Nașterea lui Hristos nu face parte din categoria

,,știrilor senzaționale”, din mass-media, nici a bran-durilor comerciale, și nici a lanțurilor comerciale ca-re-și promovează produsele așa zise „de Crăciun”, ci este praznicul care aduce bu-curie și veselie, bunătate și omenie. În această atmosfe-ră binecuvântată, înțelegem că dragostea lui Dumnezeu este întruchiparea iubirii lui Dumnezeu și iubirea crești-nă înseamnă jertfă, dăruire pentru mai bine semenilor noștri, după pilda Mântuito-rului, Care s-a afl at între oa-meni nu ca stăpân și cârmu-itor „ci ca slujitor al tuturor” (Luca XXII, 27). Iar aceasta ne oferă prilejul să ne ase-mănăm lui Dumnezeu prin iubirea aproapelui, iubire curată și sinceră, fără rezer-ve și fără condiții, o iubire „nu numai cu vorba, ci cu fapta și cu adevărul “ după cum ne mărturisește Sfânta Scriptură (I Ioan III,18).

Această sărbătoare începe cu Privegherea din Ajunul sărbătorii, mai înainte ves-tită de venirea preotului în casa creștinului cu Icoana Nașterii Domnului. Apoi, prin curăția sufl etelor, prin îmblânzirea inimilor și lu-

minarea cugetelor, prin măr-turisirea păcatelor în Taina Spovedaniei și prin împăr-tășirea cu Hristos în Taina Sfi ntei Liturghii. În occident Crăciunul risca să fi e redus la o simplă „sărbătoare de iarnă” ,,magia crăciunului”, la tradiția de a oferi cadouri membrilor familiei, priete-nilor și cunoscuților. Acti-vitatea intensă a pregătirilor pentru „Noёl”(Crăciun în limba franceză) anunță ve-nirea unei mari sărbători, dar Sărbătoritul însuși, este Iisus Hristos, Fiul lui Dum-nezeu devenit Om, care ade-sea este dat uitării și tăcerii, ca să nu mai spunem de ne-credință și indiferență. Hris-tos devine marele Absent al „Noёl-ului” și de aceea este util să reamintim că sărbă-toarea Crăciunului este mai înainte de toate Nașterea lui Hristos, piatra cea din capul unghiului (Mt. 21:42; Lc. 20:18), noutatea supremă a istoriei.

El se naște în condiții vitre-ge, iar Maica Domnului în-fruntă în tăcere povara unei călătorii silite, în cursul că-reia Îl naște pe Hristos, lip-sită fi ind de orice ajutor sau înțelegere din partea oame-nilor.

„În zilele acelea a ieșit po-runca de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut mai întâi pe când Quirinus ocârmuia Siria (Luca 2, 1-2). Recensământul era necesar autorităților romane pentru o mai bună organizare a co-lectării taxelor și impozite-lor. Deci imperiul permitea recensământul după meto-dele locale. Acestor porunci împărătești s-au supus fa-milia sfântă: „s-a suit și Io-sif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în ce-tatea lui David, care se nu-mește Bethleem, pentru că el era din casa și neamul lui David” (Luca 2, 4). Însă pro-orocii vestiseră nu numai împlinirea profețiilor refe-ritoare la Mesia, făcute cu veacuri înainte și consemna-te în Sfânta Scriptură a Ve-chiului Testament, ci desco-peră marea taină a iubirii lui Dumnezeu pentru lume: „Și tu, Betleeme Efrata, deși ești mai mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitorul peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zile-le veșniciei” (Miheia 5,1).

Nașterea lui Hristos fi ind cu totul mai presus de fi re, Dumnezeu a trimis pe îngeri ca să-L vestească pe Pruncul

Hristos este în mijlocul nostru

1

Foaie parohială bilunară a bisericii ortodoxePogorârea Sfântului Duh - Sfântul Nicolae

Militari - Bucureşti

Anul

II, N

r. 46

/ 25

dece

mbr

ie 20

16

DIALOG DE DUMINICĂ

2

Mariei, Copila Preanevino-vată. În ochii oamenilor nu era decât o copilă sărăcu-ță, lipsită, flămândă, obosi-tă de mersul îndelungat pe jos, înfrigurată și istovită de osteneala cea trupească, re-simțind pe Iosif care dădea semne de neîncredere față de Pruncul purtat în pânte-cele ei și, dincolo de aceasta, primejdia reală de a fi acu-zată de adulter (ceea ce ar fi atras, conform rânduielilor Vechiului Legământ, ucide-rea cu pietre).

Atâta suferință a strâns în trupul și sufletul ei Fecioa-ra încât, în fața ei, Biserica întreagă îngenunchează în tăcere, plecându-și fruntea spre pământ și neîndrăznind a ridica ochii spre Preasfân-ta, ci doar cu glas de rugă umilită glăsuiește: „Nepă-tată, neîntinată, nestricată fără prihană, preacurată Fe-cioară, a lui Dumnezeu Mi-reasă, nu te scârbi de noi, cei păcătoși și întinați!”(rugă-ciunea închinată Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu - Pavecernița mare).

Nașterea lui Hristos nu a avut loc într-un palat măreț, în acoperăminte moi, calde și confortabile, ci în loc umil, în toată sărăcia lumii reci și distante. Sf. Ioan Gură de Aur spunea: ”Văd pe Prunc și scutecele, văd nașterea Fecioarei, lipsite de cele de trebuință. Toate încărcate de sărăcie, toate pline de lipsă. Iată bogăție, în mare sără-cie! Cum a sărăcit pentru

noi, când era bogat? Cum n-a avut nici pat, nici aș-ternut, ci a fost așezat în ieslea goală? O, sărăcie, izvor de bogăție! O bo-

găție nemăsurată, ce ai chip de sărăcie! În

iesle stă și zgudu-

ie lumea! În scutece se înfă-șoară și va sfărâma legăturile păcatului. Încă n-a rostit cu-vânt deslușit și a și-nvățat pe magi, i-a întors la credință (Sf. Ioan Gură de Aur, Bogă-țiile oratorice, p. 44). Dar ne punem întrebarea, dacă ma-gii au ajuns în Betleem, con-duși de stea, oare ce fel de stea era aceea? Sf. Ioan Gură de Aur ne spune că: „aceasta nu era o stea din cele mul-te, nici nu era o stea proprie, ci era o putere nevăzută, ce numai luase forma de stea. Căci stelele și luna merg pe cer îndeobște dinspre răsărit spre apus, iar aceasta mergea de la miazănoapte spre mia-zăzi, deoarece așa este situ-ată Palestina față de Persia. Apoi să adăugăm că steaua s-a arătat ziua, luminând când magii porneau la drum și ascunzându-se când aceș-tia se opreau și, ceea ce este minunat, n-a rămas pe cer, chiar deasupra Pruncului”.

Steaua îi va călăuzi pe magii veniți din Persia (Melchior, Baltazar și Gaspar(Balthazar nume biblic, de origine ba-biloniana: Belu- saru-usur –sa-l apere pe rege. Gaspar – etimologie dificilă, fiind pus în legătura cu antroponimul Iranian Gathaspar „cel ce strălucește”. Cel mai obscur dintre toți este al lui Melchi-or. Dacă ar fi să ne folosim de un nume biblic, cel mai indicat ar fi cel menționat în genealogia lui Iisus: Melhi- Luca 3, 24 și 28, sau Melchi-sedec „preot după rânduiala lui Melchisedec”, ceea ce în evreiește ar semnifica dem-nități regale: melki sau malki „regale meu”) după Tradiție erau instruiți în ale astrono-miei, în școlile faimoase de lângă vechiul Babilon, la Sippar. Steaua pare că lasă legile cerului și mersul con-

stelațiilor, legile gravitației și devine mesagera Împăra-tului Care a creat-o și a așe-zat-o în armonia cerului.

Magii (În toate limbile de azi Magi provine dintr-o transliterație latină a gre-cescului μαγοι, care la rân-dul lui vine din limba per-sană veche: maguŝ. După Herodot (și istoricii contem-porani), magii erau o castă religioasă persană (meză) sau un trib persan cu atri-buții sacerdotale în zoroas-trism. De-a lungul timpului, această castă a avut adeseori și atribuții politice în Persia) despre care amintesc Sfinte-le Evanghelii, erau oameni înțelepți , cunoscători ai ști-ințelor religioase, filosofice, buni cercetători și cunos-cători ai astronomiei, cărora nu lipsea nimic din ceea ce numim „fericire”, și într-o zi părăsesc țara lor, familiile și se angajează într-o călătorie plină de incertitudine. Stea-ua a avut un impact puter-nic asupra magilor, ceea ce putem spune că apariția ei a fost picătura care a umplut aceste inimi aflate, dramatic, în căutarea adevărului.

„Din noapte întunecatei rătăciri” cum spune cântarea Bisericii (Cântarea a cincea de la canonul al doilea din slujba utreniei de la Nașterea Domnului), magii au pornit în căutarea „Luminii adevă-rului”. Aflându-L pe Hristos „s-au bucurat de El, ca de un om și Dumnezeu” (Cân-tarea întâi de la canonul al doilea din slujba utreniei de la Nașterea Domnului). Ma-gii aveau totul dar nu aveau bucurie. Văzând steaua, ne spune Sfânta Scriptură, s-au bucurat cu bucurie foarte mare” (Matei 2,10). Ei nu s-au dovedit a fi numai pli-

3

ni de înțelepciune, ci s-au dovedit a fi niște oameni cu credință puternică, datori-tă căreia au pornit la drum. Când au văzut steaua și-au adus aminte de proorocia lui Valaam și au înțeles tai-na. Origen, scriitor biseri-cesc din Alexandria, spunea că steaua care i-a călăuzit pe magii de la Răsărit era o stea nouă deosebită de celelalte ce apar pe bolta cerească sau de cele ce apar în părțile joa-

se ale atmosferei. În istoria omenirii au mai fost cazuri când astrele au vestit anumi-te evenimente. Iosif Flavius spunea că, înainte de căde-rea Ierusalimului, timp de un an de zile a strălucit dea-supra acestui oraș o stea în formă de sabie.

Luminați de stea până la Betleem, magii devin adu-cători de daruri „aur, smir-na și tămâie”(Matei 2,11). De aceea sunt considerați de Sfântul Ioan Gură de Aur, primii strămoși ai Bisericii, pentru că ei l-au propovă-duit pe Hristos și nu I s-au închinat ca unui simplu om, lucru arătat prin darurile cele bogate aduse lui Hristos ca prunc, aur, smirna și tă-mâie care înseamnă credin-ță, ascultare și dragoste (Sf.

Ioan Gura de Aur). Aurul este metal prețios, strălu-citor, se mlădiază ușor fără a-și pierde însușirile. Ca și aurul, credința este cea mai prețioasă, nu-și pierde stră-lucirea, rămâne aceeași și conduce în sufl et căldura și lumina dumnezeiască. Tă-

maia înseamnă nădej-dea. Ea se extrage din scoarța unui copac ce crește în Africa și India, suc, care, în contact cu aerul, se preface în bobi-țe. După învățătura creștină, nădejdea este așteptarea cu încredere a împlinirii tutu-ror bunătăților făgăduite de Dumnezeu omului (Învăță-tura de credință ortodoxă). Locul nădejdii este în ini-ma. Acolo este jertfelnicul unde, cu făclia credinței din

minte, se aprinde focul iubi-rii și arde cu plăcutul fum și miros al dragostei de Dum-nezeu și de aproapele. Smir-na este dragostea lucrătoare prin fapte bune. Smirna este o rășina din coaja unui co-pac din tarile calde, care de asemenea răspândește un

Contactul redacţiei: dialog-de-duminica@sf-nicolae-militari.ro 0742 451 895 - Natalia www.sf-nicolae-militari.ro

Adresa Parohiei Ortodoxe Pogorârea Sfântului Duh-Sfântul Nicolae Militari:Str. Aleea Politehnicii, Nr. 7, Sector 6, Bucureşti

parfum plăcut. Tot astfel și adevărata dragoste trebuie să răspândească binefacerile și parfumul său în toate la-turile ; „să iubești pe Dom-nul Dumnezeul tău… și pe aproapele tău, ca pe tine în-suți” (Matei 22, 37-39). Ade-vărata iubire este cu fapta. Iubirea cu fapta este vădirea dragostei din adâncul ini-mii, se împlinește prin voin-ța noastră lucrătoare.

Darurile oferite Mântuito-rului Iisus îndată după naș-tere (aur, smirna și tămâie) dobândesc astfel simbolul valorilor nepieritoare și al mărturisirii că magii de la Răsărit au aflat ceea ce că-utau cu atâta sârguință pe „Cel ce S-a născut” (Ma-tei 2,2), „Din seminția lui Avraam” (Evrei 2,16). Aceste daruri au rămas de-a pururi ofranda dreptei credințe a fi-ecărui fiu al Bisericii: aurul, strălucirea veșnică crezului său mântuitor, tămâia, rodul cel binecuvântat al faptelor bune, iar smirna, mireasma iubirii jertfitoare față de se-meni, izvorâtă dintr-o ini-mă bună și curată (†Teoctis, Arhiepiscop și Mitropolit, 1864, Mitropolia Moldovei și Sucevei).

Momentul nașterii lui Hristos ca Om unește cerul cu pământul în mod real. Avem magii cu păstorii, care se închină lui Hristos, iar pe de alta parte oștile îngerești, care aduc lui Dumnezeu la-ude neîncetate: „Slava întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace între oa-meni bunăvoire!” (Luca 2,

14). Toți împreună: cerul și pământul, îngerii și oame-nii, adică întreaga creație exprimă bucuria negrăită a întâlnirii cu Dumnezeu.

Această venire în lume a Fiului lui Dumnezeu în chi-pul cel mai smerit cu pu-tință, ca un anonim, stin-gher în fânul unei iesle, în staul de dobitoace, din pă-rinți modești, în „adânc de smerenie” și „chip de rob” (după cum spune Sf. Atana-sie cel Mare) ne arată că tai-na a fost cu totul neînțeleasă pentru vremea aceea. Măr-turie ne stă cruzimea regelui Irod, supranumit „cel Mare”, capabil să ucidă paispreze-ce mii de prunci, numiți în Tradiția occidentală „Sfinții Prunci nevinovați sau Sfin-ții Inocenți”(fiind sărbăto-riți în Apus pe 28 decembrie și în Răsărit pe 29) „de doi ani și mai în jos”. Acest eve-niment biblic este prezentat doar de Sf. Evanghelist Ma-tei, nemaigăsindu-se în nici o consemnare istorică, nici măcar la istoricul Iosif Fla-vius. Oare cât de mare să fie lipsa rațiunii și întunecare a cugetului, ca să fi domi-nat de groaza unui prunc în scutece ca înaintea unui dușman capabil să te învin-gă, mai ales în cazul regelui Irod, care era păzit de arma-te întregi și bărbați nemiloși.

De aceea astăzi este zi de bucurie, căci a venit pes-te întristările noastre mân-gâiere și peste suferințele noastre alinare. Acesta este marele dar al Crăciunului: aducerea în lume a luminii

cunoașterii, a bucuriei și a păcii. Este darul de a ne che-ma să renaștem duhovniceș-te prin transfigurarea iubirii egoiste în iubire jertfelnica. Nașterea sa înseamnă in-trarea în istorie al lui Dum-nezeu cel supratemporal. Împărtășindu-ne de aceste daruri cerești ale unirii firii dumnezeiești cu firea noas-tră omeneasca, redam fru-musețea cuvintelor dulci și ziditoare ale Sfântului Ioan Gura de Aur, legată de tai-na întrupării care reprezintă pentru noi o taină de negrăit: „Că a născut Fecioara astăzi, o știu! Că a născut Dumne-zeu mai presus de timp, o cred! Dar chipul nașterii am învățat să-l cinstesc în tăcere și am primit ca prin cuvinte să nu-l iscodesc. Când e vor-ba de Dumnezeu, nu trebuie să căutăm la firea lucrurilor, ci să credem în puterea Ce-lui ce le săvârșește… Să se cerceteze, dar, cele după fire, iar cele mai presus de fire să se cinstească în tăcere” (Sf. Ioan Gura de aur).

Preot Dan Petre

Bibliografie: Basilica.ro; Sfântul Ioan Gura de Aur-Cuvântări la praznice împărătești, Bogățiile ora-torice;Pastorala la Nașterea Domnului a †Teoctist, Arhi-episcop și Mitropolit, 1864, Mitropolia Moldovei și Su-cevei; Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicționar al Noului Testa-ment, EIBMBOR, București, 1995, p. 299;