universitatea „dunărea de jos” din galaţi facultatea ... · limba slavonă, precum şi...

20
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste, Economice şi Inginereşti Programul de masterat „Limba română – identitate şi deschidere culturală” - LRIDC Limba noastră Revistă de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2 (8), 2017

Upload: others

Post on 01-Sep-2019

13 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe

Umaniste, Economice şi Inginereşti

Programul de masterat

„Limba română – identitate şi deschidere

culturală” - LRIDC

Limba noastră

Revistă de educaţie lingvistică şi dialog

intercultural în spaţiu transfrontalier

Anul III, nr. 2 (8), 2017

Page 2: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

LimbanoastrăRevistadeeducatielingvisticasidialoginterculturalınspatiu

transfrontalierAnulIII,nr.2,(8),2017

Editor: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, România Colectivul de redacţie Redactor-şef: Gina NECULA, Conf. dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați Echipa redacţională: Mihaela IFRIM, Lect. dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați Alina PREDA, Drd. Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Republica Moldova

Referenţi de specialitate Ionel APOSTOLATU, Conf. dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați Steluța STAN, Conf. dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Tehnoredactare Alina PREDA Contact Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, Str. Domnească nr. 47, Galaţi, 800008 E-mail: [email protected]

Editura: Galati University Press © [email protected] Galaţi, 2017 ISSN 2393 – 3003; ISSN-L 2393 – 3003

Page 3: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

CUPRINS 

 

 

Influența limbii slave în formarea limbii române Tamara Chircova

  5   

Comunicarea şi importanţa ei   Ta ana I. Iurovscaia

  7 

Testarea inteligenței – punct de plecare pentru o instrucție accelerată Neculai Ciupercă

  10   

Profesorul – factor educa v Victorina Ciomîrtan

  12   

Temele pentru acasă, o povară pentru elevi?      Alina Adriana Tudor

  13   

„Coloana vertebrală” a curriculumului modern Alina Ionela Preda

 

  14   

Limba nu are oase, dar oase poate frânge Marina Jol nscaia  

  16   

Copilărie – dulce păpădie  Irina Murzakoi    

  17   

Fereastra deschisă— Saki (1914) Vladislava Bercaru

18 

Pag. 3 Limba noastră. Revistă de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

Page 4: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 4 Limba noastră. Revistă de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

Page 5: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 5 Limba noastră. Revistă de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

Influența limbii slave în formarea limbii române Asupra formării vocabularului limbii române şi-au exercitat influenţa

numeroase limbi. Influenţa slavă este cea mai puternică dintre toate influenţele din

exterior pe care le-a suferit limba română de-a lungul veacurilor. O importantă influenţă asupra limbii române începe pe la mijlocul

secolului al VI-lea, odată cu migraţia slavilor pe teritoriile de la Sud şi Nord de Dunăre. Reorganizarea bisericii şi oficierea slujbei după modelul slav, în limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român. Şi după secolul al XIII-lea, în diferi-te etape istorice, limba română a recurs la împrumuturi slave prin interme-diul limbilor vecine (bulgara, rusa, ucraineana, sârbo-croata).

Primele contribuţii valoroase în cercetarea ştiinţifică a raporturilor lingvistice slavo-române sunt legate de numele lui B.P. Hasdeu, care a acordat o atenţie deosebită influenţei slave.

Din slavă provin cuvinte ce constituie serii semantice: părţi ale corpului omenesc (gât, gleznă, obraz), vieţuitoare (cocoş, curcă, dihor, gâs-că, veveriţă, vidră), relaţii umane (nevastă, rudă, prieten, vrăjmaş), unelte (ciocan, cleşte, greblă), natură (iaz, crâng, izvor, dumbravă), termeni bisericeşti (mucenic, monah, pomană, schit, sfânt, slavă), noţiuni abstracte (duh, milă, muncă, noroc, nevoie, silă), la care se adaugă antroponime (Bogdan, Dan, Dragomir, Dumitru, Mihai, Mircea, Vlad, Vlaicu, Nicolae) sau toponime (Cozia, Ialomiţa, Ilfov).

De asemenea, sunt de origine slavă verbe (citi, dărui, hrăni, iubi, logodi, munci), adjective (drag, mândru, prost, viteaz, voinic), sufixe (-ac, -alnic, -anie, -aş, -că, -ean).

Iată şi alte cuvinte împumutate din limba slavă: glas, nevoie, osândă, zâmbi, zăpadă, ceas, iad, graniţă, jertfă, măgar, nădejde, peşteră, pricină, rai, râs, a sădi, scârbă, sfânt, silă, stăpân, sfânt, veac, vreme, plug, sită, război, brici, dobândă, a sfârşi, a săvârşi, apostol, arhiereu, călugăr, cazanie, slovă, stareţ, episcop, evanghelie, brazdă, ogor, snop, babă, boier, sticlă, steag, veac, veste, zid, zvon, bogat, bolnav, scund, slab, vesel, vrednic, clădi, izbi, indrăzni, lipi, lovi, privi, trăi, trăsni.

Numeroşi lingvişti s-au ocupat de acest subiect şi au cercetat procesul de modificare a limbii române. Această influenţă se poate constata la nivelul foneticii, fonologiei, sintaxei şi, mai ales, în domeniul lexicului, unde româna a împrumutat un număr semnificativ de cuvinte, prefixe şi sufixe, multe dintre acestea însă au fost înlocuite în româna modernă de elemente romanice corespunzătoare .

Venirea slavilor pe aceste meleaguri va schimba pentru totdeauna fizionomia limbii române. Împrumuturile cele mai vechi din protoslavă le are româna încă din secolul al X-lea, al XI-lea. Acest fapt este dovedit prin fonologia împrumuturilor.

Influenţa slavă asupra limbii române a fost de două tipuri: influenţa populară (exercitată pe cale orală, ca urmare a contactului

direct al românilor cu slavii, a convieţuirii îndelungate dintre cele două popoare);

influenţa cultă (a fost exercitată pe cale scrisă, cărturărească, datorită utilizării timp de mai multe secole a limbii slave în administraţie, în diploma-

Page 6: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 6 Limba noastră. Revistă de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

ţia ţărilor române şi în biserica românească, precum şi datorită legăturilor cucultural-politice dintre români şi popoarele slave. Termenii referitori la biserică sunt: danie, evanghelie, stareţ, popă, izvod, icoană etc., termenii referi-tori la administraţie: diac, copist, gramatic « scriitor », globnic « funcţionar însărcinat cu încasarea darilor », staroste « guvernator al unei cetăţi ».

Limba română a devenit limba oficială în administraţie, diplomaţie şi biserică abia în secolul al XVIII-lea. Românii au împrumutat şi alfabetul de la bulgari şi au folosit alfabetul chirilic până în 1860.

Influenţă populară: aici se încadrează cele mai vechi împrumuturi din protoslavă care sunt foarte uzuale în limba română, precum: babă, ceas, a citi, clopot, coasă, deal, drojdie, glas, gleznă, gol, a grăi, iaz, izvor, a învârti, lopată, mac, maică, morcov, milă, mlaştină, nevastă, obraz, peşteră, a plăti, rac, rană, rudă, slab, trup, văzduh, vârstă, vreme.

Influenţa cultă: aici se încadrează cuvinte intrate în română prin intermediul administraţiei, cancelariei, bisericii, precum: bucoavnă, ceaslov, clucer, danie, hatman, izvod, molitvenic, pisanie, postelnic, predoslovie, spătar, spovedanie, stareţ, stolnic, utrenie, vecernie, vlădică, voievod etc.

De asemenea, există multe toponime şi antroponime de origine slavă, precum Topolniţa (valea plopilor), Prahova (valea cu pulbere), Cerna (râul negru), Ialomiţa (valea neroditoare), Predeal (hotar), Zlatna (bogată în aur), Bran (fortăreaţă), Râmnic (râu bogat în peşte), Voroneţ (pârâul corbului), Aldea, Axente, Balea, Bogdan, Bran, Dan, Dragomir, Ivan, Mihai, Mircea, Moga, Preda, Radu, Stan, Stoica, Vlad, Vlaicu, Vâlcu etc.

În fine, trebuie remarcat că slavii s-au îndreptat spre sud şi au urmat în drumul lor două direcţii: o parte a slavilor, trecînd prin Moldova, Dobrogea şi Muntenia, s-au stabilit în sudul Dunării. Slavii rămaşi pe teritoriul ţării noastre au fost treptat asimilaţi. De la ei ne-au rămas cele mai vechi împrumuturi slave, care prezintă trăsăturile slavilor din sud-est.

Influenţa slavă a fost cea mai puternică dintre toate influenţele vechi exercitate asupra limbii române.

Totuşi, multe cuvinte slave sunt arhaisme şi se estimează că doar 10% din lexicul activ al limbii române contemporane este de origine slavă.

Împrejurările în care s-au produs aceste împrumuturi în epoca veche sunt convieţuirea cu slavii, căreia îi corespunde o fază de bilingvism, iar după aceea, asimilarea, pe teritoriul ţării noastre, a slavilor de către români, situaţie în care elementele slave au pătruns în vocabularul limbii noastre. Bibliografie: Avram, Mioara, Gramatica pentru toţi. Bucureşti, 1997. Dimitriu, C. ,Gramatica română modernă clasică. Iaşi, 2004. Iliescu, A., Gramatica aplicată a limbii române. Bucureşti, 2003. Iordan, Iorgu, Limba română contemporană. Bucureşti, 2003. Irimia, D., Gramatica limbii române. Iaţşi, 1997. Mihuţ, L., Gramatica limbii române. Iaşi, 1996. Tomescu, Domniţa, Limba română. Gramatica, Bucureşti, 2001.

Tamara Chircova Masterand, specializarea Comunicare, multiculturalitate şi multilingvism

Unіvеrѕіtаtеа „Dunărеа dе Јоѕ” dіn Gаlаțі

Page 7: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 7 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

Comunicarea şi importanţa ei A comunica înseamnă a

pune sau a avea în comun, fără a distruge ceva în acest proces. Termenul comunicare începe să fie utilizat încă din secolul al XIV-lea şi provine din latinescul communis care înseamnă “a pune în comun, a fi în relaţie, a împărtăşi, a împărţi”. Din secolul al XVI-lea, termenului i se asociază şi un înţeles nou: „a transmite”, odată cu dezvoltarea poştei, a drumurilor. Din secolul XIX, sensul “a transmite” trece pe primul plan ca o consecinţă a dezvoltării tehnicilor moderne de comunicaţii.

Comunicarea înseamnă o acţiune socială, un act fundamental al fiinţei umane, ce implică întregul comportament al omului, nu doar limbajul; un act ce influenţează comportamentul celorlalţi, o interacţiune vie între actorii care participă la definirea situaţiei existenţiale în care se află.

În acest înţeles, comunicarea este privită ca o componentă definitorie, structurală, a existenţei umane şi a culturii. Aşadar, comunicarea este actul cultural primar ce presupune un schimb interactiv de mesaje între indivizi, grupuri, societăţi, culturi. Ea face posibilă continuitatea şi coeziunea vieţii sociale, fiind un tip de acţiune socială. În lumea contemporană, circulaţia informaţiei este decisivă şi a devenit o necesitate vitală pentru societăţi şi indivizi. Sistemul media- tic a fost asemănat cu sistemul nervos al societăţii.

Comunicarea este principalul instrument de integrare a individului în societate şi de modelare a culturii sale. Nimeni nu poate însă ignora că “limbajul este faptul cultural prin excelenţă”. Omul nu poate fi înţeles decât relaţional.

Comunicarea e baza existenţei în colectivitate, e piatra de temelie fără de care nu se poate vorbi de societate, de grupuri sociale bine organizate, ce res-pectă nişte legi şi sunt dominate de instituţii.

Comunicarea este o condiţia primară a existenţei umane şi a vieţii sociale, este emblema şi manifestarea spiritului uman. Ea este liantul, factorul de legătură, ţesătura ce-i uneşte pe oameni în grupuri, comunităţi, etnii, societăţi, state, naţiuni, culturi şi blocuri de civilizaţie, până la cel mai înalt nivel integrator, cel al umanităţii, cu întreaga ei desfăşurarea în spaţiu şi timp, atât de diversă şi totuşi unitară în datele sale fundamentale.

Indiferent din ce perspectivă vrem să definim condiţia umană, nu putem ocoli un dat fundamental al fiinţei umane: capacitatea de a comunica printr-o gamă extrem de variată de limbaje naturale sau artificiale. Ca şi cultura, comunicarea reprezintă un atribut specific, de ordin ontologic, pentru existenţa umană. Întregul univers al culturii este un rezultat cumulativ al formelor de expresie şi de comunicare pe care omul le-a inventat şi experimentat în decursul istoriei.

Page 8: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 8 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

Comunicarea este deci un factor constitutiv al culturii, un factor definitoriu şi structural, fără de care nu putem înţelege nicio formă de cultură. Ea înseamnă un permanent schimb de informaţii, mesaje şi semnificaţii între indivizi şi grupuri, ceea ce dă consistenţă şi bogăţie fenomenului cultural. Ea este esenţa vieţii sociale a omului, întrucât viaţa în comun, stocarea informaţiilor şi transmiterea moştenirii sociale către noile generaţii nu ar fi posibile fără existenţa multiplelor forme de semnificare şi de comunicare.

Cultura şi comunicarea sunt o pereche conceptuală în toate ştiinţele care cercetează condiţia umană. Ambele intervin în raporturile dintre individ şi societate, ambele au o funcţie majoră în integrarea socială şi în transmiterea experienţei cognitive şi practice. Ele nu sunt identice, dar nici separate dacă înţelegem că viaţa în comun, deci viaţa socială, în datele sale elementare, nu este posibilă fără comunicarea cotidiană. În realitate, spune un specialist în domeniu, “cultura şi comunicarea formează un cuplu ciudat. Nici-una nu se explică fără cealaltă.

Cele două fenomene nu sunt perfect etanşe, nu se conţin şi nici nu pot fi situate în planul reflexiilor paralele prin corespondenţă analogică” .

Cultura şi comunicarea interferează însă nu putem pune semnul egalităţii între ele.

A trăi înseamnă a comunica, a fi în relaţie cu mediul. Omul comunică prin întreaga sa fiinţă şi prin toate formele de manifestare expresivă, nu numai prin cuvânt. Individul nu-şi poate trăi viaţa fără se manifeste în relaţie cu alţii, adică să-şi exprime prezenţa, gândurile, interesele şi aspiraţiile. Orice gest are o semnificaţie pentru ceilalţi, astfel că putem pune îndrăzni să punem semnul echivalenţei între comunicare şi comportament.

Nu putem să nu comunicăm, nu există vreun comportament care să nu aibă nici o semnificaţie. În universul uman, semnele şi comunicarea sunt omniprezente, pentru că nu putem să nu avem un comportament, adică un fel de manifestare. Chiar tăcerea sau refuzul de a schiţa vreun gest într-o situaţie anumită sunt purtătoare ale unui sens.

“Dacă admitem că într-o interacţiune orice comportament are valoarea unui mesaj, altfel spus, că este o comunicare, urmează în mod firesc că nu putem să nu comunicăm, fie că vrem, fie că nu vrem. Activitate sau inactivitate, vorbire sau tăcere, orice are valoare de mesaj, Astfel, comportamentele noastre îi influenţează pe alţii, iar aceştia, la rândul lor, nu pot să nu reacţioneze la aceste comunicării şi, prin însuşi acest fapt, ei comunică” .Astfel, comunicarea este privită ca o structură ce cuprinde orice formă de relaţie a omului cu lumea naturală şi socială. De aceea ea joacă un rol fundamental în modelarea vieţii şi în consacrarea unor tipare culturale dominante în cadrul societăţilor.

Noile mijloace de comunicare sunt instrumente culturale cu o forţă deosebită în orientarea percepţiilor şi a atitudinilor, în formarea imaginilor despre lume şi în difuzarea unor modele de comportament social.Ceea ce este interesant de evidenţiat este faptul că faţă de modurile în care se desfăşura comunicarea socială în antichitate sau în urmă cu două-trei secole, schimbarea este gigantică. Această prezenţă masivă a mijloacelor de comunicare a dat naştere unui nou tip de cultură, ce a fost numit iniţial cultură de masă, datorită impactului social foarte larg, iar mai recent s-a impus noţiunea de cultură media.

Page 9: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 9 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

Cartea tipărită, apoi presa de masă, telefonul, filmul, radioul, patefonul, televiziunea, publicitatea, casetele audio şi video, sateliţii de comunicare, calculatoarele, internetul, telefoanele mobile şi toată gama noilor tehnologii ale informaţiei au produs, în cascadă, un salt uriaş în domeniul comunicării.“Comunic, deci exist” , aceasta ar fi noua formulă prin care gândirea actuală încearcă să definească omul.

Comunicarea interpersonală întemeiază atât individualitatea oamenilor, cât şi „comunitatea” lor socială. Limbajele, sistemele de semne, practicile semnificante şi comunicaţionale, formele de cultură îl menţin pe individ în sfera gravitaţională a comunităţii sociale. A comunica înseamnă faptul primar prin care oamenii, ca fiinţe raţionale, fac schimb de mesaje inteligibile şi interacţionează complex în spaţiul social. Procesul de comunicare este vital pentru existenţa omului şi pentru desfăşurarea tuturor activităţilor care produc şi reproduc viaţa societăţilor şi de aceea el se manifestă ca fundament în crearea cadrului social. Societatea sau ceea ce numim fapte sociale nu există în afara comunicării.

Ţinând cont de toate aceste aspecte, putem înţelege cu uşurinţă că se poate vorbi de o comunicare interculturală sau de o cultură a comunicării dacă luăm în considerare toate formele de manifestare ale acesteia.

Comunicarea interculturală înseamnă de fapt o uniune de comori la nivel spiritual din care nu poate fi omisă religia. Comunicarea interculturală înseamnă nu numai noi deschideri către alte orizonturi culturale, dar şi o achiziţionare de noi informaţii care permit cunoaşterea şi respectarea celui de lângă noi, acceptarea reciprocă şi mai ales o îmbunătăţire a propriei culturi. Există şi acea temere care poate apărea: de a nu-ţi pierde identitatea culturală în încercarea de a comunica cât mai adânc, de a prelua sau de a da celorlalţi propriile păreri.

Acest lucru poate fi însă evitat atunci când punem respectul pentru individ deasupra oricărui lucru. Chiar fără a exagera, pot să afirm că preceptele biblice sunt cele care ar putea orândui un astfel de respect şi o atitudine de ascultare, de ajutor reciproc, indiferent de subiecţii puşi în discuţie. De aceea, un rol important îl are şi cultura comunicării adică formele şi manifestările alese în orice dialog. Nu putem asculta numai de teorii şi de exemplele altora ci trebuie să ne facem noi înşine o paradigmă existenţială prin implicarea în dialog şi susţinerea unei comunicări constructive.

E necesar să facem din viaţă un dialog continuu, dacă nu, ea e doar existenţa unei lâncezeli. Cuvântul, limbajul trebuie folosite ca principii ale comunicării prin care omul devine om pentru alt om; ele sunt forţa creatoare şi liantul între mine şi tine. Nu poţi cunoaşte un popor, nu te poţi apropia de cultura lui dacă nu te străduieşti să-i cunoşti mai bine posibilităţile şi oportunităţile lui de comunicare.

Orice s-ar întâmpla, avem totuşi o certitudine: cultura, religia, societatea, toate fundamentate pe comunicare şi susţinute împreună de om, constituie un cerc luminos care are centrul în transcendent pentru că nu există aspecte ale creaţiei care să nu aibă legătură cu divinitatea. Totul depinde de noi cum ştim să le folosim si să le păstrăm pentru posteritate.

Tatiana I. Iurovscaia

Masterand specializarea Comunicare, multiculturalitate şi multilingvism Unіvеrѕіtаtеа „Dunărеа dе Јоѕ” dіn Gаlаțі

Page 10: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 10 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

Testarea inteligenţei - punct de plecare pentru o instrucţie accelerată

Prezenţa într-o instituție de învăţământ a psihologului școlar apare ca o necesitate, acesta având multiple competențe informaționale și operațional-aplicative. El își oferă serviciile pentru tot ceea ce înseamnă psihologia actului instructiv și educațional. Printre multiplele servicii practice oferite învățătorului, figurează și sprijinul acordat privind testarea și evaluarea psihologică a micului școlar. Cunoașterea realizată de psihologul școlar este una predominant științifică, deoarece el folosește mijloace obiective de măsurare și evaluare. La începutul clasei a II-a am testat inteligența copiilor, folosind un test de inteligență, având drept scop calcularea coeficientului de inteligență după formula: C.I. ( vârsta mintală: vârsta cronologică ) x 100 Rezultatele obținute mi-au oferit o imagine globală asupra dezvoltării inteligenței copiilor. Coeficientul de 100 indică o dezvoltare normală (vârsta mintală = vârsta cronologică), cel de 70 indică o inteligență redusă, iar cel de peste 130 inducă o inteligență foarte dezvoltată. Din totalul de 30 de elevi testați, 23 au obținut un coeficient de peste 100, fapt ce reprezintă o probă de foc pentru mine ca profesor. Întrucât mai mult de 2/3 din numărul de elevi au obținut un coeficient de inteligență de peste 100, consider că aceștia sunt capabili de performanță și, de aici, necesitatea derulării unui program special, program prevăzut în Proiectul educațional „Profesor, elevi, părinți - factori esențiali în realizarea performanțelor școlare”. Pentru obținerea unor performanțe școlare, soluția pe care am propus-o părinților a fost aceea a unei instruiri accelerate. Pentru realizarea acestui deziderat am discutat atât cu elevii, cât și cu părinții modalitățile de lucru: a) un curriculum școlar comprimat și adaptat în funcție de potențialul cognitiv al elevilor; b) un program suplimentar desfășurat după orele de curs sau în zilele de sâmbătă; c) ședințe de consiliere psihopedagogică cu părinții. Iată câteva teme de consiliere discutate cu părinții: 1) Supradotarea, atribut multidimensional al persoanei; 2) Consilierea psihopedagogică a supradotaților; 3) Profilul profesorului care lucrează cu elevii supradotați; 4) Inteligența emoțională și reușita în viață; 5) Educația formală și nonformală și impactul lor asupra comportamentului copiilor. În atenția mea ca profesor pentru învățământul primar la clasa a-II-a stau următoarele probleme: a) să ofer copiilor dotați o îmbogățire orizontală și verticală a materiei; b)să discut cu elevii posibilitatea realizarii studiului individual în vederea descoperirii unor domenii de interes pentru ei; c) să încurajez lecturile suplimentare; d) să citească biografii sau autobiografii ale savanților, cercetătorilor, în ideea că viața acestora i-ar inspira; e) să stimulez apariția hobby-urilor. Numeroase studii au arătat că foarte mulți copii dotați sau talentați rămân din păcate neisentificați deoarece nu se apelează la serviciile psihologului școlar.

Page 11: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 11 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

Rolul acestuia este de a interveni cu ajutorul unor teste de inteligenţă sau chestionare în vederea depistării copiilor cu potențial intelectual ridicat. Legat de această problemă, în cadrul Cercurilor pedagogice întrebările au fost numeroase:

1. Sistemul școlar actual este în măsură să le permită dezvoltarea acestor capacități deosebite?

2) Se pot realiza programe speciale pentru ei? 3) Oare acești copii nu sunt niște privilegiați ai naturii? 4) Nu există un risc de a favoriza un elitism precoce? 5) Care ar fi rolul profesorului care lucrează cu acesti elevi? A fost suficient să pun în discuţie problema lucrului cu elevii supradotați și a

înființării claselor elitiste ca să declanșez o adevărată polemică. Este adevărat, eu sunt adeptul unui învățământ elitist, întrucât o societate nu poate progresa fără promovarea valorilor. Acești copii au nevoie de o instrucție accelerată.

A lucra cu elevi dotați și talentați este un privilegiu, dar și o mare răspundere. Pentru aceasta, profesorul însuși trebuie să fie supradotat, să dispună de

anumite calități personale și profesionale, să dețină anumite competențe specifice. În concluzie, profesorul elevilor supradotați trebuie să fie facilitatorul instruirii

și formării acestora și, în același timp, primul lor consilier. Cred că unele măsuri legislative ar putea contribui la valorificarea potențialului intelectual al acestor copii de care depinde viitorul societății, dar importanța rămâne însă formarea profesională a cadrelor didactice care lucrează cu aceștia.

Prof. Neculai Ciupercă Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Brăila

Page 12: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 12 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

Profesorul - factor educativ Personalitatea profesorului Conceptul de profesor cuprinde în sfera sa toți specialiștii învestiţi ca dascăli în învățământul de toate gradele: educatori, învățători, profesori de liceu sau universitari care alcătuiesc corpul didactic. Profesorul îndeplinește o profesiune foarte importantă, aceea care asigură formarea și pregătirea personalității tinerelor generații și pregătirea lor profesională în cadrul instituțiilor de învățământ. Profesorul contribuie la realizarea celui mai important produs al societații: omul pregătit prin studii, omul calificat, care se integrează în activitatea social-utilă. El este principalul factor al educării și pregătirii tinerilor, învestit cu un rol îndrumător, contribuind la pregătirea omului pentru activitatea și creația independentă. Munca și personalitatea educativă ale profesorului pot lăsa urme frumoase în mintea și comportamentul tinerilor, oferindu-le prilejul de a-și aminti cu plăcere, respect și chiar cu venerație de foștii dascăli, cu care pot menține legături spirituale pentru toată viața. Competenţele personalităţii profesorului: Pregătirea de specialitate temeinică; capacitate de creație stiințifică; orizont cultural larg; pregătire psihopedagogică și metodică; capacitate de perfecționare profesională, psihopedagogică și metodică, sistematică și continuă; profil moral-cetățenesc demn, civilizat; capacitate managerială; ținută decentă. Relaţiile profesorului cu tinerii:

a) relații autoritariste (autocrate) - profesorul este factor dominator al procesului instructiv-educativ:

- acestea pot înăbuși orice spirit de inițiativă, de independență, de creativitate, de acțiune și răspundere personală a elevului;

- astfel de relații au fost determinate de specificul societății și al statului autocrat, totalitar.

b) relații libere: - nu înseamnă libertinaj; - dezvoltă spiritul de inițiativă și de independență, spiritul de observație,

spiritul critic, creativ; - este nevoie de o îndrumare suplă și competentă care să-i deschidă

drumul spre cunoaștere, învățându-l cum să învețe singur, independent, să-i dezvolte spiritul de răspundere, de autocontrol și de autoapreciere;

- să conștientizeze și să accepte necesitatea îndrumării profesorului, a exigenței sale;

c) relații democratice - îmbinarea exigenței cu respectul faţă de elev; - colaborare și ajutor reciproc ca parteneri ai aceluiași proces; - acceptarea conștientă a rolului îndrumător al profesorului.

Profesorul diriginte Profesorul diriginte este cadrul didactic cu o deosebită experiență și competență didactică, căruia i s-a încredințat îndrumarea unei clase în învățământul preuniversitar. El poate deveni părintele spiritual al clasei. Profesorul diriginte are următoarele atribuții: -organizarea grupului școlar, dezvoltând spiritul de auto- conducere la elevi;

Page 13: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 13 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

- organizarea orelor de dirigenție; - cunoașterea fiecărui elev și întocmirea pentru fiecare elev a fișei școlare; - cooperarea cu toți profesorii clasei; - legătura și cooperarea cu familia; -contribuție la orientarea școlară și profesională a elevilor în colaborare cu ceilalți factori educativi; - organizarea de activități extrașcolare; - acordarea notei la purtare; - participarea nemijlocită la acordarea, după caz, de recompense sau sancțiuni elevilor. Profesorul ca specialist, om de cultură, educator, cetățean și manager exercită o profesie de o deosebită importanță, valoare și responsabilitate socio-umană, fiind factorul principal al modelării personalității tinerilor, al formării forței de muncă și a specialiștilor. Specialiștii reprezintă cel mai important produs al societății, cel care își va aduce contribuția esențială la dezvoltarea și prosperitatea ei.

Prof. Victorina Ciomîrtan Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Brăila

Temele pentru acasă, o povară pentru elevi?

Sistemul de învățământ trebuie să asigure rezolvarea uneia dintre cele mai dificile și mai importante probleme socio-umane: educația și pregătirea tinerei generații, a forței de muncă și a viitorilor specialiști. O societate nu poate progresa fără un învățământ eficient și de calitate, fără un învățământ performant. Filozoful german Immanuel Kant spunea că educația este cea mai mare și mai grea problemă ce i s-a dat omenirii spre rezolvare. În România, învățământul ar trebui să devină o prioritate națională. Performanța pedagogică înaltă nu poate fi atinsă decât de dascăli cu aptitudini pedagogice care implică, atât nivelul pregătirii profesionale, cât și interrelațiile cu elevii. Elevul este atât obiect al educației, cât și subiect al actului educațional. El se formează și se dezvoltă armonios atunci când trinomul profesor-elev-părinte funcționează perfect. Toți ar trebui să lupte pentru același țel: formarea și pregătirea copiilor pentru viață, pentru societate, capabili să se integreze cu succes într-o profesie. Ca profesor cu o vastă experiență în învățământ, am ajuns la concluzia că ideea de a se renunța la temele pentru acasă a venit din partea elevilor slabi la învățătură, a celor cărora nu le place școala, dar și a unor părinți care consideră că tema constituie o grea povară pentru copiii lor. Consider că decizia eliminării temelor nu constituie o soluție, ci, mai degrabă, adaptarea acestora la nivelul și nevoile elevului .Nu cred că studiile psihologice și pedagogice au ajuns la concluzia că temele suprasolicită elevii și le iau din timpul lor liber. Nu! Părinții sunt cei care le încarcă timpul, implicându-i în diferite pregătiri și activități în afara școlii, cum ar fi: antrenamente la diferite sporturi; ore de pictură la Palatul Copiilor etc; Din cauza acestor activități desfășurate în afara școlii, copiii n-au timp să-și mai rezolve temele pentru acasă.

Page 14: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 14 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

Decizia în acest sens trebuia discutată numai cu profesorii de înaltă calitate care cunosc psihologia copilului și psihologia pedagogică, dar și importanța temelor și a efortului suplimentar în obținerea de performanțe la o disciplină sau la alta. Temele contribuie la aprofundarea, îmbogățirea și fixarea cunoștințelor, precum și la formarea și dezvoltarea priceperilor și deprinderilor. Acestea constituie o componentă activă a studiului individual. Dacă pe viitor se va renunța la temele pentru acasă (așa cum se preconizează) sau se va reduce numărul lor, elevii vor înregistra lacune în cunoștințe, chestiuni neînțelese și vor apela la meditații particulare care afectează bugetele familiilor, scăzând în același timp prestigiul profesorilor. Timpul nu trebuie să fie irosit sau folosit la întâmplare, fără niciun țel și nici în sensul de a fi folosit numai pentru destindere, distracții și divertisment. El trebuie folosit rațional în scopuri constructive, atât pentru dezvoltarea integrală și multidimensională, cât și pentru reformarea capacităților intelectuale de muncă și creație. Eliminarea temelor schimbă structura unui Proiect didactic care cuprinde ca puncte esențiale: Verificarea temei: cantitativ și calitativ. Tema pentru acasă, care are drept scop fixarea și aprofundarea cunoștințelor predate.

Prof. Alina– Adriana Tudor Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Brăila

„Coloana vertebrală” a curriculumului modern Există o „coloana vertebrală” a oricărui curriculum? Majoritatea teoreticienilor moderni consideră că da (dar nu şi cei „postmodernişti”). Într-adevăr, cel puţin în ceea ce priveşte curricula moderne din spaţiul euroatlantic, pot fi identificate cel puţin trei categorii de elemente care „populează” câmpurile formării umane:

elemente de continuitate culturală, impuse de tradiţie

elemente care pot fi considerate valori universale şi eterne ale umanităţii

elemente culturale achiziţionate de contemporaneitate şi de tendinţa evolutivă

TRECUT

VIITOR

Page 15: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 15 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

Se poate vorbi, aşadar, de construcţii curriculare bazate pe vectori: un vector este orientat spre trecut şi spre tradiţii, iar un altul, dimpotrivă, este orientat spre progres şi spre viitorul societăţii şi cunoaşterii, echilibrul dintre ele fiind asigurat de un set de valori aparţinând tezaurului cultural universal al umanităţii. Această „structură de rezistenţă” regăsibilă în orice „construcţie curriculară modernă”, reproduce însăşi devenirea paideutică a Europei. Până în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea a existat doar vectorul paideutic orientat spre păstrarea valorilor tradiţiei. Educaţia greco-latină nu avea valoare mai mare decât Tradiţia, iar Creştinismul a reluat aceasta obsesie pedagogică, modificându-i numai conţinutul intrinsec. Odată cu Renaşterea, dar mai ales cu Reforma protestantă şi cu Iluminismul, s-a instituit o nouă temă educativă: progresul şi construirea viitorului prin victorie şi efort uman conştient. Valorile Progresului nu au eliminat însă valorile Tradiţiei. Educaţia europeană a procedat mai degrabă invers, acordând prioritate valorilor Progresului. Pe de altă parte, aceste valori sunt ele însele marcate de evoluţiile cunoaşterii. Ceea ce am numit valorile Tradiţiei include mai ales achiziţiile umanismului greco-latin şi cuceririle morale ale creştinismului; dimpotrivă, valorile Progresului s-au construit mai ales din achiziţii ale cunoaşterii ştiinţifice şi din aplicaţii tehnologice ale acestora. Până la jumătatea secolului al XX-lea, marile universităţi europene, înfiinţate însă de la începutul mileniului al II-lea creştin, prin dezvoltări ale unor şcoli episcopale, se diferenţiau, prin curricula puternic umaniste, de universităţile americane, apărute abia în sec. al XIX-lea, prin dezvoltări ale unor şcoli tehnice şi practice cu curricule preponderent realist-practice. Desigur, distincţiile de mai sus nu sunt absolute, dar pot sugera sursele unor diferenţe de viziune asupra construirii curriculumului şi a alegerii câmpurilor de formare în spaţiul paideutic euro-atlantic. Că nici una dintre aceste orientări nu a neglijat total valorile celeilalte şi că distincţia s-a estompat aproape complet în ultima jumătate de veac este un lucru cert. O dovedeşte felul în care unii teoreticieni americani tratează de mai multă vreme problematica elaborării curriculumului. Cu un anumit umor, A.I.Olivier (1965) asemăna construirea curriculumului cu fotbalul american: „T-formation” (team-formation) ar avea patru elemente de bază (T-uri): Tradiţia, Textele, Tendinţele și Traiectele; adică valorile propriu-zise ale tradiţiei umaniste, textele (scrierile) care le conţin (expuse, desigur, în manuale), valorile progresului ştinţifico-tehnic şi organizarea drumurilor de parcurs („traiectele”) de către cei care se formează.

Prof. Alina-Ionela Preda Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Brăila

Page 16: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 16 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

Limba nu are oase, dar oase poate frânge

Am ales acest proverb, deoarece, în ziua de azi, este foarte actual.

Cuvintele te por răni atât de adânc, încât rămâi surprins și neputincios în a schimba ceva. Proverbul, de provenienţă rusească, poate fi explicat în cel puţin două sensuri, în funcţie de înţelesul cuvântului limbă: unul ad litteram, iar altul metaforic.

Primul sens scoate în evidenţă faptul că limba este ceva slab, un organ de simţ - unul dintre puţinele componente ale corpului ce nu conţine oase. Adică s-ar putea spune că nu are o putere fizică deosebită, precum un pumn spre exemplu. Cu toate acestea, puterea ei remarcabilă este spirituală, ca organ al vorbirii. Cred că prin cuvintele pe care le articulează, limba are puteri nemărginite, poate distinge chiar între dreptul la viaţă şi dreptul la moarte. Să ne amintim din istorie cum sclavii erau la îndemâna stăpânilor. Aceştia din urmă cu un simplu cuvânt rostit puteau decide destinul sclavilor pe care îi deţineau.

Astfel, putem spune că limba, prin puterea cuvântului, domină oricând forţa fizică, ilustrată de sistemul osos. Cu alte cuvinte, deşi nu are oase, poate frânge sau zdrobi oase, sau un întreg om format din carne şi oase.

Al doilea sens este unul abstract şi oarecum se intersectează cu primul. Limba, privită ca limbă vorbită, se înrudeşte cu noţiunile de popor, neam, națiune. Popoarele şi naţiunile nu pot exista fără limba vorbită de cei care formează comunităţile respective. Aici pot fi imaginate situaţii în care proverbul să-şi găsească un sens. De exemplu, în cazul unui război în care se confruntă două popoare. Adică, dacă vorbeşti o limbă nepotrivită, în situaţii nepotrivite, aceasta îţi poate frânge oasele. În concluzie, pot spune că proverbul ar putea fi că spiritualul, ilustrat aici prin limba care emite cuvinte, sau prin chiar cuvintele în sine, domină forţa fizică, înfăţişată prin oasele care pot fi frânte. Și ca o morală aș vrea să termin cu vorbele uniu monarh care a fost întrebat ce se poate mânca în timpul postului, iar el a răspuns: „nu este important ce intră în gură, este mai important ce iese din ea".

Marina Joltinscaia Masterand, specializarea Limba română - identitate şi deschidere culturală

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

Page 17: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 17 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

Copilărie – dulce păpădie

Copilăria – ești lipsit de grijile timpului, când totul a fost mai luminos, mai frumos, mai gustos decât acum, când așteptam Anul Nou cu sentimentul că neapărat se va întâmpla o minune, iar fiecare călătorie devine un eveniment, chiar dacă este doar o excursie în satul bunicii. Mulți adulți își amintesc de această perioadă cu un zâmbet pe față. Le este dor de acele zile, atunci când au sărit din- colo de râu, când s-au jucat pe stradă până noaptea și s-au băgat în noroi. A fost distractiv. Ei nu se

gândeau la nimic și doar făceau ceea ce își doreau. Cu siguranță, au fost șirurile de amintiri, când au cercetat, sau când nicăieri nu le era permis, atunci când au încercat să ajute la ceva sau au încercat să învețe ceva. Ei nu înțelegeau că aceste lucruri vor deveni lucruri obișnuite în viață. Crescând, ei au înțeles că totul a fost făcut doar pentru ei. Amintirile din această perioadă se păstrează la toți adulții adânc în suflet și mulți dintre ei doresc să se întoarcă în aceste momente, pentru că au fost lipsiți de grijile timpului. Acum, părinții au propriii lor copii și cresc la fel cum i-au îndrumat. Căci nu în zadar se spune despre comportament, comunicare, despre cunoștințele și abilitățiile părinților că se reflectă în copiii lor. Și copiii, și adulții iubesc această perioadă. Copilăria este ca o dulce păpădie pentru adulți și copii!

Irina Murzakoi

Page 18: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 18 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

Fereastra deschisă Saki (1914)

Mătușa mea va coborî imediat, Dle Nuttel, spuse o domnișoară de 15 ani, foarte arogantă; între timp, va trebui să încerci să mă suporți.

Framton Nuttel se străduia să spună ceea ce trebuie în acel moment pentru a o flata pe nepoată, fără a o desconsidera pe nedrept pe mătușa ce urma să vină. Personal, se îndoia mai mult ca oricând de faptul că aceste vizite formale la nesfârșit ale unor străini ar fi de mare ajutor în tratamentul nervilor pe care trebuia să îl urmeze. „Știu cum va fi”, spuse sora lui când el se pregătea să se retragă la țară; „te vei izola acolo și nu vei vorbi cu nimeni, iar crizele tale de nervi se vor intensifica mai mult ca oricând, din cauza mâhnirii. Îți voi da scrisori de recomandare pentru toți oamenii pe care îi cunosc în zonă. Unii dintre ei, din câte îmi amintesc, erau destul de drăguți”.

Framton se întreba dacă doamna Sappleton, doamna căreia îi prezenta una dintre scrisorile de recomandare, făcea parte din categoria celor drăguți.

- Cunoașteți multă lume de pe-aici? întrebă nepoata, când socoti că petrecuseră suficient timp în tăcere.

- Aproape pe nimeni, spuse Framton. Sora mea locuia aici, la casa parohială, câțiva ani în urmă, și mi-a dat scrisori de recomandare pentru câțiva dintre oamenii de aici. Făcuse ultima declarație pe un ton de amarnic regret.

- Deci nu știți mai nimic despre mătușa mea? continuă încrezuta tânără.

- Doar numele și adresa ei, recunoscu musafirul. Se întreba dacă doamna Sappleton era căsătorită sau văduvă. Un nu-știu-ce în acea cameră părea să sugereze prezență masculină.

- Cumplita ei tragedie s-a întâmplat abia cu trei ani în urmă, spuse copila; ar fi cam de pe vremea surorii tale.

- Tragedia ei? întrebă Framton; tragediile păreau cumva nelalocul lor în acest locșor de la țară unde domneau liniștea și pacea.

- Probabil vă întrebați de ce ținem acea fereastră larg deschisă într-o după-amiază de octombrie, spuse nepoata, arătând spre o fereastră mare franțuzească care se deschidea spre o peluză.

- Este destul de cald pentru această perioadă a anului, spuse Framton; dar fereastra are vreo legătură cu tragedia?

- Pe această fereastră, acum trei ani, au plecat la vânătoare soțul ei și cei doi frați mai mici. Nu s-au mai întors. Traversând mlaștina către locul lor preferat de vânătoare au fost înghițiți toți trei de mocirla perfidă. Fusese acea vară cumplit de umedă, știți, și locurile care erau altădată sigure cedaseră brusc, fără avertisment. Corpurile lor nu au putut fi recuperate. Asta a fost partea cea mai îngrozitoare. Cu ultima propoziție, vocea copilei își pierdu tonul încrezut și deveni nesigură, omenească.

- Biata mătușă încă crede că se vor întoarce într-o zi, ei și micul cocker spaniel maro care s-a pierdut cu ei, și că vor intra pe această fereastră, așa, ca altădată. De aceea fereastra stă deschisă în fiecare seară până se întunecă de-a binelea. Sărmana mătușă, deseori îmi povestea cum au plecat, soțul ei cu impermeabilul alb pe braț, și Ronnie, fratele ei cel mai mic, fredonând ”Bertie, why do you bound?” așa cum făcea mereu ca să o tachineze, pentru că știa că o călca pe nervi.

Page 19: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 19 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

- Știți, uneori, chiar în seri liniștite ca aceasta, am o senzație înfiorătoare că vor intra înăuntru cu toții prin acea fereastră.

Tăcu brusc, cuprinsă de un fior. Framton simți o ușurare când mătușa se repezi în cameră scuzându-se repetat pentru întârziere.

- Sper că Vera v-a distrat? spuse ea. - A fost foarte interesantă, răspunse Framton. - Sper că nu vă deranjează fereastra deschisă, spuse Dna Sappleton cu

o voce vioaie; soțul și frații mei se vor întoarce acasă de la vânătoare, și ei întotdeauna intră pe acolo. Au fost la vânătoare în mlaștini astăzi, deci îmi vor murdări de-a binelea bietele covoare. Tipic vouă, bărbaților, nu-i așa?

Trăncănea veselă despre vânătoare și despre păsările care erau tot mai puține și despre șansele de a vâna rațe în acea iarnă. Lui Framton i se părea de-a dreptul oribil. Făcu un efort disperat, dar parțial victorios, de a schimba tema discuției într-una mai puțin înspăimântătoare, era conștient că gazda îi oferea doar puțin din atenția ei, iar privirea ei trecea prin el, rămânând fixată la fereastra deschisă și la peluza dincolo de ea. Era cu siguranță o coincidență nefericită că a trebuit să vină în vizită tocmai în ziua acestei aniversări tragice.

- Medicii au convenit să-mi prescrie odihnă totală, lipsa agitației mintale și evitarea a orice de natura exercițiilor fizice intense, anunță Framton, care se conforma stereotipului că străinii și cunoștințele ocazionale sunt avide de cele mai mici detalii despre bolile și slăbiciunile celorlalți, cauza și leacul acestora. Cât despre dietă, nu prea au căzut de acord, continuă el.

- Nu? spuse Dna Sappleton, cu o voce somnoroasă, înăbușindu-și un căscat. Apoi, brusc se învioră, devenind foarte atentă – dar nu la ceea ce spunea Framton.

- Iată-i în sfârșit! strigă ea. La țanc pentru ceai, și nu-i așa că-s plini de noroi până la urechi!”

Framton se cutremură ușor și se întoarse spre nepoată cu o privire compătimitoare. Copila privea cu oroare și nedumerire fereastra deschisă. Cuprins de un fior rece de frică, Framton se întoarse și privi în aceeași direcție.

În amurgul ce se lăsase, trei siluete mergeau de-a lungul peluzei spre fereastră, toți aveau arme la subțioară, iar unul dintre ei purta un impermeabil alb peste umeri. Un cocker spaniel maro, obosit își târa picioarele pe lângă ei. Se apropiau în liniște de casă, iar apoi o voce răgușită de tânăr cântă monoton din amurg: I said, Bertie, why do you bound?

Framton înșfăcă frenetic bastonul și pălăria, și abia dacă aruncă o privire ușii de la intrare, aleii pavate și porții principale în rapida-i retragere. Un ciclist care mergea de-a lungul drumului a trebuit să intre în gard ca să evite un impact iminent.

- Iată-ne, draga mea, spuse posesorul trenciului alb, intrând pe fereastră, destul de noroios, dar e aproape uscat. Cine era cel care a luat-o la sănătoasa când am intrat?

- Un bărbat foarte straniu, un oarecare domn Nuttel, răspunse doamna Sappleton; nu putea să vorbească decât despre bolile lui, și a țâșnit fără un cuvânt de adio sau scuze când ați ajuns. Ai crede că a văzut o fantomă.

- Presupun că din cauza câinelui, spuse nepoata cu calm; mi-a spus că are oroare de câini. Odată, a fost fugărit într-un cimitir, undeva pe malul Gangelui, de o haită de câini vagabonzi și a trebuit să petreacă o noapte într-un mormânt proaspăt săpat cu creaturile acelea mârâind și rânjind deasupra

Page 20: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea ... · limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român

Pag. 20 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul III, nr. 2, 2017

lui. Destul pentru oricine să își piardă cumpătul. Poveștile scornite din senin erau specialitatea ei.

Traducere realizată de Vladislava Bercaru, studentă în anul al II-lea la specializarea Limbi moderne aplicate, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, Facultatea Transfrontalieră, Cahul, în cadrul atelierului de traduceri din limba engleză desfășurat în timpul cursului de Teoria și practica traducerii.