Edi}iE spEcial| a rEvistEi pia}a financiar|

Edi}ia dECEMBRiE 2018, PRE Ț 35 LEi w w w. p iataf inanciara . ro

1

espre momentulaniversar alCentenarului MariiUniri s-a vorbit deja

poate prea mult, dar desigurinsuficient de cuprinzător. Putemînțelege măreția acestei șanseistorice, secundele acelor ”oreastrale”, aflând mai multeamănunte, judecând evenimentelemai lucizi, mai în surdină, dar cuaceeași nedisimulată și mândrăbucurie. Am vrut să marcăm acest momentadunând în aceste pagini gânduri,mesaje, antreprenori și oameniluminați ai țării, care să ne ajute penoi toți să ne recalibrăm, să neredescoperim, să înțelegem din ceecuație am fost și suntem parte.Marea Unire consfințită la 1Decembrie 1918 în sala Casinei dinAlba Iulia, unde a avut loc AdunareaNațională, convocată de cătreMarele Sfat Național Român, prinConsiliul Național Român Central dela Arad, eveniment la care auparticipat 1.228 de deputați veniţidin toate ţinuturile Transilvaniei, s-afăcut prin votarea Rezoluției princare s-a pecetluit UnireaTransilvaniei cu Regatul României.La acel moment, Gheorghe Pop deBăsești, președintele PartiduluiNațional Român, a declarat

Adunarea Națională de la Alba Iulia„constituită și deschisă”, iarmilitantul unionist, Vasile Goldiș, arostit cuvântarea solemnă, încheiatăcu un proiect de rezoluție al Unirii.Proiectul de rezoluție a fost adoptatcu ovații prelungite. A fost finalul nespus de dramatic alunei epoci de recompunere a uneiEurope postbelice sleite, clipacâștigată de românitate prinneodihna unor mari bărbați de statcare au înțeles importanțamomentului și au acționat la timp. Ceea ce se știe mai puțin este faptulcă nașterea României Mari a fost uneveniment milimetric integratvalului revoluţionar de renaşterenaţională a celor mai multe dintrepopoarele asuprite din țărileEuropei centrale şi de est.”Primăvara naţiunilor” nu aschimbat pe veci doar destinulRomâniei și al românilor uniți, ci șisoarta vecinilor noștri. Nu doarRomânia s-a trezit! * La 29 octombrie 1918, Adunarea

reprezentativă convocată laTurčiansky Svätý Marti de ConsiliulNaţional Slovac a votat înunanimitate independenţa şiunirea Slovaciei cu Cehia;

* La 14 noiembrie, la Praga,Adunarea Naţională consfinţea caact de voinţă al slovacilor şi cehilor

naşterea Republicii Cehoslovace,cu Tomas Garrigue Masaryk înfuncţia de preşedinte;

* La 17 octombrie 1918,reprezentanţii tuturor slavilor desud-vest (sârbi, croaţi, sloveni şibosnieci) alegeau la Zagreb –Consiliul Naţional Iugoslav care anumit guvernul provizoriu, aproclamat Statul naţionalindependent şi suveran al sârbilor,croaţilor şi slovenilor;

* La 24 noiembrie Vecea (Adunareapopulară) a votat unirea noului statcu Serbia, urmată fiind deskupstinile populare din Vojvodina(25 noiembrie) şi Muntenegru (26noiembrie), unirea devenind faptîmplinit la 1 decembrie;

Și perdanții s-au repliat. La 30octombrie 1918, asumându-şiîntreaga putere şi responsabilitate,Adunarea Naţională Provizorie dinAustria a delegat Consiliul de Stat şia format noul guvern, încredinţândmandatul lui Karl Renne iar la 12noiembrie 1918 s-a proclamatRepublica Ungară, Consiliul NaţionalUngar alegându-1 în funcţia depreşedinte pe Károlyi Mihaly.

Concluzia este simplă: ne-amnăscut, ca nație ”rotundă”,împreună cu Europa, în același timpcu Europa.

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

editorial

românia Mare, născută în același timp cu europa

Cristian Pavel,senior editor

D

SUMar

2 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

INTERVIUL EDIȚIEI

”Dragostea de țară se cultivă precum un ogor!”interviu cu Ioan Aurel Pop, președintele academiei române

ISTORIE. ROMÂNIA CENTENARĂ

Statul-națiune România la Centenarde Profesor univ. dr. Vasile PUȘCAȘ / Pagina 14

Noi nu avem conștiința a cât a plătit România pentru reunificare și sacrificiul pe care l-a făcutinterviu cu Prof. Univ. Dan Dungaciu/ Pagina 20

Ionel Brătianu, cel mai reprezentativ dintrefăuritorii României Mari/ Pagina 28

Robert Ficheux – geograful care a dăruitistorie Românieide Iosif POP / Pagina 34

Avem o relație de 100 de ani de cooperare,de prietenie, de înțelegereinterviu cu E.S. Marcin Wilczek, ambasadorul

Poloniei la București / Pagina 36

ROMÂNIA DEMOGRAFICĂ

Anul 2019 – al 30-lea an de declin al populației țării. Ce perspective?de Vasile Gheţău, Ph.D. / Pagina 62

ISTORIE BANCARĂ

BNR și BVB, o istorie care îşi întinde rădăcinile dincolo de Marea Unire/ Pagina 42

CEC Bank, cea mai veche instituţiebancară din România / Pagina 50

Băncile cooperatiste româneşti au rădăcini înfipte adânc în istorieinterviu cu dr. Adrian Morar, directorgeneral al reţelei cooperatisteCreditCooP / Pagina 52

Pagina 6

SUMar

4 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Supliment al revistei Piața Financiară

P.O. Box 63-166, 71200, Bucure[tiStr. Nicolae G. Caramfil nr. 77, sector 1Tel.: 021.315.79.26

021.310.09.82

www.piatafinanaciara.rowww.finmedia.ro

Nota redac]ieiNiciuna dintre analizele revistei nu constituie o sugestie de investi]ie. Conform legii, inves ti -]iile efec tuate `n urma lectur\rii revistei implic\ responsa bilitatea exclusiv\ a investitorilor.Este interzis\, conform legii, repro ducerea integral\ sau par]ial\, pe orice cale [i prin oricemijloace, a con]inutului revistei f\r\ acordul scris al conducerii redac]iei [i al autorilor, care de]in dreptul de copiere. apar]ine, `n exclusivitate, colaborato rilor responsa bilitateaprivind datele [i considera]iile din textele pe care le semneaz\. Opi niile colaboratorilor nu reprezint\ institu]iile [i/sau firmele cu care ace[tia au rela]ii con tractuale de orice fel.

Publicitate: C\t\lin Lamba, director vânz\ri, FinTeam advertisingclamba@piatafinanaciara.ro

Graphic designer:

Florin Pârvu dtp2@finmedia.ro

Departament comercial:021.310.09.83abonamente (abonamente@finmedia.ro): 021.317.08.66/021.315.50.71Difuzare: Publicitate: 021.315.50.66 021.315.50.71int. 211 int. 101/102

Director evenimente: alexandru adrian aalexandru@finmedia.ro

Realizatorii publicației:

Mihai Săndoiu msandoiu@finmedia.ro

Georgeta Clinca gclinca@finmedia.ro

Cristian Pavel cpavel@finmedia.ro

Norel Moise nmoise@finmedia.ro

Director general: Mihai S\ndoiu

GÂNDURI LA CENTENAR

Să le oferim noilor generațiimodelele şi mentorii de care aunevoieinterviu cu Ramona Jurubiță, CountryManaging Partner KPMG românia/ Pagina 70

Să facem un mix de politici care să redea încrederea românilor în Româniainterviu cu Gabriel Biriș, avocat partener,Biriș Goran / Pagina 74

România este țara în care totul esteîncă de făcutde Daniel Farmache / Pagina 76

ROMÂNIA ÎN SĂRBĂTOARE

100 de ani de istorie și mândrienaționalăde Ufuk Tandoğan / Pagina 78

Trăiască România noastră!de Florin Luca / Pagina 79

Centenarul trăit de aproapede Dr. Nicolae BUD / Pagina 80

BRANDURI ROMÂNEȘTI

Borsec, apa devenirii noastre/ Pagina 82

FAN Courier sună întotdeauna dedouă ori: pentru români și Româniainterviu cu Felix Pătrășcanu, co-fondator șiCeo, FaN Courier / Pagina 85

Branduri româneşti – apuse,întinerite sau în vogă / Pagina 88

PROFIL COMPANIE

Fondul Român de Contragarantareintră în cea de-a doua decadă deexistenţă / Pagina 94

In data Veritas! / Pagina 96

Signify contribuie la transformareadigitală a industriei iluminatului/ Pagina 98

RECORDURI ROMÂNEȘTI

90 de recorduri mondiale româneștiîn 100 de ani de țară întregită/ Pagina 100

ROMÂNIA VIITOARE

Doar un exercițiu de imaginație!de Sorin MITITELU / Pagina 104

Un eveniment epocal/ Pagina 108

Un Centenar pentru viitor - CapsulaTimpului România 2118de Sebastian Burduja / Pagina 110

iNterViUl EDIȚIEI

6

e întreabă mulți ce i-a ținutaproape pe români de-alungul istoriei, ce i-a adusmereu împreună: obiceiurile,

tradițiile, nevoia de a rezista în fațavicisitudinilor istorice, folclorul saulimba? ar fi corect să spunem că limbaromână este aceea care ne-a unit, înprimul rând, mereu și mereu?

Pentru aproape toate popoarele lumii, limbaeste cel mai important element deindividualizare, de marcare a diferențelor fațăde alții și, prin urmare, de identitate. Și laromâni a fost și, sper, mai este așa. Ești român,în primul rând, fiindcă vorbești românește,comunici în același grai cu semenii tăi, careînvață de la mamele lor același cod prin care seraportează la lume, la ceilalți. Coeziunea etnicăși apoi națională este, însă, mult mai complicatădecât această raportare simplă la un singurelement identitar. Felul de a fi francez, felul de afi german sau felul de a fi român includ în sine

întregi universuri de viață istorică, secole deevoluție împreună, sedimentări de sentimentegreu de descifrat astăzi. Ne-au ținut împreunămai întâi familiile noastre, mamele, tații, bunicii,frații, unchii, verii, de la care am deprins primeleprincipii ale vieții, cu care am plâns și am râs,am mâncat și am flămânzit, am muncit, ammers la biserică, am jucat la horă, ne-am nuntit,ne-am botezat, ne-am petrecut morții prinslujbele de îngropăciune ... Dintre credințe, ceamai importantă pentru noi a fost credința înDumnezeu și rânduirea sa prin biserica noastrăde rit bizantin. Ne-am creștinat în haină latină,dar ne-am organizat biserica în formă bizantinăși bizantino-slavă. Ne-am identificat apoi,firește, și prin numele de român (rumân), venitde la Roma, prin origine, mai precis prin ideeaoriginii romane, prin tradiții și cutume etc. Ne-au mai unit și munca (pornirea plugurilor,recoltarea, oieritul pendulator etc.), atacurilestrăinilor, dușmăniile unora dintre vecini. Multăvreme, conștiința aceasta a românității noastrea rămas pasivă, deoarece nu am trecut la

acțiune în numele ei, mulțumindu-ne să știm căexistăm. Din epoca modernă însă, cam de laactele lui Mihai Viteazul încoace, solidaritateaetnică medievală sau, mai exact, solidaritățileetnice medievale (locale, pasive) se coaguleazăîn solidaritate națională modernă. Aceastadevine activă, pentru că membrii națiunii nunumai că știu că sunt români, dar și acționeazăîn consecință pentru binele grupului. Lupta deemancipare națională și de formare a statuluiunitar este un rezultat tocmai al existențeiacestei conștiințe naționale, care predispune laacțiune și care se manifestă prin fapte.

străinii întreabă adesea cum s-a păstrat,aparent inexplicabil, acest teritoriu cainsulă de latinitate într-o mare slavă înjur? De ce nu scriem cu chirilice și noi,ca bulgarii, rușii, sârbii etc.?

Da, se vorbește uneori despre noi, românii, cadespre un „miracol” sau despre o „enigmă”. Șinu întotdeauna cu admirație și cu bună

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

”Dragostea de țarăse cultivă precum un ogor!”

La o lună de la celebrarea Marii Uniri, profesorul și academicianul Ioan Aurel Pop va împlini 64 de ani.S-a născut în satul clujean Sântioana, comuna Țaga, lângă Gherla, a devenit doctor în istorie,profesor universitar (din 1996) și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj (din 2012), concomitentmembru titular (din 2010) și președinte (din 2018) al Academiei Române. Opera sa este axată pecercetarea istoriei medievale a românilor și a Europei Centrale și de Sud-Est. Este un fost elev și student eminent, vorbește fluent cinci limbi străine, iubește poezia, cântă cuplăcere din folclor, merge mult pe jos și, mai presus de toate, își iubește ca nimeni altul țara. Căldura sa sufletească și harul inegalabil de dascăl răzbat osmotic atunci când îți vorbește. Tetrezești mai patriot și mai emoționat de fiecare dată când îl asculți, așa cum mi s-a întâmplat mie,norocos să aștern în cele de mai jos un dialog memorabil.

interviu cu ioan aurel PoP, președintele academiei române

S

8

credință. Unii pornesc de aici ca săconteste chiar dreptul la existențăpolitică și statală a românilor înanumite regiuni ale României.„Miracolul” sau „enigma” nu sereferă, însă, atât la modul de formarea românilor ca popor, cât la modul dedăinuire aici, „în calea năvălitorilor”,cum se spune. Românii s-au formatca orice popor romanic, din maimulte elemente etnice, dintre caretrei sunt mai importante, iar dintreacestea trei, unul a fost hotărâtor,anume elementul roman saulatinofon. Prin acesta s-a produsromanizarea și s-a născut latinitateapostromană. Dar a explica în ce mods-a perpetuat aici, printre slavi și apoiși printre maghiari, singurulmoștenitor al romanității orientale –poporul român – este mult mai greu.Italienii au fost lângă francezi, aceștialângă provensali, aceștia lângăcatalani, catalanii lângă spanioli,spaniolii lângă portughezi etc. și auformat un conglomerat de latinitate,s-au mai și bazat unii pe alții și au avutcu toții latina medievală ca limbă decult, de cultură și de cancelariile, ceeace le-a fortificat romanitatea. Noi, înaceastă „mare slavă”, am ajunscomplet izolați de latinitatea etnicăoccidentală și ne-am conservat totuși.Chiar inexplicabil, nu este, totuși,procesul, pentru că noi, românii,reunim într-o sinteză latinitatea dinDacia, Moesia și Pannonia, adică dintrei provincii foarte populate aleImperiului. Am pornit din cea mailargă plămadă, am fost în vechime celmai numeros popor din sud-estulEuropei și suntem și acum în aceastăpostură. Prin urmare, am avut oanumită vigoare etnică și biologică,care ne-a ajutat să dăinuim. De ce numai scriem cu chirilice? Pentru căslavonismul nu a fost la români unfenomen etnic și etno-lingvistic, ci

unul cultural. Prin urmare, când s-adesăvârșit poporul român, prinsecolele al IX-lea – al X-lea, slaviietnici erau deja, în mare măsură,asimilați. Poporul român nu a vorbitslavonește niciodată, ci doar a avut calimbă a bisericii slavona sau slavaecleziastică. Noi ne-am creștinat înlatinește, dar ne-am organizatbiserica prin raportare la modelulbulgar, adică slav, după ce slavonapătrunsese între limbile „sfinte”.Toate popoarele europene au avut înbiserică altă limbă decât cea vorbită.Slavona nu a fost la noi o limbă decomunicare, ci una artificială acultului, a culturii și a cancelariilor,adică a unei elite restrânse. Dupăabolirea sa și după trecerea la uzulromânei și în scris, am mai folosit ovreme alfabetul chirilic (buchiile), darlimba noastră romanică nu putea sărămână la infinit îmbrăcată în hainăslavă. Era împotriva firii să fie așa și,sub influența Școlii Ardelene laînceput, am renunțat la buchii și amtrecut treptat la uzul literelor, ca toatepopoarele romanice. Alexandru IoanCuza a pus capăt prin lege alfabetuluichirilic la noi.

Care credeți că e cea maiimportantă realizare a poporuluiromân, ca nație, în acești 100 deani?

Este greu de spus! Ar putea fiperformanța de a ne păstra țaranumită România (chiar dacă nuîntreagă, ca la 1918), în pofida tuturorasalturilor distructive, venite și dinspreapus, dar mai ales din partea „mareluivecin” de la est. La fel de importantăva fi fost și scuturarea regimului dedictatură în 1989, când am revenit lavalorile democratice occidentale, faptcare ne-a netezit calea (anevoioasă)spre NATO și Uniunea Europeană.

s-a vorbit mult după Unire despre„Dacia Mare”, care din păcate, arezistat doar două decenii. De cea dispărut acest nume sonor șiputernic din conștiința națională?

Dacia vine la noi din vechime, iarideologia națională revigoratăîncepând cu secolul al XVIII-lea, peambii versanți ai Carpaților, cu marelesău accent din Transilvania, s-a numita „daco-românismului”. Dacia – darnu cea „barbară”, ci Dacia Romană – afost fermentul politic care ne-aanimat elitele din epoca redeșteptăriinaționale. Motivul pentru care însățara se cheamă România și nu Daciaeste unul practic: poporul acesta nu s-a numit niciodată pe sine „dacic”, ci„roman”, sub forma „rumân” sau„român”. În ciuda unor denumiriregionale existente și azi (muntean,oltean, ardelean, moldovean,dobrogean, bănățean etc.), cea maigenerală formă de a ne chema pe noiînșine, în toate timpurile, a fost aceeavenită de la Roma, prin moștenirealatinității. Primii care au teoretizataceastă idee-realitate au fostcronicarii moldoveni (în primul rândMiron Costin) și marele savantDimitrie Cantemir (primul cărturarromân de talie internațională,recunoscut ca atare), încă înainte deȘcoala Ardeleană. Iar dacă poporul secheamă „român”, era natural ca șițara să se cheme „România”.

Marea Unire de la 1918 a fostprecedată de unirea Basarabieicu țara-mamă, din primăvaraaceluiași an. De ce s-a trecutfoarte repede peste aceastăaniversare?

Nu știu dacă s-a trecut chiar repede!Academia Română și Academia deȘtiințe a Moldovei au organizat –

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

2001este anul cândIoan Aurel Popafost ales membrucorespondent al

AcademieiRomâne. La doar46 de ani, a fost

cel mai tânărmembru al

acestui for alelitei românești.

1989este anul cândam revenit la

valoriledemocraticeoccidentale,

fapt care ne-anetezit calea(anevoioasă)spre NATO și UniuneaEuropeană.

iNterViUl EDIȚIEI

9

pentru prima oară în istorie – la 27martie 2018, o sesiune solemnăcomună la Chișinău, marcândunitatea poporului român și dorințade a fi împreună a celor două stateromânești. Pentru mine, Marea Unirenu înseamnă numai episodul decisivde la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918,ci și actele similare de la Chișinău șiCernăuți, din același an. UnireaBasarabiei rămâne un faptfundamental al națiunii noastre, darcelebrarea sa deplină se împiedicăîncă de imixtiunile străine dinRepublica Moldova, de conflictul legatde Transnistria, de prezența trupelorruse pe teritoriul aflat în discuție, dedivizarea Basarabiei, ținutului Herța șiBucovinei de către regimul sovietic,de mass media rusofonă foarte activăla est de Prut etc. Deși frângereaRomâniei la 1940 și apoi la 1944(1947) seamănă cu divizareaGermaniei după Al Doilea RăzboiMondial, reunificarea noastră nu s-aputut produce încă. Particularitățilegeopolitice de aici sunt foarte diferitede cele din spațiul Europei Centrale,iar România, spre deosebire deGermania, nu este o mare puterepolitică și economică. Cu alte cuvinte,nu ne este îngăduit nouă ceea ce îieste îngăduit Germaniei! Asta nuînseamnă că reunirea noastră nu estelegitimă sau că nu este posibilă.

serbăm Marea Unire încăneîntregiți, fiindcă românia are,la un veac de la alba iulia, doar238.397 km pătrați, cu 57.652 kmpătrați mai puțin decât la 1Decembrie 1918. avem tăria săne aducem aminte asta? iertăm,uităm sau și una, și alta?

Nu numai că nu uităm, dar avem chiardatoria de a nu uita! Uitarea arechivala cu stingerea noastră ca

națiune, iar așa ceva nu se poate. Auita înseamnă a muri pas cu pas, câtepuțin, cu fiecare an ce trece. Numai căschimbările produse la noi și la est dePrut în lungile decenii comuniste nupot fi șterse cu buretele, la fel cum nupoate înceta – după cum ne-am dorinoi – politica imperială și dominatoarea unor state vecine. Suntem obligațide istorie și de Dumnezeu să nupierdem, însă, speranța și să lucrămpentru transpunerea în fapte asperanței, așa cum au făcut românii la1918.

În anul 2001, când a fost alesmembru corespondent alacademiei române, la doar 46 deani, ați fost cel mai tânăr membrual acestui for al elitei românești.În anul 2010 ați fost ales membrutitular al academiei române. Înacest an ați devenit președinteleprestigiosului for. Ce ar trebui săreprezinte academia pentruromâni, care este rolul ei și în ceîmprejurări trebuie să i se audăvocea?

Academia Română a fost gândită defondatorii săi ca un stâlp de temelie aledificiului național și ea se află, depeste un secol și jumătate, în serviciulnațiunii române. Academia a formatRomânia Mare în sufletele românilorînainte ca ea să existe oficial, pe hartaEuropei. Încă de la înființare, înAcademie au intrat savanți români dintoate provinciile românești. Înconsecință, Academia Română,ajunsă între timp – în ciudavicisitudinilor – cel la important for deconsacrare intelectuală din țaranoastră, are datoria să militeze înfiecare clipă pentru România, pentruvalorile sale, pentru destinul săudemn. Academia Română nu a fostgândită numai ca o societate savantă

și erudită, cum își permiteau să fiemajoritatea academiilor europene, cia fost și o instituție luptătoare,prezentă în Cetate, menită să deamăsura lucrurilor, să ponderezeexcesele, să arate calea de urmatpentru națiune. Din păcate, Academia a fostinstrumentalizată de regimul

comunist, iar între anii 1974 și 1989 afost condamnată la dispariție. Nici înaceste timpuri neașezate de dupădictatura comunistă, Academia nueste prețuită la adevărata sa valoare șinu este sprijinită așa cum s-ar cuveni.Ba, unii se întreabă cum și de ce să fifost și să fie Academia în serviciulnațiunii române și de ce să fie socotităinstituție de interes național!Asemenea poziții de disoluție acorpului nostru național suntinteresate și nu urmăresc altcevadecât compromiterea poporuluiromân, risipirea sa, dezorientarea sa.

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Dintre credințe, cea maiimportantă pentru noi afost credința în Dumnezeuși rânduirea sa prinbiserica noastră de ritbizantin. Ne-am creștinatîn haină latină, dar ne-amorganizat biserica în formăbizantină și bizantino-slavă. Ne-am identificatapoi, firește, și prin numelede român (rumân), venitde la Roma, prin origine,mai precis prin ideeaoriginii romane, prin tradițiiși cutume etc.

10

Academia, însă, nu este o frunză învânt, la cheremul detractorilor, ci esteo instituție solidă, care-și cunoaștemenirea și care-și îndeplinește rolul.De aceea, vocea Academiei se aude șitrebuie să se audă în toateîmprejurările în care se află în jocsoarta națiunii, în care se pericliteazăeducația, credința, biserica,cercetarea, creația spirituală,sănătatea, ambientul natural și altedomenii vitale.

sunteți un adept al curentuluinaționalist. De ce are acestcurent, în accepțiunea unora, oconotație peiorativă?

Sunt un adept al dragostei de țară șide neam, pentru că acesta este rostulnostru de români. Altminteri ne făceaDumnezeu germani, americani sauchinezi! Dar noi suntem – printr-undat al sorții – români și trebuie să nedăruim acestui destin. Astăzi este, demulte ori, demonizată națiunea, pemotiv că în numele ei s-ar fi produsrăzboaie. Iar naționalismul esteconfundat cu șovinismul și xenofobia. Este drept că și termenul denaționalism a dobândit mai recentsens peiorativ – ca și cum ar fi unstigmat – deși, până nu demultnaționalismul însemna dragosteapentru propria națiune, fără niciorăsfrângere restrictivă asupra altornațiuni. Este drept că există multeconflicte pornite din cauze naționalesau care au ca pretext apărareanațiunilor, dar războaie s-au produs șiîn numele iubirii, al libertății, aldemocrației, al familiei, al credințeisau al bisericii și chiar aluniversalismului. Nu trebuieconfundată cauza unui cataclism cuefectul său! Națiunile sunt doar forme desolidaritate umană ca atâtea altele, iar

ele trebuie prețuite, organizate șirânduite bine, fiindcă oamenii suntființe sociale și nu pot trăi decât îngrup. O formă de comunitate umanăcu existență legitimă și organică este șinațiunea. Națiunile nu s-au creat prinlegi sau prin decrete ale guvernanțilorși nici nu pot fi desființate prinasemenea măsuri administrative. Ceicare condamnă națiunile de plano suntori amăgiți, ori mânați de intereseoculte. Iar națiunile – cum se vede – serăzbună pe asemenea forțări ale noteiși ies sau reies în prim plan, se izolează,introduc politici protecționiste etc.Politica antinațională naște monștri șise întoarce împotriva globaliștilor depripas, pentru că Europa viitorului esteîncă o Europă a națiunilor, menite sătrăiască împreună, în armonie. Cum șide ce să credem că, dacă nu reușim săfacem din Europa o patrie a națiunilor,vom face una a regiunilor sau una aindivizilor izolați? Marile coeziuni sefac din coeziuni mai mici, iar coeziunilecare domină astăzi Europa sunt celenaționale.

De ce credeți că proliferează laaceastă oră în europa ideileiliberale și mișcările extremiste?

Aceste mișcări nefirești prolifereazăpentru că nu ne-am priceput să facemlumea mai bună, nu am vrut, ne-amlăsat ispitiți de falși profeți și am căzutîn eroare. Oamenii nu pot decide prindecrete și legi decât în chestiuniomenești, or noi, în semeția noastră,am crezut că putem dirija universul.Globalizarea făcută prin distrugereanațiunilor s-a dovedit nu numai oiluzie, dar chiar o catastrofă care s-aîntors împotriva noastră. Ideeaaceasta năstrușnică se poate comparacu dorința de a face o pădure fărăcopaci! Libertatea individului nu sepoate înfăptui împotriva libertății

naționale și nici nu se poatetransforma în liber arbitru. Dacă nuașezăm la baza noii Europe unitevalorile care au consacrat existențacontinentului, care i-au dat conținut șirost, atunci degeaba ne zbatem. Pe dealtă parte, întotdeauna, în perioade decriză, profeții de pripas au îndemnat laexcese. După Primul Război Mondial, aurmat o profundă criză din care unii aucrezut că pot ieși prin regimuritotalitare de extrema stângă sau deextrema dreaptă. Ambele s-au dovedita fi soluții falimentare, care au costatenorm omenirea. Liberalismul mergemână în mână cu democrația, pe cândiliberalismul conduce spre autocrație,spre regimuri dictatoriale. Se poate cademocrația clasică să fi obosit și săaibă nevoie de primeniri și de adaptări,dar „democrația străzii” – numităeufemistic „democrație participativă”sau „democrație directă” (chiar șiCeaușescu uza acest concept) – poateajunge un mijloc sigur de naștere aautoritarismului. Mișcările extremistese nasc din dezamăgiri și, câteodată,chiar din intenții bune, numai că șiiadul este pavat cu bune intenții. Lanoi, însă, tendințele iliberale (mult maiputernice prin alte țări) vin și dinguvernarea defectuoasă, dinneîncrederea în liderii politicinepregătiți, modești, orgolioși,corupți, inculți, fără experiență și fărăexpertiză. Soluția: ridicarea unei clasepolitice inteligente, experte, cinstite,culte și responsabile.

trăim vremuri extrem de tulburidin perspectivă politică șieconomică, atât la nivel global,cât și european, regional sauintern. Cum ar trebui să tăiemvalul, să rezistăm și săredescoperim speranța într-onormalitate pe care nu o maigăsim nicicum?

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Globalizareafăcută prindistrugerea

națiunilor s-adovedit nu

numai o iluzie,dar chiar o

catastrofă cares-a întorsîmpotrivanoastră.

Sunt un adeptal dragostei de țară și deneam, pentru

că acesta esterostul nostru de

români.Altminteri ne făcea

Dumnezeugermani,americani

sau chinezi!

iNterViUl EDIȚIEI

11

Din păcate, istoricii nu pot prevedeaviitorul, cum cred unii, acordându-neun statut mult prea generos. Darașezarea noastră ar trebui să vină, înprimul rând, printr-o educațiecorectă, decentă, verificată de istorie,predictivă, cu privirea ațintită spreviitor. Dacă decidem să ne trăim doar clipa(Carpe diem!), greșim iremediabil șine îndreptăm spre autodistrugere.Educația se face prin familie și prinșcoala de toate gradele, se face azi de-a lungul întregii vieți. Dacă nu vomacorda educației locul cuvenit –inclusiv printr-un buget potrivit – vomcontribui la reculul lumii noastre, laîngroparea valorilor care ne-auconsacrat, la risipirea acestei țări. Pentru o educație bună, este nevoiede familie trainică, de părințiresponsabili și preocupați de copiiilor, de bunici, de frați și de surori. Euștiu că s-a schimbat lumea, dar nuînțeleg de ce, la vârsta copilărieiromânilor, sunt mai potrivite StarTrek, Frăția inelelor sau Harry Potter?De ce nu se mai potrivesc – în aniifanteziilor și ai fantasmelor – Prâsleacel Voinic, Făt Frumos, IleanaCosânzeana, Împăratul Roșu sauHarap Alb? Cu ce au păcătuit toateaceste personaje fantastice și ireale –la fel de ireale ca și cele aduse acumde aiurea – încât sunt acum puse laindex, ca anumite opere de pevremea Inchiziției. Să fie repudiatenumai pentru că sunt românești? În școală, nu încetăm să„experimentăm” după metode totmai năstrușnice și să căutăm an de an,ca lideri, să tot tăiem din bugetuleducației. Compromiterea educației acondus și la compromiterea elitelorțării. S-au impus false elite politice șichiar intelectuale uneori, care neorientează pe căi greșite, ne amăgescși ne ispitesc, ne dezorientează și ne

îndepărtează de realele valori. Sănătatea fizică a unei națiuni seconservă printr-un sistem medicalperformant, iar sănătatea spirituală șimorală prin educație și credință, prinșcoală și biserică. Am experimentatdecenii întregi ateismul de modelmoscovit și am ajuns completdezorientați, trestii în bătaia vântului.După căderea dictaturii, în loc să nevenim în fire și să ne luăm pe seamă,am ajuns în alte extreme. Nu ne rămâne decât să ne revenim, săne redresăm, să construim, în loc sădemolăm și să învățăm. Romaniispuneau că „noi nu învățăm pentrușcoală, ci pentru viață”. Și câtădreptate aveau! Iar ai noștri, neocupau mințile necoapte cu ideea cădacă „ai carte, ai parte”. Chiar dacă azifalșii profeți arată ritos că te poțiîmbogăți prin fraudă, hoție șiminciună, școala are datoria să cultiveîncrederea în forța cunoașterii șicomunicării dintre oameni, în rolulminții și al inteligenței omenești, înrolul major al culturii generale, înnevoia specializării prin dăruireprofesională, în simțul datoriei. Dacă nu mai există dragoste de țară,cum să ne chivernisim bine țara? Or,nu ne naștem cu dragostea de țară însuflete, pentru că dragostea de țară secultivă, precum un ogor. Degeaba esteogorul fertil dacă rămâne necultivat!Iubirea Cetății în care trăim se obțineanevoios, prin pregătire îndelungată șisistematică, la orele de limba șiliteratura română (nu de „limbă șicomunicare”), de istoria românilor șiuniversală (nu de „istorie”), degeografia României și de geografiegenerală (nu doar de „geografie”), deetnografie românească, de teologieromânească, de drept românesc etc.Altfel, lucrăm degeaba. România nupoate fi condusă bine de oamenineutri, care nu simt nimic atunci când

văd Voronețul, care se plictisesc demuzica noastră populară, care nu auurechea formată pentru hore și carenu știu că Sadoveanu a scris „FrațiiJderi”. Iar sistemul nostru de educațieface tot mai puține pentru acestelucruri. Țara aceasta – ca toate țările – nuexistă de la sine, ci trebuie mereuocrotită, îngrijită și primenită. Ca să

facem asta, trebuie să o iubim, iar casă o iubim trebuie să o avem inoculatăîn suflete, de la mama și de la tata, dela bunica și bunicul, de la dăscăliță șide la dascăl. Iar a iubi țara înseamnă aiubi binele tău și al aproapelui tău,oricât de departe s-ar afla acesta. Prinurmare, dragostea de România nu nepoate face decât buni cetățeni ailumii, altruiști și generoși.

Mihai săndoiuCristian Pavel

&&''""''$��&&%%''%%��&&''!!##

'''#!&("(�&$($�&(%(#%

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Dacă decidem să ne trăimdoar clipa (Carpe diem!),greșim iremediabil și neîndreptăm spreautodistrugere. Educațiase face prin familie și prinșcoala de toate gradele,se face azi de-a lungulîntregii vieți. Dacă nu vomacorda educației loculcuvenit – inclusiv printr-unbuget potrivit – vomcontribui la reculul lumiinoastre, la îngropareavalorilor care ne-auconsacrat, la risipireaacestei țări.

14 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

iStorie ROMÂNIA CENTENARĂ

Cadrul istoric și geopoliticStatul modern român și-a constituit primulnucleu de bază prin Unirea PrincipatelorRomâne, în 1859. Rădăcinile lui doctrinare șiinstituționale se află în conexiune cuevenimentele care au afirmat o identitatenațională românească, la sfârșitul sec.al XVIII-lea și prima jumătate a veacului următor.Revoluția română de la 1848 a propus odesprindere definitivă de formula statalăfanariotă și îndreptarea spre modeluloccidental, îndeosebi cel francez. Reformele luiA.I.Cuza și cele următoare au căutat osincronizare cu Europa și o adaptare lanecesitățile specifice națiunii române, într-unritm și o extensie care au depins mult deasimilarea unei culturi politice democraticemoderne de către elita politică de la București.Acest nucleu modern statal a tins, cum erafiresc, spre desăvârșirea statului-națiune, fiindun adevărat magnet pentru părțile națiuniiromâne aflate în componența imperiilorînvecinate, cel țarist, habsburgic, otoman. Deaceea, mișcările naționale românești din

provinciile respective au evoluat accelerat, înprimele două decenii ale sec.al XX-lea, dinspreaspirația recunoașterii individualității naționaleși autoguvernare, către autodeterminarenațională și unirea cu Regatul României.Războaiele Balcanice și Primul Război Mondialau zguduit din temelii Imperiile Țarist, Austro-Ungar și Otoman. Iar Europa de Sud-Est șiCentrală au urcat spre vârful interesuluistatelor occidentale din cauza intențiilorMarilor Puteri ale epocii de a reconfigurageopolitica și geostrategia continentului. Într-un asemenea context, diplomația și armatastatului român au jucat un rol foarte important(1914-1918) în sensibilizarea Cancelariiloreuropene cu dezideratul românesc decontinuare a procesului desăvârșirii statului-națiune România. Anii 1917-1918 au fostdefinitorii pentru deciziile majore ale realizăriiMarii Uniri. De la semnalele trimise deMemoriul intelectualilor și politicienilorbasarabeni și Corpul voluntarilor româniardeleni și bucovineni din Rusia, prinManifestul de la Darnița, în 1917, continuândcu acțiunile diplomatice și militare ale

României, liderii politici ai românilor din toateteritoriile locuite de aceștia au pregătit cuinteligență, abilitate și determinare marilemomente ale anului 1918 –Chișinău, 27martie; Cernăuți, 28 noiembrie; Alba Iulia, 1decembrie-care au dus la crearea RomânieiMari.Deciziile luate în Basarabia, Bucovina șiTransilvania de unire cu România s-au bazat pesusținere și vot popular ale românilormajoritari din respectivele provincii, înconformitate cu legislațiile și capacitățileadministrative care operau atunci în aceleteritorii. Multe din grupurile etnice minoritares-au asociat deciziilor românilor de a se uni cuRegatul României, iar acelor minorități care nuau agreat decizia amintită li s-a garantatlibertate de manifestare a caracteristicilor lorculturale, fiind îndemnați să participe la viațapolitică și socială a statului român. Aici trebuiesă amintim că principiul autodeterminăriinaționale, formarea și/sau desăvârșireaconstituirii statului-națiune, în aceeașiperioadă, au avut aplicare în întreaga EuropăCentral-Sud-Estică (Polonia, Cehoslovacia,

statul-națiune românia la Centenar

Procesul formării statelor moderne, începând din sec. al XVIII-lea, a avuto puternică amprentă europeană. Tot în Europa, statele moderne s-auconstituit ca state-națiune. De aceea, demarcarea teritorială a acestorstate a fost însoțită de componenta externă și crearea unui sistem alrelațiilor internaționale. Iar în ceea ce privește dimensiunea internă s-arealizat o centralizare a puterii și autorității. Identificarea între stat(instituție/proces de guvernare) și națiune (popor localizat într-unanumit teritoriu), a dus la ceea ce s-a numit STATUL-NAȚIUNE, un actorfundamental al evoluției istoriei moderne și contemporane.

de Profesor univ. dr. vasile PUȘCaȘ

15

Austria, Ungaria, România, Iugoslaviaetc.), arie în care nu era posibilă osuprapunere totală a identității etnicecu statul-națiune. Minorități etnice aucontinuat să existe și în noile saudesăvârșitele state-națiune, dardiscrepanțele anterioare întremajoritate-minoritate, precum înfostul Imperiu Austro-Ungar (în părțileguvernate de Viena și Budapesta,după 1867, populațiile de etniegermano-austriacă și maghiară nuajungeau la 50%), s-au diminuat foartetare, dând șansa realizării unuiechilibru în politicile naționalitățilordin zonă. De menționat este căaspirațiile popoarelor respective aufost să constituie organizări statalemoderne pe baze naționale,exceptând elita politică din Ungariacare dorea un stat argumentat deteritorialitatea coroanei Sf.Ștefan.

statul-națiune în 1918 Statul-națiune, așa cum era înțelesîn1918, nu înemna că încorpora doarun grup etno-național omogen, fiindsuficient ca populația majoritară dinacel stat să constituie o comunitate șisă aibă dorința de a trăi într-ocomuniune bazată pe o relațieacceptată de drepturi și obligații. Fiindrecunoscut, prin sistemul de Tratatede la Paris (1919-1920), ca principalulactor al sistemului internațional dedupă Primul Război Mondial, statul-națiune și-a etalat modernitatea princâteva caracteristici precumguvernarea, coeziunea națională șieconomia. Guvernarea trebuia să serealizeze printr-un sistem de normeconstituit pe baza unui setinstituțional, administrativ, politic,militar etc. sancționat de ordinea dedrept. În statul-națiune, poporuldovedește un ridicat grad de coeziune

națională care-i susține relaționareastat-națiune-societate. Iar aspectuleconomic este important în statul-națiune deoarece acesta trebuie ca,prin economia națională, să realizezemijloacele de întreținere a națiunii șisă-i sprijine reproducerea șicontinuitatea.Încă din 1917,o bună parte a eliteipolitice din Vechea Românie a susținutcă statul român avea nevoie dereforme profunde pentru a putea faceprovocărilor războiului, dar mai alesepocii postbelice. Primul-ministruI.I.C.Brătianu, în primăvara anului1917, anticipând radicalismul politic șisocial care urma să se extindă dinspre

revoluția rusească, i-a propus regeluiFerdinand să accepte inițiereareformelor electorală și agrară înRomânia. Nicolae Iorga a descifrataceastă orientare politică drept onecesitate și datorie a statului de a semoderniza. Dar marele istoric ainterpretat corect gestul elitei politice

românești care părea să înțeleagăfaptul că statul român postbelic numai putea rămâne doar expresiainteresului unei singure clase socialedominatoare, ci trebuia să arate căservește pe toți românii. De altfel,Iorga a insistat asupra faptului căgenerației României postbelice i secerea să-și dedice „preocuparea ceamai mare” reformării statului român. Este indiscutabil faptul că acestediscuții despre reformele pe caretrebuia să le realizeze statul românpostbelic au fost printre motivațiileinterne care au încurajat și acceleratprocesul autodeterminării naționale înprovinciile românești din afara VechiiRomânii, la sfârșitul Primului RăzboiMondial. Totodată, au îndemnat lideriimișcărilor naționale românești sădirijeze sentimentul și acțiuneanațiunii române spre unirea teritoriilorîn care trăiau cu Vechiul Regat,desăvârșind formarea statului-națiuneRomânia. Actele Unirii, prin careromânii din Basarabia, Bucovina șiTransilvania au formulat decizia deunire cu România, cuprindeau și un setde principii și solicitări referitoare lareforma statului-națiune RomâniaMare, la calea economică, socială șipolitică pe care sperau că va evolua oRomânie Nouă. Acele puncte specificedin rezoluțiile de unire a provinciilormenționate nu însemnaucondiționalități însoțitoare ale MariiUniri din 1918, ci sugestii și așteptăriale românilor din toate provinciile Țăriidespre felul în care să se dezvoltestatul român pentru a mulțumi pe toțicetățenii săi.

Calea de evoluție post-1918Unirea Basarabiei, Bucovinei șiTransilvania cu Vechea Românie a fostun eveniment istoric prin care s-a

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

1917Manifestul

de la Darnița,memoriul

intelectualilor și politicienilor

basarabeni și Corpul

voluntarilorromâni ardeleni

și bucovineni dinRusia.

1927Membrii

ultimului guvern Ion I.C. Bratianu.

16

concretizat idealul națiunii române dea aparține și a se dezvolta în cadreleaceleiași structuri organizaționale:statul-națiune România. Aceledeziderate specifice din Actele Unirii(1918) au generat o dezbatere elevatăși cu multă substanță a eliteiintelectuale și politice din Româniaprimilor ani post-Unire. Căci MareaUnire a însemnat asocierea benevolăla România a unor populații careaveau simțăminte naționale comuneputernice, dar și culturi politice,administrative și democratice foartediferențiate. România Mare a inclus șiun procent apreciabil de minoritățietnice, dar chiar și românii nou-intrațiîn statul român post-1918 proveneaudin mediile cultural-politice aleimperiilor din care s-au desprins, fiindimpregnați de mentalitățile acestora.Ca atare, era justificată întrebareafundamentală adresată eliteiromânești postbelice: „Pe ce caleevoluăm” (C.Rădulescu-Motru). Iarrăspunsul a venit în cele maivaloroase studii și dezbateri pe carele-a înregistrat vreodată culturapolitică și democratică româneascăde până atunci: volume de analizăpolitică, socială, economică, proiectelegislative și constituționale deosebitde interesante, articole și dialoguripublice referitoare la identitateaculturală și statală etc. Toate acesteaau constituit o premisă și expertizăpentru a se realiza construcția unuistat modern, care să eliminedefectele constatate pînă atunci, săfie capabil a servi intereselecetățenilor români în epocapostbelică, făcînd din România Mareo „casă bună” nu doar pentru ogrupare din Vechea România, cipentru toți cetățenii români cuprinșiîn hotarele statului-națiune România.I.I.C.Brătianu l-a convins însă și peregele Ferdinand, din 1922, că

aranjamentele construcției RomânieiMari nu trebuiau obținute prinnegocieri integratoare și reformeconsistente, ci prin transpunereacaracteristicilor fanariote-centralisteale Vechii Românii. Ceea ce a trenatasupra evoluțiilor statale aleRomâniei în perioadainterbelică, având efecteasupra ansambluluiprocesului de dezvoltaresocial-economică a societățiiromânești.Statul-națiune Româniaaspira să-și aibă suportul într-o națiune română cu ocoeziune solidă, o identitateprecizată nu doar decaracteristici istorice, ci cudeosebire de performanțeprezente și viitoare culturale,economice și sociale care să oînscrie sincronic în mersulcivilizației EuropeiOccidentale. Atât în 1918 cît șiîn anii următori, o bună partea elitei românești a insistat asupranecesității integrării naționale acorpurilor națiunii din VecheaRomânie și noile provincii ale țării. Șinu este vorba doar despre lideriînsemnați, precum Iuliu Maniu sauPantelimon Halippa, ci și decomunitățile locale ale românilor dinaceste regiuni. Spre exemplu, în 1919,intelectualii și politicienii din orașulOrăștie afirmau că unirea politico-statală din 1918 era doar o etapă spre„desăvârșirea unirii” națiunii române.Și iată ce înțelegeau atunci româniidin Orăștie prin „unitate naționalădesăvârșită”: ”Și dacă unireapământului românesc într-un singurtot și strîngerea tuturor românilor subuna și singură oblăduire româneascăa fost împlinirea unui vis, desăvârșireaacestei uniri are să fie rodul vrednicieinoastre și atunci numai vom putea

zice cu adevărat și cu fruntea sus căda, generația aceasta a fost vrednicăde marea menire pe care destinulpoporului nostru a adus-o pe umeriilui”. Dar alegerile din martie 1922,actul încoronării, în toamna aceluiașian, și adoptarea Constituției din 1923,în afara unei Adunări Constituante șicu dominanțe puternice doar alePartidului Liberal, au introdus înprocesul integrării naționale valențenon-coezive („provincialism”,”regionalism”, ”autonomism” etc.)care au viciat întregul sistem politic șidemocratic din România interbelică.În ceea ce privește evoluția stăriieconomiei naționale din România,dezbaterile duse de europeniști,tradiționaliști/autohtoniști și cea de-atreia cale, după exprimarea istoriculuiKeith Hitchins, au avut efecte nu doarîn planul doctrinelor economice șistatale, ci și al opțiunilor de politicăinternă și externă a Românieipostbelice. Aspectul socio-economicconfigurat de predominanțaeconomică agrară și populațiamajoritară rurală/țărănescă aRomâniei a generat aprige disputereferitoare la strategiile de dezvoltarea țării. Pe de altă parte, aportul noilorprovincii unite cu România laacumularea de resurse naturale șicapacități industriale a pus problemagestionării diversificării și eficientizăriituturor surselor contributoare lasporirea avuției naționale, dar și adistribuției acesteia în interiorulsocietății românești. Ștefan Zeletin șiMihail Manoilescu au avertizat căRomânia Mare nu putea rămâne doarîn faza capitalismului comercial sau aeconomiei agrare, ci trebuia să treacăla faza industrială. Ei considerau cănațiunea română trebuia sădovedească abilitatea de a consolidastatul-națiune prin dezvoltareeconomică, valorificând atât bogățiile

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

1923Mihail

Manoilescupropunea ca

statul român săurmeze oadevăratăpolitică aproducției

naționale, iarvalorificarearesurselor

naturale să fierealizată cu

maximăproductivitate și

rentabilitate.

iStorie ROMÂNIA CENTENARĂ

18 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

solului și subsolului, cât și energiile națiunii. Ei,dar și alți economiști și politicieni din aceaepocă, solicitau statului român o mai activăimplicare în politicile economice ale țăriipentru a se realiza o unificare a economieinaționale, o întregire a pieței interne,dar și oputernică dezvoltare a forțelor de producțiepe tot teritoriul național. În 1923, MihailManoilescu propunea ca statul român săurmeze o adevărată politică a producțieinaționale, iar valorificarea resurselor naturalesă fie realizată cu maximă productivitate șirentabilitate. Câțiva ani mai târziu, acelașiManoilescu a elaborat o concepție foartecoerentă despre industrializare, prioritățileeconomiei naționale, criteriile eficienței șirentabilității, rolul statului în promovareaintereselor sale fundamentale de întreținere aunui standard rezonabil de nivel al traiuluinațiunii ca și pentru a se menține încompetiția europeană și internațională.Propunând să fie acordată atenție maximăforțelor naționale de producție, același autoradăuga necesitatea de a fi avute în vedere șicomerțul exterior, nu doar piața internă. Anul1938 a marcat un vârf al capacității producțieinaționale în România interbelică, dar lipsavoinței elitei economice și politice de a depășifaza monopolurilor deținute de un numărrestrâns de beneficiari, a făcut din România untărâm al discrepanțelor socio-economicescandaloase care au erodat și mai multcoeziunea corpului națiunii române șifuncționalitatea adecvată a statului-națiune.Iar anul 1940 a consemnat cădereaeșafodajului României Mari, liderii politici aivremii neavând capacitatea mobilizării națiuniiromâne pentru apărarea construcției statului-națiune pe care l-a realizat Generația MariiUniri de la 1918.Centralismul etatist nu a întărit statul-națiuneRomânia nici după 1940 și nici după Al DoileaRăzboi Mondial. Instalarea regimului comunista amplificat rolul mecanismelor statale decomandă, fără a se mai ține cont decomponentele de bază ale comuniunii națiuniiromâne. Statul a devenit “stat socialist”,națiunea s-a numit „națiune socialistă”, iar

economia națională a luat expresia„economiei socialiste”. La începutul anilor 60ai secolului trecut, a fost readusă în discuțieideea națională de inspirație istoristă, darnumai pentru a susține atributele ideologieiepocii în efortul de mobilizare a societățiiromânești pentru programe autoritative demodernizare economică sau sprijinire aliderilor politici comuniști în disputele cuMoscova sau alte state comuniste din zonă.Nu s-a dorit realizarea unei adevărate integrăria națiunii române, fiind propusăomogenizarea socială. Dovadă este faptul căsolidaritatea națiunii române s-a manifestatdoar în acțiunile de răsturnare a regimului luiNicolae Ceaușescu, imediat după ce s-aîmplinit acest deziderat arătându-se starea deatomizare a societății românești căreia nu i s-amai prezentat un program imediat care săducă la realizarea coeziunii națiunii române.Cele aproape trei decenii care au trecut de laevenimentele din decembrie 1989 audemonstrat că elita politică românească nu afost pregătită să susțină un proiect de țarăcare să mobilizeze națiunea română pentruadecvarea statului-națiune România la nevoilecetățenilor ei și acomodarea cu sensurilemodernizatoare ale epocii. Trebuie săconștientizăm că astăzi, la nivel european șimondial, statul-națiune păstrează unelecaracteristici organizaționale și funcționale deacum un secol, dar încorporează noi atribuții șimetode de operare în politicile interne șiinternaționale. În primul rînd, guvernarea sedesfășoară pe mai multe niveluri și ține conttot mai mult de traseul propus chiar dupăPrimul Război Mondial, acela al îmbinăriinaționalului cu supranaționalul, dezvoltândpalierul suveranității externe, dar și cusubnaționalul, implicând localul în procesuldecizional statal. Națiunea continuă a fi sursaprincipală a identității colective, dar și adrepturilor și obligațiilor cetățenești în cadrulstatului-națiune. Iar domeniul economiei îșimenține rolul de generator al condițiilorîntreținerii comunității naționale, însăoperează masiv în rețelele trasfrontaliere alepiețelor regionale și globale.

Contemporaneitateastatului-națiuneAșa cum se vede din ansamblul evoluțiilorstatelor-națiune actuale, aceste entități sunt înplin proces de transformare. Căci statele-națiune vor continua să joace un rol însemnatîn deceniile care urmează. Pentru a face fațăprovocărilor sec. al XXI-lea, statul-națiune îșiîmbunătățește performanțele guvernării,relației cu societatea și activitățile economico-sociale printr-o suită de reforme care suntpropuse de elita politică și societatea civilă.Francis Fukuyama spunea, cu mai bine de undeceniu în urmă, că una dintre cele maiimportante misiuni ale factorului politiccontemporan este de a gândi și regândipermanent bazele instituționale și funcționaleale statului. Iar acum, cînd celebrăm centenaruldesăvârșirii formării statului-națiune România,sarcina principală a elitei politice și intelectualede la noi ar trebui să fie și asigurareamodernității și eficienței statului-națiune,adecvarea lui la necesitățile vremurilor pe carele traversăm. Câteva gesturi, în acest sens, aufost întreprinse la începutul anilor 90, dinsecolul trecut, dar numai cât să se observe că s-a schimbat un regim politic dictatorial. Pașiimportanți au fost realizați în primii ani de după2000, în cadrul procesului de pregătire aaderării României la Uniunea Europeană șiNATO. Iar în ultimii 15 ani au fost doar mimatecâteva schimbări care să eficientizezefuncționarea statului, dar numai cu motivațiepartidistă și politicianistă, fără o strategiecoerentă de modernizare și întărire a statului-națiune România. Motiv pentru care cred că unobiectiv major al Generației Centenarului MariiUniri ar putea fi îndeplinirea proiectului de țarăasumat de Generația de la 1918, desiguracomodat pretențiilor timpului nostru șietapelor viitoare de evoluție. Cu atât mai multcu cât apartenența la Uniunea Europeană ne vaîndruma tot spre un management al statelor-națiune care alcătuiesc organizația, pentru aavea certitudinea că politicile europenecomune vor fi aplicate la nivel local, vor implicacetățenii țării și ai Uniunii Europene.

&&''""''$��&&%%''%%��&&''!!##

'''#!&("(�&$($�&(%(#%

iStorie ROMÂNIA CENTENARĂ

20

la sfârșitul Primului războiMondial, configurația geopoliticăa europei Centrale și de est s-aschimbat radical. Care au fostatuurile româniei în obținerearecunoașterii și acceptăriigranițelor româniei Mari?

Atuul principal este că România lavremea respectivă s-a așezat, cum s-arzice, pe cursul istoriei. Era pe valulistoriei. De fapt, după Primul RăzboiMondial, s-a instaurat, la nivelulmentalității publice, a decidențilorpolitici, la nivelul ideilor politice, onouă viziune, anume aceea că lumeatrebuie să fie configurată în funcție deun principiu devenit principal,sacrosant, principiul naționalității.Aceasta a fost încununarea celui de AlDoilea Război Mondial la nivel politic,diplomatic, juridic. Din punctul acestade vedere, România stătea foarte bine,

era în avangarda progresului. Acestprogresism istoric era apanajul statelorprecum România, care atunci când s-adus la conferințele de pace, cu toatădocumentația necesară, s-a văzutlimpede că, de fapt, principiulnaționalităților este respectat, a fostrespectat, inclusiv decizia democratică,atât cât se putea în acele momente,respectiv că toate teritoriile s-au alipitRomâniei. Acesta a fost argumentulfundamental, principiulnaționalităților. Acesta era noua ideeforță, acesta era noul comandamentistoric. Ce a făcut Wilson, de pildă,președintele american, n-a făcut decâtsă ilustreze teoretic această nouărealitate, această nouă configurațiepolitică și strategică. De asta,principiile Wilsoniene au fost esențialepentru România. Pacea de dupăPrimul Război Mondial este un fel depax americană care s-a instalat

puternic în spațiul european și care arezistat în pofida războiului doimondial, pentru că după războiul doimondial practic au fost aceleașiconfigurații, mai mult sau mai puțin, cumici nuanțe teritoriale însemnate șidin punct de vedere al României, dar,în esență, a fost aceeași configurațiegeografică a Europei. Deci ăsta a fostatuul, România nu a trebuit săcompenseze precum au încercat săfacă ungurii sau alți urmași aiimperiilor, să compenseze la tratatelede pace faptul că ei sunt în afaraprincipiului istoric sau în afara nouluival istoric, să compenseze cu tot soiulde tertipuri sau alte strategiidiplomatice. România a fost pe val, afost momentul istoric al statuluinațional iar România a ilustrat acestmoment istoric al spațiului naționalconfirmând principiul naționalității întoate teritoriile care ni s-au alăturat.

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

noi nu avem conștiința a cât a plătit românia pentru reunificare și sacrificiul pe care l-a făcut

Atuul principal al României în obținerea recunoașterii și acceptării granițelor României Mari a fost acela căRomânia, la vremea respectivă, s-a așezat pe cursul istoriei, era pe valul istoriei, ne spune în acest extrem deinteresant interviu despre trecutul şi prezentul românilor, Dan Dungaciu. Făcând o comparaţie cu interbeliculromânesc, remarcă că astăzi România are mult mai multe garanții de securitate, și dacă ne uităm la nivelulprosperității, stăm incomparabil mai bine. Iar clasa politică de azi se află în niște condiții de securitate,economice, socio-economice mult mai bune decât a fost clasa politică de acum o sută de ani. Întrebarea estece face clasa politică de astăzi cu oportunitățile pe care le are, cum le folosește, care e proiectul României înregiune, în afara regiunii și dincolo de ea?

interviu cu Prof. Univ. Dan Dungaciu

“Pacea de dupăPrimul Război

Mondial este unfel de pax

americană cares-a instalatputernic în

spațiul europeanși care a rezistat

în pofidarăzboiului

doi mondial.”

iStorie ROMÂNIA CENTENARĂ

21

Și totuși, după numai douădecenii, românia pierde o bunăparte din teritorii, unelenerecuparate nici acum, iar uniiistorici spun că, deşi am câştigatrăzboaie, am pierdut Pacea. Ce seschimbase, ce i-a lipsit româniei:voința politică, clasa politică, unconducător vizionar, patriot?

Nu are legătură cu România pierdereapăcii sau nu are legătură strict cuRomânia. Pierderea păcii a fost opierdere a Europei și a marilor puterieuropene, în primul rând. După primulrăzboi mondial când Europa s-aconfigurat, disputele care au început,au avut de a face cu modul în careînvingătorii din Primul Război Mondials-au raportat la învinșii din PrimulRăzboi Mondial. Asta a fost mizaprincipală, desigur totul pe un fundal decriză majoră morală, politică a spațiuluieuropean, așa cum spațiul europeannu a mai trăit niciodată. EfectelePrimului Război Mondial sunt mult maiputernice, au fost mult mai profundechiar față de efectele celui de Al DoileaRăzboi Mondial, chiar dacă acesta aavut grozăviile lui, numărul de morțiincontestabil mai mare decât alPrimului Război Mondial, care,psihologic, asupra populației europene,a fost devastator. Pentru prima oară,asupra populației europene venea unrăzboi total, un război care nu se maiducea doar cu armatele, în afaracentrelor urbane locuite și chiar înorașe, război în care și civilii au fostimplicați, război care a devastatordinea politică anterioară, care adevastat încrederea multor populații înceea ce se numește democrație șiparlamentarism. Un prim războimondial care a început în continentulcel mai civilizat, cu universitățile celemai performante, cu intelectualitateacea mai pregnantă. Deci, împotriva

tuturor acestor lucruri și a civilizațieicare înflorea pe continentul european,iată că a apărut un război devastator,acest prim război mondial. Și populațiaa simțit o descumpănire profundă, nuîntâmplător nemții scriau cărți de tipuldeclinul occidentului. În momentulrespectiv, lumea nu mai paria peoccident pentru că occidentul a fostspațiul predilect pentru războiulmondial. Descumpănirea nu a fost doaruna economică, doar una socială, ci afost realmente una existențială. Maiadăugați aici faptul că Europa s-aumplut de arme și ideea de om înarmatsau chiar de asasinat, de oameni morțipe stradă, nu mai era un șoc chiar atâtde mare pentru omul european, stareade război sau de post-război s-aprelungit o bucată de vreme. Și toateacestea la un loc, această atmosferă,plus un tip de gestiune cel puțindiscutabilă a înfrângerilor din primulrăzboi mondial a declanșat ceea cespuneți, într-un fel, pierderea păcii. Darnu este o vină a României, nu aș pune-ope seama României din punctul acesta

de vedere, pentru că România sau altestate din sud-estul Europei sau din zonabalcanică au jucat un rol minor înaceastă înfrângere prematură. A fost defapt o problemă europeană care nu aputut să fie tranșată. Ce era să facăRomânia atunci când doi dictatori, unuldin Germania, altul din URSS, s-auînțeles în acel odios pact Ribbentrop-Molotov, în condițiile în care politicabritanică era efectiv una de liniștire încare nu a înțeles nimeni ce se pregăteaîn spațiul european. Deci, ce putea săfacă un stat precum România, precumPolonia? A, că ar fi putut România,precum a spus Nicolae Iorga în celebrulConsiliu de Coroană, să lupte și să nucedeze fără luptă acele teritorii, înpofida tuturor argumentelor raționalesau militare că România, practic, nupoate susține atâtea fronturi deschisedin toate părțile, asta e o discuție pecare poți să o faci după atâția ani. Petermen lung, Iorga a avut dreptate,pentru că pe termen lung orice teritoriupe care îl cedezi fără să tragi un foc dearmă, chiar cu conștiința clară că vei fiînfrânt, e un teritoriu care nu se maiîmplântă în conștiința publică, înconștiința populației. Când abandoneziun asemenea teritoriu, teritoriul acelanu se mai depune ca un strat înmemoria colectivă foarte pregnant.Este, într-un fel, cazul Basarabiei deastăzi, față de care România nu mai areo conștință de sine atât de puternicăprecum are cu Transilvania, ca să dauun exemplu. Iorga a avut dreptate petermen lung, dar pe termen scurt,discutând în termeni rezonabili, sigur căRomâniei i-ar fi fost greu să înceapă unrăzboi cu toată lumea. cu sorți deizbândă foarte puțin favorabili. Nuoamenii de stat ai României au fostprincipalii vinovați în înfrângerea șipierderea păcii. A fost o Europă care,într-un fel relativ explicabil, nu a reușitsă-și găsească foarte repede cadența

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

“România a fostpe val, a fost

momentul istorical statului

național iarRomânia a

ilustrat acestmoment istoric alspațiului național

confirmândprincipiul

naționalității întoate teritoriilecare ni s-au

alăturat.”

22

după Primul Război Mondial, pentru căEuropa era devastată și economic, șisocial, și politic, și mental, și existențial,dacă vreți. Deloc întâmplător, toatecurentele acestea existențialiste,pesimiste, dadaiste au început înspațiul interbelicului european, pentrucă realmente Europa a fost întoarsă curoțile în sus după Primul RăzboiMondial.

astăzi, românia face parte dinUniunea europeană și areparteneriate strategice care îi dauo anumită siguranță și stabilitateîn regiune. Curând vom prelua șipreședinția Consiliului Uniuniieuropene. Care sunt temele de aziale româniei? Ce rol ar trebui săîși asume și unde ar trebui să seplaseze românia în Uniuneaeuropeană, pe viitor?

Aici este o chestiune pe care oînțelegem mai bine prin comparație.Dacă ne comparăm cu interbeliculromânesc, România stă mult mai bineîn termeni de securitate, în termeni degaranția zilei de mâine, pentru căspațiul interbelic al Europei funcționafără garanții de securitate, de fapt.Astăzi avem mult mai multe garanții desecuritate, și la nivelul prosperității,dacă ne uităm, stăm incomparabil maibine. România interbelică a fost oRomânie care s-a reunificat și a plătitpentru reunificare cifre colosale. Noi nuavem încă conștiința a cât a plătitRomânia pentru reunificare și sacrificiulpe care România l-a făcut. Românii și-au plătit Unirea, și au plătit-o scump.Nu vorbesc de sacrificii umane saumateriale în timpul războiului. Dupărăzboi, produsul intern brut pe cap delocuitor în Transilvania și vechiul Regatera relativ asemănător, la fel înBucovina și Banat care s-au alipit, eraundeva pe la 1420 de dolari, dar

Basarabia venea cu un PIB pe cap delocuitor cam la 1000 de dolari. Învechiul Regat, România era un fel detigru economic al sud-estului Europei,era un stat mai bogat în termeni deprodus pe cap de locuitor și decâtPolonia, decât fosta Iugoslavie, decâtGrecia, decât Bulgaria, decât foartemulte alte state din zonă. Odată cuUnirea, România cade economic,pentru că a avut, în primul rând, deplătit Basarabia. Decalajul economicîntre România și Basarabia a fostenorm și a grevat asupra prosperitățiiRomâniei. Abia în 37, dacă ne uităm pecifrele economice, o să vedem cumRomânia începe, după 20 de ani să îșirevină, și începe decolarea. DeciRomânia, în perioada interbelică, aînceput să decoleze, ar fi putut să-șifructifice Unirea abia la momentulînceperii celui de Al Doilea RăzboiMondial. Practic, nu și-a fructificat-oniciodată. Cam 20 de ani îți trebuie casă te pui în ordine după o unire sau oreunire. Uitați-vă și la cazul german. Șigermanilor le-au trebuit 20 de ani ca săîși pună în ordine unificarea lor și dupăacești 20 de ani, Germania a devenitcampion indiscutabil economic și political Europei. Dacă e să ne uităm laperioada interbelică și la zilele noastre,trebuie să vedem ce au putut să facăoamenii aceia politici în condițiilerespective. Când Marghiloman, într-operioadă de criză profundă a României,aduce Basarabia acasă, după oînțelegere unică în istoria Românieipoate, între el și Brătianu: „dacăPuterile Centrale tu, dacă Antanta eu”,așa i-a spus Brătianu lui Marghiloman.Și a fost înțelegerea clasei politice,uluitoare la vremea respectivă.Marghiloman a ieșit în prim plan cândau venit Puterile Centrale și în acelcontext înfiorător de complicat a adusBasarabia acasă. A venit rândul luiBrătianu să preia conducerea

orchestrei iar în perioada interbelică,niciodată Marghiloman nu a fost, înpofida acuzelor politice care i s-au adus,judecat pentru trădare, pentru căBrătianu, conform înțelegerii inițiale, ablocat orice demers de tipul ăsta. Deci,revenind astăzi, problema comparațieise pune astfel: ce face clasa politică deastăzi cu oportunitățile pe care le are?Cum le folosește? Pentru că suntem înNATO, suntem în Uniunea Europeană,dar care e ponderea, care e proiectulRomâniei în regiune, în afara regiunii șidincolo de ea, având aceste garanții decare spuneați dvs., pe care nu le-ammai avut niciodată. Că România vadeține președinția Consiliului UE, asta eo poveste, îmi pare rău să o spun,umflată cu pompa într-un mod excesivde către cei care vor gestiona acestproces, tocmai ca să pară că tribuna pecare se urcă este una foarte impozantă,dar și de opozanții lor, în speranța că ceicare vor gestiona procesul vor cădea depe tribună, căderea fiind deci de foartesus. În realitate, este un procesadministrativ, o consecință logică aaderării României la UniuneaEuropeană, o sarcină, dacă vreți,birocratică pe care o are fiecaremembru al Uniunii Europene atuncicând îi vine timpul. Iei niște dosare aleUniunii Europene și le duci mai departepentru viitoarea președinție care vaface același lucru. Cum te miști în acestinterval, dacă ești competitiv din punctde vedere tehnic și dacă mai reușești săpui și tu niște tușe pe acolo, e foartebine, dar, în general, președințiile detipul ăsta prin zona noastră capătă onotă de trecere dacă nu fac gafe foartemari. Așa va fi și cazul României, nu esteceva atât de extraordinar. Clasa politicădin România trebuie judecată în funcțiede proiectele pe care și le dă ea. LuiMarghiloman nimeni nu i-a trasatsarcina, nu a fost o sarcină birocratică,administrativă, să aducă Basarabia

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

“Cam 20 de aniîți trebuie ca săte pui în ordine

după o unire sauo reunire. Uitați-vă

și la cazulgerman. Și

germanilor le-autrebuit 20 de anica să își pună înordine unificarealor și după acești

20 de ani,Germania a

devenit campionindiscutabileconomic și

politic alEuropei.”

iStorie ROMÂNIA CENTENARĂ

23

acasă. Au făcut-o politicienii de atunciîn niște condiții extrem de critice.Unirea nu i-au dat-o lui Brătianu sau luiVaida Voivod sau lui Maniu sau regineiMaria sau regelui Ferdinand. Nu a fosto temă dată din afară, a fost o temă pecare clasa politică și-a dat-o și aîndeplinit-o. Nu putem compara aceleproiecte ale României interbelice cuproiectul de tip președinția ConsiliuluiUniunii Europene pentru că fac partedin categorii diferite. Președinția ni s-adat din afară, este o somație externădacă vreți, nu e o somație internă, pecând Unirea a fost o somație internă.Care e somația internă a clasei politicede astăzi? Asta este marea întrebare!Clasă politică care se află în niștecondiții de securitate, economice,socio-economice mult mai bune decâta fost clasa politică de acum o sută deani. Aici se măsoară capacitatea uneiclase politice, în această oglindă. Ori dinaceastă perspectivă, din păcate,România, pe plan extern, deși este ceamai consistentă, economic vorbind, dinregiune, nu reușește să-și fructificeacest potențial. Uitați-vă la capacitateade extindere, de expansiuneeconomică a României, de expansiuneidentitară a României. Toate lucrurileacestea sunt cu frâna de mână trasă. Șidacă ne uităm la vecinii noștri dinRepublica Moldova, vedem că niciacolo practic nu există o expansiuneeconomică și nici una cu efect identitar,adică Chișinăul, oficial, nu face nici osărbătoare ca să celebreze Centenarul.Constatăm câtă lipsă de anvergură areBucureștiul în acest moment. Uitați-văla Balcanii de vest! Care este prezențaRomâniei acolo? Uitați-vă la un statprecum Ungaria în Balcanii de vestunde domnul Victor Orban aproapeconstant participă la evenimente și taiepanglici inaugurând proiecteeconomice concrete acolo. Care suntacele proiecte economice concrete ale

României pe Balcanii de vest sau înzona din imediata vecinătate? Caresunt marile companii sau mariicampioni regionali ai României care săse ducă în jurul României săconstruiască centuri de investițiieconomice românești? Acestea dinpăcate nu există, ori aceasta estemăsura cu care trebuie judecateperformanțele clasei politice de astăzi,asta este măsura proiectului pe careclasa politică ar trebui să-l aibă. Dinpăcate, vorba lui Caragiale: „E sublim,dar lipsește cu desăvârșire!”

sunteți președintele FundațieiUniversitare a Mării negre. Carecredeți că este miza Mării negrepentru românia? avemcapacitatea politică de a profita dedimensiunile acestei mize? Șicare ar trebui să fie implicarea șirolul româniei în inițiativa celortrei Mări?

E o temă extrem de complicată aceastacu Marea Neagră. Cu Marea Neagrălucrurile au stat așa, începând cuperioada interbelică. Avem o viziunetitulesciană, pe care Titulescu asusținut-o inclusiv la Conferința de laMontreux în 1936. În viziunea luiTitulescu, Marea Neagră este o mare ariveranilor, deci trebuie controlată decei care îi sunt riverani. Altă viziune,care a fost în epocă, dar nu a apucat săcapete substanță discursivă sausubstanță la baza unei politici a fost ceaa lui Gheorghe Brătianu, ținută într-uncurs al acestuia, de altfel primul curs dinlume dedicat Mării Negre ținut laUniversitate București în 40, carevorbește despre Marea Neagră de faptdar având relație cu URSS-ul și spune căMarea Neagră este un punct strategic,vorbind implicit despre Crimeea.Vorbește despre Marea Neagră ca unpericol pentru stabilitatea europeană

din pricina existenței URSS-ului care vaconstitui de aici înainte o enormăprimejdie pentru continentuleuropean. Deci el face un apel pentruMarea Neagră în care să se implice mariputeri care să compenseze ceea ceURSS-ul face sau va dori să facă. Sigur,pe atunci, Turcia nu era ce este astăzi,în termeni militari sau strategici. Aceaviziune a lui Brătianu nu a avut nicipublic și nici capacitate de a deveni vreopolitică. Dar este foarte interesant cădupă 1900, mai exact 1925-1927, cândse dă drumul unei strategii MareaNeagră și apoi după anul 2000 când seajunge la Marea Neagră odată cuextinderea, în 2004-2007, cândRomânia se integrează în NATO șifamilia europeană iar ulterior spațiuleuro-antlatic vede marea Neagră, celedouă viziuni au revenit. Ce faci cuMarea Neagră? Este riveranier sau esteun loc care trebuie să se constituie înpunct de plecare a unei noi extinderi?Adică regiunea de extins a Mării Negresă devină NATO și să devină UniuneaEuropeană. Din păcate, constatămastăzi, după alte zile, inclusiv dupăSummit-ul NATO de la București din2008 că, de fapt, Marea Neagră este unpunct de stație, este o frontieră întredouă spații strategice, fără să mai existeimboldul unei extinderi. Ne place saunu ne place, Federația Rusă a câștigatbătălia, nimeni la nivel occidental numai discută despre extindere sauintegrare în NATO și UniuneaEuropeană. Pentru o generație, trebuiesă înțelegem că vom fi stat de frontieră.Lucru care reiese foarte clar din reacțiaocccidentalilor, în 2008 față de Georgia,în 2014 față de Ucraina, care sunt stateimportante, state partenere dar pentrucare nimeni nu va face un război. Ceeace rușii au înțeles. Suntem într-o zonăcare rămâne închisă iar România vatrebui să-și gândească politicile deapărare, culturale, economice,

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

1936La Conferința de

la MontreuxTitulescu susținecă Marea Neagră

este o mare ariveranilor, deci

trebuie controlatăde cei care îi sunt

riverani.

24

identitare, ca stat de frontieră. Unaeste când ești în mijlocul Europei, altacând ești la frontiera NATO și a UniuniiEuropene. România trebuie, și nu areușit din păcate, să facă flancul sudicegal cu flancul estic. În viziuneaAtlanticului de Nord, statele balticesunt într-o protecție militară maiconsistentă, mai aplicată decât suntemnoi în flancul estic la Marea Neagră.Prezența militară occidentală în spațiulbaltic este mai consistentă decât înRomânia. România are pe câmpie, săzicem așa, câteva avantaje, dar, dinpăcate nu au fost umplute cu conținut.România trebuie să spună partenerilornoștri că flancul sudic este la fel deimportant ca și flancul estic. Nu văd oRomânie expansivă și capabilă să îșiasume Marea Neagră dincolo deretorică, se vorbea de autostrăzi, deinvestiții, dar nu s-a întâmplat nimic.Marea Neagră nu mai este acum unvecin prietenos al României, ci unpotențial pericol, mai ales datorităRusiei, cere vine într-o proximitatedificilă în relația cu România, dupăocupația din Crimeea și datorităprezenței ei în Ucraina și RepublicaMoldova, Rusia făcând eforturi de a lemenține în siajul ei prin așa numitasoluționare a conflictelor înghețate dinTransnistria și din Donbast, soluție careva presupune federalizare sau statutspecial care, prin consecință, va duce laun control și al Republicii Moldova și alUcrainei de către Federația Rusă.În ceea ce privește proiectul celor TreiMări, nu cred că a mai auzit cineva odezbatere sau un comentariu despreproiectele pe care România le-apropus în acest forum, dintre care celmai proeminent era cel privindconducta BRUA, care de fapt nu arenici o legătură cu Marea Neagră.Sunt proiecte care nu știm în ce stadiuse află și nici dacă pot fi îndeplinite încondițiile în care statele care fac parte

din această organizație nu au foartemulte lucruri în comun, ci au foartemulte animozități care sunt cu greuținute în frâu. Nu știu cum vor cădeade acord în condițiile în care nicistrategia la Dunăre nu este clară,pentru că Dunărea nu își îndeplineșteastăzi rolul de principală cale maritimăfluvială în spațiul european.Dimeniunea economică a regiunii celorTrei Mări, din perspectiva mea, nu și-adat roadele și nu am văzut obiective,cel puțin din partea României, care săo individualizeze.

spuneați undeva că generațiapolitică actuală riscă să fie ceacare a ratat Centenarul și cămarcarea, în 2020, a 100 de ani dela semnarea tratatului de latrianon ar putea găsi românianepregătită. vă mențineți acesteopinii?

Am publicat recent o cercetare,„Românul centenar”, în care amîncercat să evaluăm atitudinearomânilor față de Centenar în modcomparativ pe regiuni istorice, inclusivBasarabia. Concluzia este căCentenarul nu a avut loc niciemoțional, nici concret, pentrupopulația României, în pofida faptuluică majoritatea românilor din România,dar doar 20% din Republica Moldova,știu că Centenarul înseamnă Unirearomânilor de la 1 decembrie.Centenarul era un eveniment, și înacest sens politicienii l-au ratat, care arfi putut să reîntărească interesul șiîncrederea românilor în România.Pentru că noi suntem în 2018, la sfârșitde Centenar, în cea mai grea situație încare România a fost, nu dinperspectivă economică ci dinperspectiva percepției pe care româniio au față de România. Câteva date:70% dintre români cred că România

merge într-o direcție economicăgreșită, 70% cred că economic oducem prost, doar 20% considerăfoarte importantă și importantăimplicarea lor politică, dar 64%consideră situația propriei familii cabună și foarte bună. Deci, românii spuncă România merge prost, nu are nici oșansă să meargă bine dar lor le mergebine, și nu vor să se implice în politicăsocietară, ceea ce arată un modelasemănător cu cel din vremeacomunismului în care populația îșivedea exclusiv de propriile interese, demașina proprie, apartamentul propriu,bunăstarea personală, nu o interesa cese întâmplă cu țara în care trăia pentrucă nu se mai simte atașată de ea.Diferența este că acum ne putemtrimite copiii la studii în străinătate.Deci criza profundă în care ne aflămeste datorată faptului că populația numai crede în România, nu mai vede unviitor pentru români și copiii lor înRomânia, practic consideră că Româniae pierdută, că nu sunt șanse deredresare și că e un teritoriu pentrucare nu merită să te implici, să tesacrifici pentru că e condamnată laeșecuri. Interesul pentru spațiul politiceste de vreo 20-22% și o să vedem astainclusiv la euro-parlamentare cândparticiparea va fi extrem de redusă.Populația nu mai este interesată săcontribuie cu nimic la eventualaprosperitate a țării, să se implicepolitic, societar, spre deosebire deamericani care vor să se implice într-unprocent de 77%. Americanii cred înAmerica iar românii nu mai cred înRomânia. Soluția în România poateveni de la un mesaj din afara politiculuide mainstream, care să resusciteinteresul pentru agenda publică.Recapacitarea populației s-a făcut înoccident prin apariția unor partidepolitice noi, unor figuri politice noi,unor mesaje noi, unor agende noi. Așa

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

70%dintre români

cred că Româniamerge într-o

direcțieeconomică

greșită, 70%cred că

economic oducem prost,

doar 20%consideră foarte

importantă șiimportantă

implicarea lorpolitică.

iStorie ROMÂNIA CENTENARĂ

26 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

ceva trebuie și în România, iarCentenarul ar fi fost un moment foartebun pentru politicieni de a restârni,reaprinde interesul românilor pentruRomânia. Din păcate, l-au ratat. Cândnu te mai interesează nimic din jurul șidin comunitatea din care faci parte,evident că acea comunittae mergespre disoluție. Tot ce s-a petrecut cuCentenarul arată că noi nu suntempregătiți pentru Trianon. Trianonul vafi un soi de trezire, de remember pecare Budapesta ni-l va rosti, ni-l vamurmura de fiecare dată ca să neaducem aminte că Centenarul nu s-aterminat. Ungaria trăiește în cu totulalte condiții societare. Angajamentulungurilor, care poate să fie într-o formăși patetică și amuzantă și dramatică șipericuloasă, față de Ungaria estemajor. Statul maghiar funcționează, areeficacitate, care sigur poate suna prostdin perspectiva unei ortodoxiieuropene dure și pure. Victor Orbaneste eficient, clasa politică maghiarăeste eficace la Bruxelles, fondurileeuropene intră în Ungaria, investițiilevin în Ungaria. Această eficiență și-o vapune și în slujba internaționalizăriichestiunii Trianonului. Cum vareacționa o Românie sătulă de propriaistorie în fața unor asemenea provocăricare vor veni inevitabil? Cred căRomânia va reacționa extrem de prost.

Uitându-ne în jur şi încercând ocomparaţie cu generaţiile trecute,nu se poate să nu vedemdiferenţe enorme în ceea cepriveşte valorile împărtăşite,responsabilităţi asumate,atitudinile şi convingerilepatriotice. Ce este de făcut pentruca generaţiile ce vin din urmă săînţeleagă mesajul şi sacrificiulgeneraţiei Marii Uniri? Şi săînţeleagă cum trebuie să mergemînainte!

Nu ai cum să reclupezi românii laRomânia pe formula clasică în carecredem noi și anume că pleacă unpartid politic, vine celălalt și lucrurilevor merge bine. Nu! Din păcate, clasapolitică, astăzi, în România, este într-obuclă. Nu mai contează dacă seschimbă profilul acestei clase politicepentru că populația nu mai percepe căaceastă clasă politică ar reuși să-istârnească interesul față de România,într-un mod în care să pună șiangajamentele populației la lucru, și lalucru nu doar în slujba propriilorinterese ci și în slujba acesteicomunității. Din păcate, nici un partidpolitic, la putere sau nu, nu a avut unmesaj coerent despre Centenar. Niciunul nu abordează problemeleidentitare, toate cred că problemaidentitară este un substrat, este oproblemă de subsol, o problemă ce vadispărea odată ce se vor rezolvaproblemele socio-economice. Adicămarxismul cel mai pur. Ceea ce estefals. Pentru că problema identitară va fiproblema care va desena, care dejaredesenează geografia politică aspațiului euro-atlantic. Chestiuneaidentitară va fi un element pe care vatrebui să îl înțelegem ca să înțelegemmulte din evoluțiile politice care suntsau care vor veni. Criza europeană,Trump, Brexit, Rusia, toate acestelucruri au în spate un elementidentitar. Nu un element economicstrict, ci un element identitar, forjat,filtrat de discursul politic, care seamestecă cu criza economică, cumigrația, cu terorismul, cu islamul. Oripoliticienii din România nu abordeazăsub nici o formă această chestiuneidentitară. Cum să te aștepți ca ei săvină cu ceva care să schimbe radicalsituația? Cum văd ei să angajeze tineriiîn spațiul acesta de a comunica înaceastă conversație? Conexiunea cu

elita interbelică nu s-a făcut cu ocaziaacestui Centenar și aceasta este încă ovină a clasei politice. La nivelulproiecțiilor interne, a somațiilorinterne, cele venite pentru că clasapolitică românească le-a dorit și le-aimplementat, nu cele venite dinexterior care s-au dat ca sarcină deimplementare clasei politiceromânești, la acest nivel clasa politicăeste complet corijentă. Nu a reușit săne convingă cu nimic de soiul ăsta, totce se discută sunt proiecte de ordinextern, inclusiv Președinția ConsiliuluiUniunii Europene.

Ce însemnatate are pentruromânia și pentru poporul românrealizarea, în acest an alCentenarului, a CatedraleiMântuirii neamului?

Catedrala Mântuirii Neamului se vedemare nu numai pentru că este maredar și pentru că vedem un pustiu alrealizărilor de Centenar în jurul ei. Deexemplu, nimeni nu a reușit să facă ostatuie a lui Woodrow Wilson, oColumnă a lui Traian, fie și în replică, înPiața Victoriei, de pildă, care săilustreze internațional apartenențaRomâniei la Europa, la latinitate,pentru că limba latină a fost primainstituție europeană. În acest pustiu,Catedrala apare mare, impozantă șisingura construcție temeinică. Șibiserica apare drept singurul actorcare a reușit să lase ceva pentruposteritate care să poată fi pipăit,văzut. Prezența Catedralei este și unlucru pozitiv dar este și un vot deblam pentru neputința altora, pentrulipsa de acțiune și de proiecte a claseipolitice apropo de Centenarulromân.

Georgeta Clinca Mihai săndoiu

&&''""''$��&&%%''%%��&&''!!##

'''#!&("(�&$($�&(%(#%

“CatedralaMântuirii

Neamului sevede mare nu

numai pentru căeste mare dar șipentru că vedem

un pustiu alrealizărilor

de Centenar în jurul ei.”

iStorie ROMÂNIA CENTENARĂ

28

m scris o carte despreaceşti întemeietori aiRomâniei Mari („OameniiUnirii”, ed. Trinitas,

Bucureşti), iar sentimentul cu care amrămas în urma cercetărilor făcute esteacela că am călătorit într-o lumecomplet diferită de cea de astăzi: olume în care exista onoare, cuvântrespectat, demnitate, loialitate, respectfaţă de adversarul politic, credinţă înDumnezeu, conştiinţa împlinirii datorieifaţă de ţară. Acest cuvânt, „Ţara”, nuera unul prea mare, îl purtau cu toţii însinele profund. Doreau să fie laguvernare, luptau pentru asta, dar cândajungeau, făceau cu adevărat politică,adică organizau ţara, se îngrijeau de legipotrivite, aveau în vedere bineleobştesc. Erau bogaţi, erau moşieri, făcuserăaproape toţi studii la Paris, Viena,Budapesta, Berlin. Aveau doctorate îndiverse specializări, se întorceau acasăşi deveneau fondatori în domeniile lor,contribuiau la progresul naţiunii.Cunoşteau mersul Europei şi erau în

pas cu vremurile. N-o să prelungescideea, se vor găsi cârcotaşi care săspună că am o înţelegere romanticăasupra lucrurilor. Eu ştiu însă că zecilede cărţi pe care le-am citit nu pot sămintă. Oamenii care au militat cu faptaşi cuvântul pentru România Mare artrebui să ne lumineze drumul în acestsecol XXI.Dacă ar fi să-mi pun o dorinţă deCentenar, aşa cum se face de Revelion,atunci îmi doresc să nu mai aud vreunromân că spune în derâdere„Românica” sau că românii sunt unpopor de hoţi. Român era Ionel Brătianu, cel care anegociat soarta României pe picior deegalitate cu Clemenceau la Conferinţade Pace din 1919; un „bun român” afost Regele Ferdinand, când a purtatţara în război contra celor de un sângecu el, ştiind că numai astfel toţi româniiputeau să se adune într-o singură ţară;româncă a devenit Regina Maria, carea îngrijit soldaţii răniţi şi bolnavi de tifosşi a pledat cauza României în faţa mai-marilor lumii în 1919; român a fost

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

ionel Brătianu, cel mai reprezentativdintre făuritorii româniei MariSuccesiunea de evenimente care au marcat în mod atât de fericit destinul românilor în 1918 pot fiaflate din tratate de istorie, dar într-un mod mai plăcut, din volumele de memorii, jurnale şi însemnăriale unor participanţi direcţi. La asemenea surse am apelat şi eu, la care am adăugat şi cărţile„serioase” de istorie pentru a afla cine şi cum au fost acei oameni care au realizat Marea Unire. Amcăutat să înţeleg cum de a fost posibil miracolul, în ciuda disensiunilor care au existat între ei nu depuţine ori. Am aflat că dincolo de slăbiciuni omeneşti, de orgolii şi de patimi politice, aceastăgeneraţie de aur a pus mai presus de orice visul pe care fiecare îl avea întipărit în codul genetic:unirea fraţilor între aceleaşi hotare. Unul dintre artizanii marelui act și al recunoașterii Unirii în lume a fost o figură istorică care merităredescoperită: Ion I. C. Brătianu, cel despre care am rememorat esențialul.

A

iStorie ROMÂNIA CENTENARĂ

29

Take Ionescu, cel admirat de mariipoliticieni ai lumii pentru convingerilesale; ce să mai spunem de NicolaeFilipescu, care nu vorbea despreArdeal fără să plângă?; român până înmăduvă era Nicolae Iorga, care la Iaşi,în decembrie 1916, când speranţeletuturor erau la pământ, el, rostind unvibrant discurs (trimis sub formătipărită pe front) i-a convins pe ostaşisă lupte cu nădejde. Vasile Goldiş, Iuliu Maniu, Aurel Lazăr,Ilie Lazăr, Vasile Lucaciu, Ştefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voevod,Alexandru Marghiloman, AlexandruAverescu, Eremia Grigorescu, IancuFlondor, Ion Pelivan, Elena Alistar,Pantelimon Halippa sunt alte numedintre cele care ar trebui să fieîncrustate în carnea noastră. Şi suntatât de mulţi cei care au făcut caRomânia să devină Mare! Dar ştiţi dece nu aţi auzit de unii dintre ei şi demulţi alţii pe care nu i-am scris aici?Pentru că a avut grijă orânduireacomunistă să le şteargă din cărţile deistorie. Au ştiut bolşevicii, de exemplu,ca de numele savantului Gheorghe I.Brătianu să lipească o etichetămincinoasă: „fascist”, „hitlerist”. El,care luptase în amândouă războaiele,care fusese rănit, care scrisese tratatedespre istoria românilor, carecombătuse neadevărurile profesoruluisău de la Sorbona, Ferdinand Lot, cuprivire la originile poporului român.Citiţi doar două dintre cărţile lui: „Oenigmă şi un miracol: poporul român”şi „Cuvinte către români” şi veţiînţelege moștenirea al familiei sale. Efortul de a citi cărţi despre fiecare înparte ar fi mare, însă o vizită laMemorialul de la Sighet ar edifica peoricine că aproape toţi unioniştii carese aflau în viaţă în anul 1950 au fostduşi în închisori. Unii au murit acolo.Frumoasă răsplată! Să nu ne mirăm: şinoi îi condamnăm astăzi, dar la uitare.

ionel Brătianu, cel care a visat ”o românie unind la sine pe toţi fiii săi”

Ion I. C. Brătianu (1864–1927),cunoscut drept Ionel Brătianu, estepoate cel mai reprezentativ dintrefăuritorii României Mari. A dominatviaţa politică românească vreme deaproape două decenii, începând cu1909. A fost de cinci ori preşedinteleConsiliului de minştri (prim-minstru),de două ori ministrul Apărăriinaţionale, de trei ori ministrulAfacerilor de externe, de două oriministru de Interne. Cel mai importantrol l-a avut când, din funcţia de prim-ministru, a negociat condiţiile intrăriiîn Primul Război Mondial a RegatuluiRomâniei, iar când după realizareaMarii Uniri, a pledat la Conferinţa dePace de la Paris din 1919 pentrurecunoaşterea Unirii şi a tuturorrevendicărilor cerute în Convenţiamilitară prin care ţara intrase înrăzboi. În timpul guvernării sale, s-a

consolidat statul unitar român,România a primit o nouă Constituţie(1923) şi au fost legiferate legeaagrară şi legea electorală. Ionel Brătianu s-a născut la 20 august1864, a absolvit Colegiul „SfântulSava” din Bucureşti, iar apoi, la Paris,a sudiat la Şcoala de Drumuri şiPoduri, devenind inginer specialist înconstrucţia căilor ferate. A fostcăsătorit cu Eliza Ştirbei, cu care nu aavut copii. Unicul său fiu, Gheorghe I.Brătianu, este rezultatul primeicăsătorii, cu Maria Moruzi-Cuza,văduva unuia din cei doi băieţi aiDomnitorului Alexandru Ioan Cuza,făuritorul Unirii PrincipatelorRomâne. Viaţa lui Ionel Brătianu s-aconfundat cu cea a Partidului NaţionalLiberal, pe care l-a condus 18 ani. Afost cel mai mare om de stat al vremiisale, iar realizările din vremea cât afost prim-ministru sunt greu deegalat. La vârsta de 33 de ani, IonelBrătianu a fost numit ministrulLucrărilor Publice, iar la 45 a devenitşeful Partidului Liberal şi preşedinteleConsiliului de Miniştri.

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

1923este anul în cares-a consolidatstatul unitar

român, România

a primit o nouăConstituţie şi aufost legiferate

legea agrară şilegea electorală.

30

regele Ferdinand a urmat drumul ales de BrătianuÎn vara lui 1914, după cum se ştie, aizbucnit Primul Război Mondial.Regele Carol I dorea intrarea ţăriinoastre în război de partea Germanieişi Autro-Ungariei, însă Ionel Brătianu aavut un rol primordial în temperareaacestei dorinţe. La Consiliului deCoroană din 3 august 1914, Carol I ascos textul tratatului din 1883, ţinutsecret până atunci, potrivit căruiaRegatul României se afla în alianţă cuGermania şi Austro-Ungaria. În afarăde P.P. Carp, toţi membrii Consiliuluide Coroană s-au pronunţat pentruneutralitate. Brătianu a insistat asupraideii că soarta românilor de pestemunţi şi „idealul naţional alromânismului sunt chestiuni pe carenici un guvern nu le poate nesocoti.”Regele Carol I a trebuit să acceptehotărârea participanţilor la Consiliu şiîn toamna aceea, a şi murit. Noul rege,Ferdinand, depunea jurământ că va fi„un bun român”. Influenţat de ReginaMaria, dar şi pentru că era o firetimidă, Regele Ferdinand a urmatdrumul ales de Brătianu. Felul în care România a intrat în PrimulRăzboi Mondial arată uriaşa abilitate alui Brătianu de a negocia condiţiile înaşa fel încât ţara noastră să-şiîmplinească visul întregirii. Într-unclimat intern şi extern de maretensiune, când se dorea intrarea maicurând a României în război, Brătianuavea un calm proverbial. La 1 iunie 1915, prim-ministrul declaraunui jurnal străin: „România nu cere,de fapt, decât o restitutio in integrum,ea nu are ambiţia unor cuceriri aiurea.România se ridică doar pentrueliberarea fraţilor săi caredintotdeauna au fost uniţi prin celemai strânse legături. Pentru pacea

viitoare a Europei, pentru stabilireanoii ordini, este necesar deci caprincipiul naţionalităţilor să triumfepentru toate statele europeneinteresate, deci şi pentru România. ORomânie unind la sine pe toţi fiii săi, pecare vicisitudinile timpului i-a răpit, oRomânie puternică va fi o garanţie apăcii şi înţelegerii în Orient”.

Brătianu: ”stăpân pedânsul, pe rege, pe noi toţi, pe soartă”

În iulie 1916, generalul M.V. Alekseev,şeful Statului major al armatei ruse, şigeneralul Joseph Joffre, comandantulşef al Armatei franceze, au cerutGuvernului român intrarea în război,„acum ori niciodată!”. În ziua de 27 iulie 1916 Guvernulromân a prezentat Antantei punctelesale de vedere: România declara războinumai Austro-Ungariei; cerea dreptulca România să alipească teritoriilelocuite de români aflate sub dominaţieaustro-ungară; cerea asigurări că aliaţiinu vor semna pacea până când nu sevor atinge obiectivele vizate deRomânia; garanţia asupra integrităţiiteritoriale a Regatului României;drepturi egale la Conferinţa de pace;primirea ritmică a armamentului şi amuniţiei de război. La 17 august 1916, în casa lui VintilăBrătinau, fratele prim-ministrului, încel mai mare secret, s-a semnatConvenţia militară de intrare în războia României, consfinţindu-se astfelangajarea României alături de Aliaţi. Brătianu era mulţumit, ştiind că a făcutexact ceea ce trebuia pentru a punebazele României Mari. Văzându-l înacele zile, Nicolae Iorga avea să notezecă Ion I.C. Brătianu era, „mândru şirece, avea înfăţişarea sigură care sepotriveşte cu o astfel de stare de spirit.

Nici o întrebare, nici o îndoială.Niciodată n-a părut mai stăpân: pedânsul, pe rege, pe noi toţi, pe soartă”. „Chiar dacă ar fi să fim bătuţi, totuşi,prin faptul că patru dintre cele maimari puteri ale lumii au recunoscuttemeinicia revendicărilor noastrenaţionale şi au sfinţit printr-un actsolemn hotarele etnice ale românilorde peste Carpaţi, cauza românismuluiva face un pas înainte mai mare şi maiînsemnat decât oricând”, afirma IonI.C. Brătianu la Consiliul de Coroanăţinut la Cotroceni cu ocazia intrării înrăzboi a României.Aşadar, la 27 august 1916, RegatulRomâniei a declarat război Austro-Ungariei, interesele noastre fiind:eliberarea românilor din Transilvania şiBucovina şi unirea tuturor românilorîntr-un singur stat. Chiar în prima noapte de după intrareaîn război, armata română a pornit luptade eliberare a fraţilor din Transilvania şiBucovina, dar situaţia frontului nostrus-a deteriorat rapid în faţa puternicelortrupe germane şi austro-ungare,precum şi a atacului dinspre sud albulgarilor şi turcilor. Ajutorul promis deAntanta a fost insuficient. Am pierdutatunci bătălia de la Turtucaia. Situaţiagrea i se reproşa prim-ministrului, careera şi el foarte dezamăgit şi frământatsufleteşte. Brătianu, în acord cu RegeleFerdinand, a cerut formarea unuiguvern de uniune naţională. Astfel, înziua de 11 decembrie 1916, TakeIonescu a devenit vicepreşedinte alConsiliului de miniştri. Sub forţa numerică a trupelor inamice,ai noştri s-au retras. În octombrie 1916,germanii invadau Oltenia şi CâmpiaRomână şi, simultan, altă gruparegermană înainta pe la Zimnicea spreBucureşti. La sfârşitul lui noiembrie –începutul lui decembrie, Familia Regală,suita, membrii guvernului, oameniipolitici, întreaga pleiadă a familiilor

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

1914este anul în carea izbucnit PrimulRăzboi Mondial.Regele Carol Idorea intrareaţării noastre în

război de parteaGermaniei şi

Autro-Ungariei,însă Ionel

Brătianu a avutun rol primordialîn temperarea

acestei dorinţe.

27 august1916,Regatul

României adeclarat război

Austro-Ungariei,interesele

noastre fiind:eliberarea

românilor dinTransilvania şi

Bucovina şiunirea tuturor

românilor într-unsingur stat.

iStorie ROMÂNIA CENTENARĂ

31

importante s-au refugiat la Iaşi. Capitalaa fost ocupată. La Bucureşti, au rămascâţiva oameni politici cu vederi filo-germane, în primul rând, AlexandruMarghiloman şi Constantin Stere. La prima şedinţă a Parlamentului, laIaşi, Brătianu a spus că are încredere înizbânda armatei noastre şi că jertfa nuva fi inutilă.

”sunt clipe în viaţaunui neam cândfericirea este atât demare, că răscumpărăveacuri întregi de dureri”Momentul fericit al Unirii de la 1decembrie 1918 a sosit, iarTransilvania s-a unit cu Ţara-Mamă,după ce, cu câteva zile înainte, şiBucovina se unise. La recepţia dată încinstea Unirii, Ionel Brătianu le spuneamembrilor delegaţiei din Transilvaniacare aduseseră la Bucureşti rezoluţiaUnirii: „De o mie de ani vă aşteptăm şiaţi venit ca să nu ne mai despărţimniciodată! Sunt clipe în viaţa unuineam când fericirea este atât de mare,că răscumpără veacuri întregi dedureri. Bucuria noastră nu e bucuriaunei singure generaţii, ea e sfântacutremurare de fericire a întreguluipopor românesc, care de sute şi sutede ani a stat sub urgia soartei celei maicumplite fără a pierde credinţa luinestrămutată în această zi ce neuneşte şi care trebuia să vie, care nu seputea să nu vie”. La 18 ianuarie 1919, a început, la Paris,Conferinţa de Pace care trebuia săreglementeze problemeleinternaţionale de după Primul RăzboiMondial. Şeful delegaţiei române caremergea la lucrările conferinţei a fost,desigur, Ion I. C. Brătianu. În amintirilesale politice, I. G. Duca a consemnat

vorbele prim-ministrului referitoare laaceasta: „Să ştiţi că voi lupta la Parispentru aplicarea integrală a tratatuluidin 1916. Sunt aproape sigur că Aliaţiinu ne vor da tot Banatul, dar puţin îmipasă, nu mă duc acolo pentru succesevremelnice, vreau, oricare ar fihotărârile de azi, să menţin pentruviitor neştirbită, fie măcar pe cale desolemnă protestare, integralitateadrepturilor noastre etnice. Ceea ce afăcut tata cu Basarabia la Berlin, voiface eu acum la Paris cu revendicărilenoastre spre Apus. Chiar dacă Ţara numă va înţelege şi nu mă va aproba azi,am credinţa că odată va da dreptateatitudinii mele.”

războiul notelor între Guvernul român și Consiliul suprem de la Paris

Deşi Convenţia militară din 17 august1916 prevedea că România se vabucura de aceleaşi drepturi cu Aliaţii la

Paris, ţara noastră era considerată înrândul statelor cu „interese limitate”. Brătianu a prezentat la Conferinţă, înnumele delegaţiei României, unmemoriu în care argumentanecesitatea recunoaşterii UniriiBasarabiei, Bucovieni şi Transilvaniei cuPatria-Mamă. La 1 februarie 1919, el asoliciat să expună în faţa Consiliuluisuprem punctul de vedere al României.La intrarea în sală, liderul conferinţei şial consiliului suprem, GeorgeClemenceau, care era şi prim-ministrulFranţei, i-a ieşit înainte lui Brătianu,„insistând să nu mai ridice chestiuneatratatelor din 1916, care l-ar indispunepe preşedintele Statelor Unite şirugându-l să se mărginească laexpunerea revendicărilor teritoriale aleRomâniei pentru care fusese invitat”. Brătianu însă nu a ţinut seama deaceste recomandări şi a făcut o largăreferire la obligaţiile asumate deRomânia faţă de Aliaţi, a adusnumeroase argumente istorice,lingvistice şi geografice pentru asusţine legitimitatea unirii Basarabiei,

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

„Sunteţi, domnilor,reprezentanţii unuipopor care este

mândru şi poate fimândru de

trecutul său, şicare trebuie să

aibă mareîncredere în

viitorul său. Nuscădeţi rolul pe

care el trebuie să-l aibă în lume; fiţicât de modeşti

pentru persoanadvs., nu fiţi

modeşti pentrupoporul pe care îl

reprezentaţi”.

Ionel Brătianu

32

Bucovinei, Transilvaniei şi Bantului cuRegatul României. Interesant este căDavid Loyd George l-a rugat să indicepe hartă Bucovina.La 19 februarie, Ion I. C. Brătianu şiAlexandru Vaida-Voievod au fostinvitaţi la comisia teritorială în legăturăcu Banatul. Deşi argumentele lui IonelBrătianu au dovedit apartenenţaîntregului Banat la România, comisia aîmpărţit provincia între România şiRegatul Sârbo-Croato-Sloven. Următorul tratat, cel cu Austria, marileputeri îl elaboraseră fără consultareastatelor interesate. Brătianu a luatiniţiativa formării unei acţiuni desolidarizare a statelor mici, cerânddreptul de a examina textul acestuitratat. Ca urmare, li s-a prezentat unrezumat al acestuia. Dar a doua zi aceltext fusese modificat, iar statele micinu au avut acces la el. La 2 iulie 1919, Ionel Brătianu s-aretras de la Conferinţă, proclamând înţară „politica de rezistenţă”, iar dinacel moment, între Guvernul român şiConsiliul suprem de la Paris a început„războiul notelor” din care nu au lipsitameninţări asupra României pentru asemna Tratatul cu Austria. Faţă de refuzul prim-ministruluinostru, Consiliul Suprem a decisîncheierea Tratatului la 10 septembrie1919, punând România în faţa faptuluiîmplinit. României i s-a recunoscut MareaUnire din 1918. Şi, cum cum scria I.G.Duca în amintirile sale politice, chiardacă Brătianu era „omul care aduceaîn geanta lui tratatul internaţional carerecunoaştea graniţele Românieiîntregite”, totuşi, la Bucureşti era privitşi primit cu ostilitate de adversariipolitici, care îi reproşau intransigenţadin cadrul Conferinţei. Brătianu seîntorcea cu conştiinţa că a luptat cudemnitate pentru România şi mai ştiaşi că în politică recunoştinţa este o

floare rară. El s-a adresat atunciparlamentarilor cu aceste cuvinte:„Sunteţi, domnilor, reprezentanţiiunui popor care este mândru şi poatefi mândru de trecutul său, şi caretrebuie să aibă mare încredere înviitorul său. Nu scădeţi rolul pe care eltrebuie să-l aibă în lume; fiţi cât demodeşti pentru persoana dvs., nu fiţimodeşti pentru poporul pe care îlreprezentaţi”.

”Țărilor mici le suntsortiţi oameni mari”Iar dacă opiniile românilor cu privire lapersonalitatea lui Ion I. C. Brătianu potfi subiective, credem că rândurile scrisede diplomatul francez care a fostcontele de Saint-Aulaire pot ficonvingătoare: „Brătianu, un vechielev al Şcolii politehnice din Paris şifoarte familiarizat cu literaturanoastră, se exprima într-o francezăfoarte curată, cu un amestec de

supleţe şi autoritate. Partizanii noştricei mai zeloşi îi reproşau un exces deprudenţă şi prevesteau că, întrucâtdorea să aibă toţi sorţii de partea lui, sehotăra prea târziu. Blondel îl numea«cămătar de timp». Se pricepea foartebine să câştige timp fără să-şi sâcâieadversarul. Viitorul apropiat mă va facesă descopăr înaltele calităţi care fac dinel unul dintre cei mai mari oameni destat ai generaţiei sale, mai mare decât«cei trei mari»: Wilson, Lloyd George şiClémenceau. Nimic mai firesc: ţărilormici le sunt sortiţi oameni mari.”

Daniela Şontică

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Daniela Șontică este poetă și jurnalistă la ziarul “Lumina” și“Radio Trinitas”. În 2018 a fost preocupată în mod constant deaducerea în actualitate a făuritorilor Marii Unirii prin studii,articole și rubrici radiofonice. A scris, de asemena, scenariulradiofonic „Ziua cea mare”, după „Însemnările din războiulRomâniei Mari” de dr. Vasile Bianu, difuzat la Radio RomâniaCultural, în premieră, duminică, 2 decembrie 2018.

La 18ianuarie

1919,a început, la

Paris, Conferinţade Pace care

trebuia săreglementezeproblemele

internaţionale dedupă Primul

Război Mondial.

iStorie ROMÂNIA CENTENARĂ

34

În 1918, marile puteri victorioase,hotărâseră, în sensul drumuluianevoios către corectitudine, săîmpartă destrămatul Imperiu Austro-Ungar, după criteriile populaţiilormajoritare; aveau loc recensăminte,se făcuseră hărţi ale tuturorprovinciilor imperiale dupănaţionalităţi, se pregătea înfiinţareade noi ţări şi stabilirea de noi frontiere.Ungaria înaintase Parisului hărţi aleTransilvaniei, în care, zona montană,platourile locuite numai de români(Maramureş, Oaş, Haţeg, Lăpuş,Apuseni, Năsăud ș.a.) apăreau capustii. Într-o primă variantă, populaţiamaghiară, cu aglomerarea sa în zonaurbană (acolo unde românilor le erainterzis să se aşeze), se insinua ca fiindmajoritară. Rămâne meritul unormisiuni de geografi francezi, de a fibătut, la pas, cărările din Transilvania,de a fi inventariat şi anunţat existenţaunor numeroase comunităţiromânești, acolo unde hărţilemaghiare marcaseră pete albe; a

reprezentat maniera determinantăprin care marile puteri de la Trianonau decis ca Transilvania să revinăRomâniei. Misiunile alcătuite dingeografi francezi au fost conduse deRobert Ficheux (12 august 1898, Saint-Omer - 1 august 2005, Aubagne). Într-un text scris de etnologul,maestrul în arta culinară, publicistul șiscriitorul Radu Anton Roman, în urmacu mai bine de un deceniu, selămurește de ce îi suntem toți, pe vecidatori lui Robert Ficheux: “Cine credecă Marea Unire s-a datorat numaiAdunării Românești de la Alba-Iuliadin decembrie 1918 și intelectualitățiiGreco-Catolice, are o viziunepatriotic-idilică asupra istoriei. Marileputeri victorioase, hotarâseră, destulde corect, să împartă înfrântulImperiu Austro-Ungar, dupa criteriilepopulației majoritare.Aveau loc recensăminte, se făcuserăhărți ale tuturor provinciilor imperialedupă naționalități, se pregăteauînființarea de noi țări și frontiere.

Ungaria înaintase Parisului, undeaveau loc negocierile, hărți aleTransilvaniei, în care, zona Montană,platourile locuite numai de români dinMaramureș, Oaș, Hațeg, Lăpuș,Apuseni, Năsăud,etc. apăreau ca și pustii, fiind dincolode așa-numita creastă militară, ce sevedea din văile accesibile.Într-o primă variantă, populațiamaghiară, aglomerată în orașe (acolounde românilor le era interzis să seașeze) și în satele de câmpie, apăreaca majoritară în Ardeal, cuconsecințele ce ar fi urmat de aici.Este meritul unor misiuni de geografifrancezi, de a fi urcat pe toate cărăriletransilvane și de a fi inventariat șianunțat existența unor numeroasecomunități române, acolo undehărțile maghiare marcaseră pete albe,lucru ce a contribuit determinant ladecizia marilor puteri de la Trianon(prin care Transilvania a revenitRomâniei).”Iată ce mai scria regretatul Radu Anton

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

robert Ficheux – geograful care a dăruit istorie româniei

E timpul să rememorăm câteva repere, descoperite în presaromânească a timpului, despre un mare prieten al României, opersonalitate dedicată cauzei românilor. Robert Ficheux a fost unuldintre cei mai de seamă geografi francezi contemporani și un foartebun vorbitor de limbă română. A fost, alaturi de celebrul lingvist suedezAlf Lombard, unul dintre cei mai mari iubitori ai țării noastre, de cândexistăm ca stat.Acestui om, cvasicunoscut marelui public, România și românii îidatorează enorm de mult. Practic, lui Robert Ficheux îi datorăm mult,foarte mult, pentru Marea Unire de acum 100 de ani, din 1918 și pentruexistența țării noastre între frontierele de azi.

120de ani de la a naștererea

Robert Ficheuxam aniversat anul acesta.

de iosif PoP

iStorie ROMÂNIA CENTENARĂ

35

Roman: “Dacă n-ar fi existatprofesorul Ficheux, azi Transilvania arfi fost pamânt unguresc. Omul acestafăcuse și dăruise istorie și geografieRomâniei”. O Românie care, dinnefericire, l-a uitat de tot, dupătrecerea la cele veșnice, săvârșităacum 13 ani. N-am auzit nicăieri să se organizeze,până deunăzi, la Cluj Napoca, vreunsimpozion sau o adunare în memoriasa.Acum, cu prilejul aniverasării a 120 anide la naștere și 13 ani de la moarte,propun să aducem modestul nostruomagiu personalității lui RobertFicheux, să împărtășim și altora cine afost și cât de mult bine ne-a făcut, cusperanța că anii care vor veni, și poategenerațiile de după noi, îl vor așeza în

locul ce i se cuvine în istoria modernă aRomâniei.Cred că merită rememorată și o parte adiscursului lui Robert Ficheux susținut laBucurești, în anul 1991, la jubileul de125 de ani al Academiei Române:“Domnilor, rogu-vă, îngăduiți acestuimoț francez să vă mulțumeascăcălduros pentru această primireamicală și să vă urez viață îndelungată,activă și rodnică. Urez scumpei noastreRomânii, pe care o iubim cu toții, unviitor puternic, demn de trecutul ei,deseori tragic, dar mereu glorios”.Astăzi, Robert Ficheux se odihnește încimitirul Montparnasse din Paris, alăturide Brâncuși, Eugen Ionescu, EmilCioran, ca un frate bun și care a dedicato viață întreagă cauzei oamenilor și cudeosebire românilor.

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

„De ce în România?Pentru că, dintresurorile noastre

latine, ea ne estecea mai dragă dinpricina tristului săudestin în mijlocul

națiunilor maghiară,slave și turcă,

ce au încercuit-o,au jinduit-o

și au îmbucătățit-oși dominat-o fără milă.”

Robert Ficheux

Din bogata sa biografie a profesorului Ficheux

lStudii superioare la Universitatea din Sorbona, fiind licențiat în istorie șigeografie (1919-1920).

lMembru corespondent străin (1 iunie 1948) și membru de onoare dinstrăinatate (9 martie 1991) al Academiei Române.

lTeza de doctorat a fost susținută cu un subiect privitor la studiulgeomorfologic al întregului masiv al Munților Apuseni.

lA revenit în România în anul 1932, devenind secretar general alInstitutului Francez din București (până în 1935), apoi al MisiuniiUniversitare Franceze în România.

l În 1935, la recomandarea lui Emil Racoviță, a fost numit succesor a luiGeorge Vâlsan la Universitatea din Cluj-Napoca, unde a predatgeografia fizică, până în 1938, când s-a întors în Franța.

lA avut un rol decisiv în reanimarea contactelor instituţionale dintregeografii francezi şi români, prin organizarea colocviilor periodicebilaterale, unde era o prezenţă activă, dorită; acestea au constituitpentru geografii români, în acele vremuri (anii ’70 ai secolului al XX-lea),adevărate ferestre deschise spre progresele din geografia occidentală

l În perioada obscurantismului totalitar din România, a menţinut treazăconştiinţa românilor din regiunea pariziană, prin conferinţele ţinute laFundaţia Culturală Regele Carol I şi la Casa Română din Paris.

l Între 1927-1996 a publicat nu mai puțin de 27 de cărți, referitoare toatela România și s-a întors mereu în România ca la a doua țară mamă.

lA fost distins cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofițer, decatre președintele Emil Constantinescu, în 1997.

lOmagierea profesorului Robert Ficheux la împlinirea venerabilei vârstede 100 de ani a prilejuit, la 17 octombrie 1998, o manifestare la careSocietatea de Geografie din Paris (cea mai veche din lume) şi-a uniteforturile cu Ambasada României din Franţa.

lA primit însemnele de comandor al ordinului les Palmes Académiques,cea mai înaltă distincţie acordată în Franţa unui slujitor alînvăţământului public.

lDouă dintre cărțile lui Robert Ficheux dau și astăzi dureri de capextremiștilor: ”Moții”, apărută în 1942 și “ Romănia și minoritățileentice în Transilvania”, apărută în 1990.

roMÂNia RELAȚII DIPLOMATICE

36

cum 100 de ani, caefect al noiiconfigurații regionaleinstituite după Primul

război Mondial, Polonia, însfârșit, se reîntregește ca statindependent după mai bine de123 de ani de secesiuni și ajunge,ca structură statală, să seînvecineze cu românia Mare,născută la 1 decembrie 2018 laalbă-iulia. Două momentecruciale, care marcheazăCentenarul Marii Uniri şiCentenarul independenţeipoloneze. Ce înseamnă pentrupoporul polonez aceastăaniversare și cum ați caracterizarelaţiile diplomatice româno-polone, care vor împlini 100 deani anul viitor?

Aniversarea de anul acesta a 100 deani de la redobândirea independențeiPoloniei este un moment extrem de

important în istoria Poloniei. Dupăcum știți foarte bine, Polonia și-aînceput existența ca stat suveran înanul 966 odată cu trecerea sa lacreștinism și primul nostru rege a fostîncoronat în 1025. Odinioară eram omare putere central-europeană, întresecolele XV și XVII, dar la sfârșitulsecolului al XVIII-lea, în 1795 ne-ampierdut suveranitatea, și aceasta a fosto mare tragedie națională. Nu am fostprezenți în cursul secolului al XIX-leaca stat independent. După cumspunea cineva, o națiune care nu areun stat, nu are de ales. Poporulpolonez a dorit întotdeauna să poatăface alegeri și ne-am dorit să nemodelăm propriul destin, să avempropriul nostru stat. Iar acest lucru afost posibil numai atunci când marileputeri care au decis să divizeze Poloniaîn secolul al XVIII-lea au ajuns să serăzboiască între ele. Merită să neamintim că poporul polonez nu a fostde acord niciodată, și nu a acceptat

această divizare, au existat insurecții,lupte în 1831, în 1848, în 1863. Așadaracestea au fost datele din istorianoastră care ne-au marcat prezentul șicare ne-au modelat, de asemenea,caracterul și au modelat caracterulstatului nostru.În ceea ce privește relațiile româno-poloneze, acești 100 de ani care autrecut au reprezentat o istorie comunăde relații bune, de prietenie și dedestin comun, aș spune. Polonia șiRomânia au avut o graniță comunăînainte de cel de-al Doilea RăzboiMondial, și datorită acestui lucru, amavut posibilitatea ca, în timpulperioadei negre a invaziei Germaniei șiRusiei din 1939, să putem salva multevieți și să salvăm rezervele bănciinoastre naționale, astfel încât să neputem găsi existența în afara Polonieinoastre, iar acest fapt este foarte bineîntipărit în mintea polonezilor. Estefoarte bine cunoscut că, ambelenoastre popoare, au avut nenorocul să

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

avem o relație de 100 de ani de cooperare, de prietenie, de înțelegere

Am avut deosebita plăcere de a sta de vorbă cu, aceasta a fost impresia pe care mi-a lăsat-o, un prieten alRomâniei, cu un vechi vecin cu care ne înțelegem bine, ne sprijinim reciproc, ne întristăm și ne bucurămîmpreună. Ambasadorul Poloniei la București, domnul Marcin Wilczek, este un diplomat care munceștepentru că este de părere că lucrurile se pot îmbunătăți și că vor fi mai bune. Este prin excelență o fireoptimistă, pentru că, așa cum singur ne-a mărturixit, „nu există niciun serviciu diplomatic în lume care săangajeze pesimiști”. Excelența Sa crede că Polonia și România vor lucra în continuare mână în mână și esteoptimist în privința viitorului țărilor noastre pentru că este sigur că suntem capabili, din punct de vedereintelectual și din orice alt punct de vedere, să trecem peste această perioadă dificilă și să pregătim un loc decinste pentru copiii și nepoții noștri.

interviu cu e.s. Marcin Wilczek, ambasadorul Poloniei la București

A

966este anul când

Polonia și-aînceput existențaca stat suveran,

odată cutrecerea sa la

creștinism.

37

se afle de partea dreaptă a Cortinei deFier. Avem, așadar, o experiențăspecifică, ca națiuni și ca state în a fieliminate din miezul politiciieuropene. Apoi am avut, deasemenea, experiența de a asista lacăderea Uniunii Sovietice comuniste șiam început să ne remodelăm și să nereconstruim națiunile și statele încadrul UE și al NATO. Acesta estemotivul pentru care avem o relație de100 de ani de cooperare, de prietenie,de înțelegere, și acesta este și motivulpentru care avem acum deja 10 ani departeneriat strategic între țărilenoastre, iar acesta este, de asemenea,un alt element al blocului nostru derelații.

nu este ceva obișnuit să avemrelații bune, mă refer, în general,pentru o perioadă atât deîndelungată. Care credeți că suntmotivele relațiilor noastre dedurată româno-poloneze?

Cred, în primul rând, faptul că suntemdouă țări mari în această parte aEuropei, Polonia are în jur de 40 demilioane de locuitori, Româniajumătate din această cifră, ceea cereprezintă o putere considerabilă,putere demografică și putereeconomică. Evident, faptul că Poloniaeste situată mai către partea centralăși de nord a Europei în timp ceRomânia a fost concentrată mai mult

asupra Mării Negre și mai la sud înaceastă perioadă și de asemenea,faptul că, într-un fel, suntemcomplementare și ne confruntăm cuaceleași amenințări și aceasta estesituația chiar și actualmente.

ați spus: dacă ai un stat, ai deales. Puteți explica aceastăafirmație?

Cred că dacă ai posibilitatea de a fi onațiune independentă ca stat, poți facealegeri în mod democratic, așa cum ofacem acum și poți să-ți modeleziviitorul și să-ți modelezi prezentul. Așastau lucrurile, vreau să spun, deși amfost suverani, în tot acest timp, nu amavut posibilitatea să ne alăturămprocesului de integrare europeană,deoarece acesta a avut loc departe denoi, iar noi nu aveam libertate șidemocrație la momentul respectiv.Acest lucru s-a schimbat după 1989 și1990 atunci când, în sfârșit, voceapoporului și instaurarea libertății șidemocrației și a instituțiilordemocratice au permis sau i-aureconectat pe cei care au condus țări șistate cu voința poporului.

românia şi Polonia sunt parteneriesenţiali ai alianței nord-atlanticeîn ceea ce privește consolidareasecurităţii regionale şi euro-atlantice mai ales în contextulnoilor provocări din regiunea sud-estică a europei. Ce ne putețispune despre cooperareabilaterală în cadrul Parteneriatuluistrategic la aproape un deceniude la semnarea lui?

Ei bine, atunci când Președintele,regretatul Președinte Kaczyński șiPreședintele Băsescu au semnatparteneriatul strategic în 2009, cred cămulte lucruri păreau mult mai pozitive

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

2009PreședinteleKaczyński șiPreședintele

Băsescu au semnat

parteneriatulstrategic.

38

și mai optimiste aș putea spune, decinimeni nu ar fi putut să prevadă Brexit-ul, situația securității în regiune erastabilă, relațiile transatlantice șilegătura transatlantică erau ceva maimult decât evidente și mai sigure caniciodată. UE nu se confrunta cusemnele de întrebare cu care seconfruntă după zece ani, dar cred căacest parteneriat strategic a funcționatfoarte bine, funcționează foarte bine șidemonstrează încă o dată că neconsolidează poziția față de alțiparteneri, adică este bine, că de atunciam dezvoltat alte formate pe care ledezvoltăm și le folosim cu succes, caFormatul București B9, pe problemede securitate, „Inițiativa celor TreiMări” găzduită de Polonia și dePreședinția României de două ori deja,construind infrastructură și legăturieconomice de la nord la sud. Acum neconfruntăm cu amenințări de la est,care nu existau la vremea respectivă șicare nu existau înainte de Crimeea,așadar, iarăși, gândim la fel în ceea ceprivește amenințările din afară, înaceastă parte a Europei, dar și înîntreaga Europă. N-aș spune că acesteasunt amenințări numai la adresanoastră, acestea sunt amenințări cucare se confruntă Europa, și EuropaOccidentală de asemenea, din carefacem parte. Așadar cred că acestacord și parteneriat strategic a servit șicontinuă să servească.

atât în Polonia, cât și în românia,problema reformelor în justiţie și astatului de drept provoacăîngrijorări atât opoziţiei politice,cât şi Comisiei europene. Cum sevăd din Polonia aceste reforme şiluările de poziţie pe această temă?

Problema reformei sistemului judiciara fost unul din principalele subiecte alecampaniei în alegerile din Polonia, iar

guvernul actual a câștigat alegerileluptând pe acest mandat. Credem că îngeneral, organizarea sistemului judiciareste o problemă care ține de fiecarestat membru. Am oferit explicațiicomplete la îndoielile Comisiei înfiecare etapă, am fost mai mult decâtfericiți să explicăm toate problemelelegate de reformele noastre, după cumștiți, probabil, subiectul a fost înaintatde Comisie la Curtea Europeană deJustiție a Uniunii Europene, și prindecizia preliminară a Curții de Justițieni s-a solicitat să oprim anumiteelemente ale acestei reforme a justițieiși am făcut acest lucru, în specialproblema vârstei de pensionare ajudecătorilor, care a fost cea mai mareproblemă pentru Comisia Europeană.Deci cred că prin discuții și prinnegocieri, dar și prin actele Curții și aleParlamentului Polonez, cred că neapropiem de o înțelegere. Ce putemface ca stat membru individual se vaface deoarece guvernul are mandatuldemocratic să realizeze aceastăreformă, dar lucrurile care nu suntconsiderate legale din punct de vederea aquis-ului european și al statului dedrept nu se vor face.

Putem spune că românia şiPolonia sunt lideri regionali şicontribuie de o manieră influentăla procesele decizionale careprivesc europa Centrală şi deest? sunt ele recunoscute caatare în cadrul Uniunii europene?

Este foarte greu să spui despre cinevacă este lider. Poți să devii lider într-unfel ca urmare a autorității economice,demografice, morale. Cred că suntemcele mai mari țări din Europa Centrală,Europa Centrală și de Sud. Poate acestlucru se datorează faptului că avem celmai mare număr de locuitori,economiile cu cea mai mare pondere,

că avem acces la două mări și cu puterepolitică și economică și de altă natură.Dacă suntem sau nu lideri, vreau săspun, acesta este un aspect carerămâne de văzut în 5, 10, 15 ani.Bineînțeles, suntem țări mari, cu unnumăr mare de locuitori în UE, unnumăr mare de forțe armate în NATO,avem ceva de spus, avem discuțiilenoastre foarte specifice, și pur și simplule exprimăm și, desigur, fiind în UE șifiind în NATO, suntem în cadrul a douăorganizații importante care nemodelează faptele.

Polonia este un partenercomercial important pentruromânia, unde există aproape omie de firme poloneze, cu uncapital investit de circa o jumătatede miliard de euro, iar valoareaschimburilor comerciale dintreromânia şi Polonia a depăşitpentru prima dată cifra de cincimiliarde de euro. Cum vedeți încontinuare dezvoltarea relațiiloreconomice?

Cred că suntem pe un făgaș bun, credcă după o perioadă, imediat după ceam aderat la UE, eram mult maiconcentrați asupra dezvoltării relațiilorcu marii jucători occidentali, ei îșiaduceau capitalul propriu, am primitacces la piețele lor, așadar aceasta afost perioada preliminară, primaperioadă a noastră în calitate demembru. Apoi am început să nematurizăm și să ne dezvoltăm relațiilecu partenerii noștri tradiționali, iarextinderea companiilor poloneze șisunt sigur că și a companiilor româneștiva asigura o prezență poloneză și maiputernică în România și o prezențăromânească în Polonia. Vedem înprezent acest lucru. Iar recent putemvedea că o companie românească îșideschide un sediu în Poznan de

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

„Polonia areinvestiții de ojumătate de

miliard de euro înRomânia, dar sunt

sigur că șiRomânia va

începe în curândsă investească înPolonia și în altețări, ceea ce se

întâmplă și vedemacest lucru în

prezent.”

roMÂNia RELAȚII DIPLOMATICE

39

exemplu, creând 100 de locuri demuncă, că investitori polonezicumpără un lanț de magazine dinRomânia. Din nou, acestea suntinformații din ultima săptămână. Iar,după cum am menționat, „Inițiativacelor Trei Mări” care are rolul de arealiza o mai bună legătură între țărilede la Marea Baltică la Marea Adriaticăși Marea Neagră, ceea ce înseamnă căva exista un factor multiplicator pentruaceastă cooperare economică, dacă îțipoți aduce cu ușurință mărfurile dinPolonia în România și din România înPolonia, Slovacia, Republica Cehă șițările baltice, acest lucru se va dezvoltaîn mod natural, deci cred că avem unviitor bun. În afară de asta, avemcontacte de la om la om care sedezvoltă, polonezi care vin în numărfoarte mare în România, româniicălătoresc și ei în Polonia, așadarlegăturile dintre orașe, dintreuniversități se dezvoltă, deci aceastaeste o bază pentru viitoarea dezvoltareeconomică. După cum am spus,Polonia are investiții de o jumătate demiliard de euro în România, dar suntsigur că și România va începe în curândsă investească în Polonia și în alte țări,ceea ce se întâmplă și vedem acestlucru în prezent.

De foarte multe ori, în discuțiiledin românia privind perioada detranziție, Polonia este dată deexemplu. Cum ați reușit acesterezultate foarte bune, după careromânia încă tânjește, și mă referla absorbția fondurilor europene,la infrastructură, la calitatea viețiișamd. Care este secretulpolonez?

Nu cred că există un anumit secretpolonez specific. Sunt confruntat cuaceastă întrebare foarte des atuncicând călătoresc prin România, deci

răspunsul meu ar trebui să fieconsecvent și mai mult sau mai puținacelași de fiecare dată. Am răspuns laaceastă întrebare. Cred că primul lucrupe care am decis să-l facem la sfârșitulanilor 1990, chiar înainte de a intra înUE a fost să restaurăm o mai mareparte a structurii inițiale aadministrației țării. Am avut 49 devoievodate mici ca și județele pe care leaveți aici și de la 49 am ajuns la 16. Deciam putut crea 16 regiuni puternice cuadministrație puternică care au fost,atunci când am aderat la UE, pregătitesă colaboreze cu Bruxelles. Așadar, atrebuit să creăm, de fapt, 16 echipe deoameni care se ocupau și se ocupă cufondurile europene, cu birocrațiaeuropeană, care au putut lua contact,

care au putut acumula experiență, careau putut canaliza fondurile pentrueducație și așa mai departe și să seformeze în această privință. Așadar, înPolonia 40% din fondurile europenesunt cheltuite direct în regiuni, nu trecprin ministere, avem planuri, iar apoiexecuția planurilor ține deadministrația voievodatelor. Cred căacesta a fost cel mai important factor.Bineînțeles, am investit mult încapacitatea administrativă și deasemenea în planuri, adică în primulrând, am vrut să știm sigur ce vrem.Atunci când știi ce vrei, vreau să spun,este ușor. Și cred că a mai existat unfactor care ne-a ajutat să organizămîntreaga mașinărie care funcționează înprezent. Cred că a fost Campionatul

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

40%din fondurile

europene suntcheltuite în

Polonia direct înregiuni, nu trecprin ministere.

40

European de Fotbal din 2012 organizatîmpreună cu Ucraina la momentulrespectiv și cred că faptul că ne-amconfruntat cu obiectivul de a avea miide oameni din toată lumea, astfel că atrebuit să construim stadioane, atrebuit să construim, sau să renovămstații de tren, să planificăminfrastructura, să facem acest efort, afost de asemenea un exercițiu foarteimportant. Bineînțeles, nu totul a avutloc ca la carte, dar am avut multe deînvățat din această experiență iar acestlucru ne-a determinat să facem câtevacorecții ca să punem lucrurile pe roate.Acesta este, mai mult sau mai puținsecretul,

ați călătorit mult prin românia șiați întâlnit mulți oameni de afacerilocali. Cum vi se pare țaranoastră, ce v-a plăcut sau ce văplace în mod special?

Într-adevăr, călătoresc mult și o fac cusatisfacție și cu multă bucurie. Primadescoperire este că aveți o țară foartefrumoasă și mare, ceea ce este poate obanalitate, dar acest lucru este ceva cenu este foarte evident pentru cinevacare nu cunoaște România foarte bine.Aveți un popor foarte bine educat careeste pasionat de țara sa, ceea ce estebine și, deci, întrebarea este cum săfolosești acest entuziasm și acestpatriotism pentru binele tuturor.Aceasta este sarcina principală pentrufiecare țară.

Cum vedeți Polonia în viitorii, nuștiu dacă este posibil, viitorii 100de ani? Dar Uniunea europeanăîn aceste vremuri de fragilitate?

Știți, nu există niciun serviciudiplomatic în lume care să angajezepesimiști. Deci un diplomat este prin

excelență cineva care muncește pentrucă este de părere că lucrurile se potîmbunătăți și vor fi mai bune, deci nicieu nu sunt o excepție. Cred că Europa,Uniunea Europeană, Polonia au trecutprin atât de multe situații dificile șisituații fragile în trecutul lor, în istorialor, încât problemele actuale cu carene-am putea confrunta, la dreptvorbind, dacă privim în urmă, nu suntfoarte grave și sunt sigur că suntemcapabili, din punct de vedereintelectual și din orice alt punct devedere, să trecem peste aceastăperioadă dificilă și să pregătim un locde cinste pentru copiii și nepoții noștri.Sunt sigur că Polonia și România vorlucra pentru acest obiectiv mână înmână și sunt optimist în privințaviitorului țărilor noastre.Hai să rămânem împreună!

Mihai săndoiu Georgeta Clinca

&&''""''$��&&%%''%%��&&''!!##

'''#!&("(�&$($�&(%(#%

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

„Aveți un poporfoarte bine educat

care estepasionat de țarasa, ceea ce este

bine și, deci,întrebarea estecum să foloseștiacest entuziasm

și acest patriotismpentru binele

tuturor.”

roMÂNia RELAȚII DIPLOMATICE

iStorie BANCARĂ

42 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Bnr și BvB, o istorie care îşi întinderădăcinile dincolo de Marea UnireBanca Naţională a României este una dintre cele mai vechi instituţii financiare din România. Dincolo de importanţa sa ce nu mai trebuie reliefată, iată care ar fi cele mai importante etape aledezvoltării sale pe parcursul a mai mult de un secol, aşa cum reiese din arhivele proprii.

a o jumătate de secoldupă apariţia primuluiproiect de înfiinţare aunei bănci naţionale, la

17/29 aprilie 1880, a fost publicată, în“Monitorul Oficial” nr. 90, Legeapentru înfiinţarea unei bănci de scontşi circulaţiune. Lua astfel fiinţă BancaNaţională a României, instituţie decredit, care deţinea privilegiulexclusiv de a emite bancnote.Capitalul băncii era în întregimeromânesc şi aparţinea în proporţie deo treime statului şi două treimiparticularilor.Până la declanşarea Primului RăzboiMondial, Banca Naţională a Românieis-a implicat în susţinerea dezvoltăriieconomiei naţionale, prin volumulcreditelor acordate şi nivelul redus altaxei scontului. De asemenea, alăturide guvernul român, a contribuit înanii 1890-1892 la elaborarea legilorcare au consacrat schimbareaetalonului monetar, prin renunţareala bimetalism în favoareamonometalismului aur. Între 1900 şi1925, statul s-a retras dintreacţionarii băncii, fapt pentru careBNR a devenit o instituţie particularăprivilegiată, dar care avea aceleaşiresponsabilităţi naţionale.În timpul Războiului de Reîntregire,BNR a susţinut financiar efortul de

război al guvernului român. Evoluţiaevenimentelor militare a obligatAdministraţia centrală a BNR săplece în refugiu la Iaşi şi să acceptetransferul tezaurului său la Moscova,fără ca acesta să mai poată firecuperat.În timpul Primului Război Mondialdar şi al Marii Uniri, pe care osărbătorim îna cest an, Guvernator alBNR a fost Ioan G. Bibicescu, cel carelucra în acestă instituţie din 1895 şicare şi-a început cariera ca ziarist. Imediat după 1918, BNR a trebuit sărăspundă altor provocări, printrecare: criza economică postbelică,restabilirea convertibilităţii leului,unificarea monetară şi extindereareţelei sale de sucursale şi agenţii lanivelul întregii ţări. După revenireastatului între acţionarii săi (1925),BNR a fost implicată în proiectulstabilizării monetare din 1929, încontrolul comerţului cu aur şi devize,precum şi în acţiunile de conversiunea datoriilor agricole şi în organizareaşi reglementarea comerţului debancă începând din 1934.În anii celui de-Al Doilea RăzboiMondial, BNR a susţinut guvernul încheltuielile provocate de acţiunilemilitare, luând, în acelaşi timp,măsuri pentru a stăvili inflaţia şi a-şisalva tezaurul propriu.

Regimul comunist a impus etatizareaBNR (1946) şi apoi reorganizarea sa,potrivit noilor imperative politice. În1948, BNR devenea Banca RPR –Bancă de Stat, subordonată iniţialMinisterului de Finanţe, iar din 1957,Consiliului de Miniştri. În 1965,titulatura băncii de emisiune s-atransformat în Banca Naţională aRepublicii Socialiste România. În toţiaceşti ani, Banca Naţională aîndeplinit un rol important înevoluţia sistemului monetar şi decredit prin implicarea în realizareareformelor monetare din 1947 şi1952, în planificarea circulaţieimonetare, în controlul asuprautilizării creditelor acordate etc.Din 1990, BNR şi-a reluat titulaturainiţială, implicându-se în tranziţia dela economia centralizată laeconomia de piaţă şi asumându-şifuncţiile normale ale unei băncicentrale, similare celor ale unorbănci centrale din Europa şi dinlume, obiectivul său fundamentalfiind asigurarea şi menţinereastabilităţii preţurilor.De-a lungul istoriei, BNR a fostcondusă de ilustre personalităţi alevremii. Iată cum arată lista celor 26de Guvernatori, cu câteva elementede biografie, ce pot fi regăsite pesiteul instituţiei.

1880A fost publicată,

în “MonitorulOficial” nr. 90,Legea pentruînfiinţarea unei

bănci de scont şicirculaţiune.

Lua astfel fiinţăBanca Naţională

a României,instituţie decredit, care

deţinea privilegiulexclusiv de a

emite bancnote.

L

44 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

iStorie BANCARĂ

Ion I. Câmpineanu, fiulpatriotului Ion Câmpineanu, a fostprimul guvernator al BNR, fiindinstalat în funcție pe data de 15 iulie1880, potrivit site-ului BNR. Ion I.Câmpineanu a făcut primii pași înorganizarea instituției: subscriereacapitalului social, organizareaimprimeriei, confecţionareaprimelor bilete de bancă, a cecurilor,a acţiunilor şi a sigiliului BNR,precum și completarea schemei depersonal a instituţiei prin angajareaunor absolvenţi ai şcolilorcomerciale. În mandatul său au fostdesemnați directorii sucursalelor, afost întocmit regulamentul interioral BNR, a fost fixată taxa scontului şia lombardului și au fost deschiseconturile curente cu facultatea descont. Totodată, s-au stabilit relaţiicu bănci din străinătate și s-auîncheiat convenţii prin care sestabileau termenii colaborării custatul român.

Anton Carp, licențiat în Dreptla Paris, a avut o carieră legată deBNR. După numirea sa în frunteainstituției, pe 1 februarie 1881 șipână în 1914, el a fost de șase origuvernator prin delegație șiguvernator al BNR. Printre realizărilesale se numără: apariţia conturilorcurente pe depozite de titluri, aur,argint şi monede straine, extindereareţelei de agenţii BNR la nivelulVechiului Regat, precum șiadoptarea măsurilor necesareretragerii din circulaţie a bileteloripotecare.

Theodor Rosetti,descendent al unei vechi familiiboiereşti, a făcut studii juridice laViena şi Paris, numărându-se printreîntemeietorii societăţii Junimea. Camembru al Partidului Conservator, afost de mai multe ori preşedinte alConsiliului de Miniştri şi ministru. Adeţinut funcţia de guvernator al BNR

1 2

3

între anii 1890-1895. Theodor Rosettia desfăşurat şi a finalizat negocierilecu statul român privind schimbareasistemului monetar şi introducereamonometalismului aur. Tot el aîntocmit Regulamentul Casei dePensiuni şi Ajutoare a FuncţionarilorBNR și a înfiinţat Banca Agricolă, cusprijinul Băncii Naţionale.

Theodor Ștefănescu aurmat cursurile Şcolii comerciale dinBucureşti și o mare parte a activităţiisale a fost legată de catedra decontabilitate din cadrul acesteia. Aîndeplinit provizoriu funcţia deguvernator al BNR în perioada 1907-1909, când Anton Carp a fost numitMinistru al Agriculturii, Industriei,Comerţului şi Domeniilor. În calitatede guvernator, Theodor Ştefănescus-a preocupat de securizareabiletelor BNR şi prevenirea falsificării.

Mihail C. Şutzu era inginer,absolvent al Şcolii Centrale de Arte şiManufacturi din Paris, colecţionar demonede şi antichităţi, preşedinte alSocietăţii Numismatice Române. Încalitate de guvernator al BNR,funcţie deţinută între anii 1899-1904, Mihail C. Şutzu a condusnegocierile cu Ministerul Finanţelorîn urma cărora au fost modificatelegea de organizare a băncii şistatutele acesteia. Statul român aretras participarea sa la capitalulBăncii Naţionale a României, iarprivilegiul de emisiune al acesteia afost prelungit până în 1920În cursul anului 1901, a participat laîncheierea unei noi convenţii întrestatul român şi B.N.R. prin careprivilegiul de emisiune era prelungitcu încă 10 ani, iar acoperirea în aur abancnotelor emise de bancă putea firedusă, în cazuri excepţionale, de la40% la 33%.

4

526de Guvernatori

au condus BNR,de-a lungul

istoriei.

Ioan G. Bibicescu, avândstudii juridice la Bucureşti şi Paris, afost guvernator al BNR între anii1916-1921. În această perioadă, BNRa sprijinit financiar statul pentrususţinerea efortului militar alarmatei române. În toamna anului1916, sediul central al Băncii a fostevacuat la Iaşi, iar în decembrie1916, sub ameninţarea ocupaţieistrăine, Tezaurul BNR a fosttransportat la Moscova. În august1917, a doua parte a tezaurului afost evacuată la Moscova.După încheierea războiului şirealizarea Marii Unirii, BancaNaţională a României și-a extinsactivitatea la nivelul întregii ţări, s-aimplicat în procesul de unificaremonetară prin retragerea dincirculaţie a rublelor, coroanelor şibancnotelor emise de Banca Generalăîn teritoriile ocupate de armatelegermane în timpul războiului.

Mihail Oromolu, licenţiat îndrept la Paris, a fost magistrat şisuccesiv membru al partidelorConservator, Conservator Democrat,Naţional Liberal. A deţinut funcţia deguvernator al BNR în perioada 1922-1926. De activitatea sa în aceastăfuncţie sunt legate recuperareadepozitului în aur, deţinut de BNR laReichsbank, încheierea operaţiunilorreferitoare la lichidarea BănciiAustro-Ungariei și încheiereaconvenţiei pentru lichidarea datorieistatului la banca centrală. În iunie1925, statul român a redevenitacţionar al BNR, participând cu 1/3din capital.

Dimitrie Burillianu eralicențiat în drept și avea titlul dediplomat al Înaltei Școli de ȘtiințePolitice din Paris. A fost guvernatoral BNR în perioada 1927-1931.

Activitatea sa la conducereainstitutului de emisiune a fostmarcată de eforturile pentrurealizarea stabilizării monetare,proces încheiat prin legea monetaradin 7 februarie 1929. Tot dinmandatul său, BNR participă lacapitalul Bancii ReglementelorInternaționale.

Constantin Angelescu,licențiat în drept al Universității dinBucurești, a fost de mai multe origuvernator al BNR în cursul unorperioade dificile: 09.03.1931-10.06.1931, 27.11.1931-03.02.1934și în 1944. Mandatele sale laconducerea institutului de emisiuneau fost marcate de introducereamonopolului BNR asupra comerțuluicu aur și devize, în condițiile crizeieconomice, adăpostirea tezauruluiBNR la Mănăstirea Tismana, dupăintrarea armatelor sovietice în varaanului 1944.

Mihail Manoilescu,absolvent cu titlul de inginer al ȘcoliiNaționale de Poduri și Șosele din

8

9

7

6

10

București, a fost guvernator al BNRîn perioada 14.07.1931 –27.11.1931. În această calitate, s-aopus dorinței regelui Carol al II-leade a salva Banca Marmorosch-Blankde la faliment prin intervenția BNR.Această atitudine i-a adusdestituirea din funcție.

Grigore Dimitrescu,doctor în drept, economie și finanțela Paris, a deținut funcția deguvernator al Băncii Naționale aRomâniei în perioada 03.02.1934 –26.07.1935. În această epocă, prinLegea pentru organizarea șireglementarea comerțului de bancă,a fost înființat Consiliul SuperiorBancar, dirijat de banca centrală.

Dumitru (Mitiţă)Constantinescu, doctor în dreptşi ştiinţe economice la Paris, aocupat diverse funcţii publice, de lacea de şef de cabinet la MinistrulIndustriei şi Comerţului, la cea deministru de Finanţe sau EconomieNaţională. A participat la Conferinţade Pace de la Paris (1946) în cadruldelegaţiei României. În calitate deguvernator al BNR în perioada

11

12

45PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

46 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

iStorie BANCARĂ

23.09.1935-17.09.1940, numele săueste legat de: modificarea legii şistatutelor BNR; susţinerea politiciide creditare a activităţii economicenaţionale prin înfiinţarea unorinstituţii de credit specializatprecum Institutul Naţional de CreditAgricol, Institutul Naţional de CreditMeşteşugăresc, Institutul Naţinal deCredit Aurifer şi Metalifer.

Alexandru Ottulescu,licențiat în drept la Universitatea dinBucurești, a fost multa vreme avocatspecializat în problemele financiar-bancare. A deținut funcția deguvernator al Băncii Naționale aRomâniei în perioada 1940-1944.Epoca a impus BNR măsuriexcepționale, printre care:restrângerea activității în limitanoilor frontiere, finanțarea politiciistatului pentru românizareaeconomiei, finanțarea cheltuielilorgenerate de război; susținerea princredite a producției agricole prinînființarea Caselor Țărănești deÎmprumut și Economie;Precum și înlocuirea rublelor puse încirculație de autoritățile sovietice înBasarabia și Bucovina de Nord cubancnotele BNR.

Ion Lapedatu a absolvitȘcoala Comercială Superioară dinBrașov și cursurile Universității dinBudapesta. A fost guvernator înperioada 30.09.1944 – 14.03.1945.Mandatul său poate fi caracterizatprin continuarea susținerii efortuluide război al țării, îndeplinireaobligațiilor rezultate din Convențiade armistițiu, realizarea unificăriimonetare, prin retragerea dincirculație a banilor de război emișide armata sovietică și creștereacirculației monetare și devalorizareaaccentuată a leului.

Constantin Tătăranu,doctor în drept la Paris și avocat, afost guvernator al BNR în perioada14.03.1945 – 21.05.1946. Ademisionat din această funcție caurmare a opoziției sale față departiciparea partidului din care făceaparte la constituirea BloculuiPartidelor Democratice. În calitatede guvernator, acesta s-a confruntatcu sporirea circulației monetare șidevalorizarea bancnotelor,susținerea eforturilor statului pentruachitarea obligațiilor asumate prinConvenția de armistițiu și finanțarearefacerii economiei naționale.

Tiberiu Moșoiu, doctor îndrept la Bruxelles și profesoruniversitar, a facut politică liberală.A fost guvernator al BNR înintervalul 21.05.1946 – 08.11.1947.În această perioadă au avut loc:devalorizarea monedei naționale,etatizarea BNR, pe 20 decembrie1946, reforma monetară de pe 15august 1947 și creditarea industriei.

Aurel Vijoli, licențiat alAcademiei de Înalte StudiiComerciale și Industriale și doctorîn drept, a fost angajat în BNR din

15

1614

13

17

august 1923. De-a lungul timpului,a deținut mai multe funcții,ajungând guvernator în perioada18.11.1947-05.03.1952, aplicândpolitica Partidului ComunistRomân. Toate instituțiile de creditau fost radiate din registrulsocietăților bancare, ele putând fireînscrise pe baza unei noiautorizații emisă de CurteaSuperioară Bancară, cu avizul BNR.Au fost naționalizate SocietateaNațională de Credit Industrial, Casade Economii și Cecuri Poștale șiCasa de Depuneri șiConsemnațiuni. Pe 13 august 1948,s-a dat Legea pentru dizolvarea șilichidarea întreprinderilor bancareși instituțiilor de credit. În acelașian, Banca Națională a României adevenit prin lege Banca de Stat aRepublicii Populare Române,guvernatorul a devenit președinte,fiind în același timp și adjunct alministrului Finanțelor. Pe 27ianuarie 1952, s-a publicatHotărârea Consiliului de Miniștriprivind realizarea unei noi reformemonetare. Conducerile Ministeruluide Finanțe și Băncii de Stat au fostacuzate de sabotarea reformeimonetare, printre vinovați

1972România a

devenit membrual FMI.

numărându-se și Aurel Vijoli, demisși ulterior arestat sub acuzația de„sabotare a economiei naționale”.

Anton Moisescu a fostpreşedinte al Băncii RepubliciiPopulare Române – Bancă de Stat înperioada 5 martie 1952 – 20 mai1953.

Petre Bălăceanu a deținutfuncția de preşedinte al Băncii deStat a Republicii Populare Române îndouă rânduri: 23 mai 1953 – 4februarie 1956 și 27 martie – 4noiembrie 1957.

Marin Lupu a fost laconducerea Băncii de Stat aRepublicii Populare Române între 4februarie 1956 – 27 martie 1957 și 4noiembrie 1957 – 23 ianuarie 1959.

Coloman Maioreanu afost preşedinte cu delegaţie al Bănciide Stat a Republicii PopulareRomâne între 23 ianuarie 1959 și 1aprilie 1963.

Vasile Malinschi a fostpreşedinte al Băncii RepubliciiPopulare Române – Bancă de Stat şiapoi guvernator al Băncii Naţionale a

Republicii Socialiste România înperioada 1 ianuarie 1963 – 23noiembrie 1977. România a devenitmembru al FMI în 1972. Alături deIugoslavia, România era singura ţarădin blocul comunist care colaboracu BIRD şi FMI.

Vasile Răuță a fostguvernator al Băncii Naţionale aRepublicii Socialiste România înperioada 20 septembrie 1977 – 16martie 1984.

Florea Dumitrescu adeținut funcția de guvernator alBăncii Naţionale a RepubliciiSocialiste România între 16 martie1984 și 17 martie 1989.

Decebal Urdea a fostguvernator al Băncii Naţionale aRepublicii Socialiste România înperioada 31 martie 1989 – 4septembrie 1990.

Mugur Isărescu,academician, absolvent al Facultăţiide Comerţ Exterior, ASE Bucureşti,este actualul preşedinte alConsiliului de administraţie şiguvernator al BNR începând cu datade 4 septembrie 1990.

25

26

23

24

21

22

20

18

19

BVB, o instituţiefinanciară cu potenţial

O altă instituţie financiarăimportantă pentru România, de-alungul istoriei, a fost Bursa de Valori.Iniţial în ţara noastră, timp de peste70 de ani, au funcţionat, dupămodelul burselor occidentale,bursele de mărfuri. În anul 1881 seconsemneză şi apariţia primei bursede valori, urmare a adoptării Legiiasupra burselor. Importantul actlegislativ a fost realizată după modelfrancez şi a reglementat înfiinţarea,prin decret regal, a burselor de valorişi mărfuri.Deschiderea bursei din Bucureşti aavut loc la 1 decembrie 1882, înclădirea Camerei de Comerţ din Str.Doamnei. Monitorul Oficial alRomâniei din decembrie 1882 apublicat cotaţiile bursiere aleprimelor companii romaneştitranzacţionate. În anul 1904 apare o nouă lege abursei în care operaţiunile bursieresunt mai clar definite şi, ca oconsecinţă imediată, publicul largeste tot mai convins de eficientaplasamentelor în titluri de valoare.Un alt pas important în evoluţie îlreprezintă anul 1929 când aparelegea asupra bursei, cunoscută subnumele de “Legea Madgearu”.Aceasta a reprezentat unificarealegislativă a regimului burselor dinRomânia.După încheierea crizei economice1929 - 1933, odată cu refacereaeconomică, “Bursa de efecte, acţiunişi schimb în Bucureşti”, cunoaşte şiea un curs ascendent, anul 1939reprezentând apogeul perioadeiinterbelice. La momentul anului1939, se tranzacţionau 56 de titluri

47PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

48 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

din domeniul bancar, altransportului şi al asigurărilor.Sfârşitul celui de-al II-lea războimondial, cu întreaga turnură politicăpentru România, a însemnat şisfârşitul pieţei de capital şi al burseide valori. Punctul final pentru acestsector economic extrem de dinamicşi important a fost pus de procesulnaţionalizării economiei din 1948,care a făcut ca prin instaurareaproprietăţii de stat, să disparăprodusele specifice: acţiunile,obligaţiunile corporatiste, titlurile destat autohtone şi externe.Evenimentele din 1989, care auschimbat organizarea politico-economică a României, au readus învizor imperios necesitatea reclădiriipieţei de capital şi a instituţiiloracesteia, printre care şi cea a Burseide Valori Bucureşti.După doi ani demuncă asiduă a fost adoptată Legea5 /1994 privind valorile mobiliare şibursele de valori. La 21 aprilie 1995este reînfiinţată Bursa de ValoriBucureşti, ca instituţie de interespublic iar la 20 noiembrie, în acelaşian, are loc prima şedinţă detranzacţionare, desfăşurată înactuala clădire a BNR.În 1997 sunt listate primelecompanii de importanta naţională,printre care Terapia Cluj Napoca,Antibiotice Iaşi, Alro Slatina,Policolor şi Automobile Dacia şi estelansat primul indice al BVB, indicelede referinţă BET. Doi ani mai târziuintră la tranzacţionare cele cinci SIFiar în 2001 se listează Petrom şi BRD.Tot în acest an se tranzacţionează şiprimele două emisiuni de obligaţiunimunicipale postdecembriste:Predeal şi Mangalia.În 2002 BVB devine membrucorespondent al FederaţieiEuropene a Burselor de Valori iar unan mai târziu membru cu drepturi

depline al Federaţiei Euro-Asiatice aBurselor de Valori.În 2005 BVB devine societate peacţiuni, acţiunile fiind distribuitesocietăţilor de brokeraj active la acelmoment şi este finalizata absorbţiapieţei Rasdaq de către BVB.Anul 2006 consemnează primaprivatizare a unei companii de stat laBVB (în urma ofertei publice iniţialede vânzare a 15% din Transelectrica,compania este listata la BVB), esteînfiinţat Depozitarul Central,instituţie cu rol de compensare,decontare şi registru, al căruiacţionar majoritar este BVB iar bursadevine membru asociat al WorldFederation of Exchanges.Unul dintre anii importanţi pentruBVB este 2007, când România intrăîn UE. A fost cel mai bun an din

istoria BVB în ceea ce priveştevaloarea tranzacţiilor, iar indicii BVBau înregistrat maxime istorice. Areloc oferta publica iniţială pentru 15%din acţiunile Transgaz şi listareacompaniei la BVB. Odată cu aceastăofertă, sunt introduse latranzacţionare pentru prima datădrepturile de alocare. În fine, BVBdevine membru cu drepturi deplineal Federaţiei Europene a Burselor deValori. Un an mai târziu are loc primalistare duala, cea a Erste Group BankAG (listata la Bursele din Viena şiPraga),sunt lansate la tranzacţionaretitlurile de stat şi are loc listareaprimului fond închis de investiţii.La 8 iunie 2010 BVB se listează pepropria Piaţa Reglementată iar un anmai târziu intră la tranzacţionareacţiunile Fondului Proprietatea. În2013 a fost creat Grupul de Lucru“Great Barriers Shift” pentruidentificarea elementelor cheienecesare reclasificării României lastatutul de piaţă emergenţă. Grupula identificat 8 Bariere în caleadezvoltării pieţei de capital dinRomânia, şi a propus o serie demăsuri care să îmbunătăţeascăaccesibilitatea şi să crească eficienţapieţei.În 2014 are loc oferta publica iniţialăde vânzare de acţiuni Electrică (ceamai mare ofertă publica din istoriaBVB) şi listarea companiei. În 2015are loc lansarea AeRO, segmentul deacţiuni al Sistemului Alternativ deTranzacţionare al BVB iar BittnetSystems, prima companie de ITlistata la BVB, debutează pe AeRO. Înfine, în 2016 FTSE Russell include, înluna septembrie, pieta de capital dinRomânia pe lista ţărilor care prezintăun potenţial substanţial de a trece lastatutul de piaţă emergenta într-unorizont de timp scurt său mediu. &&''""''$

��&&%%''%%��&&''!!##

'''#!&("(�&$($�&(%(#%

1882Deschiderea

bursei dinBucureşti.

iStorie BANCARĂ

iStorie BANCARĂ

50 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

CeC Bank, cea mai veche instituţiebancară din româniaPrimul proiect referitor la casele de economii şi consemnaţiuni din ţara noastră datează din anul 1845 şi îi aparţine lui Costache Bălcescu. Proiectul a fost inspirat după statutele caselor de economie din Franţa şi a celei din Braşov, înfiinţată încă din anul 1835. Pe 24 noiembrie 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuzasemnează legea de înfiinţare a Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, decretul domnesc fiind contrasemnat de prim-ministrul Mihail Kogălniceanu, ministrul Finanţelor, Ludovic Steege şi ministrul al Justiţiei Nicolae Creţulescu. La 1/13 decembrie 1864 are loc publicarea legii de înfiinţare a Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni în Monitorul Oficial nr. 268.“De-a lungul existenţei sale, instituţianoastră a fost într-o relaţie permanentăşi foarte apropiată de Casa Regală.Regele a pus piatra de temelie a clădiriipalatului CEC. În 1877, Majestatea SaCarol I a fost primul client al CEC,depunând 300 de lei, suma maximăpermisă. De asemenea, Majestatea SaRegina a constituit un depozit de 300 delei. A fost o dovadă de mare încredereacordată acestei instituţii”, ne-a declaratRadu Graţian Gheţea, preşedinteleConsiliului de Administraţie al actualeiCEC BANK.La 8 iunie 1897 se pune piatra detemelie a Palatului Casei de Depuneri,Consemnaţiuni şi Economie, în prezenţaRegelui Carol I şi a Reginei Elisabeta.Lucrările au fost executate dupăproiectul realizat de arhitectul francezPaul Gottereau, iar de construcţie s-aocupat arhi tectul Ion Socolescu. Palatuleste inaugurat în anul 1900, iar primaşedinţă a Consiliului de Adminis tratie înnoul sediu are loc la 15 iunie 1900. “De-a lungul momentelor importanteale istoriei, precum Războiul de câştigarea Independenţei, Primul RăzboiMondial, Marea Unire, apoi al DoileaRăzboi Mondial, CEC a fost în centrulactivităţii de finanţare a statului roman.Odată cu plecarea în pribegie atezaurului BNR a luat acelaşi drum şitezaurul CEC. Clădirea Palatului CEC a

supravieţuit aproape miraculos în timpulbombardamentelor din timpulconflagraţiilor mondiale, într-o Cale aVictoriei grav afectată. A rezistat deasemenea şi celor două cutremuremajore, din 1940 şi 1977, fiindreconsolidată în anii ’80. Din nefericire,în perioada comunistă, picturile FamilieiRegale din sala de Consiliu au fostrăzuite cu şpaclul. Ele au fost refăcute în2005.”.Pe 1 septembrie 1948 se publică înMonitorul Oficial nr. 202, Decretul nr.224 pentru înfiinţarea şi organizareaCasei de Economii, Cecuri şiConsemnaţiuni al cărei patrimoniu s-aformat prin contopirea Casei deDepuneri şi Consemnaţiuni şi CaseiNaţionale de Economii şi Cecuri Poştale.Noua entitate preia gestionareaeconomiilor băneşti ale populaţiei. Înurmătoarele două decenii, are locdezvoltarea serviciilor şi produselorbancare oferite populaţiei. Apar astfellibretul de economii cu câştiguri – înanul 1953, obligaţiunile CEC cu câştiguri– în 1954, libretul de economii cudobândă şi câştiguri – în 1961, saulibretul de economii cu dobândă şicâştiguri în autoturisme – în anul 1962.După 1989, CEC îşi extinde activitatea,prin acordarea de credite pe termenscurt, mediu şi lung societăţilor bancare,cât şi prin efectuarea de operaţiuni cu

titluri de stat. În anul 1996 demareazăreformarea şi modernizarea CEC, dinpunct de vedere juridic, instituţional şi alserviciilor şi produselor bancare, prinLegea nr. 66 privind reorganizarea CEC însocietate bancară pe acţiuni, cu acţionarunic statul român, prin MinisterulFinanţelor. Totodată este publicatOrdinul nr. 979 / 8 iulie 2005 emis deMinisterul Finanţelor Publice, privindaprobarea Statutului Casei de Economiişi Consemnaţiuni CEC SA, carereorganizeaă CEC după modelul băncilorcomerciale moderne.“Revenind la istoria modernă, în 1990CEC detinea 33,9% din activelesistemului bancar, precum şi toatedepozitele populaţiei. Au urmat ani încare prestigiul câştigat de CEC în peste100 de ani a avut de suferit (pierdere deoameni, imagine, cota de piata etc.). Măbucur şi sunt mândru să pot contribui larecâştigarea şi reîntregirea prestigiuluiunei instituţii financiare de înaltă ţinută.Azi CEC Bank este o bancă modernă careface uitate momentele în care lua baniide la deponenţi şi îi ducea în Trezorerie.Astăzi noi folosim aceşti bani pentru afinanţa economia reală, pentru a facilitacrearea de noi locuri de muncă şi valoareadăugată. Avem încredere în viitorulinstituţiei şi al economiei României”,conchide Radu Graţian Gheţea. &&''""''$

��&&%%''%%��&&''!!##

'''#!&("(�&$($�&(%(#%

1897Se pune piatra de temelie a

Palatului Caseide Depuneri,

Consemnaţiuni şi Economie.

52 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

am să vă rog, pentru început, săvorbiți puțin despre acesteînceputuri de mijloc de secol XiX,despre proiectul lui CostacheBălcescu...

Într-adevăr, este bine cunoscut faptulcă istoria României a fost profundmarcată de-a lungul ei, de existența șitransformările sistemului de creditcooperatist, acesta având un parcursdeosebit de complex.Cooperația de credit în țara noastră îșiare izvorul în realitățile de aici și s-adezvoltat în condiții oarecum diferitefață de alte state, îmbrăcând cutrecerea timpului o gamă largă deforme: asociații de credit și economie,case de economii și de credit, băncipopulare, cooperative de credit, băncicooperatiste etc.Împrejurările istorice, datorită cărora oparte a pământului românesc s-a aflatsub dominație străină, au făcut ca pânăla Marea Unire de la 1918, cooperațiade credit să se dezvolte în mod diferit.Pe de o parte, în Vechiul Regat înconformitate cu legislația română, pede altă parte în Transilvania, Banat,Crișana, Maramureș și Bucovinaîncorporate în Imperiul Austro-Ungar,

unde s-au aplicat legile de aici, iar înBasarabia aflată în granițele ImperiuluiȚarist unde s-a aplicat legislațiarusească.Prin urmare, asociațiile de creditcooperatist de pe teritoriul Românieiau evoluat o vreme sub regimuri șilegislații diferite, pentru ca apoi, încadrul statului național unitar român săse dezvolte în condiții similare.Dintre toate tipurile de societățicooperatiste de la noi, cele de creditcunoscute sub numele de băncipopulare, și-au găsit cel mai binecondițiile de dezvoltare în mediulromânesc. Ele s-au dovedit a fi cele maiadecvate instituții pentru satisfacereanevoilor de credit în agricultură la sateși a nevoilor meseriașilor și micilorindustriași de la orașe.Mișcarea cooperatistă de credit a făcutdovada, cel puțin până la Primul RăzboiMondial, că este capabilă să rezolveîntr-o proporție însemnată nevoile decredit mărunt, dar după primaconflagrație mondială, datorită maimultor factori care s-au răsfrânt în modnegativ asupra mișcării, băncilepopulare pierd din vigoare,nemaiputând răspunde în aceeașimăsură nevoilor de credit tot mai mari.

Băncile cooperatiste româneşti au rădăcini înfipte adânc în istorie

Probabil foarte puțină lume știe faptul că rădăcinile sistemului de credit cooperatist sunt adâncînfipte în istoria României. Încerc să profit de faptul că am în fața mea persoana cea mai îndreptățităși în măsură să vorbească despre acest domeniu: dr. Adrian Morar, director general al reţeleicooperatiste CREDITCOOP.

interviu cu dr. adrian Morar, director general al reţelei cooperatiste CreDitCooP

iStorie BANCARĂ

53

În evoluția cooperației de credit dinVechiul Regat se disting patru etape.Prima etapă este marcată deînceputurile mișcării cooperatisteasupra cărora și-au pus amprenta IonIonescu de la Brad, a doua etapă estelegată parțial de codul comercial din1887, etapa a treia poartă peceteagândirii și acțiunii profesorului SpiruHaret, iar cea de a patra etapăevoluează sub autoritatea legii băncilorpopulare și a Casei lor Centrale din1903.Ideile doctrinei cooperatiste europene,au pătruns în țara noastră mai întâi înmintea unor oameni politici și de stat aivremii, care le-au pus în practică,pentru ca apoi mișcarea să se reverseca un torent către clasele de jos alesocietății. Asemenea altor state alelumii și în țara noastră s-a urmăritformarea și dezvoltarea spiritului deeconomie și crearea unor instituții decredite ieftine, celor cu posibilitățimateriale reduse.În istoria ideii de economisire, peteritoriul românesc, anul 1845 aconstituit o piatră unghiulară, acestafiind momentul când CostacheBălcescu, economist și om politic,fratele mai mare al lui Nicolae Bălcescupublica broșura: “Proiect pentru o Casăde păstrare și împrumutare“. Esteprima încercare cunoscută în țaranoastră pentru înființarea unei Case deeconomii și de credit, ideea apare înperioada pregătirii Revoluției de la1848.În decurs de aproape 3 decenii,începând dinaintea mișcărilor de la1848 și chiar după aceea, s-au elaboratnumeroase proiecte de organizarebancară, autorii lor fiind oameni politicisau de afaceri din țară și de pestegraniță, mai ales francezi și germani.Proiectul elaborat de CostacheBălcescu trebuie pus în legătură cușederea sa la Paris, unde a făcut studii

economice și cu implicarea sa înactivitatea politică. În prima parteautorul își exprimă concepția cu privirela Casa de păstrare și împrumut, lacaracterul filantropic al acesteia, insistăasupra scopului pe care ea trebuie să-ljoace ca instituție de fructificare aeconomiilor și acordare deîmprumuturi cu dobânzi mici, ceea cedenotă o vădită influență occidentală.A doua parte a proiectului cuprinde“Statutele Casei de păstrare șiîmprumutare“ ce se formează prinlibera subscripție particulară în orașulBucurești, ele fiind o copie de peStatutele similare franceze, daradaptate realităților din țara noastră.Acest proiect, a fost difuzat în modgratuit, cunoscând o largă răspândire înPrincipate, dar el nu a avut un ecouimediat în opinia publică românească,întrucât nu s-au găsit niciuna din listelede subscripție lansate de CostacheBălcescu. De fapt proiectul în discuțienu putea fi aplicat în practică la acelmoment, deoarece țara se afla înpregătirea Revoluției din 1848.

Cum a evoluat cooperația decredit în provinciile româneștiaflate sub dominație străină?

În provinciile românești, încorporate îngranițele Imperiilor Austro-Ungar șiȚarist până în anul 1918, cooperația îngeneral, inclusiv cea de credit, a evoluatîn conformitate cu legislația străină fărălegături organice cu mișcarea din patriamamă. De aceea cooperația pe întregteritoriul românesc nu s-a pututdezvolta în mod unitar, în același cadrujuridic, până la desăvârșirea procesuluiunității naționale depline.În Transilvania și Banat, mișcareacooperatistă s-a derulat în bazadispoziției legii ungare de sub a căreiautoritate se va ieși după Marea Uniredin 1918, aici cooperația de credit fiind

organizată în primul rând pe bazeetnice.Asemenea Vechiului Regat Român și înaceste provincii s-au dezvoltat mai multcooperativele de credit decât celelaltecooperative economice, iar băncile senumeau “Reuniuni de credit șieconomie”.Prima bancă populară a apărut înținutul Bistriței, în anul 1851îmbrățișând principiile Raiffeisen,concomitent cu cele dintâi societăți decredit din Germania și a fost înființatăde sași. Au apărut apoi și alte băncipopulare, fără ca mișcarea să ia avântpână la mijlocul secolului XIX.N-a existat o legislație cooperatistă caresă asigure mișcării o bază unitară deevoluție, rezultând o tipologie variată,în general atât cooperativele româneșticât și cele săsești și maghiare au ființatconform legii comerciale maghiare,care era asemănătoare cu CodulComercial al României.Date fiind condițiile în care trăiauromânii ardeleni și bănățeni, căroradominația străină le crease o stare deinferioritate economică și politică – deșiformau majoritatea zdrobitoare apopulației, – se impunea cu stringențăcrearea unor instituții economiceproprii, cât mai solide, de care maghiariiși sașii beneficiau deja grație sprijinuluiguvernanților maghiari.În aprilie 1867 învățătorul VisarionRoman a pus bazele societății depăstrare și împrumut din Rășinari,județul Sibiu, prima cooperativă decredit care a adoptat sistemul Schulze-Delitzsch. Tot el a dat viață BănciiComerciale Albina Sibiu care și-a creatmai multe filiale în Ardeal și Banat și areprezentat una din cele mai valoroaseinstituții financiare a românilor de pesteCarpați.Încă de la bun început, Albinadeclanșează acțiuni de atragere în sferasa de activitate a băncilor populare deja

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Anul

1845 a constituit o

piatră unghiulară,acesta fiind

momentul cândCostacheBălcescu,

economist și ompolitic, fratele mai

mare al luiNicolae Bălcescupublica broșura:“Proiect pentru oCasă de păstrareși împrumutare“.

Este primaîncercare

cunoscută în țaranoastră pentruînființarea unei

Case deeconomii și de

credit.

54

existente și de înființare a altora noi.Cele mai mari reuniuni de credit seaflau în Banat unde Banca Albina aveași cele mai importante mijloacefinanciare. Fiind puternic tutelată deBanca Albina, reuniunile de credit nu seputeau bucura de o independențăreală, fiind considerate mai mult unmijloc de plasare de capital, un fel desucursale.Legat de cooperația bucovineană,aceasta s-a condus după legileaustriece din 1873, principalul actor almișcării constituindu-l băncilepopulare, în marea lor majoritateînființate pe sistemul Raiffeisen, fiecaredintre ele primind la înființare sumeimportante din partea statului Austriac.Fondatorul cooperației românești dinBucovina a fost G. Filimon care a văzuto cale de ridicare a stării materiale șimorale a țărănimii prin băncilepopulare. Până la începutul luniiseptembrie 1902 ctitorul mișcăriicooperatiste bucovinene a organizatbănci raiffeisiene în aproape 50 decomune, dar și alte asemenea bănci aufost înființate de preoți sau deînvățători, astfel în anul 1913ajungându-se la 586 bănci populare.Și în Basarabia, asemenea celorlalteteritorii românești, s-au dezvoltat maimulte cooperative de credit, primacooperativă de acest gen a apărut înanul 1867, iar prin Statutele tip șiRegulamentul din 1871, în 5 din 8județe ale Basarabiei s-au constituit“tovărășii de credit și păstrare“.

Care ar fi punctele tari alesistemelor germane raiffeisen șischulze-Delitzsch, cele care staula baza sistemelor de creditcooperatist din acea perioadă încare noțiunea de bancă era doarun termen abstract? De ce a prinsatât de bine la sate ideea lui ionionescu de la Brad?

Temelia cooperației de creditmoderne a fost așezată în a douajumătate a secolului XIX, când aufost concepute și s-au impusadevărate sisteme practicecooperatiste, dintre care celeîntemeiate de F.W. Raiffeisen și deH. Schulze-Delitzsch în Germaniasunt cele mai importante,devenind clasice deoarece auservit ca modele și au dominatîntreaga mișcare cooperatistă decredit europeană.Cele două sisteme de organizarebancar cooperatiste au în principalurmătoarele trăsături: cooperativa detip Raiffeisen are zona de activitatelimitată la o arie administrativteritorială mai restrânsă, respectivsate sau comune, permițăndaderenților să se cunoască mai bineîntre ei, în timp ce cooperativa de tipSchulze nu are o limită teritorialăprecisă, urmând ca aceasta săcuprindă un spațiu teritorial mai întins. Cooperativa raiffeisiană nu impunemembrilor săi să cotizeze sau să versepărți sociale în vederea constituiriicapitalului, decât numai cât e nevoiepentru a se conforma legii, dar acesttip de bancă cooperatistă presupunesprijinul statului. Cooperativaconcepută de Schulze trebuie să sedezvolte pe principiul ajutoruluipropriu fiind exclusă intervențiastatului sau sprijinul filantropic, deaceea baza ei financiară o constituiecapitalul propriu alcătuit din părțisociale de valori mai ridicate.Cooperativa de tip Raiffeisen nuîmparte membrilor săi beneficiul,păstrându-l în cadrul asociației, pecând la cooperativa Schulze,beneficiul se împarte asociaților,capitalul primind dividende.În ambele sisteme, baza financiarăeste consolidată prin răspundereasolidară și nemărginită pe care și-o

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

1902Fondatorulcooperației

românești dinBucovina, G. Filimon

a văzut o cale deridicare a stării

materiale șimorale a

țărănimii prinbăncile populare.

asumă membrii pentru obligațiilecontractate de societate, asociațiirăspund cu întreaga avuție, iar cutimpul această răspundere a fostredusă de cooperativa Schulze înraport cu partea socială subscrisă.În sistemul Raiffeisen funcționariiadministrativi nu erau remunerați, cuexcepția casierului contabil, careprimea un salariu fix, activitățileputând fi efectuate benevol, înschimb operațiunile în sistemulSchulze se executau conformnormelor tehnice din societățilecomerciale obișnuite, toți cei careaveau îndatoriri în asociație primeausalarii conform sarcinilor îndeplinite.În ceea ce privește sfera de activitate,sistemul Raiffeisen se adresează înspecial băncilor cooperatiste, daraceste asociații pot întreprinde șiactivități economice și de desfacere amărfurilor, în timp ce sistemul Schulzeprivește doar operațiuni de bancăpropriu-zisă.Referitor la politica de creditare,cooperativa Raiffeisen acordăîmprumuturi pe termene mai lungi, 1-10 ani, bazându-se îndeosebi pefondurile de rezervă, iar scopulcontractării împrumutului trebuie clarprecizat în cererea adresată băncii.Băncile Schulze-Delitzsch împrumutănumai pe termene scurte, de obicei 3luni fără a pretinde precizareascopului pentru care se solicităcreditul și fără a se urmări modul luide utilizare. Din cele relatate mai sus, rezultă căsistemul Raiffeisen este mai potrivitnevoilor populației din mediul rural,micului producător agricol, iarsistemul Schulze-Delitzsch aremenirea de a sprijini mai ales păturilemijlocii din mediul orășenesc,meșteșugarii și negustorii.De-a lungul timpului, modelele debănci cooperatiste s-au perfecționat,

iStorie BANCARĂ

55

toate sistemele europene moderne,inclusiv cel românesc reprezentândadaptări, transformări și perfecționăriale modelelor prezentate.Într-adevăr în lumea satelor nevoia decredit se simțea mai mult pentruactivitatea agricolă, ce necesita capital,dar și pentru că se manifesta tot maipregnant lupta împotriva cametei și aaltor forme de împrumut nepotrivit.Tocmai pentru aceasta, ideeacooperației moderne a prins bine înmediul rural, promotorul acesteimișcări a fost Ion Ionescu de la Brad,recunoscut prin câteva lucrărireferitoare la creditul rural. În jurulanului 1860 el a înființat în satul Braddin județul Roman o bancă populară șio Casă de păstrare care a funcționatpână în 1898.În această perioadă s-au făcutdemersuri în vederea reglementării pecale legislativă a cooperației de credit.Încă din 1875 Ion Ionescu de la Brad adepus în Parlament un proiect de legede înființare a unei instituții de creditagricol pe care o numea “Bancasătească“, dar inițiativa nu a fostacceptată, chestiunea reluându-se înanul 1881. S-a motivat că nicio lege dinRomânia, nu constituia o piedică încalea celor care doreau să alcătuiascăasociații de credit pe principiilesolidarității și mutualității, dând dreptexemplu Casele de economii și credit,care funcționau cu destul succes îndiferite orașe ale țării.

Ce a adus nou spiru Haret, încalitatea sa de ctitor incontestabilal băncilor populare, precursoareale sistemelor cooperatistemoderne? Cum și-a pusamprenta asupra mișcăriibăncilor populare înainte dePrimul război Mondial, legeabăncilor populare sătești și aCasei lor Centrale din 1903?

Spiru Haret reputat dascăl, om deștiință și om politic care a avut șifuncția de Ministru al InstrucțiuniiPublice, a ocupat un loc de frunte și demare cinste în rezolvarea spinoaselorchestiuni țărănești, care nu sereduceau numai la schimbarearelațiilor de proprietate și de muncă cipresupuneau un pachet mai larg demăsuri, printre care și îndreptareastării existente în lumea rurală acooperației, cu pivotul principal băncilepopulare.Fără nicio lege, cu mijloace din cele maisimple, generează un puternic curentfavorabil ideii înființării băncilorpopulare pe care le considerăinstituțiile cele mai potrivite pentrualimentarea cu credit ieftin pe termenscurt și mediu a populației rurale,alcătuind o largă rețea de instituții decredit popular ce se dovedesc viabile șinecesare. În 1898 fiind Ministru al InstrucțiuniiPublice și Cultelor, Spiru Haret ia subprotecția sa mișcarea de asociere asătenilor, devenind el însușicoordonatorul și organizatorul ei,contribuind la încetarea persecuțieiasupra învățătorilor care înființauasemenea asociații, dar și laaccelerarea constituirii băncilorpopulare.Adevărata instituție de credit ațăranilor pe care o crează esteSocietatea de economie și ajutormutual, înființată chiar în satul lor, cubanii lor, administrată chiar de ei,scutită de formalități obositoare șicostisitoare și le oferă acestora creditecu dobândă redusă, scăpându-i astfelde cămătari și speculanți de tot felul.În ianuarie 1902, Spiru Haretînaintează Regelui Carol I un raportprin care scoate în evidență rezultateleremarcabile ale activității de înființarede societăți economice și de ajutormutual, menționând că numărul

societăților noi care se înființeazăcrește foarte repede, ajungându-se întoamna anului 1902 la 700 băncipopulare. În concepția sa, băncile populareputeau lua un caracter cooperatistprintr-o lege organică, care să dea obază juridică mișcării, să-i asigure uncadru unitar, s-o pună sub protecțiastatului și să creeze o instituție centralăcare să le controleze și să le sprijinemoral și material. Acest deziderat s-a realizat prinaprobarea de către Parlament, în anul1903, a Legii băncilor populare săteștiși a Casei lor Centrale care avea învedere numai băncile populare sătești,fără a face referire și la alte societățicooperatiste, legiuitorul urmărind defapt reglementarea unei situații dejaexistente, consolidarea băncilorpopulare înființate până atunci șiîncurajarea constituirii altora noi.Legea cuprinde dispoziții privindconstituirea, înregistrarea șifuncționarea băncilor populare,consacră unele principii ale cooperațieimoderne și enumeră avantajele șiînlesnirile acordate băncilor populare.Organizarea unei bănci populare seputea face prin autentificarea actuluiconstitutiv la Judecătorie, dar aceastanumai după prealabila înștiințare aCasei Centrale, căreia trebuia să i seprezinte statutele.În aceeași lege se admiteau trei tipuride bănci populare respectiv: băncipopulare sub forma societății peacțiuni, bănci populare cu capital socialalcătuit din donații și bănci populareînființate fără capital social, darobligatoriu pe principiulresponsabilității solidare a membrilor.În vederea controlului și finanțăriibăncilor populare, s-a înființat CasaCentrală a băncilor populare, căreia în1906 i se adaugă în titulatură șisintagma “și a cooperativelor sătești“,

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

700era numărul

băncilorpopulare în

toamna anului1902.

Spiru Haret

56

aceasta funcționând cu un capital pusla dispoziție de către stat. Pentru toatesocietățile cooperative, instituțiacentrală efectua operațiuni descontare a portofoliului, de acordarede credit ieftin, primire de depozitespre fructificare și deschidere partidede cont curent.La rândul ei, Casa Centrală se afla într-ostrânsă legătură cu Banca Națională aRomâniei, unde-și sconta portofoliul șide unde primea avansuri în caz denecesitate.Impulsul puternic dat mișcăriiasociative în mediul rural, de cătreLegea băncilor populare din 1903, ca șinecesitatea extinderii cooperației și înlumea orășenească, unde se manifestafără vigoare, determină statul să-șiorienteze direcția și în acest sens.

la început de secol XX apareCodul Cooperației (1928), dar și olege pentru organizareaCooperației (1935). Cum a evoluatsistemul cooperatist de credit înperioada premergătoare celui deal Doilea război Mondial? vorbimde un număr foarte mare de băncipopulare, de ce credeți că aveauatât de mult succes aceste entitățiîn perioada respectivă?

Anterior apariției Codului Cooperațieiîn anul 1928, în perioadapremergătoare, I. G. Duca a alcătuit unproiect de lege, care încercaorganizarea cooperației pe principiulunei mai mari descentralizări și aindependenței față de stat.Acest proiect revizuit, a devenit CodulCooperației din 1928 și era menit sărealizeze o colaborare mai amplă întrestat si cooperație, făcând din ambelepărți, parteneri egali în acțiunea deîndrumare a mișcării. Spre deosebirede legea băncilor populare din 1903,

legea din 1928 avea în vedere toatetipurile de societăți cooperative. Legiuitorul a urmărit să reglementezeo stare de lucruri deja existentă,creând un cadru juridic cerut denecesitatea unei evoluții unitare șidinamice a cooperației din România.Acesteia i se crea o autonomie mailargă, ceea ce se putea exercita prinautocontrolul efectuat de Federalele șiUniunile cooperative zonale, însă nu ise putea consacra independența, pemotiv că sistemul cooperatist nu era înmăsură să-și acopere integral nevoilefinanciare. Era astfel necesară șimenținerea controlului statului, cuprecădere sub forma de credite.Conform acestei legi, cooperativele seputeau asocia între ele, alcătuindFederale, iar cele de credit erauobligate să se asocieze în Federale,numai în privința autocontrolului. Codul din 1928 stabilește existențaCentralei Băncilor Populare în a căreiconducere erau numiți un număr demembri aleși în mod egal de stat șimișcarea cooperatistă, agreându-seastfel o conlucrare între stat și mișcare.Pe viitor finanțarea întregii mișcăritrebuia să se îndeplinească prinCentrala Băncilor Populare, depreferință prin intermediul FederalelorBăncilor Populare, dar InstituțiaCentrală putea acorda împrumuturi șicooperativelor în mod direct. CentralaBăncilor Populare funcționa ca direcțiegenerală în Ministerul Muncii,Cooperației și Asigurărilor Sociale și eraorganizată pe trei secțiunicorespunzător celor trei feluri decredite ce puteau fi puse la dispozițiaîntregii mișcări.Prin noua Lege a Cooperației dinmartie 1929 s-a realizat o despărțire aorganelor centrale economice și degestiune de cele de organizare șicontrol, plecându-se în mod corect dela ideea incompatibilității dintre

calitatea de îndrumător și judecător alîntregii mișcări și aceea de mandatar.Pentru finanțarea cooperației de oricefel, aceeași lege prevedea renunțareala Centrala Băncilor Populare cu treisecții, care era înlocuită cu un institutcentral de finanțare, Banca CentralăCooperativă căreia i se acorda rolul debancher al cooperației și de organcoordonator al politicilor financiare.În această fază a evoluției mișcării,prezența statului se reducea numai laexercitarea “unei supravegheritutelare“, în vederea respectării legilorîn vigoare, a principiilor cooperatiste, șila apărarea intereselor sătenilorasociați, care nu se puteau apărasinguri. Se adopta o formulă dejaconsacrată în sistemul bancar obișnuit,unde statul apără intereseleacționarilor și deponenților.Etapa de reformare a cooperației l-aavut ca promotor în această perioadăși pe Mitiță Constantinescu, care încalitate de Ministru al EconomieiNaționale a elaborat Legea cooperațieidin iunie 1938 prin care s-a stabilit onouă structură a organizațiilorcooperatiste din țara noastră, carearăta ca o piramidă cu o bază cât maisolidă, constituită din unitățile de grad Iși II, în a cărui vârf funcționa un singurorganism central în locul celor cinciorganisme care comandau mișcareacooperatistă.Institutul Național al Cooperațieiînființat în 1935, cuprindea treidiviziuni bancare: diviziunea bancară,diviziunea economică și diviziunea deîndrumare și control, iar ca organ definanțare al cooperativelor, Institutulurma să pună la dispoziție creditemasive și ieftine procurate de la BancaNațională.Președintele Consiliului deAdministrație numit prin Decret Regalera și viceguvernator al BănciiNaționale, vicepreședinte era un

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

1938Mitiță

Constantinescu,în calitate deMinistru alEconomiei

Naționale, aelaborat Legea

cooperației.

iStorie BANCARĂ

57

reprezentant al MinisteruluiAgriculturii, de asemenea exista unreprezentant din Ministerul EconomieiNaționale, precum și profesori șiacademicieni.Evoluția creditului cooperatist a fostdominată de efectele stabilizăriimonetare din 1929, care nu a reușit sădiminueze efectele crizei economicedin 1929-1933, ea a determinat oprăbușire a prețurilor și a dus debitoriibăncilor populare în situația de a nu-șiputea onora angajamentele,pierzându-și astfel bunurile de caredispuneau.Spre deosebire de anii 1918-1928 cândau avut o evoluție pozitivărevigorându-și activitatea, în anii crizeibăncile populare au înregistrat maripierderi. Dacă pe de o parte legea deconversiune a avut menirea de a-iscăpa pe țărani de datorii, pe de alta aavut și consecința nefericită de a slăbifoarte tare băncile populare și de a-ilipsi pe țărani de orice credit necesar.Deși, pentru acoperirea pierderilor dinconversie, a intervenit statul prinBanca Centrală Cooperativă și BancaNațională, totuși, ele trebuiausuportate și de băncile populare, maiexact de clienții lor.Cu toate că pentru băncile populare,perioada de care am amintit, a generatpierderi însemnate din capitalul social,ele rămânând cu fonduri propriiinsuficiente, la sfârșitul anului 1937existau un număr de 4674 de băncipopulare, dintre care în Vechiul Regat3519, în Basarabia 452, în Bucovina125, în Transilvania 578. Din totalulbăncilor populare 88% funcționau înmediul rural, iar 30% și-au închisbilanțul cu profit.Din păcate băncile populare primesc onouă lovitură puternic resimțită prinadoptarea în 1941 a „Legii caselorțărănești de credit și economie”,acestea urmând să funcționeze sub

forma unor societăți capitaliste, în careBanca Națională a României dețineapână la 70% din capitalul lor, ea fiind șiorganul care le îndruma și conducea înactivitate. Cu toate că această lege aducea la sateun concurent al băncilor populare,care o putea lăsa fără economiiledeponenților, este de necontestatfaptul că rolul caselor țărănești decredit și economie era tocmai acela dea oferi micilor agricultori, creditele decare aveau nevoie.Legiuitorul a scăpat însă din vedere, căbăncile populare intraseră într-operioadă de declin, nu din vina lor, cimai ales din pricina efectelor legiiconversiunii, ceea ce le-a obligat să seorienteze și spre activități comercialepentru a putea supraviețui și a-șireface puterea financiară.

Ce a însemnat pentru sistemulcooperatist de credit perioadacomunistă, ce s-a întâmplat cuacești actori atât de importanți,urmare actelor normative care le-a marcat profund activitatearespectiv: Decretul 197 din 1948,Decretul 455 din 1954 și Decretul401 din 1961?

După Al Doilea Război Mondial, un actnormativ de importanță deosebită afost Decretul 197 din 1948 prin careîntreprinderile bancare și institutele decredit de orice fel cu capital particularsau de stat s-au considerat de plindrept dizolvate și intrate în stare delichidare, s-au exceptat BancaNațională a României, SocietateaNațională de Credit Industrial SA, Casade Economii și Cecuri Poștale (CEC)precum și Instituțiile de credit înființateprintr-o convenție specială de statulromân și un stat străin.Prin acest decret se specifica, legat desocietatea cooperativă de credit, că

dacă în termen de o lună de la intrareaîn vigoare a acestora organele legalenu decid schimbarea obiectului lorsocial,se dizolvă și intră de drept înlichidare.Pe baza acestui act normativ băncilepopulare au trecut prin cel mai greumoment al existenței lor, încetându-șiactivitatea, nemaifiind găsite utile subacea formă în împrejurările de atunci,iar patrimoniul lor a fost preluat decooperativele de consum.După desființarea băncilor populare,împrumuturile agricole date prinacestea au trecut la agențiile BănciiNaționale, care le-a preluat activitateade creditare și economisire.Un moment deosebit în activitateacooperativelor de credit a constituit-oaprobarea Decretului nr. 455 din 1954pentru înființarea și organizarea BănciiAgricole și a Cooperativelor de credit șieconomie. Fondul statutar era formatdin participarea statului si acooperativelor de credit și economie,Banca Agricolă păstra disponibilitățileacestora și le acorda credit pentrusatisfacerea nevoilor gospodariilorțărănești individuale. În virtutea acestei legi se puteauconstitui cooperative de credit șieconomie, unități cu personalitatejuridică prin subscrierea de părțisociale de la asociați. Entitățile astfelconstituite se călăuzeau după normeledate de Banca Agricolă, iar depunerilespre fructificare erau garantate decătre stat.De la desființarea băncilor populare dinaugust 1948, până la reînființareabăncilor cooperatiste în anul 1955,creditarea agriculturii s-a făcut prindiferite organizații de stat printre caremenționăm Creditul Național Agricol,Creditul Funciar Rural, Casa Rurală. Șicum pe parcurs, s-a constatat că totușicooperativele de credit sunt necesare,dacă sunt constituite pe baze noi s-a

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

1954s-a aprobat

Decretul nr. 455pentru înființarea

și organizareaBăncii Agricole șia Cooperativelor

de credit șieconomie.

58

recurs din nou la înființarea lor pe bazaDecretului 455 din 1954, iar rezultatele au fostdin ce în ce mai bune.Reînființarea cooperativelor de credit a fost dinnou bine primită de populația țării noastre, maiales în regiunile unde băncile populare dintrecut avuseseră rezultate remarcabile și erauapreciate de locuitori la timpul lor. Astfel, lanumai doi ani de la reînființare, acestea s-auînmulțit și extins în așa măsură, încât în anul1957 ajunseseră la 1006 unități, la care erauasociați peste 400.000 membri.Pentru a veni în ajutorul noilor cooperative decredit constituite, statul le-a acordat în primiiani credite consistente, dar chiar de la începutele au procedat la strângerea de fonduri propriiîn vederea autofinanțării, situație la care s-aajuns la scurt timp,după care nu s-a mai apelat lasprijinul statului.Începând cu anul 1961 cooperativele de creditîși desfășurau activitatea în baza Decretului 401,care modifică Decretul 133 din 1949 pentruorganizarea cooperației, prin care se introduceaposibilitatea înființării de cooperative de credit,reparându-se astfel omisiunea din Decretul 131din 1949. Ele se conduceau după statute modelde organizare și funcționare și pe lângă într-ajutorarea membrilor asociați cu împrumuturi,atrăgeau depuneri spre fructificare și executauunele operațiuni de mandat în contul statului,plata produselor agricole predate decontractanții individuali, asigurări facultative debunuri și persoane, plata despăgubirilorcuvenite cetățenilor dăunați.Astfel, în măsura în care CEC și-a organizatrețeaua de agenții în comune, în cursul anului1961, cooperativele de credit au predatacestora depunerile spre fructificare șioperațiunile de mandat.De la reînființarea lor, din anul 1955,cooperativele de credit au avut o evoluțieascendentă, astfel că la începutul anului 1971numărul total al cooperativelor de credit era de930 din care 761 în mediul rural și 169 în mediulurban, iar numărul membrilor asociați a depășit2.000.000.În afară de cele 761 de cooperative de creditdin mediul rural mai funcționau aici în jurul

anului 1970, 92 de unități ale Băncii pentruAgricultură și Industrie Alimentară, 1167 agențiicomunale CEC și 120 puncte operative de lucruADAS.Operațiunile de mandat atribuite de stat încontul Băncii pentru Agricultură și IndustrieAlimentară, al CEC în mediul rural, precum și decătre ADAS, au constituit o dovadă a încrederiide care se bucurau cooperativele de credit,instituții financiare în plină ascensiune.Pentru coordonarea corespunzătoare acooperativelor de credit la nivelul fiecărui județa luat ființă o comisie județeană acooperativelor de credit, iar pe plan central s-aconstituit în anul 1973 o Comisie Centrală aCooperativelor de Credit, unitate cupersonalitate juridică cu 20 salariați, “ca organreprezentativ“ care s-a ocupat îndeaproape subaspect metodologic și functional decooperativele de credit. Controlul acestora seasigura prin organele de control ale uniuniijudețene ale cooperativelor de consum și decredit, cooperativele de credit nu aveau obancă centrală numai a lor, având deschiseconturi curente la sucursalele Băncii pentruAgricultură și Industrie Alimentară.

Ce a urmat după 1990? Cum s-amodificat legislația din domeniu înaceastă perioadă, ce nu a fost bine? Dece sita din 2000 a cernut atât de puternicși astăzi avem o singură rețeacooperatistă? au fost băncilecooperatiste înființate după 1996 atât deslabe ori cerințele au fost mult prea dure?

La doar o lună și jumătate de la Revoluția din1989 a fost promulgat Decretul lege nr. 67privind organizarea şi funcţionarea cooperaţieide consum și de credit care a fost extins șimodernizat în anul 1996 prin adoptarea decătre Parlamentul României a Legii nr. 109privind organizarea şi funcţionarea cooperațieide consum și a cooperaţiei de credit, lege princare cooperativele de credit erau reglementateîn mod distinct față de cele de consum,recăpătându-și și denumirea istorică de băncipopulare.

Însă, pe fondul unor imperfecțiuni ale acesteilegi, în perioada imediat următoare, respectivîn anii 1996 și 1997, au început să proliferezecooperative de credit – bănci populareindependente, care din nefericire, nu aurespectat principiile cooperatisteinternaționale, statuate și respectate întocmaide către cooperativele de credit care alcătuiausistemul tradițional, respectiv rețeauaCREDITCOOP. Marele neajuns al acestor noi, așa-zisecooperative de credit, era acela că elepromovau și desfășurau activități bancare,eludând pragul minim de capital necesarfuncționării unei bănci comerciale. Astfel au început să apară probleme, unelegrave, la noile unități de acest fel, care s-auînființat după anul 1996. Se impunea cunecesitate, în acest moment, luarea unormăsuri ferme, care să reglementeze mai strictactivitatea de credit cooperatist, în așa fel încâtnoile cooperative de credit - bănci populareapărute după 1996, să nu periclitezeviabilitatea, buna reputație și credibilitatea decare se bucurau cooperativele de credittradiționale, existente în România la dataapariției Legii din 1996 și nici sistemul bancarromânesc.Drept urmare, în anul 1997 s-a aprobat oOrdonanță de urgență prin care s-a stopatînființarea de noi cooperative de credit, ceea cea însemnat un prim pas mare spre normalizare.Apreciem că, perioada dintre anii 1996 și 2000,din pricina incertitudinilor din piață, a fost ceamai grea din ultimii 25 de ani pentru băncilecooperatiste tradiționale din rețeauaCREDITCOOP. A venit însă anul 2000, cândGuvernul României a emis Ordonanța deurgență nr. 97 privind organizațiile cooperatistede credit, prin care s-a legiferat obligativitateafuncționării cooperativelor de credit – băncipopulare în rețele cooperatiste. Astfel, toatecooperativele de credit – bănci populareexistente în piață la începutul anului 2000 – s-augrupat în 10 rețele cooperatiste de credit, careau parcurs în timp de 2 ani – în trei etape, pânăîn anul 2002 – un amplu proces de autorizare decătre Banca Națională a României.

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

iStorie BANCARĂ

60 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

La finalul procesului de autorizare, o singurărețea cooperatistă de credit a primit aprobareade la Banca Națională a României, respectivRețeaua cooperatistă de credit CREDITCOOP,împreună cu cele 565 de cooperative de creditafiliate, marcând astfel pentru ele, cel maiimportant moment din istoriapostdecembristă. A revenit astfel onoareadeosebită, Rețelei cooperatiste de creditCREDITCOOP, să continue tradiția atât deoriginală, interesantă și frumoasă a băncilorcooperatiste românești.Cooperativele de credit din rețelelecooperatiste neautorizate au fost nevoite săiasă din piață sau să se transforme și săfuncționeze ca instituții financiare nebancare.Nu pot să afirm că alte rețele cooperatiste nuau fost aprobate pentru că băncile cooperatistecomponente au fost mai slabe, dar în mod sigurele fiind înființate doar cu unul sau doi ani înurmă, nu erau suficient de viguroase pentru a fiaprobate de Banca Națională a României, astași pentru că, poate, cerințele au fost mult preadure.

Ce deosebire există astăzi între o bancăcomercială și una din sistemul bancarcooperatist? Cum arată în cifre, lamomentul actual, CreDitCooP? Cumvă propuneți să arate el peste 5ani, 10 anisau chiar 20 de ani?

Ordonanța de urgență 99 din 2006, carereglementează alături de bănci și organizarea șifuncționarea băncilor cooperatiste, înmomentul de față este o lege modernăeuropeană și prevede funcționarea rețelelorcooperatiste de credit pe două nivele: BancaCentrală Cooperatistă CREDITCOOPreprezentând nivelul 1, iar pe nivelul 2 băncilecooperatiste afiliate.Obiectul de activitate al băncilor cooperatistes-a diversificat mult, fiind foarte apropiat de celal băncilor comerciale, iar activitatea BănciiCentrale Cooperatiste CREDITCOOP esteidentică cu cea a unei bănci universale. Înesență diferența ar fi că spre deosebire de obancă comercială, o bancă cooperatistă se

organizează pe o rază de operare proprie șieste constituită printr-un număr variabil demembri asociați – persoane fizice având capitalsocial variabil, fiecare bancă cooperatistă seafiliază obligatoriu la o bancă centrală care areși ea un capital variabil constituit princontribuția băncilor cooperatiste afiliate.Banca Centrală coordonează întreagaactivitate a băncilor afiliate, are atribuții dereprezentare, control și supraveghere șiîndeplinește totodată și funcția bancară pentruunitățile din rețea, aceasta presupunândefectuarea operațiunilor prin numerar și atransferurilor de fonduri în exclusivitate prinBanca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP șiagențiile acesteia.În plus, potrivit legii, Banca CentralăCooperatistă CREDITCOOP garantează înîntregime obligațiile băncilor cooperatisteafiliate având constituită în acest scop orezervă mutuală de garantare.Toată evoluția rețelei bancare cooperatisteCREDITCOOP de la aprobarea ei de către BancaNațională a României în anul 2002, a fost unaîntr-o continuă ascensiune. Modernizarea șidezvoltarea au fost întotdeauna cuvinte deordine, iar la ora actuală sistemul bancarcooperatist este unul cu rezultate de excepție.Astăzi rețeaua CREDITCOOP numără 40 debănci cooperatiste, care funcționează caadevărate bănci regionale, iar în raza deactivitate a acestora operează un număr de740 de sucursale, agenții și puncte de lucru,care deservesc peste 1,2 milioane de clienți.Întrucât ne apropiem de sfârșitul anului 2018,putem aprecia că bilanțul agregat al BănciiCentrale Cooperatiste CREDITCOOP și albăncilor cooperatiste afiliate va depăși 1,4miliarde lei ceea ce înseamnă aproape 300milioane euro, soldul creditelor acordate vadepăși 1 miliard lei, capitalul social 150milioane lei, iar soldul depunerilor atrase 960milioane lei. Valoarea fondurilor proprii peansamblul rețelei în echivalent euro va fi deaproximativ 70 milioane euro, față de 10milioane euro stabilit de Banca Națională aRomâniei prin reglementări. La Banca CentralăCooperatistă CREDITCOOP fondurile proprii vor

fi de 10 milioane euro față de un nivel de 5milioane euro prevăzut de aceleașireglementări, iar nivelul de solvabilitate se vasitua în jurul procentului de 30%.Indicatorii de prudențialitate bancară, mai alescei care arată calitatea activității de creditare sesituează la niveluri foarte bune. Astfel,creanțele depreciate ale clientelei nebancare întotal portofoliu reprezintă 0,3%, iar ratacreditelor neperformante 0,8%.Soldul creditelor acordate a crescut cu 14% fațăde începutul anului și soldul depunerilor cu 7%,iar profitul estimat pentru sfârșitul anului va fide peste 6 milioane lei, atât Banca CentralăCooperatistă CREDITCOOP cât și băncilecooperatiste afiliate la nivel consolidat vorrealiza profit, lucru care s-a întâmplat în toți aniiîncepând din 2000 și până în prezent.În atingerea obiectivelor noastre ne bazăm peavantajele conferite de o rețea de 800 deunități ceea ce înseamnă, a doua rețea dinsistemul bancar românesc și cea mai bunăprezență în ceea ce privește numărul delocalități, respectiv 765. Ne sunt alături peste 650.000 membri asociațiși peste 1.200.000 de clienți și ne bazăm perezervele deosebite și pe potențialul bancarcare există în mediul rural, unde funcționeazăun număr de 550 unități, reprezentândjumătate din unitățile bancare existente înaceastă zonă.Dorim ca în următorii ani să continuăm săconcentrăm tot mai mult băncile cooperatisteprin procese de fuziune, astfel încât ele să fiedin ce în ce mai puternice, să ne păstrămnumărul de unități operative și să ne adaptămși să modernizăm activitățile conform noilorcerințe impuse de procesul de digitalizare.Pentru a atinge aceste deziderate, precum șialtele este nevoie de modificarea unorprevederi legislative care reglementeazăactivitatea băncilor cooperatiste. În acest sens,la sfârșitul acestui an intenționăm să începemdemersurile de modificare a unor prevederi dinOUG 99/2006.

norel Moise

&&''""''$��&&%%''%%��&&''!!##

'''#!&("(�&$($�&(%(#%

iStorie BANCARĂ

roMÂNia DEMOGRAFICĂ

62

a începutul anului 2018 populațiarezidentă a României a ajuns la19524 mii locuitori (InstitutulNațional de Statistică, 2018a. Este

populația care avea reședința obișnuită în țară(locuiește în țară de cel puțin 12 luni). Scădereaînregistrată în anul 2017 a fost de 124 miilocuitori, 71 de mii fiind scădere naturală(mortalitate mai mare decât natalitatea) și 53de mii fiind pierdere prin migrație externă cuschimbare de reședință. Acest recul se adaugăcelui din toți anii 1990-2016 și tabloul general aldeclinului populației rezidente în întreagaperioadă 1990-2018 este cel prezentat întabelul 1.Locuiesc astăzi în România 19,5 milioane depersoane și erau 23,2 milioane la începutulanului 1990. Datele provizorii publicate lunar deInstitutul Național de Statistică (INS) asupra

numărului de născuți și de decedați în primeleopt luni ale anului 2018 nu indică schimbări fațăde anul trecut și admițând o migrație externănetă negativă similară (53 mii persoane),populația rezidentă la sfârșitul anului va ajunge la19,4 milioane. Scăderea în cei 29 de ani ajungeastfel la 3,8 milioane locuitori. Este o pierdereimensă la dimensiunea populației țării, mai multde 16 la sută. Ea provine în proporțiecovârșitoare – de 71,4 la sută, din imensamigrație a românilor. Evaluat la nivelul a trei sub-perioade (cu date comparabile), declinul a fostapropiat în anii 1990-2002 și 2003-2010, 1,6 și1,4 milioane, anii respectivi fiind cei ai veritabileiexplozii a migrației externe - în anii 1990 și 1991,în a doua parte a anilor 1990 prin rețelele createși apoi prin eliminarea vizelor de intrare șiaderarea la Uniunea Europeană. Se poateremarca o diminuare moderată dar

semnificativă a ponderii scăderii populației prinmigrație externă. Perioada ultimă, 2011-2018,aduce două schimbări importante: o diminuare adimensiunii declinului anual al populației și, maiales, inversarea raportului dintre contribuțiilecelor două componente ale declinului, scădereanaturală fiind apreciabil superioară celei prinmigrație externă. Schimbarea provine dinmișcări opuse, amplificarea mărimii primeicomponente și regresul celeilalte. De ce esteimportantă această inversare? Pentru că poateindica o posibilă relativă stabilizare a fluxuriloranuale ale migrației și, ceea este mai important,declinul viitor al populației va proveni în măsurădecisivă din evoluția numărului de nașteri și dedecese, cuantificarea acesteia fiind de mareacuratețe. Actualitatea unor noi proiectări alepopulației devine în acest context al ultimelordezvoltări un deziderat.

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

anul 2019 – al 30-lea an de declin al populației țării. Ce perspective?

Evoluțiile populației și ale fenomenelor demografice par a fiimperturbabile la agitata atmosferă politică din țară în ultimii ani și îșicontinuă tendințele instalate după mijlocul anilor 1990 și consolidateprin dezvoltările din acest al doilea deceniu al secolului XXI. Peste doarcâteva săptămâni vom intra în anul 2019 și momentului bilanțurilor îi vaurma cel al perspectivelor. Acestea vor purta și o amprentă particulară,urmând a fi elaborate după sărbătorirea celor 100 de ani de la MareaUnire. Cum va arăta populația României în deceniile de după AnulMarelui Centenar? După 29 de ani de declin și producerea unor imensedezechilibre în structura pe vârste a populației, perspectivele rămânsumbre și în acest articol sunt sintetic prezentate plecând de la cele mairecente date asupra populației țării.

L

vasile Gheţău, Ph.D.Profesor asociat, Facultatea de sociologie, Universitatea BucureştiDirector, Centrul de Cercetări Demografice al academiei române

63

Privind spre deceniilecare vin Suntem în anul 2018 și reflectând laposibila populație rezidentă a țării lamijlocul secolului plecând de la actualapopulație, un exercițiu prospectivpoate reliefa cu elocvență măsura încare evoluțiile viitoare ale intrărilor șiieșirilor pe cale naturală în/dinpopulație (numărul de născuți și dedecedați) se află înscrisă în actualapopulație și în devenirile ei în deceniileviitoare.Numărul de născuți depinde direct demărimea populației feminine în vârstăde 15-49 ani (grupare standardinternațională). Ori, calcule relativsimple arată că până în anul 2034această populație va fi compusă dingenerații care se află astăzi în viață,nefiind influențată de evoluțianatalității după anul 2017. Este întregspațiul A din figura 1. Se vor adăuga,după anul 2033, femeile din generațiile2018-2034, aflate în triunghiul B dinfigură. Întreaga populație de 15-49 aniva înregistra un regres masiv, de la 4,5milioane la 3,1 milioane, fiind compusădin generații mai mici născute dupăanul 1989. O alură descendentăsimilară urmează să aibă și curbanumărului de născuți în condițiilepăstrării caracteristicilor actuale alefertilității feminine, însemnândnumărul mediu de copii aduși pe lumede o femeie de-a lungul vieții rezultatdin datele anuale asupra numărului denăscuți și populației feminine în vârstăde 15-49 ani (1,6 - după datele INS,2018b). Pentru a se asigura simplaînlocuire în timp a generațiilor șimenținerea numărului populației, uncuplu trebuie să aducă pe lume 2 copii.Ipoteza menținerii fertilității la 1,6 copiila o femeie din această variantă aproiectării, nivel apreciabil inferiorcelui de 2 copii, a fost preferată în

această variantă de proiectare pentru acuantifica efectele pe care le-ar avea întimp menținerea fertilității actualeasupra evoluției numărului populației.Cititorul va realiza că un număr mediude copii mai mare de 1,6 va duce la opopulație viitoare mai mare iar unnumăr mediu mai mic va avea va aveadrept rezultat o populație mai mică. Ipoteza asupra mortalității este foarte

optimistă, speranța de viață la naștereurmând să-și continue trendulascendent: la bărbați - de la 71,9 în anul2017 la 77 ani la mijlocul secolului iar lafemei de la 78,9 la 82 ani (Ghețău,2018, pentru valorile pe anul 2017).Alegerea valorilor din anul 2050 esteconsistentă cu întreaga filozofie șiipotezele adoptate de Divizia dePopulație ONU în Seria 2017 aPerspectivelor Populației Mondiale(United Nations Population Division,2017). Progresul mai important labărbați presupune o diminuare adecalajului față de populația femininăde la 7 la 5 ani, ceea ce ar constitui oaliniere la modelul din țările dezvoltate.Prin creșterea speranței de viață și lavârstele avansate, decesele anuale seproduc în ultimii ani în proporție de 75la sută în populația în vârstă de 65 ani șipeste, proporție în deplasare sprevârstele de 70 ani și peste. Numărul șiproporția acestei populații urmează ase amplifica în viitor (figura 2). Ipotezeleasupra speranței de viață prevăd oreducere consistentă a mortalității pevârste, ceea ce ar urma să aibăechivalent în reducerea numărului dedecese. Din aceste influențe opuse caefecte rezultă un număr anual dedecese oscilând moderat în jurul valoriide 260 mii până în anul 2040, curbarespectând însă, în mod semnificativ,marile oscilații ale dimensiunii șiponderii populației vârstnice. Dar, la opopulație în declin masiv, număruldeceselor urmează în mod firesc,celelalte condiții fiind egale, un regres,ceea ce ar urma să se întâmple dupăanul 2039, în anul 2050 număruldeceselor ajungând la 250 de mii. Nuînseamnă și o reducere a rateimortalității generale, dimpotrivă,numărul de decese la 1000 locuitoriurmând a se majora de la 13,5 în anul2017 la 15,2 după anul 2039.Migrația va continua să-și pună

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

tabElul 1. scădErEa nuMărului populațiEi rEzidEntEîn pErioada 1990-2018 și coMponEntElE scădErii

perioada scăderea număruluipopulației

contribuția scăderii naturale și a migrației externe

scădere naturală Migrație netă

1990-2002(13 ani)

În mii persoane

-1584 -259 -1325

Proporții – în %

100 16.4 83.6

2003-2010(8 ani)

În mii persoane

-1428 -327 -1101

Proporții – în %

100 22.9 77.1

2011-2018(8 ani)

În mii persoane

-799 -503 -296

Proporții – în %

100 62.9 37.1

1990-2018(29 ani)

În mii persoane

-3812 -1090 -2722

Proporții – în %

100 28.6 71.4

Sursa datelor: scăderea populației și scăderea naturală: institutul Național de

2 copiitrebuie să aducăpe lume un cuplu

pentru a seasigura simpla

înlocuire în timp agenerațiilor.

64

amprenta pe evoluția număruluipopulației. În Varianta 1 a proiectării nueste inclusă o ipoteză asupra migrației.S-a dorit a se reliefa potențialul actualeipopulații asupra celor 2 indicatori aimișcării naturale – numărul de născuțiși de decedați. În Varianta 2 aproiectărilor s-a inclus o ipoteză asupramigrației externe. Ea admite ocontinuare a migrației negative dinultimii trei ani (migrație negativă medieanuală de 53 mii persoane) (dupădatele INS, 2018c) dar cu perspectivastopării ei până în anul 2040. Toate aprecierile de până aiciconturează cu suficientă motivație șiprecizie așteptatele evoluții alenumărului de născuți și decese îndeceniile viitoare și ale întregiipopulații. În tabelul 2 sunt prezentațiprincipalii indicatori ai perspectivelorpână la mijlocul secolului în Varianta 1,fără migrație externă. Subliniam că după 29 de ani de declin alpopulației și de deteriorare a structuriipe vârste perspectivele sunt înscrise înevoluțiile de până acum prin rigideleraporturi dintre starea și mișcareapopulației. Datele din tabelconcretizează aprecierea. Degradareatabloului general al populației și aindicatorilor majori din tabel devineinevitabilă. Scăderea naturală anuală arurma să depășească 100 de miipersoane după anul 2034. Este un nivelfoarte ridicat și pentru o populație de19,5 milioane, cum este cea actuală, șiva deveni deosebit de mare la opopulație cu 2-3 milioane mai redusă.Vârsta mediană a populației va ajungela aproape 48 de ani, cu 7 ani mai maredecât cea de astăzi iar populația de 65ani și peste ar urma să reprezinte 27 lasută din întreaga populație. Implicațiileeconomice nu sunt greu de identificat:la 100 de persoane adulte (20-64 ani),active economic în cea mai mare parte,revin astăzi 29 de persoane vârstnice,

predominant inactive economic, iaracest raport de dependență ar ajungela 50 la mijlocul secolului. Natalitatea arcoborî la mai puțin de 9 născuți la 1000de locuitori iar mortalitatea generală arurca la 15 la mie. Cum ar arătapopulația pe sexe și vârste în anul 2050comparativ cu cea de la începutulanului 2018 se poate vedea în figura 3.Piramida vârstelor în anul 2018

evidențiază marile schimbări surveniteîn timp în evoluția natalității înainte deanul 1990 și poartă în partea inferioarăurmările natalității scăzute de dupăanul 1989. Menținerea natalității lavalori scăzute ar modela o structurăviitoare pe vârste cu totul neobișnuităîn anul 2050 și ei i se asociază indicatoriidin tabelul 2. Și piramida șicaracteristicile generale ale situației

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

tabElul 2. indicatori Majori ai populațiEi rEzidEntE a roMâniEi în pErioada 2017-2050. ani sElEctivi. varianta 1 (fără MigrațiE)

indicatori 2017 2020 2030 2040 2050

Numărul populației (la începutul anului) - în mii locuitori* 19638 19366 18463 17456 16380

Vârsta mediană - în ani 40,8 42,8 45,3 47,1 47,5

Populația pe grupe mari de vârstăNumăr - în mii 

0-19 ani* 4127 4030 3606 3277 3064

20-64 ani* 12017 11689 11090 9960 8851

65 ani și peste* 3494 3646 3768 4219 4465

Structura - în % 

0-19 ani 21 20,8 19,5 18,8 18,7

20-64 ani 61,2 60,4 60,1 57,1 54

65 ani și peste 17,8 18,8 20,4 24,2 27,3

Număr născuți vii - în mii* 189,5 181 163 156 141

Rata natalității - la 1000 loc. 9,7 9,4 8,8 8,9 8,6

Rata fertilității totale - copii la o femeie 1,59 1,59 1,59 1,59 1,59

Număr decedați - în mii* 260,6 263 258 262 248

Rata mortalității generale - la 1000 loc. 13,3 13,6 14 15 15,1

Scădere naturală - în mii persoane* -71,1 -81 -95 -106 -107

Speranța de viață la naștere – în ani

Bărbați 71,7 72,2 73,6 75,2 77

Femei 78,9 79,1 80 81 82,1

Femei în vârstă de 15-49 ani:

- număr - în mii* 4603 4314 3804 3383 3145

- proporție în populația feminină - în % 46 44 40 38 38

Populația de vârstă școlară (3-23 ani) - în mii* 4377 4328 3965 3553 3290

Raportul de dependență a tinerilor (RdT) 34 35 33 33 35

Raportul de dependență a vârstnicilor (RdV) 29 31 34 42 50

Raportul total de dependență (RTd) 63 66 67 75 85

densitatea populației - loc. la km. p. 82 81 77 73 69

RdT - Persoane în vârstă de 0-19 ani la 100 de adulți (20-64 ani)  RdV - Persoane în vârstă de 65 ani și peste la 100 de adulți  RTd - persoane tinere și vârstnice la 100 de adulți

date iNS pentru anul 2018 la indicatorii cu asterisc.

2034Scăderea

naturală anuală a populației ar urma să

depășească 100de mii persoane.

roMÂNia DEMOGRAFICĂ

65

demografice după anul 2030 definescpentru mijlocul secolului o stare în careresursele interne de redresare seepuizează.În Varianta 2 a proiectărilor, existențaunei migrații nete negative amplificădimensiunile deteriorării, chiar dacăipoteza prevede o reducere continuă amigrației nete și stoparea ei până înanul 2040. Populația ar ajunge la 15,5milioane în anul 2050, scădereanaturală ar fi mai mare decât cea dinVarianta 1, gradul de îmbătrâniredemografică s-ar accentua iar raportulde dependență a vârstnicilor s-armajora (figura 4), migrația externădiminuând mărimea populației adulte.Migrația externă negativă a românilorva continua să fie importantă atât timpcât se vor menține decalajele imensede venit și standard general de viațădintre România și țările europenedezvoltate (detalii semnificative asupraamplorii fenomenului plasată încontext internațional pot fi găsite în(OECD, 2017 și în United Nations, DESA,2017b). Ipoteza aleasă în proiectare dereducere și stopare a migrației negativepresupune a diminuare considerabilă adecalajelor. Țările dezvoltate vor aveaînsă nevoie de mână de lucru străină șiîn deceniile viitoare, cerută deeconomii pentru care de multă vremeimigrația a devenit indispensabilă.Imigrația de retur va deveni importantăca dimensiune și contribuție lareducerea declinului populațieirezidente într-un context de schimbareradicală a forței factorilor determinanțiai migrației – cei care „împing” individulsă plece dintr-un loc și cei care atragindividul spre alt loc (cunoscuta teoriepush-pull a migrației). Rațiunileeconomice au fost cele majore înmasiva migrație pentru muncă aromânilor. Returul va fi încurajat atuncicând enormul decalaj de venit șistandard de viață dintre țara noastră și

țările dezvoltate de destinație amigrației se va reduce considerabil. Dinaltă perspectivă, de la migrațiaexploratorie a celibatarului și a unuiadintre soți, s-a intrat în fazele demigrare a ambilor soți, de aducere acopiilor în țara de reședință, de nașterea copiilor în țara de reședință. Copiiiurmează școala în limba țării respective,s-au integrat ușor în societate, au locuride muncă acolo, au deschis afaceriacolo. Mai mult, au învățat și trăiescîntr-un mediu în care statul de drept șiinstituțiile sale funcționează altfel decât„acasă”. Motivația returului este maislabă decât cea a rămânerii acolo.Posibile crize economice viitoare înțările de reședință ar putea determinaîntoarcerea doar dacă vor fi extrem dedure și de durată. După informații aleoficiilor naționale de statistică și dinpresă, migranții români loviți de crizacare a lovit violent Spania s-au orientatspre alte țări (Regatul Unit, îndeosebi,dar și Germania, Olanda și Belgia).Încurajarea „patriotică” la întoarcereacasă nu are substanță. În anul 2016 auobținut cetățenie în țări ale UniuniiEuropene 30 de mii de persoane avândcetățenie română (Eurostat, 2018a).Extinderea penuriei de mână de lucrusemnalată în unele județe maidezvoltate din centrul și vestul țării arputea constitui un stimulent deîntoarcere doar dacă salariile vor creșteconsiderabil. Starea și mersullucrurilor, din ultimii doi ani îndeosebi,amână acest orizont iar declarațiifoarte recente ale unor demnitariromâni referitoare la limitareadreptului de a munci în spațiul UE prinpermis unic de muncă, pe duratălimitată (în fiecare țară a Uniunii), ca șicele vizând descurajarea migrațieimedicilor rezidenți prin documenteadiționale la contractul de muncă, nuvor face decât să grăbească plecareacelor bine pregătiți profesional.

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

66

Scăderea naturală a populației s-ainstalat prin reducerea natalității,stagnarea ei la un nivel scăzut șimajorarea paralelă a mortalitățiipopulației. Reducerea dimensiuniiscăderii naturale impune, în modindispensabil, redresarea natalității.Este însă subestimată în analize șiaprecieri contribuția pe care o poateavea reducerea mortalității populațieila regresul scăderii naturale. Ca și cumfenomenul ar fi intangibil la programede ameliorare a stării de sănătate. Ocomparație a mortalității din țaranoastră cu cea din celelalte țări aleUniunii Europene relevă decalajeenorme (figura 5). Ratele folosite suntcele standardizate, pentru a eliminaefectele perturbatoare aleparticularităților din structura pevârste a populațiilor din țările UE28.Rata din țara noastră este de 15,3 lamie, doar Bulgaria avânt un nivel mairidicat. Este surprinzătoare plasareacompactă a țărilor ex-comuniste lavalorile cele mai ridicate. În celelaltețări valorile ratei sunt de 8,5-10 la mie.Prin aceste rate comparative putemvedea cât de mari sunt rezervele dereducere a mortalității în țara noastră.Reducerea mortalității nu se va putearealiza cu un sistem de sănătatepublică aflat de multă vreme în colaps,în permanente crize de vaccinuri șimedicamente pentru tratarea unormaladii grave (cancerul, diabetul,HIV/SIDA), un sistem afectat deemigrare masivă a medicilor șipersonalului mediu sanitar, lipsit demanagement performant și având outilizare îndoielnică a marilor resursefinanciare colectate prin asigurările desănătate. Un alt sistem de sănătate arputea însă contribui la reducereamortalității populației și diminuadimensiunea scăderii naturale apopulației, alături de indispensabilaredresare a natalității.

originile degradăriistării populației și aledepopulării țăriiCititorul își va pune fireasca întrebare:și, totuși, redresarea este imposibilă?Acest articol urmează a fi publicat înediția specială a revistei PiațaFinanciară dedicată Centenarului MariiUniri. Gravitatea stării și perspectivelorpopulației țării prezentate în articol șisolemnitatea contextului impun otratare aparte a răspunsului laîntrebare. Voi folosi în rândurileurmătoare, în formă adaptată, cumodificări și adăugiri, și unele opinii,aprecieri și observații publicate foarterecent, în același context al sărbătoririia 100 de ani de la făurirea statuluinațional unitar român. Se impune însăo observație. Valorile unora dintreindicatorii care vor fi menționați provindin proiectări elaborate pornind de lapopulația rezidentă din anul 2016.Populația rezidentă la începutul anului2018, aflată la baza proiectărilorprezentate în acest articol, este cu 240de mii de locuitori mai mică în raport cucea din anul 2016. Altfel spus, valorileindicatorilor respectivi reflectă un grad

mai ridicat de deteriorare acaracteristicilor populației în deceniileurmătoare. Evoluțiile populației și ale fenomenelordemografice după anul 1989 aucauzalități și mecanisme complexe,izvorâte din realitățile economice,sociale, culturale și politice ale societățiiromânești în drumul ei spredemocrație, stat de drept și economiede piață. În aceste evoluții, contribuții șiefecte importante, directe și indirecte,au avut caracteristicile populației șifenomenelor demografice din deceniileanterioare anului 1990. Dreptul omuluide a decide numărul de copii pe caredorește să-i aibă și când să-i aducă pelume, ca și la informație și mijloace deplanificare familială a avut și el un rolcare nu poate fi subestimat ori neglijatca efecte. După cum nu pot fisubestimate efectele dreptului la liberăcirculație, la activitate economică șistabilirea reședinței în alte țări, lacunoașterea stilului de viață, valorilorierarhiilor și aspirațiilor oamenilor dinalte țări, efecte care și-au pusneîndoielnic amprenta pe atitudini,comportamente și decizii vizând familiași copilul. Toate aceste determinări secuvin a fi luate în considerare în analizastării actuale a populației țării și înfundamentarea unor programe șistrategii de reducere a dimensiuniideclinului populației și a gradului dedepopulare a țării. În fața unor realitățiși perspective demografice profundnegative există prudență, îndoieli șichiar scepticism, atitudini care provin șidin incertitudinea viitorului pe termenlung, în general. Se adaugă, probabil,refuzul individului, prin natura,construcția și educația sa, de a-șiorganiza viața cu o viziune și o filozofiepesimiste, atât timp cât declinulpopulației țării nu a avut până acumefecte negative semnificative asupravieții sale. Mai mult, acest declin a avut

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

2040Populația activăeconomic se va

contracta de la 9 la

7,2 milioane.

roMÂNia DEMOGRAFICĂ

67

efecte economice benefice asuprasocietății, prin reducerea considerabilăa resurselor orientate spre alocații(numărul născuților este de multăvreme la nu cu mult peste jumătateacelui de la începutul anilor 1990),maternitate, asistență medicală amamei și copilului, educație, fără a maivorbi de reducerea presiunii asuprapieței muncii prin masiva migrațiepentru muncă a câtorva milioane depersoane tinere și adulte și sutele demilioane de euro din remitențe. Prinreducerea numărului de copii și lanivelul familiei au existat avantajeeconomice, resursele financiare pemembru de familiei fiind mai mari încele fără copii ori cu un singur copil. Toate aceste avantaje vor avea însăcosturi, nemăsurabile astăzi, pe termenlung și foarte lung. Am menționatascensiunea raportului de dependențăa vârstnicilor, de la 28 la 51 depersoane în vârstă de 65 ani și peste la100 de persoane în vârsta de muncă.Pe fondul declinului și al accelerăriiîmbătrânirii populației, menținerearatelor de activitate pe sexe și vârstedin anul 2015 ar urma să ducă lacontractarea populației activeeconomic de la 9 la 7,2 milioanepersoane în anul 2040. Penuria de forțăde muncă apărută în unele ramuri șijudețe se va amplifica prin intrareamasivă în populația în vârstă de muncăîn anii care vin a generațiilor micinăscute după anul 1990. Creștereaparticipării la activitatea economicăprin majorarea ratelor de activitate șide ocupare pe sexe și vârste, aflate subvalorile medii din UE28 (Eurostat,2018b), va deveni deziderat major,pentru a compensa într-o anumitămăsură reducerea populației activerezultată din acțiunea demograficului.Pe de altă parte, intrările în populațiade pensionari ar urma să fie înascensiune masivă între jumătatea

anilor 2020 și începutul anilor 2030 prinajungerea la vârsta pensionării agenerațiilor mari născute după anul1966, ilustrând întinderea ecoului unormari fracturi survenite în trecut înevoluția natalității.◄ Singura măsură generoasă desusținere a natalității luată vreodată înțara noastră în contextul accesuluineîngrădit la contracepție șiîntreruperea sarcinii a fost și a rămasconcediul și indemnizația de creștere acopilului. Măsura a evitat o veritabilăcădere a natalității după anul 2000, prinredresarea moderată a numărului denăscuți în mediul urban, unde se aflăpreponderent femeile cu venitimpozabil beneficiare ale măsurii.Redresarea a compensat continuareareculului numărului de născuți înmediul rural. Modificările aduse în anul2017 legislației în privința concediului șiindemnizației de creștere a copilului artrebui să aibă drept efect un progres alnumărului de beneficiari, însemnând oredresare a numărului de născuți.Datele Ministerului Muncii și JustițieiSociale arată de altfel o ascensiunesemnificativă încă din anul 2017 – cu 18mii persoane mai mult 13% (Ministerul

Muncii și Justiției Sociale, 2018). Lasfârșitul anului 2017 erau 166,6 mii debeneficiari ai indemnizației (148,2 miierau mame, iar celălalt părinte (tatăl)era beneficiar în 18,4 mii de cazuri). Nuștim la câți din cei 188 de mii de născuțidin anul 2016 mama (sau tatăl) a avutconcediu și indemnizație de creștere acopilului. Afirmăm că măsuraconcediului și indemnizației este omăsură generoasă la nivelul resurselorsocietății. Date ale Agenției Naționalepentru Plăți și Inspecție Socială relevăînsă fațete surprinzătoare șipreocupante ale situației economice afemeilor beneficiare. Din cei aproape167 mii de beneficiari, 63% aveauindemnizația minimă. Cu alte cuvinte,veniturile acestora erau egale sau maimici decât salariul minim brut pe țarăgarantat în plată (1.400 lei în lunadecembrie 2017). Pe de altă parte,datele Eurostat indică o proporție afemeilor în vârstă de 20–29 ani aflate înrisc de sărăcie de 33%, la cele trăindfără părinți, și 24%, la cele trăind cupărinți (Eurostat, 2018c). Este orealitate dură a natalității actuale înRomânia. Nu există date asupra unorcaracteristici importante ale mamelorbeneficiare de concediu șiindemnizație: nivel de educație,categorie socio-profesională, starecivilă, rangul copilului, pentru a puteaevalua diferențierea efectelor uneiastfel de măsuri și orientarea unor altemăsuri stimulative în viitor. ◄ Mamele care au avut și auindemnizație, ca și cele care o vor aveaîn viitor, fac parte din populațiafeminină tânără aflată predominant înmediul urban. La mijlocul anului 2016populația feminină în vârstă de 15–49ani era de 2,6 milioane în mediul urbanși de aproape 2 milioane în mediu rural.Și structura pe vârste a celor douăpopulații este semnificativ diferită,proporția femeilor la vârstele cu

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

2016Au obținut

cetățenie în țăriale Uniunii

Europene 30 demii de persoaneavând cetățenie

română.

68

fertilitatea cea mai ridicată – între 25 și 35 de ani– fiind superioară în mediul urban prin efectelemigrației din rural în urban. Cu excepțiajudețului Ilfov, cu particularitățile saledemografice și socio-economice, declinulnatural al populației este generalizat, deciinclusiv în județele în care măsura concediului șia indemnizației a avut efecte pozitive asupranumărului de născuți. Natalitatea este mai micăde 8 născuți la 1000 de locuitori în 4 județe dinsudul țării, toate cu grad scăzut de urbanizare,iar mortalitatea generală depășește 15 la mie în6 județe (cu un nivel de aproape 19 la mie înjudețul Teleorman). Oricât ar crește numărul denăscuți (mame cu indemnizații) în mediulurban, o redresare de substanță a natalitățiițării și diminuarea dimensiunii declinuluipopulației și a ritmului de depopulare a țării nupot fi realizate fără creșterea aportului femeilorcasnice. Concediul și indemnizația se acordămamelor cu venit impozabil (cu excepțiapersoanelor care urmează cursuri de zi înînvățământ preuniversitar), persoane activeeconomic în perioada de referință, și reprezintăun sprijin consistent pentru a asiguracompatibilitatea între statutul de persoanăactivă economic și cel de mamă. Resurselefinanciare pentru indemnizații nu se află înbugetul de asigurări sociale, ele venind de labugetul de stat. Ancheta asupra forței demuncă în gospodării 2015 (INS) indică unnumăr al femeilor casnice de 1,3 milioane, 432de mii fiind în mediul rural. Aproape 60% dintreaceste femei sunt în vârstă de 15–44 ani. Nupoate surprinde faptul că declinul natural înmediul rural a fost în anul 2016 de 51 miipersoane, de trei ori mai mare decât cel dinmediul urban (17 mii persoane). Creștereagradului de ocupare economică a femeilor dinrural le-ar asigura un nivel de trai mai ridicat șile-ar permite acces la concediu și indemnizațiede creștere a copilului. Pe de altă parte,majorarea proporției născuților de rangul 2 –aflată la 30% – apare ca o condițieindispensabilă a redresării, ceea ce ar implica odiferențiere a măsurilor stimulative, cum ar fi,de pildă, acordarea unei indemnizații mai marila cel de-al doilea copil al mamei.

◄ Declinul natalității este rezultatul a sute demii de decizii de a nu avea copii ori de a avea unsingur copil. Este factorul economicdeterminant în aceste decizii? Sunt și alți factori,de natură neeconomică? Am putea găsi răspunsprin conceperea și efectuarea unor cercetăriselective pe eșantioane reprezentative depopulație tânără (și adultă), cu și fără copii,pentru a vedea ce factori și mecanismedetermină deciziile și ce programe ar puteaschimba decizia de a nu avea copii ori de a aveaun singur copil [Nota]. S-ar putea elabora apoi șiprograme și strategii pe termen lung, orientatespre redresarea natalității și reducereadimensiunii declinului populației și a ritmului dedepopulare a țării (semnalată încă din anul 2005(Bucher și Mai, 2005)) pornind de la aspirații,deziderate și preferințe ale celor care doresc săaibă copii, dar numeroase bariere și practici lestau în față. Concediul și indemnizația decreștere a copilului ar fi componentele unorastfel de programe alături de alte măsuri, uneleadresate prioritar populației din mediul ruralunde deteriorarea situației demografice tinde săcapete caracteristici și dimensiuni dramatice. Arfi proiectul național cel mai important pe care îlpoate avea România după aproape 30 de ani dedeclin al populației și instalarea depopulării țării.Și cel mai costisitor. O întrebare tulburătoare sepoate însă pune: este pregătită țara, societatearomânească, pentru o redresare consistentă anatalității, dacă ar fi să aibă loc? Nu, nu estepregătită, fie și numai dacă ținem cont derelatările presei despre starea maternităților șispitalelor de copii, dotarea cu echipamente,prezența personalului medical de specialitate,numărul de creșe și grădinițe; accesul populațieirurale în special la asistență medicală adresatămamei și copilului. Clasa politică nu s-a aplecatîn cei aproape 30 de ani cu responsabilitate,competență, continuitate și viziune pe termenlung asuprasituației demografice a țării. Creșteri de alocațiiși alte stimulente financiare nediferențiate șineadaptate în raport nevoile, preferințele șiaspirațiile tinerelor cupluri nu reprezintă nicistrategie și nici programe în domeniulpopulației.

[Notă] Dezideratul organizării unor cercetăriselective de amploare în rândul populației (tinereîndeosebi) pentru a cunoaște factorii determinanți aideciziilor tinerelor cupluri de a nu avea copii ori de aavea un singur copil și măsura în care astfel de deciziiar putea fi schimbate prin programe și măsuriadecvate nu este menționat acum pentru întâia oară.Sunt 4-5 ani de la avansarea opiniei. În alte părțiproblema este tratată diferit și nu de multă vremeguvernul unui Stat Membru al Uniunii Europene aluat decizia de a trimite mai multe milioane dechestionare în gospodării pentru afla opinii asupramodului de a sprijini tinerele cupluri care doresc copii,asupra măsurilor de susținere a familiilor care au maimulți copii, asupra adaptării programului deactivitate economică a mamelor după venireacopilului (programe elastice).

r e f e r i n ț eBucher, Hansjoerg şi Ralf Mai (2005). Depopulation and itsconsequences for the regions of Europe, Council of EuropePublishing, Strasbourg (DG3/CAHP10(2005) 7).Eurostat. 2018a. Acquisition of citizenship by age group, sexand former citizenship (https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=File:Thirty_main_countries_of_previous_citizenship,_2016_Rank.png). Eurostat (2018b). Employment and activity by sex and age -annual data [lfsi_emp_a](http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=lfsi_emp).Eurostat (2018c). Young people’s at-risk-of-poverty rate bysex, age and living/not living with parents[yth_incl_060] (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui).Ghețău, Vasile. 2018a. Tabele de mortalitate pe anul 2017,Centrul de Cercetări Demografice “Vladimir Trebici”,Academia Română.Institutul Naţional de Statistică (2018a). Populaţia rezidentăla 1 ianuarie 2018p în scădere cu 120,7 mii persoane.Comuinicat de presă, nr. 215 / 29 august 2018Institutul Naţional de Statistică (2018b). Evenimentedemografice în anul 2017. Institutul Naţional de Statistică (2018c). Anuarul Statistic alRomâniei 2017.Organization for Economic Cooperation and Development(OECD) (2017). International Migration Outlook 2017, OECDPublishing, Paris (https://read.oecd-ilibrary.org/social-issues-migration-health/international- migration-outlook-2017_migr_outlook-2017).United Nations Population Division (2017a). WorldPopulation Prospects: The 2017 Revision, United Nations,New York (https://esa.un.org/unpd/wpp/Publications/). United Nations, DESA (2017b ). International migrationreport 2017, United Nations, New York (http://www.un.org/en/development/desa/population/migration/publications/migrationreport/docs/MigrationReport2017).

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

roMÂNia DEMOGRAFICĂ

GÂNdUri LA CENTENAR

70

acum 100 de ani, generaţia MariiUniri a avut idealul său naţionalpe care a ştiut să-l împlinească.Generaţia noastră are oare sau artrebui să aibă un ideal naţional?Care ar trebui să fie acesta şi cineşi când ar putea să-lîndeplinească?

În ultimii 100 de ani, România a trecutprin două războaie mondiale, odictatură, două crize economicemajore şi multe alte momente cuimpact istoric care au transformat țaraşi românii în ceea ce sunt astăzi. Cu altecuvinte, toate aceste evenimente audat un destin României. Sunt câtevaelemente predictibile, care depind demaniera în care internalizăm şicreştem un ideal naţional.Conştientizarea şi reluarea rosturiloristoriei noastre sunt două misiunimorale şi culturale prin care, în

obiectivul nostru, vom reuşi să necultivam individualitatea, societatea,ţara, viitorul către pace, inovare,creativitate, bunăstare şi un mediuînconjurător sustenabil. La limită, toateacestea sunt ingredientele unui proiectde viaţă autentică.

Desigur, centenarul este unrecurs la memorie, un moment dereflecţie asupra progreselorrealizate de românia în cei 100 deani scurşi de la Marea Unire dar şicu nevoia de a privi spre viitor şi aproiecta, de ce nu, următorii 100de ani. Ce fel de ţară aţi vrea sălăsăm moştenire copiilor şinepoţilor noştri pentru alţi o sutăde ani de românitate? Cum va fioare românia următoarei sute deani? Ce loc şi ce rol ar trebui săjoace ea în mecanismul comuneuropean?

Poziția Romaniei a fost întotdeaunaîntr-un echilibru delicat la margineageo-strategică a Europei. Apartenenţanoastră la spaţiul Uniunii Europene șisecuritatea oferită de NATO ar trebuisă ofere un mediu prosper pentruromâni, transformând lupta pentrugranițe stabile în eforturi dedeschidere şi integrare într-un spaţiuglobal pentru noi, pentru culturanoastră, pentru afacerile noastre.România are un potenţial uriaş dinpunct de vedere economic, alresurselor, al pieței, dar, mai multdecât orice, al oamenilor. Capitalul lormoral, creativ şi educaţional este celcare poate face acest potenţial orealitate actuală. Ar trebui să neasigurăm că prin investiții masive îneducaţie vom continua să avem unadintre cele mai performante forţe demuncă, pregătind profesionişti căutaţide marile companii ale lumii.

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

să le oferim noilor generații modeleleşi mentorii de care au nevoie

Sistemul fiscal al României are părți bune şi părți mai puţin bune, ne spune în acest interviu acordatediției speciale a revistei noastre, una dintre cele mai apreciate și cunoscute profesioniste înfiscalitate, Ramona Jurubiță, coordonatorul pe plan local al grupului de firme KPMG. Totuși, cea maimare provocare pentru liderii în afaceri din România rămâne incertitudinea legislativă în domeniu.Există în România de azi profesioniști care excelează în domeniul lor şi inspiră standarde deperformanţă și, mai mult decât atât, România are o piață foarte dinamică şi un necesar mare deinvestiţii care reprezintă idealul unui teren fertil pentru inovaţie, cercetare şi profit semnificativpentru un investitor, fie el autohton, fie el străin. În contextul economic actual, spune domnia sa, este nevoie de un sistem de TVA simplu, dar robust și eficace în același timp. România ar trebui, petermen lung, să se concentreze pe investiții în educaţie, infrastructură, cercetare şi tehnologie.

interviu cu ramona Jurubiță, Country Managing Partner KPMG românia

„România are unpotenţial uriaş dinpunct de vedere

economic, alresurselor, al

pieței, dar, maimult decât orice,

al oamenilor.”

71

indiscutabil, românia arată altfeldupă aceşti - mulţi, puţini ?– osută de ani. Pentru oamenii deafaceri din românia conteazămult bilanţul ultimelor trei deceniide economie adaptată la cerinţeleoccidentale. Cum arată în viziuneaunui important evaluator dinromânia economia noastră, lamomentul actual, unul aniversar:100 de ani de la Marea Unire? Ceplusuri sunt de notat şi ceminusuri? De ce ar trebui astăziun investitor să aleagă românia?

Indiscutabil, economia României aratămult diferit astăzi faţă de acum 100 deani. Industria este diferită, serviciilesunt diferite, economia este diferită, iartoate aceste contexte instrumentalesunt adaptate noilor realități. Româniaeste astăzi una dintre ţările cu forţă demuncă foarte bine pregătită, cuprofesioniști care excelează îndomeniul lor şi inspiră standarde deperformanţă. Avem doi unicorni, douăcompanii care depășesc ca evaluare 1miliard de dolari, iar dimensiunea piețeinoastre indică profesionalismul şiconectarea la realitățile si necesitățilemediului de afaceri. În plus, avem opiața foarte dinamică şi un necesarmare de investiţii care, împreună cuabilitățile profesioniștilor noștri,reprezintă idealul unui teren fertilpentru inovaţie, cercetare şi profitsemnificativ pentru un investitor, fie elautohton, fie el străin.

sunteţi expert în fiscalitate: cumapreciaţi construirea sistemuluifiscal al românieipostdecembriste? este româniapregătită pentru a se integra unuiposibil sistem fiscal unic pentruUe? Cum arată, în viziunea dvs,proiectul gândit la nivelcomunitar privind viitorul tva?

Sistemul fiscal al României are părțibune şi părți mai puţin bune, la fel caorice alt sistem fiscal din lume. Cea maimare provocare pentru liderii în afaceridin România este incertitudinealegislativă în domeniu. Codul Fiscal afost în ultimii ani teren politic, iaraceastă abordare afectează mediul deafaceri, care are nevoie depredictibilitate şi stabilitate pentrustrategii de creștere pe termen lung. Înansamblu, sistemul fiscal din Româniase poate integra într-un sistem unic, cuanumite provocări legate de inter-conectivitatea sistemelor mai degrabă

decât de prevederile legale, dejaarmonizate în cea mai mare parte. Măsurile propuse și agreate la nivelulUniunii Europene cu privire lareformarea legislației comunitare deTVA urmăresc obținerea unui sistemde TVA mai simplu și mai eficient, atâtîn ceea ce privește partea deadministrare a sistemului de cătreautoritățile publice, cât și în ceea ceprivește modul în care fiecarecompanie își gestionează îndeplinireaobligațiilor de TVA. Globalizareaeconomică, dinamica progresuluitehnologic sunt factori care determină

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

72

schimbari radicale ale modului dedesfășurare a activităților economice șiîn mod evident, la nivelul TVA seimpuneau măsuri de modernizare șiadaptare a legislației noilor reguli aleeconomiei de piață. De asemenea, sunt urmărite obiectivecare țin de combaterea fenomenuluide fraudă pentru că anual, la nivelul UEse pierd venituri de aproximativ 150 demiliarde de EUR din TVA, sumeimportante care ar putea fi folosite destate pentru finanțarea diverselorcheltuieli publice. Prin măsurilepropuse, se estimează că această sumăar putea fi redusă în mod semnificativ(aproximativ 80%). De exemplu, prinschimbarea radicală a mecanismuluide taxare a tranzacțiilortransfrontaliere din interiorul UE șiintroducerea principiului destinațieiconform căruia livrările de bunuri suntsupuse TVA din statul membru în carese consumă bunurile respective,așteptarea este ca frauda care există înacest moment pe această zonă și carese ridică la aproximativ 50 miliarde deEUR să fie in mod semnificativdiminuată.Așadar, în contextul economic actual,în care activitățile economice devin dince în ce mai complexe, este nevoie deun sistem de TVA simplu, dar robust șieficace în același timp, care pe de oparte să nu constituie o piedică îndezvoltarea relațiilor de afaceri dintrecompanii, iar pe de altă parte săasigure autorităților publicemecanisme de colectare eficientă asumelor reprezentând TVA.

se spune că societatearomânească actuală pare cumvaîn derivă și asta şi din cauza lipseiunui proiect naţional, proiect caresă traseze o direcţie de urmat,care să ofere nişte ţinte, nişteobiective pentru ce ar trebui să

facem pe viitor. Ce ar trebui săconţină un viitor proiect de ţară înprivinţa modernizării româniei, asprijinirii creşterii afacerilor? Pece piloni ar trebui construit?

Obiectivele principale pe termen lungîn România ar trebui să se concentrezepe investiții în educaţie, infrastructură,cercetare şi tehnologie. Încurajareacompetitivității, creativității,antreprenoriatului, inovării,dimensiunii gândirii critice şi moralesunt elemente de bază pentru viitorulRomâniei, iar protejarea mediuluiînconjurător, a tradiţiilor şi a culturiinoastre ne va conserva identitateanațională, oferindu-ne un spațiuadecvat dezvoltării noilor generaţii. românia Mare s-a construit pevalori, principii şi mai ales pecredinţă. Dacă vorbim dedimensiunea educativă acentenarului, ce ar trebui să facempentru ca tânăra generaţie să-şiînsuşească valorile, atitudinile şiconvingerile patriotice şi săînţeleagă mesajul şi sacrificiulgeneraţiei Marii Uniri?

Unul dintre cele mai importanteaspecte pentru viitorul noilor generațiieste să le oferim modelele şi mentoriide care au nevoie. Educaţia nu maipoate fi practicată în termenii relaţiilorabsolute ex-catedra ori privilegiindsferele teoretice în pofida dimensiuniieducaţionale practice. Generaţiileactuale sunt empatice şi contemplative,în sensul atenţiei faţă de înţelegerea şiascultarea modelelor oferite, însă înegală măsură sunt foarte dinamice şiintervenţioniste în direcţia aplicării şidezvoltării cunoştinţelor lor. Acestedouă paliere ale devenirii lor genereazăun echilibru dezirabil şi personalizează,în sens tare, identitatea lor culturală.Cea mai anevoioasă şi totodată cea mai

matură responsabilitate pe care fiecaredintre noi, ca profesionişti, o avem, esteaceea de a inspira succesorii noştri,indiferent de jobul pe care îl avem.Propria noastră perseverenţă poate fiingredientul de succes pentrugeneraţiile de acum. Profesor, doctor,lider în afaceri, fizician, zugrav, tâmplarsau instalator, trebuie să încercămîntotdeauna sa fim mai buni azi decâtam fost ieri, să le oferim copiilor noștriun exemplu demn de urmat pentrucalea pe care și-o vor alege.

aţi cunoscut două dintre cele maibune sisteme educaţionale dinlume: londra şi Harvard. Ce loc artrebui să ocupe educaţia într-unproiect de ţară?

Educația este unul dintre elementelevitale pentru evoluţia unei ţări. Celedouă modele pe care le-aţi invocat suntefectele investiţiei masive în sistemuleducaţional după al doilea războimondial, ale căror rezultate se culegacum; ţările care au implementataceastă abordare atunci sunt astăzi învârful clasamentelor, nu numai pentruindicatori economici, ci şi pentru ceiindividuali, emoționali. Din nefericire,există proiecte de reformă succesivălipsite de finalităţi concrete,cuantificabile. Nu cred că poţi construiun sistem educaţional doar pefundamente axiologice; avem nevoie destrategii coerente pentru producereaunor reforme autentice, asumându-necă obiectul lor sunt performanţeleeducabililor, nu doar ale educatorilor. Înceea ce mă priveşte, întotdeauna amîncurajat fără rețineri investiția însistemul educaţional şi asigurarea unuicadru în care fiecare să poată aveașanse egale la rezultate bazate pecompetenţe.

Georgeta Clinca

&&''""''$��&&%%''%%��&&''!!##

'''#!&("(�&$($�&(%(#%

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

GÂNdUri LA CENTENAR

„Unul dintre celemai importanteaspecte pentru

viitorul noilorgenerații este să

le oferim modeleleşi mentorii de

care au nevoie.”

„Sistemul fiscal alRomâniei are părțibune şi părți maipuţin bune, la fel

ca orice alt sistemfiscal din lume.Cea mai mare

provocare pentruliderii în afaceri

din România esteincertitudinealegislativă îndomeniu.”

74

acum 100 de ani, generaţia MariiUniri a avut idealul său naţional pecare a ştiut să-l împlinească.Generaţia noastră are oare sau artrebui să aibă un ideal naţional?Care ar trebui să fie acesta şi cineşi când ar putea să-lîndeplinească?

Cred că tocmai aceasta este mareaproblemă a noastră la Centenar, faptulcă nu avem un ideal național care să neunească. Lipsa unui astfel de liant ducela slăbirea, până aproape de dispariție a încrederii. În noi, în cei de lângă noi, încei care sunt aleși de noi să ne conducă.Refacerea încrederii poate fi un ideal,dar care probabil va fi mult mai greu deatins decât a fost Unirea acum 100 deani, sau aderarea la NATO și UE, ancorefără de care acum deriva ar fi fost totală.Am putea începe cu lucruri simple, caresă se vadă și să arate că vrem și putemsă facem să ne fie bine. „Trecețibatalioane române Carpații” spuneaustrăbunicii noștri. Si i-au trecut! Noiacum de ce nu am trece Carpații cu 2autostrăzi: Pitești-Sibiu și Iași–TârguMureș? După care să o ducem maideparte de la Iași la Chișinău să facem înfapt România Mare?

Un alt ideal ar fi să avem un sistem deeducație performant. Cu dascălicompetenți și dedicați să dea copiiloringredientele de care au nevoie pentrua face față provocărilor ce vor veni. Cucopii fericiți și dornici de cunoaștere. Cucreșe și grădinițe în care să începem

educația atunci când este cel mai ușorsă o facem, anume în primii 5 ani deviață, cu precădere în primii 3 ani. Nu cuceartă, nu cu dezbinare și nici cu pensiispeciale sau ajutoare sociale s-a făcutRomânia Mare, ci cu muncă,determinare și încredere.

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

să facem un mix de politici care să redeaîncrederea românilor în românia

Noi acum de ce nu am trece Carpații cu 2 autostrăzi: Pitești-Sibiu și Iași-Târgu Mureș, așa cum străbuniciinoștri au trecut cu batalioanele Carpații, ne întreabă și se întreabă avocatul Gabriel Biriș, fost ministru definanțe, în discuția avută cu redacția revistei dedicate Centenarului. Crede că lipsa unui liant, a unui idealnațional, duce la slăbirea, până aproape de dispariție a încrederii românilor iar refacerea încrederii va fi multmai greu de atins decât a fost Unirea acum 100 de ani, sau aderarea la NATO și UE.

interviu cu Gabriel BiriȘ, avocat partener, Biriș Goran

GÂNdUri LA CENTENAR

75

Desigur, centenarul este un recursla memorie, un moment de reflecţieasupra progreselor realizate deromânia în cei 100 de ani scurşi dela Marea Unire dar şi cu nevoia de aprivi spre viitor şi a proiecta, de cenu, următorii 100 de ani. Ce fel deţară aţi vrea să lăsăm moştenirecopiilor şi nepoţilor noştri pentrualţi o sută de ani de românitate?Cum va fi oare româniaurmătoarei sute de ani?

Mi-aș dori să le lăsăm o istorie din caresă învețe multe, să nu repete greșelilenoastre. Să fie uniți, să se implice maimult și să fie responsabili pentruviitorul lor pe acest pământ. Să le lăsămo planetă curată și cu multe resurse pecare să le folosească constructiv, să lelăsăm spațiu să dezvolte multetehnologii și soluții pentru vieți maibune cu mai puține boli.

indiscutabil, românia arată altfeldupă aceşti - mulţi, puţini ?– osută de ani. Pentru oamenii deafaceri din românia conteazămult bilanţul ultimelor trei deceniide economie adaptată la cerinţeleoccidentale. Unde credeţi că neaflăm acum, ce am reuşit, ce nuam reuşit?

Acum ne aflăm într-un moment cumulte incertitudini, fără transparență șiasta ne afectează competitivitatea țăriiși investițiile. Mediul de business va fimai bun dacă începem să facem cecontează. Dacă începem să ne uitămmai mult în viitor. Dacă ne ocupăm decapitalul uman și investim mai mult îneducație, mai ales în educația timpurie.Dacă reușim să facem un mix de politicicare să redea încrederea românilor înRomânia, să nu mai plece și să facă maimult de doi copii. Dacă scoatem satulromânesc din sărăcie și facem

industrie, manufactură. Dacă îmbinămasta și cu politici de atragere deemigrație de calitate, atunci ne va fibine. Trebuie să inversăm niștetrenduri. În caz contrar, ne vom târî.Norocul nostru este că avem o țarăbogată care nu ne lasă să murim defoame.

se spune că societatearomânească actuală pare cumvaîn derivă și asta şi din cauza lipseiunui proiect naţional, proiect caresă traseze o direcţie de urmat,care să ofere nişte ţinte, nişteobiective pentru ce ar trebui săfacem pe viitor. Ce ar trebui săconţină un viitor proiect de ţară înprivinţa modernizării româniei, asprijinirii creşterii afacerilor?

În mod cert avem nevoie de un proiectnațional realist care să aibă operspectivă de ansamblu asuprapunctelor forte și slabe ale țării noastreși mai ales soluții integrate, viabilepentru problemele din toate sectoarele.Educația, transparența politică șilegislativă, predictibilitatea șistabilitatea fiscală pentru îmbunătățireacondițiilor de business în România,inclusiv prin investiții majore îninfrastructura mare, dar și eficientizareași informatizarea statului pentru acrește calitatea serviciilor publice. Să nuuităm că, la toate nivelele, avem nevoiede leadership adevărat.

românia Mare s-a construit pevalori, principii şi mai ales pecredinţă. Dacă vorbim dedimensiunea educativă acentenarului, ce ar trebui să facempentru ca tânăra generaţie să-şiînsuşească valorile, atitudinile şiconvingerile patriotice şi săînţeleagă mesajul şi sacrificiulgeneraţiei Marii Uniri?

Ar fi trebuit să povestim mai multdespre ce a fost atunci. Din păcate,momentul acesta a fost în mare parteratat, fiind acoperit de zgomotulcerturilor dintre politicieni. Sper ca înanii ce vor urma să facem totuși ce nuam făcut în anul centenarului… Așpune accentul pe reconstruireaîncrederii în noi și în liderii noștri. Săfim uniți. Să fim uniți și puternici, săștim că împreună putem muta munții,deși nu cred că este nevoie să îimutăm, trebuie doar să îistrăpungem. Să aibă încredere în ei șiîn forțele lor. Să știe că fiecare este opiesă dintr-un puzzle care conteazămult pentru viitorul țării și algenerației lor.

sunteţi un excelent specialist îndomeniul dvs., aveţi conexiuni înlumea de afaceri, aţi călătoritmult, dar nu aţi părăsit românia.vă consideraţi un român patriot?- pentru că patriotismul esteacum trecut undeva în umbră.Cât este sentiment de iubire deţară şi cât este credinţă?

Mulțumesc pentru aprecieri. Amcrescut, m-am format, am muncit șimuncesc în România. Am o familiefrumoasă, ne creștem copiii înRomânia, îi educăm aici și ne dorim săîși găsească rostul aici. Îmi place săcălătoresc, dar niciodată nu m-amgândit să plec. Îmi folosesccunoștințele nu numai pentrubusinessul meu, dar și pentru aîmbunătăți legile și a determinaschimbările fără de care știu că nuputem avea un popor prosper, educatși sănătos. Înfrunt răul atunci când îlvăd. Îmi respect colegii, clienții șifurnizorii. Dacă asta se cheamă a fipatriot, atunci sunt patriot.

Mihai săndoiu

&&''""''$��&&%%''%%��&&''!!##

'''#!&("(�&$($�&(%(#%

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

“Mediul debusiness va fimai bun dacăîncepem săfacem ce

contează. Dacăîncepem să ne

uităm mai mult înviitor. Dacă ne

ocupăm decapitalul uman șiinvestim mai multîn educație, maiales în educația

timpurie. ”

76 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Nu susțin că oamenii ar trebui să se sacrificerămânând sau revenind în țară atunci când, peplan individual, piaţa muncii oferă deseori maimult respect şi răsplată peste hotare. Dar nedoresc să facem pace cu o realitate: aceea căRomânia este încă un adolescent în ale statelormoderne şi că, ne place sau nu, dezvoltarea esteun proces, iar nu o stare. Rebeliunea noastrăadolescentină se manifestă prea frecventneproductiv: fie prin emigrări în masă, „lookingback in anger”, fie prin rezistenţa inactivă,contemplativă și compătimitoare. România pecare mi-o doresc înțelege acest lucru și alege,activ și prezent, ce să facă: își asumă procesul detransformare sau nu.S-a născut în ultimii ani o vorbă: România estețara în care totul este încă de făcut. Ei bine,tocmai asta aduce și frumusețe vieții înRomânia: poți aduce tu însuți creșterea, în loc săasiști la luxul unui înalt plafon în economiile celemai dezvoltate. Deși este un fenomen mai puținvizibil, există și români care se întorc în țarădupă ce au studiat și lucrat în ţări spre caremajoritatea tocmai se îndreaptă. Mă numărprintre ei – şi cred că putem fi tot mai mulţi: dela lucrători pricepuţi de pe cele mai complexeşantiere din Europa, până la oameni de științăînalt specializaţi. Eu unul m-am întors pentru că am văzut cât demult loc este să îmbunătățim, cu toții, fără

excepție, cu impact vizibil, tot ce se poate la țaranoastră, conștientizând în același timp că enevoie de tărie și inteligență pentru arecunoaște și păstra ceea ce este deja bun.Dar la ce trebuie să ia aminte cineva care vrea săînoate împotriva curentului?În primul rând nu trebuie să se lase influențat decei care spun că nu se poate, ori că mergem dinrău în tot mai rău. Și în nici un caz să nu sesupere pe „popor”. De ce? Pentru că perpetuămun obicei istoric al românului de a-și pune singurbețe în roate ca formă de autoprotecție, carene-a ținut de prea multe ori pe loc. Desigur, edureros să investești speranță după veacuri dedezamăgiri, în care soarta ţi-a atârnat mai multde planurile altor popoare. Mândri, darneîncrezători în primă fază, încercăm să nemenajăm speranțele, deseori distrugândcolateral inițiativele ce ne ating fricile. Dar,atunci când apar breşe în acest cinism cronic,satisfacția este deopotrivă mare. Apoi, ar fi curajul de a păstra ceea ce e bun.Românii au, în comparație cu restul țărilorcivilizate, legături strânse cu familiile lor,oriunde s-ar afla. Încă ne raportăm la valori careriscă a se risipi în demersul de altfel bun de aavea o Europă tot mai unită. Pare simplu, dareste foarte greu. Mai ales într-o țară în caretendința de a arunca responsabilitateaneajunsurilor pe oricine mai puțin pe noi înșine

este evidentă.Nu în ultimul rând, cred cu tărie că uneori tocmailucrurile mărunte sunt acelea ce pot aduceaschimbarea în lume. Și să nu uităm, înainte de a fimari, am fost întâi mici. Înainte ca Statele Uniteale Americii sa fie o super-putere, a fost nevoiede peste 150 ani de efort concertat, la periferialumii dezvoltate, al unor oameni pe care astăziistoria nu îi cunoaște. Acesta a fost societateacare a facilitat nașterea și înflorirea unor geniiprecum Thomas Edison şi Alexander GrahamBell. Același lucru l-au făcut pentru România,istoric, şi un Brătianu sau Maiorescu, care au dusțara într-o nouă epocă, la vremea lor. Şi spreastfel de exemple e nevoie să ne putem uita șinoi acum.Nu cred că e productiv – ci dimpotrivă – să nepropunem ca numele generației noastre să fieamintite la bi-centenarul din 2118. Însă mi-așdori să fim oameni ai veacului nostru. Să nu nelăsăm descurajați de ”vremuri”, căci nu estealegerea noastră în ce vremuri trăim. Spredeosebire poate de 2118, azi nu se poatecălători în timp, așa că avem o singură șansă săfacem lucrurile bine. Dacă ne-o vom juca cumtrebuie, și dacă vom avea energia unuiadolescent și răbdarea unui bătrân, vom avemșansa să fim dintre aceia pe care nu și-i aduceaminte nimeni, însă pun bazele următoareigenerații de nume mari ale României.

românia este țara în care totul este încă de făcut

În România lui 2018, cu granițele proaspăt deschise după Revoluția din1989, oamenii nu pot înțelege de ce țara lor nu se apropie mai mult denivelul de dezvoltare și civilizație din Germania, Marea Britanie sauFranța. Iar atunci când înțeleg, de multe ori nu au răbdare să aștepteconvergența naturală a democrației și a economiei noastre spre modelemai bune.

de Daniel Farmache, Ceo, electrogrup infrastructure

GÂNdUri LA CENTENAR

roMÂNia ÎN SĂrBĂtoare MESAJE

78 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Fundamentele sociale, politiceși economice care au dus laMarea Unire reprezintă unadintre cele mai importantelecții de istorie ale secoluluiXX. Toate regiunile care auvotat în unanimitate pentruunire, cele 100.000 depersoane care au participat la întâlnirea de la Alba Iulia,sentimentul general, lecturapublică a declarației de unire -toate sunt momenteimportante care au schimbat șiau definit viitorul acestei țări.

În lumina Marii Uniri din 1918, 2018 este cuadevărat un an cu încărcătură emoționalăpentru românii din întreaga țară și din lume.Deși nu sunt român din naștere, mă considerromân cu sufletul; respect bogata istorie,cultură, identitate și sentimentul profund demândrie națională a românilor.

Unul dintre cele mai importante aspectelegate de conducerea unei bănci deimportanță sistemică, aşa cum este GarantiBank, este să te gândești mereu la viitor, săte concentrezi pe dezvoltare, pe obţinereaunor rezultate care aduc valoare adăugată,atât oamenilor, cât și economiei. Aceasta afost strategia noastră încă de la începutulactivității pe piața locală, acum 20 de ani. Cu toate acestea, consider că viitorul sebazează și se construiește pe cât de bineînțelegem și respectăm trecutul, pașii făcuțide societate per ansamblu, pentru a ajungeîn acest punct.

Centenarul Marii Uniri reprezintă o foartebună ocazie pentru a reflecta asupra întreguluisecol trecut și asupra evoluției țării. Cred căistoria complimentează, atât România, cât șiputerea poporului său, determinarea, călduraşi înțelepciunea acestora. România a parcursun drum lung, de multe ori în pofida a multorcontexte potrivnice.

Sunt bucuros să fiu aici, iar cu această ocaziespecială doresc să urez un sincer "La Multi Ani,România!". Îți doresc să continui să crești și săfii puternică. Sunt mândru să fiu aici și să sărbă -toresc Centenarul alături de poporul român.

100 de anide istorie și mândrie națională

Ufuk tandoğan, Ceo Garanti Bank romania

79PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

a ceas de Centenar, să nebucurăm şi să neînfrumuseţăm gândurilecu dragoste, speranţă,

dorinţă şi energia de a lupta pentruRenaşterea României… Pentru că România trebuie să renască!Chiar dacă ne vine greu să acceptămaceastă idee, în data de 1 Decembrie2018, la 100 de ani de la momentul cea încununat cea mai de preţ biruinţă aistoriei noastre, România nu maiexistă… O ţară trăieşte în primul rândprin Stat, prin instituţiile ce o servesc şio reprezintă cu smerenie, dăruire şi ostrategie de viitor… Prin bogăţiile ce îiaparţin şi ce sunt distribuite în modechitabil, printr-o naţiune unită de oistorie, o limbă, o cultură, valori şiaspiraţii comune.În momentul de faţă, românilor le-amai rămas doar istoria strămoşilor,cultura şi limba. Chiar dacă aceşti pilonisolizi, adânc ancoraţi în existenţanoastră multimilenară, sunt fără depreţ, prezenţa lor nu este suficientăpentru ca poporul nostru să aibă oţară, pentru ca România să existe. Aşacum Moise şi-a eliberat poporul dinrobie şi a traversat desertul pentru a se

întoarce pe Pământul Făgăduinţei, totaşa şi viitorul lider al României vatrebui să lupte pentru a-i elibera peromâni din pribegia în străinătate sauîn propria ţară, făcându-i să se întoarcăşi să se simtă acasă pe pământul ceacum nu le mai aparţine şi pe care audevenit străini. Acest lider va trebui săreconstruiască fundamenteledemocraţiei pe ruinele actualeirepublici falimentare, să pună bazelemodificării legii fundamentale aStatului, Constituţia şi să redea puterea

trăiască românia noastră!

L

Florin Luca

entenarul Marii Uniri esteun moment de solemnitateși de bucurie carecelebrează cea mai

sublimă filă a istoriei românești. MareaUnire a fost expresia unității națiunii șis-a realizat prin puterea conștiințeineamului românesc.Acum, mai mult ca niciodată, trebuie

să nu lăsăm diferențele de opinie săne dezbine. Avem nevoie deluciditate, solidaritate, toleranță șiînțelegere socială pentru a clădi unnou secol al unității și al prosperității.Doar împreună putem reuși să facemo Românie mai bună!La mulți ani, România unită, la mulțiani, români!

C

poporului, singurul care arelegitimitatea să-şi decidă soarta şiviitorul. Găsiţi-l !Aşadar, deşteaptă-te române dinsomnul cel de moarte în care te-adânciră barbarii de tirani ! Acum, oriniciodată, croieşte-ţi altă soartă, lacare să se-nchine şi cruzii tăi duşmani ! Români, credeţi în voi şi iubiţi-vă!Luptaţi, fiţi uniţi, avându-l alături peDumnezeu cel Iubitor şi Cartea Sa deCăpătâi… Redescoperiţi ce este scris înEvanghelia după Marcu (11:20-24 -Puterea credinţei): “Dimineaţa, cândtreceau pe lângă smochin, ucenicii l-auvăzut uscat din rădăcini. Petru şi-aadus aminte de cele petrecute şi a zislui Isus: „Învăţătorule, uite căsmochinul pe care l-ai blestemat s-auscat. Isus a luat cuvântul şi le-a zis:„Aveţi credinţă în Dumnezeu!Adevărat vă spun că, dacă va zicecineva muntelui acestuia: „Ridică-te şiaruncă-te în mare”, şi dacă nu se vaîndoi în inima lui, ci va crede că ce zicese va face, va avea lucrul cerut. Deaceea vă spun că orice lucru veţi cere,când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şiprimit, şi-l veţi avea.”

TRĂIASCĂ ROMÂNIA NOASTRĂ!

“În momentul defaţă, românilor le-a

mai rămas doaristoria strămoşilor,cultura şi limba.

Chiar dacă aceştipiloni solizi, adânc

ancoraţi înexistenţa noastră

multimilenară, suntfără de preţ,

prezenţa lor nueste suficientă

pentru ca poporulnostru să aibă oţară, pentru ca

România să existe”

Alexandru Petrescu, ministrul comunicațiilorși societății informaționale

80

a Centenar, mi-am doritsă fiu la Alba Iulia chiar înziua în care Româniaprivește în calendar

pentru a desprinde trăirile RomânieiMari. M-am închipuit prin proprievoință a porni de la mine de acasă, depe malul Someșului,din satul unde m-am născut, Dănestii Chioarului,purtând în chimirul imaginar moștenitde la bunicul credențialul încredințatde ai mei maramureșeni să le exprimvrerea de a se uni cu Țara, într-o salăîn care erau toți ceilalți, sub opreședinție asigurată tot de unul de-alnostru: Gheorghe Pop de Băsești, celmai vârstnic dintre visătorii Marii Uniriprezenți la întâlnirea cu istoria, la AlbaIulia în cetate. M-am închipuit urcatîntr-un car pregătit de drum lung șifăcut să ajungă la destinație fără pic deîntârziere. Mă cred chiar și acumîmbrăcat în acele straie de sărbătoareîn care au ținut să plece la drum zecilede mii de ardeleni, scoase din lada dezestre a familiei pentru a da o

coloratură înălțătoare cărării decise săne supravegheze pașii spre unirearomânilor de pretutindeni. Credeți-mă:copilul din mine a rămas același care aaflat felurite evenimente pe măsură ceera în stare să le priceapă. Eu ampreluat această informație de pus lasuflet. La Alba Iulia s-a scris o filă pede-a-ntregul de aur pe care hărțilelumii au fost datoare să o fixezeirevocabil.Repet, cu un entuziasm greu dedescris la anii mei, m-am grăbit săajung sub poalele Apusenilor, ca șicum m-ar fi convocat cineva, cuinsistența de a nu găsi motive săzăbovesc pe drum. N-am întârziat,făcând tot ce trebuia să ajungîndeajuns de devreme pentru a măboteza pe îndelete din aghiazmatarulevenimentului. Asta pentru căsărbătorim un veac de nesingurătate,cum ar suna într-o adaptare locală acelebrului titlu de roman scris deGabriel Garcia Marques.Cred că am trăit evenimentul la

tensiunea promisă. Nu am îndoieli căacea sută de mii de oameni de acumun secol s-a regăsit în aceeași măsurăîn aglomerația din aceste ore aleaducerilor aminte. Dați-mi voie să credcă nu am fost mai puțini cei de azi,dornici să preluăm prin toți poriiparfumul evenimentelor fixate cusfințenie în trecerea zilelor și nopțilorfără de număr. Mi-aș fi dorit să fim șimai mulți. Acolo, catedrala încărcatăde ani ne amintește de Corvinești, deneamul lor încărcat de glorii. Dincoace,lăcașul Întregirii, unde regele Ferdinandera încoronat ca rege al României Mari.Statuia ecvestră ne fixează în inimăvenirea lui Mihai Viteazul în mersulbineștiut pentru a-și transforma înrealitate „pohta ce-a pohtit”. De lacelula unde s-a aflat în temniță Horeaputem ajunge pe Dealul Furcilor, acolounde vlăstarul din Albac avea să-și deaduhul pe seama unei pedepseneîndurătoare-tras pe roată. Sus, laVidra de Sus, Avram Iancu scruteazăistoria ce i-a urmat. De tot aproape,

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Centenarul trăit de aproapePăstrez în memorie o imagine prezentă în manualele noastre deșcoală. O știți, desigur. Este acel înălțător moment al marii adunări dela Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Ca ardelean nu mi-aș ierta sănesocotesc această poză care ne amintește de un eveniment deneuitat pentru toți românii, oriunde ne-am afla. Forța acestei zilevădește o dimensiune copleșitoare.

L

“La Alba Iulia s-a scris o filă pe

de-a-ntregul de aurpe care hărțile lumiiau fost datoare să

o fixeze irevocabil.”

roMÂNia ÎN SĂrBĂtoare MESAJE

niColae BUDDoctor în economie, Doctor în inginerie Consilier al președintelui grupului de firme astra

81

Sala Unirii spune totul. Aici s-au adunatcei cu dreptul de a hotărî. Noi vrem săne unim cu Țara, ziseseră cândva într-un glas cei adunați pe Câmpia Blajului.Spunea un poet ardelean, ȘtefanOctavian Iosif: „O întâmplare așa-măreață, se-întâmplă odată la unveac.” Parcă pentru a-l contrazice,apare sub cer românesc și cu gândurimărețe, ziua de 1 Decembrie 1918.Reverberațiile evenimentului depășeșchotare de orice fel. Chiar șiîmpotrivirile vrăjmașe ale unoracedează trecerea sub presiuneaadevărului curat.Dovadă aerul tare al acestei frumoasedate de calendar românesc,sărbătorită cu bună simțire și aleasăprețuire. Am ținut să prefațezentuziasmul de a mă afla în ziua de 1Decembrie 2018 pe platoul din fațaCatedralei Marii Uniri printr-un drumîn localitatea Lancrăm, pentru aîntârzia în locurile unde a văzut luminazilei și își are locul de veci un marefilosof și un mare poet, marele românLucian Blaga. Festivitatea desfășuratăîn ograda copilăriei a dat prilejul uneiemoționante evocări. Ne-a emoționatpână la lacrimi pe toți cei prezențiglasul acelui elev de la începutul școliiprimare, Tudor Limbean, am aflat căse numește, care a rotunjit strălucitImnul nostru național. L-am ascultatcu smerenie pe actorul Florin Coșulețde la teatrul din Sibiu rostind cuevlavie notațiile copilului Lucian, ajunscu fratele Lionel delegat în sala MariiAdunări. Sunt paragrafe dintr-o cartescrisă de poet la anii maturității. Așreproduce doar câteva fraze din acestreportaj-document: „Era o roire de necrezut. Pe câmp seînălțau, ici-colo, tribunele de undeoratorii vorbeau nației. Pe vremeaaceea nu erau microfoane, încâtoratorii, cu glas prea mic pentru atâtalume, treceau de la o tribună la alta. În

ziua aceea am cunoscut ce înseamnăentuziasmul național, sincer, spontan,irezistibil, organic, masiv. Era ceva cete făcea să uiți totul, chiar și stângăciași totala lipsă de rutină a oratorilor dela tribună.”„Când dăm să ieșim din sat, numai ceauzim dintr-o curte neașteptat, înnoapte, un strigăt de copil: TRĂIASCĂROMÂNIA DODOLOAȚĂ” Am privit dimineață la televizor felul încare Capitala s-a adunat în pofidafrigului căzut peste noi toți pentru aconsfinți, în fluturarea tricolorului,acel sentiment deosebit, ce-i simțnațional. Înălțătoare parada militară șiabsolut copleșitoare prezențapublicului de toate vârstele, hotărâreafără rezerve de a rămâne până la finallângă arcul de triumf imaginat decelebrul arhitect Petre Antonescu,împodobit de el cu simboluri de maretrăire amintind de războiul rămas, cugrozăviile lui cu tot, din ce în ce maideparte. O atmosferă plină de farmec.S-au dovedit la fel ceasurile trăite laAlba Iulia. Zecile de mii de vizitatorisosiți de te miri unde, alături delocalnici, și ei mai emoționați caoricând, au putut urmări o paradămilitară realmente fără cusur. Precumspunea Bălcescu: Istoria este ceadintâi carte a neamului.Trăim prinpropriile trăiri evenimentele ce ocompun dar mai ales pe cele de totmari. De neuitat.mașină, a ținut să coboare pentrucuvenita baie de mulțime, făcânddovada că orice este mai importantdecât elementara politețe proprieoamenilor educați.Încerc acum și mare amărăciune. Felulcum au gândit autoritățile-nici nu știucare: locale? guvernamentale?prezidențiale?- marcarea CentenaruluiMarii Uniri a fost gândit acolo, însferele puterii, oricare ar fi ele și noi le-am acceptat ca atare.

Totuși, mă întreb: nu puteau fiabordate diferențiat manifestările dela București și Alba Iulia? În sensul cănu era neapărat nevoie să semeneîntrutotul, cu mici excepții. Mi se pareca parada militară, indiferent de prilej,să se consume în capitala țării.Dar de ce să repetăm același lucru înaltă parte, fie și la Alba Iulia, în aceeașizi, cu forțe inevitabil mai restrânse șifără de valoare de vreun fel?Ce s-ar fi putut face? Puteam să nepropunem a redesena Ziua de 1Decembrie 1918, cu adaptările impusede condițiile de azi. Rețineți: săreconstituim Alba Iulia acelei zile,chemând în față zecile de mii deromâni veniți de te miri pe unde. Să lecreăm lor posibilitatea de a mărșălui încostumele de acasă, cu tricolorul laîndemână, cu numele satelor șiorașelor în care trăiesc. Ce minunat arfi fost! Câteva ceasuri de bucuriepatriotică, gând la gând cu întâmplărilede atunci.Am văzut care venite de departe, amvăzut pe transilvăneni în costume desărbătoare. Dar nu pe PlatoulRomanilor ci înghesuiți pe străzileaxfixiate ale orașului de azi, incapabilsă se arate ospitalieri cu ei pe cât și-arfi dorit ei.Mă paște un gând: să propunemasemenea defilare românească civilăla 1 Decembrie 2019. Adică sărestituim la o 101 ani de la MareaUnire, identitatea unei zile unice înistorie. Iar pe străzile de la Alba Iulia,să mărșăluiască și urmașii actelorunificatoare de la Chișinău și Cernăuți.De ce nu, și românii trăitori în alte zăride soare pline.Propunerea mea vizează pe gospodariișefi din cetatea Albei Iulia. Dacă ei nuvor sau nu pot, avem soluțiialternative: Blaj, Lancrăm sau - de cenu?- Baia Mare......Așteptăm provincia!

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

“Puteam să nepropunem a

redesena Ziua de 1 Decembrie 1918,

cu adaptărileimpuse de

condițiile de azi.Rețineți:

să reconstituimAlba Iulia aceleizile, chemând înfață zecile de mii

de români veniți dete miri pe unde. Să le creăm lor

posibilitatea de amărșălui în

costumele deacasă, cu tricolorul

la îndemână, cu numele satelorși orașelor în care

trăiesc. Ce minunatar fi fost!”

BraNdUri ROMÂNEȘTI

82

Toți i-am vorbi apei ”Borsec” cuDumneavoastră, așa cum procedaFănuș Neagu în relația sa cu cele maialese vinuri din țară. Ne gândim la pet-ul, sticla sau paharul cu apabinecuvântată de acolo și setea creșteși descrește brusc, pofta de viață seregăsește întreagă, în fiecare dintre noi. Apa ”Borsec” a săpat în conștiințelenoastre un canion de respect șiprețuire. E apa devenirii noastre, dedouă ori mai veche decât Marea Unire,dar mereu proaspătă și binefăcătoare. Pe vremuri, acum vreo 200 de ani,existau în mica așezare din Harghitacâteva manufacturi locale de fabricarea sticlei, că la 1804-1806 a începutîmbutelierea apelor minerale și cădupă 1819 a debutat exploatarea

travertinului și lignitului. Primele băi auapărut la mijlocul secolului al XIX-lea,după finalizarea drumului spre Toplița,peste pasul Creanga. Întâiul așezământbalnear a fost atestat în 1918, iarperioada interbelică a fost unaînfloritoare și dulce pentru stațiune. În1953, comuniștii au înălțat localitateala rang de oraș stațiune balneo-climaterică, investind și promovândintens locația. Decenii la rând,Borsecului i s-a dus faima în toată țarapentru frumusețile sale și pentru apasa inconfundabilă. Dar comuniștii au plecat și lucrurile s-au schimbat fundamental. Apa cuistorie și renume de aici și-a continuatexistența într-o Românie tulburată deschimbări și prefaceri. Romaqua Group

a luat ființă acum 20 de ani ca firmă cucapital integral autohton și privat. Ceidoi acționari fondatori, Octavian Crețuși Nicolae Palfi, au avut viziune șideterminare, investind substanțial șicontinuu (peste 220 milioane de euro!)în tehnologii și echipamente de vârf lanivel mondial, în vederea obținerii deproduse la cel mai înalt standardcalitativ. Portofoliul Romaqua Group cuprindeapele minerale Borsec, Aquatique șiStânceni, sucurile Giusto, plus berileAlbacher și Dorfer. Anul trecut,compania a ajuns la venituri agregatede 725 de milioane de lei (159 milioaneeuro), în creștere cu 5% față de anulprecedent, în timp ce la nivel devolume avansul a fost de 15%. Echipagrupului numără aproape 2.000 desalariați răspândiți în 10 divizii și 6fabrici, în localitățile Borsec, București,Bușteni, Sebeș și Stânceni. Și lucrurilenu se opresc aici: o nouă fabrică estepe planșetă, în fază de proiect, laAzuga.

o istorie la minutApa ”Borsec” are peste 210 ani deprestigiu. Însemnări din 1767 descriuBorsecul ca fiind „locul unde bolnaviidisperați din țară și din străinătate seadună pe timpul verii spre vindecare”. Se spune că în anii 1800 îmbuteliereaapei de aici se făcea doar în zilele culună plină, atunci când presiuneaatmosferică era maximă, pentru a

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Borsec, apa devenirii noastreCând pomenești de Borsec, mai întâi te gândești la apa de acolo și abia apoi la stațiunea dinsecuime, la un moment dat cea mai importantă din Transilvania. Dacă orășelul luptă să reînvie,marca de apă ”Borsec” a atins gloria, ajungând cel mai puternic brand românesc.

Apa minerală naturală Borsec în magazinele românești, 1956 - 1995.

1767Însemnări descriuBorsecul ca fiind

„locul undebolnavii disperați

din țară și dinstrăinătate se

adună pe timpulverii spre

vindecare”.

83

crește și rămâne legat astfel și conținutulde dioxid de carbon al apei minerale.Punctul temporal care marcheazăînceputul istoriei industriale aîmbutelierii apei minerale Borsec este1803. Anul se leagă de povesteavienezului Valentin Gunther, care, bânddin apa Borsecului, se vindecă miraculosde o boală considerată incurabilă laacea vreme. Uimit și sedus de calitățilesale, acesta își propune să toarneminunea în sticle și să o facă accesibilălumii întregi. Gunther a luat în arendă terenul apelorminerale și, împreună cu AntonZimmethausen, consilier municipal laViena, începe să comercializeze apa înImperiul Austro-Ungar. Trei ani maitârziu, în 1806, a început îmbuteliereaindustrială a apei minerale în recipientefăurite din pământul Borsecului.În anul de debut, trei milioane de litri deapă îmbuteliată și-au găsit rostul în

zonele istorice ale României, în Ungariași pe mesele vienezilor. Între 1918 –1943, activitatea a fost preluată deÎntreprinderea „Izvorul Apei NaturaleBorsec”, fiind apoi condusă de BancaCrissoveloni din București. Astăzi, seîmbuteliază anual aproape 500 milioanelitri!

”Borsec”, brandul de aur al românieiMai mulți ani la rând, Borsec a fostdistins cu premiul pentru ”cel maiputernic brand autohton”, potrivitTopului 100 al celor mai puternicebranduri româneşti, lansat de Bizîmpreună cu compania de cercetareUnlock Market Research Anul acesta,”Borsec” a reprimit, dacă mai eranevoie, statutul de Superbrand, acordatîn urma studiului de piață realizat deSuperbrands România cu sprijinul

IPSOS. Trebuie să fie cu adevăratonorant și provocator să fii cel maiputernic brand autohton. Dificultateade a rămâne în pole position esteproporțională. Cu toți laurii adunați din societate,”Borsec” nu a trecut pe ”pilotautomat” și nici pe producția șidesfacerea de rutină. ”Borsec” și-a întărit pas cu pas, în plinădominație certă pe plan național,imaginea de produs premium. Asta nudoar datorită evidentelor sale calităţinaturale, ci și datorită tehnologiilor up-to-date folosite de Romaqua Group înprocesul de îmbuteliere și soluțiilorelegante de marketing îmbrățișate. Peseama tehnologiilor moderne decaptare și îmbuteliere, apa ”Borsec” nueste supusă, în niciun fel și în niciunmoment, riscului contaminării. Nouatehnologie, în care s-a investit masiv,împiedică orice intervenţie umană

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

84

asupra apei în procesul de producţie,de la captarea și transportul apeiminerale naturale de la izvor la locul deîmbuteliere și până la sticla ce ajungepe raft. Practic, spun producătorii,”apa minerală naturală Borsec vedelumina zilei numai în sticlă!”. Mai mult, Romaqua Group a alesrecent să ofere consumatorilor unsigiliu transparent pe dopul sticlelorpentru a-și asigura clienții că produsuleste intact, cu conținutul neatins de lalinia de fabricație și până la momentulachiziției sale. Din perspectivă de marketing, aceastanu a fost singura modificare adusăsticlei de ”Borsec”. Pentru a sublinia simai mult imaginea-premium a

produsului, a fost înlocuită etichetaclasică de hârtie cu o etichetămodernă, elegantă și transparentă.Deși este din plastic, sigiliul paremetalic datorită printului de calitate șiculorii speciale metalizate, perforațiilespeciale permițând îndepărtareasimplă, odată cu desfacerea sticlei. Nu în ultimul rând, funcționează cusucces proverbul care spune că”Esențele tari se țin în sticle mici”.Statutul de produs premium estedemonstrat și de capacitatea sticlelorîn care se îmbuteliază și se vinde apa:nu există apă ”Borsec” la pet maivoluminos de 1,5 litri, cum pentru apanaturală plată ”Borsec” nu existăbidoane de 5 litri!

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

1873 - Targul Internațional de la Viena, “Medalia de Merit” și “Medalia de Aur”

1878 - Expoziția Internațională de la Paris, “Diploma de Onoare”

1876 - Expoziția de la Berlin și Trieste, “Medalia de Argint” și “Diploma de Onoare”

1885 - Expozitia de la Budapesta, “Medalia de Argint”

În anii ‘70, Borsec a fost premiată cu “Diploma de Onoare” la fiecareediție a Târgului Internațional de la Bucuresti pentru calitățile eideosebite ca apă minerală naturală și pentru proprietățile ei curative.

1999 - “Diploma de Onoare” și medalia “Marca de aur” pentru cea maibună apă minerală naturală din România.

2000 - Medalia “Marca de Aur” și “Premiu de Excelență în Industria Românească”

2001 - Medalia “Marca de Aur” si medalia “Marca de Platină” pentru tradiție și excelență în industria Românească

2002 - “Premiu de Excelență în Industria Românească”, medalia “Marcade Aur” pentru cea mai bună apă minerală naturală din România și

medalia “Marca de Platină” pentru cel mai bun produs nou, apa minerală plată ”Borsec”

2002 - Expoziția Internațională de la Moscova, “Medalia de Argint”pentru apa minerală naturală

2003 - medalia “Marca de Aur” pentru cea mai bună apă mineralănaturală din România, medalia “Marca de Aur” pentru design deprodus, medalia “Marca de Platină”pentru apă minerală plată,medalia “Marca de Platină” pentru excelență și tradiție îneconomie

2004 - medalia de aur și titlul de “Cea Mai Bună Apă Minerală din Lume”în cadrul celei mai importante competiții de ape din întreaga lume,” Berkely Springs International Water Tasting Awards”, în WestVirginia.

2004 - medalia de aur pentru apă minerală plată în cadrul expozițieiinternaționale găzduită de Polonia, la Poznan.

2005 - dublu medaliată cu aur la Concursul “Selecția Mondială a Calității”de la Bruxelles. Apa minerală naturală natural carbogazoasă a fostpremiată cu “Grand Gold Medal” (Medalia Specială de Aur), iar apei minerale naturale plate i s-a decernat “Gold Medal”(Medalia de Aur).

“Medalia de Merit”Târgul Internaționalde la Viena, 1873

“Diploma de Onoare” Expoziţia Mondială de la Paris, 1878

Orele astrale ale ”Borsec”

BraNdUri ROMÂNEȘTI

85PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Fan Courier este liderulserviciilor de curierat dinromânia încă din anul 2006. e opoziție extrem de dificil de apărat,cu atât mai mult cu cât piața deprofil generează cerere suficientă,competiția s-a ascuțit, iar oameniidin echipă sunt tot mai greu depăstrat. Câți concurenți locali sebat pentru cotă de piață înromânia la această oră?

Competiția în piața internă de curierateste destul de strânsă, chiar dacă,realist vorbind, numărul celor carecontează în ce privește cota de piață sepoate calcula folosind degetele de lacele două mâini. Dincolo de cota depiață, un indicator relevant în analizaoricărui sector economic, cred cătrebuie observată dinamicapermanentă din piața în care operăm -apar și dispar companii mai mari saumici, se fac tranzacții, se identifică nișenoi de activitate, apar operatori noidezvoltați de retaileri online caredoresc să-și controleze mai bine

activitatea sau costurile, aparplatforme care promit servicii noi.Concurența dintre jucători estebenefică, în principiu, pentru piață,însă viitorul unui jucător mic este datde capacitatea de a-și respectapromisiunile în relația cu clienții.

anul trecut, acţionarii FanCourier au prognozat la începutulanului o creştere de 10-15%, petoate palierele. Şi au reuşit sărealizeze ceea ce şi-au propus,ajungând la o cifră de afaceri de126,5 milioane de euro. Cevaloare au avut ceilalți indicatoride performanță (vânzări, profituri,investiții, număr de angajați)?

Atingerea cifrei de afaceri estimateeste totdeauna în strânsă legătură cuîndeplinirea celorlalți indicatori careconcură la aceasta. Cu alte cuvinte, nupoți obține un avans al business-ului ande an dacă nu modifici ceilalțiparametri. De exemplu, anual, echipa FAN Courier

se mărește în medie cu 5-10%, pefondul dezvoltării de noi servicii, a unornoi investiții, a dinamicii naturale apersonalului. În fiecare an, avem unplan de investiții pe care în general îlrespectăm sau chiar îl depășim.Investițiile de anul acesta se vor ridicala aprox. 22 milioane de euro, ceea ceînseamnă aproape o cincime dinvaloarea cifrei de afaceri de anultrecut, iar decizia de a investi estepermanentă. Vânzările depind, în oricebusiness, nu doar de capacitateaechipei specializate de a identifica noioportunități, ci mai ales de valoreaadăugată suplimentară pe care o aduciîn piață. De aceea, vânzările noastresunt în strânsă legătură cu investițiilepe care ni le asumăm permanent.Profitabilitatea nu este, în opinianoastră, indicatorul principal deanalizat pentru că, din cauzamodificărilor apărute pe parcursul unuian, uneori ești nevoit să accepți odiminuare temporară, pentru a acopericosturi neprevăzute. Anul acesta, deexemplu, din cauza modificărilor la

Fan Courier sună întotdeauna de două ori: pentru români și românia

FAN Courier este un brand notoriu azi, care a fost impus cu determinare și trudă pe piață în cei 20 anide la debutul în afaceri. Astăzi, firma este de talie mare, fiind deservită de aproape 6.000 de oameni,FAN Courier are acoperire națională, expediază zilnic aproape 200.000 de colete, iar flota sa autoparcurge, noapte de noapte, de două ori circumferința Pământului. Mai bine de 130 de trasee proprii brăzdează continuu țara în lung și-n lat, iar clienții știu că plicurile,coletele și gândurile lor ajung în siguranță unde trebuie. Oamenii de la FAN Courier sună neabătut pe destinatari și o parte din România răsuflă ușurată.

interviu cu Felix PătrăȘCanU, co-fondator și Ceo, Fan Courier

22milioane de euroau reprezentat

planul deinvestiții FAN

Courier de anulacesta, aproape

o cincime dinvaloarea cifrei de afaceri deanul trecut.

86 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

contribuții, am ales să modificăm în josacest indicator pentru a nu afectaveniturile angajaților noștri.

Prezentarea din website acompaniei Fan Courier e de-adreptul seducătorare, începe ca opoveste: ” În fiecare noapte,mașinile Fan Courier străbatpeste 78.500 de kilometri,aproape dublul lungimiiecuatorului, acoperind 105 detrasee pe întreaga suprafață ațării.” Cât de des trebuieactualizate aceste cifre?

Aceste date se modifică constant și oride câte ori este nevoie. Suntem ocompanie care am promis cliențilornoștri transparență, în consecință oricemodificare în informațiile pe care lecomunicăm sunt menționate pewebsite și pe toate canalele prin careținem legătura cu clienții finali. Dacă întrebarea face, însă, referire lacât de des se mărește numărulkilometrilor parcurși sau numărultraseelor pe care le parcurg mașinilenoastre, atunci răspunsul este : lunar.

Cum a influențat de-a lungultimpului piața româneascăprezența unor operatori globali,de talia DHl, tnt/Fedex sauUPs? De ce nu a ajuns nici unadintre acestea lider local depiață?

Prezența jucătorilor internaționali într-opiață arată sănătatea acelui sectoreconomic și faptul că au identificat ooportunitate de a face business.Fiecare și-a ales să opereze pe nișa decurierat pe care o stăpânește cel maibine, fiecare are propria strategie debusiness, în baza căreia își faceplanurile de dezvoltare pentru aceapiață.

BraNdUri ROMÂNEȘTI

87PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

afacerile principalelor 10companii din piața de curierat s-au majorat în 2017 cuaproximativ 8% față de anulanterior, până la o valoarecumulată de circa 390 milioaneeuro, valoare care reprezintă90% din totalul pieței, de 430milioane euro. Cum credeți că seva încheia anul în curs pentrujucătorii de profil? se va păstraritmul de creștere? Ce urmează?

Piața de curierat din România seapropie, anul acesta, din perspectivaafacerilor cumulate de jumătate demiliard de euro și avansează constantan de an, ceea ce înseamnă că este opiață care încă nu a atins maturitatea.O creștere cu 10 -15 procente anualeste, în opinia noastră, un semn alcreșterii organice, iar așezarea la unritm de creștere medie de 10% aratăo tendință de consolidare a pieței.Piața se așează încetul cu încetul, înciuda faptului că e-commerce-ulcrește spectaculos de la un an la altulși în ciuda faptului că mai crește șiprocentul clienților din mediul ruralcare aleg să facă cumpărături online.

Fan Courier a fost și este ocompanie inovatoare, sepreocupă de tehnologiile deultimă oră, investește și oferăclienților servicii inovatoare. Câțidintre aceștia cunosc șiutilizează servicii extinse decurierat, gen red Code, expressloco, e-BoX sau Collect Point?

Toți clienții noștri sunt la curent cuprodusele și serviciile pe care leoferim. Gradul de utilizare depindede nevoile pieței și de cât deconfortabili se simt clienții cu unanumit tip de livrare. Red Code șiExpress Loco au ani de zile de la

implementare și sunt folosite în modconstant. eBOX sau Collect Point, înschimb, sunt destul de la început.Cele două sunt opțiuni de livrarealternative, ceea ce înseamnă călivrarea nu se face door-to-door,clasicul în curierat, ci la un punct alesde destinatar, fie el magazin partenerîn cazul Collect Point sau locker,pentru eBOX. Piața din România este destul deneîncrezătoare în aceste variante delivrare, însă noi am preferat săinvestim și să ne asumăm educareaconsumatorilor.

Care este ponderea cliențilorbusiness/corporate vs. cliențipersoane fizice/rezidențiali? se observă mutații în acestraport de-a lungul timpului?

Piața de e-commerce a crescutaccelerat în ultimii ani și continuă săo facă, ceea ce a dus la modificareaprocentelor astfel: 60% dintre livrărisunt B2B, 35% B2C și aproximativ 5%C2C. Segmentul B2C este cel care amodificat balanța în ultimii 2-3 ani,datorită exploziei comerțului online,iar trendul ascendent se va menține.

e foarte greu să exprimi corect,curat și concis în ce fel simți căaduci, ca firmă, valoareadăugată în societate ca lider depiață pe o nișă, felul în care sevede de la fereastra topmanagementului răspundereasocială reală. Dar întrebareapersistă, poate reformulată: ce aadus și aduce de 20 de ani FanCourier românilor și societății pelângă serviciile sale tradiționale?

Am construit FAN Courier plecând decâteva întrebări simple, care coincidcu valorile noastre personale, cu

lecțiile primite de la părinții noștri,când eram copii: Cu ce putem să-iajutăm pe oameni, la ce ne pricepemnoi cel mai bine și cum am vrea să fimtratați de o companie. Răspunsurile la

aceste întrebări au fost traduse învalorile companiei noastre. Suntemonești în relația cu clienții noștri,căutăm cele mai bune soluții pentruei, oferim un preț corect calitate-preț,suntem sinceri, recunoaștem cândam greșit și reparăm situația astfelîncât să nu se mai repete, învățămpermanent de la alții, mai buni decâtnoi și punem în practică ceea ce sepotrivește României.

suntem în momentul celebrăriicentenarului Marii Uniri. suntemcu adevărat uniți sau mai avempână acolo?

Suntem un neam care de 100 de anine străduim și luptăm să rămânemuniți. Trebuie doar să ne dăm seamade beneficiile cuvântului ”uniți”, iaracest lucru se pare că durează mai multde 100 de ani.

Cristian Pavel

&&''""''$��&&%%''%%��&&''!!##

'''#!&("(�&$($�&(%(#%

Piața de curierat dinRomânia se apropie, anulacesta, din perspectivaafacerilor cumulate dejumătate de miliard deeuro și avanseazăconstant an de an, ceeace înseamnă că este opiață care încă nu a atinsmaturitatea.

60%dintre livrărileinvestiții FAN

Courier sunt B2B. 35% B2C

și aproximativ 5% C2C.

88 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

iteratura de specialitateconsideră că marca este ocreaţie foarte veche aumanităţii, fiind folosită de

romani sub numele de “sigillium” şi care s-adezvoltat ulterior, cu precădere începând cuevul mediu, pe măsura creşterii importanţeişi activităţii breslelor meşteşugăreşti. În conformitate cu definiţia dată de asociaţiaamericană de marketing, „marca este unnume, un termen, un semn, un simbol sauun desen, ori o combinaţie a acestorelemente, permiţând identificarea bunurilorsau serviciilor unui vânzător, sau grup devânzători şi diferenţierea lor faţă deconcurenţă”. Dincolo de sonoritatea actuală, modernă,„englezită”, a conceptului de „brand”, el estepractic intraductibil şi nu are aceeaşisemnificaţie, riguros exactă, ca şi marca. Dupăunii autori, există o distincţie semnificativăîntre marcă şi brand, care transcedeechivalenţa lingvistică dintre acestea. Astfel,brandul reprezintă “modul în care este văzutun produs, un serviciu, o idee, un stat, opersoană sau o companie în ochii celor cucare interacţionează, cărora se adresează.”

Altfel spus, brandul este proiecţia mărcii înmintea şi sufletul consumatorului. Fiind oproiecţie interioară a mărcii, brandulaparţine consumatorilor şi vieţuieşte, atâtavreme cât reuşeşte să se menţină înmemoria afectivă a acestora.Din această perspectivă, noi, românii, însărăcia şi ignoranţa noastrăanterevoluţionară, am avut branduri pe careunii şi-au clădit copilăria sau adolescenţa,branduri care ne-au împănat existenţa, austrăluminat-o cu repere.Chiar dacă azi numele acelor glorii amare, dealtădată, sună ciudat şi difuz, ele au cevaromantic, adică ceva excepţional, rupt dinsituaţii excepţionale. există şi branduriresuscitate, revigorate, cosmetizate, care îşitrăiesc bine-mersi traiul fie pe lungimile deundă ale tradiţiei, fie ale marketinguluideştept, care ştie ce puteri are make-upulinteligent, ce coardă sensibilă să atingă înconsumator.Probabil că cele mai importante sunt, totuşi,brandurile româneşti noi, de succes, cele dedată relativ recentă, care deja impunrespect, sunt în vogă şi aduc bani peste bani.Exemplele există, dar, cu rare excepţii, ele nu

sunt nici foarte multe, nici foarte bineîmpământenite sau întipărite.Am desluşit, aşadar, trei mari categorii de„blazoane”: branduri „răposate” (adicămoarte de-a binelea), branduri „la a douatinereţe” şi branduri „pe val”, cele care ducfaima României, atâta câtă e, pe toatemeridianele.

Branduri apuseDupă Revoluţie am pierdut nu doar mărci, cişi produse. Au dispărut, practic, o mulţime:braga, mastica, spuma de drojdie, halviţa,hidromelul, triple sec-ul, dextroza, zahărulcandel, câte şi mai câte!Dacă putem trece uşor peste branduriapărute după Revoluţie şi stinse rapid, degenul Coleus, GePa, TEC, Ana Electronic, NEI,Hopfen Konig, Rio, Săniuţa etc., mai greusunt de şters din memoria aproximativă acâtorva generaţii unele denumiri notorii,care s-au stins imediat după 1989.Enumerând rapid, am adunat nume curezonanţă – ciocolatele Pitic sau Cibo,autoturismele Oltcit, Lăstun şi ARO,

Branduri româneşti – apuse, întinerite sau în vogăNe-am propus, în cele ce urmează, un drum în memorie, ca pe cărări de munte, dar şi o privire maiatentă asupra mărcilor, brandurilor sau denumirilor unor produse care ne-au colorat cândva viaţasau care râd şi astăzi, româneşte, la soare.Punem aici, laolaltă, mărci născute pe spezele capitalului autohton, dar şi străin, restituim în câtevapasaje nume uitate sau încărcate de o glorie prea puţin asumată.Facem vorbire despre branduri româneşti total sau aproape dispărute, dar aducem în avanscenă şipuţinele mărci cu care ne mândrim azi, acasă sau în lume. inventariem, cu nostalgie şi orgoliugâdilat, mărci care ne reprezintă pe fiecare, tineri şi vârstnici, bucăţi de viaţă în care regăsim, ca-ntr-oimensă plăcintă cu răvaşe, numele câştigătoare pe care le-am rostit (sau încă le mai rostim) cu atâtaplăcere sau năduf.

L

BraNdUri ROMÂNEȘTI

89

motoreta Mobra, frigiderul Fram,tubul de Pelicanol, săpunul Cheia,praful de curăţat Tix, pasta de dinţiSuper Cristal, bomboanele CIP,asigurarea ADAS, ţigaretele Carpaţi,Mărăşeşti şi Snagov, tableteleMenstosan, loţiunea antiacneicăJuvenal, laptele Doina, îngheţataPolar, magazinele Romarta, joculPiticot, covoarele de Cisnădie,perdelele de Pașcani sau lamele demestecat Gumela.

Frigiderul Fram a fost primul şisingurul frigider românesc carefolosea sistemul de răcire prinabsorbţie. Producţia a început laUzinele Mecanice Sadu cu tipurile„Fram 110 L” și „Fram 70 L”. În anii1960 – 1965, Fram a jucat un rolhotărâtor în dezvoltarea uzinei,reprezentând 56,7% din producțiatotală. La finele anului 1979 șiînceputul anului 1980, din rațiunienergetice a fost sistată fabricareafrigiderului „Fram” de 70 l și 112 l.

Carpați a fost, cu siguranţă, cea maicunoscută marcă de țigări dinRomânia, produsă iniţial de Fabricade țigarete din Sfântu-Gheorgheîncepând din 1931. ŢigareteleCarpaţi au fost fabricate ulterior, în

variantele cu și fără filtru, şi în altefabrici din Râmnicu Sărat, Iaşi sauTimişoara.Activitatea fabricii de țigarete dinSfântu-Gheorghe a fost întreruptă înmartie 2010, după o agonie începutăodată cu privatizarea fabricii, în2004.

Oltcit a fost o marcă apreciată deautomobile produse în România, înperioada 1981 - 1995. AutomobilulOltcit a apărut în urma unuiparteneriat între autoritățile româneși producătorul francez deautomobile Citroën. În 1977, laCraiova a început construcția uneifabrici moderne pentru construcțiaunui automobil de dimensiuni mici.Producţia a îndestulat ani buni piaţalocală, dar şi alte 19 pieţe externe

unde a fost exportată. După 1989,producția a continuat sub numele deOltcit până în 1994, când numele afost schimbat în Oltena; producțiaacestor versiuni a continuat până lasemnarea contractului de achiziţia afabricii de la Craiova de cătrecompania Daewoo.

Jocul Piticot a fost un joc de masălansat pe piaţă în mai multe ediţii(de exemplu 1961, 1984) de cătreCentrocoop şi produs laÎntreprinderea Poligrafică „Banat”din Timişoara. Jocul se adresa

copiilor cu vârste cuprinse între 6 şi10 ani. a colorat intens copilăriacâtorva zeci de milioane de copii.

ARO, adică Auto România sau„Zimbrul Carpaţilor”, cum i se maispunea, a fost unul dintre cele maiglorioase mărci ale României dintoate timpurile. Acest vehicul deteren, cu tracţiune integrală, a fostprodus o lungă perioadă de timp. Lauzina din Câmpulung-Muscel și-aînceput producția în 1957 și a produspeste 380.000 de vehicule, dintrecare două treimi au fost exportate înpeste 110 țări (90% din producțiafabricii a fost exportată înainte de1989). Automobilul de teren a ieșit

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

90

din fabricație în anul 2003 înRomânia, când privatizarea AroCâmpulung a reprezentat un alt eşecmajor al guvernului român.Fabricarea fost însă reluată sub egidacompaniei Auto Max Cech din Cehia,care încă produce şi vinde aceastămarcă. Cehii asamblează toată gamaARO, preţurile pentru maşini variindîntre 17.000 şi 20.000 de euro, uneledintre ele fiind chiar pe stoc.Totodată, cehii oferă o garanţie de 3ani sau 100.000 de kilometri pentrufiecare maşină care părăseşte fabricade la Hradec Karlove. În plus, cehii aureuşit să îmbunătăţeascăautomobilul, din dotările existenteastăzi pe maşină nelipsindservodirecţia, aerul condiţionat sauopţional încălzire suplimentară, jantede aluminiu, proiectoare de ceaţă,bară de protecţie, troliul şi chiarsistem audio.

Tabletele Mentosan au fostinventate în 1960 de un farmacistromân de origine germană, Kisller,angajat al cooperativei ChimicaBucureşti, numită astăzi cooperativameșteșugărească Colin Daily. După1990, a apărut în aceeaşi formă deprezentare, de tablete, dar şi cu altearome decât cea de mentă, sub

denumirea Ciclete. Din 1960 până în prezent, diametrulpastilei de mentosan s-a redus, darconcentraţia de substanţă activă arămas aceeaşi. Mentosanul acunoscut peste zece variante de

ambalare. Cea mai recentă este înînveliş de staniol, dar produsul e caşi inexistent.

În 1886, la Galaţi, în România, L. Braustein lansa producţiasăpunului Cheia, care în 1906 aveadeja 60 angajaţi şi o producţie de1.200 tone de săpun. Tehnologiatradiţională manufacturieră s-apăstrat la o jumătate de secol de lalansare. În 1948 fabrica a fostnaţionalizată, iar pe vremea luiCeauşescu, în 1975, în plinăperioadă de industrializare a

României, a fost retehnologizată,ajungând principalul producător desăpun, cu peste 2.000 angajaţi. SubCeauşescu, săpunul Cheia a devenituniversal, fiind folosit în industrie, înarmată, în agricultură, în oricefamilie românească. În 1996 fabricas-a privatizat, iar în 2009 a fostdemolată şi vândută la fier vechi. În2012, poate din nostalgie, cuacceptul posesorului mărcii, firmaDakidakodea Distribution din BaiaSprie a relansat producţia.

Branduri la a douatinerețeExistă câteva mărci care, cu puţinnoroc, cu investiţii substanţiale înspate, adesea cu aport străinconsistent, au renăscut şi au începutsă conteze mult în ecuaţiacompetiţiei pe pieţe de nişă în carerespiră. Aşa s-a întâmplat cu Dacia„strămoşească”, revenită puternicpe piaţa auto în chip de Logan dupăpreluarea sa de către Renault. La fel,brandul Dero a supravieţuit lăudabilpe o piaţă extrem de concurată,rămânând, prin eforturile Unilever,un lider în sfera detergenţilor casnici.Alte nume majore s-au menţinut sauau renăscut din propria cenuşă,menţinându-şi notorietatea sauchiar sporindu-şi-o. vorbim desprebranduri precum CeC, devenităCEC Bank, despre detergentul Dero,batonul Rom, vinurile Murfatlar,Cotnari sau Jidvei, apa mineralăBorsec, berea Bucegi sau coniaculUnirea.Există însă şi branduri care ausupravieţuit, care sunt încă prezentepe piaţă, dar fie au probleme, fiedoar o prezenţă mai discretă (vorbimaici despre Tarom, Biborţeni,Adesgo, Nufărul, Relaxa, Gerovitalsau Algocalmin).

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

BraNdUri ROMÂNEȘTI

91

Dacia este, probabil, cea maifrumoasă poveste din albumul cuprivatizări ale României, trecut prinmâinile atâtor guvernanţi – ceimai mulţi dintre aceştia fieincompetenţi, fieoportunişti, fie fărăviziune. IstoriaDacia a început în1966, când s-aupus bazelecolaborării dintreRenault şi statulromân pentru asamblareala Colibaşi (azi Mioveni)a autoturismelor Dacia.Producţia a început în1968 şi a continuatneîntrerupt până şi după Revoluţie.Dacia, în diversele sale modele, adevenit cel mai notoriu brand alRomâniei, ajungând şi pe multe altepieţe.Grupul Renault a preluat Dacia în1999. De la primul model de Dacia,Supernova şi până la noul Logan,maşina produsă la Mioveni a ajunssă fie cunoscută în întreagalume. a fost nevoie de peste 2miliarde de euro şi multe schimbărila nivelul conducerii pentru a facecunoscut brandul Dacia pe planinternaţional. La această oră, cotade piaţă a producătorului deautomobile în Uniunea Europeană aurcat la 3,4%, de la 2,9% în perioadasimilară din 2017!

Rom a fost primul baton deciocolată apărut în 1964 pe bandade producţie a Fabricii de produsezaharoase Bucureşti, având o reţetăcare se păstrează din fericire şi azi.Rom este un brand al companieiKandia, care are o tradiţie de 120 deani, iar în 2010 a revenit înportofoliul familiei austriece Meinl,după câţiva ani în care a fostdeţinută de gigantul Cadbury.Kandia Dulce a preluat la sfârşitulanului 2011 compania SupremeChocolat, iar în 2012 a achiziţionatHeidi Chocolat de la grupul elveţianLaderach. La această oră, KandiaDulce este parte a firmei austrieceKex Confectionery, companie caredeţine şi Heidi Chocolat.

Eugenia a fost şi a rămas unul dintrecele mai longevive branduri dinistoria modernă a româniei, datânddin anii ‘60. Deşi Eugenia nu s-aremarcat niciodată prin standardecalitative ridicate, ci mai ales prinpreţul de comercializare scăzut,brandul său a cunoscut o evoluţieconstantă, devenind un „loc comun”pentru marea masă de consumatori.după revoluţie, brandul a fostdisputat şi câştigat de cătreDobrogeaGrup. În 2005 Dobrogea Grup arelansat produsul, într-o nouăformă, cu un ambalaj care păstreazămai bine calitatea. Lucrurile au mersbine un timp, dar criza aîngenuncheat compania, care atrecut prin insolvenţă șireorganizare. În tot acest timp,Eugenia a început să plece şi la

export. Dobrogea Grup a vândut pepieţele externe încă din anul 2007,ţările cu cele mai mari comenzi fiindSpania, Italia, Marea Britanie, SUA,Canada şi Germania, acolo unde, dealtfel, se regăsesc şi cele mai extinsecomunităţi de români. În acestmoment, aproximativ 9% dinproducţia anuală de Eugenia mergepeste hotare. De o vreme, Eugeniileromâneşti se vând și peAmazon.com, cel mai mare retaileronline al planetei!

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

92

Bucegi a fost singura marcă de bereprodusă şi distribuită la nivelnaţional, ceea ce îi dădea valoareaunui element al solidarităţii şicomunicării la scară largă.Lansată în 1980, berea Bucegi estecunoscută ca unul dintre lucrurilecare i-au ajutat pe români sădepăşească greutăţile comunismuluifăcând haz de necaz. De notat faptulcă Bucegi era singura berepasteurizată comercializată în aceaperioadă. Berea era produsă înfabrici din multe oraşe ale ţării,precum Braşov, Cluj, Constanţa,Reghin, Piteşti, Sibiu, Bucureşti. Aexistat chiar şi o producţie specială

pentru compania Tarom.Concernul Brau Union a recuperat în2002 acest simbol al vremurilortrecute, încercând să îi redea valoriletradiţionale. azi, Bucegi face partedin portofoliul Heineken România,având ca public-ţintă marea masă deconsumatori.

Dero este o marcă ce s-a născut în1966 pe platforma fabricii dedetergenţi din Ploieşti. De atunci, de

45 de ani, Dero,abreviat de la„DetergenţiRomânia”, spală“româneşte” rufeledin aproape toatăţara.Cu toate acestea,dero a devenit unbrand “cu acte înregulă” abia dupăpreluareacompanieiproducătoare decătre multinaţionalaUnilever, în 1995. Înultimii ani, Dero afost comercializat cu succes înRepublica Moldova, Spania, Italia (cuaccent pe zonele în care existăcomunităţi de români), precum şiMarea Britanie şi Franţa, însă subdenumirea de “Surf”.

C.E.C., adică explicit Casa deEconomii și Consemnațiuni (astăziCEC Bank) este o instituție bancarădin România, deținută de stat,înființată în 1864 printr-o legeînaintată de domnitorul AlexandruIoan Cuza. În perioada comunistă afost, de facto, singura legăturădirectă a oamenilor obişnuiţi cusistemul bancar.Pe o piaţă extrem de concurenţială,cu mari probleme induse de criză,boom al tehnologiilor =, clientelăvolatilă și un noian de reglementări,CeC Bank a ajuns astăzi o bancăuniversală solidă şi profitabilă, cu ocotă de piață la final de 2017 de7,42% şi un binemeritat loc șapte înrândul băncilor din România.

Plafar a fost înfiinţată în 1948, fiindunul din cei mai importanţi jucătoripe piaţa plantelor medicinale. Pânăîn anul 1990 Plafar a fost cel maiimportant brand în domeniu,deţinând un important patrimoniucu zeci de clădiri şi terenuri.Societatea naţională Plafar SA a fostînfiinţată în 1999 sub formă desocietate comercială pe acţiuni cucapital integral de stat prinreorganizarea regiei autonome„Plafar”, cu opt subunităţi, înBotoşani, Braşov, Brăila, Cluj,Craiova, Constanţa, Roman şiTimişoara. În anul 2007, Plafar și-a vândutmarca reţelei de farmaciiCentrofarm, dar statul român arămas acţionar majoritar. În martie2009, Plafar a intrat în insolvență. Înperioada în care societatea a fostsupusă planului de reorganizare,cifra de afaceri a crescut. După 16ani consecutivi de pierdere, anul

2011 a fost primul an în care Plafar aîncheiat exercițiul financiar pe profit. Plafar, deținută de MinisterulEconomiei, a obținut in 2017 o cifrăde afaceri de 5,9 milioane lei si unprofit net de 35.000 de lei. Recentfirma a obținut o finanțare de 1,8milioane de lei din partea Libra Bankpentru modernizarea liniei deproducție de la Cluj si pentruextinderea activității în zonadistribuitorilor autorizați.

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

BraNdUri ROMÂNEȘTI

93

Braiconf este un binecunoscutbrand originar din Brăila, undefiinţează respectiva companieproducătoare de cămăşi dinRomânia. Primele cămăşi Braiconfau apărut pe piaţă în 1950. Chiar şiîn perioada comunistă, acest brandera unul sinonim cu calitatea,cămăşile cu această marcăbucurându-se de o bună reputaţieatunci când ajungeau pe piaţainternă şi nu la export. La aceastăoră, cel mai mare acționar al firmeieste banca de investiții Julius Baer &Co., care controlează cea mai mareparte din titluri. Compania

produce pentru mari firmeinternaționale cum ar fi Max Mara,H&M, C&A, dar și pentru Hugo Boss,Gianfranco Ferre sau Armani.

Algocalmin se bucură de o poziţiespecială în conştiinţa consumatorilorromâni, deoarece este un brand100% românesc, cu o tradiţie deaproape jumătate de secol pe piaţaromânească. Actualmente, brandulaparţine companiei Zentiva, partedin grupul Sanofi-Aventis şi estecotat sistematic foarte bine lacapitolul „încredere” în topurile despecialitate.

Branduri în vogăÎn categoria „fierbinte”, de brandurinoi, la modă, bine reprezentate peplan local sau regional, nu vom vorbila fel de mult. Le vom enumera pe„căprării”, spunând doar cât de multbine ne fac ca imagine, ca şi„catalizator” pentru întregulbusiness agregat al ţării, pentrucompetiţia serioasă în avantajuldirect al clientului, pentru încredereanoastră în sine, pentru moralul maibun, care ne mai mişcă mândria şi nemai scutură din blocaj. Avembranduri locale mari în IT. Numeprecum Bitdefender, Digi (RCS &RDS), eMAG, UiPath, Gecad,FintechOS, Star Storage spundestule de la sine.

În zona de îmbrăcăminte-încălţăminte, defilăm cu succes lanivel local şi internaţional cu mărciprecum Jolidon, I. D. Sarrieri sauMusette. În FMCG, cu toţii ştimdestule despre Cristim, Angst,Topoloveni, Fares, Bergenbier sauDorna. În retail și bricolaj pronunțămdes Altex, Dedeman sau Flanco.În farma, rezonăm când auzimdespre Catena, Sensiblu, Dona,Help Net sau Ropharma. Dacă ni seface foame, dăm o fugă la Capșa, laCaru cu Bere, Hanul lui Manuc,Salad Box sau la Trattoria il Calcio,despre care puţini ştiu că e un brandromânesc în plină expansiune.

Sigur am uitat mărci care merită, darcare există şi au locul lorbinecâştigat pe o piaţă tot mainărăvaşă, mai nesigură şi maiîngustă. şi ei, aşadar, absenţiimerituoşi, pun umărul la devenireanoastră, pe care încă învăţăm să ocomunicăm.

Cristian Pavel &&''""''$��&&%%''%%��&&''!!##

'''#!&("(�&$($�&(%(#%

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

ProFil COMPANIE

94

Fondul Român de Contragarantare(FRC) reprezintă un punct în evoluţiainstituţiilor financiar-bancare dinRomânia, fiind un reper unic în peisajulfinanciar-bancar naţional şi care are –la aproape 10 ani de la înfiinţare – oistorie de o decadă care poate fiînscrisă în suita de măsuri pe care oţară le ia atunci când - o criză sau osituaţie economică limita - o pune laîncercare. FRC a fost înfiinţat în perioada dedebut a crizei economico-financiare înRomânia (2009), pentru a contribui laîmbunătăţirea accesului la finanțare aIMM, prin preluarea a până la 80% dinriscul asociat garantării creditelor șialtor instrumente de finanțare pentruantreprenori. FRC operează pe principiul

multiplicatorului, emițândcontragaranții în valoare de unmultiplu al resurselor disponibile1, unmodel european şi internaţionalconsacrat de maximizare a efectelorunor resurse limitate – capitalulpropriu – cu dublu efect de antrenare.După aproape 10 ani de funcționare,mecanismul de garantare –contragarantare și-a demonstrateficiența, iar FRC poate considera că acontribuit la îndeplinirea misiunii sale.A rulat de 10 ori și a facilitat un volumde finanțări de 30 de ori capitalulalocat.Cererea de contragaranții a avut oincidență semnificativă în perioadapost-criză fiind un instrument anticiclicintens utilizat pentru atenuareașocurilor economice asupra activității

sectorului IMM. În perioada decreștere economică, acest instrumentfinanciar poate fi pus în slujbaantreprenorilor tot sub formaajutorului de stat, în cadrul unorprograme care să stimuleze creştereanumărului de IMM-uri, a numărului deangajaţi în cadrul acestora etc., prinscheme de ajutor de stat conformdirectivelor europene, în vigoare.După perioada de creare a organizaţieişi de dezvoltare accelerată a amecanismului de garantare-contragarantare, începând cu anul2014 şi până aproape de finalul anului2016, FRC a implementat măsuridispuse de auditorii publici care auscăzut încrederea instituţiilor de creditîn instrumentul contragaranţiei, darcare au reprezentat un catalizator

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Fondul român de Contragarantare intră în cea de-a doua decadă de existenţă

“Instituţiile de garantare – contragarantare au evoluat odată cuinstituţiile de credit şi au căpătat, acum, după aproape 100 de ani,valenţe noi, fiind adaptate pieţei financiar-bancare moderne. DeşiFondul Român de Contragarantare (FRC) este o instituţie de datărecentă în România, putem afirma că îşi va menţine în continuarerolul de partener specializat, manifestându-se prin instrumentecare susţin antreprenorii şi clienţii-persoane fizice ai instituţiilorde credit, garanţia şi contragaranţia, învăţând din dificultăţi şiprivind în viitor, la pregătirea intrării sale în cea de-a doua decadăde existenţă. Astfel, considerăm că FRC şi-a consolidat expertizaşi a trecut la o etapă nouă în dezvoltarea activităţii sale, fiind aliniatpracticilor europene în domeniu care permit măsurarea efecteloracestor instrumente financiare în economie.”

Stere FARMACHE, Preşedinte al Directoratului FRC

2009FRC a fostînfiinţat în

perioada dedebut a crizeieconomico-financiare în

România, pentrua contribui laîmbunătăţireaaccesului la

finanțare a IMM.

95

puternic pentru echipa de specialişti ainstituţiei. De aceea, anterior anului2018, în perioada 2015-2017, în modconstant, principala preocupare aconducerii FRC a fost identificarea desoluții pentru relansarea activității prinreluarea mecanismului de acordare acontragaranțiilor, inclusiv pentrudiversificarea obiectului unic deactivitate al FRC, în corelare strânsă cunecesitățile actuale ale mediului deafaceri și ale noului ciclu economic încare ne aflăm. Astfel, conducerea executivă şineexecutiva a continuat promovareaFRC şi a instrumentuluicontragaranţiei, în paralel cuidentificarea soluţiilor de viabilizare aafacerii şi de relansare pe bazesustenabile a acesteia. Cele mairecente programe în care FRC esteimplicat sunt favorabile reduceriicostului finanţărilor pentru IMM-uri şiaduc avantaje la creditareapersoanelor fizice interesate săinvestească în propria educaţie,cultura, sănătate, sport sau în propriulhabitat. Programele guvernamentale, Start-UpNation, respectiv Investeşte în tine,pot fi mărturia – peste ani – atât aeficienţei mecanismului de garantare-contragarantare, cât şi al celui degarant în numele şi contul statului.Putem spune, astăzi, că participareaFRC în aceste programe este roduleforturilor de relansare amecanismului şi repunerii instituţiei încircuitul financiar-bancar prin utilizareainstrumentului contragarantării şi alcelui de garantare în numele şi contulstatului. Programul pentru stimularea înfiinţăriiîntreprinderilor mici şi mijlocii Start-Up

Nation 2017 a fost derulat şi finalizatcu succes, emiţându-se un număr deaproximativ 3.200 scrisori decontragarantare, în valoare totală deaproximativ 300 milioane lei. Laaceastă dată, programul este în fazadecontării de către Ministerul Mediuluide Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat –iniţiatorul programului - a cererilordepuse de beneficiari, iar înperspectiva anului 2019 esteprogramată lansarea unei noi sesiunipentru antreprenorii care şi-au înfiinţatcompanii în perioada 2017-2018. Dupăadoptarea proiectului de Ordonanțăde către Guvern şi publicareaprocedurii de implementare a schemeide ajutor de minimis în MonitorulOficial, FRC va putea operaţionalizamecanismul de garantare-contragarantare specific, menit săreducă costul finanţării pentru IMM-urile care aleg să îşi implementeze

planul de afaceri solicitând un credit-punte instituţiilor bancare partenere înprogram.În semestrul al II-lea al anului 2018,diversificarea obiectului de activitate alFRC s-a putut realiza prin implicareainstituţiei în Programul guvernamentalInvestește în Tine care a permisadăugarea garantării în numele şicontul statului ca obiect secundar deactivitate. Astfel, cooptarea FRC înprogramul menţionat a permismodificarea actului constitutiv alsocietăţii şi atingerea unui obiectivimportant, menit să asiguresustenabilitatea afacerii companiei. Înprezent, programul este operaţionalprin intermediul CEC Bank, primainstituţie de credit care a subscris înplafonul de garantare acordat prinMinisterul Finanţelor Publice - ComisiaNaţională de Strategie şi Prognoză2.Interesul real pentru acest programeste prezent şi la alte bănci comercialecare urmează să acorde aceste creditepentru educaţie, sănătate,cultură/artă, sport şi, nu în ultimulrând, pentru habitat, produsul fiind opremieră în piaţă de credite dinRomânia: presupune acordarea decredite persoanelor fizice între 16-55de ani, garanţia acordată de FRC, înnumele şi contul statului, acoperind80% din valoarea creditului, exceptânddobânzile, comisioanele şi spezelebancare, precum şi orice alte costurigenerate de participarea la programadiacente creditului. FRC numără, la mai puţin de 10 ani deactivitate, scrisori de contragaranţie învaloare totală de 4 miliarde lei careacoperă garanţii de 8 miliarde leişi credite de aproximativ 12 miliarde leipentru IMM-uri.

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

1 În prezent coeficientul de expunere este sub capitalul social 2 La data aparitiei prezentei editii speciale, FRC a acordat aproximativ 500 de garantii in cont si nume stat, in valoare de peste 14 milioane lei.

„Programeleguvernamentale,Start-Up Nation,

respectiv Investeşte în tine,pot fi mărturia –

peste ani – atât aeficienţei

mecanismului degarantare-

contragarantare, cât şi al celui degarant în numele şi contul statului. ”

96 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

in data veritas!In data Veritas! Așa poate suna o parafrază la cunoscutul proverb latin. Adică da, adevărul se află în date, în informație. Asocierea valorii de adevăr cu brandul Veritas nu e nici întâmplătoare, nici neacoperită.Veritas Technologies LLC este o companie americană care excelează în managementul datelor. A fost fondatăîn 1983, sub numele Tolerant Systems și a avut sediul central în Mountain View (California). Compania s-a specializat de-a lungul timpului în dezvoltarea de solutii integrate software si hardware pentru protectia datelor, pentru managementul informației și respectiv pentru asigurarea disponibilitățiicontinue a aplicațiilor software, devenind lider global în enterprise data protection.Cu prilejul Microsoft Summit 2018, am întâlnit la București liderii regionali ai afacerii, care au punctat câteva lucruri despre Veritas în România anului Marii Uniri.

n anul 2014, Symantec aanunțat separarea deVeritas Technologies LLC,în încercarea de a se

concentra exclusiv pe soluții desecuritate. În februarie 2016 a fostanunțată finalizarea preluării firmei decătre Carlyle Group pentru suma de7,4 miliarde dolari. La momentul achiziției companiei decătre Carlyle Group, Veritas furnizasoluții pentru 86% dintre companiileincluse în topul Fortune 500. La rândulsău, The Carlyle Group prezenta unprofil impresionant, fiind o companieglobală de management al activelorcare administra, la miljocul anului2015, active în valoare de 193 miliardede dolari prin 128 de fonduri, precumși 159 de vehicule de fonduri decapital.După preluare, Veritas a evoluat într-un ritm susținut. Și-a reajustat echipa,s-a reorganizat, și-a schimbat topmanagementul și sediul central înSanta Clara (California), și-amodernizat modelul de business prinparteneri, a lansat în fiecare anproduse noi și versiuni noi ale soluțiilordin portofoliu.Într-un raport publicat in iunie 2018,celebra companie americană deconsultanță și cercetare în IT Gartner a

subliniat performanțele VeritasTechnologies, avansând pentruaceasta o cotă globală de piață de24,3% în categoria de aplicații softwarepentru back-up, 27,2% în categoriamanagement software-definedstorage și 11,5% la aplicațiile dearhivare a datelor, subliniind și ocreștere a veniturilor cu 7,87% față de2017.

soluții de top pentruromâniaI-am întâlnit la București pe câțivadintre oficialii regionali ai firmeiVeritas, prezentă ca partener, laMicrosoft Summit 2018, un evenimental gigantului din Redmond, care aevidențiat aşteptările pentru un viitordominat de digitalizare.“În calitate de lider în backup şimanagement al informaţiei, Veritasîmpreună cu Azure oferă clienţilor osoluţie eficientă şi de încredere pentruprotecția și managementulinformațiilor în mediile hibride. Nebucurăm să fim aici, la București, înanul în care România sărbătoreștecentenarul Marii sale Uniri!”, a spusElie Chaccour (foto), Regional Director,East Europe, Africa and Levant, VeritasTechnologies.

”Veritas Technologies și MicrosoftCorp. au pus, încă de la începutulanului trecut, bazele unui parteneriatstrategic global, pe mai mulți ani, îndirecția modernizării managementuluiinformațiilor în cloud și în mediihibride. Parteneriatul include oabordare globală, simplă și eficientă acosturilor pentru gestionarea datelordin cloud. Astfel de soluții hibride destocare în cloud permit clienților săreducă substanțial din costurile destocare, crescând în același timpagilitatea afacerii și capacitatea de aextrage o valoare mai mare din datelelor stocate în cloud prin suita completăde servicii cloud oferite în Azure”, aadăugat Elie Chaccour. „Suntem gata să sprijinim serioscompaniile din România pentruconformarea lor la regulamentulGDPR, considerat cea mai mareschimbare a legilor de protecție adatelor din ultimii 20 de ani. Atâtpersoanele fizice, cât și cele juridice artrebui să aibă de câștigat de pe urmaacestor noi reguli adaptate ereidigitale, care oferă o protecție maisolidă. Veritas este angajată să ajutecompaniile să continue să deținăcontrolul datelor lor printr-o mai bunăvizibilitate și înțelegere a volumului dedate acumulat în organizație, pentru a

Î

2016Veritas

Technologies LLCeste preluată

de către Carlyle Grouppentru suma

de 7,4 miliardedolari.

ProFil COMPANIE

97PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

se putea conforma dispozițiilorGDPR.”, a spus, la rândul său, NebojšaMomčilović (foto), Channel &Marketing Director, MIDEA Region,Veritas Technologies.Noua reglementare a intrat în vigoareîn mai 2018, iar companiile au ladispoziție de la acea dată doi ani să sealinieze cerințelor GDPR. Organizațiilecare încheie mai devreme acest procesar trebui să aibă un control sporit aldatelor, iar managementul mai bun alinformației va ajuta la folosireaeficientă a resurselor de stocare și vaevidenția noi perspective valoroaseasupra informațiilor stocate.”Pentru a-și micșora riscurile,companiile au nevoie să înțeleagădatele stocate, inclusiv porțiunilesemnificative de informațiinestructurate, stocate fragmentat atâtpe infrastructura locală cât și în cloud.Veritas oferă soluții și servicii pentru aface „lumină” în informațiinestructurare”, a adăugat NebojšaMomčilović.

Pași hotărâți pe piața localăVeritas Technologies permiteorganizaţiilor să exploateze putereainformaţiilor lor, cu soluţii de

management al informaţiilor menitesă sprijine cele mai vaste şi complexemedii eterogene. Un bun exemplu al colaborărilorVeritas pe plan local a fost în 2018reprezentat de catre GTS Telecom, unadintre cele mai longevive si reputatecompanii românești pe piața de serviciide telecomunicații. GTS Telecom alansat de curând gama completă deservicii de tip Disaster Recovery as aService (DRaaS). Serviciul Backup asService, parte a acestei noi game,folosește software-ul Veritas NetBackup și asigură protecția șirecuperarea predictibilă a datelor încaz de dezastru, aplicabilă la nivel deservere fizice sau virtuale.„Echipa de profesioniști tehnici ai GTSa dezvoltat, pe baza soluției VeritasNetBackup, un serviciu Backup as aService de referință prin prismabeneficiilor oferite clienților săi,adaptat totodată specificului șicerințelor pieței din România. Lansareanoului serviciu Backup as a Service amarcat un moment important încadrul parteneriatului strategic întreGTS Telecom și Veritas Technologies.Suntem convinși că împreună vomîmbunătăți standardele deperformanță și de încredere înserviciile de protecție a datelor

disponibile pe piaţă locală”, a declaratVasile Aniculăesei (foto), TerritoryManager – Romania, Bulgaria, Cipru,Grecia, pentru Veritas Technologies.Tot mai multe companii autohtoneconfirmă prin alegerile făcuteaprecierea pe care o acordă soluțiilorVeritas, cu performanțe consistente întrei zone de maxim interes:

1. Protecția datelor, on premise și încloud, cu soluții integrate software șihardware cu capabilități dovedite de ascala de la medii IT de companii mici șimijlocii până la medii IT de maximăcomplexitate, specifice celor mai mariorganizații.

2. Managementul informațiilornestructurate, pornind de laidentificarea și vizualizarea datelor,oriunde s-ar afla în infrastructuraorganizației sau în cloud și continuândcu clasificarea acestor date,capacitatea de a realiza căutaricomplexe în aceste date, aplicarea depolitici de retenție etc.

3. Disponibilitatea informațiilor și aaplicațiilor. Veritas are o experiență desucces de peste 20 de ani îndezvoltarea de soluții software careasigură disponibilitatea continuă amediului IT și automatizareaproceselor de repunere în funcțiune ainfrastructurii IT și a aplicațiilor în cazde dezastru. Alegerea soluțiilor Veritas de către totmai multe organizații din România neresponsabilizează nespus de mult!”, aconchis Vasile Aniculăesei.

Cristian Pavel

Chaccour Elie Nebojsa Momcilovic Vasile Aniculăesei

2018Un bun exemplu

al colaborăriiVeritas pe plan

local a fostreușita

proiectului dus lacapăt împreună

cu GTS Telecom.

98

“Signify susţine puternic tranziţia cătreiluminatul conectat, investind masiv întot ceea ce înseamnă aplicaţii softwareşi servicii, atât în segmentul profesional,cât şi de consum. În viziunea noastră,iluminatul a devenit un mod de atransmite informaţii, oferindu-necapacitatea de a colecta şi partaja datepentru a crea valoarea adăugată înbusiness”, a declarat Bogdan Balaci(foto), Director General PhilipsLighting/Signify pentru Sud-EstulEuropei. Lansată anul acesta, Interact, nouaplatformă pentru iluminatul conectat,oferă clienţilor Signify noi beneficii şiservicii, prin analiza şi partajarea datelorcolectate de la produsele de iluminatconectate şi de la sistemele şidispozitivele cu senzori. Platforma IoTeste disponibilă în cloud pentru toatesegmentele de business pe careactivează Signify: Interact City (pentruiluminatul spaţiilor publice, al şoselelor,străzilor, zonelor pietonale, parcurilor şipieţelor); Interact Landmark pentruiluminat arhitectural; Interact Officepentru clădirile de birouri; InteractRetail pentru spaţii comerciale; InteractSports pentru iluminatul stadioanelor;Interact Industry, orientată pentru arăspunde nevoilor de iluminat specificefabricilor, depozitelor şi centrelorlogistice.

Platforma Interact City a fostimplementată deja în România, într-unproiect pilot de iluminat public la AlbaIulia, aducând numeroase avantajepentru municipalitate şi cetăţeniioraşului.Signify se angajează să ofereconsumatorilor produse de iluminat cuLED de înaltă calitate şi confortabilepentru ochi, iar studiile realizate decompanie la nivel global relevănecesitatea unei mai buneconştientizări asupra importanţeiiluminatului de calitate.În acest sens, anul acesta a fost lansatăcampania dedicată consumatorilorcasnici “EyeComfort – Lumina plăcută

ochilor”, care urmăreşte creştereagradului de informare asupraimportanţei confortului vizual şi aalegerii unor becuri de calitate în funcţiede activităţile zilnice pe care ledesfăşurăm.Signify oferă o varietate mare de opțiunicând vine vorba de becurile LED,punând la dispoziţia clienţilor o gamălargă de temperaturi de culoare și demodele pentru personalizarea oricăreilocuințe. Becurile Philips LEDSceneSwitch, de exemplu, oferăposibilitatea selectării dintre trei setăride lumină într-un singur bec, doar cuajutorul întrerupătorului existent peperete, fără a fi nevoie de un variatorsuplimentar.Signify a dezvoltat în Românianumeroase proiecte de iluminat pentruclădiri de birouri, retail (magazine defashion) sau monumentereprezentative din patrimoniul naţional,atât din Bucureşti, cât şi din ţară. Deexemplu, anul acesta a iluminat PiaţaSfatului din Braşov în cadrul FestivaluluiCerbul de Aur şi Muzeul Naţional alLiteraturii Române din Bucureşti. Philips Hue Sync este o aplicație cepermite sincronizarea luminilor PhilipsHue cu jocuri, video-uri și muzică. Noulsoftware pentru divertismentfuncționează cu aplicația Philips Hue peorice calculator cu Windows 10 sau

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

signify contribuie la transformareadigitală a industriei iluminatului“Signify susţine puternic tranziţia către iluminatul conectat, investind masiv în tot ceea ce înseamnă aplicaţiisoftware şi servicii, atât în segmentul profesional, cât şi de consum. În viziunea noastră, iluminatul a devenitun mod de a transmite informaţii, oferindu-ne capacitatea de a colecta şi partaja date pentru a crea valoareaadăugată în business”, a declarat Bogdan Balaci (foto), Director General Philips Lighting/Signify pentru Sud-Estul Europei.

2017Signify a avut

vânzări de peste 7 miliarde euro,generate de o

echipă de circa30.000 de

angajați în peste70 de țări.

ProFil COMPANIE

99

macOS (Sierra și mai recent).Philips Hue Play este o bară luminoasăversatilă, care poate fi poziționată într-ovarietate de moduri, pentru a crea oexperienţă cu adevărat captivantă prinintermediul luminii. Aceasta oferă unefect de lumină indirectă și poate fiașezată orizontal sau vertical lângătelevizor sau chiar montată pe spateleacestuia pentru a crea o lumină defundal. Instalată pe podea, pe o comodăsau pe bibliotecă, aceasta poate daaccente perfecte de lumină, iar design-ul său elegant îi permite să poată fimontată oriunde, integrându-se perfectîn orice zonă din casă.Philips Hue Entertainment este o nouăfuncţionalitate în materie dedivertisment, care permite aplicaţiei şiluminilor Philips Hue să se sincronizezeperfect cu diverse tipuri de conţinut, dela muzică şi filme până la jocuri video.Prin intermediul acestei actualizări asoftware-ului, divertismentul ladomiciliu atinge un nou nivel, iarutilizatorii se bucură de experiențevizuale unice şi captivante.

În 2016, Philips Lighting a devenit ocompanie separată de Royal Philips,fiind listată la Bursa de Valori dinAmsterdam, iar în prima jumatate aacestui an a anunţat noul nume alcompaniei: Signify. Deşi denumireacompaniei s-a schimbat, se utilizează încontinuare brandul Philips pentruprodusele de iluminat alături de altebranduri, precum Interact.Signify este lider global în domeniuliluminatului pentru piaţa profesională

şi de consum şi al iluminatului careutilizează Internetul Lucrurilor.Produsele marca Philips, sistemele deiluminat conectat Interact şi serviciile dedate aduc valoare de business șitransformă viețile oamenilor în case,clădiri de birouri și spații publice. Signifya avut vânzări de peste 7 miliarde euroîn 2017, generate de o echipă de circa30.000 de angajați în peste 70 de țări.

Cristian Pavel

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe, Philips Lighting România(Signify România), specializată în furnizarea de echipamente şi soluţii deiluminat, şi-a crescut în 2018 businessul cu mai bine de 10% pe seamacererii din sectorul privat, în special din retail şi industrie, unde s-aurealizat proiecte de iluminat de anvergură. Datele arată că veniturilefirmei au urcat până la 292 milioane lei (circa 64 mil. Euro).Potrivit declarațiilor Directorului General al companiei, Bogdan Balaci,tehnologia LED reprezintă 85% din tot ceea ce vinde compania pe piațaromânescă. Acest rezultat nu este întâmplător. La 1 septembrie 2018 a fost marcată o schimbare radicală pentrugospodăriile din România odată cu trecerea la iluminatul cu LED-urieficiente energetic implementată la nivel european, ajunsă în etapainterzicerii becurilor cu halogen. Pornind de la eliminarea progresivă aspoturilor cu halogen (sau GU10) implementată în 2016, următoarea fazăconstă în interzicerea surselor de iluminat non-direcționale cu halogen,inclusiv a becurilor standard cu formă de pară sau lumânare.În acest context, Signify a dezvăluit din timp beneficiile financiare și

energetice pe care trecerea la becurile cu LED o aduce pentrugospodăriile din Europa. Signify oferă o gamă largă de soluții cu LED carepot înlocui becurile cu halogen. Becurile Philips LED există într-o marevarietate de forme și temperaturi de culoare. Mai mult decât atât,majoritatea becurilor LED sunt disponibile atât în versiunea cu luminăreglabilă, cât și nereglabilă.Becurile LED de la Philips, de exemplu, au durată de viață de până la 7 orimai mare și utilizează cu până la 80% mai puțină energie decâtomoloagele lor cu halogen.Becurile LED au o durată de viață medie de 15 ani, ceea ce le facepotrivite atât pentru protejarea mediului, cât și pentru bugetul familiilor.Dezvoltarea tehnologică permite acum o varietate mare de opțiuni cândvine vorba despre becurile LED, oferind o gamă variată de temperaturi deculoare și modele pentru personalizarea oricărei locuințe. Becurile PhilipsLED SceneSwitch, de exemplu, oferă posibilitatea selectării dintre treisetări de lumină într-un singur bec, doar cu ajutorul întrerupătoruluiexistent pe perete, fără a fi nevoie de un variator suplimentar.

85% din ceea ce vinde Signify pe piața românească se bazează pe tehnlogia LED

Philips Hue Syncpermite sincronizarealuminilor Philips Huecu jocuri, video-uri și muzică.

reCordUri ROMÂNEȘTI

100 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

1. Recordmani români în sport Iolanda Balaş – a rămas neînvinsă timpde 10 ani la săritura în înălţime, timp încare a obţinut 142 de victoriiconsecutive;Mihaela Melinte – cea mai lungăaruncare a ciocanului;Lia Manoliu – longevitate olimpică;Ghiţă Mureşan – cel mai înalt jucătordin NBA;Helmuth Duckadam – a apăratconsecutiv patru penalty-uri în finalăCupei Campionilor Europeni din 1986;Constantina Diţă – cea mai în vârstăcampioană olimpică de maraton dinistorie. La Jocurile Olimpice de Vară din2008 a câştigat proba de maraton lavârsta de 38 de ani. Antrenorul ei,Valeriu Tomescu, avea doar 32 de anişi deţine recordul pentru cel mai tânărantrenor al unei campioane olimpicede maraton;

Nadia Comăneci – cele mai multenote de 10 obţinute la o singurăediţie a Jocurilor Olimpice. Este vorbade cele 7 note de 10 obţinute în1976, la Montreal. Înainte de 1976nimeni nu obţinuse nota 10 la uneveniment olimpic. În plus, ziua de 18iulie (18 iulie 1976 este ziua în careNadia a obţinut, la 14 ani, primulpunctaj de 10 din istoria Jocurilor

Olimpice) a fost declarată „Ziua Recordurilor Mondiale”.

2. Cel mai lung poem de dragoste:„Luceafărul” lui Mihai Eminescu, cucele 98 de strofe ale sale.

3. Cei mai mulţi participanţi la o horătradiţională. 18.828 de olteni din oraşulSlatina au întins cea mai mare horă cuocazia sărbătorii naţionale a Unirii şitotodată zilele municipiului. Recordul afost stabilit pe 24 ianuarie 2006.

4. Cea mai lungă scrisoare adresată luiMoş Crăciun. A fost scrisă de eleviibraşoveni în decembrie 2008 pe o rolăde hârtie măsurând 413,8 metrilungime şi 37 metri lăţime. 2110 elevicu vârste cuprinse între 8 şi 14 ani şi-auaşternut pe hârtie cererile către MoşCrăciun.

90 de recorduri mondiale româneștiîn 100 de ani de țară întregită”Guinness World Records”, cunoscută până în anul 2000 ca ”The Guinness Book of Records” este o carte dereferință publicată anual, care conține o colecție recunoscută internațional de recorduri mondiale, atâtperformanțe umane cât și lucruri extreme ale lumii naturale. Cartea în sine deține, la rândul ei, un record mondial, fiind cea mai bine vândută serie de carte care deținedrepturi de copyright. Ediția 2019 a fost deja publicată în 100 de țări și 23 de limbi. De la apariția sa și până azipublicația tipărită s-a vândut în 141 milioane de exemplare, ajungând să aibă o notorietate care rivalizează cucea a Bibliei. Publicația are o istorie de mai bine de jumătate de secol. Ideea de a publica o astfel de carte i-a venit în 1954managerului irlandez al fabricii de bere Guinness, Sir Hugh Beaver. Deşi Cartea Recordurilor are o istorie de 64 de ani, prezenţa României în paginile ei este mult mai recentă.România a intrat prima dată în Cartea Recordurilor în 1986 şi a adunat de atunci până astăzi 90 de recorduri.Cea mai mare parte a acestor recorduri româneşti au fost stabilite în ultimii ani. Nu toate recordurile suntincluse în celebra carte, acestea fiind însă omologate de către World Record Academy. În cele de mai jos, vă prezentăm o selecție a celor mai relevante și neobișnuite recorduri româneşti omologatela nivel internaţional:

10pentru

Nadia Comăneci!

101

5. Cei mai mulţi Moşi Crăciun: auparticipat 3.939 de moşi care au dăruitdulciuri timp de 30 de minute, înBucureşti, în data de 21 decembrie2008.

6. Cea mai tânără interpretă desucces: Cleopatra Stratan, care aobţinut acest titlu în 2008 fiind ceamai tânără interpretă care aînregistrat un album, cea mai tânărăinterpretă într-un concert live (avea 3ani când a susţinut un concert de 2ore), cea mai bine plătită tânărăartistă, cel mai tânăr interpret care aprimit trei premii MTV și cea maitânără interpretă care a înregistrat unhit naţional (piesă situată pe locul 1 întopurile naţionale).

7. Cea mai mare îmbrăţişare. A avutloc în 2009, la Alba-Iulia, şi auparticipat 9.758 de persoane. Laîmbrăţişare a participat şi şefulstatului, Traian Băsescu.

8. Cea mai mare prăjitură decomemorare. Este vorba despre ocolivă preparată în 2008 carecântărea 5 tone şi avea peste 50 demetri pătraţi. Coliva a fost preparată

într-o unitate militară din Braşov, iarla realizarea ei realizarea ei au lucrattimp de 24 de ore 10 bucătari militari.Coliva a fost făcute pentrucomemorarea tuturor sfinţilor şi afost împărţită credincioşilor veniţi lamoaştele Sfântului Andrei.

9. Cel mai mare gulaş din lume. A fostpreparat în 2007 de opt bucătaribihoreni şi servit locuitorilor dinoraşul Salonta. Gulaşul a cântărit 7,3tone.

10. Cel mai greu tort cu frişcă şifructe din lume. A fost preparat îndecembrie 2008, în Bucureşti, şicântărea 281 kg. A fost servitbucureştenilor din parte PrimărieiCapitalei şi a unui producător delactate.

11. Cel mai lung cârnat afumat dinlume: a fost realizat în decembrie2008 si a măsurat 392 de metri.Cârnatul a fost de tip cabanos şi a fostîmpărţit bucureştenilor care au asistatla omologarea recordului.

12. Cel mai lung lanţ de prezervative:a fost realizat in octombrie 2007 decătre 1.683 de participanţi care aulegat împreună 25.773 deprezervative construind un lanţ cemăsoară 3.269,46 metri. Prin aceastăacţiune organizatorii au dorit să tragăun semnal de alarmă asupra

pericolului HIV/SIDA în rândul tinerilorromâni. 13. Cei mai mulţi oameni caredansează simultan pe aceeaşi piesă. Afost stabilit în 2007 de către 2600tîrgovişteni care au dansat simultantimp de 6 minute pe melodia „Followthe lider” (The Soca Boys). Majoritateadansatorilor au fost elevi ai şcolilor dinTîrgovişte.

14. Cel mai de succes antrenor dinlume - Octavian Belu. A fost desemnatîn 2007; fostul antrenor al echipeinaţionale de gimnastică a Românieiare în palmares 16 medalii olimpice deaur şi un total de 279 de medalii laCampionatele Mondiale,Campionatele Europene şi JocurileOlimpice.

15. Cea mai de succes antrenoare dinlume - Mariana Bitang. A fostdesemnată în 2008; fosta antrenoare aechipei naţionale de gimnastică aRomâniei deţine un palmares de 19medalii olimpice şi alte 152 medaliicucerite la Campionatele Mondiale şiEuropene de gimnastică.

16. Cele mai multe penalty-uriconsecutive apărate - HelmuthDuckadam. Recordul este deţinut defostul portar al Stelei, care, În 1986, înfinala Cupei Campionilor Europeni,disputată împotriva Barcelonei, aapărat toate cele patru penalty-uri, iarSteaua a câştigat trofeul.

17. Cel mai lung meci de baschet dinlume. A avut loc în perioada 2-5august 2007 şi a fost jucat de cătresibieni timp de 80 de ore. Meciul aînceput joi, 2 august la ora 11:00, şi s-aterminat duminică, 5 august, ora19:00. Nici un jucător nu a avut voie săpărăsească terenul, ei putând lua opauză de 15 minute la fiecare 180

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

1986Helmuth

Duckadama apărat toate

cele patrupenalty-uri înfinala CupeiCampionilor

Europenidisputatăîmpotriva

Barcelonei.

2007Octavian Belueste desemnat

cel mai desucces antrenor

din lume

2008Mariana Bitangeste desemnată

cea mai desucces

antrenoare din lume.

Cel mai lung poem dedragoste: „Luceafărul” lui

Mihai Eminescu, cu cele 98de strofe ale sale.

reCordUri ROMÂNEȘTI

102

minute jucate. În timpul meciului s-aumarcat 10.043 de puncte.

18. Cea mai tânără persoană care asărit de la 4.000 de metri cu paraşuta,în tandem. ăritura a avut loc în 2006 şia fost realizată de către o tânărăsibiancă de doar 9 ani.

19. Cea mai mare icoană pictată pesticlă. Recordul este deţinut din 2004de Aurelia Bobocel, care a pictat oicoană pe sticlă încălzită reprezentând„Cina cea de taină”. Pictura are 2 metrilungime şi 1,08 metri înălţime, iarsticla are 5 centimetri grosime.20. Cel mai înalt ou din lume: cel maiînalt ou din lume a fost realizat în2009. Oul are 7,25 metri înălţime, undiametru de 4,6 metri şi o greutatede 1.800 de kilograme şi a fost sfinţitla Suceava de către un sobor depreoţi.

21. Palatul Parlamentului deţine treirecorduri: cea mai mare, cea maiscumpă şi cea mai grea clădireadministrativă din lume. Palatulproiectat de arhitectul Anca Petrescu,cu o suprafaţă de 330.000 de metripătraţi, este cea mai mare clădireadministrativă, pentru uz civil dinlume. Este construit din 700 tonemetrice de oţel şi bronz, un milionmetri cubi de marmură, 3,5 tonemetrice de sticlă, şi 900.000 metricubi de lemn. Palatul a fost construitîn întregime din materiale româneştiscumpe şi de bună calitate. Este şi ceamai scumpă clădire administrativă dinlume, estimată în 2006 la aproximativ4 miliarde de dolari.

22. Cea mai lungă trenă a unei rochiide mireasă. Recordul este de 1.579metri şi a fost stabilit în 2009 la E-Mariage Fest. Rochia cântăreşteaproape 300 kilograme.

23. Cele mai multe agrafe de biroulipite de faţă. Recordul a fost stabilitîn 2007 de bucureşteanul AurelRăileanu (40 de ani). Acesta a reuşit, datorită abilităţilorsale magnetice, să ţină pe faţă 61 agrafe de birou timp de 5 secunde.

24. Săritura cu paraşuta de la ceamai mare înălţime a unei femeiînsărcinată şi operată de inimă.Femeia a sărit de la 1.100 de metri,iar recordul a fost omologat în 2007.

25. Cea mai lungă cunună de ceapăîmpletită. Cununa avea o lungime de

4.518 metri şi a fost realizată de cătresătenii din comuna sălăjeană Pericei.400 de săteni au lucrat la ea timp de 5zile şi au împletit aproximativ 45.000de cepe, cu o greutate totală de 40 detone.

26. Cele mai multe portrete robotprin telefon. Recordul a fost obţinutîn 2004 de Gogu Neagoe pentru că arealizat 128 de caricaturi,portreteprin telefon , numai pe baza uneiscurte convorbiri telefonice cusubiectul pe viu, de ziua României, Pe1 decembrie 2007 a intrat din nou înCartea Recordurilor după ce a creat opeliculă de film cinematografic de2.000 de metri pe care sunt desenatepeste 1.300.000 de caricaturi cupersonalităţi din România sau dinstrăinătate. Gogu Neagoe estemembru al Asociaţiei CaricaturiştilorProfesionişti din România din 2006,iar din anul 2008 este membru alAsociaţiei Internaţionale de ArtePlastice UNESCO din Germania.

27. Cel mai mare graffiti din lume:Desenul are 550 de metri şi a fostrealizat, în 2007, de 570 de persoane,printre care şi vedete din România.

28. Cea mai mare pictură din lume.Recordul a apărut în ediţia din 2008 aCărţii Recordurilor şi realizat de cătretinerii pictori de la liceul NicolaeTonitza din Bucureşti. Pânza are 3,6kilometri şi a fost pictată de 800 deelevi. Tema aleasă de elevi a fost ogrădină cu flori.

29. Cea mai mare halbă de bere.Record din 2009 pentru o halbăfabricată în Timişoara. Halba are ocapacitate de 11.000 litri, o greutatede 2,5 tone, 6 metri înălţime şi efăcută din oţel inoxidabil.

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

2009Mugur Isărescueste desemnatcel mai logevivguvernator de

Bancă Centrală.

PalatulParlamentului

deţine treirecorduri:

cea mai mare,cea mai scumpăşi cea mai grea

clădireadministrativă

din lume.

103PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

30. Preşedintele care a răspuns celmai rapid unei solicitări din parteaunui cetăţean - Traian Băsescu. Înaprilie 2008 preşedintele a răspuns înmai puţin de două ore unei solicităripentru acordarea medaliei „SteauaRomâniei” profesorului Liviu Librescu,ucis în atacul de la UniversitateaVirginia Tech.

31. Cel mai logeviv guvernatorul deBancă Centrală. Mugur Isărescu aobţinut acest record în 2009. În vârstăde 69 de ani, Isărescu a coordonatpoliticile monetare ale României dinultimii 29 ani.

32. Cea mai mai bătrâna mamă dinlume - Adriana Iliescu (n. 31 mai 1938,Craiova). La 16 ianuarie 2005, ea aadus-o pe lume pe Eliza MariaBogdana Iliescu şi a intrat în „CarteaRecordurilor“ cu titlul de cea maibătrână mamă.

33. Cel mai scump ziar din lume.Publicaţia româneacă ”Zimbrulu şiVulturulu” (1858), a fost cotată în 2008la 829.500 de euro la o licitaţie dinGeneva de către casa de licitaţii „David

Feldman”. Piesa a avut un preţ depornire de 500.000 de euro, dar aajuns la suma menționată anterior,fiind cumpărată de britanicul JosephHackmey. Valoarea actuală aexemplarului este de 3 milioane deeuro.

34. Cel mai mare document din lume.Recordul a fost stabilit de către INGAsigurări de Viaţă, care a emis o poliţăde asigurare înaltă de nouă metri şilată de şase. Documentul a fostsemnat la Varna în Bulgaria, unde auparticipat peste 850 de consultanţi devânzări din toată România. Conformacestor cifre, World Records Academy– Academia Recordurilor Mondiale astabilit că este atat cel mai maredocument legal, cât şi cea mai marepoliţă de asigurare.

35. Cea mai mică bancnotă din lume.Bancnota de 10 bani, emisă deMinisterul de Finanţe al României în1917 este considerată cel mai mic bande hârtie (dimensiunile de 27,5 mm x38 mm). Bancnota a fost emisiă deurgenţă în timpul Primului RăzboiMondial și are culorile verde şiportocaliu.

36. Cel mai vârstnică pianistăprofesionistă din toate timpurile -Cella Delavrancea (1887-1991). Ea a

dat ultimul său recital public, primindșase ”encores”, la vârsta de 103 de ani.

37. Cel mai mare steag national dinlume. Luni, 27 mai 2013, pe aerodromulClinceni, 200 de oameni au desfășuratpe gazon un drapel românesc cu osuprafață de 79.000 m. p.

38. Cel mai longeviv actor activprofesionist de teatru – Radu Beligan.Recordul a fost consemnat pentruprestația sa de 94 de ani și 350 de zile,cât a jucat pe scena Teatrului NaționalBucurești.

39. Cea mai mare lecție de educațiefinanciară. Miercuri, 31 octombrie2018, de Ziua Internațională aEconomisirii, 13.230 de persoane din25 de orașe din țară au participat la ceamai mare lecție de educație financiară,organizată de BCR.

40. Cea mai mare hartă națională vie.În an centenar, Alba Iulia, oraşul MariiUniri, a intrat în cartea recordurilor cuharta României. Peste 4800 depersoane au format conturul ţării, iar îninteriorul acesteia numărul 100, cel alanilor de la Marea Unire din 1918.Recordul era deţinut până acum deMyanmar, care a adunat doar 3.500 deoameni pentru a forma harta ţării lor.

Selecție de Cristian Pavel

2018Alba Iulia,

oraşul Marii Uniri,a intrat în cartearecordurilor cuharta României.Peste 4800 depersoane au

format conturulţării.

13.230de persoane auparticipat la ceamai mare lecție

de educațiefinanciară,organizată

de BCR

Radu Beligan - cel mailongeviv actor activ

profesionist de teatru.

roMÂNia VIITOARE

104

Unitate, viabilitate,Performanță,Prosperitate,siguranță, entuziasm!

ine oare în afară de MihaiEminescu putea săcuprindă mai bine înpuţine şi expresive

cuvinte, cele mai relevante obiectiveale naţiei române? Probabil că nimenialtcineva!În timp ce pentru actul creativ artistic,imaginaţia este parte intrinsecă,pentru economie este mai curând oprezență atipică. Studiile, analizele,teoriile, calculele, graficele, cifrele suntinstrumentele potrivite domeniuluieconomic. Şi totuşi, din când în când,pentru fenomenele asupra cărorafactorul timp face ca orice rezultat sădevină neclar sau cu o probabilitateredusă de confirmare, datorită

numeroaselor variabile ce le potinfluenţa evoluţia, imaginaţia poate fiutilă.În cele urmează, vă propun unexerciţiu de imaginaţie, pornind de lacuvintele lui Mihai Eminescu, trecândprin experienţa industriei financiare,respectiv evoluţia recentă a societăţiiromâneşti, pentru a ajunge acolo undene dorim să fie societatea românească. Ar putea fi considerată totalnepotrivită o asociere între aceastămăreaţă poezie scrisă de MihaiEminescu şi o glumă ieftină precumcea despre fumătorul înrăit care selaudă că pentru el cel mai facil obiectivde realizat este cel de a se lăsa defumat, întrucât a reuşit să-lîndepinească chiar de foarte multe oripână atunci. Ar fi util de reţinut căaceastă asociere are o morală: a stabiliobiective este relativ simplu, a leîndeplini cu adevărat este în schimb,mult mai dificil. Mai ales când singura

constantă în viaţă este schimbarea! Totul este trecător, totul se schimbă,totul se transformă! Apar şi disparastre, apar şi dispar organisme vii, aparşi dispar specii de animale, apar şidispar fiinţe umane, apar şi disparîntregi popoare sau naţiuni. Toate au oviaţă proprie, marcate de evenimenteimportante. Avem avantajul de a neconsidera un popor vechi, dar o naţiunetânără. Statul nostru modern estedeparte de a-şi fi valorificat potenţialul,după cum şi întreaga naţiune românăeste departe de a-şi fi atins obiectivelesale relevante! Cea mai evidentă esteevoluţia noastră din ultimii 30 de ani,care a reprezentat o fereastră deoportunitate istorică, similară cu cea deacum 100 de ani de la Mare Unire. Cutoate că este mai bine decât a fostvreodată în trecutul nostru, estedeparte de unde am fi putut fi, dacăsocietatea în ansamblul ei se exprima înlimitele normalului, adică a ceea ce este

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Doar un exercițiu de imaginație!

În viitoram putea avea oCurte Supremăde Protecţie a

AvuţieiNaţionale?

C

“Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,...

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”

Mihai Eminescu

sorin MititelU, co-founder și Ceo, optimus Fintech

105

cuprins în cunoscuta expresie“common sens”! Nu de bune intenţii adus lipsa naţiunea română pentru aface un salt mai rapid şi mai mare pestetimp, pentru a ajunge acolo unde, înmod raţional, cu toţii ne dorim, ci desuficiente soluţii viabile!

o dilemăPentru îndeplinirea obiectivelor salerelevante, în această fază a evoluţieisale, naţiunea română are de obţinut,printre multe altele, şi răspunsul la odilemă similară celei foarte cunoscute“Ce a fost mai întâi, cuvântul saumateria?”, respectiv “Ce trebuie săprevaleze, formarea bogăţiei, acapitalul său respectarea întocmai avalorilor, a principiilor, transpuse într-uncomportament uman adecvat, atât lanivel individual cât şi de grup?” Este unsubiect prezent, într-o formă sau alta,pe agenda publică actuală a societăţiiromâne. Prin raportare la alte societăţise observă că unde nu esteprosperitate, nu este nicicomportament uman adecvat şi nicisuficient capital acumulat. Undeprosperitatea există, în general, şicomportamentul uman este adecvat,iar capitalul acumulat este suficient.Am putea chiar afirma că întreacumularea de capital şicomportamentul uman adecvat existăo corelaţie directă, influenţând, deasemenea, împreună şi în mod directnivelul de prosperitate, care, la rândulei, influențează nivelul de entuziasm însocietate, siguranţa, unitatea şiviabilitatea ei. Acumularea de capital şicomportamentul uman adecvat nu seexclud reciproc, ci coexistă într-ouniune aparent naturală. Ceea ce apareînsă ca o reală provocare, este nevoiade a identifica soluţia care ar face caaceastă uniune să genereze rezultatepozitive, în orice societate, în orice

perioadă, în orice context. Şi astfel, unexerciţiu de imaginaţie ne-ar putea fichiar de folos, în acest demers. O provocare asemănătoare a existat şiexistă şi în industria financiară. Estevorba de indentificarea soluţieinecesare minimizării efectelorriscurilor sistemice concomitent cumenţinerea performanţei pozitive aindustriei financiare. Soluţiaidentificată pentru obţinerea acestuiechilibru creator de valoare, ocunoaştem, în prezent, purtânddenumirile de Acordul Basel I, II, III –pentru industria bancară, respectiv deSolvency II – pentru industriaasigurărilor. Practica a demonstrat căaceste soluţii, deşi imperfecte, sunteficiente şi continuă să fieperfecţionate. Sunt mai puţinrelevante aspectele care ţin de tehnicajuridică, important este faptul că prinaplicarea acestor norme, izvorâtedintr-o bună practică, se obţine şi oevoluţie pozitivă a industriei financiare.Din acest motiv, identificarea uneisoluţii similare cu aplicabilitate lanivelul întregii societăţi ar putea fi, laînceput, un simplu exerciţiu teoretic, iarapoi în funcţie de rezultat, o misiunepentru realizarea unui instrument utilsocietăţii. O asemenea provocare armerita o atenţie sporită!

experienţa industriei financiarePrin Acordul Basel III, cât şi prinSolvency II s-a reuşit crearea unui setde norme format din 3 maricomponente:lUna cantitativă, aferentă stabilirii

capitalului minim necesardesfăşurării activităţii prinidentificarea şi evaluarea riscurilormajore;

lAlta calitativă, aferentă modului degestiune (managementul) a

principalelor tipuri de riscurispecifice, atât de către autoritatea desupraveghere, cât şi indirect, de cătreinstituţiile finanicare autorizate deacestea;

lCea din urmă componentă esteaferentă modului de comunicare cutoate părţile implicate, bazat petransparență, precum şi pe o corectăşi completă informare.

Pornind de la această structură, ne-amputea întreba care ar putea ficomponentele similare pentru aconstrui un sistem de norme care să neofere calea către prosperitate, rezultatal acumulării de capital şi al unuicomportament individual şi de grupadecvat? Aşadar, vă propun să neimaginăm un set similar de norme,oricât de realist sau nerealist ar puteasă pară!

Despre avuţia naţionalăPrima similitudine care se poateobserva este cea dintre capitalulpropriu al instituţiilor financiare şiavuţia naţională. Orice strategie ar fisusţinută de către factorul politicpentru realizarea unor obiective înfolosul societăţii devine irelevantă atâttimp cât nu se raportează la nivelulresurselor deţinute, potenţialul propriude creştere, riscurile majore la careîntreaga societate este expusă. În plus,două elemente sunt absolut necesareîn realizarea acestui exerciţiu: setul deindicatori de “adecvare a capitalului” şio instituţie independentă, care săîndeplinească rolul Responsabilului cuAdministrarea Riscurilor, aşa cum esteîn industria financiară. De ce nu ne-am putea imagina că vomavea un capitol separat în ConstituţiaRomâniei referitor la Avuţia Naţională?De ce nu ne-am imagina că vom avea oCurte Supremă de Protecţie a Avuţiei

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

100de ani, suntem

un popor vechi,dar o naţiune

tânără.

106

Naţionale? Oare, spre exemplu, nu ar fiutil să avem chiar în noua şiimaginativa Constituţie a Românieiunele limite privind gradul maxim deîndatorare a statului, tipurile de activeinalienabile, intervalul în care să seîncadreze veniturile fiscale în PIB,deficitul maxim al bugetului publicconsolidat, cote minime de alocare dinbugetul consolidat pentru apărare,respectiv educaţie, sănătate, pensii,lucrări publice de infrastructură etc.?Pentru respectarea de cătreautorităţile legislative şi executive alestatului român a acestor prevedericonstituţionale, de ce nu ar putea firesponsabilizată Curtea Supremă deProtecţie a Avuţiei Naţionale, iareventualele dispute juridice să fietranşate de o Comisie specializată aCurţii Constituţionale a României?

Despre bune practiciCea de-a doua similitudine poate fiobservată între setul de norme privindmanagementul riscurilor (riscul decredit, riscul de piaţă, riscul delichiditate, riscul strategic, risculoperaţional, riscul reputațional etc.)specifice industriei financiare şi setulde legi referitoare la protecţiadrepturilor fundamentale, apărareanaţională, administrarea publicăcentrală şi locală, educaţie, sănătate,asistența socială, mediul de afacerietc. În ambele situaţii, fiecare normăîn parte adresează un subiectimportant, de interes general şiurmărește un scop similar, şi anumebuna funcţionare. Totuşi, există omare diferenţă între cele două seturide norme. În timp ce legile punaccentul pe ceea ce ai dreptul să facişi pe ce nu trebuie să faci, normeleaferente Basel III şi Solvency II, punaccentul pe ceea ce trebuie să existeşi cum trebuie făcute anumite lucruri,

la nivel de principiu sau regulăgenerală, desigur, în cadrul unorlimite.Am putea analiza prin comparaţie unsubiect oarecum comun: riscul delongevitate, adică cel pentru care amconstruit sistemul public de pensii,respectiv sistemul de asigurări deviaţă, din care derivă şi cel de pensiiprivate. Prin raportare la rezultatefinale generate de cele două sisteme,cel public şi cel privat, carefuncţionează pe două seturi diferitede norme, se constată o diferenţămajoră. În timp ce sistemul public,oferă contribuabililor săi beneficiiegale cu aproximativ 1/3 din ceea cecontribuie, cel privat, oferă clienţilorlor beneficii de cel puţin 100% dinceea ce plătesc drept primă. Diferenţevor exista întotdeauna, dar existenţaunor diferenţe atât de mari sugereazăfaptul că sistemul public ar trebui să

preia cel puţin o parte din normeleaplicabile sistemului privat. Situaţiaeste similară în sănătate, educaţie,administraţie publică etc. Probabil, cea mai mare diferenţă întresistemul public şi industria financiarăeste cea privind administrarea risculuistrategic, care în mare măsură secorelează cu normele privind bunăguvernanță şi cu cele de autorizare apersonalului ce ocupă funcţii deconducere, funcţii cheie şi funcţiicritice. Fără o structură organizatoricăîn care să existe un sistem decizionaleficient, prin segregarea atribuţiilorîntre diferite entităţi, eliminareaconflictului de interese organizaţional,performanța instituţiei, oricare ar fiaceea, nu are cum să fie unacorespunzătoare. În plus, o instituţiechiar şi cu o guvernanță de tipcorporativ corespunzătoare, dar fără aavea şi omul potrivit la locul potrivit, nu

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

100%beneficii

din ceea ceplătesc drept

primă,oferă clienților

lor sistemul privat de pensii.

roMÂNia VIITOARE

107

are cum să aibă o performanţă la unnivel satisfăcător. Cele menţionate, nutrebuie să se limiteze doar la anumitecategorii de instituţii, cum sunt cele dinindustria financiară, ci ar trebui să fie şiîn toate instituţiile publice dinRomânia, indiferent de forma lor deorganizare, dimensiunea lor sau arialor teritorială de responsabilitate.Constituţia României cuprinde înprincipal reguli privind formarea,organizarea şi conducerea statuluiromân. Toate acestea sunt de interesgeneral. Însă, sunt şi alte reguli deimportanță similară, care nu au de cesă rămână la nivel de legi supusemodificării doar prin deciziile factorilorpolitici, a căror mandate sunt de 4-5ani. Principiile şi chiar esenţa unora dinpoliticile publice de importanţă majorăar trebui să facă parte din ConstituţiaRomâniei. Nici un pact politic şi nici oceremonie mai mult sau mai puţinfastuoasă nu poate înlocui interesulgeneral al unei naţiuni cu obiective derealizat pe perioade istorice. De ce nune-am putea imagina o Constituţie aRomâniei în care să existe capitoleseparate, aşa cum sunt cele referitoarela apărare şi justiţie, pentru educaţie,sănătate, asistență socială, pensii,administraţie publică, lucrări publice,inovaţie etc., fiecare reglementândactivitatea unor instituţii publiceindependente, similare CurţiiConstituţionale a României, iareventualele dispute juridice să fietranşate de o Comisie specializată aCurţii Constituționale a României?Din perspectiva normelor de bunăguvernanță, ar putea oare funcţionadupă reguli similare industrieifinanciare, dacă ar fi preluate şiadaptate, instituţii precum CasaNaţională de Pensii Publice sau CasaNaţională de Asigurări de Sănătate sauInspectoratul Şcolar Naţional sauInstituţia Funcţionarului Public sau

chiar Procuratura, Poliţia şiJandarmeria? Aşa cum funcţionează înprezent, nu au cum aplica normele debună guvernanță, întrucât lipsescacele instituţii independente care să leautorizeze şi supravegheze activitatea.Actualele reguli de organizare şifuncţionare ale acestor instituţiigenerează, în mod inevitabil, un fel deconflict de interese organizațional-instituțional, ce desigur poate fiacceptat, dar care, în mod natural,reduce din performanța acestorinstituţii.

Despre transparențăTransparența, informarea corectă şicompletă nu trebuie să fie obligatoriidoar pentru anumite instituţii. Spreexemplu, există norme cuprinzătoarepentru companiile de asigurări dinRomânia care au un buget anual totalde aproximativ 1 miliard de euro, darnu avem norme similare pentru CasaNaţională de Asigurări de Sănătate,care are un buget anual de 6-7miliarde de euro. Suntem deja în eradigitală, în care conectivitatea,capacitatea de procesare a datelor,viteza de transmitere a informaţiei,accesibilitatea, nu mai reprezintă obarieră, ci au devenit un factor majorde integrare a comunităţilor,indiferent de gradul lor de diversitateşi de dispersia geografică a membrilorsăi. Şi cu toate acestea, încă avemregula celor 30 de zile în care, în modreactiv, o instituţie publică răspunde lao cerere de informaţii cu caracterpublic. De principiu transparențaînseamnă responsabilitate, iar cel careare anumite responsabilităţi înţelegefaţă de cine şi-a asumat aceleresponsabilităţi şi de ce trebuie să fiepro-activ în a-i informa pe cei pe care îiserveşte. Da, serveşte. Acesta artrebui să fie termenul şi semnificaţia

lui. Pentru respectarea acestor reguli,nu, nu este necesară înfiinţarea uneialte insituții independente, ci doar oaplicare corespunzătoare a celorexistente şi a unora noi, iarresponsabiliatea verificării îndepliniriiacestor obligaţii să fie a forurilortutelare ierarhic superioare fiecăreiinstituţii în parte. Însă, şi aceastăcomponentă a sistemului integratpentru o bună funcţionare a societăţiiar trebui cuprinsă într-un capitoldistinct în imaginativa noastrăConstituţie a României.

În loc de concluzieAnalogia între societatea noastră şiindustria financiară poate păreaforţată, însă ştim cu toţii că legilefundamentale de funcţionare asistemelor sociale, care prin natura lorsunt sisteme deschise, sunt aceleaşi. Dece nu ar funcţiona normele aplicate înmod conştient în industria financiară şicare s-au dovedit eficiente şi la nivelulîntregii societăţi? De ce nu am acceptaevidenţa că singura constantă în timpeste doar schimbarea şi, ca urmare aexperienţelor anterioare, a gradului deînţelegere a modului de funcţionare asistemelor, a instrumentelor de caredispunem efect al evoluţieitehnologice, această schimbare carepoate viza chiar şi Constituţia României,devine o necesitate. În baza a ceea ceştim şi a ceea ce putem face, cu puţinăimaginaţie şi îndrăzneală, am puteatrece la nivelul următor al evoluţieisocietăţii noastre. Şi depinde doar denoi, să facem schimbarea ce ne-odorim. Când facem o schimbareîndrăzneaţă, nu este lipsit deimportanţă să ne amintim ce ne dorimde fapt pentru societatea românească,adică: Unitate, Viabilitate,Performanţă, Prosperitate, Siguranţă,Entuziasm!

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

30de zile,

a rămas regula în care o instituţie

publicărăspunde

la o cerere deinformaţii cu

caracter public.

108

e când creștinismul a luat înstăpânire întinderile din spațiulcarpato-danubiano-pontic,invitând localnicii

să-și apropie învățăturile lui Hristos, totromânul a învățat înainte de toate drumul labiserică iar pe măsură ce cineva din preajmădescifra bucoavnele vremii, sub candela deacasă își găseau locul paginile acoperite curugăciuni și sfinte învățături. Ortodoxia, știmbine, nu a operat cu alte dimensiuni deconstrucție decât cele care ne apropie. A teînchina cu ochii la icoană a fost instituit ca ungest de intimitate, ca o zicere către cineva careîți este atât de aproape încât, atunci când îivorbești este suficient să îi șoptești. Ruga cătreCel de Sus a funcționat mereu ca o rostiresfioasă, pătrunsă de evlavie, neapărat gândităa fi auzită de cine trebuie. Indiferent că ea aveaîn vedere iertarea propriilor păcate, ale celordin imediata apropiere ori erau născute dingândul la cei aflați sub apăsarea vremurilor,bolnavi ori duși în tranșee. Adesea,rugăciunearomânului se amesteca și cu lacrimile

provocate de cei plecați pe calea fără deîntoarcere. Sau cerând înțelegere și ocrotirepentru a noastră țară, atât de încercată înscurgerea veacurilor. De aici și obiceiul de a neadresa, îngenuncheați în fațaicoanelor,murmurând invocații creștinești înmomente de cumpănă ori de împăcare cudatele vieții. Lăcașurile noastre de cult auînceput a fi pereți adunați în jurulcatapetesmei totdeauna frumos gândită, cuchipuri de sfinți apropiați, sub privireaPantocratorului coborâtă din înalturi pestechipul cucernic al credinciosului, plecat de laale lui pentru a rosti mulțumiri privind tot ceare, invocând înțelegerea cerească pentrutoate câte mai așteaptă. Aceste zidiri sfințiteprin slujbe stabilite de calendarul ortodox-creștin au vrut să confirme tocmai acest adevărpropriu bisericii unde ne-a fost dat să fimbotezați, cununați, mai apoi, într-o sincerăacceptare a cursului firesc al vieții, să fimconduși pe ultimul drum. Anume, adresareanoastră către Dumnezeu se produce într-onecesară intimitate, de sfântă apropiere,prin

șoaptă ori cântec religios rostit cu smerenie.Bisericuțele noastre au avut dintotdeaunaînfățișare de cetăți în miniatură,de case maimari doar cât să încapă toți cei veniți încoace săse roage, la ceas de liniște, Creatorului.Dovadă, frumoasele noastre biserici delemn de Maramureş, și atâtea alte construcțiisimilare presărate de la o margine la alta a țării.Ne aflăm într-o altă etapă de evoluție asocietății românești. După decenii de scoateredin scenă, lăsată să existe, să supravițuiască.Atât. A fost rechemată la viață normală dupăce Țara însăși a pornit-o din nou pe drumulreconstrucției in spirit democratic și al statuluide drept. Construcția de noi biserici fac dovadaacestei alinieri la un alt standard demanifestare, gândit să reașeze lăcașul sfânt cape o troiță în sufletul fiecăruia dintre noi. Privițichiar în Maramureș cum anume înțelegeBiserica creștin-ortodoxă să se afirme ca liniede legătură între noi și bunul Dumnezeu.Începând desigur cu reconsiderarea statutuluislujitorilor ei. Continuând cu respectul cuvenitlăcașurilor. Apropierea de Cel de Sus, prin

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Un eveniment epocalÎndrăznesc să-l numesc astfel, cu atât mai mult cu cât fiind la fața locului mi-am putut da seama in direct de cuprinderea și înălțimile sale. Mi-a fost dat săasist la sfârșit de noiembrie la acest eveniment de profundă simțiresufletească și mă consider un român creștin ortodox fericit. Săteanul dinașezarea Dăneștii Chioarului de Maramureş unde m-am născut, alături decâteva sute de credincioși veniți dintr-acolo, de pe Iza și Mara, de pe ȚaraChioarului, din Ținutul Codrului ori de sub Pietrosul, a putut să trăiască maimulte ceasuri cuprins de vraja dumnezeiască a ceva ce nu s-a întâmplatniciodată pe plaiurile noastre. În prag de Sfântul Andrei, în București, pedealul Arsenalului de altădată, a fost sfințit altarul Catedralei MântuiriiNeamului, ca prolog la ziua când, odată terminat, importantul și impunătoruledificiu își va deschide pentru totdeauna porțile în așteptarea credincioșilor.

D

roMÂNia VIITOARE

niColae BUDDoctor în economie, Doctor în inginerie Consilier al președintelui grupului de firme astra

109

regândire antropometrică,transfigurarea personajelor și scenelorBibliei, ridicarea de necontestat anivelului artistic înrealizarea „zugrăvelii ” noilor lăcașuri.Înțeleg strădania Bisericii OrtodoxeRomâne de a avea un loc „depomenire și de-nchinăciune” cum nu amai fost până ieri. Dovadă că alăturide atâtea asemenea locuri sub semnulcrucii-catedrale, mânăstiri, bisericuțeuna mai frumoasă ca alta, apare ceadespre care vorbim acum „mult mailuminoasă și mult mai frumoasă”, cumzice legenda de la Argeș. Nu este atâtde nouă ideea unei Catedrale aOrtodoxiei, aici pe Dâmbovița. MihaiEminescu şi Ioan Slavici au fost primiiintelectuali români care au lansat şi aususținut ideea construirii uneiCatedrale Naționale ca semn demulțumire adusă lui Dumnezeupentru dobândirea independențeiRomâniei, adică un edificiu bisericesccu valoare de simbol național. Opropunere venea și din nevoia,politică, de a lăsa Dealul Patriarhieidoar ca teren de luptă pentruparlamentari. Sugestia era de a trecedrept loc al slujbelor de rang înalt cevamai la vale, în „Sfântul Spiridon celNou”, folosit deja drept necropolăpatriarhală. S-a renunțat.Dar, repet, dorința ca românii să aibă ocatedrală deosebită în Capitală fuseseexprimată curând după Războiul deIndependență, cu gândul la eroii căzuțiîn câmpiile Bulgariei, dornici să vadăîmplinit visul eliberării noastre de subturci. Domnitorul însuși s-a manifestatactiv, oferind din buzunarul propriu osumă ce echivala 5% din bugetul ţării.Oameni politici („Dar oameni răi dinlumea rea”, cum ar fi spus GeorgeCoșbuc) n-au dovedit entuziasmulnecesar pentru a se trece la treabă. N-afost să fie! După primul războimondial, regele a reluat gândul

proiectului în cauză. N-a mers niciacum. Când s-a înființat PatriarhiaRomână, spiritele s-au încins din nou.Un arhitect vestit, Petre Antonescu,autor între altele, al Arcului de Triumf,a avansat și un desfășurător. Crizaeconomică și lipsa de decizie a Puterii alăsat lucrurile baltă.Știu cum a reintrat pe rol CatedralaMântuirii Neamului. Mi-l aduc amintepe regretatul patriarh Teoctist vorbinddespre aceasta la începutul anilor ”90.Inițiativa i-a aparținut. Au începutdiscuțiile, ca și disputele. Adicăîmpotrivirile. De asta ne arde nouă?Dar timpul a acționat în favoareaProiectului. Dovadă că în ziua de 29noiembrie 2007, în ajunul zilei Sf.Andrei, „Ocrotitorul României”,Preafericitul Părinte Patriarh Danielefectua slujba de punere a pietrei detemelie a edificiului, aici pe dealulArsenalului. Mai fuseseră și altevariante de amplasare:în fațacomplexului Unirea, din fosta Piață aNațiunii, ori pe lîngă BibliotecaNațională. A rămas definitivă locațiaaceasta, unde guvernul și primăriaCapitalei au disponibilizat cele 11hectare de teren necesare întreguluicomplex.Din februarie 2011, șantierul a preluatîn antrepriză partea aceasta de

București, oferind trecătorilor șansade a se ține la curent cu stadiileintermediare ale construciei neobizantine, mai înaltă chiar decâtpalatul parlamentului din imediatavecinătate. S-a putut urmări din stradăcum și-a ocupat locul cuvenit Clopotulcel mare,la 60 de metri înălțime. Aretrei metri și jumătate diametru șicântărește 25 de tone. Va fiacompaniat în final de alte cinciclopote. Acum se montează mozaiculicoanelor de pe catapeteasmă.În acest decor de șantier în mișcare amasitat la Sfânta Liturghie oficiată îninteriorul Catedralei de PreafericitulDaniel și Sanctitatea Sa BartolomeuI,Patriarhul Constantinopolelui.Ceremonie de un fast aparte,subliniată de asistența unui marenumăr de clerici. S-a intrat apoi înSfântul Altar, unde credincioșii s-auînchinat și au putut săruta SfântaMasă. Se aflau aici Mâna SfântuluiAndrei, adusă special din Grecia,precum și moaștele Sfintei MareMuceniță Ecaterina.Copleșitoare înfățișarea interioarelorCatedralei! Vor putea lua loc aici laslujbe de anvergură circa șase mii depersoane,într-o ambianță de ridicatnivel arhitectural și artistic.Putem considera un simbolic începutchiar prezența astăzi la evenimentulcreștinesc a zeci de mii de credincioși,urmată din câte știu de peleri -najul intens din zilele următoare, cândbărbați femei din toată țara și de pestegraniță au ținut să treacă pragulsfântului edificiu, ce va purta ca numede identitate:Înălțarea Domnului (ZiuaEroilor) și Sfântul Apostol Andrei.

Felicitări din toată inima celor ce aureușit această epocală realizare, întrecare e de notat prezența firmei VANELEXIM din Bacău. De la ei așteptămfinalizarea,promisă pentru următoriiani. Succes !

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

29noiembrie

2007,în ajunul zilei Sf. Andrei,„OcrotitorulRomâniei”,Preafericitul

Părinte PatriarhDaniel efectua

slujba de punerea pietrei de

temelie a edificiului,

aici pe dealulArsenalului.

110

ROMÂNIA 2118. Vom celebra la 1Decembrie 2118 bicentenarul MariiUniri. Se va deschide Capsula Timpului2118 şi se va da citire celor peste 200de mesaje din România din 2018.CAPSULA TIMPULUI 2118. Dincolo de afi un proiect de suflet pentru mine şipentru colegii şi colegele mele din LigaStudenţilor Români din Străinătate şidin Fundaţia CAESAR (organizaţiilecare au iniţiat proiectul), CapsulaTimpului este felul în care am ales săcinstim istoria şi să privim spre viitor.Alături de o bună parte dintre ei, aminaugurat acest monument în cadrulunei ceremonii pe 30 noiembrie 2018,într-un loc cu o încărcătură aparte:Cetatea Alba Carolina, în lateralulPodului Unirii, în apropierea celor douăCatedrale și a Monumentului Unirii. Au

fost prezenţi români sosiți la Alba Iuliadin întreaga lume.Adăpostită în interiorul unei sfere dinbronz, Capsula este un cilindru de inoxsigilat printr-o tehnică specială șiinclude două inscripții: Scripta Manentși Non Sibi Sed Patriae. Prima, pentrucă mesajele scrise au menirea de aînvinge timpul. A doua, pentru căproiectul este dedicat României.Sculptura din bronz, în formă de sferă,reprezintă globul pământesc șimilioanele de români din întreagalume. Este parțial îngropată într-unsoclu de calcar, simbol al faptului cărădăcinile românilor de pretutindeniau rămas acasă, bine înfipte, indiferentde distanță. În fața sferei, pe soclul decalcar, se regăsește o carte deschisă,realizată tot din bronz, simbol al

triumfului cunoașterii asupraignoranței, al dreptății asupra injustiției,al unității asupra dezbinării. România va(re)deveni mare prin educație.200 ROMÂNI DE PRETUTINDENI.Capsula Timpului România 2118reunește peste 200 de mesageri aiprezentului pentru România viitorului.Câte unul pentru fiecare an trecut de laMarea Unire, pe care românii o vorsărbători pe 1 Decembrie 2118. Așacum au făcut înaintașii lor acum 100 deani, fiecare dintre cei peste 200 deromâni de pretutindeni prezintăposterității un „credențional” – unmesaj al prezentului pentru Româniaviitorului. Cele peste 200 de scrisori aufost scrise de mână sau tipărite,semnate și introduse în CapsulaTimpului România 2118.

PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

Un Centenar pentru viitor - Capsula timpului românia 2118

ROMÂNIA 1918. Pe 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia au sosit 1.228 de delegați.Aceștia au prezentat „credenționale” din partea comunităților lor, pentru a participala Marea Adunare Națională Română și pentru a „contribui cu votul lor la decidereasorții viitoare a neamului românesc”. Au fost acolo, au participat și au votat. Auscris istorie. Datorită lor putem sărbători acum un secol de la Marea Unire.ROMÂNIA 2018. Cu ocazia primului Centenar al României Mari, ne-am reunit în„Cealaltă capitală” pentru a lăsa în grija albaiulienilor, pentru următorul veac,Capsula Timpului România 2118, simbol al unității românilor de pretutindeni. Edrept, acum suntem mai puțini decât eram după Marea Unire. Milioane de români auluat drumul străinătății în căutarea unui trai decent. Li se spune „diaspora” (dinlimba greacă, „spora” – a împrăștia; „dia” – împrejur). Centenarul României trebuiesă le fie dedicat și lor. Oriunde s-ar afla în lumea largă. Marea Unire înseamnă înaceste vremuri, mai presus de orice, uniunea românilor de pretutindeni.

200de scrisori

ale prezentuluipentru România

viitorului suntgăzduite în

Capsula TimpuluiRomânia 2118.

roMÂNia VIITOARE

de sebastian Burduja, Managing Partner, rise Consortium

HBMBANUALĂ A PREMIILOR e-FINANCE

3 0 I A N U A R I E 2 0 1 9H O T E L U L R A M A D A N O R T HO R A 1 8 . 0 0

ORGANIzATOR:

iNterViUri ANTREPRENORI

112 PIAȚA FINANCIARĂ - ediție specială, decembrie 2018

La 1 Decembrie 2118, urmașii noștrivor deschide sfera și capsula timpului,dând glas pentru întâia oară mesajelorRomâniei de azi dedicate României demâine.Autorii sunt așadar români din prezent,care au ceva de spus viitorului. Uniisunt celebri în toată țara și în toatălumea, alții sunt puțin sau deloccunoscuți. În oglindă cu înaintașii lor deacum 100 de ani, aceștia au depus laAlba Iulia gândurile lor pentru 100 deani de-acum înainte și provin din peste100 de localități din întreaga lume.Sunt de toate vârstele și profesiile: dela cercetători la artiști, de la maricampioni la fermieri, de la medici ladascăli, de la antreprenori la studenți,de la judecători la avocați, de ladiplomați la istorici, de la actori la

jurnaliști, de la polițiști la militari șilideri spirituali. Un lucru îi unește petoți cei care au lăsat bucăți dingândurile și sufletele lor la Alba Iulia,pentru următorul veac: dragostea deRomânia.Printre ei se află: Smiley, IvanPatzaichin, Nicu Alifantis, Felicia Filip,Ion Caramitru, Nicu Covaci, ElisabetaLipă, Marcel Iureș, Camelia Potec,Ștefan Stan, Alexandru Tomescu, LauraBadea, Cătălin Teniță, LucianMîndruță, Cătălin Striblea, CristianPîrvulescu, Cristi Danileț, Adrian AluiGheorghe, Acad. Ioan Aurel Pop, LazărComănescu, Eugen Doga, Daniel David,Sorin Mîndruțescu, Dorotheea Petre,Moise Guran și mulți alții. Sunt inclușiși români mai puțin cunoscuți opinieipublice din România: cercetători de

mare perspectivă, antreprenori desucces, inventatori, veterani de război,voci ale societății civile etc.PENTRU ROMÂNIA 2118. Mesajele lorsunt variate ca stil, lungime, ton sautematică. Se disting însă câteva „fireroşii”, care dezvăluie o stare de spiritcomună. Este vorba, în primul rând, deoptimism: puși în faţa unui veac,purtătorii de mesaj ai prezentului suntmult mai încrezători faţă de viitorulRomâniei. Ştim cât de greu am fostîncercaţi de-a lungul istoriei, darsuntem conştienţi, totodată, că putemsă ne clădim un viitor aşa cum ni-ldorim şi aşa cum îl merităm. De aceea,un alt „fir roşu” care străbate miile derânduri aşternute pe hârtie de cătretoţi mesagerii este asumarearăspunderii, dublată de un apel ferm laimplicare, pentru şi alături de cei delângă noi. Şi, poate mai mult decâtorice, am remarcat în credenţionaleledin 2018 o perpetuă şi constantă gijăpentru resursa cea mai de preţ aRomâniei – oamenii.Alături de cei peste 200 de autori, amdecis, cu ocazia acestui Centenar, săfacem două lucruri mai altfel. Primul:să privim mai mult înspre viitor decâtînspre trecut. De aceea am ales săscriem mesaje pentru România 2118.Al doilea: să sărbătorim unitatearomânilor de pretutindeni. Ziua de 1Decembrie le este dedicată tuturor, înegală măsură.Închei cu o frântură din gândul meupentru România de peste 100 de ani:„Ne-am străduit să facem bine șipentru cei care nu mai sunt aici să facăei - înaintași, eroi și îngeri. Așa să facețiși voi pentru noi, cei ce nu mai suntemacolo. De fapt, suntem. Suntem (prin)voi. E rândul vostru, preluați ștafeta. Pe1 Decembrie 2118, deschideți CapsulaTimpului și puneți una nouă în acelașiloc. Tot din bucăți de gând și suflet,pentru România 2218...”

„La 1 Decembrie2118, urmașii noștrivor deschide sferași capsula timpului,dând glas pentru

întâia oarămesajelor României

de azi dedicateRomâniei de

mâine.”

Datele

Cresterea volumului de date in afaceri.

explodeaza exponential.

A a mai multe despre GTS Data Storage la www.gts.roCere oferta la 0312 200 200 sau at sales@gts.ro

Scalabilitatea este doar o modalitate prin care solutia Data Storage poate ajuta o companie.

SCALABILITATE indiferent de BUSINESS. Cu ajutorul solutiei GTS Data Storage, o companie poate accesa, la cerere, spatiu de stocare suplimentar. Resursele pot reglatedinamic, in functie de nevoile actuale, iar costurile asociate sunt tratate corespunzator.

la