ediția 8, 29 mai– 7 iunie 2009, cluj-napoca amintiri de … · 2019-05-08 · lui ceauşescu din...

APERITIFFPublicație oficială a TIFF#1, Vineri, 29 mai 2009

www.tiff.ro

Prezentat de:

Ediția 8, 29 mai – 7 iunie 2009, Cluj-Napoca

Amintiri de Epoca de Aurtin Popescu, Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu şi Ioana Uricaru. Mungiu are două episoade, într-unul Vlad Ivanov e din nou ex-celent ca şofer de Avicola, fermecat de hangiţa unei cabane mon-tane (Tohani), care are nevoie de ouă pentru Paşte, în celălalt doi tineri găsesc modalităţi inedite pentru a face rost de bani, măsurînd aerul…în sticle goale. Episodul cu fotografia retuşată al lui Ceauşescu din Scînteia al lui Hanno Höfer se apropie cel mai tare de eşantionul “cercului de încredere”.

Legenda Ioanei Uricaru cu vizita tovarăşilor la ţară, are o atmosferă upbeat de Kusturica, iar porcul lui Ion Sapdaru (Con-stantin Popescu, ‘Legenda miliţianului lacom’ ) e exploziv la propriu! Clar, filmul e de export, am vorbit cu un american după vizionarea de la Cannes (care din raţiuni de durată nu a inclus episodul lui Răzvan Mărculescu, care va fi însă prezentat la Cluj), şi zicea că translează şi că i-a plăcut, iar despre povestea cu por-cul, că această leganda urbană o au şi cubanzeii! Recenziile au fost la superlativ, cel mai apreciat film în schetciuri prezentat la Cannes (după Paris je t’aime, Tokyo, Three Extremes, Triangle), cu un aer de comedie bună cehă subversivă, cu tot cu un generic final cu imagini de Epocă și aplauze într-o sală a Palatului pe care nu ne-o mai aminteam aşa. Filmul, distribuit internaţional de Wild Bunch, a fost cumpărat de IFC pentru America, la fel ca 432 . Dacă nici Amintirile astea nu vor avea succes comercial la noi, ar trebui să vină Ceauşescu înapoi să facă ordine în cinematografie, dragi tovarăşi şi prieteni!

–Alin ludu dumbrAvă

Omnibusul lui Cristian Mungiu, conceput alături de Hanno Höfer, a plăcut imens la Cannes, prezentat în premieră

mondială, cu toată România canneza în sală de la Un Certain Regard. Cele 6 episoade de legende urbane ceaușisto-comuniste sunt de la halucinant la hiperbolic, de la tragic la ridicol, amintiri pe care le-am trăit, sau auzit, şi făcut, şi care vor face deliciul ce-lor mai tineri, care n-au prins aurul Epocii lui Tomberone cu Soia TM (semn de trade mark). După succesul lui 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile, Cristian Mungiu şi Mobra Films adună debuturile a 4 regizori de scurt metraj într-o antologie… lungă: pe Constan-

TIFF prezintă Expoziția de fotogra-fie “Cuba continuă” de Cosmin Bumbuț. Rezultatul a două călătorii în Cuba, expoziția îți arată față neturistică și deloc comodă a Cubei.

> PAginA 3

InterogaTIFFMihai Chirilov – încotro Ediția 8, cîte filme, ce nu trebuie ratat în ruptul ca-pului și care sînt favoritele pesonale din Competiție dar și dinafară.

> PAginA 10

vineri | 29 mai | 2009

APERITIFF / 2

TIFF la cald

Miroase a TIFF şi miroase bineeee....TIFFtil, tiptil se apropie şi am vrut să vedem cine îl aşteaptă şi cum. I-am căutat pe străzile Clujului, prin cafenele, prin curţile facultăţilor şi i-am găsit, nerăbdători, entuziasmaţi şi foarte curioşi. Sunt cei care știu ce hram poartă Tiff-ul şi abia aşteaptă să se înfrupte din el, ca nişte adevăraţi gurmanzi de filme ce sunt.

Răzvan Mihalache, 23 ani, student: „Ooo ce

m-ai nimerit. Pentru mine presesiune înseamnă TIFF. Văd filme și, după, am inspi-raţie, nu pot să-ţi explic, e ca o muză pentru mine (sunt student la regie) și în plus mă pune în temă cu evoluţia fil-mului românesc. Producţiile autohtone sunt greu de găsit sau le găsești numai dacă au câștigat vreun festival răsună-tor, iar TIFF-ul ţi le aduce pe tavă și încă fierbinţi. Apropo de fierbinţeală, anul ăsta am auzit că va clocoti, nu glu-mă, în producţii autohtone... Mmmmmmm, mi se face pof-tă deja...de film. Cât mai este până pe 29?”

Iulis Marin, 23 ani, student: „Când vine TIFF-ul, Clujul este, efectiv, asaltat de ce se poate mai bun - filme, multe filme altfel, mulţi oameni faini, ingenioşi, nebuni, dar foarte frumoşi care vor să iasă din rutina cotidianului. Pen-tru asta TIFF-ul, este perioa-da în care, cu mic cu mare se adună pentru un singur scop, artă şi suflet şi cel mai tare mă bucur că se întâmplă aici, pentru că eu sunt clujean şi îl

simt cum aduce o nouă boare oraşului, un alt suflu, de relax-are şi plăcere. Vezi plăcerea în ochii oamenilor.”

Maria Ioanei, 18 ani, elevă : „Sunt mică, dacă pot să spun aşa, în faţa festivalului. Îl ştiu de anul trecut, de la prietena mea, care e studentă aici, eu nu’s încă, şi care m-a bătut la cap să vin şi eu şi bine a făcut. Acum nu mai am nevoie, m-a convins festivalul în sine. E fain şi gata, dar cea mai cool a fost ziua Doc’n’Roll, în spe-cial Dream of Life despre Patti Smith. M-a fascinat şi m-a făcut addicted de TIFF. Abia aştept să înceapă, să-mi iau doza de… fascinaţie.”

Ionuţ Buga, masterand, 24 ani : „Partea cea mai faină a TIFF-ului este proiecţia de filme în aer liber. Păcat că nu-s toate proiectate, dar bănuiesc că e imposibil, sunt prea multe. Haos pe străzi la ore imposibile, oameni cu pătura în spate dornici să vadă ce a pregătit TIFF-ul, asta e atmosfera pe care am găsit-o de doi ani de când l-am descoperit şi e… bestial. Anul ăsta se anunţă mai plin şi diversificat ca niciodată.

Am auzit că vor să facă şi ceva pentru orbi... să ‘vadă’ şi ei filmele. E superb, nu mă gân-deam că aşa ceva e posibil şi de abia aştept să văd cum va face TIFF-ul posibil aşa ceva.”

Vasile Ioaniţă, pensionar, 65 ani: „Mi-a plăcut mult anul trecut un film, Zona parcă se numea. Un film despre cruzimea oamenilor, imo-ralitate şi moralitate, despre legea junglei între oameni. Sunt bătrân şi pot să spun că nu mă gândeam că pot să văd surprins aşa de bine o problemă socială într-un film. Nu vin să văd multe filme, dar cele puţine care le-am văzut sunt reuşite, unele mai mult, altele mai puţin, dar cel mai important este că întotdeau-na aveau un mesaj puternic de transmis. Aşadar, cred că TIFF-ul este un festival educa-tiv şi este binevenit de fiecare dată pentru că este o activi-tate culturală de prestigiu şi din păcate nu avem parte de multe activităţi culturale, mai ales de marca TIFF-ului.”

Bogdan Iustin, 35 ani, arhitect: „Aş vrea să am mai mult timp să pot să particip de fiecare dată la festival, dar

cum plec mult din Cluj, din cauza serviciului, se întâmplă să-l pierd. Însă am prieteni care l-au urmărit încă de la prima ediţie, şi-l aşteaptă cu nerăbdare şi care mă pun la curent, fie că vreau sau nu. Ţin minte că anul trecut m-au înnebunit cu Testimonial-ul lui Răzvan Georgescu, pe care l-am revăzut şi la TVR. Fără îndoială, un documen-tar foarte bun şi care te pune pe gânduri. Ştii ce-mi place la TIFF? Că ne dă, grupului meu de prieteni, subiecte de discuţie şi de meditaţie. Dacă e să definesc festivalul într-un cuvânt ar fi...MESAJ.”

Ileana Micu, 20 ani, stu-dent: „Sunt studentă în anul unu’ şi nu am văzut nicio ediţie a TIFF-ului, dar am auzit multe despre el. Cum? Citeam despre filmul Călătoria lui Icar şi tot acolo se preciza că va fi prezentat în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, TIFF pe scurt, aşa că am întrebat în jur şi am aflat tot felul de chestii bune despre el. De abia aştept să înceapă. Sunt sigură că mă va fascina.”

– liuTEC AndrEiA lAviniA

• Laura Popescu, redactor șef• Anca Grădinariu, editor• Alin Ludu Dumbravă, Andreia Lavinia Liutec, Cristi Mărculescu, Radu Meza, Mark

Racz, Miruna Vasilescu.• Design: Carmen Gociu• Distribuție: Ionuț Husti • Tipografie: Garamond• Tipărit cu sprijinul

Republica, Pta. Mihai Viteazul, nr. 11Arta, Str. Universității, nr. 3Victoria, Bulevardul Eroilor, nr. 51Cinema City (Iulius Mall)

Echinox (curtea interioara a Universi-tatii Babes-Bolyai), str. Universității 7-9 Taverna (proiecții video), Str. Clinicilor nr. 14

Iulius Mall (parcare Au-chan, proiecții drive-in), Str. Alex. VaidaVoievod nr. 53-55Auditorium UBB, Str. M. Kogalniceanu nr.3.

AperiTiff Cinematografe


APERITIFF / 3

Eveniment

„Cuba continuă”,o expoziție Cosmin Bumbuț adusă de Karousel la TIFF 2009

Pe întreaga perioadă de desfășurare a festivalu-

lui, iubitorii de fotografie de artă sunt așteptați la Muzeul Național de Artă din Cluj-Napoca, pentru a descoperi Cuba, într-o poveste așa cum nu a mai fost spusă încă, profund personală și deloc comodă, aparținînd unuia dintre cei mai apreciați foto-grafi români contemporani. Cuba continuă reprezintă fi-nalizarea unui proiect pe care Cosmin Bumbuț l-a derulat pe parcursul a două călăto-rii făcute în 2008 și 2009 în Cuba, în locuri ca Manzanil-lo, Bayamo, La Habana, Cien-

fuegos, Vinales, Santiago de Cuba, Santa Clara, Republi-ca de Chile. Este un demers artistic asumat, care a ocolit simbolismul turistic al Cubei și a ales deliberat să vadă din-colo de învelișuri și fațade. O expoziție pentru cei care acceptă că nu senzaționalul lipsește din viața noastră, ci emoția și lucurile firești. Expoziția cuprinde peste 40 de fotografii în ediții limitate de 30 de exemplare, fie expu-se pe simeză, fie disponibile în portofoliul galeriei. Ea va fi prezentată la Cluj în par-teneriat cu Galeria Karousel, singura galerie de fotografie de artă din București, și Ha-vana Club. Curatorul expozi-tiei Cuba continuă este Co-rina Ilea, curator și critic de artă, în prezent doctorand la Concordia University, Mon-treal, unde predă și cursuri de istoria fotografiei.

Open Air

Buick RivieraDramă post-

război, thril-ler psihologic și fake american indie movie, cam asta ar vrea să fie experiementul lui Goran Rusinovic. La ani după războ-iul din Yugoslavia doi bosniaci, unul ortodox (Vuko) și unul musulman (Hasan) se intersectează pe șoselele pustii din mijlocul Americii. Evident, există sechele care se materializează într-un război psihologic și un schimb reciproc neavantajos de învinuiri. Cînd apare în peisaj și ame-ricanca Angela, soţie prietenoasă și impăciuitoare din fire a lui Hasan, lucrurile se simplifică și Buick Riviera deraiază din amalgamare de unghiuri moarte, replici aruncate din colţul gurii și pustiuri înzăpezite, în metaforă a imposibilităţii co-municării și împăcării între foștii beligeranţi. Stagnanat, este-tizat și deloc confortabil.

– CRISTI MăRCULESCU


APERITIFF / 4

Jurații

Assumpta Sernaavînd la activ o carieră de 103 filme, nenumărate piese de teatru și apariții TV și peste 20 de premii de inter-pretare, Assumpta Serna a făcut teatru și film în șase limbi, în peste 20 de țări. A fost membră a comisiei Aca-demiei Europene de Film, e membră a Academiei Spani-ole de Cinema și Televiziune și, de 4 ani, membră activă a Academiei Americane de Film în comisia de selecție a celor mai bune filme străine. A jucat în Matador-ul lui Al-modovar, în The Fencing Mas-ter (1993), I, the Worst of All, The Craft, The Day of Recko-ning, Wild Orchid, Nostrada-mus, Short Cut to Paradise.

Corina ȘuteuExpert, consultant și profe-sor în domeniul managemen-tului cultural, Corina Şuteu este directorul Institutului Cultural Român de la New York. Vreme de 9 ani, direc-torul Masterului European în Management cultural al Şcolii de Afaceri din Dijon. Şi-a îmbogățit experiența fiind președinte al Forum of European Cultural Networks, dar și prin pregătiri extinse și consultanță oferită în toa-tă Europa. Autoare a cărții

Vice-președinte (din 1991) al Federației Internaționale a Criticilor de Film (FIPRESCI) unde, din 1999, este vice-președinte onorific.

Szabolcs Hajdu S-a născut în Ungaria, la Debrețin, în 1972. A debutat ca actor, și-a făcut studiile la Universitatea

de Teatru, Film și Televizi-une din Budapesta. Primul său film, Sticky Matters, i-a adus premiul de debut în regie în Săptămîna Filmu-lui Maghiar din 2001. În 2003, a regizat cel de-al doilea lungmetraj, Tamara, apoi White Palms care a fost selecționat în 2006 în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs a Festivalului de Film de la Cannes. Filmul său din 2007, Off Hollywood, va putea fi vizionat la TIFF în cadrul programului Ziua Filmului Maghiar.

Documentarul urmărește un an din viaţa Minstrului Apă-rării suedez în postura sa de Guvernator al regiunii Uppsala, de la tăiatul de panglici la comemorări sau prînzuri cu alţi gu-vernatori, pînă la cinele cu Regina Suediei. Filmat alb-negru în manieră cine vérite, fără comentariu din off, fără lumină de platou și în general fără tehnici intruzive, Mr. Governor se constituie într-o peliculă de impact și în mod surprinzător antrenantă.

Alegerea regizorului Mans Mansson de a-și numi filmul im-personal Mr. Governor și nu Mr. Bjorck, absenţa interviurilor, a abordării directe a personajului și a tratării vieţii personale, trădează intenţia unui portret generalizat, oarecum stereoti-pic al omului politic scandinav de modă veche. Spre deosebi-re de aparent similarul Citizen Havel, personajul principal al filmului nu e omul, ci, în mod bizar, funcţia, veche de peste 400 de ani.

–rAdu mEzA

Figuri politice

Dl. Guvernator

Another brick in the wall. A critical review of cultural ma-nagement education in Europe și a nenumărate articole și studii.

Jim StarkJim și-a început cariera în cinema cu Stranger Than Pa-radise al lui Jim Jarmusch pe care l-a ajutat să-și finanțeze, producă și vîndă filmul. A lu-crat cu Jarmusch și la Down by Law, Mystery Train, Night on Earth și la două Coffee and Cigarettes. A produs și In the Soup de Alex Rockwell, The Living End de Gregg Araki, Color of a Brisk and Leaping Day, de Christopher Munch, I’ll Take You There, de Adrien-ne Shelly, The Quickie, al lui Sergei Bodrov. A co-scris și a produs Cold Fever și Facto-tum. A jucat în multe filme; scrie și ține prelegeri despre producția și finanțarea de filme.

Dan FăinaruS-a născut în România și s-a mutat în Israel în 1950. A studiat la Institutul Tehno-logic din Haifa și, în 1957, a intrat în Serviciul Radiofonic al Armatei. Între 1970-2003, a lucrat la Autoritatea Isra-eliană Radiofonică. A scris pentru Variety (1979-91) și Moving Pictures. Acum scrie pentru Screen International și The International Film Guide.


APERITIFF / 5

Dintr-o bucatăFără limită

Unu la mînă: filmul e tras într-o sec-venţă continuă de 78 de minute,

fără nicio editare. Nu strigaţi încă „Art-house! Arthouse!”, că s-a făcut chiar și în „Spitalul de Urgenţă”. Doi la mînă: o mamă hippie, Janne, îmbătrînită, dar la fel de dornică de coit astral ca-n 1969, se are la cuţite cu fiică-sa, Sally. Aceasta din urmă își exprimă dezaprobarea faţă de educaţia primită, apărînd în showuri porno difuzate pe net. Sally e pornită pe mama ei pentru că a trebuit să asiste în copilărie la toate șezătoarele&pipele pă-cii din living și dependinţe, iar chestia asta se pare că i-a lăsat sechele (deși pă-rea ca nordicii au fost mari consumatori de flower power, la toate categoriile de vîrstă și greutate). Sally găsește șansa să-i facă maică-sii o șustă - Janne are un

AcneeSupernova

Debutul în lung metraj al lui Fernan-do Veiroj e un „coming of

age” suspect de particula-rizat - nu pare o poveste scoasă din joben, ci o serie de amintiri puse pe film. De bănuit că amintirile sînt ale lui Veiroj, desigur. Rafa e un băiat evreu de 13 ani care are de înfruntat următoarele: virgini-

cinema RePublica

19:00Deschiderea oficialăamintiri din epoca de aur (Tales from The Golden Age, România, 155’) [004]

cinema aRta

10:00 Prima zi de iarnă (Il primo giorno d’inverno, Italia, 84’) [022]12:30 eija-liisa ahtila –experimente cinematografice (Cinematic Works, Finlanda, 105’) [023]15:00 Ruptura (Scratch, Polonia, 89’) [024]17:00 Ganes (Finlanda, 110’) [025]19:30 tărâmul pieilor roșii (La terra degliuomini, Italia, Brazilia, 108’) [026] 22:00 al nouălea cer (Wolke neun,Germania, 98’) [027]

cinema VictoRia

10:00 Helsinki napoli, toată noaptea (Helsinki Napoli All Night Long, Finlanda, 94’) [011]12:00 Flori Frânte (Broken Flowers, S.U.A., 106’) [012]14:30 Dintr-o bucată (One Shot, Danemarca, 78’) [013]17:00 marea neagră (Mar Nero, Italia, Franța, România, 95’) [014]19:30 iubiri oarbe (Blind Loves, Slovacia, 77’) [015]22:00 nu te teme (Fear Me Not, Danemarca, 95’) [016]

cinema city Sala 6

12:00 Garapa (Brazilia, 106’) [041]14:30 Vin imediat (Back Soon, Islanda, Franța, 92’) [042]16:30 umbra cărții sfinte (Shadow of the Holy Book, Finlanda, 90’) [043]18:30 anchetatorul (The Investigator, Ungaria,110’) [044]21:00 Flame și citron (Flame and Citron, Danemarca, 130’) [045]

cinema city Sala 7

12:00 cum să fii (How To Be, Marea Britanie, 84’) [051]14:00 Revanșa (Revanche, Austria, 121’) [052]16:30 acnee (Acne, Uruguay, 87’) [053]18:30 Posibilitatea unei insule (La possibilite d’une ile, Franța, 95’) [054]20:30 Reginele din langkasuka (Queens of Langkasuka, Thailanda, 120’) [055] cinema city Sala 9

11:30 Prăbușirea casei Saddam (The House of Saddam, S.U.A., 240’) [061]16:00 amenințarea (La minaccia, Italia, 86’) [063]18:00 ne vedem la turnul eiffel (See You At The Eiffel Tower, Bulgaria, 96’) [064]20:30 carmen îl întâlnește pe borat (Carmen Meets Borat, Olanda, 84’) [065]

cinema ecHinox

21:30 buick Riviera (Bosnia și Herțegovina, S.U.A., 86’) [031]23:30 Zift (Bulgaria, 92’) [032]

taVeRna

22:00 mesagerul (The Messenger, S.U.A., 105’) [081]

ProgramVineri,20 mai

nou iubit, Lennart (negativul cu accent intimidant din noua serie Bond) și Sally se gîndește să îl seducă. De remarcat urîţenia (nu e mult spus) unor hippie ajunși fară context, și promiscuitatea personajelor, delectabilă mai ales în ca-dru festivalier.

– mArk rACz

tatea, acneea, familia disfuncţională și sistemul școlar din Uruguay. De virgini-tate scapă dupa vreo 70 de secunde de film, din grija fratelui mai mare (băiat frumos/complet plat), care-i aranjează o întîlnire cu menajera familiei. Fami-lia lui, care întrunește toate condiţiile pentru clasa de mijloc (dar parcă nu e) îi plătește lecţii de pian, de înot și de tenis, dar îl ignoră total în restul timpu-lui. Marea problemă a lui Rafa e acneea, iar „dînsa” pare a fi motivul pentru care el nu are nicio șansă cu Nicole, o colegă de clasă în genul „jur că am crezut că are 18 ani”. Film onest cu minori auto-nomi, autoeducaţi (clienţi fideli ai unui bordel), care se prind de tineri că lucru-

rile nu trebuie luate prea mult în tragic. Adică mai bine

pui cîţiva pesos pe un cal la curse și faci un ciu-buc în atelierul unui

electrician decît să faci crize pubertare la școală și acasă, unde părinţii coc

un divorţ și gestio-nează un ulcer.

– mArk rACz

PrezintăZilele Filmului

Românesc


APERITIFF / 6

Must see

RevanșaRevanche a fost nomina-

lizat la Oscar pentru cel mai bun film străin alături de Entre les murs, Vals cu Bashir, Gruparea Baader Meinhof și ja-ponezul Okuribito/Departures. Intrarea Austriei este o dramă care a fost vîndută ca revenge thriller. Interesant e că Vari-ety l-a plăcut, dar Hollywood Reporter nu. Premiera a fost la Berlin anul trecut, în cadrul secţiunii Panorama, unde a luat premiul Europa Cinemas pentru cel mai bun film euro-pean. Premiul pentru cel mai bun film străin la festivalul de la Palm Springs. Scenariul și regia, Goetz Spielmann. Nu are muzică, actorii sunt excelenţi și filmul pornește la un drum de unde se întîmplă altceva și devine mult mai in-

teresant. O scenă de sex brutal și viguros și mult efort fizic la propriu din partea protagonis-tului Johannes Krisch, a cărui mustaţă îl face să semene cu Franco Nero și Raimund Harmstorf. Obiectul pasiu-nii sale este rusoaica Tamara (Irina Potapenko), produs de “import/export”, obligată să se prostitueze, și pe care el vrea să o scoată din infern. Ideea e că atunci cînd arunci o piatră în apă, cercurile care se for-mează duc departe! Metafo-ră nu atît de subtilă, dar care folosește filmului, care are mai mult suflet decît austriecele obișnuite! Recomandat!

– Alin ludu dumbrAvă

Focus Italia

Prima zi de iarnăTema centrală a filmului

lui Mirko Locatelli este adolescenţa: feroce, cu toate ezitările, ororile, spaimele, singurătăţile și manevrele ei specifice. Supra-dozată cu tăceri, contemplări și drame interioare à la fraţii Dardenne și totuși injectată cu un strop din carnalitatea și machiave-lismele marca Larry Clark. Povestea lui Valerio este un studiu sec, static, destul de pictural al alienării adolescen-tine: segmentată în secvenţe repetitive (mic dejun-școa-lă-înot-cină-priviri furișe aruncate în vestiarul băieţi-lor), pauperă în materie de di-aloguri dar capabilă să bifeze teme sociale contemporane (violenţa adolescentină, lipsa comunicării în familie, stig-

matizarea și excluderea speci-fice oricărei societăţi patriar-hal-machiste). Pentru un film în mare parte exasperant de liniar Il primo giorno d’inverno reușește ceva paradoxal: o portetizare din exterior a vic-timei devenite torţionar care lasă un gust amar și o posibi-lă dezbatere asupra statusului și naturii exacte a protagonis-tului. Care pare a dovedi că unii misfits își merită din plin marginalizarea.


Supernova

Vin imediatAnna vinde marijuana

pentru jumătate din Reykjavik. Deși profitabilă, ocupaţia nu-i lasă timp să se ocupe cum trebuie de fiicele ei de (următoarele) volume de poezie și, pe deasupra, s-a săturat și de frigul islandez. Se decide să vîndă toată mar-fa pe care o are și să plece de pe insulă. Ea găsește un cumpărător dispus să preia toată consignaţia, cu tot cu agenda cu clienţi, dar tipul cere o păsuire de 48 de ore. O perioadă care se aglome-rează cu situaţii absurde, dar duse înspre registrul comic și detașat, asta pentru că Back soon e ceea ce se numește un crowd pleaser. Fără organe,

incizii și penetrări. Pînă cînd Anna umblă prin oraș să-și rezolve una alta, aparta-mentul i se umple de clienţi aleși, în așa fel încît să poată ieși poante din interacţiuni: un doctorand care scrie o teză despre poeziile Annei, un rapper care lucrează la o reclamă la marijuana, o boxeriţă cu ură de bărbaţi și alte personaje colorate. Film lejer și accesibil, în care Anna putea fi jucată fără proble-me de o Heather Graham și pe generic să fie stema unui studio „major” (de altfel, regizoarea Solveig Anspach a refuzat oferta de a face fil-mul la Hoolywood).

–mArk rACz

Expoziție

100 de ani de film polonez. 1908-2009Expoziţia „100 de ani de film polonez. 1908-2008” a fost realizată de Institutul Polonez al Artei Cinematografice în co-laborare cu Filmoteca Naţională şi Muzeul Cinematografiei din Łódź. Ea se înscrie, ca element important, printre festivităţile prilejuite de aniversarea unui secol de film polonez, începute la 22 octombrie 2008, exact în ziua în care, cu o sută de ani în urmă, avea loc premiera primului film artistic polonez, „Antoś pierwszy raz w Warszawie” (Antoś pentru prima oară la Varşovia). Expoziţia „100 de ani de film polonez. 1908-2008” şi albumul care o însoţeşte prezintă în ordine cronologică o selecţie a celor mai importante filme din perioada 1908-2008. Este o scurtă istorie a filmului polonez, povestită cu ajutorul fotografiilor, al fragmentelor de recenzii, dialogurilor din filme, comentariilor, analizelor, ba chiar şi al versurilor. Selecţia filme-lor a fost realizată de Rafał Marszałek şi Andrzej Bukowiecki.


APERITIFF / 7

Spotul TIFF 2009Ți-a plăcut Brokeback Mountain?Nu. Actorii mi s-au părut foar-te buni dar filmul, per total, m-a plictisit îngrozitor. Mărtu-risesc că l-am văzut abia acum, înainte de filmarea spotului TIFF, pentru documentare.

Dacă ar fi să le compari, la care ți-a fost mai greu să reziști, la Titanic sau la Brokeback Mountain?Pentru mine, totuși, Titanic a fost mai greu de suportat.

Unde ați filmat?Lîngă Poiana Brașov, la stîna turistică.

Ce instrucțiuni le-ai dat actorilor de sînt atît de

convingători? N-am eu nici un merit, cei doi s-au iubit din prima clipă.

Cît de repede și-au intrat protagoniștii în rol?A fost o atmosferă foar-te relaxată la filmare. Am făcut cam toate glumele pe care le puteam face în situația dată și, pe urmă, ne-am apucat de treabă. Ac-torii au înțeles povestea și faptul că eu nu-mi doresc să îngroș parodia. Apoi am lu-crat, ca de obicei, la nuanțe de gest, de replică, de ti-ming, pînă am fost cu toții mulțumiți.

Vorbește-ne un pic despre scena în care cei doi se ros-

togolesc în aceeași șubă. Șuba pare un element che-ie în întregul clip.De la bun început, imaginea unei șube cu două capete mi s-a părut elementul vizual care poate reprezenta comic și expresiv conceptul spo-tului. În secvența rostogoli-rii am folosit doi cascadori, m-am gîndit că o să mai

lucrez cu Andi și Toma și altă dată.

Te vezi regizînd scene de amor gay?N-aș putea să regizez decît scene de amor între două femei. În sensul că aș putea, la o adică, să le înțeleg pe amîndouă.

– LAURA PoPESCU

Interviu cu Radu Muntean


APERITIFF / 8

TIFFarul se întoarce

Concurs

Cine a văzut cele mai multe filme la TIFF? În ultimii șapte ani ai fost la

filme de dimineața pînă sea-ra? Cîte filme ai văzut la TIFF? Uimește-ne! Trimite-ne bilete-

le rupte dar păstrate cu grijă, înșiră-ne filmele! Ne rezer-văm dreptul să ne povestești faza ta preferată din oricare

dintre ele. Nu e ușor, dar pa-siunea pentru filme îți poate fi răsplătită! Noi punem la bătaie zele trusouri comple-

te de obiecte TIFF 2009 și un interviu cu cel mai bun dintre cei buni. Cel care ai văzut mai multe filme decît noi!

Anul trecut am pornit în căuta-rea TIFFarului. L-am urmărit la

filme, i-am pus întrebări, am stat de vorbă, i-am urmat pas cu pas traseele, ritmul de viață, încîntările și enervări-le (unele dintre ele pe noi!) și, trebuie să recunoaștem, nimic nu ne-a inci-tat mai mult. Poate că e vorba de un transfer – el poate să facă la festivalul ăsta tot ce nu putem noi – să mear-gă la cîte filme vrea, să-și facă praf nopțile înfundat în cîte cluburi vrea, să mănînce pe apucate (nu, aici nu-l invidiem, asta facem și noi), să dîrdîie la Echinox în fiecare seară sau să vadă cinci proiecții Fără limită pe zi, să se calce în picioare la senzația zilei și apoi să ne înjure, și a doua zi să o ia de la capăt într-o spirală la capătul căreia senzațiile se transformă din intense în suprarealiste. Festivalul ăsta, cu sute-le lui de filme, n-ar însemna atît fără el și chiar lui i se datorează în mare parte impresia excelentă pe care și-o fac străinii – vedete, critici, producă-tori, distribuitori – despre TIFF. El e spiritul care bîntuie pe străzi activat din Ziua 1 și dominînd autoritar Clujul pînă în Ziua 10. E ca un Chirilov re-duplicat în sute de exemplare – pen-tru că doar la Chiri am mai întîlnit pînă acum viteza asta năucitoare în a scrie, a trăi și a devora filme, dubla-tă de ignorarea totală a implicațiilor cuvântului exces cînd vine vorba de toate astea. Cu el nu prea apucăm să

ne întîlnim la Cluj, dar nu-i nimic, am făcut cunoștință cu TIFFarul și îl avem pe el. Şi aici e momentul opor-tun să ne facem și mea culpa că am pierdut pe drum mult rîvnitul TIFFar de anul trecut. O dată ce ne-a înghițit Bucureștiul ne-am risipit care pe unde și n-am reușit să îi trimitem trofeul pe care îl binemerita. Vom remedia lucrul ăsta urgent și vom continua cu un sequel care, oricîte pretenții artsy și obsesii indie am avea, nu poate să se numească decît “TIFFarul se întoar-ce”. Vă repropunem deci cele 7 păcate de anul trecut cu mențiunea că, oricît ne-am stors creierii, altele mai capitale n-am găsit și nimic nu ni s-a părut mai simptomatic pentru portretul (anti-)eroului de la TIFF:

1 Care e filmul care ți-a plăcut dar nu vrei să recunoști pentru că e plăcere vinovată? 2 Ce ai ratat și nu trebuia pentru nimic în lume? 3 Ce ai făcut în timp ce ți-ai dorit cu disperare să fii la film și nu ai ajuns? 4 Ce lucru extrem de important, aveai de făcut dar ai lăsat totul baltă și te-ai dus la film? 5 Despre ce film ai zis că ți-a plăcut nu-mai ca să dai bine în ochii celorlalți? 6 Ce n-ai ratat cu nici un preț și apoi ne-ai înjurat pentru recomandarea din AperiTIFF? 7 Excesul tău nr. 1 de la TIFF.


APERITIFF / 9


APERITIFF / 10

InterogaTIFF

TIFF by Mihai Chirilov

Pe ce fel de tendinţe mer-ge ediţia cu numărul 8?Ca număr de filme, este cea mai mare și mai ambiţioasă ediţie de pînă acum. Ca atare și numărul secţiunilor a cres-cut (19), pe lîngă cele consa-crate (Competiţie, Superno-va, 3x3, Fără limită, Umbre etc…) existînd și foarte mul-te noi. Nu se pune problema de a ceda tentaţiei comerci-alului, de vreme ce TIFF s-a impus cu o anume ofertă de filme, alternativă, diferită de ce se poate vedea de regulă în regimul curent de distribu-ţie. O particularitate a ediţiei cu numărul 8 este accentul pus pe documentare. Lor le este dedicată o consistentă secţiune, prezentată de HBO, iar în Competiţie figurează nu mai puţin de patru docu-mentare – chit că privindu-le, publicul va avea o stranie senzaţie de ficţiune.

Ce aduce în plus ediţia asta?Mai multe: extinderea nu-mărului de proiecţii în regim de drive-in plus o proiecţie inedită pe… autostrada Tran-silvania; prima colaborare cu

un multiplex, Cinema City; un program special de scurt-metraje realizate de maghia-rii din Transilvania; o pro-iecţie destinată persoanelor cu deficienţe de vedere; un program cu valoare educaţi-onală conceput pentru copii de diferite vîrste, pe mode-lul secţiunilor similare din festivalurile de la Berlin sau Sarajevo; o serie de dezbateri post-proiecţii cu personali-tăţi ale lumii noastre politice și culturale, prilejuite de sec-ţiunea dedicată figurilor po-litice; și, nu în ultimul rînd, promovarea secţiunii com-petitive de scurtmetraje din secţiunea Umbre, operată de colegul meu Mihai Mitrică, directorului festivalului Ani-mest, prin prezentarea unui scurtmetraj înaintea fiecărui film din Competiţia mare.

Poţi să vorbești un pic despre secţiunile noi?Pe lîngă cele deja amintite (Figuri politice, Zilele copii-lor, Ce se întîmplă, documen-tarule?), există o secţiune de-dicată noului val de regizoare olandeze, Ducesele, girată de colegul nostru, Rik Vermeu-len, și trei focusuri speciale rezervate cinematografiilor din Italia, Polonia și Finlan-da. Acesta din urmă este și cel mai elaborat, cu o selecţie de titluri foarte noi, ficţiune și documentar, un best of al ultimilor ani și o sesiune spe-cială dedicată unui reputat artist vizual din Helsinki, Eija-Liisa Ahtila.

Cîte filme ai văzut pe zi/ noapte în timpul selec-ţiei?În festivaluri, de unde am ve-nit cu o mare parte din ofer-ta acestei ediţii, am ajuns și la 7 titluri pe zi. Acasă, unde am vizionat toate producţii-le înscrise, am ajuns și la 10 filme pe zi (și noapte). Cîte filme sînt anul ăsta în Festival?Dacă nu am greșit la numără-toare, sînt 209 titluri din 47 de ţări, dintre care 166 sînt lungmetraje. Ceva îmi spune însă că sînt mai multe…

Cîte crezi că va reuși să vadă cel mai silitor spec-tator din Festival?Aproximativ 50, cîte cinci pe zi – adică un sfert din întrea-ga ofertă.

Ce nu trebuie ratat?În primul rînd, Anticristul lui von Trier – proaspăt venit de la Cannes și proiectat la Cluj în proiecţie unică. Apoi, două dintre cele mai răsunătoa-re titluri ale anului trecut: documentarul premiat cu Oscar, Om pe sîrmă (Man on Wire), și cîștigătorul trofeului Camera d’Or la ediţia de anul trecut a Cannes-ului, Foame (Hunger). Apoi: JCVD, un film cu, dar mai ales despre actorul belgian Jean Claude Van Damme, și Posibilitatea unei insule, un exemplu rar de film regizat de însuși autorul cărţii omonime – în cazul de faţă, controversatul scriitor,

Michel Houellebecq. Nu în ultimul rînd, Tokyo Sonata, probabil cel mai frumos film de anul trecut, și Chiriaşul mut al lui Hitchcock, cu co-loana sonoră asigurată de colaboratorul nostru tradiţi-onal, DJ DuBase. Cum se prezintă Competi-ţia de anul ăsta?Tot 12 titluri, printre care și al doilea film al lui Corneliu Porumboiu, proaspăt premi-at la Cannes, Poliţist, adjectiv. Trei ţări aflate pentru prima oară în concurs: Turcia (cu Eşti Marlon şi Brando), Bra-zilia (cu Sărbătoarea fetiţei moarte) și… Sri Lanka (cu Machan). Ca observaţie gene-rală, majoritatea filmelor sînt realizate cu bugete “de criză” și au povești foarte intimis-te, jumătate dintre ele fiind fie documentare, fie extrem de personale și inspirate din povești reale. Care sînt favoritele per-sonale?Din competiţie, am o slăbi-ciune pentru chilianul Fata în casă, care are o actriţă și un personaj extraordinare. Din programele paralele, docu-mentarul despre Valentino, savuros și emoţionant, Tokyo Sonata și experimentul ex-trem al lui Abbas Kiarostami, Shirin, care-mi va aduce, probabil, cele mai multe în-jurături. Ca plăcere vinovată, flamboaiantul muzical Repo! Opera genetică.

– LAURA PoPESCU

Mihai Chirilov, Directorul Artistic al TIFF, a făcut selecția celor peste 200 de titluri ale Ediției a 8-a. Ne vorbește despre tendințe, capcane și favorite și ne previne că e o cursă imposibil de cîștigat.


APERITIFF / 11


APERITIFF / 12

InterogaTIFF

TIFF by Mihai Chirilov

What are TIFF No.8’s trends?With respect to number of movies, it is larger and more ambitious. Therefore there are more sections (19) – apart from the traditional ones (Competition, Super-nova, 3x3, No Limit, Shad-ows etc.) there are new ones. There is no intention of giv-ing in to the commercial and the mainstream, as TIFF has succeeded to stand out with its specific, alternative film offer, different from what one can usually see in Roma-nia, provided by distributors. A particularity of the No.8 is its stress on documentaries. They are dedicated a consist-ent section, presented by HBO, moreover there are no less than four documentaries in Competition – however seeing them one is left with the strange feeling of fiction.

What is new in this Edi-tion?Many things: there will be more drive-in screenings - with a very special screening on the… Transilvania High-way; our first collaboration

with a multiplex, Cinema City; a special short-film program dedicated to shorts made by Hungarian direc-tors living in Transylvania; a special screening dedicated to blind people; an educa-tional program for children, following the pattern of similar sections in Berlinale and Sarajevo IFF; a series of post-screening debates at-tended by important politi-cal and cultural figures; and, last but not least, the promo-tion of the Shadows Shorts competitive section, run by my colleague Mihai Mitrică, manager of the Animest Film Festival, by screening of one Shadows short before each film in Competition.

Please tell us about the new sections?Apart from the ones I’ve already mentioned (Politi-cal Figures, Children’s Days, What’s Up, Doc?), there also is a section dedicated to the new wave of Dutch female directors, curated by our colleague, Rik Vermeu-len, as well as three Focus-es, dedicated to the Italian, Polish and Finnish cinemas. The latter is the largest and most elaborated one, with extremely fresh, both docu-mentary and feature titles, a last years’ “best of” and a special session dedicated to a reputed visual artist from Helsinki, Eija-Liisa Ahtila. How many films did you

manage to see per day/night during the selection? In festivals, from where I came with a large part of the offer of this Edition, I got to 7 titles a day. At home, where I watched all the se-lected titles, I got to up to 10 films a day/night. How many films are there in the Festival this year?If I’m not mistaken, there are 209 titles from 47 countries, of which 166 are feature-length films. Though I can’t help feeling there are more…

How many films do you think the most dedicat-ed viewer will get to see throughout the Festival? About 50, five a day – a quar-ter of the entire offer.

What are the ones no one should miss?First of all, von Trier’s Anti-christ– freshly arrived from Cannes to be screened only once in Cluj. Then, two of the most resonating titles of last year: the Oscar win-ning documentary Man on Wire, and last year’s Camera D’or (Hunger). Plus: JCVD, a film with, and especially about, Belgian actor Jean Claude Van Damme, and The Possibility of an Island, a rare case of a film directed by the very author of the book it is based upon – in this case the controversy writer Michel Houellebecq. Last, but not least, Tokyo Sonata, prob-

ably the most beautiful film of last year and Hitchcock’s silent The Lodger, with a live score by our traditional DJ DuBase. How about this year’s Competition?Again 12 films, among which the second film of Roma-nian director Corneliu Po-rumboiu, freshly awarded in Cannes, Police, adjective. There are three countries-new entries in the Com-petition: Turkey (with My Marlon and Brano), Brazil (with Dead Girl’s Feast) and none other than Sri Lanka (with Machan). As a general remark, most of the Compe-tition entries are made with “crisis” budgets and have very intimist stories, half of them either documentary or very personal or real-life-based films. What are your favourite titles?In Competition, I have a thing about the Chilean La nana, with a main actress and main character absolutely fabulous. In the parallel sec-tions, the Valentino docu-mentary, delicious and touch-ing, Tokyo Sonata, and the extremely experimental Shi-rin by Abbas Kiarostami – the very title which will probably win me the hatred of many. As a guilty pleasure, I admit guilty to the flashy musical Repo! The Genetic Opera.

– LAURA PoPESCU

Mihai Chirilov, TIFF Artistic Director, has done the selection of over 200 titles of the 8th Edition. He talks about trends, traps, and favourites, and warns us that we are entering a race we cannot possibly win.


APERITIFF / 13

JuryAssumpta SernaA career of over 103 films, plays and TV has earned her over twenty best actress awards. She has acted in Theatre and movies in six different languages in over 20 countries. She was a board member of the European Film Academy. A member of the Spa-nish Academy of Cinema and TV, and an active member of the American Academy of Motion Pictures, Arts and Sciences. A few of her many films are: Almodovar’s Matador, The Craft, The Day of Reckoning, Wild Orchid, Nostradamus, Short Cut to Paradise.

Corina ȘuteuExpert, consultant and trainer in cultural management and the director of the Romanian Cultural Institute in New York. For nine years was director of the European Master’s degree in Cultural management of the Business School in Dijon. Her expertise was enriched by the presidency of the Forum of European Cultural Networks, extensive trainings and consultancy all over Europe. Wrote Another brick in the wall. A critical review of cultural management education in Europe and numerous articles and studies.

Jim StarkHe helped Jim Jarmusch finance, produce and sell the low budget independent hit Stranger Than Paradise (Camera D’or in Cannes). He further worked with Jarmusch at Down by Law, Mystery Train, Night on Earth, and two Coffee and Ci-garettes films. His producing credits include Alex Rockwell’s In the Soup, Gregg Araki’s The Living End, Christopher Munch’s Color of a Brisk and Leaping Day, Adrienne Shelly’s I’ll Take You There. Co-wrote Cold Fever and Factotum, and frequently writes and lectures on film production, finance and sales.

Dan FăinaruHe was born in Romania, moved to Israel in 1950. Studied at the Haifa Institute of Technology, joined the Army Broadcas-ting Service in 1957. In 1970-2003, he worked for the Israel Broadcasting Authority. Reviewed films in Variety (1979-91) and Moving Pictures, and is now reviewing for Screen Interna-tional and The International Film Guide. Vice-president of the International Federation of Film Critics (FIPRESCI) as of 1991.

Szabolcs HajduSzabolcs Hajdu was born in Debrecen, Hungary, in 1972. Worked first as an actor, then studied at the University of Drama, Film and Television in Budapest. His first feature Stic-ky Matters won him the Best First Film Director Prize at the Hungarian Film Week in 2001. In 2003 he directs his second feature film Tamara and then White Palms - selected in the 2006 Director’s Fortnight in Cannes. His 2007 film, Off Hol-lywood, will be screened at TIFF in the Hungarian Day.


APERITIFF / 14

Must See

Mesagerul

Filmul regizorului Oren Moverman (co-scenarist la splendi-dul I’m Not There prezent la TIFF anul trecut in Doc’n’Rolls)

se concentrează asupra relaţiei dintre Will (Ben Foster), un soldat trecut prin numeroase spitale militare care caută un nou început în viaţa personală și Tony (Woody Harrelson) un ofiţer superior care îl ajută să își ia în primire noul rol, acela de a anunţa familiile soldaţilor căzuţi în operaţiuni militare de moartea acestora. Moverman reușește să nu implice acest film în mod politic, neconcentrîndu-se pe armată sau urmările războiului din Irak, ci pe aspectele umane, pe alegerile pe care personajul le face și pe găsirea unei urme de umor și speranţă în orice aspect oricît de tragic al vieţii. Regizorul/scenaristul introduce și o dilemă etică în atracţia lui Will pentru o tânără văduvă a unui alt soldat (Samantha Morton).

Filmat într-o perioadă în care filmele despre războiul din Irak nu erau bine primite pe piaţă, The Messenger reușește să rupă cumva tiparul prin abordarea impactului personal al războiului asupra vieţii celor implicaţi. Pelicula e tensionată de oscilaţia celor două personaje între pasiune și compasiune, între datorie și găsirea supapelor necesare pentru a se elibera de presiunile războiului.

The Messenger a avut premiera mondială la festivalul Sun-dance și de asemenea a deschis festivalul de la Sarasota. Fil-mul a cîștigat Ursul de argint pentru cel mai bun scenariu, premiul pentru film de pace și a fost nominalizat la Ursul de aur în cadrul festivalului de la Berlin.

– rAdu mEzA

Supernova

ZiftZift (r. Javor Gardev) este o foarte plăcută surpriză bulgă-

rească. Pentru că, dincolo de pasiunea vecinilor de peste Dunăre pentru legumicultură și industria conservelor, există și regizori (mai exact unul, aflat la debut) capabili să bulga-rizeze ceva ce aduce (ca ritm, absurd, splendid și kinetică) a Crank… reușind totuși să aibă și un iz de Shawshank Redemp-tion. Un tip iese chel (Zift, adicătelea cărbune, dacă nu mă înșeală memoria) din închisoare pentru a fi torturat de un poliţist gras și mustăcios. Chestiunile se întâmplă în Sofia, anii ’60. Că poliţistul este fost partener într-ale furtului al lui Zift și rolul pe care îl joacă duduia chelului în toată tărășenia din trecut, asta aflăm din niște flash-back-uri impecabil plasate cît să dinamizeze și explice evenimentele. Greu de explicat cum că alegerea pentru-alb negru dă un plus de noir (dar și de credibilitate) unui foarte puţin probabil dpdv geografic neo-noir injectat masiv cu cool-isme exacerbate demne de filme cu Jason Statham. De văzut nu pentru cele 8 premii pe care le are în palmares ci pentru că este feel-good movie (urmărire specta-culoasă prin aripa destinată femeilor din băile municipale din Sofia, doctoriţe tabacist-sexoase, o ejectare antologică de ochi de sticlă) și simpatic (o povestioară-legendă urbană scandaloa-să despre răzbunarea unui vidanjor) și bine manufacturat.


Expoziție

Un slalom între figurația ironică și abstracțiunea caligrafică, o artă a citatului în remix și a deconstrucției polifonice, o în-toarcere la inocența pierdută, sub tutela lui Magritte, de Sta-el și Peter Doig. Gabriel Marian este traducător (Actes Sud), critic de artă (Dilema Veche, Echinox), redactor al webzine-ului Popnews.com și lector al Facultății de litere, UBB.

Polul Cultural Clujean (director: Mariana Enache) vă invită între 28 mai și 15 iunie la expoziția de pictură LOW-COST ICONS (& self-landscapes) – Gabriel Marian

Polul Cultural Clujean – Libraria Universității(str. Universității nr. 1)


APERITIFF / 15


APERITIFF / 16

Blog

TIFF-ul: o experienţă care trebuie trăită live“Nu ești la Cannes?” e întrebarea pe care am auzit-o foarte

des în ultima vreme. Pentru unii, prezenţa la festival este încununarea absolută a unei profesii extrem de glamou-roase. Motivele pentru care nu am fost pe crozetă au de-a face cu lucruri mai puţin lucioase ca recesiunea, cu oboseala de a-mi căuta niște eventuali sponsori și cu politica discrimina-torie caneză a bagde-urilor (culoarea galbenă mă predispune la așteptat ore în șir la rînd, dis de dimineaţă, în soare, doar ca să fiu anunţată că “sala s-a umplut”). În fine, nu mă plâng, la urma urmei și unele dintre cele mai mari reviste din lume au refuzat anul acesta să-și trimită corespondenţii… Unii chiar au acoperit festivalul făcînd rezumate din coresponenţa altora mai norocoși, aflaţi la faţa locului. Apoi alţii au scris despre ce au scris cei care au scris despre ce au scris alţii, spunînd că asta e o consecinţă tristă a crizei. Sau a faptului că, zilele astea, totul e un comentariu la un comentariu și mai puţin experien-ţă directă… Nu era de ajuns că ziariștii de la Cannes descriau cum se vede umanitatea prin filmele proiectate pe ecran că alţii, din faţa computerelor, încercau să citească lumea prin prisma a ceea ce le povesteau unii care încercau să descifreze ce căutau cineaștii să spună. Curată bandă a lui Moebius. Una

peste alta, s-a comentat mai mult decît niciodată și nu m-am simţit deloc frustrată. Jurnaliștii mei preferaţi, de la Peter Bradshaw (The Guardian), la Roger Ebert de la (Chicago Sun-Times), la Alex Leo Şerban (Liternet) m-au ajutat să fiu și eu acolo, fără să mă mișc din București. Am trăit toată acea atmo-sferă de cinefilie vibrantă într-o versiune mai economică, dar nu mai puţin evocatoare. Trăiască tehnologia: am fost ţinută la curent cu noul triumf românesc de amicii de la faţa locului, prin messenger sau sms-uri frenetice, exaltante, ca în timpul unui meci esenţial al naţionalei de la un campionat mondial de fotbal (încerc să-mi amintesc cînd s-a întîmplat ultima oară, în realitate, acest lucru). N-am fost la Cannes, nu-mi pare rău, pentru că am TIFF-ul… Un festival care nu înseamnă doar o gașcă de fantatici scufundaţi în întunericul unei săli încercînd să se implice în această realitate second hand care se numește filmul. Da, TIFF-ul e cinema, ba chiar cinema foarte bun, dar nu e doar atît. E o experienţă prea intensă ca s-o trăiești doar virtual. N-aș vrea s-o ratez pentru nimic în lume.

– AnCA grădinAriu,Citește în exclusivitate pe www.hboclub.ro Blogul Ancăi Grădinariu

despre prima controversă de la TIFF 2009.

ediția 8, 29 mai– 7 iunie 2009, cluj-napoca amintiri de … · 2019-05-08 · lui ceauşescu din...

Documents