Şedinţa publică de la 19 februarie 2009 completul compus din...despăgubiri materiale, din care...

DECIZIA PENALĂ NR.108

Scris de AdministratorDuminică, 23 Decembrie 2012 18:25 -

Şedinţa publică de la 19 februarie 2009Completul compus din:

Preşedinte – (...) I (...)

Judecător – (...) (...)

Judecător - (...) E.

Grefier – (...) D.M i n i s t e r u l P u b l i c reprezentat prin procuror – E. F.

Pe rol judecarea recursurilor penale formulate de Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l V a s lu i şi asigurătorul SC B. Românească B. E. prin Sucursala V împotriva deciziei penale nr. 168/Adin 17.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V a s l u i în dosarul nr(...) având ca obiect„ucidere din culpă” (art. 178 Cod penal).La apelul nominal lipsă părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra recursului penal de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de05.02.2009, susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din aceadată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-aamânat pronunţarea pentru data de 12.02.2009, apoi pentru azi, când,

CURTEA,

1 / 21



Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 170/19.03.2008 a j u d e c ă t o r i e i V a s l u i s-au hotărât următoarele:

A fost condamnat inculpatul H. O., fiul la pedeapsa de :

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 3 Codpenal, cu aplicarea art. 72, art. 74 al. 1 lit. „a,c” şi art. 76 al. 1 lit. „b” Cod penal.

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu modificările la zi, cu aplicarea art. 72, art. 74 al. 1lit. „a,c” şi art. 76 al. 1 lit. „d” Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. „a” rap. la art. 34 lit. „b” Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa ceamai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 al. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64lit. „a”, teza a II-a, lit. „b şi c” Cod penal.

În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepseiaplicate prin prezenta sentinţă, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, care începe săcurgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 71 al. ultim Cod penal, s-a suspendat aplicarea dispoziţiilor art. 71 al. 2 Codpenal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza 359 al. 1 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83

2 / 21



Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepseiaplicate prin prezenta sentinţă.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă V. N. în nume propriu şi încalitate de reprezentantă legală a minorilor V. (...)-Carla şi V. N..

A fost respinsă cererea de scoatere din cauză formulată de S.C. „ASIGURAREAROMÂNEASCĂ-B.” S.A., prin Sucursala V, în calitate de asigurător de răspundere civilă.

A fost obligată S.C. „ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ-B.” S.A., prin Sucursala V, în calitate deasigurător de răspundere civilă, să plătească părţilor civile V. N., V. (...)-Carla şi V. N. suma de100.000 lei cu titlul de daune morale, din care 30.000 lei pentru V. N. şi câte 35.000 lei pentruV. (...)-Carla şi V. N..

A fost obligat inculpatul să plătească aceloraşi părţi civile suma de 10.000 lei cu titlul dedespăgubiri materiale, din care 8.000 lei despăgubiri globale şi 2.000 lei despăgubiri periodice.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de Spitalul Municipal de Adulţi Bârlad şi a fost obligatinculpatul să plătească acestuia suma de 363,948 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizareefectuate pentru V. E..

În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta din care 250 lei în cursul urmăririipenale şi 250 lei în cursul judecăţii.

Instanţa a luat act că inculpatul a achitat onorariul pentru apărătorul din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele :

3 / 21



În seara de 11.06.2005 inculpatul H. O. a consumat băuturi alcoolice la domiciliul său din sat T.,comuna E., jud. V, după care a luat hotărârea să se deplaseze la locuinţa unor rude ce locuiescîn mun. Bârlad pentru a-şi duce copilul în vârstă de 4 ani, întrucât a doua zi urma să plece înţară, pentru a achiziţiona diverse mărfuri.

În jurul orelor 22,00–22,10 inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca E. 1310 cunumăr de înmatriculare (...), proprietatea soacrei sale, şi a plecat către mun. Bârlad.

Ajungând pe raza mun. Bârlad, pe segmentul de drum cuprins între intersecţia cu B. ce ducecătre Ş. “S.” şi staţia de autobus J. – Poarta I, datorită întunericului şi timpului ploios pe carecircula, inculpatul nu l-a observat pe numitul V. E. care circula regulamentar pe o bicicletă, înaceeaşi direcţie de mers şi l-a lovit din spate, cu partea frontală a autoturismului.

În urma impactului atât bicicleta, cât şi autoturismul condus de către inculpat au fost avariate,iar victima a rămas accidentată pe carosabil.

Deşi după producerea accidentului, după aproximativ 30-50 m, inculpatul a oprit autoturismul şis-a întors la locul faptei, ocazie cu care a luat la cunoştinţă de accidentarea biciclistului, ulteriors-a urcat la volanul autoturismului şi a părăsit locul accidentului. După ce a plecat de la loculaccidentului, acesta s-a deplasat cu autoturismul la locuinţa rudei sale E. E. căruia i-a adus lacunoştinţă că a comis un accident de circulaţie în zona susmenţionată.

De asemenea, cu aceeaşi ocazie, inculpatul a anunţat-o telefonic despre producereaaccidentului şi pe soţia sa, H. E..

Ca urmare, aceasta din urmă s-a deplasat la locul unde s-a produs accidental şi luând legăturacu lucrătorii de poliţie care efectuau cercetări la locul faptei, le-a adus la cunoştinţă că soţul săueste autorul accidentului şi că acesta se găseşte la locuinţa numitului E. E.. Fiind depistat lalocuinţa acestei persoane, inculpatul a fost condus la Spitalul de Adulţi Bârlad unde i s-aurecoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din buletinul de analiză toxicologică nr. 631/A din 13.07.2005 eliberat de serviciul Medico-Legal

4 / 21



Judeţean V–Laboratorul de U., depus la f. 81 d.u.p., rezultă că la momentul recoltării, inculpatulavea o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,75 g%0 la prima probă recoltată (ora 22.45) şirespective 1,80 g%0 la cea de a doua probă recoltată (ora 23.45), în condiţiile în care recoltareas-a efectuat la cca. 30-35 minute de la producerea accidentului, fiind cert că la momentulaccidentului învinuitul avea o îmbibaţie alcoolică în sânge ce depăşea limita legală.

În ceea ce priveşte victima accidentului produs de către inculpat, din Raportul de constataremedico legală de autopsie nr. 51/N din 23.06.2005 întocmit de către Cabinetul Medico LegalBârlad şi ataşat la f.51-56 d.u.p., rezultă că după impact numitul V. E. a fost internat la Spitalulde Adulţi Bârlad cu diagnosticul “G. bimaleolară dreaptă. U. cranio cerebral cu plagă contuzăparietală T.. E. prin accident rutier. P. gradul III”.

V. E. a fost externat la data de 15.06.2005.

La data de 23.06.2005, în jurul orelor 3,00, a intervenit decesul victimei, iar potrivit aceluiaşiRaport de expertiză moartea victimei a fost violentă şi “s-a datorat insuficienţei cardiorespiratorii acute survenită ca urmare a unui cord pulmonar acut prin trombembolii pulmonaremasive consecutive unei tromboze profunde de gambă dreaptă. U. profundă a gambei dreptes-a putut produce ca urmare a unei tulburări de coagulabilitate consecutive cel mai probabilunei imobilizări prelungite la pat, datorită fracturilor de maleolă tibială dreaptă şi peroneuluidrept 1/3 inferioară pe fondul unei obezităţi de gradul III. Fracturile de maleolă tibială dreaptă şiperoneul drept 1/3 inferioară au putut fi produse prin lovire cu şi de obiecte contondente la datade 11.06.2005, în contextul unui accident de circulaţie şi care în condiţiile supravieţuirii victimeiar fi necesitat 53-55 zile îngrijiri medicale “.

De asemenea, s-a concluzionat că “Între traumatismul din 11.06.2005 şi deces există o legăturăde cauzalitate indirectă, condiţionată de starea de obezitate cu dislipidemie preexistentă avictimei “.

În cursul urmăririi penale, H. O. a ridicat obiecţiuni cu privire la cauzele reale ale decesuluivictimei, acesta invocând faptul că în cauză ar fi existat şi o culpă medicală; prin adresele nr.S/4115 din 10.10.2005 (f. 57 d.u.p.) şi S/687 din 06.03.2006 (f. 65 d.u.p.), Comisia Superioarăde medicină Legală din cadrul I.M.L. I a avizat concluziile raportului medico legal de necropsie,cu menţiunea că emboliile pulmonare sunt un accident imprevizibil al unor fracturi, iar din datelemedicale existente nu rezultă deficienţe în acordarea îngrijirilor medicale.

5 / 21



Mai mult, în cursul judecăţii, a fost admisă proba solicitată de inculpat privind efectuarea uneinoi expertize şi în acest sens a fost sesizat Institutul Naţional de Medicină Legală “N. Minovici”care prin avizul existent la f. 138 dosar instanţă, a comunicat faptul că „U. pulmonară, ce adeterminat decesul lui V. E. nu putea avea cauze anterioare datei de 11.06.2005, când s-aprodus accidentul rutier. U. pulmonară se putea produce spontan, fiind favorizată de obezitateagrad III a victimei. Tratamentul aplicat în secţia de Ortopedie – a fost de reducere ortopedică şiimobilizare în aparat gipsat…Externarea acestuia, fie că s-a efectuat la cerere nu a influenţatevoluţia bolii. Fractura bimaleolară necesită imobilizare timp de 3 luni. Tratamentul Ortopedic dereducere şi imobilizare în aparat gipsat, se efectuează de obicei ambulatoriu, chiar fărăinternarea bolnavului. În nici o secţie de ortopedie din lume nu se poate face o internareprelungită până la vindecarea fracturii bimaleolare”. În finalul avizului comunicat de I.N.M.L. “N.Minovici”, se arată şi faptul că „nu se pot reţine erori în acordarea asistenţei medicale.”

Faţă de concluziile Raportul de expertiză medico legală, însuşite de Comisia Superioară demedicină Legală din cadrul I.M.L. I şi faţă de avizul comunicat de I.N.M.L. „N. Minovici”, esteevident că decesul victimei nu ar fi survenit dacă leziunile din accident nu s-ar fi produs, urmarea culpei lui H. O..

Pentru a reţine starea de fapt descrisă mai sus, şi mai ales dinamica producerii accidentului,instanţa a observat procesele verbale de cercetare la faţa locului, planşele foto şi schiţaîntocmite cu această ocazie (f. 8-21 şi f. 29-37 d.u.p.), procesul verbal de identificare afăptuitorului (f. 22-23 d.u.p.), procesul verbal de examinare a autovehiculului implicat în accidentşi procesul verbal de examinare criminalistică a bicicletei victimei (f. 25–26 d.u.p.), şi declaraţiavictimei V. E. (f. 38 d.u.p.).

Relevantă pentru lămurirea situaţiei de fapt este şi declaraţia martorului ocular E. E., care aarătat „Când am ajuns acolo am văzut o persoană trântită cu faţa la pământ iar mai departe deel la o distanţă de 10 m, poate mai mult, era oprită o maşină, şoferul maşinii coborâse dinmaşină şi stătea lângă maşină iar noi care ne adunaserăm la faţa locului, în jur de 4-5 persoane, ne-am dus la el şi i-am spus că a dat peste un biciclist iar el a replicat că se grăbeşte şi trebuiesă plece în altă parte” (f. 58 dosar instanţă), şi de asemenea a martorului ocular D. N., care adeclarat că “…am auzit o bufnitură puternică şi am văzut că era parcată o maşină E. careaccidentase o persoană, victima căzuse la pământ iar maşina era oprită la o distanţă deaproximativ 30-40 metri de victimă…m-am dus să sun la poliţie. Când m-am întors maşinaplecase. ”(f. 77 dosar instanţă).

6 / 21



În considerarea celor mai sus-expuse, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatului H. O. dea conduce în seara de 11.06.2005 pe drumurile publice un autovehicul, având în sânge oîmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală prevăzută de lege şi de a accidenta mortal penumitul V. E., precum şi de a părăsi locul faptei după producerea accidentului, întrunescelementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 3 Cod penal şide părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cumodificările la zi.

Sub aspectul elementului subiectiv instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea prev.de art. 178 al. 3 Cod penal cu forma de vinovăţie cerută de normele penale amintite, şi anumeculpa.

În consecinţă, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea fiecăreiadin cele două infracţiunii concurente amintite.

În vederea stabilirii şi aplicării pedepsei, instanţa de fond a ţinut seama de criteriile deindividualizare prev. de art. 72 Cod penal, precum şi de circumstanţele atenuante prev. de art.74 al. 1, lit. „a,c” Cod penal cu referire distinctă la persoana inculpatului şi la gradul de pericolsocial al faptei, s-a reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi dupăsăvârşirea infracţiunilor a avut o atitudine corespunzătoare, prezentându-se în faţa autorităţilor,fapt pentru care s-a făcut aplicarea disp. art. 76 al. 1 lit. „b” şi respectiv lit. „d” din Codul penal.

În consecinţă, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat în baza art. 178 al. 3 Cod penal lapedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, iar în baza art.89 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiuniide părăsire a locului accidentului, iar în temeiul art. 33 lit. „a” şi art. 34 lit. „b” Cod penal, i-aaplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 al. 2 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. „a”,teza a II-a, lit. „b” şi lit. „c” Cod penal.

Ca modalitate de executare a pedepsei, apreciind că scopul acesteia poate fi atins şi prinsuspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, instanţa de fond a dispus în baza art.81 şi art. 82 Cod penal suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui

7 / 21



termen de încercare de 5 ani, termenul începând să curgă de la data rămânerii definitive aprezentei sentinţe, iar în baza art. 71 al. ultim din Codul penal a suspendat aplicarea disp. art.71 al. 2 Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 359 al. 1 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilorart. 83 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepseiaplicate prin prezenta sentinţă.

Asupra acţiunii civile alăturată celei penale instanţa de fond, având în vedere şi cele expuse maisus, a reţinut următoarele:

Faptele inculpatului antrenează răspunderea sa delictuală, în temeiul disp. art. 998 Cod civil.

În ceea ce priveşte cererea de scoatere din cauză formulată de S.C. „ASIGURAREAROMÂNEASCĂ-B.” S.A., prin Sucursala V, în calitate de asigurător de răspundere civilă,aceasta a fost respinsă, întrucât potrivit adresei depusă la f. 111 dosar instanţă, aceastăsocietate a comunicat instanţei că autoturismul E. 1300 cu nr. (...), proprietar E. E., avea tichetRCA încheiat cu B. Sucursala V la data de 11.06.2005(poliţa nr. HN (...)/31.12.2004).

Sub aspectul pretenţiilor formulate de către partea civilă V. N., în nume propriu şi în calitate dereprezentantă legală a minorilor V. (...)-Carla şi V. N., instanţa de fond a reţinut că doar o partedin prejudiciile cauzate acestora prin fapta inculpatului au caracter actual, cert şi determinat(determinabil).

Cât priveşte prejudiciul material reclamat, instanţa de fond a reţinut că acesta este dovedit încea mai mare parte. Partea civilă a produs probe (martori) care dovedesc, în limita sumei de8000 lei, pretenţiile constând în contravaloarea cheltuielilor făcute cu ocazia înmormântăriisoţului şi a pomenilor ulterioare.

Din adresa depusă de SC S. S.A. Bârlad la f. 54 dosar instanţă, rezultă veniturile lunarerealizate de V. E. în calitate de salariat al acestei unităţi. Raportând cota de 1/3, prev. de art. 94Codul familiei, la aceste venituri, şi care ar reprezenta întreţinerea datorată de victimă celor doi

8 / 21



copii, rezultă suma de 289 lei lunar, din care 150 lei pentru V. N., născut la data de 15.08.1989,minor la data decesului tatălui său, şi 139 lei pentru minora V. (...)-Carla, născută la 23.05.1997.

Din relaţiile comunicate de Casa Locală de Pensii Bârlad (f. 145 dosar instanţă), rezultăcuantumul şi perioada în care cei doi copii ai victimei V. E. au beneficiat de pensie de urmaş,minora V. (...)-Carla beneficiind în continuare de o pensie de urmaş în valoare de 247 lei lunar.

Raportând sumele primite cu titlul de pensie de urmaş de către cei doi copii ai victimei(dintrecare pentru V. N. doar până la împlinirea vârstei de 18 ani) la sumele ce ar fi revenit acestoracu titlul de întreţinere din veniturile victimei(pentru V. N. de asemenea până la împlinirea vârsteide 18 ani ), a rezultat că în total, celor doi copii le revine suma globală de 2000 lei, pentruperioada cuprinsă între decesul tatălui şi cea a majoratului pentru V. N., respectiv data de31.10.2007 pentru V. (...)-Carla (dată de la care pensia de urmaş primită de aceasta a depăşitsuma pe care ar fi primit-o cu titlu de întreţinere de la tată prin raportarea cotei de ¼ la veniturilenete ale acestuia).

Rezultă aşadar că de la data pronunţării hotărârii nu se pot acorda despăgubiri periodice pentrucei doi copii întrucât unul dintre aceştia, V. N., este deja major, iar cel de al doilea, V. (...)-Carla,primeşte pensie de urmaş într-un cuantum mai mare decât ar fi fost în prezent întreţinereadatorată de tată prin aplicarea cotei de ¼ la veniturile lunare ale acestuia.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral suferit de soţia şi copii victimei, instanţa a reţinut că ausuferit, prin pierderea soţului, respectiv a tatălui, un prejudiciu moral dovedit, fapt atestat şi demartorii O. D. (f. 57 dosar instanţă) şi O. N. (f. 60), care au arătat că cei doi copii şi soţia au fostfoarte afectaţi de decesul tatălui, respectiv soţului, că aceştia suferă în continuare lipsindu-lesprijinul lui psihic şi financiar.

Faţă de aceste aspecte, instanţa de fond a apreciat că prejudiciul de natură morală cauzatpărţilor civile prin fapta inculpatului se ridică la suma de 100.000 lei, respectiv câte 35.000 leipentru fiecare dintre cei doi copii şi 30.000 lei pentru V. N..

Instanţa a reţinut că inculpatul a produs accidentul în timp ce conducea autoturismul E. 1300 cunr. (...), proprietatea soacrei sale E. E., care avea încheiată poliţă de asigurare obligatorie derăspundere civilă auto cu B. Sucursala V la data de 11.06.2005 (poliţa nr. HN (...)/31.12.2004).

9 / 21



Participarea S.C. „B.”-Sucursala V, ca asigurător, la judecarea acţiunii civile nu trebuie să fieuna de formă, ci este necesar ca instanţa penală să soluţioneze în întregime latura civilă, deci şicu privire la el. Nerecunoaşterea posibilităţii pentru instanţă de a obliga asigurătorul la platadespăgubirilor ar lipsi de conţinut obligativitatea participării sale în cauză, statuată în deciziapenală nr. 1/2005 a Î.C.C.J. A constata doar că asigurătorul răspunde pentru suma stabilită cadezdăunare ar însemna lipsirea părţilor dezdăunate de posibilitatea de a beneficia de efecteleunui titlu executoriu. Ele s-ar vedea astfel puse în situaţia promovării unei noi acţiuni, în faţainstanţei civile, în condiţiile în care unul dintre temeiurile alăturării acţiunii civile celei penale,menţionat constant în doctrină, este acela de a da părţilor posibilitatea despăgubirii lor rapide.

Cu privire la obligaţia asigurătorului de a despăgubi şi limita acestei obligaţii, se reţine că potrivitdisp. art. 54 al. 2 din Legea nr. 136/1995 „În cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărârejudecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflateîn proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului derăspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia.”, iar potrivit art. 55 al. 1 din acelaşi act normativ,„Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite”

Din textele de lege amintite, rezultă că pentru prejudiciile suferite de persoanele vătămate prinproducerea unui accident de autovehicule, se angajează răspunderea societăţii de asigurări şinu a persoanei vinovate de producerea prejudiciului. Numai în mod excepţional, în cazul în careîntinderea răspunderii asigurătorului, determinată prin contractul de asigurare, nu ar fi de naturăsă acopere în întregime prejudiciul, ar fi posibil ca, pentru pagubele neacoperite să fie angajatăşi răspunderea asiguratului, în condiţiile răspunderii civile delictuale.

Din lucrările dosarului şi din disp. art. 7 din Ordinul nr. 3108/2004 al Comisiei de Supravegherea Asigurărilor, rezultă accidentul produs de inculpat la 11.06.2005 a avut drept urmare decesulunei persoane, şi deci limita maximă a despăgubirii care poate fi acordată de asigurător este de100.000 lei.

Astfel, instanţa de fond a obligat pe S.C. „ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ-B.” S.A., prinSucursala V, în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părţilor civile V. N., V.(...)-Carla şi V. N. suma de 100.000 lei cu titlul de daune morale, din care 30.000 lei pentru V.N. şi câte 35.000 lei pentru V. (...)-Carla şi V. N..

10 / 21



Faţă de cele mai sus-expuse, în baza art. 346, art. 14 Cod procedură penală coroborat cu art.998 Cod civil, instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat pe inculpat la platacătre părţile civile a sumei de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material, dincare 8.000 lei despăgubiri globale reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cuînmormântarea şi pomenile ulterioare, şi 2.000 lei despăgubiri globale cu titlul de întreţineredatorată minorilor.

De asemenea, a fost admisă acţiunea civilă formulată de Spitalul Municipal de Adulţi Bârlad şi aobligat inculpatul să plătească acestuia suma de 363,948 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizareefectuate pentru V. E..

În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care 250 lei în cursul urmăririipenale şi 250 lei în cursul judecăţii.

Instanţa a luat act că inculpatul a achitat onorariul pentru apărătorul din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a B â r l a d,inculpatul H. O., părţile civile V. N., V. (...)-Carla şi V. N. şi asiguratorul S.C. „B.” SA- SucursalaV.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă j u d e c ă t o r i a V a s l u i critică hotărârea înprimul rând în sensul că este nelegală suspendarea condiţionată a executării unei pedepserezultante de 3 ani închisoare prin raportare la disp. art. 81 al. 2 Cod penal, iar în al doilea rândse apreciază că în funcţie de modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, de împrejurările şiconsecinţele cauzate singura modalitate de executare aptă să asigure scopul pedepsei ar fi fostaceea a detenţiei.

Motivele de apel ale părţilor civile, astfel cum ele au fost expuse de partea civilă V. N. , atâtpersonal cât şi ca reprezentantă legală a minorei V. (...)-Carla vizează faptul că la fond instanţaa omis obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de aceste părţi ,reprezentând onorariul de avocat. Partea civilă V. N. nu s-a prezentat , fiind plecat în străinătateşi nici nu a motivat în scris apelul, comun de altfel cu al celorlalte părţi civile iar mama sa aprecizat că şi apelul său vizează aceleaşi aspecte.

11 / 21



Asiguratorul nu motivează apelul în scris dar depune note de concluzii în sensul că persoanavinovată de producerea accidentului, respectiv H. O. trebuia obligat la plata sumei de 100.000lei daune morale împreună cu asigurătorul, fiind incorectă obligarea exclusivă a asiguratorului laplata acestei sume.

Inculpatul nu îşi motivează apelul în scris dar solicită, prin apărătorul desemnat din oficiu, să fieredusă pedeapsa sa la doi ani închisoare şi să fie menţinută suspendarea condiţionată aexecutării sau să fie aplicate dispoziţiile art. 86 ind. 1 Cod procedură penală referitoare lasuspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 168/A din 17.09.2008, a T r i b u n a l u l u i V a s l u i, s-a decis:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a B â r l a d, inculpatul H.(...). O. şi părţile civile V. N., V. (...)-Carla (prin reprezentantul legal V. N.) şi V. N. împotrivasentinţei penale nr. 170/19.03.2008 a J u d e c ă t o r i e i B â r l a d, pe care o desfiinţează înparte, în latura penală.

Rejudecând, înlătură dispoziţia privind aplicarea dispoziţiilor art. 81-83 Cod penal faţă depedeapsa rezultantă stabilită prin sentinţa apelată.

În baza art. 86 ind. 1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepseirezultante de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului H. (...). O. prin sentinţa apelată şifixează termen de încercare 5 (cinci) ani potrivit dispoziţiilor art. 86 ind. 2 Cod penal.

Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri desupraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială ainfractorilor;

12 / 21



b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi oricedeplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86 ind. 4 Cod penal privind cazurile şi condiţiilerevocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Obligă inculpatul la plata către părţile civile a V. N. , V. (...)-Carla şi V. N. a sumei de 200 lei şicătre partea civilă V. N. a sumei de 300 lei reprezentând cheltuielile judiciare efectuate depărţile civile la fond.

Înlătură dispoziţiile contrare din sentinţă şi menţine celelalte dispoziţii.

Respinge apelul declarat de S.C. „B. Românească B. E.” S.A., prin Sucursala V, împotrivasentinţei penale nr. 170/2008 a J u d e c ă t o r i e i B â r l a d.

Cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului iar suma de 100 leireprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile MinisteruluiJustiţiei.

În luarea acestei decizii,instanţa de apel a argumentat după cum urmează:

În mod corect şi în deplină concordanţa cu probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a

13 / 21



reţinut că inculpatul a comis cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată constândîn principal în faptul că a condus pe drumurile publice un autoturism în timp ce se afla în starede ebrietate , de a accidenta pe numitul V. E., care a decedat ulterior ca urmare a leziunilorprovocate prin accident şi de a părăsi locul faptei după producerea accidentului.

Sentinţa este nelegală însă sub aspectul individualizării modalităţii de executare a pedepseirezultante aplicate inculpatului.

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev.de art. 178 al. 3 Cod penal, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi ainfracţiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002,pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare. Cele două pedepse au fostcontopite în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pentru care s-a dispus suspendareacondiţionată a executării în baza art. 81 Cod penal .

Soluţia este nelegală deoarece art. 81 al. 2 Cod penal permite suspendarea condiţionată apedepsei rezultante stabilite în cazul concursului de infracţiuni doar pentru pedepse de cel multdoi ani închisoare iar pedeapsa rezultantă din cauză este de 3 ani închisoare.

Apelul inculpatului şi al Parchetului sunt admisibile sub acest aspect , al nelegalităţii pedepsei,care urmează a fi modificate în ceea ce priveşte modalitatea de executare, ca efect al admiteriiapelurilor.

Nu este întemeiată solicitarea Parchetului privind executarea pedepsei rezultante în regim dedetenţie, modalitate de executare care ar fi excesiv de severă raportat la circumstanţeleconcrete ale săvârşirii faptelor şi la persoana inculpatului, în favoarea căruia s-au reţinut şicircumstanţe atenuante .

Pe de altă parte nu este întemeiată nici solicitarea inculpatului de a se reduce pedeapsa şi a seaplica dispoziţiile art. 81 Cod penal deoarece o asemenea modalitate de individualizare aexecutării pedepsei, fără nici un fel de restricţii şi obligaţii care să îi fie impuse, ar fi prea uşoarăfaţă de consecinţele faptelor sale şi nu ar fi de natură să asigure reeducarea sa.

14 / 21



Apelul părţilor civile, care vizează doar faptul că s-a omis la fond acordarea cheltuielilorjudiciare este întemeiat. La instanţa de fond, cu toate că au fost solicitate aceste cheltuieli nus-au depus acte doveditoare ale efectuării lor, aspect care a fost remediat în apel prindepunerea chitanţelor ce atestă plata onorariului de avocat, în cuantum de 500 lei (f. 19 dos.apel).

Apelul asigurătorului este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 „În cazul stabilirii despăgubirilor prinhotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse deautovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotrivaasigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia …”.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 „Despăgubirile se plătescde către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite”.

Din examinarea dispoziţiilor legale invocate rezultă cu claritate că, pentru prejudiciile suferite depersoana vătămată prin producerea unui accident de autovehicule, se angajează răspundereaasigurătorului (societatea de asigurare), iar nu a persoanei vinovate de producerea prejudiciului(asigurat). Numai în mod excepţional, în cazul în care întinderea răspunderii asigurătorului,determinată prin contractul de asigurare, nu ar fi de natură să acopere în întregime prejudiciul,ar fi posibil ca, pentru pagubele neacoperite să fie angajată şi răspunderea asiguratului, încondiţiile răspunderii civile delictuale.

Este evident că, prin instituirea caracterului obligatoriu pentru asigurarea de răspundere civilăauto, pe lângă evitarea insolvabilităţii persoanei asigurate vinovate de producerea pagubei, sedă eficienţă chiar esenţei contractului de asigurare, respectiv asiguratul, în schimbul sumelorplătite, asigură un eveniment viitor, incert, urmând ca în caz de producere a acestuia să nu îşivadă diminuat brusc patrimoniul cu valoarea corespunzătoare. Dacă s-ar admite posibilitateaobligării asiguratului la plata despăgubirilor în principal, în subsidiar cu asigurătorul sau chiar însolidar, acesta ar fi pus în situaţia de a-şi vedea diminuat patrimoniul, suportând exact efecteleriscului cu privire la care s-a asigurat.

Prin urmare, tribunalul reţine că, în actuala reglementare a Legii nr. 136/1995 este clar stabilit

15 / 21



că persoana vătămată îşi poate formula pretenţiile numai împotriva asigurătorului derăspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia.

Despăgubirea stabilită la fond este inferioară limitei maxime (1.000.000 lei vechi) indicate înAnexa 3 la Ordinul nr. 3108/2004 al Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilorrelativ la suma ce poate fi acordată pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentruprejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident în anul 2005, pentru opersoană .

Din analiza şi interpretarea textelor legale incidente, rezultă prin urmare că este nefondatmotivul de apel care vizează obligarea asiguratorului alături de inculpat sau în subsidiar faţă derăspunderea principală a acestuia.

Instanţa de fond a obligat asigurătorul la suma maximă potrivit plafonului legal, iar pentru restuldespăgubirilor, materiale şi cheltuieli de spitalizare, a fost obligat inculpatul, care a achiesat laplata acestora.

Se reţine că viaţa unei persoane nu poate fi cuantificată sau redusă la o sumă de bani însă seadmite indemnizarea pecuniară a persoanelor vătămate prin fapte ca aceea dedusă judecăţii încauza de faţă.

Nivelul despăgubirilor trebuie determinat în raport de circumstanţele cauzei şi de relaţiaexistentă între partea civilă şi victimă iar în raport de aceste criterii, tribunalul constată că sumatotală stabilită cu titlu de daune morale este echilibrată şi justificată, motiv pentru care nu seimpune reducerea ei .

În primul rând se reţine că sunt incontestabile durerea şi suferinţa psihică induse părţii vătămateV. N. de decesul soţului la o vârstă relativ tânără (43 de ani), în condiţiile în care ambii copiirezultaţi din căsătorie erau minori la data respectivă.

Faptul că a rămas văduvă la doar 37 de ani reprezintă o traumă psihică dificil de recuperat ,implicând un efort însemnat de adaptare la această situaţie, mai ales pentru că este nevoită de

16 / 21



a se îngriji singură de creşterea şi educarea fiicei sale V. Carla.

Partea vătămată V. Carla avea vârsta fragedă de 8 ani când a rămas fără tată iar dezvoltarea eiarmonioasă în lipsa unuia dintre părinţi va fi dificilă, chiar dacă mama sa va încerca săcompenseze lipsa tatălui.

Pe de altă parte, partea vătămată V. N. era la vârsta adolescenţei când s-a produs decesultatălui său, vârstă delicată, la care un adolescent, mai ales băiat, are nevoie de afecţiunea,sprijinul şi îndrumarea tatălui în procesul de maturizare şi formare a personalităţii.

Ambii copii erau deci la vârste la care prezenţa tatălui era deosebit de importantă pentruformarea, educarea, dezvoltarea lor într-un climat familial normal, armonios.

Toate aceste elemente constituie argumente pentru ideea că părţile civile au fost deosebit deafectate de dispariţia din familie a soţului, respectiv tatălui iar sumele acordate cu titlu dedespăgubiri morale sunt echilibrat stabilite în raport de situaţia concretă şi sunt de natură săacopere în mod judicios prejudiciul nepatrimonial cauzat prin infracţiunea de ucidere din culpăsăvârşită de inculpat.

În termen legal această decizie a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă T r i b u n a lu l V a s l u i şi Asiguratorul S.C. „B.” V, prin reprezentanţii săi legali, fiind criticată pentrunelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului Parchetului se susţine că, faţă de gradul de pericol social al infracţiunilorcomise de inculpat, de împrejurările în care au fost comise, precum şi de conduita procesuală aacestuia, se cuvenea ca modalitatea de executare a pedepsei să fie în regim de detenţie şi nususpendarea sub supraveghere.

Asiguratorul S.C. „B.” V, prin reprezentanţii săi legali, aduce aceleaşi critici ca şi în apel,conform cărora trebuia obligat la plata daunelor morale şi inculpatul, care este vinovat deproducerea accidentului şi nu numai asiguratorul singur.

17 / 21



Examinând cele două hotărâri, sub aspectul motivelor invocate, raportat la întreg materialulprobator administrat în cauză, instanţa de recurs, constată că recursurile Parchetului şi alasiguratorului sunt nefondate, din următoarele motive ce se vor expune în continuare:

Solicitarea reprezentantului Parchetului, de casare a deciziei instanţei de apel şi schimbareamodalităţii de executare a pedepsei rezultante, cu executare în detenţie, nu poate fi primită deinstanţa de recurs cu motivarea că în cadrul complex de individualizare a pedepselor, instanţade apel a ţinut cont de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, precum şide scopul pedepselor prev. de art. 52 Cod penal şi a ales ca modalitate de executaresuspendarea sub supraveghere, conform art. 86 şi urm. din Codul penal.

Art. 72 din Codul penal prevede că: „La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama dedispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, degradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările careatenuează sau agravează răspunderea penală”.

Art. 52 Cod penal stipulează că scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şică prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă şiordinea de drept.

Potrivit art. 861 Cod penal, instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicatepersoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani:

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afarăde cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;

c) se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său dupăcomiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar

18 / 21



fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului deinfracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiileprevăzute în alin. 1 lit. b) şi c).

Toate aceste prevederi legale, vin în sprijinul motivării soluţiei date de instanţa de apel, care aales ca modalitate de executare a pedepsei stabilite pentru inculpat, suspendarea subsupraveghere.

În concret, instanţa are în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, comportamentulbun în familie şi societate până la comiterea faptelor penale, precum şi vârsta tânără.

De altfel, instanţa de fond a şi reţinut circumstanţe atenuante în favoarea sa, conform art. 74alin. 1 lit. „a, c”, raportat la art. 76 Cod penal.

Curtea este de părere că alegerea acestei modalităţi de executare, ar fi de natură să-şi atingăscopul educativ şi preventiv.

Simpla condamnare a inculpatului constituie un avertisment serios pentru a-l conştientiza cuprivire la comportamentul său viitor, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executare îndetenţie.

Cu privire la recursul asiguratorului S.C. „B.” V, motivul invocat de acesta nu are fundamentlegal deoarece, aşa cum a motivat instanţa de fond şi de apel, dispoziţiile legale în materie suntclare.

Astfel, potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995 „În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărârejudecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate înproprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de

19 / 21



răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia”.

Iar art. 55 alin. 1 stipulează că „Despăgubirile se plătesc de către asigurator persoanelor fizicesau juridice păgubite”.

Concluzionând, nici unul din motivele de recurs invocate de reprezentantul parchetului sau decătre asigurator nu sunt întemeiate aşa încât ambele recursuri vor fi respinse ca atare.

Văzând şi disp. art. 192 alin. 2 şi 3 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l V a s lu i şi de asigurătorul S.C. „B. Românească B. E.” – Sucursala V -, împotriva deciziei penale nr.168 din 17.09.2008 a T r i b u n a l u l u i V a s l u i, pe care o menţine.

Obligă recurenta asigurătorul S.C. „B. V”, să plătească statului suma de 100 lei cheltuielijudiciare. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul procurorului, în cuantum de 100 lei,rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 Februarie 2009.-

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,C.I.-E. A.D. C.P.

20 / 21



Grefier,C.C.

Red. A.D.Tehnored. I.R.

T r i b u n a l u l V a s l u i: E. E.a,

F. T.-E.

26.02.2009

2 ex.-

21 / 21

Şedinţa publică de la 19 februarie 2009 completul compus din...despăgubiri materiale, din care...

Documents