certitudine, destui care să ducă mai departe

moștenirea lăsată de profesorii lor.

- Vă rugăm să transmiteți un mesaj copiilor, părinților, profesorilor și tuturor celor care sunt

legați de destinului acestei școli.

- Singurul și cel mai important mesaj pe care mi-aș dori să îl transmit tuturor este să aibă

încredere. Această școală a rezistat un veac și va rezista în continuare. Oamenii vin și pleacă dar spiritul

acestui lăcaș de cultură și educație va rezista veșnic. Dacă elevii vor veni aici, vor găsi înțelegere,

suport și resurse pentru a deveni, prin munca lor și a cadrelor didactice, dincolo de ierarhii și premii,

oameni adevărați pentru care FAPTA HOTĂRĂȘTE VALOAREA MORALĂ!

6


INTERVIU CU PROFESORUL UNIVERSITAR DOCTOR PETRU IOAN

DESPRE ANII FORMĂRII ŞI AI ÎMPLINIRII SALE SUB SEMNUL

LOGICII ŞI AI SEMIOLOGIEI

Interviu realizat de doctor Ciprian IFTIMOAEI,

Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice

a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Profesorul emerit Petru Ioan s-a născut la Huşi, pe 26 aprilie 1947. A urmat clasele școlii

primare şi secundare în oraşul natal, absolvind ca șef de promoţie Liceul „Cuza Vodă”, promoţia 1965.

După absolvirea licelului, Petru Ioan se îndreaptă către secţia de Filosofie din cadrul Facultăţii de

Istorie–Filosofie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iași, pe care le-a absolvit tot ca șef de promoţie

(1970). După obţinerea licenţei, Petru Ioan urmează o cariera universitară, de la asistent la catedra de

Logică şi Istoria Filosofiei din Facultatea de Filosofie şi Istorie a universităţii ieşene până la profesor

titular (1990). După 1990 profesorul Petru Ioan s-a implicat activ în reînfiinţarea Facultăţii de Filosofie,

cu titulatura pe care o avea la 1860, devenind şi primul decan al facultăţii noastre. În 2012 a primit titlul

de Professor Emeritus al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Anul acesta, pe data de 24 mai,

profesorul emerit Petru Ioan a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii

„Vasile Alecsandri” din Bacău. În jumătate de secol de activitate academică, huşeanul Petru Ioan a

semnat în calitate de autor nu mai puţin de 36 de cărţi. Alături de sociologul Mihai Ralea şi psihologul

Paul Popescu-Neveanu, logicianul Petru Ioan se înscrie în treimea de aur a contributorilor huşeni la

dezvoltarea ştiinţelor socio-umane.

Sursa foto: Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, 24 iunie 2018.

‒ Despre Huşul de altădată. Cum arăta oraşul în vremea copilăriei dumneavoastră?

‒ Pe-atunci, ca şi acum: acelaşi „tîrg“ (iar dacă vreţi, municipiu) animat de liceeni, în speţă de

elevii actualului Colegiu „Cuza Vodă“.

‒ Ce vă amintiţi din anii şcolii generale şi-ai liceului, respectiv de profesorii remarcabili, ori de

personalităţile marcante ale urbei?

7


‒ Pe vremea copilăriei mele, structurată prin cele 3 cicluri ale învăţării organizate (şcoala

„primară“, urmată de gimnaziu şi de liceu), elevii nu prea erau agresaţi de recuzita ludică şi cu-atât mai

puţin de bombardamentele mijloacelor de comunicare „în masă“. Ca atare, se purtau cu ceva mai multă

reţinere, luând seamă la cei şi la cele ce-i înconjurau. Asemenea celor de dinaintea mea, am avut parte

de profesori remarcabili (i-am evocat inclusiv în paginile revistei „Zorile“), dar înainte de toate mi-a

fost dat să-i fiu elev unui învăţător remarcabil, pe numele său Octav Agape. În acord deplin cu numele

moştenit, acesta ne-a sădit pe parcursul celor 4 ani de iniţiere, nu doar dragoste de lectură şi de calcul,

ci mai ales „canoane“ ale convieţuirii şi norme ale conduitei înţelepte. Personalităţi marcante ale

oraşului din acea vreme? Pictorul cu studii pariziene Viorel (Herşcovici) de Huşi, dar şi pictorul

Gheorghe Savin, căruia i-am fost elev la Şcoala Nr. 2; violonistul şi profesorul de vioară Dumitru

Vintilă (tatăl cântăreţei de operă Maria Şindrilaru şi-al regretatului dirijor George Vintilă, iar în egală

măsură tatăl profesoarelor mele de Limbă şi Literatură Rusă: gemenele Paulina şi Rodica Vintilă);

preotul devenit profesor de muzică Ioan Timuş; literatul şi animatorul vieţii culturale Ştefan Bujoreanu,

cu care am aprofundat Latina în prima clasă de liceu, iar lista ar putea continua.

‒ Cum de aţi ales Filosofia la momentul admiterii în învăţământul superior? Cu ce profesori v-

aţi format în specialitate şi în ce relaţii aţi fost cu marii maeştri ai filosofiei ieşene, Petre Botezatu şi

Ernest Stere?

‒ Alegerea filosofiei s-a subsumat admiterii. O experienţă traumatizantă (trăită la bacalaureat cu toţi

colegii „realişti“ din promoţia 1965) m-a făcut să renunţ la ruta specializării matematice, în favoarea unei

facultăţi ce-nscria şi Româna printre probele de concurs. Aici i-am întâlnit pe eminenţii dascăli de care

pomeniţi, dar şi pe colegi mai în vârstă de-ai acestora, precum profesorul de logică matematică Alexandru

Triandaf (1897-1976), psihologul Vasile Pavelcu (1900-1991), ori latinistul şi elenistul Nicolae Baran

(1909-2005). În spatele lor se profila galeria viitorilor maeştri, printre care esteticianul Radu Negru (1933-

1997), istoriosoful şi sociosoful Petre Dumitrescu (n. în 1937), istoriosoful Tudor Ghideanu (n. în 1938) şi

mulţi alţii, despre care am scris în Istoria filosofiei ieşene, pe parcursul a trei jubilee, respectiv în Istoria

logicii (ambele volume apărute în 2010). Cât despre relaţia cu profesorul emerit Petre Botezatu, ea mi-a fost

una decisivă pentru parcursul profesional. M-a îndrumat la licenţă şi la doctorat, i-am fost asistent şi i-am

moştenit cursul de metalogică, inaugurat pe când eram student în anul al III-lea. Haloul raportării mele la

prestigiosul cărturar se degajă, sper, din şirul de recenzii, din ediţiile antologice în engleză (Philosophy and

Logic. Selected Writings of Petre Botezatu, „Alexandru Ioan Cuza“ University Press, 1987), iar apoi în

română (Petre Botezatu, Discursul metodei: un itinerar logico-filosofic, Editura „Junimea“, 1995), din

studiile dedicate în reviste şi în volume colective, respectiv din tomul Petre Botezatu: zări şi etape în

edificarea unei opere, publicat la Iaşi în 2006.

‒ De-ar fi să fiţi, acum, elev în ultima clasă a Colegiului Naţional „Cuza Vodă” din Huşi, aţi

alege aceeaşi specializare, în logică?

‒ Nu, chiar! M-aş opri la istorie, sau la filologie, spre-a putea fi recrutat în legiunea de onoare a

celor implicaţi în resemnificarea brandului spiritual datorat strămoşilor traco-geto/daci.

‒ Cum vedeţi rolul filosofiei şi-al logicii în formarea şi dezvoltarea personalităţii, dar locul acestor

discipline în „curricula“ universitară, când după 1990, la facultatea ieşeană de Filosofie, au luat fiinţă o

mulţime de specializări, cele mai căutate fiind Sociologia şi asistenţa socială, Comunicarea şi relaţiile

publice, Relaţiile internaţionale şi Studiile europene. În atare condiţii, o parte din profesorii de filosofie şi

logică s-au convertit profesional, iar acum susţin cursuri în domenii conexe precum ştiinţele comunicării şi

relaţiile publice.

8


‒ Fără filosofie şi logică, măcar şi în registrul acumulărilor minimale, nu prea se pot forma

personalităţile! Dovadă că la foarte multe instituţii de-nvăţământ superior din lumea anglo-saxonă şi nu

numai distincţia ştiinţifică de după universitate se marchează şi astăzi prin sigla „DPhil“ („doctor în

filosofie“). Cât priveşte asaltul împotriva logicii şi filosofiei orchestrat inclusiv de la nivel ministerial,

el vine tot din partea unor filosofi şi logicieni, care se ignoră! S-avem răbdare, însă! Interludiul va lua

sfârşit la ceasul când vom înţelege cu toţii că licenţe şi doctorate se pot acorda doar din perspectiva

ştiinţelor, iar nu la punctul de înfruntare nemijlocită a realităţii, fie ea de ordin comunicativ, ori de

întrajutorare a semenilor.

‒ Am vrea să ştim câte ceva din perioada profesoratului, despre cărţile şi articolele publicate, de

participările dumneavoastră la conferinţe naţionale şi internaţionale, despre colaborări şi proiecte duse la

capăt cu succes, de colaborări cu profesori şi cercetători de la celelalte universităţi din ţară şi din

străinătate...

‒ La o asemenea întrebare, demnă de sumarul unei monografii, răspund cât se poate de simplu:

orice invitaţie la schimbul de idei a fost pentru mine o provocare, soldată de regulă cu „întabularea“

unui nou teritoriu „tematic“ şi cu descâlcirea unei noi probleme. Mă refer, desigur, la invitaţii cu miză

„participativă“, iar nu la zăngănitul provocărilor legate de congresele planetare, utile -poate- în sfera

cercetărilor de laborator, dar de regulă fără urmări în orizontul discursului sermocinal.

‒ Ce ne spuneţi despre înfiinţarea Institutului de Studii Europene „Ştefan Lupaşcu,

respectiv despre itatea editurii omonime?

‒ Structura de învăţământ şi cercetare impusă cu mari eforturi în toamna anului 1998 şi-a onorat

misiunea, de-a ilustra în arealul ofertelor moldave de ordin formativ, că se pot rula programe atractive de

pregătire la ciclul licenţei şi sub auspicii ale iniţiativei private. I-au venit de hac, însă, exponenţii

universităţilor care doar cu numele mai sunt de stat. Ele sunt acum antreprize hibride, în care subvenţiile vin

de la stat, iar încasările sub forma taxelor de studii se privatizează mai ales în beneficiul unor manageri. Din

această schimbare de statut se pierde cel mai mult la capitolul competitivitate şi promovare a meritelor,

fenomen de care ar trebui să ne-ngrijorăm ceva mai mult. Cât priveşte editura „Ştefan Lupaşcu“, ea se

menţine pe linia obiectivului asumat, de-a promova opera gânditorului franco-român şi spiritul

transdisciplinarităţii, cu care aceasta se identifică.

‒ O dată cu retragerea formală din activitate, v-aţi ales cu două titluri noi: de „profesor

emerit“, respectiv de „doctor sub specie honoris“...

‒ În lumea noastră bântuită de fantasme ale formelor fără fond, a fi „profesor emerit“ nu prea mai

înseamnă ceva. În schimb, distincţia „doctor pentru merite“ răsplăteşte efortul unei personalităţi „din afară“

la formarea şi afirmarea cadrelor didactice ale instituţiei propunătoare, este modul academic de a spune

„mulţumim“, o rostire traductibilă, „pe bune“, prin urarea „la mulţi ani“!

‒ V-aţi bucurat, pe parcursul câtorva decenii, de prietenia cu academicianul Constantin

Ciopraga, cu academicianul Valeriu Cotea, cu profesorul emerit Alexandru Husar, respectiv cu

udeanul Ion Gh. Pricop, ori cu huşenii profesor doctor Theodor Codreanu şi profesorul Costin Clit...

‒ Despre cei cu care aţi început înşiruirea, am dat seamă în volume precum Alexandru Husar:

semiograma omului şi operei (Editura „Ştefan Lupaşcu“, Iaşi, 2005), Cu şi despre Constantin Ciopraga, sub

semnul continuităţii, respectiv, Cu şi despre Valeriu D. Cotea, sub semnul bunului gust (ambele la aceeaşi

editură, Iaşi, 2008). Cu ceilalţi trei din listă (şi nu numai doar cu ei) sunt în colaborare şi cordială coabitare

sub deviza a ceea ce dânşii numesc „şcoala de la Huşi“. Îi apreciez cu asupra de măsură atât pentru ceea ce

9


reprezintă „pe cont propriu“ în viaţa culturală a municipiului şi judeţului, cât şi pentru ceea ce fac în plan

publicistic, ca editori de volume colective şi de reviste, ori ca resemnificatori ai operei înaintaşilor.

‒ Cel mai apreciat filosof, cel mai apreciat logician?

‒ Platon, respectiv Aristotel, ultimul inclusiv în postura de promotor al Liceului şi-n cea de

formator al celui ce-a trezit umanitatea la conştiinţă istorică şi-a deschis era elenismului.

‒ Dintre cărţile pe care le-aţi semnat ca unic autor, nu mai puţin de 36!, la care ţineţi cel

mai mult?

‒ Evident că în topul preferinţelor e cartea pe care n-am terminat-o încă, adică Falsul tratat de

lexicografie, un fel de „carte a cărţilor personale“, în care urmează a se ordona şi-a se integra substanţa

celor patru volume din Cartea junglei de cuvinte.

‒ Cărţile preferate, altele decât cele din domeniul profesional?

‒ Cele din care aflu cîte ceva despre „firimile“ din univers la care nu mă gîndisem niciodată.

‒ Muzica preferată?

‒ Pentru înaintaşii din lumea ce-a dat nume continentului şi temei spiritual întregii planete, de

muzică (ἡ μουσῐκή [mousiké], τῆς -ῆς) ţineau cam toate cele ce ne definesc în plan spiritual, încât

preferinţele muzicale s-ar cuveni să onoreze pe Euterpe (patroana muzicii stricto sensu şi-a poeziei

lirice), dar în egală măsură pe Urania (reazem al astronomiei), pe Clio (inspiratoare a istoriei), pe

Calliope (ocrotitoare a poeziei epice şi-a elocinţei), pe Erato (protectoare a elegiei şi-a poeziei erotice),

pe Polimnia (apărătoarea retoricii şi a imnurilor religioase), pe Melpomene (susţinătoare a tragediei), pe

Thalia (proteguitoare a comediei) şi pe Terpsihora (sprijinitoare a dansului). Desigur, e cam greu să ţii

pasul cu toate asemenea tentaţii, iar înşiruirea atotştiutoarelor fiice de-ale Mnemozinei, zeiţa memoriei,

trădează chiar ordinea descrescândă în care am reuşit să ţin pasul cu provocările...

‒ Conservarea memoriei familiei şi a locurilor natale ocupă un loc distinct în tematica

lucrărilor dumneavoastră. Care să fie motivaţia acestei preocupări?

‒ Din păcate doar una strict personală, pentru că şcoala nu-ncurajează acest recurs necesar la

memoria înaintaşilor. Am dorit să dezvălui rădăcini „transfrontaliere” ale nepoţilor Erika, Dimitrie şi Anouk

(în „Albumul de familie”, publicat în 2009), după cum (prin cele 4 volume din Cartea junglei de cuvinte,

Iaşi, 2012-2014) m-am străduit să desluşesc câte ceva din logica infantilă.

10


CENTENARUL DIN PERSPECTIVA

ELEVILOR

DE IERI ȘI DE ASTĂZI

Sunt deosebit de onorat de faptul că pot scrie câteva rânduri la acest moment aniversar al

Colegiului Naţional „Cuza Vodă” din Huşi.

Iată, în anul în care celebrăm Centenarul Marii Uniri, liceul în care mi-am desăvârşit educaţia

împlineşte 100 de ani. Liceul „Cuza Vodă” a crescut odată cu România, devenind simbolul unui oraş

magic, Huşi.

Mă voi feri să spun vorbe mari, dar, cu certitudine, pot spune că generaţiile de profesori şi elevi

care au slujit cunoaşterea de-a lungul unui veac au creat din Liceul „Cuza Vodă” o instituţie de elită a

învăţământului românesc.

Datorez enorm colectivului de profesori care m-a format ca om, deschizându-mi calea spre noi

orizonturi. Pe băncile acestui liceu am trăit unii dintre cei mai frumoşi ani, timp în care am deprins

cunoştinţe extrem de utile pentru construcţia mea intelectuală.

Aduc cele mai calde mulţumiri tuturor profesorilor care mi-au acordat încredere, care au avut

răbdare să mă înveţe lucruri minunate, fără de care viaţa mea ar fi fost, cu siguranţă, mult mai săracă.

De asemenea, adresez un gând bun foştilor mei colegi, parteneri de nădejde în toate provocările

adolescenţei.

Desigur, felicit conducerea Colegiului Naţional „Cuza Vodă” pentru organizarea evenimentelor

aniversare din acest an, mulţumindu-i din suflet pentru invitaţia de a fi din nou acasă, pe băncile şcolii

care împlineşte un veac de viaţă dedicată învăţăturii.

Rămân profund îndatorat acestei citadele a cunoaşterii, Colegiul Naţional „Cuza Vodă”.

Cu aleasă preţuire,

Gabriel ANDRONACHE1

1 Născut pe 12 octombrie 1972, la Huşi. A debutat publicistic în ziarul „Vocea Huşului”, în 1991. Între anii 2003 – 2009 a

fost redactor a săptămânalului „Ieşeanul”. În 2006, devine finalist al Concursului Naţional de Scenarii organizat de către

HBO România, cu scenariul de scurtmetraj Amatorul, ecranizat în acelaşi an în regia lui Marian Crişan şi câştigător al

Premiului pentru scenariu la Festivalul DaKINO (2007). De asemenea, filmul a fost selecţionat la festivaluri prestigioase,

precum Milano, Uppsala, Varşovia, Dresda, TIFF, Montpellier, Barcelona. În noiembrie 2006, începe colaborarea ca

scenarist al grupului VOUĂ, pentru care va scrie peste 70 de scheciuri tv, difuzate pe postul Naţional TV în perioada 2006 –

2008. Scrie episoade pentru sitcomul Baronii (Naţional TV, 2007), Fete de măritat (Prima TV, 2009 – 2010). În 2008, este

coscenarist al show-ului Analiză fatală, difuzat pe postul Tele M Iaşi. În 2007, scrie împreună cu actorul şi regizorul Ion

Sapdaru piesa de teatru Chiriţa europarlamentară, montată la Teatrul de Stat din Oradea. De asemenea, colaborează cu Ion

Sapdaru la piesa Aventurile baronului Munchausen, montată în 2009 la Teatrul Luceafărul din Iaşi. Este coscenarist al

lungmetrajului Ho, ho, ho, produs de către Mediapro Pictures, cu premiera în noiembrie 2009. În 2010 , reia colaborarea cu

grupul VOUĂ, fiind coscenarist al emisiunii de divertisment Cel mai Show, difuzată pe Naţional TV. În 2010, face parte din

juriul Festivalului Internaţional de Film de la Iaşi. În 2016, câştigă cu scenariul de lungmetraj Berliner un grant de finanţare

din partea Centrului Naţional al Cinematografiei. În octombrie 2011, scoate de sub tipar volumul de proză scurtă Capul de

locuitor la Editura T, pentru ca în noiembrie 2011 să îi fie publicat romanul Ich bin ein Berliner la Editura Herg Benet. În

iunie 2017 a publicat la Editura Junimea antologia de interviuri Convorbiri cu final deschis.

11


În urmă cu câteva luni, care au trecut precum o ploaie caldă de vară, am pornit pe drumul sinuos

al vieții de licean, drum spre mine și spre lume. Aveam în față patru trepte imense... Deși suntem la

capătul primei trepte, am deja convingerea că vom trece cu brio și de celelalte trei, căci garanția

succesului este dată de oamenii calzi, aflați între zidurile înnegrite și răcite de bătrânul timp.

În prima zi când am pășit pe ușile Colegiului, totul mi se părea mare, încâlcit asemenea unui

labirint în care ochi necunoscuți mă priveau cercetători. Cu trecerea timpului, totul s-a clarificat.

Încăperea nu mi se pare complicată, iar colegii m-au făcut să îmi dau seama că liceul este locul în care

se înfiripă cele mai multe prietenii. Mi-am dat seama că sunt o norocoasă că am șansa de a fi elevă aici.

De când eram mică auzeam de acest liceu și pot spune ca motivația mea să învăț era tocmai obținerea

statutului de elev al Colegiul Național „Cuza Vodă”.

Când am intrat la Colegiul Național „Cuza Vodă”, am simțit că mi se oferă o recompensă, un

privilegiu și că eforturile depuse în anii precedenți nu au fost în zadar. Mândria mea a fost sporită la

când am aflat că școala, devenită a mea, sărbătorește o sută de ani de existență, prilej cu care mă

gândesc la emoția resimțită de elevii din anul 1. Bucuria este cu atât mai mare cu cât timpul a

demonstrat valoarea astfel încât eu să mă pot bucura de roadele unei munci de un secol.

Colegiul Național „Cuza Vodă” este pentru mine precum un cufăr fermecat care ține ascunse

taine ale învățăturii de a căror strălucire mă pot bucura doar prin muncă. Fiecare lecție este un pas

înainte spre capătul curcubeului care trebuie să ne găsească viguroși pentru a ne integra cu succes în

societatea mare. Profesorii liceului îmi sunt zidarii care adaugă câte o cărămidă pentru a împuternici un

zid, iar elevii sunt precum îngerii care își caută aripile pentru a-și lua zborul spre un viitor măreț.

100 de ani înseamnă senectute în prestigiu și profesionalism, dar și tinerețe prin profesorii și

elevii plini de entuziasmul de a perpetua acest miracol născut odată cu țara.

Bianca Elena BALAN

Clasa a X-a Științe Naturale3

În calitate de elev al Colegiului Național „Cuza Vodă“ din Huși mă simt foarte mândru că am

ajuns să studiez la un Colegiu renumit pentru performanțele atinse de către elevii săi. Anii de liceu sunt

cele mai frumoase momente din viață și nu se compară cu nimic în lumea asta. Ca elev în anul

Centenarului sunt impresionat de reușita Colegiului nostru de-a lungul timpului în a forma elevii în cel

mai bun mod posibil.

Se poate spune că liceul este locul tuturor posibilităților. Ai parte de experiențe diverse, bucuria

momentului când ești evaluat cu nota maximă, sau dezamăgirea momentului când primești nota doi;

atunci când profesorul te prinde pe telefon în timpul orei sau chiulești pentru că nu ai reușit să înveți la

o materie. Toate acestea fac parte din viața de licean, aceste trăiri sunt unice și nu te mai intâlnești

nicicând cu ele.

Anul Centenarului are o semnificație deosebită. Se împlinesc 100 de ani de la întemeierea

Colegiului dar și de la Marea Unire, este un moment foarte special pentru noi, prin organizarea a

numeroase activități. Profesorii din cadrul Colegiului reprezintă un exemplu pentru elevi, aceștia sunt

foarte bine pregătițti, iar pregătirea lor se reflectă în rezultatele elevilor.

Mă simt foarte onorat deoarece am avut ocazia să vorbesc despre locul care m-a format ca

persoană, despre locul care-mi va rămâne pentru totdeauna în suflet.

Bogdan MIHAI


12


Colegiul Național „Cuza Vodă”, Huși, a intrat în anul Centenarului. Ar fi bine să ne oprim o

clipă din gândurile noastre, să ne oprim din goana noastră zilnică în toate direcțiile și să reflectăm la

semnificațiile profunde ale acestui eveniment. Vom ști oare să-l celebrăm așa cum se merită sau ne vom

pierde în festivități lipsite de convingeri, de trăiri?

Nu am nicio îndoială că nu vor exista manifestări cu adevărat entuziaste, acte artistice demne de

un asemenea moment, întâlniri frumoase, povești fermecătoare. Suntem mândri că noi călcăm urmele

celor de acum un secol ce ne-au făcut Colegiul mândru.

În chip fericit, anul 1918 reprezintã momentul în care poporul român a înfăptuit cea mai

frumoasă pagină din istoria neamului – Marea Unire, dar, în acelasi timp, semnifică și anul în care

școala ce poartă acum cu mândrie numele domnitorului Cuza, a fost înființatã. Așadar, anul acesta

vorbim de un eveniment important al școlii, anume de împlinirea unui secol de existență sau altfel spus

a o sută de ani împreună.

Această zi are o dublă semnificație pentru noi. Pe de o parte, aniversăm Marea Unire, iar pe de

altă parte, este ziua școlii noastre, care poartă numele domnitorului Unirii. Anul acesta vorbim de o

semnificație in plus pentru că este 2018 și școala noastră împlinește 100 de ani. Este o mândrie pentru

fiecare dintre noi să fim contemporani cu o astfel de aniversare. Manifestările se vor derula pe parcursul

întregului an valorificând toate aspectele legate de această situație importantă din istoria Colegiului

nostru.

Cristina-Lorena CIORTESCU

A XI-a Filologie1

Se aniversează 100 de ani de la realizarea României Mari (1 decembrie 1918), un moment

istoric pentru poporul român, cu implicații majore în istoria ulterioară a țării. Într-o societate dominată

de diversitate și globalizare, este cu atât mai important să ne cunoaștem originile și trăsăturile de neam,

iar acest moment aniversar, CENTENARUL MARII UNIRI, ne oferă acest prilej.

Mă simt mândru ca elev al Colegiului Național „Cuza Vodă”, o instituție școlară la care chiar

îmi doream să învăț cu profesori competenți și elevi capabili, bine pregătiți. Nouă, elevilor, anul

centenarului ne oferă ceva unic. Nimic nu este mai plăcut decât să auzi cum fiecare clasă intonează

Imnul României, cum rupem câte o „bucățică” din fiecare ora, pe care o dedicăm României. Acest lucru

ne formează ca oameni, viitori cetățeni ai țării, conducătorii de mâine.

Astfel ni se imprimă un fundament moral puternic, care are la baza dragostea pentru patrie și

mândria de a fi român.

Dragoș MÎNDRU


Cu toții știm că acest an este important deoarece se împlinesc 100 de ani de la înființarea

Colegiului „Cuza-Vodă”. Zeci de generații au trecut și încă mai trec prin aceste clase în care avem

onoarea de a învăța și noi astăzi. Zeci de generații ce au trăit clipe de neuitat, bucurii, dezamăgiri, s-au

maturizat și, nu în ultimul rând, au evoluat. Și acum este rândul nostru să evoluăm.

Mi-am dorit să fac parte din acest Colegiu și am reușit. Deși au trecut doar doi ani de când sunt

aici m-am maturizat și împreună cu colegii mei am reușit să ne definim personalitatea.

În ceea ce mă privește, timpul a trecut incredibil de repede, iar liceul cu tot ceea ce presupune

el, profesori, colegi, doamna dirigintă, au transormat eleva neîncrezătoare ce a pășit aici în urmă cu doi

ani într-o tânără plină de vise.

13


Consider că unuii profesori și-au pus amprenta asupra mea făcându-mă să îmi placă studiul Am

întâlnit profesori dedicați ce s-au implicat în viețile noastre personale ajutându-ne cu un sfat, profesori

ce ne-au tratat ca pe copii lor, ne-au certat, dar în același timp au știut să ne aprecieze propria valoare.

Performanța înflorește în fiecare an, iar Colegiul Național „Cuza-Vodă” se mândrește cu elevi

de elită ce au participat și încă participă la olimpiade și concursuri aducând rezultate foarte bune

liceului.

Denisa-Ioana AGHEORGHIESEI

A XI-a Filologie1

O sută de ani de educație, o sută de ani de colaborare, o sută de ani de formare. De o sută de ani,

Colegiul nostru este alături de noi, de fiecare generație, pregătind pentru viață sute de elevi.

Cu ocazia acestei aniversări, sărbătorim o sută de ani de succes, tot atâtea generații de liceeni ce

au pășit voios pe porțile Colegiului și au plecat cu nostalgie și sute de amintiri în buzunar spre

îndeplinirea viselor și spre parcurgerea drumului vieții. Unii s-au întors la liceul nostru pentru a pregăti

pentru viață pe alte sute de copii, alții au plecat definitiv purtând în inima lor amintirea celei mai

frumoase perioade din viața lor, viața de licean.

În opinia mea, Colegiul nu este doar o instituție, ci este un loc sub al cărui acoperiș trăiești

amintiri de neuitat, te formezi pentru viață și îți legi prietenii ce poate că vor dura o viață întreagă. Aici

îți alegi lungul drum al vieții pe care îl vei clădi încetul cu încetul cu ajutorul cadrelor didactice, al

părinților, dar cel mai important, cu ajutorul tău. Profesorii te vor îndruma și vor fi alături de tine zi de

zi, oră de oră, și te vor ajuta să îți cultivi propriile cunoștințe, să îți dezvolți și să îți faci cunoscută

capcitatea, deoarece Colegiul Național „Cuza-Vodă” este o instituție de elită, cu profesori implicați și

elevi silitori, iar noi, cei ce am studiat, studiem și vom studia în această instituție ne vom aminti cu drag

de acest Colegiu.

Prin Centenar ne sărbătorim profesorii, elevii, performanțele, pentru că noi reprezentăm

Colegiul Național „Cuza-Vodă”.

Maria FOCȘA-STOICA

Clasa a XI-a Filologie1

A fi elev al Colegiului Național „Cuza Vodă” Huși este, ca simplu fapt, o onoare și un prilej de

mândrie pentru fiecare dintre noi, datorită prestigiului și nivelului calitativ de pregătire, care a oferit

timp de un secol importante și marcante valori ale tuturor treptelor sociale.

De la „Liceul de băieți Cuza-Vodă”, în anul 1918, până astăzi, la Colegiul Național „Cuza

Vodă”, în anul 2018, s-a scris un secol de istorie plin de schimbări rapide și radicale care, totuși, nu au

afectat continuitatea Liceului. A fost un secol în care zeci de generații de tineri învățăcei au pășit sfioși

pe treptele Liceului, spre luminare. Îndrumați de dascăli de excepție, adevărați directori de conștiință,

au fost ghidați mereu pe calea cea dreaptă, spre cele mai înalte domenii profesionale și o fac și în

prezent cu măiestrie.

Astăzi, ca elevi în anul Centenarului Colegiului Național „Cuza Vodă”, avem privilegiul de a

sărbători o sută de ani de la nașterea căminului în care ne-am format cultura, intelectul, personalitatea,

am primit modele de comportament, statornicie, inteligență și tărie de caracter. Ne-am consolidat

manierele și disciplina, ne am descoperit pe noi înșine ca oameni, ca elevi, ca viitori stâlpi ai societății

în care vom trăi.

14


Anul Centenarului va fi sărbătorit și marcat așa cum se cuvine de toți membrii acestei instituții,

astfel încât fiecare să-i înțeleagă valoarea deosebit de importantă. În consecință, imnul nostru va fi

intonat cu aceeași mândrie și recunoștință și peste ani, de viitoarele generații care vor înflori pe băncile

Colegiului.

Bianca Oana ARHIRE


Despre Colegiul nostru se pot spune foarte multe, nu doar prin ochii mei, atât lucruri bune, cât și

lucruri rele. Mulți afirmă despre instituțiile lor de învățământ că sunt cele mai bune și cele mai

respectabile. Dar, cu toții știm că orice lucru bun are și o parte mai puțin bună.

Deși sunt de aproape 2 ani în acest Colegiu, a devenit o parte din viața mea. Aici am găsit

oameni intelectuali care ne-au împărtășit noi cunoștințe, ne-au deschis noi orizonturi și în continuare ne

vor ghida pe drumul cel bun. De apreciat este felul în care profesorii noștri încearcă să facă din orele de

curs unele foarte plăcute pentru toată lumea. Este adevărat că odată cu liceul, elevii își aleg profilul care

îi caracterizează cel mai bine, însă chiar și materiile necaracteristice profilului sunt agreate și chiar

plăcute de elevi, totul, evident, datorită tăriei domnilor profesori și pasiunea cu care își fac datoria.

Liceul nostru dispune de o revistă numită „Zorile”, care apare în fiecare semestru și la care

suntem bucuroși să contribuim. Sunt foarte mândră să afirm că se descoperă în fiecare an noi talente pe

care redactorii acestei reviste încearcă să le pună în valoare.

Acum 100 de ani, porțile acestei instituții de învățământ s-au deschis, deținând mai multe nume

de la înființare sa până în zilele noastre.

Laura-Lavinia CONDREA


Peste tot se simte o atmosferă diferită în țară. Ca și cum toată lumea ar fi conștientă de

importanța anului în care ne aflăm: 2018, centenarul Marii Uniri. Și mai important, cel puțin pentru

elevii Colegiului Național „Cuza Vodă” din Huși, este Centenarul instituției. Bineînțeles, cu toții

celebrăm pe măsura evenimentului.

Chiar de la începutul anului școlar, fiecare clasa și-a făcut datoria de a realiza un panou unde să

își exprime patriotismul, urmând ca toate panourile să fie expuse. Pe lângă acest lucru, fiecare

dimineață ne induce fiorii mândriei de a fi elevi la Colegiu în vremea în care împlinește un veac, prin

intonarea imnului național.

Cred că acest an este un punct de cotitură în viața noastră ca români și ca elevi, o privire spre

trecut care ar putea schimba viitorul.

Ada IANUȘ


15


Țară cu un trecut zbuciumat, România, pe data de 1 decembrie 2018 împlinește un veac de la

Marea Unire din 1918, când toate meleagurile românești se vor uni si vor forma România Mare sau mai

bine spus ,,dodoloață“.

În orașul Huși a fost fondat Colegiul Național ,,Cuza Vodă”, ce a dăinuit până în zilele noastre.

Aici învăț eu, un simplu licean, alături de alte sute de elevi mai mari sau mai mici. Liceul este

recunoscut pentru rezultatele obținute la diferite olimpiade. Elevii ajung să-și îndeplinească toate

visurile, fiind călăuziți de profesori cu un bagaj de cunoștințe ridicat.

Anul acesta se va sărbători Centenarul. Fiind elev de doi ani de zile in acest liceu, pot spune că

s-au făcut câteva schimbări precum, interpretarea imnului Național al României la prima oră dar și

solicitarea profesorilor către elevi, de a contribui cu fel si fel de compoziții proprii fie artistice, fie

științifice, despre Marea Unire de la 1 decembrie 1918 și despre anul centenarului Colegiului

În ceea ce privește orele de curs, sunt aceleași ore în care învățăm lucruri noi sau reluăm lucruri deja

știute cu scopul de a ni le întipări in memorie.

De-a lungul anului școlar se vor organiza activități cu ocazia mărețului eveniment, având drept

scop transmiterea sentimentului de patriotism elevilor cât și profesorilor.

Ca elev al acestei unități de învățământ, consider că toate aceste activități au un scop bine

stabilit și că interpretarea imnului în fiecare dimineață este o idee foarte bună, idee ce ar trebui să

continue, să dăinuie ca o regulă în Colegiul în care învăț și eu în momentul de față.

Sunt mândru de Liceul la care învăț, sun mândru de naționalitatea pe care o dețin și nu în

ultimul rând sunt mândru de țara în care m-am născut și în care voi trăi si muri, România. Așa că

îndemn copii, tinerii, adulții și bătrânii să rostească pe data de 1 decembrie 2018 un răsunător și

călduros ,,LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!” Teodor CIUCHI


Sunt elevă a Colegiului Național „Cuza Vodă” încă din gimnaziu şi pot afirma că orice s-a

petrecut în această şcoală este o experiență interesantă, având în vedere multitudinea de activități la

care participăm. Însă consider că anul Centenarului este unul mult mai special şi mai inedit.

Încă de la începutul anului, am avut ocazia de a mă implica în organizarea concursului

„Real&Uman” care a avut ca temă Centenarul. Toți cei implicați ne-am străduit la realizarea acestui

proiect drag sufletului nostru şi am încercat să aducem ceva nou în spectacolul acesta. Unirea a fost şi

la nivelul profilelor având în vedere că echipele au fost mixte.

Alte activități precum careul specific de 24 ianuarie, hora Unirii, orele de dirigenție ce au avut

legatură cu acest eveniment special Centenarul, m-au făcut să simt cu adevărat spiritul acestei sărbători,

cât şi greutatea ei. Însăşi ora de istorie, imnul cântat în fiecare zi m-au ajutat să înteleg puterea celor

100 de ani, schimbarea importantă pe care a adus-o acest eveniment istoric şi pe zi ce trece mă simt tot

mai mândră de a fi româncă şi de a putea studia la acest colegiu.

Aştept cu nerăbdare următoarele activități la care cu siguranță mă voi implica!

Nadia SĂCĂLEANU


16


Ameţeala persista. Nu mă puteam opri, nu mă puteam mișca în voie, eram atât de obosită și nu

aveam nici măcar o portiță pe care să o deschid, să las aerul rece și proaspăt să mă pătrundă, să mă

învie, să mă facă să simt că mă scufund în libertate, mă învârteam și mă tot învârteam, călcam pe

aceiași paşi pietruiţi, greoi și obosiți de acum o sută de ani, simțeam cum în mine irupe totul de o

frenezie ciudată. Eram doar un urmaş al tuturor celor care s-au învârtit înaintea mea, bucăți de lumină şi

noi curcubeie s-au născut din ochii lor plini de trudă, luminând orizontul. Eu mă învârteam încontinuu,

înotam pe spate pentru a privi cerul. Stelele erau singurul reper în întuneric, trebuia să le prind, să le

înghesui pe toate în buzunarul cămășii mele albe. Am rupt un luceafăr și m-am încununat cu el,

simțeam cum amețeală se diminuează, pașii mă înălțau din ce în ce mai sus și îmi continuam alergarea,

mă învârteam.

Nu aveam altceva la îndemână decât visurile și orizonturile celor dinaintea mea, călătoream

istovită în lumile încă nedescoperite din inima ființei lor, a tuturor laolaltă.

Eram închisă într-o sticlă în care primăverile tinere și toamnele în vârstă își făceau somnul de

frumusețe, împreună înfruntau mai bine veșnicia.

Am epuizat conștient și glorios lupta acestor multe văzduhuri, m-am împlinit și am înfăptuit

toate virtuțile ce au fost relevate nu de o inteligență sau de o încrengătură de instincte, ci de om.

Mă învârteam în jurul preaiubitului meu soare, Colegiul Național „Cuza Vodă” ce mă ostenea,

mă înălţa şi mă împodobea cu stele de cultură. Când alergarea mea va lua sfârșit voi face loc noilor

planete să își așterne pașii încă nedesăvârşiţi peste relicvele create de mine, o planetă tânără.

Cătălina-Alexandra COTOI

Clasa a XI-A Filologie1

Colegiul m-a ajutat pe parcursul anilor petrecuți aici să acumulez informații necesare pentru

cultura mea generală, dar și diferite informații pe care le-am memorat cu greu. În concluzie le-am uitat,

nefiindu-mi necesare.

Colegiul îmi oferă multe exemple demne de urmat, de la profesori până la elevi, dar desigur,

există și o categorie de „AȘA NU!”. Am intrat în contact cu diferiți oameni, diferite caractere și

personalități, de la unii având ce învăța, însă alții m-au făcut să-mi spun in gând „Nu vreau sa fiu

niciodată așa!”.

De multe ori memorez din obligație strictul necesar pentru că nu sunt atrasă de stilul de predare

al profesorului. Nu sunt strălucită la învățătură și mai mult ca sigur nu voi fi. În ciuda reproșurilor

făcute de domnii profesori, aici mi-am format un caracter, am învățat ce e bine și ce nu și poate chiar

mi-am găsit modele in viața. Îi mulțumesc Colegiului „Cuza-Vodă” pentru zilele in care veneam

fericită, cu zâmbetul pe buze știind că îmi voi vedea profesorii favoriți, dar și pentru momentele în care

am spus „Iar avem ora asta?”.

Toate experiențele acumulate mă vor ajuta în viitor.

Maria Gabriela BĂLȚĂTEANU


17


Mă simt onorată că am avut ocazia să învăț la Colegiul Național „Cuza Vodă” încă din clasa a

V-a, spre deosebire de unii dintre colegii mei care au venit ca boboci abia în clasa a IX-a. De asemenea

sunt mândră că acum, în clasa a XII-a, sunt elevă în anul Centenarului întrucât s-au împlinit 100 de ani

atât de la Marea Unire cât și de la întemeierea colegiului Național „Cuza Vodă”.

Privind acum înapoi pot remarca cu ușurință evoluția mea ca elevă, acești șapte ani de școală

constituind un drum al maturizării. Am reușit treptat, prin multă muncă bineînțeles, să mă dezvolt

intelectual, să îmi fixez anumite idealuri și obiective pentru care să muncesc în continuare și chiar să

îmi aleg o profesie de viitor având susținerea necesară din partea Colegiului.

Privesc ușor languroasă ziua în care am aflat că am intrat la acest Colegiu. Rosteam și încă

rostesc cu mândrie „învăț la Colegiul Național „Cuza Vodă”, iar răspunsul pe care îl primeam atunci,

dar și acum, reflectă valoarea și prestigiul liceului care s-au menținut și după 7 ani.

„Un liceu bun, cel mai bun din Huși”, îmi răspund oamenii, și chiar așa și este, iar numeroasele

diplome, premii și calificările obținute de elevi pot confirma afirmația făcută.

Le sunt recunoscătoare și profesorilor care pe lângă bagajul cultural bogat și pregătirea

profesională, au avut răbdare și s-au implicat foarte mult. Ne-au cunoscut, ne-au ajutat să ne formăm și

ne-au susținut până la capăt.

Consider că imnul liceului îl descrie foarte bine. Da, suntem o școală cu renume, o școală de

elită care a învățat a pregătit și continuă să pregătească fel și fel de generații pentru viitor, generații de

elevi care prin realizările lor fac Colegiul mândru.

Mai am un an și voi părăsi acest Colegiu. E greu să îți iei rămas bun, dar am un drum lung în

față și mă bucur că voi pleca de aici pregătită. Mulțumesc!

Casandra MURARAȘU


Mergi pe strada care poartă mândră numele prea bine-cunoscutului om politic Mihail

Kogălniceanu și te oprești în fața unui liceu la fel de semeț, care se impune prin propria sa înfățișare

fără prea mare efort. Te gâdești, probabil, cum a putut să reziste atât de mulți ani fără a se apleca în fața

problemelor de orice fel. Pur și simplu te uimești de cum s-a adaptat vremurilor, rămânând în tot acest

timp cel mai bun din „orașul dintre vii”și ajungând să sculpteze caractere remarcabile, de la Ion

Bulgariu, doctor în chimie și cercetător al Institutului Central de Chimie din București, Vasile Calestru,

istoric, până la Cezar Ivănescu, scriitor și Bogdan Donos, cercetător științific în Australia.

Prin prestigiul pe care l-a câștigat prin muncă asiduă, el degajă seriozitate și îți impune parcă să

îi oferi respectul cuvenit. Dacă vei întreba pe orice locuitor al Hușului, vei auzi numai cuvinte de laudă

la adresa lui, fapt ce se datorează valorilor morale care au fost conservate de-a lungul timpului și care

redau autenticitatea acestui colegiu.

Dacă te întrebi cum e să faci parte din cadrul Colegiului Național „Cuza Vodă” din Huși, îți pot

spune eu, o elevă, care, de-a lungul a trei ani de liceu, am învățat că dacă muncești, roadele nu întârzie

să apară. Am înțeles de asemenea că trebuie să fii recunoscut față de cei care te îndrumă spre mai bine.

Dacă ai ocazia să înveți la acest liceu cu renume, nu ți-ai mai dori să fii altundeva. În primul rând, ești

satisfăcut că ai reușit să ajungi să înveți la olaltă cu elita societății, devenind astfel conștient că

progresul tău nu mai este o opțiune, ci o obligație. În al doilea rând, ești îndrumat de cei mai buni

profesori, care se asigură de calitatea informațiilor pe care ți le desvăluie, dar și de buna colaborare

între profesori și elevi.

18


Învățând aici, ți se impune acel simț de răspundere, dorința de cunoaștere, seriozitatea,

demnitatea, respectul față de ceilalți, care reflectă de fapt respectul față de sine. Toate aceste deprinderi

au ca scop formarea elevilor pentru viitor.

Suntem în anul 2018, anul în care sărbătorim cu drag 100 de ani de la înființarea Colegiului

Național „Cuza Vodă” din Huși, dar mai presus de toate, celebrăm un veac de la făurirea Statului

Național Român. Acum, mai mult ca oricând, Colegiul debordează de solemnitate, de mândrie. Este

anul în care, noi, cei care facem parte din colectivul acestui liceu, ne simțim dornici să oferim tot ceea

ce este mai bun din punct de vedere cultural, demonstrând în acest fel că anii bătrâneții, la care a ajuns

liceul nostru nu l-au slăbit, ci dimpotrivă, i-au întărit dezvoltarea.

De fiecare dată când mă uit la Colegiul unde eu am ajuns să mă bucur de înțelegere și

cunoaștere, mă gândesc: oare câte generații or să ne urmeze, or să se bucure de această „familie” nobilă

și de sprijinul ei? Mă întreb ce profesori și ce materii se vor întâlni peste câteva decenii, când generația

noastră va fi fost deja lansată în lume, iar unii dintre noi vom fi ajuns deja mari personalități demne că

am învățat la Colegiul Național „Cuza Vodă” din Huși.

Claudia VIERIU


Să fac parte din elevii Colegiului Național „Cuza Vodă” este una dintre primele dorințe

îndeplinite. Așa cum niciun drum nu a început ca drum; cineva trebuie să meargă pe el ca să devină un

drum; trebuie să bătătorești și să sapi pământul întărit, și-l străpungi ca apa să iasă la suprafață, și elevii

sunt îndrumați și pregătiți de profesori pentru a-și făuri un viitor plin de succese.

Cuvântul „centenar” datează din latinescul „centenarius” și reprezintă împlinirea a 100 de ani de

la un eveniment însemnat. Numărul 100 este numărul care exprimă perfecțiunea totală (10x10). Întregul

se împarte de obicei în 100 de părți (100%). O eră se împarte de obicei în secole (100 de ani). Totul pe

lume este subordonat numărului 100.

Am ajuns, iată, în ziua în care Colegiul nostru împlinește 100 de ani. O sută de ani în care

nenumărați elevi și-au construit o bază de cunoștințe, în care numeroși profesori au reușit să-și atingă

scopul-de a le crea aripi elevilor pentru a putea ajunge cât mai sus. Mă simt mândră să fac parte dintr-

un asemenea liceu, un liceu de mare prestigiu. Îmi amintesc cu mare drag prima defilare, prima

întâlnire cu profesorii, primele notițe, primele proiecte, primele note, iar bagajul crește pe zi ce trece, cu

fiecare informație nouă acumulată.

Pentru mine, acest liceu reprezintă treapta pe care trebuie să o urc pentru a putea să mă realizez!

Mălina NICA


Centenarul, în mod cert, este un recurs la memorie, la rememorarea faptelor înaintașilor și o

bine meritată reverență față de jertfele lor de pe câmpurile de luptă ale Marelui Război. Centenarul

trebuie să fie un moment de reflecție profundă a societății românești care să împletească progresele

realizate de România în cei 100 de ani de la Marea Unire. Consider că înainte de toate, Centenarul

trebuie să unească și nu să dezbine poporul român.

În anul 2018, comemorăm 100 de ani de la evenimentul politic major al anului 1918:

desăvârșirea statului național român realizată prin unirea provinciilor românești cu România.

19


La început a fost unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918), mai apoi unirea Bucovinei cu

România (28 noiembrie 1918), iar în final unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului

cu Țara Mamă, România (1 decembrie 1918). Cele trei uniri formează împreună Marea Unire de la

1918, iar în 2018, la 100 de ani de la acele evenimente, sărbătorim CENTENARUL MARII UNIRI.

Bucuria pentru „Centenarul Marii Uniri” nu poate fi deplină. România nu mai arată ca acum

100 de ani, după Marea Unire. Umbra zilei de 28 iunie 1940, tragice pentru România, este încă

resimțită de întreaga suflare românească. Comemorarea Centenarului României, pe lângă o sărbătoare

plină de bucurie, trebuie să fie și un motiv de reflecție, dar mai ales de conștientizare că e de datoria

noastră să refacem ceea ce au pus în operă românii în ziua de grație 1 decembrie, a anului 1918. La 100

de ani de la Marea Unire, trebuie să știm că, România nu este întreagă fără Basarabia și fără nordul

Bucovinei!

Totodată, anul 2018 marchează și 100 de ani de la înființarea Colegiului, motiv pentru care pe

parcursul întregului an sunt pregătite evenimente de excepție. Iar destinul a făcut ca liceul ce poartă cu

mândrie numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza să prindă viață în același an cu Marea Unire. Sunt

pregătite pentru acest an manifestări alese: simpozioane, dezbateri, expoziții, concursuri sau alte

activități cu scopul de a-i antrena pe elevi și profesori deopotrivă, care vor aduce prin implicarea lor un

adevărat omagiu aniversării Centenarului.

Sunt mândră să am onoarea de a fi elevă a Colegiului Național „Cuza Vodă” în anul

Centenarului. Ce simt? Recunoștință, mulțumire și respect. Recunoștință față de evoluția liceului,

mulțumire domnilor profesori și respect pentru tot ceea ce înseamnă Colegiul „Cuza Vodă”. Este o

mândrie pentru fiecare dintre noi să fim contemporani cu o astfel de aniversare.

Ana-Maria PISALTU


Colegiul Național „Cuza Vodă” din Huși, la auzul acestui nume mi se umple sufletul de

admirație si de mândrie. Încă de mică auzeam de „Cuza Vodă” și idealul meu era să ajung la acest

Colegiu. „Eu vreau la Cuza!” – îmi repetam asta în minte și mă visam pe băncile și pe holurile acestui

Colegiul. Am crescut, am învățat și iată-mă aici, elevă la Colegiul Național „Cuza Vodă” din Huși.

Anul acesta pentru mine are o dublă semnificație. Voi ajunge la finele celor mai frumoși ani,

„anii de liceu”, și voi avea ocazia să sărbătoresc a 100-a aniversare a Colegiului „Cuza Vodă” ce

reprezintă un punct important pentru mulți dintre adolescenți, cu standarde înalte care stârnesc

competitivitate si provoacă poate mici sentimente de invidie. „Cuza Vodă” împlinește 100 de ani: 100

de ani de muncă, sute de generații, mii de absolvenți, 100 de ani de experiențe 100 de ani de realizări

frumoase. Iată că acest Colegiu îmbătrânește în ceea ce privește vârsta, dar rămâne mereu tânăr și plin

de prosperitate prin generațiile care vin, pleacă si îi duc numele mai departe. Pot spune cu mâna pe

inimă că sunt mândră că fac parte dintre elevii care au trecut prin băncile acestui Colegiu.

La mulți ani, „Cuza Vodă”! Îți mulțumesc pentru sumedenia de lucruri pe care le-am învățat, îți

mulțumesc pentru că m-ai găzduit cu căldură, îți mulțumesc pentru atâtea amintiri minunate și îți

mulțumesc pentru domnii profesori și colegii cu care am împărțit acești patru ani importanți și frumoși.

Să rămâi mereu tânăr și cu destulă forță să crești alte sute de generații pe care să le duci pe culmile

succesului. „La Cuza se învață, la Cuza se poate!”, îmi doresc ca oamenii să audă numele acestui

Colegiu și în mintea lor să fie automat acest gând, pentru că meriți. Meriți să-ți fie dus numele peste

mări și țări pentru că ai format atâția oameni frumoși din toate punctele de vedere, atâția oameni

importanți si atâția oameni care astăzi îți sunt recunoscători.

Amalia HANGANU


http://centenarulromaniei.ro/unirea-basarabiei-cu-romania/http://centenarulromaniei.ro/unirea-bucovinei-cu-romania/http://centenarulromaniei.ro/unirea-bucovinei-cu-romania/http://centenarulromaniei.ro/unirea-transilvaniei-banatului-crisanei-si-maramuresului-cu-romania/http://centenarulromaniei.ro/unirea-transilvaniei-banatului-crisanei-si-maramuresului-cu-romania/http://centenarulromaniei.ro/ce-inseamna-marea-unire-de-la-1918/http://centenarulromaniei.ro/ce-inseamna-marea-unire-de-la-1918/

20


În plină sărbătoare, cu ocazia celebrării centenarului, Colegiul Național „Cuza Vodă” Huși

încearcă să ofere tinerei generații tot ce este mai bun, prin intermediul profesorilor foarte bine pregătiți

și al elevilor care își doresc accesul la educație și la descoperirea culturii. Percepția asupra vieții, felul

de a înțelege existența sunt factori direct proporționali cu nivelul de educație al oamenilor, factori ce

pot influența în mod pozitiv sau negativ mersul firesc al societății.

De o sută de ani, Colegiul Național „Cuza Vodă” Huși oferă perspective asupra viitorului, oferă

modele cum că se pot atinge țeluri în viață prin muncă, sprijin și perseverență. O sută de ani de

existență, de luptă… O sută de ani de experiență.

Parcă predestinat victoriei prin numele pe care îl poartă, Colegiul Național „Cuza Vodă” Huși s-

a făcut remarcat de-a lungul timpului prin premiile și medaliile pe care elevii le-au obținut atât la

concursuri și olimpiade naționale, cât și internaționale. De mai bine de un an sunt elevă la Colegiul

Național „Cuza Vodă” Huși și mă mândresc cu acest statut. Colegiul se află în topul celor mai bune

instituții de învățământ liceal din România.

Pentru mine, să fiu elevă la Colegiul Național „Cuza Vodă” este un vis pe care l-am avut de

mică și pe care am reușit să îl îndeplinesc. Aici vreau să precizez faptul că n-a fost vorba despre o

ambiție oarbă, despre o dorință nefondată, ci despre o năzuință bazată pe informație și pe susținere. Mi-

am dorit să studiez la acest Colegiu pentru a-mi crea o bază solidă de cunoștințe care să mă ajute în

viață.

„A pricepe este mai important decât a ști!”, spunea Alexandru Ioan Cuza. Să pricepi, să înțelegi,

să privești lucrurile în întregime și faptele în profunzime, să-ți pui întrebări și să cauți răspunsuri…

Aceasta este cheia către succes, succes pe care l-au cunoscut și mulți dintre elevii care au studiat la

Colegiul unde studiez și eu în prezent.

Colegiul Național „Cuza Vodă” Huși pregătește elevii pentru viață, îi pune față în față cu

succesul înaintea căruia se află obstacole ce pot fi depășite prin muncă.

Acum, când se împlinesc o sută de ani de la înființarea Colegiului, noi, elevii suntem

responsabili și pregătiți să celebrăm acest eveniment care, după cum bine vedem este unic și ireversibil.

Unic este și Colegiul Național „Cuza Vodă” Huși care va dăinui mereu prin oamenii pe care i-a format,

pregătindu-i pentru viață.

Luminița-Mihaela CROITORU


Anul dublului centenar, 2018, marchează două evenimente deosebite ale istoriei noastre: Marea

Unire, celebrată la nivel național pe 1 Decembrie și înființarea Liceului de băieți „Cuza Vodă”-

moment important în plan local.

Înfăptuirea Marii Uniri a avut drept consecință numeroase schimbări,în plan economic, politic și

social. Astfel, orașul Huși, din oraș de graniță a devenit inima vechii Moldove care cuprindea întreaga

regiune a centrului Basarabiei.

Pentru asigurarea nevoilor școlare pe 22 septembrie 1918 a fost promulgat de către regele

Ferdinand I decretul de înființare a Liceului de băieți „Cuza Vodă”, deschizându-se astfel o nouă filă în

istoria Colegiului și de ce nu a orașului nostru. Important sălaș de cultură, Colegiul a devenit o rampă

de formare și lansare pentru personalitațile locale. Astăzi, la 100 de ani de la înființare, gândindu-mă la

importanța școlii în care învăț mă încearcă un puternic sentiment de mândrie. De trei ori mândrie:

O data, pentru că ziua Colegiului nostru este celebrată în același an cu a Marii Uniri;

A doua oară, pentru că poartă numele marelui domnitor Alexandru Ioan Cuza;

A treia oară, pentru că sunt elevă a acestei instituții.

21


Îmi amintesc când am pășit pe treptele școlii, în prima zi de școală, școală care avea să mă

ghideze mai departe în viață. Îmi doresc ca trecerea ei prin liceu să lase urme pozitive, astfel să

contribui la clădirea prestigiului școlii.

La mulți ani școala mea dragă și la cât mai multe rezultate!

Teodora IDRICEANU


Pe parcursul a mai multor secole din istoria poporului român, s-au remarcat momente magistrale

cu care românii se mândresc pretutindeni.

Măreția acestora reprezintă un prilej de evidențiere ca națiune, însă adevărata frumusețe ajunge

să fie atunci când vocile lor se armonizează sub tutela unui singur glas mai puternic și mai convingător,

ce răsună cu ecou până dincolo de granițe.

Astfel, anul 1918 în care Basarabia, Bucovina și în cele din urmă, Transilvania, s-au alăturat

Vechiului Regat, a devenit cel mai remarcabil moment din istoria României. Timpul a trecut și în cele

din urmă am ajuns și în anul Centenarului.

Ca elev al Colegiului de prestigiu din Huși, „Cuza Vodă”, nume dat în cinstea marelui om

politic, primul domnitor al Principatelor Unite, dar și cel care a realizat unirea, Alexandru Ioan Cuza.

Consider că putem marca aniversarea celor 100 de ani de la Marea Unire, nu prin festivități ci mai

degrabă prin toleranță, bună-dispoziție și decență.

Acest eveniment trebuie să ne reamintească faptul că suntem un popor unit și să rămânem așa,

nu doar pentru sărbătoare, ci pentru toată viața.

Așa cum spune Irina Petraş, „Centenarul Marii Uniri e un prilej de a identifica fâşia de lumină

din fragmentele de istorie hărțuite ale acestui secol de existență, de a recompune chiar și cu o doză de

patetism, rotundul unui trecut ale cărui produse suntem, inevitabil”.

E timpul să învățăm din nou că suntem continuatori ale unor inițiative stăvechi și că faptele

noastre de astăzi se vor răsfrânge asupra românilor de mâine.

Iulia Andreea CIORBĂ


Acum trei ani pășeam stingheră pe poarta Colegiului Național „Cuza Vodă” fără să știu exact ce

mă va aștepta sau cum mi se va schimba viziunea asupra tot ceea ce ne înconjoară.

Tot ceea ce știam despre acest loc era din auzite, însă pot să spun că nu regret nicio clipă

alegerea pe care am făcut-o acum trei ani. Aici am avut ocazia să cunosc oameni deosebiți, cu o cultură

generală bogată și care mi-au devenit adevărate modele în viață. Ajunși în anul Centenarului, Colegiul

nostru a marcat acest fapt prin diferite evenimente la care am participat cu drag și m-am bucurat enorm

să văd că putem face lucruri frumoase împreună.

Liceul este cea mai frumoasă perioadă din viața omului, acum sunt conturate cele mai dragi

amintiri. Recunosc că în acești trei ani am evoluat și am învățat de la cei mai buni, timpul a trecut pe

nesimțite și a lăsat în sufletul meu numai bucurii și împliniri.

Eliza MUNTEANU


22


„La ce liceu ai vrea să mergi?” m-au întrebat.„Colegiul Național Cuza Vodă” a fost răspunsul

meu alături de al miilor de copii din generațiile ultimului secol. Atât de mulți! Oare de ce? Eu am un

răspun care sper să coincidă și cu al tău: pentru că merită, pentru că a fost o alegere benefică a elevilor

din 1918 și este o opțiune ce oferă cu atât mai multe oportunități celor din 2018, nouă, dar și vouă, cei

ce vă întrebați dacă acele zvonuri despre cât de multe poți învățata în acest colegiu sunt adevărate. La

„Cuza” se învață, „Cuza” te pregătește pentru viață, te trezește la realitate din lumea ta în care totul ți se

cuvine. Nu este ușor, dar cum altfel să reușești, dacă nu prin muncă?

Anul Centenarului ne face pe toți să ne gândim la trecut, la ceea ce ne-a adus aici, dar și la ceea

ce va urma, ce surprize ne va crea viitorul. Nu te-ai întrebat niciodată câte eforturi au fost necesare

pentru ca noi să ne bucurăm de faptul că suntem la un Colegiul cu un așa prestigiu? Nu te-a cuprins

acel sentiment de respect, pe care ai uitat că îl poți avea, când ai văzut ce performanțe realizează zilnic

un elev ce primește ajutorul necesar?Apreciază și mulțumește! Asta ne învață această perioadă: să nu

uităm că respectul pentru locul în care învățam și pentru cei ce ne învață trebuie acordat mereu, nu doar

cu o ocazie specială.

Suntem o familie într-o casă primitoare pentru oricine dorește să se alăture unei călătorii a

descoperirilor. În acest mod văd eu locul ce vreme de 100 de ani a progresat prin oamenii pe care i-a

format, i-a invățat și i-a călăuzit dându-le un scop pe care să își bazeze întreagă existența. Nu uita:

Colegiul Național „Cuza Vodă” suntem noi, în noi stă puterea de a duce mai departe onoarea acestui

loc, nu doar în acest an de sărbătoare si nu doar din obligație.

La mulți ani glorioși, „Cuza Vodă”!

Elena ROȘCA


23


POESIS

ESENȚA IUBIRII

Georgiana Cătălina MĂLĂNCUȘ

Clasa a XII-a Filologie2 Profesor coordonator Elena POPA

Iubita mea, în noaptea asta

cu gândul la tine adorm

Aşa se-ntâmplă când iubești

pe lângă tine un alt om.

Eu nu doar te iubesc,

dar te am în privire

Astfel încât tot ce privesc e bun

fiindcă văd prin tine.

Frumoasă și-n interior

frumoasă și afară

Eu peste ani o sa te-admir

pentru ce-ai fost odinioară.

Ți-ai ales pe cineva

ca să echilibrezi balanța,

El fiind total opus

de cum ți-e ție viața

Poate că uneori sunt grobian,

dar nu e cu voință

Frumoasa și bestia suntem

și totodată o ființă.

Tu luminează-mă când trebuie

și nu mă certa des,

Eu incercări de îndrepare am

dar nu toate îmi ies.

Nu vreau să te sperii

cu atât mai puțin să te rănesc,

Dar îmi permit să te-întreb

şi chiar o să-ndrăznesc.

Tu mă simți în fiecare lucru,

adică mă iubești?

Căci tu-mi ești absolutul

atunci când îmi zâmbești.

RAȚIONAMENT Iuliana GHEORGHIU

Raportează-mă la tine

Ca să nu fiu un termen absolut

Și gândește-te la mine

Ca să exist cu adevărat în sfârșit;

Vreau să fim o contradicție,

Nu vreau un terț,

Vreau să fiu concluzia ta,

Dedusă direct din tine,

Raționamentul nostru să fie unul corect

Și ca formă, și conținut,

Iubirea să nu ne fie un sofism,

Să ne demonstrăm

Ce era de demonstrat.

24


ULTIMA SEARĂ Daria DĂNILĂ


Cerul frumos ce ne privea,

Ne făcea să credem în viața de altcândva.

Privirea senină și uitată ce o aveai,

Parcă mă pătrundea cu dorința de a fi a ta.

Dar lumea ce nu credea în povestea noastră, nu-și dorea,

Să fiu a ta pentru totdeauna.

Și tot privindu-ne, stând pe pătura de frunze,

Ne-am apropiat fără a scoate un sunet.

Iubito, eu ți-am zis, liniștea cea dimprejur e doar o falsitate,

Căci viața noastră e plină de neliniști neîmpăcate.

M-ai privit confuză la-nceput, fără să-nțelegi tot ce ți-am spus.

Și te-am alinat ușor cu un sărut ca răspuns,

Un răspuns deloc plăcut de noi, unul plin de suferință,

Despre care am crezut că era fără de putință.

Seara a venit, lumina a disparut, inima nu mi s-a liniștit nici atunci.

Însă odată ce m-ai atins, un fior cald m-a cuprins,

Din dorința de a nu avea un nou sfârșit.

Plimbându-ne prin jur a trebuit să-ți spun,

O seară bună, fără mine, de acum.

ÎN PRAG

Daria DĂNILĂ


M-ai îndepărtat subit,

Cu ochii de sticlă și corpul neclintit.

Nu avea rost să mai încerc,

Văzându-te distrus.

Tu ai vrut să fie așa,

Nu ți-a păsat de iubirea mea.

Mi-am întors privirea lung,

Și am început un cu totul alt drum.

Credeam că poate mă vei opri, dorindu-ți să

mai fiu.

Dar doar ai stat în pragul ușii

Cu ochii la mine și cu mintea dusă.

Un nod în gât mi s-a format,

Când nu te-am mai văzut în prag.

ILUZIE

Daria DĂNILĂ


Cu mâinile împleticite, priveam stelele

senine de pe cerul neclintit,

Cel cu multe vise bune și dorințe de

împlinit.

Centrul meu erai doar tu,

Tu și dragostea din jur.

Ochii tăi frumoși se scăldau

În lumina soarelui de vară.

Nu-ți clinteai privirea de pe cer,

Căutai acolo pe acel

Acel pe care îl vei iubi,

Acel care te va mâhni,

Acel ce te va prosti.

Dar tu erai deja în lumea ta,

Nu-ți mai păsa de părerea mea.

25


DESTINAȚIE DE VACANȚĂ

Iuliana GHEORGHIU

Pentru Iad

Luați-o la stânga.

Nu, nu la stânga Tatălui,

Locul acela aparține

Doar celor care și-au scris viața

Doar cu dreapta.

Pentru cei stângaci în viață,

Care și-au scris destinul

Cu cerneală neagră

Și cu un scris ilizibil

Pentru divinitate,

Drumul o ia în jos,

Peste toate văile sufletului,

Până la cea mai adâncă prăpastie

A Infernului, final de drum

Fără întoarcere, dar cu

Cazare gratuită

Și eternă.

JOC DE NOROC

Iuliana GHEORGHIU

Jucăm un joc de noroc:

se cheamă iubire;

Fiecare știe ce-a pariat,

ce cărți are el,

Dar nu și ce cărți are

celălalt;

Miza?

Am pariat pe

5 din 6 gloanțe,

Să nu ne supărăm

dacă pierdem;

Câștigătorul

își ia inima înapoi,

cel înfrânt

își pierde și sufletul;

O ultimă țigară

și cărțile pe masă,

asul din mânecă afară,

chiar dacă eu eram asul tău,

iar Jokerul e la mine;

Dar să nu ne supărăm

dacă pierdem,

Când joci, știi

de când vii la masă

ce ai de pierdut,

știi că în jocul de noroc

poți avea ghinion;

Încă o tură,

pune 6 din 6,

Pierzătorul apasă

pe trăgaciul celuilalt.

Nu ne supărăm când pierdem

la jocuri de iubire;

Apasă!

POVESTE DESPRE DOUĂ

ORAȘE

Iuliana GHEORGHIU

Tăiat în carne

Moartă,

Nu-mi mai amintesc

De când n-am mai fost

Vie,

Lacrimi secate

Amestecate cu

Sânge trandafiriu

Ce trasează conturul

Poveștii despre două

Orașe;

Ultima barieră trecută

Fugăriți de revoluția

Sufletului,

Un ultim vis

Ce aprinde un morman

De scrum,

O ultimă noapte

Și o ultimă zi;

Știu că cerul va plânge

peste mine,

dar tu

o vei face?

26


O, LUME!

Iuliana GHEORGHIU

Mi-am acoperit urechile

Cu căști,

Ca să nu-mi intre

Praful lumii în suflet

Și privesc apatic

Prin ochi tulburi

O lume tipărită greșit

De niște matrițe stricate,

Sau poate,

Matrițele sunt corecte,

Iar lumea s-a stricat

În sine;

Privesc o lume

Din piese de domino

În care prima piesă

A căzut deja;

Privesc o lume

De înțelesuri neînțelese

Și absurduri absolute

În care te sufoci

De fiecare dată când respiri;

Privesc, o, lume!

Încă te mai privesc

Deși ochii îmi sângerează deja

Și nici nu știu dacă

Să te plâng,

Să te învinovățesc,

Sau să mă căiesc;

Simt reproșuri

A mii de ani

Cum vin să ceară cont

Dar nu mai avem

Nimic de oferit,

Doar pe noi, Dar valorăm ceva?

NU NOI Iuliana GHEORGHIU

...doar cerul și râul plâng,

nu noi.

Ți-ai fumat țigara de după-amiază?

Bine.

Acum, inhalează-mă pe mine.

Trage adânc, până voi pătrunde până

la ultima alveolă.

Așa. Iar eu...

Eu te voi sorbi acum,

Ca pe o dulce otravă, binecuvântată cianură.

Acum îmi amintesc de cât de dulce ești.

Dulce. Amar. Acrișor. Otrăvitor.

Și cum sapi prin venele mele,

Arzându-le, nectar caustic,

Și doare, și ustură,

Dar nu voi plânge,

căci doar stelele și marea plâng,

nu noi.

TE-AM VĂZUT

Ioana BĂRBIERU

Clasa a XII-a Matematică-Informatică

Azi, la ora...

Nici nu mai ştiu,

Dar ce păcat,

Din cel pe care îl ştiam

E doar o umbră pe asfalt

Am vrut să strig,

Dar amintiri mi-au spus

Cu calm să mă opresc,

Nu pot să mă arunc de sus

Într-un delir nebunesc

Căci dac’ ar fi să mă întorc

Aş rupe ce mai e în mine,

Un suflet peticit la colţuri

Într-un sertar cu naftaline.

Rămân spectatoare şi tac

Nu are rost să mă complic

Mai am doar atât de zis:

Mulţumesc. Pentru nimic.

27


REFLECȚIE GOALĂ

Ioana BĂRBIERU


Nu vreau să spun ceva clișeic

Dar mă pierd în cuvinte;

E greu să fii originală

Când mintea ta se minte.

Așa că lasă-mă aici,

Uitată, neîntreruptă,

De vreme ce-am pierdut războiul

Fără să dau vreo luptă.

Căci ochii tăi mi-au înghețat

Și impuls și motiv;

Încă o zi trece

Ca un gând obsesiv.

Nu știu ce vrei, nu știi ce vreau,

Adică sarea de pe buze,

Mai mult decât atingeri – muze;

Și vorbe spuse pe șleau.

Rănită fără să rănesc?

E-nțelepciune asta oare?

Ce ușor mă amăgesc

Când problema mai presantă

E să nu dezamăgesc.

Idealuri ce m-apasă,

Roase, mă privesc speriate;

Înecată-n sentimente,

O să mai ajung la fapte?

Degradate în oglindă,

Îmi apar acum drept vise,

Iar speranța zdrențuită

Flutură din aripi stinse.

Urcăm cu ochii acoperiți,

Nu ne vedem unul pe altul

E o cursă de orgolii,

Fericirea-i rezultatul.

Însă fiecare pas

Îmi secătuiește avântul;

Printr-o mie de intenții

Nu mi se mai cerne gândul...

Ș-atunci, în brațele nopții,

Tac și înghit lacrimi amare

Din neguri te văd aproape

La ani-lumină depărtare.

Și milă n-ai, de ce-ai avea?

Când jocul la dublu te prinde atât de bine.

Nu știi că moda s-a schimbat,

Vrei să-ți spun ce să porți? Pe mine,

Să prind în fiecare cută

Mirosul tău de țigări fine

Coniac, nopți uitate-n muncă,

Gândul că n-ai ce-ți aparține.

De nu... uitată-ntr-un cuier rămân

Mă descoși, mă ignori, mă rupi,

Ș-apoi mă-ntrebi de ce nu-mi vezi

Sufletul de răni adânci.

Renunță!

28


MOȚIUNE VERII

Ioana BĂRBIERU


Un gust de ambră, dulce, temătoare,

Se plimbă agale-n sufletu-mi tomnatic,

Iar la auzul glasului de vânt, așa sălbatic,

Simt lupta unei picături de rouă în fața unui soare.

Un soare nou, mai crud, ieșit proaspăt din humă,

În armonic imn articulat de ciocârlii;

Întreaga-i suflare doboară prin căldură

Și topește aur prin câmpuri și prin vii.

Dar eu nu simt nimic... receptorii sunt goi

O viață-ntreagă se desfășoară-n fața-mi

Ruină sunt, privește! pal ca un strigoi

Îmi pare că inima nu mi-a bătut de ani...

Și atunci aici, acum, cum să mai gust lumina?

Miros de levănțică îmi aleargă prin nări,

Iar din atâtea lacrimi ochii au ajuns mări...

E vară afară, suflet... de ce n-ai lăsa iarna?

Ochii ei ca doi luceferi ascund galaxii timide

Doar de-un zâmbet e nevoie ca să înțelegi cum simte;

Ș-atunci când râde, bucurie! simfonia cea de smalț

Amintește cu plăcere de muzica din Bizanț.

E pace în preajma ei, calmul e desăvârșit...

Doar în interior se zbate un dor veșnic re-nnoit;

Căci ar vrea să vadă lumea, să o cunoască-n amănunt,

Dar singurătatea o ține prinsă de un suflet strâmb.

Refuzul mâinilor mele o arde în zeci de scrisori;

Sardonic îi zâmbește groaza, eu tac chitic; ne trec fiori

Inima-i neagră se frânge în reflexii de abanos;

De ce am ținut-o în brațe așa puțin, suflet anost?

29


ULTIMA PICĂTURĂ

Ioana BĂRBIERU


Cogito ergo sum,

Gândesc, deci exist.

Dar, dacă iubesc,

Ştiu oare ce risc?

O arsură îngheţată

Un ţipăt captiv în gât,

O vizită numai dus

Către cel mai frumos gând?

Se prea poate să mă-nşel,

De greşit, am mai greşit;

O să-mi revin mai uşor

După-o gură de absint.

editorial - colegiul national "cuza vodă" hușiacum 100 de ani, generația marii uniri și-a avut...

Documents