Obiectul de studiu al Teoriei Economie:totalitatea fenomenelor, proceselor economice care au loc in cadrul activitatii economice, tinindu-se cont de confruntarea caracterul limitat al resurselor si nelimitat al nevoilor

Fazele activitatii economice sunt :

Productia:procesul de productie a bunurilor si serviciilor

Repartitia : distribuirea nu numai a bunurilor dar si a veniturilor

Schimbul : procesul de vinzare cumparare

Consumul: este destinat consumului, in urma consumului poate disparea, se poate uza….

Procesul economic reprezinta un fenomen economic in miscare, in dinamica(marirea micsorarea pretului, inflatia creste , scade)

Din obiectul de studiu se subintelege

Cerintele, dorintele sint nevoile inca nesatisfacute din cauza unro restrictii economice, tehnologice ,politic , nevoia de a consuma energia solara

Cererea este nevoia solvabila ; nevoia poate fi satisfacuta daca sint resurse in bani, capacitatea de plata.

Clasificarea nevoilor :

Maslow propune divizare : nevoi secundare(de comnunicare, de securitate, de autoputere(putere), de autorealizare) si nevoi primare(fiziologice sau somatice)

Clasificarea cea mai sugestiva

Nevoi superiaore inferioare, vicii,,,,,

Diferenta dintre caracterul subiectiv si obicetiv al nevoilor umane ; intrate in obiceiuri si traditiile de consum nevoiele capata un caracter obiectiv ; nevoile umane sint diferite de la individ la individ- caracterul subiectiv.

Particularitatile nevoilor umane :

1. Sint nelimitate ca numar (in momentul satisfacerii unei nevoi , apare alta nevoie)-nevoile se modivfica cantitativ si calitativ

2. Nevoile sint limitate in capacitate, poarta o mica nota de relativitate-nu este specifica tuturor nevoilor ci numai celor fiziologice(de ex omul nu poate minca 10 piini)

3. Nevoile se sting in momentul satisfacerii avind capacitatea de regenerare(nevoia de alimentare reapare de mai mute ori pe zi , doar c ae este limitat)

4. Nevoile sint substituibile sau concurente(reiese din caracterul substituibilitatii ; cola-pepsi ; unt-margarina etc)

5. Nevoile sint complementare : mai multe produse care stisfac aceeasi nevoie… pu ati satisface nevoile ai nevoie de mai multe produse de ex : masina, benzina

Resursele sint relativ limitate :

Resursele economice : sunt relativ limitate deoarece se compara cu nevoile. Multi oameni de stiinta considera , daca nu ar fi existat aceasta lupta dintre nevoi si resurse.

Deoarece nevoile sunt multe iar resursele putine, apare problema alegerii

Costul de oportunitate : varianta cea mai optimala de la care se renunta ; aprecierea celei mai bune alternative la care se renunta

Din punct de vedere matematic

Modelul posibilitatii de productie :

Curba oportunitatii

Clasificarea resurselor data viitoare : regenerabile, neregenerabile, epuizabile ; inepuizabile, libere si economice

Totusi unele bunurile libere devin economice

Resurse private si resurse publice

Resurse primare, resurse intermediare

Metodele de cercetare : explicam esenta fenomenelor economice

Deductia si inductia

General- legile , teoriile , generalizare stiintifica

Particular-realitate

Inductia de la particular la general

Generalul este stiinta iar particularul este realitatea

Abstractizarea – negarea unor elemente neesentiale, lucuri aleatorii,- sunt uitate pe perioada cercetarii

Notiunea de lege economica- cele mai stabile si repetabile in timp dependente dintre fenomene si procese

Odata cu cresterea preturilor – cererea se micsoreaza

Legile economice exista fara dorinta omului , iar caracterul subiectiv a legii sunt infaptuite de economist

Legile juridice se elaboreaza iar cele economice se descopera se deduc

Bunurile economice , clasificarea lor

Initiere in Economix;Introducere in Economix

1. Geneza SE si etapele de dezvoltare.2. Subiectul de studiu in viziunea diferitor doctrine3. Metodele de cercetare, legile economice4. Nivelel de cercetare si functiile stiintei economice

Geneza SE si etapele de dezvoltare.

Istoria omului cit si a societatii incepe odata cu activitatea bazata pe ratiune, insa din punct de vedere a dobindirii bunorelor materiale. Astfel pu viata omul are neoie in primul rind de cele mai elementare conditii de existenta(hrana imbracamintea, domiciliul), insa ca personalitate omul se manifesta prin nivelul sau spiritual, si nu prin cantitatea de bunuri pe care le acumuleaza pe parcursul vietii.Insa producerea bunurilor materiale ca baza a vietii va fi totdeuana cea mai importanta ocupatie .Inca Aristotel a remarcat ca oamenii au inceput sa faca filosofie doar dupa ce au satifacut necesitatile materiale.Ceea ce demonstreaza ca activitatea economica este un proces complex, care reprezinta o multitudine de comportamente din decizia si reactiile oamenilor cu privire la producerea bunurilor , repartitia insa in functie de necesitati si interesele acestora.

Deci stiinta economica are ca obiect de studiu societatea, ceea ce o caracterizeaza ca este o stiinta sociala, de rind cu sociologia, psihologia si dreptul.Totodata fiind o stiinta aparate cu obiectul sau de studiu.

In calitate de stiinta separata de sistem de cunostinte sociale , economia s-a constituit abia in secolul XVIII , fiind influentata de factori materiali.Si anume : de nivelul de dezvoltare a activitatii economice, adica de ce si cum se produce.Si respectiv de factori spirituali : cultura si viziunea sociala, despre ce si cum gindesc oamenii.

Odata cu evolutia societatii are loc si dezvoltarea gindirii economice, astfel etapele principale ale procesului de formare si dezvoltare a gindirii economice sint :

1. Prestiintifica 2. De constituire propriu zisa a stiintei economice3. A descoperirilor si elaboirarii principalelor teorii economice fundamentale

4. De extindere a teoriei economice5. Stiinta economica contemporana

Primele formulari despre economie se produc in Orientul Antic.In China , India, Egipt si Babilon. Insa Grecia si Roma determina momentul determinant , Xenofon, Platon si Aristotel.

Conceptele economicepot fi determinate si in lucrarile sale, ceea ce demonstreaza ca Grecii , priveau economia prin prisma ideilor de gindire proprie, astfel etimologia cuvintului ECONOMIE din greaca economikos provine de la 2 imbinari |omikos|-casa si |nomos| -stat : legi de gospodarire.

Odata cu aparitia statalitatii legile de gospodarire au devenit mai complexe : astfel necesitatile in reglarea activitatii econ au determinat un aspect statal.

Termenul de economie politica a fost propus in 1615 in epoca merkantilistilor, de francezul Montecretien in tratatul despre Economie politica, adaugind politikos-cetate, societate, ; stiinta – legi de gospodarire a unui stat, prin aceasta determinind ca stiinta a evoluat de la o economie individuala la o economie sociala, de stat.

2.Obiectul de studiu

Termenul de economie politica poate fi interpretat ca stiinta despre :

1. Bogatie –mercantilisti2. Productie si repartitie 3. Relatii de productie – marksist4. Gestiunea economiei nationale

Sec XIX-XX- s-a constituit o noua directie stiintifica-economix.Notiune de econominx afost utilizata de fondatorul scolii de la Cambridge-Alfred Marshal- proncipiile economiei politice.Astfel obiectul a devenit comportamentul economic rational al individului, adic aproblemele utilizarii eficietne a resurselor de productie eficiete, care sint limitate cu scopul de satisfacere a nevoilor maeriale ale omului.Astfel problema alegerii rationale a resurselor in determinarea nevoilor nelimitate a devenit prioritatea in studierea economiei politice.Astfel si obiectul TE paote fi determinat de o multitudine de abordari si definitii.

Curentele si scolile de gindire Obiectul de studiuScoala clasica(merkantilisti, fiziocrati..) Avutia nationalaMarksishti Relatiile de productieScoala istorica Economia nationala in ansambluMarginalizmul Studiul microeconomic(comportamentul

subiectilor economici-caile , mijloacele, solutiile mijloacelor propuse)

Kenisismul Analiza macroeconomica : mecanismul functionarii economiei nationale ca un tot intre

Curentul institutional Institutiile si schimbarile institutionaleTeoria sintezei neoclasice Idei clasice adoptate… avutia nationala , insa

formele si stimulentele comportamntului uman in dependenta de resursele limitate

Cunostintele economico-teoretice generaledetermna constiintizarea logica a evolutiei activitatii economice, ceea ce determina prognozarea perspectivelor, tendintele de dezvoltare a societatii, in baza principalelelor principilor economice sint elaborate politici si masuri special , care sint orientate spre rezolvarea unor problem concrete.

Cele mai raspindite intrebari ale TE sint :

1. Schimbul, comportamentul, pe pietele funciare(modul de alocare a resurselor materiale in economie)

2. Modul in care societatea foloseste resursele pu a produce bunuri si pu a le distribui membrilor sai

3. Studiaza modul formarii pretului muncii, a capitalului , a pamintului, modul de utilizare a pretului in procesul de alocare a resurselor

4. Examineaza distributia veniturilor , si sugereaza modalitati de ajutorare a persoanelor nefavorizate.

Stiinta economica este cercetarea a oamenilor in procesul folosirii resurselor limitate , necesarepu a produce bunurile vietii , a formula legi, sau principiile activitatii economice, a elabora metode si mecanisme de organizare economica, a determina alternative in politica economica.

Metodele de cercetare

Metodele economixului , reprezinta majoritatea mijloacelor necesare studieirii societatii pu a sistematiza faptele , a le expune sub forma de categorii stiintifice , legi si tendinte, astfel avem metode genreale

1. Abstractia stiintifica : studierea doar dintrun anumit punct de vedere2. Este analiza: descompunere a unui fenoment in parti component3. Reunirea elementelor intrun tot intreg4. Deductia : este un mod de rationalizare: de la general la particular5. Metoda inductiei d la particula r la generala

Metode specifice

1. Metoda istorica2. Metoda economica3. Metoda caeterus-paribus(studierea fenomenului in starea sa pura)in conditiile neinfluentati

de alt factori

Economia ca si natura si diversele sfere sociale se autoadministreaza, se conduce de legi interne specifice ei. Legile economice determina legaturi cauzale interne , necesare, generale, deseori repetabile , relaitv stabile a fenomenelor a proceselor economice.

Unele legi econ se formeaza in afara vointei comune , indiferent de faptul ca ele sint coordonate , dirijate in activitatea economica.Alte legi se formeaza in baza psihologiei economice a subiectilor, a intereselor si modalitaii comportamentului economic.

Astfel cunoastem deci legile obiective, nu depind de vointa , intelresel , dorintele oamenilor.Astfel de legi sint caracterizate prin activitatea fizica si biologica.

Legile subiectiv-psihologice , care reprezinta raporturile stabile intermediate, de prezenta oamenilor, subiectilor , prin interese , obiective , preferinte si drepturi.Asfel stiinta elaboreaza si formeaza legile si principiile ce reprezinta raporturi sociale, stabilite intre fenome si procese economice.

Cunoastem :

1. Legi generale-valabile pu toata societatea2. Legile specificce-etapa curenta3. Legile comune –valabile pu mai multe trepte de dezvoltare.

Nivelele

TE contemporana ca entitate complexa determina si diferite niveluri de organizare a activitatii economice. La nivel de familie, la nivel de intreprindere, ramura, stat.

Care la rindul sau : familie , intreprindere, ramura stat si rel internat , care la rindul sau sint cercetate din punct de vedere a diferoitor modele , analize comparative, la dif niveluri de functionare.

1. Micro2. Mezo3. Macro4. Mondo--- economic

Analiza microeconomica, sau micro economiei presupune studierea economiei la nivelul resurselor si bunurilor prin prizma comportamentului unei unitati structurale ex individ – familie-intreprindere

Microeconomia se ocupa si de mecanismul economiei de piata, astfel analiza microeconomica cerceteaza arta de a a face bani, de a obtine venituri

Nivelul microeconomic explica schimbarea preturilor pu fiecare produs in parte, costul , profitul , formele de organizare, dimensiunile intreprinderilor, folosirea resurselor limitate- rational.Indicatorii analizei microeconomice :

Cifra de afaceri Valoarea adaugata Venitul global Costurile de productie Profitul

Mezoeconomia : determina o pozitie intermediara intre micro si macro economie.Studiaza procesele economice la nivelul ramurii la un nivel complex aparte ex zonele economice libere,,,,

Macroeconomia studiaza sistemul national insa ca un tot intreg, ea cerceteaza agregabil sau indicatoriu ce caracterizeaza activitatea economica ex economiile si consumul, venituriel si cheltuielile.Si utilizeaza urmatori …

Volulumul de productie PIB Nivelul inflatiei

De regula parlamentele , guvernele sua alte inst de stat deci si partidele , miscarile politice determina problemele economice si modalitatile de rezolvare la nivel macroeconomic.

Mondoeconomia sua megaeconomie : a aparut ca urmare a proceselor ce tin de activitatea integrationista si globalizarea.Mondoeconomie studiaza problemele economice mondiale ex : diviziunea internationala si specializarea muncii, comertul international, sistemul valutar, migratia capitalului si a fortei de munca.Concomitent mondoeconomia analizeaza si procesele de transformare si solutionare a problemelor mondiale : alimentara, ecologia, demografia ; asfel are loc internationalizarea vietii economice cu toate conceptele societatii.

In TE contemporana in urma aprofundarii cunostintelor economice si specializarii acestora sau formata urmatoarele stiinte :

Stiinte economice generale (istoria economica, econ politica) care formeaza filozofia vietii economice

Stiinte functionale (specifice): care abordeaza anumite aspect functii , separate ale act economice ex: statistica economica , evident contabila, auditul , managementul general etc

Stiintele economice de ramura sau applicative: analizeaza economia in caz de ramura ex economie agraram industieri etc

Stiinte economice interdisciplinare : sint cele care intersecteaza si explica metodele formele , regulile de activitate economica ex metode economico-matematice ,cibernetico – economice, sociologie-economica

Evolutia stiintifica a stiintei economice si practica a TE a demonstrat ca exista si o multitudine de functii pe care le indeplineste.

1. Functie cognitiva2. Functia practica3. Functia metodologica4. F-tia ideologica

In literatura occidentala contemporana ftiile TE sint divizate in pozitive si normative

Kenes delimiteaza ca stiinta pozitiva reprezinta totalitatea cunostintelor sistemice care fixeaza ceea ce este in realitate, iar SE normativa –totalitatea cunostintelor care demonstreaza ce trebuie sa fie : sitemul de legi pu atingerea scopurilor determinate.

Legea ierarhizarii nevoilor umane

Legea nevoilor crescinde

Factorii care fac ca oamenii sasi satisfaca nevoile

Incertitudinea(zilei de miine)

Capacitatea limitata de previziune

Viata scurta a omului

Tema 2 Activitatea economica si agentii economici.

1. Premisele activitatii economice2. Activitatea economica si rationalitatea activitatii economice3. Agentii economic-functii si sursa lor de venit

Activitatea economica, una din formele activitatii umane are drept scop crearea bunurilor necesare pentru satisfacerea nevoilor materiale , sociale si spirituale .Premisele desfasurarii oricarei activtati economice sunt :

Nevoile umane: sunt cerinte doliante, necesitati; obiective ale indivizilor si ale societatii Resursele necesare pentru satisfacerea acestora

Pe parcursul istorice ele au evoluat si s-au diversificat.Aceasta evolutie s-a desfasurat odata cu dezvoltarea societatii, deci si a omului si a posibilitatilor lui.Astfel diversificarea nevoilor a determinat necesitatea clasficarii lor dupa urmatoarele criterii.

In functie de dimensiuni: nevoi se caracterizeaza ina) Fiziologice , biologice b) Nevoi spiritual-psihologice(nevoia de cunostinta)c) Nevoi sociale sau brute care reprezinta un ansamblu de nevoi , a caror satisfactie este

posibila doar prin actiunea unor grupuri sociale Dupa gradul lor de complexitate cunoastema) Nevoi de baza : inferioare - elementare si superioare. Din punt de vedere a socilogului

american Maslow exista urmatoarele tipuri de nevoi , in care sint evidentiate 5 grupuri de necesitati:

1. Fiziologice-elementare2. Siguranta si securitatea 3. Nevoile sociale 4. Stima si statutul social5. Autorealizarea, creativitatea

Nevoile umane pot fi caracterizate si prin urmatoarele trasaturi

1. Nevoile sint nelimitate ca numar 2. Nevoile sint limitate dupa capacitate si volum ; orice nevoie descreste in intensitate pe

masura ce este satisfacuta.3. Nevoile sint concurente intre ele 4. Nevoile sint complementare 5. Orice nevoie se stinge momentan prin satisfactie (nevoile satisfacute se transforma in

obiceiuri ,traditii si in interese economice)

Sporirea nurmarului nevoilor cit si preocuparea permanenta de a le satisface , reprezinta motivatia principala a oricarui progres economic.Astfel si s-a determinat si demonstrat legea cresterii si diversificarii nevoilor umane.

In scopul satisfacerii nevoilor sale individul este obligat sa recurga la valorificarea anumitro resurse , care si sint numite resurse economice. Resursele economice reprezinta totatlitatea elementelor si premizelor folosite de catre om in activitatea sa economica pentru a obtine bunuri de care are nevoie. Odata cu cresterea nevoilor omul este nevoit sa atraga in circuitul economic o cantitatea dein ce in ce mai mare de resurse.Resursele economice folosite de catre om sint extrem de variate , astfel clasificaindu-se:

1. Resurse primare a) Resursele umane , omul fiind determinat rin felul sau anume: experieta , calificare,

capacitatea sa antreprenorialab) Resurse naturale: pamint, apa , bogatii naturale2. Resursele derivatea) Capital tehnic (masini echipament)b) Experienta si cunostinta(potential inovational)c) Resursele monetare si valotare de care dispune societatea respectiva

Se cunosc si alte clasificari , ceea ce tine de resurse

1) Din punt de vedere a duratei si caracterul utilizarii lor sinta) Reproductibile-regenerabileb) Nerproductibile –neregenerabi2) Dupa volumul resurselora) Abundente b) Deficiente3) Dupa apartententaa) Propriib) Atrase

Trasatura prinicipala –caracterul limitat al resurselor.In raport cu nevoile mereu crescinde , devin problema principala a activitatii economice, constituind astfel continutul legii raritatii resurselor.Astfel bunurile economice reprezinta un mijloc de satisfacere a nevoilor umane .Deci prin bun intelegem : un obiect material sau un serviciu nematerial , care prin proprietatile lui poate sa satisfaca o necesitate umana

Cunoastem

1. Bunuri libere: sint acele bunuri ale caror cantitate raportata la cerintelor oamenilor apar ca nelimitate

2. Bunuri economice: care la rindul sau reprezinta un rezultat al activitatii economice si sint limitate

Bunurile economice determina si urmatoarele conditii

1. Existenta unei nevoi care trebuie satisfacuta 2. Proprietatile corporale : parametri functionali;Acorporae ale bunurilor care satiusfac nevoile :

numele, marca, serviciul3. Disponibilitatea si accesibilitatea4. Raritatea relativa a bunurilor economice

Conditiile mentionate determina utilitatea bunurilor economice.

Cunoastem urmatoarea tipologie a bunurilor economice.

1. Dupa materialitate: materiale si nemateriale(serviciile)

2. Dupa origine : naturale rare si produse prin munca omului 3. Dupa destinatie sau utilitate: de consum final sub forma de produse au servicii; de consum

intermediar(energie , materie prima); de echipament4. In functie de subsituire: substituibile si nesubstituibile5. Din punt de vedere a complementaritatii: complementare si necomplementare

Astfel diversitatea economica a bunurilor economice poate fi clasificata si din punct de vedere a criteriilor bunurilor

1. Dupa forma de manifestare: bunuri materiale(imbracaminte produse); valori spirituale(manuscrise picturi)

2. Dupa gradul de prelucrare : primare (ciupercile din padure); intermediare (sfecla de zahar pu prelucrare si primirea zaharului); finale (incaperea univeristatii)

3. Dupa destinatia finala cunoastem: satisfactori(bunurile de consum personal); de consuim social (serviiciile de educatie , sanatate); prodfcatorii(invesitionale, capitalul tehnic)

4. Dupa subietul consumului : private(se consuma de individ); publice (insitutii )5. Dupa durata folosintei: folosinta curenta ; o sungura folosinta ; folosinta indelungata

Astfel marfa reprezinta un bun economic , un produs al muncii omului care satisface o anumita cerinta , poate fi destinata schimbului prin intermediul actului de vinzare cumparare.

Un bun pentru a fi marfa trebuie sa aiba utilitate sociala si treaca de la producator la consumator prin intermediul schimbului. Marfurile la rindul sau pot fi sistematizate in urmatoarele grupuri:

a) Marfuri corporale de consum personal curent (imbracamintea)b) Marfuri corporale de consum personal indelungat : mobila , frigiderulc) Marfuri incorporale de consum personal : serviciile-telefon internetd) Marfuri incorporale de consum social : servicii-scolie) Marfuri capital : masinile utilajelef) Marfuri resurse naturale : pamint , petrolg) Marfa resursa de munca –forta de muncah) Diverse aspecte ale avutiei nationalei) Marfuri corporale si incorporale , rezultate din cercetarile stiintifice: cartile , softurilej) Marfuri servicii manageriale si de marketing: si serviciile juridicek) Marfurile hirtii de valoare: obligatiunile, actiunile

Orice marfa are 2 aspecte

1. Valaorea de uz 2. Valoarea de schimb

Activitatea economica si rationalitatea activitatii economice

Reflecta ansamblul comportamentului oamenilor al reactiilor si deciziilor , referitoare la atragerea , utilizarea reurselor economice in vederea producerii , circulatiiei , consumului de marfuri in functie de interese si nevoi.

Din punt de vedere a evolutiei activitatea economica a cunoscut si un complex de diversificare de specializare si de integrare ce poate fi definit ca deiviziunea social a muncii.

Structura activitatii economice cuprinde:

1. Productia : reprezinta combinarea si utilizarea resurselor materiale si umane in vederea obtinerii de noi bunuri economice , cu o utilitate sporita .Deci productia reprezinta activitatea oamenilor de a transforma resursele naturale corespunzator necesitatilor lor cu scopul de creare a bunurilor si serviciilor , care vor satisface anumite categorii de nevoi .Astfel productai include: compus din productia primara(agricola) si din productia secundara (industriala); productia de servicii (tertiara): care cuprinde transporturile , consultatiile ; productai de informatie: cercetarile stiintifice . Se cunosc si 4 sectoare de activitare: primar, secundar, tertiar, cuaternar.

2. Circulatia sua schimbul care cumprinde acele activitati ce asigura miscarea continua a bunurilor economice , a banilor si a capitalurilor intre vinzator si cumparator.Cea mai veche forma de circulatie o constituie schimbul de marfuri care initial a fost efectuata de troc .Odata cu aparitia banilor schimbul s-a divizat : vinzare(marfa-bani) si cumparare(bani-marfa), asfel s-a format sfera ciculatiei marfurilor prin intermediul banilor, ca o activitate specifica economiei de piata : de aprovizionare de transport, de depozitare, de pastrare, de comert interior si exterior.Deci circulatia banilor reprezinta si totalitatea operatiunilor de incasare si de plati determinate de fluxurile de marfuri si servicii.Circulatia capitalului cuprinde : fluxurile de capital, de credite , de actiuni, si de alte hirtii de valoare

3. Repartitia: reprezinta acea componenta a activitatii economice prin intermediul careia bunurile materiale si serviciile sint orientate spre destinatie si se asigura distribuirea si redistribuirea veniturilor de ex plata salariilor, profiturilo, impozitelor a taxelor

4. Consumul: reprezinta utilizarea efectiva a bunurilor economice de catre oameni sau agenti , inclusiv de catre stat in scopul satisfacerii necesitatilor.In acelasi timp consumul verifica si utilitatea bunului. Deci si concordanta dintre nevoi si preferintele oamenilor.Consumul poate fi : consum intermediar(ex materie prima , mateiralele utilajele)-pentru producerea altor bunuri ; consum final : personal si social, care determina utilitatea bunului de consum si prin care se asigura existenta satisfacerii unor cerinte ale societatii.

Ansamblul elementelor de care depinde activitatea economica , cuprinde toate componentele si formele sociale ale activitatii de productie: mijloacele de productie, forta de munca , potentialul fizic si intelectual al omului, tehnologiile(operatiunile, metodele), formele de organizare de productie (pe parcursul diviziunii a muncii) si nu in ultimul rind –inovatiile tehnico-stiintifice, si abilitatile-capacitatea de a organiza, a conduce o afacere.

Economia de piata se caracterizeaza prin existenta si actiunea subiectilor , deci a agentilor economici care efectuiaza operatiuni de natura diferita pentur a aproduce bunuri , a finanta si a asigura , a redistribui si a consuma. Deci agentii economici reprezinta : persoane sau grupuri de perosane fizice sau juridice cu comportamente economice care participa la viata economica. Fiecare agent reprezinta fie intrari sau fie esir de resurse in relatiile multiple cu alti agenti economicei, fie la nivelul economiei nationale sau a economiei mondiale. Principalele trasaturi ale subiectilor economici sint :

Alocarea de resurse pentru a aproduce bunuri si a obtine profituri Integrarea in realtiile economice de piata Fiintarea ca centre de decizii economice , autonome Desfasurarea activitatii pe baza legislatiei in vigoare

In orice economie moderna de piata actioneaza o diversitate de agenti economici, tinind cont de mai multe criterii

Ramura in care isi desfasoara activitatea Finctiile economice indeplinite Statutul juridic

Un agent economic reprezinta o unitate institutionala , daca dispune de autonomie , de optiune , de decizie in exercitarea functiilor sale.Functii

De a produce De a finanta De a asigura De a consuma

Cu dreptul de individual de a consuma resursele dupa bunul plac.

Din punt de vedere a criteriului institutional cunoastem urmatoarele categorii de agenti

Întreprinderile non financiare: produc bunurile materiale si serviciile destinate vinzarii ;formeaza sectorul productiv sau al afacerilor;veniturile provin din vinzarea productiei, iar scopul este obtinerea profitului

Gospodariile familiale sau menajele : cuprind un ansamblu de persoane care efectuiaza activitati mai mult legate de viata familiala, de aceea ele pot sa fie nu odar de consum ci si de productie, de gestiune a patrimoniului de familie. Veniturile menajelor provin din salarii , remunerarea muncii, din titluri de proprietate si din transferuri efectuate din celelalte sectoare

Institutiile de credit si de asigurari: in primul rind includ unitatile publice , private si mixte si indeplinesc functia de intermediar intre ceilallti agenti economici:colecteaza , transferu si redistribuie posibilitati financiare , veniturile banicilor-dobiunzi , asigurari

Administratiile publice si private: care cuprind institutii cu scop nelucrativ care furnizeaza servicii , prestatii si se grupeaza in administrarii publice si private.Adm publice urmaresc redistribuira venitului, a avutiei pe baza serviciilor non-marfale perestate.Care al rindul sau includ administratiile locale sasit toate insitutiile publice. Veniturile lor provin din varsamintele operatiunilor efectuate de cater agentii economici din alte sectoare ropimite

direct sau indirect.Adm private se refera la organizatii private ca ex asociatii , fundatii- veniturile acestora revin din contributii voluntare , cotizatii

Agentii externi: care cuprind toti subiectii nerezidenti pe teritoriul economiei nationale care desfasoara o activitate in interiorul acestuia. Sursa de venit….

Factorii de productie: participa in procesul de productie; munca capital si resuresele natrurale dobindite

Resursele de productie

Neofactori de productie:Abilitatea intreprinzatorului, resurse informationlae , progresul tehnico – stiintifici

Bunurile materiale sunt tangibile iar cele informationale sunt intangibile; informatia poate fi materializata

Diferenta informatia poate vinduta mai multor persoanae spre deosebire de bunurile materiale.

Resursele materliae se uzeaza pe parcursul uitlizarii fizic si moral , informatia nu se uzeaza fizic , doar moral

Utilizarea costului de oportunitate

Tema : Formele de organizare a economie si sistemele economice.

1. Sistemele economice si clasificarea lor2. Economia naturala3. Economia de schimb4. Economia mixta, contemporana

Sistemele economice si clasificarea lor

Pe parcursul evolutiei istorice formele de organizare a activitatii economice de asemenea au evoluta , insa elementele de baza au ramas intr-o interdependenta mai mult sau mai putin stabila.

Deci sistemul reprezinta : un ansamblu de elemente aflate intr-o intereactiune si formind o entitate . Deci sistemul economic reprezinta sau constituie o anumita modalitate de organizare a vietii economice si sociale au unei tari. Sistemul economic determina felul de utilitate a resurselor economice , odul de organizare si functionare a procesului de productie si de trecere a bunurilor economice de la producator la consumator.Astfel sistemul economic reprezinta un ansamblu de relatii economice determinante ale institutiilor al organizatiilor, si al altor elemente ale suprastructurii politice , juridice , idiologice cu rol economic. Prin intermediul caruia se desfasoara activitatea si viata economica.

Numai datorita faptului ca elementele de baza a activitatii economice sint legate intr-un anumit sistem devine posibila reproducerea intsitutiilor, care la rindul sau si determina si actiunea legilor economice. Elementele principale ale sistemului economic sint :

1. Forma de proprietate asupra resurselor si asupra rezultatelor activitaii economice. Deci proprietatea pe baza careia si este organizata activitatea economica.

2. Formele de organizare si de reglementare a activitatii economice la diferite nivele3. Scopul urmarit de catre agentii economice intr-o afacere 4. Sistemul de stimulare si de motivatie in activitatea economica

Sistemul economic include si urmatoarele subsisteme:

a) Susbsistemul tehnico-istoric : format din relatiile functionale ce apar in procesul utilizarii factorilor de productie

b) Subsistemul economic care include toate relatiile economicec) Subsistemul economico social care cuprinde relatii ce apar inafara interactiunii dintre

elementele economice si cele ale suprastructuriid) Subsistemul social : relatiile dintre categoriile sociale

Fiind numeroase si extrem de variate sistemele economice pot fi clasigficate si dupa urmatoarele crieterii

1. Dupa nivelul de dezvoltare2. Dupa caracterul relatiilor intre participantii la viata economica3. Dupa ramura principala a economiei

In stiinta ecoomica contemporana cel mai raspindit criteriu de clasificare a sistemelor economice este cel al tipului economic , adica a formei de gospodarire. Deci legaturile intre productie si consum.

Astfel cunoastem sisteme econonomice

1. Natural2. De piata3. De comanda

Alti specialisiti economisti determina ca exista al patrulea tip de sistem – sistemul de tranzitie.

Insa tipurile principale ale sistemului economic sint

1. Economie de paita2. Centralizata planificata3. Mixta

Economia naturala(traditionala)

Reprezinta acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice in care nevoile de consum sint satisfacute din rezultatele propriei activitati, fara a se apela la schimb.

In conditiile acestei forme de productie sociala fiecare gospodarie individuala executa toate activitatile de munca : de la obtinerea diferitor materii prime , pina la pregatirea lor in forma finita.

In economia naturala productia coincide cu consumul . Aceasta forma a proprietatii sociale a predominat in societatea primitiva preponderent in sclavagism si feudalism. Cind fiecare gospodarie producea produse pu asi satisface necesitatile . A dominat in conditiile unui nivel scazut de dezvoltare economica. Un numar limitat de cerinte preponderent cele biologice. Trasaturile de baza a ecomoniei naturale sint:

1. Pamintul reprezinta principalul factor de productie : agricultura , mestesugaritul casnic sta la baza economiei naturale

2. In economia naturala producatorul are mijloacele necesare pu producerea bunurilor3. Produsul creat trebuie sa satisfaca cerintele producatorilor si consumul din interiorul

gospodariei4. Relatiile de productie se manifesta ca relatii dintre oameni dar nu ca relatii care ar reiesi din

produsul muncii lor.5. Este intemeiata pe tehica de rutina , ceea ce face sa predomine munca fizica6. Munca in economia naturala are un caracter social cuprind in limitele inguste ale unitatilor

de productie. Forta de munca este lipsita de mobilitate, deoarece juridic depinde de o anumita unitata unitate de productie.

7. Raspunsurile la intrebariule ce cum pentur cine , in economia naturala sint determinate de traditii care sint transmise din generatie in generatie , care la rindul sau si determina comportamentul producatorului

8. Persista diviziunea simpla a muncii 9. Eficienta economica foarte redusa10. Prezenta economiei decentralizata

In multe din tarile cu economia slab dezoltata si astazi in mare masura economi anationala are un caracter de economie naturala . pe masura dezvoltarii diviziunii sociale a amuncii economia naturala a fost delimitata de economia de marfuri.Astfel premizele economiei de schimb sunt

1. Dezvoltarea diviziunii sociale a amuncii.Odata cu aparitia specializarii agentilor economici2. Diversificarea si modificarea nevoilor si mijloacelor de satisfacere a lor 3. Libertatea economica a producatorilor bazata pe proprietatea privata4. Aparitia monedei ca un instrument de intermediere a schimburilor economice

Economia de schimb

Determina acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice in care agentii economici produc bunuri cu scopul vinzarii , obtinind alte bunuri necesare pu satisfacerea necesitatilor. Economia de schimb reprezinta o forma universala de organizare si de functionare a activitatii economice in lumea contemporana . Trasaturile economiei de schimb sint:

1. Aparitia specializarii agentilor economice, spre deosebire de producatorul universal caracteristic economiei naturale , economia de schimb are la baza diviziunea socila a muncii care si a generalt specializarea agentului economic. Specializarea intr-un anumit domeniu poate fi determinata si de urmatoarele determinari:

Traditia Obiceiul Intimplarea Experienta Insa la baza specializarii sta totusi interesul, sua avantajul obtinut intr-o activiatea din

alta activitate, avantajul comparativ.

Ceea ce la rindul sau inseamna ca la orice… este pusa in fata unor alternative sua alegeri , ceea ce la rindul sau si determina principiul avantajului comparativ

2. Autonomia si independenta agentilor economici . Ceea ce la rindul sau inseamna ca agentii economici sint abilitati cu dreptul de decizie , deci instrainarea bunurilor are la bza criterii economice.Astfel autonomia este determinata de interesul agentului economic , care la rindul sau reiese din forma de proprietate , deci si a modalitatilor diferite de utilizare a rezultatelor economice.

3. Activitatea economica in economia de schimb se realizeaza prin intermediul pietei. Reiese ca piata este elementul principal in activitatea economiei de schimb . Procesul separat in timp si spatiu , deci separarea productiei de consum a producatorului de consumator creeaza si o dependenta a fiecaruia dintre acestia. Intre productie si consum , dei producator si consumator ca realtiei intermediara este determinata de piata. Ceea ce demonstreaza ca nici un agent economic nu paote fi izolat de paita , de aceea si reprezinta mecanismul , intistutia care determina legaturiel intre producator si consumator. In prezent deoarece majoritatea schimburilor se realizeaza prin intermediul monedei a si determinat ca economia de schimb sa reprezinte o economie monetara.

4. Monetarizarea economiei . Dea lungul timpului banii au indeplinit urmatoarele functii De mijloc de schimb Bani universali Mijloc de plata Mijloc de masura Mijloc de acumulare

5. Transactiile intre agentii economici . In cadrul economiei de schimb ingre subiectii economici sint determinate permanentele fluxuri sau transactii , fie de bunuri si inclusiv de moneda.Astfel cunoastem tranzactii unilaterale si bilaterale . Unilaterale sua de transfer : reprezinta miscari univoce de bunuri : ex donatii , subventii, taxe , dara despagubiri. Tranzactiile bilaterale repreinta miscari economice reciproce , intre 2 agenti economici

6. Marfa in economia de schimb are dublul sau caracter : utilitate si schimb ceea ce demonstreaza ca bunurile in economia de schimb reprezinta marfa.

Economia de schimb contemporana asa cum functioneaza in fiecare tara sau sistem economic se prezinta ca un sistem economic mixt

Economia mixta:

Trebuie de mentionat ca in prezent nu exista sisteme economice pure in care ar functiona numai o singura forma de gospodarire. Dupa cum s-a demonstrat economia contemporana reprezinta o economie mixta care determina atit elemente ale economiei naturale , a productiei de marfuri cit a economiei administrative de comanda. Deci in economia mixta are loc o imbinare rationala a elementelor economiei de piata cu elementele economiei planificate si de dirijare de stat . Economia mixta domina in lumea contemporana , astfel ea reprezinta 95-98% din cativitatile economice ale lumii . Elementul principal in economia mixta ramine totusi piata , insa piata nu trebuie confundata cu haosul deoarece ea reprezinta un mecanism de coordonare inconstienta dar foarte eficienta ala agentilor economici al intreprinderilor prin intermediul preturilor si a pietii. Amestecul statului in procesele economice paote fi justificat numai in cazuri cind mecanismul pietii determina erori sau la determinarea orientarilor generale macroeconomice. La care structurile economice apar , nu pot determina terndintele generlae de dezvoltare economica. In Consitutita RM titlul 4 art 126 alin 1 : Economia RM este o economie de piata de orientare sociala bazata pe proprietate privata si proprietate publica antrenata intr-o concurenta libera. Trasaturile sistemului economiei mixte de baza sunt:

1. Stabilirea de catre stat a prioritatilor principale in dezvoltare 2. Asigurarea de stat a astabilitatii sociale3. Varietatatea formelor de proprietate4. Interactiunea dintre proprietatea de stat si cea privata5. Dezvoltarea infrastructurii de piata

Astfel cunoastem si urmatoarele modele ale economiei mixte:

1. Modelul anglo-saxon2. Modelul vest – european3. Modelul economiei sociale de piata4. Modelul paternalist

Sistemul economiei de piata libera are urmatoarele trasaturi .

1. Putem concluziona ca libera initiativa a agentului economic2. Neamestecul statului in activitatile economice3. Economie decentralizata4. Economia intreprinderii, deci a maximizarii profitului si a minimizarii cheltuielilor5. Economia consumatorului , consumatorii determina cantitatea de bunuri si servicii necesare

societatii6. Economia calculului in moneda 7. Economia echimibrului general asigurat printr-o concurenta libera 8. Corelatia autonoma a productiei si a consumului , pe baza deciziilor agentilor economici.

Conforma determinarii cererii , ofertei a mecanismului pretului.9. Statulul protejeaza doar piata si institutiile lui prin legislatia in vigoare

Sistemul centralizat sau planificat

Sistemul economiei de comanda centralizat determina urmatoarele caracteristici :

1. Principalul element este proprietatea publica , deci interesele colective, rolul decisiv este a statului ;Planificarea centralizata, Autoritara

2. Economia ca aspect centralizat , capital nationalizat 3. Economia unipolara : statutl determina ce , cum si pu cine de produs ; concurenta suprimata;

interesul personal inafara rationamentelor activitatii economice

In activitatea economica reala contemporana nici unul din modelele teroretice nu functioneaza in forma sa pura , fiindca se interpatrund in proportii diferite determinind elemnete , caracteristici si mecanisme atit ale sistemului de piata libera cit si cele dirigiste.

Legea privind la antreprenor si antreprenoriat

Întreprindere sau intreprinzator

Societati in comandita

20.02.2014

Institutiile si rolul lor in economia de piata

Esenta si roul institutiilor in dezvoltarea economica

Proprietatea: aparitia, esenta, aspectul economic si aspectul juridic

Pluralismul formelor de proprietate

Rolul statului in economia contemporana

1Stiinta economica contemporana acorda o atentie tot mai majora institutiilor, deoarece joaca

rolul determinant in viata societatii. Institutiile economice sunt niste fenomene cu caracter

stabil, dar care impun oamenilor un oarecare comportament obligatoriu. Institutiile stabilesc si

o anumita ordine in activitatea economica. Deci, anumite reguli. Reguli de joc.

Instituiile pot fi:

. formale: Constitutia, proprietatea

. neformale

Proprietatea reprezinta institutii formale, pe cand traditile, obiceiurile sunt institutii neformale.

Uneori institutiile si organizatiile pot coincide, desi exista diferenta. Daca o oragnizatie

reprezinta un ansamblu de oameni, atunci institutia reprezinta totalitatea legilor, regulilor care

determina interactiunea intre oameni.

Potrivit adeptilor institutionalismului, institutiile reprezinta elementul principal in dezvoltarea

societatii. Deoarece anume institutiile determina directiile, caracterul progresului economic.

Cele mai determinante sau influente institutii in societatea contemporana care au influentat si

asupra dezvoltarii economice sunt:

. statul

. religia

. proprietatea

. Piata fiind una din principalele institutii economice

2. Relatiile social-economice care determina o forma concreta de insusire a bunurilor

materiale si in primul rand a mijloacelor de productie se numeste proprietate. Notiunea de

proprietate intr-un sens larg inseamna:

. apartenenta valorilor materiale si spirituale unor subiecti economici

. drepturile juridice de apartenenta

. relatiile economice intre oameni care sunt stabilite in legatura cu insusirea si redistribuirea

obiectivelor proprietatii.

Deci, proprietatea este un fenomen social specific pentru fiecare societate, care la randul sau

ordoneaza relatiile dintre oameni in domeniul insusirii si instrainarii bunurilor, serviciilor si

veniturilor. Proprietatea nu poate exosta in afara societatii. Deci, lucrurile, obiectele nu

constituie proprietate, deoarece ea apare doar atunci cand intre oameni se determina unele

relatii de proprietate. Bunurile pot fi insusite.

Din punct de vedere juridic, propietatea reprezinta averea proprietarului sub 3forme:

.dreptul de a poseda

.dreptul de a folosi

.dreptul de a administra

Posedarea inseamna stapanirea efectiva a bunurilor.

Folosirea prevede aplicarea calitatilor utile ale acestora.

Administrarea determina scopul producerii acestora.

Deci, continutul juridic acorda dreptul de proprietate si reprezinta o totalitate de norme, reguli

legislative care exprima vointa omului sau a unor grupuri sociale sau a societatii in ansamblu.

Din punct de vedere economic, proprietatea reprezinta relatiile economice intre indivizi care

sunt determinate de:

. modul de interactiune a angajatilor cu mijloacele de productie

. determinarea conditiilor de insusire si utilizare a factorilor de productie

. relatiile sau determinarea relatiilor dintre oameni care la randul sau sunt conditionate de

insusirea rezultatelor productiei

In esenta proprietatea reprezinta si o unitate dintre: obiect si subiect a proprietatii. Subiectul

proprietatii reprezinta relatiile dintre oameni, care la randul sau determinate de modul de

insusire a rezultatelor. Ca subiect al proprietatii poate fi orice persoana fie fizica sau juridica,

statul, organele de administratie locala.

Obiectul proprietatii poate fi reprezentat fie de un lucru in jurul caruia sunt determinate

relatiile de proprietate. Ca obiect al dreptului de proprietate pot fi: pamantul, subteranul,

apele, cladirile, instalatele, utilajele etc. Toate obiectele de proprietate pot fi divizate in doua

grupuri:

. factor de productie

. rezultatele productiei

Din punct de vedere istoric, sunt cunoscute 2tipuri de proprietate:

. publica

. privata

In lumea contemporana coexista 3 tipuri:

. privata

. publica

. mixta

Fiecarui ti revenindu-i mai multe forme

3. Pluralismul

Astfel in economia de piata cunoastem urmatoarele tipuri de proprietate:

Privata cu urmatoarele forme:

.individuala

individua-asociativa

.privata de familie

.privat-asociativa

Publica care cunoaste urmatoarle forme

. proprietatea statului

. proprietatea administratiilor locale (municipala)

Mixta cu urmatoarele forme

. privat-publica nationala

. privat-publica internationala

In economia de piata locul determinant ii apartine proprietatii private, astfel reprezentand

aproximatov 70-85%din PIB al tarilor dezvoltate, care este creat de proprietatea privata.

Pe cand proprietatea publica e prezenta in toate sistemele economice si in proprotie de 10-

90% im functie de sistem.

Formele de instrainare a proprietatii sunt:

. vanzarea-cumpararea bunurilor pe baza contra-echivalentului

. donatia, mostenirea

. inchirierea, arenda determinate de o perioada stricta de timp

. relatiile manageriale, temporar prin delegarea dreptului

Proprietatea de stat apare prin urmatoarele cai:

. pe baza nationalizarii a unor intreprinderi sau ramuri

. pe baza construirii intrprinderilor noi pe fondul mijloacelor statului

. pe baza cumpararii de catre stat a actiunilor unor companii sau participarea statului in

calitate de antreprenor

Proprietatea de stat include

. infrastructura de productie(drumurile, caile ferate)

. o parte din infrastructura sociala ( scolile, spitalele)

. obiecte ale ramurii extractive (zacamintele)

. o parte a institutiilor stiintifice

. o parte din loturile de pamant, in special nearabile

. toate tipurile de armament sau obiecte militare

Proprietatea privata reprezinta baza existentei economiei de piata si apartine subiectilor

economici. Proprietatea privata include: casele de locuit, pamantul privatizat, institutiile

private, hartiile de valoare, obiectele de uz casnic.

Fromele proprietatii private sunt:

. individuala-particulara: cel ce stapaneste factorii de productie ii si foloseste direct

. privat-individuala, cand un anumit proprietar detine factorul de productie insa ii utilizeaza

impreuna cu angajatii non-proprietari.

. privat-asociativa: asociere de capitaluri unde proprietarii angajeaza salariati non-proprietari

sau fie ca ei insasi sunt participanti directi la procesul de productie. Proprietatea privat-

asociativa dispune de urmatoarele forme:

. proprietatea intreprinderilor de arenda

. proprietatea intreprinderilor oe actiuni

.proprietatea societatilor economice

.proprietatea uniunii economice

Proprietatea mixta reprezinta o forma de proprietate care se fondeaza prin comasarea

capitalului autohton al statului sau al intreprinderilor cu capital strain, deseori cu scopul

reutilizarii tehnicii sau a economiei nationale.

4. Rolul statului in economia contemporana

Timp de mai mult de 2 secole una din problemele cele mai importante ale teoriei economice a

fost si ramane problema rolului statului. Chiar si in prezent cand economiile in ansamblu au

un caracter mixt unde implicarea statului in viata economica se intelege de la sine prim

confruntarea pro si contra a implicarii statului ramane actuala si pana in prezent si pentru RM.

Factorii principali de interventie a statului sunt:

. insufiecienta dezvoltarii initiativei private in unele domenii

. asigurarea echilibrului si a stabilitatii economice: ocupare deplina in campul muncii

. cresterea complexitatii vietii economice: crize, razboaie

. satisfacerea nevoilor colective ale societatii prin asumarea de catre stat a unor

responsabilitati

. ameliorarea conditiilor generale de existenta si de dezvoltare a natiunii: producerea bunurilor

de calitate conform cerintelor consumatorului

. apararea ordinii de drept corespunzator fiecarei etape de evolutie economica.

. dorimta de a se extinde in amplificarea si dezvoltarea atat la nivel nagional cat si

international

Rolul statului intr-o activitate economica difera de la un stat la altul in functie de forma de

organizare, de potentialul economic, de numarul populatiei si de ponderea sectorului public.

Metodele de reglementare a economiei de piata sunt:

. metode directe:

a. stabilirea proportiilor in dezvoltarea economiei nationale prioritar

b. elaborarea programelor de dezvoltare: a raioanelor, a ramurilor

metode de interventie indirecta:

a. impozitarea intreprinderilor, a organizatiilor si a populatiei

b. reglementarea ratei dobanzii a resurselor creditare

c. subventionarea intreprinderilor cu o eficienta redusa

Functiile economice ale statului sunt:

. producerea bunurilor materiale care nu sunt rentabile pentru sectorul privat

. stabilizarea dezvoltarii economiei nationale

. reglementarea veniturilor populatiei prin modificari in sistemul. ...

. elaborarea bugetului national si al sistemului impozitar

. asigurarea bazei juridice de functionare a economiei nationale

. circulatia banilor deci si a sisyemului creditar

. protectia economiei si pietei nationale de concuremta straina

. asigurarea paturilor social-vulnerabile

Statul la randul sau pentu indeplinirea functiilor economice aplica politici economice fie de

nivel sectorial, rgional sau general. Si politicile economice difera de la sistem la sistem.

Politica economica reprezinta un ansamblu de masuri, norme, reguli ale statului cu scopul de

influenta asupra vietii economice, deci a dirijarii ei, a modificarii structurii cheltuielilor

publice, determinarea indexarii veniturilor conform cresterii ratei inflatiei, reducerea taxelor

de impozite si stimularea populatiei in activitatea sa.

Obiective ale politicii economice sunt:

. asigurarea cresterii economice stabile

. controlul asupra somajului, determinarea unui echilibru dintre cererea si oferta de forta de

munca

. controlul asupra inflatiei- asigurarea conjuncturii stabilirii pretului

. determinarea si stabilirea unei balante de plati echitabile

. repartitia echitabila a veniturilor

. un echilibru exterior

. protectia mediului

. consolidarea suveranitatii

Stiinta economica pornind de la premisa ca drepturile de proprietate sunt strict determinate de

legislatie care la randul sau si determina formele de proprietate se reduce doar la dreptul sau

modul de realizarea a drepturilor. Astfel conform practicii mondiale, numai un sistem

economic in care se imbina eficient si echilibrat tipul proprietatii cu mecanismul de

coordonare macro-economica ofea lobertate economica in activitate, pastreaza motivatia

activitatii cu respectrea atat a intereselor publice cat si a celor private. Astfel, motivatia

activitatii economice nu poate fi redusa doar la constientizarea nevoilor sau la formularea

intereselor, deoarece posibilitatile de realizare a scopurilor

depind de o multitudine de factori atat de ordin social, cultural cat si politic.

Tema : Piata si mecanismul ei

1. Esenta , functii si clasificari2. Elementele modului de comportament a consumului3. Cererea si parametri. Legea cerereii4. Oferta si factorii de influenta.Legea ofertei si echilibrul pietet5. Preturile, tipuri si modalitati de reglementare

6. Concurenta , esenta, forma si mecanismul

Pia ta este elemtul principal in economia contemporana, este un mod dominant dar si determinant in legatura intre agentii economici in conditiile specializarii atit a productiei cit si a muncii.

Piata ca notiune poate fi identificata din 2 puncte de vedere

1. Al lucrului si de exercitare a afacerilor2. Ca un mecanism de legatura la diverse nivele de functionare a activitatii economice. Intre

elementele si structura economiei, intre agentii econoomici ; intre productie si consum; intre vinzator si cumparator, deci intre cerere si oderta. Astfel piata ofera toate indformatiile despre starea lucrurilor in ramura , in sferele de activitate, determina utilitatea produselor, indica directiile si modul de organizare a activitatii economice. Astfel poata poate fi apreciata si din punt de vedere a functiilor sale

1. Pe piata are loc contactul permanent intre productie si consum,deci intre producator si consumator, deci modul prin care are loc distribuirea resurselor , prin care are loc determinarea actiunilor agentilor economici; in cadul productiei , repartitiei , schimbului si a consumului

2. Prin piata are loc autoreglarea economica , deci stabilirea proportiilor si formelor de organizare si determinare a preturilor la produse

3. Prin piata se asigura un echilibru intre cererea si oferta de bunuri care coreleaza interesele particulare cu cele sociale

4. Piata este modul prin care are loc schimbul in activitatea economica

Ca loc si mod de efectuare a relatiilor de schimb piata a evoluat prin urmatoarele forme

Tirg Iarmaroc Licitatie Loc specializat de comert Bursa

Pina la aparitia bursei piata avea un caracter spontan deoarece informatiile despre marfuri, preturi conditii de schimb erau determinate doar in procesul de negocieri , ca mecanism de legatura in economia de piata , piata reprezinta un ansamblu , un sistem de raporturi intre partile ce negociaza , deci centre de luare a deciziilor partilor care determina satisfacerea intereselor atit proprii cit si sociale .

In economia contemporana deosebim 3 tipuri de pieti : care la rindul sau pot fi identificate printr-o structura variata

1. Piata bunurilor (piata reala) deoarece se comercializeaza bunuri,, marfuri si se poate diviza conform specializarii acestora

2. Piata financiara (piata fictiva) reprezinta o forma de piata ce determina reversul pietii reale , deorece aici se comercializeaza , credite, hirtii de valoare, titluri de valoare, operatiuni

referitoare la circuitul capitalurilor monetare si a titlurilor de proprietate. Contactul nu este direct intre cumparator si vinzator

3. Piata resurselor care determina includerea in circuitul economic al resurselor primare : forta de munca si resursele naturale . ca ex forta de munca se comercializeaza pe piata de munca prin contractele de angajare , astfel aceasta piata are un anumit specific deoarece exercita o multitudine de functii , pe linga comercializarea fortei de munca si anume inregistrarea somerilor , acumularea informatiilor despre posibilitatea de angajare si nu in ultimul rind organizarea reciclarilo, recalificarilor

La rindul sau aceste tipuri pot fi identificate si dupa urmatoarele criterii

1. A principiului teritorial: se cunosc:a) Locale b) Regionale c) Mondialed) International

2. Dupa obiectul afacerilor: piata valutara, agricola, creditelor etc3. Dupa caracterul si volumul afacerilor : cu ridicata si cu amanuntul 4. Dupa timp : pieti permanente , sezoniere , ocazionale 5. Dupa forma de organizare : iarmaroc, licitatie, bursa, auction

In economia contemporana cea mai organizata forma este bursa , unde se acumuleaza informatiile despre toate aspectele ce ar putea interesa vinzatorul cit si cumparatorul

Importanta formei de organizare bursa in economia contemporana

Elementele modul de comportament a consumatorului

1. Principalul element este consumatorul deoarece nevoile lor servesc pentru activitatea economica, a producatorului in ansamblu

2. A deciziilor acestuia deoarece predetermina mecanismul pietii , adica cererea pe piata atit fata de bunuri cit si servicii , care la rindul sau si determina dezvoltarea economiei in ansamblu

3. Anume consumatorul apreciaza rezultatele activitatii producatorului procurind produsele oferite.

Din aceste considerente puterea sau suveranitatea conusmatorului in economia de piata poate fi considerata ca o capacitate de a determina volumul productiei si a influenta destinul producatorului . Deoarece in economia contemporana exista o diversificare a nevoilor este necesar si de resurse financiare suficiente, astfel doar consumatorul este in starea de a alege ce de cumparat , cit de cumparat, si cind de cumparat ; care la rindul sau si determina un proces de formare a pretului in cadrul venitului disponibil deci si a determinarii a cosului bunurilor de consum , care este specific pentru diferite bunuri si ii asigura consumatorului o anumita satisfactie, ca fiinta rationala fiecare consumator este constient in maximizarea utlitatii obtinute din consumul bunurilor, cu mijloacele financiare disponibile, deci alegerea consumatorului trebuie sa fie rationala. Asupra

comportamentului consumatorului in determinare aalegerii influenteaza diferiti factori (individual , sau de la o categorie la alta)

1. Utilitatea bunului achizitionat2. Preferintele 3. Pretul 4. Pretul bunurilor alternative 5. Venitul consumatorului 6. Moda, sezonul

In economia de piata comportamentul consumatorului reprezinta un proces de formare a cererii pu diferite bunuri si servicii ce depinde de venit si de preferintele individuale , deci si de pretul produselor si serviciilor. Cu alte cuvinte la luarea deciziilor rationale asupra, in determinarea ce si cit sa se cumpere consumatorul va alege ce este mai avantajos , pentru el insusi . Pentur asi maximiza utilitatea in dependenta de marimea bugetului, de nivelul pretului si de preferintele personale.

3.Cererea reprezinta o categorie proprie economiei de piata care se manifesta in limitele schimbului de marfuri si a comertului si reprezinta o apreciere sumara in diferite marfuri. Adica o necesitate ce consta dintr-o multitudine de cerinte fie a unui individ sau a unui grup de indivizi care pe parcursul dezcoltarii societatii au fost in permanenta modificare

Def : cererea reprezinta totalitatea de marfuri si servicii solicitate la un anumit nivel a venitului intr-o unitate de timp dat .

Cererea poate fi determinata atit de factori ecoomici si neeconomici

FACTORI ECONOMICI determina volumul si structura cererii : nivelul venitului , pretului , accesibilitate amarfurilor

FACTORI NEECONOMICI sunt : nevoile fiziologice, psihologia consumatorilor, traditiile modul de viata, educatia , preferintele etc

Efectul giffens :

Cererea poate fi specificata din punct de vedere cantitativ si calitativ in dependenta de modul de importanta si de timpul satisfacerii . Astfel cunoastem

Cerere individuala Agregata (totala) Primara Ocazionala Ascunsa

Pentru fiecare marfa cererea difera de orientarile consumative, astfel cunoastem urmatoarele tipuri urmatoarele tipuri de cerere

1. Negativa majoritatea marfurilor nu se intreaba, dezicere de a le cumpara. Cu toate ca necesitatea fata de aceste marfuri persista insa piata nu este satisfacuta ex asistenta medicala , consumatorii o neglijeaza

2. Lipsa totala de cerere : exista atunci cind consumatorii nu au nici un interes pu o anumita marfa

3. Cerere camuflata : atunci cind consumatorii au dorinta de a cumpara marfa ce nu este pe piata : masini – benzina

4. Cererea in scadere , cind se reduce interesusl consumatorului pu o anumita marfa 5. Cerere neuniforma care exprima oscilatiile sezoniere independenta de timp6. Cererea de deplina valoare : cind circulatia comerciala sau a marfurilor este satifcatua la

maximum : este determinat principiul calitatii7. Cerere exagerata : atunci cind priodusele sint in cantitati insuficiente si nu se satisface

cerintele pietii 8. Cererea nerationala atunci cind marfurile influenteaza sanatatea

Odata cu dezvoltarea societatii in economica contemporana s-a diversificat si modalitatea de determinare a cererii , care la rindu sau a i determinat legea cu privire la formarea legii cererii . odata cu micsorarea preturilor determina majorarea cantitatii marfurilor solicitate, care pot fi achizitionate de consumatori si invers , majorarea pretului va determina reducerea cererii . demonstreaza ca intre pret si cerere exista o relatie invers proportionala. preturile astfel majorate micsoreaza cererea insa nu si cantitatea de marfuri solicitate de consumator . Preturile ridicate nu determina pe consumator sa solicite o cantitate mai mica de bunuri materiale si spirituale. Deci informatia cu privire la cerere poate fi reprezentata si prin aspect grafic , astfel

Pret 4 3.5 3 2.5 2cantitate 100 125 150 200 300

Factorii ce determina cererea

1. Gusturile si preferintele consumatorului2. Pretul la marfurile alternative3. Venitul consumatorului4. Asteptarile consumatorului5. Nr de consumatori

Diverse modalitati de utilitate a marfei difera si dupa reactia cererii la schimbul pretului. Exista situatii cind scaderea pretului da o crestere proportionala a cererii sau cind la aceasi scadere a pretului cererea sporeste mai lent sau situatii de sporire mai mare a cererii decit scaderea pretului.

Aceste determinari sau reactii au indluenta la modificarea cererii ce reprezinta elasticitatea cererii, astfel coeficientul de elasticitate este determinat ca raport intre procentul de modificare a cererii si de procentul de modificare a pretului , in majoritatea cazurilor majorarea preturilor cu un procent va duce la micsorarea cererii cu peste un procent , aceasta cerere se numeste flexibila ,iar atunci cind

majorarea pretului cu un procent nu modifica cererea se consiudera ca cerera lipseste, deci coeficientul elasticitatii cererii indica cu cite procente se modifica volumul cererii in rezultatul schimbarii pretului cu un procent . La marfurile de prima necesitate cererea este rigida sua neelastica din cauza ca chiar la modificarea cu un procent a pretului , cerea ramine aceeasi ; la alte categorii a marfurilor cererea este fluida , flexibila, modificarea pretului cu un procent cerearea sa schimba.

Oferta reprezinta cantitatea de marfuri prezentarte de marfuri sau servicii, prezentate pentur realizare la un animt pret si intr-un animit interval de timp. Reprezinta raportul intre pret si cantitate , astfel legea ofertei va exprima aceasi modificare in raport cu acelasi pret , insa in directie inversa sau opusa , deci cu sporirea pretului oferta va creste deoarece oferta din partea producatorului vor tinde a produce mai mult pu a obtine un profit mai mare , ceea ce la rindul sau va determna o crestere a pretului de realizare, si invers o diminuare a pretului va duce la scaderea ofertei . Elasticitatea ofertei are acelasi principiu analogic ca si elasticitatea cererii deoarece exprima aceiasi modificare a cantitatii marfurilor produse pe piata in raport cu modificarea relativa a pretului potential. Astfel coeficientul poate fi reprezentat , procentul de modificare a ofertei catre procentul de modificare a pretului. Elasticitatea ofertei depinde de urmatorii factori , si anume de cheltuielile depuse pu modificare aproduselor , de gradul de utilizarea a capacitatilor productive , de disponibilitatea de resurse si nu in ultimul rind de posibilitatea amplasarii capitalurilor dintr-o ramura in alta . pu producatori o mportanta deosebita il are si factorul timpului , deoarece pina oferta se va acomoda la un nou nivel al pretului este nevoie de o anumita perioada de timp . Factorii ce determina oferta sunt :

1. Preturile la resurse2. Tehnologiile accesibile3. Preturile la marfurile alternative4. Asteptarile vinzatorilor 5. Numarul de vinzatori

Toate aceste corelatii au o importanta deosebiata pu a intelege cum este influentat oferta de diversi factori si cum actioneaza mecanismul pietii. Astfel daca se ofera mai multe produse numai din cauza majorarii pretului la .. atunci are loc o sporire a cantitatii de oferta , iar daca vinzatorii ofera mai multe produse la diverse preturi atunci sporeste oferta. Ca si in cazul cererii se paote reprezenta grafic , care la rindul sau va determina aceeasi confruntare intre pret si cantitate.

Piata

06.03.2014

Teoria economica descrierea curbei ofertei o determinam prin doua metode

. daca pretul e stabil, oferta reprezinta cantitatea maximala de marfuri pe care vanzatorii au

posibilitatea si dorinta de a o realiza la acest pret.

. cand e concreta cantitatea oferta reprezinta pretul minimal pe care vanzatorul il considera

acceptabil.

Asadar cererea si oferta osciland in dependenta de pret vor tinde permanent la un anumit

echilibru.

Echilibrul intre cerere si oferta se determina atunci cand cererea pe deplin se va acomoda la

schimbarile ofertei. Echilibrul cererii si al ofertei reprezinta un echilibru de piata. Ideal acest

echilibru va fi in situatia cand volumul si structura ofertei va coincide cu volumul si structura

cereri la un anumit pret echilibrat si cu un anumit nivel al venitului. Adica echilibrul de piata

inseamna ca toate marfurile pe care le ofera vanzatorii vor fi cumparate si invers, toate

marfurile pe care le-ar dori sa le procure cumparatorii sunt oferite. Prin urmare echilibrul

pietei se determina atunci cand nici cumparatorii nici vanzatorii nu au motive sa-si modifice

cantitatea cererii sau a ofertei. Deci, pe piata se va determina un echilibru cand va fi

determinata o egalitate a cantitatilor, iar actiunea pretului nu va influenta modificarea

cantitatii.

In realitate, acest echilibru este foarte dificitar de a-l determina.

In unele cazuri daca se si se poate determina atunci se stabileste partial pe anumite categorii

de produse si in diverse intevaluri de timp.

Cand cantitatea cererii depaseste cantitatea ofertei atunci se determina un deficit care la randul

sau si determina o cerere exagerata. Iar atunci cand pretul curent de pe piata depaseste pretul

de echilibru si cantitatea ofertei va preleva asupra cantitatii de cerere se va determina un

surplus sau o suprasaturare a pietei, care si va determina surplusul de marfuri.

PRETUL

Incepand inca din Antichitate pretul a ocupat un loc determinant in teoria economica. Unii

economist considerandu-l conceptul cel mai important in stiinta economica, deoarece

aprecierea unui pret corect a devenit preocuparea de baza si a lui Aristotel, si al lui Smith, si

al scolii clasice si a curentelor contemporane.

De aceea pretul poate fi considerat ca o marime relativa, adica ceva cu care se masoara

altceva.

Pretul exprima cantitatea de bani pe care cumparatorul trebuie sa o plateasca pentu a obtine un

bun oarecare. Insa notiunea de pret se refera nu numai la bunuri, dar si la tarifele serviciilor, la

preturile factorilor de productie, care sunt: forta de munca- salariul, capitalul- dobanda,

utilizarea resurselor naturale- de ex la pamant este renta.

Insa pe parcursul secolelor, au fost formulate o multitudine de teorii cu privire la existenta

preturilor, la factorii care determina utilitatea lui. Principalele teorii sunt:

Teoria valoare - numar

Teorie valoare-utilitate

Teoria fara valoare (lui Marshall)

Teoria contemporana a preturilor.

In teoria contemporana pretul indeplineste urmatoarele functii:

functia de calcul- sau masurare a cheltuielilor si a rezultatelor activitatii economice. Deci

cu cat pretul bunurilor este mai mare in raport cu cheltuielile, cu atat antreprenorul

primeste o recompensa mai mare pentru o activitatea sa.

functia de informare- pentru participanti in activitatea economica. Prin intermediul

preturilor se informeaza prin marimea si dinamica sa, agentii economici despre raportul

cerere-oferta, despre activitatea cea mai profitabila, despre abundenta sau raritatea

factorilor de productie. Prin aceasta functie, pretul permite a determina eficienta activitatii

antreprenoriale.

functia de stimulare a producatorilor- intrucat veniturile intreprinzatorilor depind de

nivelul preturilor, atunci ei vor beneficia doar de ramurile unde preturile si cererea este

cea mai mare. Totodata veniturile cu cat sunt mai mari determina reducerea costurilor de

productie.

functia de distribuire- care poate fi determinata si ca redistribuirea veniturilor. In aceste

cazuri se determina ca preturile cu limita maximala si limita minimala in determinarea

costurilor, ca de exemplu pretul de monopol.

Teoria economica determina si 3 tipuri de preturi.

pretul de piata sau liber- se stabilesc in conditiile unei concurente perfecte fara influenta

din partea statului sau a altor factori de constrangere cum ar fi monopolul. Nici un agent

economic nu poate influenta in mod unilateral nivelul acestora, deoarece se formeaza ca o

conjunctura dintre cerere si oferta. Astfel pretul de piata si este numit pret de echilibru

care reprezinta cea mai justa apreciere a valorii produsului. Deoarece deseori valoarea

aceasta coincide cu valoarea lui reala. Pretul de piata reprezinta un rezultat al negocierilor

dintre producator si consumatori. Insa, consumatorul procura marfa din considerentele

utilitatii. Deci si satisfacerea unor nevoi trebuie sa treaca prin anumite etape de timp si

daca intensitatea satisfaceri nevoii scade cu timpul, atunci si utilitatea acestui bun va

scadea. Pentru a exprima sau a explica aceasta situatie se utilizeaza notiunea de utilitate

marginala sau utilitate suplimentara. Pretul de piata este compus dupa structura din:

. cheluielile medii

. profitul mediul

Ambele rezulta din concurenta de piata.

preturi administrative - sau reglementare se stabilesc in cinditiile concurentei imperfecte,

sub influenta statului sau a intreprinderilor ce domina piata, de exemplu, pretul de

monopol, pretul de oligopol. Acest pret nu reactioneaza la modificarile dintre cerere si

oferta sau poate reactiona, dar foarte putin. In functie de instrument al politicii

economice, statul aplica asa numitele preturi administrative, care se stabilesc in mod

arbitrar prin lege. Astfel se stabileste limita de jos a pretului minimal pentru a ocroti

concurenta si limita de sus pentru a ocroti populatia. Astfel, statul nu admite majorarea

pretului peste limita stabilita.

preturi mixte - caracteristic economiilor contemporane sunt formate sub influenta tuturor

factorilor, fie interni sau externi.

Pe langa preturi libere si administrative, cunoastem urmatoarea tipologie a preturilor

a. preturi unice ale caror nivel este fix

b. preturi ale caror limita de variatie e stabilita

c. preturi formate pe baza unor reglementari, dar ale caror nivel nu e stabilit.

Din punct de vedere a naturii produsului sau a obiectului pietei

a. preturile bunurilor si serviciilor

b. preturile factorilor de productie

c. preturile titlurilor de valoare

Pe pietele externe elementele de referinta este pretul international. Preturile prcaticate pe piata

mondiala pot fi

a. preturi negociate, care la randul sau rezulta din tratativele dintre parteneri in diferite forme

si in anumite conditii de piata. Cele mai des intalnite preturi negociate sunt:

. preturile de bursa

. pretul de licitatie

. pretul de tranzactie

b. preturi rezultate din acorduri

6.Concurenta

Economia contemporana fiind o economie mixta in care imbinam mecanismul pietei cu un

anumit dirigism macroeconomic pentru a mentine echilibrul intre interesele economice la

nivelul mocroeconomic cu cele la nivel macroeconomic determina ca factor principal starea

concurentei in activitatea economica. Astfel concurenta reprezinta o competivitate, o

confruntare, o rivalitate intre agentii economici. Pentru a atinge un scop bine determinat si

pentu a atrage de partea sa clientela, pentru cele mai bune conditii de activitate si in vederea

obtinerii rezultatelor performante.

Concurenta reprezinta o lege a economiei, deoarece in conditiile limitate de productie a

bunurilor, concurenta este cea mai acceptabila modalitate de a capata maxime de rezultate cu

eforturi minime.

Astfel concurenta pe piata este cea mai rationala rezolvare a problemelor fundamentale si

anume ce, cum si pentru cine?

Rolul concurentei poate fi caracterizat prin urmatoarele functii:

contribuie la realizarea cat mai eficienta a scopurilor. Pron reducerea cheltuielilor de

productie, majorarea capitalului aplicat, perfectionarea formelor de organizarea, intuirea

novatiilor.

stimuleaza activitatea eficienta si evidentiaza necalificarea. Cei care nu corespund

standartelor sunt demisi prin faliment.

prin concurenta productia este reglata in asa mod ca societatea produce maximul necesar

la costuri de productie minim posibile.

Nivelul concurentei depinde de urmatorii factori:

numarul si forta agentilor economici

posibilitatea plasarii capitalului dintr-un ramura in alta, mobilitatea

gradul de informare de spre starea economiei

Lupta de concurenta este diversa in functie de numerosi factori, este prezenta in diferite tipuri

si cu utilizarea diferitor instrumente si metode.

Astfel concurenta poate fi delimitata dupa diferite criterii.

dupa subiectii paryicipanti la schimb:

. concurenta dintre producatori

. concurenta dintre cinsumatori

. concurenta dintre producatori si cinsumatori

Dupa mijloace de lucru

. concurenta de pret

. concurenta de nonpret ( accentul s eoune pe calitate, asortiment a bunurilor si serviciilor)

Dupa dimeniul de activitate

. interramurala

. intraramurala

Dupa metodele luptei de concurenta

. concurenta loiala

. concurenta neloiala( spionajul economic, falsificarea banilor, bunurilor, excrocheriile)

Dupa economiile de scara

. concurenta statala

. concurenta interstatala

Prin concurenta se intelege si lupta intre producatori pentu cererea limitata a consumatorului.

Din acest punct de vedere, are loc distribuirea puterii economice, sunt determinate intentiile

si interesele economice. Are loc orientarea reala a productiei spre satisfacerea necesitatilor

societatii. Are loc majorarea calitatii si diminuarea costurilor de productie.

Functiile concurentei sunt:

de reglamentare

de alocare

de adoptare

de inovar

de control

de repartitie

Concurenta reprezinta si determinantul principal in dezvolatrea societatii contemporane.

Astfel prin intermdiul concurentei are loc directionarea activitatii subiectilor economici in

interesele intregii societati.

In dependenta de gradul de libertate, de conditiile si nivelul luptei intre agentii economici se

deosebesc si diferite tipuri de concurenta. Cu cat este mai mica influenta unor subiecti

economici asupra situatiei de piata, cu atat piata este mai competitiva. Deci si preturile de

piata mai echitabile. Astfel tipul pietelor concurentiale este conditionat de o multitudine de

factori.

. numarul firmelor si puterea lor economica

. numarul cumparatorilor participanti la schimb

. tipul si gradul de diferentiere a produsului

. nivelul barierilor de intrare si iesire in ramura

. gradul de transparenta: informarea agentilor economice despre procesele mecanismului

peieti

. metodele luptei de concurenta

In teoria economica sunt cunoscute situatii de concurenta perfecta, libera, absoluta, neta si

concurenta imperfecta prin formele ei ( monopol si oligopol).

Astfel concurenta perfecta reprezinta un model teoretic, deoarece ea poate fi perceputa doar

atunci cand o multitudine de producatori se confrunta cu o multitudine de cinsumatori.

Nimeni din participanti la procesul economic nu pot lua decizi in afara rationamemtelor

economice. Fiecare are alternative in alegerea sa. Astfel vanzatorii daca din anumite

considerente nu ii este cinvenabila afacerea cu un anumit client, el poate duce tratative cu un

altul. Aceesi situatie se intampla si cu cumparatorii. In realitate este dificil, deoarece in fiecare

situatie se utilizeaza diferite solutii, deoarece antreprenorii au si diferite sanse dupa

posibilitate si capacitate in abilitatea sa.

Astfel cei competitivi vor castiga prin inlaturarea concurentei. Modelul ideal de caracteristici

si trasturi ai concurentei perfecte este

. atomicitatea pietei

.omogenitatea produselor

. transparenta pietei

. fluiditatea pietei

. mobilitatea absoluta a resurselor de productie

Modelul concuremtei perfecte, desi pare un model ideal in activitatea economica ramane a fi

doar un model teoretic. De aceea in viata reala domina concurenta imperfecta.

Cele mai raspandite situatii de cincurenta imperfecta sunt:

. monopolul

. concuremta oligopolistica

. concuremta monopolistica

Piata factorilor de productie si repartitie a veniturilor

1. Piata muncii: cererea si oferta de forta de munca;remunerarea muncii si sistemele de salarizare

2. Piata capitalului si dobinda 3. Piata pamintului si renta

Un atribut obligatoriu in economia de piata contemporana este piata factorilor de productie.

1. Piata funciara2. Piata capitalului3. Piata muncii

Fiecare din pieti au particularitatile sale, au deosebirile sale determinate in dependeta de

1. Obiectul de cumparare-vinzare2. Subiectii 3. Specificul formarii cererii si a ofertei4. Mecanismul formarii venitului

Piata muncii : reprezinta un mecanism social care include totalitatea instituriilor ce deserveste circulatia resurselor de munca si reproducerea fortei de munca. Aceasta piata este specifica , deoarece obiectul ei reprezinta capacitatea omului de a munci. Iar forta de munca reprezinta totalitatea aptitudinilor fie fizice sau intelectuale. Deci potentialul pe care fiecare il pune in valoare doar atunci cind munceste.

Principalii subiecti pe piata muncii sint :

Angajatii ] Firmele

Statul Patronatul Sindicatele

Activitatea economica impune nevoia de a munci , care la rindul sau si determina cererea de munca, astfel cererea reprezinta nevoia intreprinzatorului, de resurse umane care participa la prioducerea bunurilor si serviciilor .

Oferta de munca reprezinta resursele de munca , deci potentialul de munca care il determina pe cel care se angajeaza de a primi o sursa de venit, deci salariul.

Pe piata muncii asupra cererii actioneaza urmatorii factori.

1. Cererea pentru bunurile produse cu ajutorul factorului munca2. Niovelul salariului Si a productivitatii marginale 3. Structura productiei4. Formele si regimul ocuparii fortei de munca

Determinantii ofertei sunt :

1. Dimensiunile si nr populatiei2. Factorii democrafici3. Pretul muncii –salariul 4. Efectele de venit si substituire 5. Prestigiul muncii6. Termenul legal de iesire la virsta de pensionare7. Nivelul asigurarii sociale

Fiecare angajat in parte rezolva problema ofertei individuale de munca. De aceea pornind de la alegerea dintre cresterea venitului pentru majorarea bunastarii si a timpului liber necesar pentru satisfacerea altor necesitati si se determina curba ofertei individuale de munca.

Astfel in dependenta de salariu si numarul lucratorilor, care determina nr orelor de munca.

Efectul de venit in cazul majorarii venitului pina la un anumit nivel suficient , individual se determina si de lucrul suplimentar fie in favoarea maririi timpului pentru alte activitati, ca de ex pu odihna. Pecind efectul de substituire in cazul venitului individului daca va fi redus atunci individul va substitui timpul liber cu munca. Ca de ex mai multe ore de munca, concomitent angajat in mai multe servicii. In conditiile economiei de piata cererea si oferta muncii depinde de pretul ei. Deci teroria economica contemprorana determina salariul ca pret al muncii. Adica pretul platit pentru utilizarea unei unitati de munca in decursul unei perioade de timp. In literatura economica salariul poate fi tratat din 2 puncte de vedere

1. Ca principalul venit factorial care este creat prin munca2. Ca salariu tarifar , pretul serviciului determinat pu unitatea de timp

Deci salariul are 2 aspecte

1. Salariul-cost : din punct de vedere a intreprinzatorului care plateste munca 2. Salariul-venit : din punct de vedere a angajatului ca o recompensa pu munca prestata

Se cunosc urmatoarele forme de salariu :

Nominal : reprezinta suma de bani : venitul care il primejte angajatul pu munca prestata Salariul real : reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care pot fi procurate in baza salariului

nominal daca preturile nu se modifica, puterea de cumparare a salariului nominal ramine aceeasi

Cunoastem urmatoarele forme de salarizare :

1. Salarizarea in acord: principiile au fost elaborate de Teylor si determina o multitudine de metode de organizare si de normare a muncii, de deirijare a proceselor de productie, de angajare , de repartizare si de remunerare a ucratorilor care este orientata pu sporirea productivitatii. Metoda analitica de normare a muncii se bazeaza pe apreciarea cheltuililor de timp pu fiecare operatiune in parte si anume prin principiul cronometrajului. Variante a acestui sistem pot fi

In acord Directa Premiala Progresiva

Deci scopul finala a acestui concept este corelarea acordului munca cu remuinerarea. Adica legatura intre calitate si cantitate

2. Sistemul salarizare pe regie(pe unitate de timp) asigura remunerarea salariul doar in functie de timpul lucrat. Se aplica unde este foarte dificil de a determina cantitatea si calitatea muncii. Sau de rezultatele individuale al angajatilor. FORD- studiat de.

In practica se utilizeaza diverse sisteme de salarizare care includ o multitudine de factori care influenteaza asupra randamentului muncii.

Strategia Devotamentul angajatului Etc

Piata capitalului

In general capitalul reprezinta diferite bunuri, valori materiale, dinanciare , intelectuale care la rindul sau produc fluxuri de venit. Din punc de vedere mai restrins este un factor de productie care este utilizat in procesul de producere a bunurilor si serviciilor

Def: capitalul reprezinta totalitatea mijloacelor de productie si este definit – capital tehnic.care la rindul sau poate fi

Fizic Real

In raprot cu factorii de productei : natura si munca, capitalul tehnic este un factor derivat. Capitalul tehnic reprezinta ansamblul bunurilor reproductibile capabile sa determine eficieta muncii si sa aduca un venit. Si la rindul sau se imparte in :

Capital fix : care participa la mai multe cicluri de productie pastrindu-si forma naturala si transferindu-si valoarea asupra produsului nou creat treptat pe masura uzurii. Ex instalatia , mijloace de transport, utilaje. In procesul utilizarii capitalul fix este supus uzurii , care la rindul sau poate fi fizica si morala. Uzura fizica semnifica pierderea treptata a proprietatii tehnice de exploatare, atunci apare necesitatea de substituire. In acest caz uzura morala reprezinta elaborarea de noi metodologii mai eficiente decit cele in functie. Care paote fi determinat de

1. Atunci cind sint utilizate aceleasi tipuri de tehnologii insa la costuri mult mai mici 2. Investiitii mai mare

Calculul uzurii se efectuiaza in felul urmator : suma totala a valorii , deci pretul fiecarui element se imparte la timpul de exploatare; astfel se determina suma si valoarea anuala a uzurii care si reprezinta amortizarea

Capitalul circulant : se consuma intr-un singur ciclu de productie dar isi transmite valoarea totalmente in valoare aprodusului nou creat.

Pentru cresterea capitalului ca factor de productie este necesar de investitii care reprezinta totalitatea cheltuililor facute de intreprinderi pentur dezvoltarea capacitatii de producere. Ca piata de capital sau de investitii deserveste procesel investitionale : in sfera de productie , in antrenarea cererii si ofertei in mijloacele de investitionale. Rolul acestei pieti reprezinta concentrarea in sferele de productie de perspectiva. Deci piata de capuital este reprezentata si prin forma capitalului de imprumut ex creditele pe termen mediu, lung, scurt. Pe cit si a pietii valorilor mobiliare :actiuni, obligatii

Principalii subiectii pe piata ivestitionale sunt fimrele menajele, companiile de asigurari etc. deci se deosebesc si diferite tipuri de investitii :

Invetiti private Bancare De stat Straine Mixte

Cererea pentru investiti este determinata de catre intreprinderi care au nevoie de a investi pe cind oferta mijloacelor de imprumut vine din partea menajelor prin intermediul institutiilor financiare, a bancilor, fondurilor de investiti. Economiile din aceste institutii se transforma in investiti de capital. Deci dobinda si reprezinta venitul pe care il insuseste proprietarul capitalului banesc ca reconpensa pu suma de bani impruumutata, ea reprezint apretul capitalului. Insa trebuie sa luam in consideratie ca notiunea de dobinda nu determina doar capitalul banesc , asfel dobinda reprezinta :

Un venit care revine proprietarului oricarui capital care este antrenat in activitatea economica indiferent daca acesta este inprumutat sau apartine intreprinzatorului respectiv. Venitul respectiv

paote fi exprimat in marirea absoluta—masa dobinzii si marimea relativa – rata dobinzii care la rindul sau si determina gradul de rentabilitate a capitalului imprumutat.

Rata dobinzii reprezinta : un raport procentual intre masa dobinzii si capitalul utilizat D/C * 100%

Rata dobinzii depinde de cererea si oferta de capital imprumutat, de rata inflatiei, de rata profitului , de perioada de timp pentru care se imprumuta banii si marimea riscului. Astfel se deosebeste

Rata nominala: raport intre masa dobinzii si capitalul utilizat exprimate i preturile curente Rata reala : poate fi determinata prin recalcuralea ratei nominale in determinarea nivelului

inflatiei

Piata pamintului sau funciara

Pamintul reprezinta elementul principal in initierea oricarei afaceri deci si a intregii activitati economice deoarece ofera atit conditii materiale primare pu producere cit si resurse primare necesare. Pamintul ca factor de productie se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

1. Factor natural2. Termen nelimitat de utilizare 3. Este netrasportabil4. Limitat in suprafata si cresterea fertilitatii este posbilitatii in cazul utilizarii rationale

Piata funciara reprezinta un mecanism social care deserveste tranzctiile : cmparare –vinzre , arenda cu resurse funciare. Specificul consta in oferta perfect inelastica care ramine neschimbata la cresterea substantiala a pretului pamintului. Oferta funciara este limitata atit la nivel macro cit si la nivel micro care la rindul sau determian si aspectul cantitativ dar si paramaetrii calitativi(nivelul fertilitatii , pozitia amplasarii geografice). Astfel terenurile agricole se deosebesc prin fertilitate economica si naturala.cit si dupa pozitai fata de caile de comunicatii, pietele de desfacere deoarece oferta de pamint este limitata , un rol in formarea pretului este determinat de cerere care creste permanent odata cu cresterea nr populatiei, maorarea nevoilor, dezvoltarea activitatii economice. Datorita diversitatii de utilizare a pamintului ex pu activitatea agricola , pu constructii se deosebesc si 2 componente ale cererii

Cerere agricola –pu pamint : cerearea agricola este inelastica deoarece cereea pu pamint este inelastaca

Cerere nonagricola: depinde depozitia terenului care citeodata este indiferenta de nivelul calitatii

Cerera agregata este suma dintre cererea agricola si cea nonagricola.

Deic renta funciara reprezinta un venit care este insusit de proprietarul de pamint pu dare ain folosinta tempoirara pe care o plateste arendasul . se cunosc urmatoarele forme

1. Renta absolutul : venitul insusit de prop funciari indiferent de fertilitatea si pozitia lor. Adica venitul proprietarului pu utilizarea terenului agrocol care ii apartine. Este determinata de valaorea cererii

2. Renta diferentiala : venitul obtinut din diferenta de fertilitate sau de pe urma pozitiei faa de pieti de aprovizionare , desfacere

Gr intii : de fertilitate care este determinata de pozitia geografica a terenului fata de piata de desfacerea

Gr doi ; reprezinta un venit net suplimentar obtinut din fertilitate artificiala , in urma investitiilor de capital

3. Renta de monopol care la rintul sau reprezinta un venit net suplimentar , care este obtinuta de posesorul unui teremn cu calitati unice , care permit obtinerea unor bunuri cu calitati deosebite

Pretul

Teoretic pretul pamintului se defineste ca renta si se determina ca un raport intre marimea rentei anuala si rata anual a dobinzii bancare *100%

Reprezinta suma de bani depusa la banca care ar aduce un venit anual egal cu renta insusita de pe terenul de pamint. In practica pretul pamintului este influentat si de urmatorii factori insa:

1. Marimea si evolutia rentei2. Rata dobinzii bancare3. Cererea si oferta de pamint 4. Nivelul inflatiei5. Nivelul activitaitii economice6. Dinamica proceselor demografice7. Venitul populatiei

20.03.2014

Intreprinderea si antreprenoriatul in codnitiile economiei de piata

1. Notiuni sau caracteristica de baza a intreprinderii

2. Formele organizatorico-juridice a intreprinderii

3. Managementul si marketingul. Elementele determinante in coordonarea actovitatii

intreprinderii

4. Etapele activitatii antrprenoriatului

1. Pentru a intelege mecanismul activitatii economice in societate este necesar a examina

procesul reproductiei la nivel microeconomic, adica in cadrul unei intreprinderi. Si anume,

principiile de organzare, caracteristica de baza a intreprinderii in diferite ramuri ale

economiei.

Intreprinderea reprezinta o unitate structurala de baza a unui sistem economic care cuprinde

tot procesul de creare a unei marfi sau de prestare a unui servicii. De la organizarea

procesuluide productie pana la comercializarea bunului nou creat.

Intreprinderea reprezinta o unitate economica productibila care imbina factorii de productie cu

scopul de a obtine bunuri si servicii care la randul sau fiind realizata pe piata aduc

proprietarului un anumit profit. Astefl notiune de intreprindere poate fi identificata si cu

notiunea de a intreprinde o afacere economica prin modul sau individual de a organiza aceasta

afacere.

In economia de piata, intreprinderea determina si o anumita autonomie si anume din puct de

vedre decizionala, financiara, tehnica si organizatorica. Are drept obiective maximizarea

profitului si cresterea sa economica pe termen lung.

Astfel, notiunea de intreprindere si firma poate fi folosita ca sinonime. In terminologia anglo-

saxona care este preluata si de economistii rusi cu sensul de intreprindere se utilizeaza si

notiunea de firma. In tarile francofone, inclusiv in Romania intreprinderea are si sensul de

firma dar intre ele exosta si deosebiri. Deoarece intreprinderea este o unitate tehnico-

economica, care este producatoare de bunuri si servicii, pe cand firma este o forma de

organizare a activitatii economice care poate intruni de obicei mai multe intreprinderi, ca parti

componente ale acestora.

Intreprinderea este o unitate multi-functionala. Atfel, indeplinind urmatoarele functii:

functia de gestiune, care reprezinta organizarea, coordonarea, dirijarea si controlarea

activitatii

functia financiara, scopul careia consta in a aduna, a utiliza si a gestiona capitalul pe care

il are la dispozitia sa

functia de aprovizionare, deci de producere a bunurilor necesare pentru activitatea

economica si gestionarea lor

functia sociala, care are drept scop de a gestiona resursele umane care sunt implicate in

afacerea data

functia tehnica, care include functia de cercetare, de dezvoltare.

functia comerciala, de marketing, care consta in studierea pietei, in comercializarea

bunurilor si a serviciilor produse.

Insa totusi functia de baza a intreprinderii consta in procesul de organizare a productiei sau de

prestare a serviciului. Astfe, un ciclu al reproductiei individuale cuprind:

perioada de initiere a intreprinderii, de gasire a factorilor necesar pentru procesul de

productie pana la comercializarea produsului creat, astfel incepe un nou ciclu al reproductiei.

Deoarce in activitatea economica exista un numar impunator de intreprinderi, in orice sistem

economic este diferentiata si clasificarea lor dupa diferite criterii:

A dupa forma de proprietate

B dupa marime

C dupa domeniul de activitate

D dupa statutul juridic

Din punct de vedere a dimensiunii, din punct de vedrere al domeniului si in RM exista o

multitudine de clasificari, ca exemplu

Din punct de vedere a domeniului intreprinderile pot fi:

a. industriale

b. agricole

c. bancare etc

Din punct de vedere al formelor de prorietate

a. public

b. privat

c. mixt

Din punct de vedere a dimensiunilor

a. mici

b. mijlocii

c. mari

Astfel, criteriile de dimensionare difera de la o tara la alta. De regula intreprinderile mici au

pana la 100de salariati, cele mijlocii de la 100-500, cele mari mai mult de 500 de salariati.

In Rm exosta o alta tipologie: intreprinderile micro de la 0-20, mici de la 21-75 de persoane,

de la 76-499sunt intreprinderi medii, peste 500de angajati sunt intreprinderi mari.

Practica mondiala a determinat si evidentiat divizarea dimensionala a intreprinderilor dupa

urmatoarele criterii:

a. numarul de angajati

b. volumul capitalului aplicat

c. marimea profitului si al productiei

d. cota productiei marfa in volumul total al produsului

e. marimea segmentului pe piata

f. gradul de importanta sociala

Aprecierea dimensionala a intreprinderilor, deoarece difera de la tara la tara, ca exemplu in

RM ca intreprinderi mari pot fi considerate: Franzeluta, Bucuria..., pe cand in SUA sunt cca

300de intreprinderi industriale mai mult de 1mld de dolafi, iar cele mai mari intreprinderi ale

lumii 23 sunt americane care intrec dimensiunile ca intreprindere a intregii economii nationale

a RM.

2. In jurisprudenta notiunea de intreprindere este tratata ca subiect economic autonom cu

dreptul de persoana juridica care are atribute de agent economic, independent in activitatea sa.

Are statut inregistrat sub un anumit nume, are stampila, si cont in banca, Intrprinderea

include urmatoarele drepturi:

. de a incheia contracte cu alti agenti economici din numele sau

. aduce responsabilitate pentru obligatiile asumate

. a cere respectarea obligatilor fata de sine a partenerilor de afaceri

. a cere compensarea daunelor materiale pricinuite.

Ca agent economic intreprinderea poate fi:

. atat persoana fizica

. cat si persoana juridica

In conformitate cu legislatia RM cu privirela antreprenoriat si intreprindere sunt prevazute

urmatoarele forme organizationale si juridice

. antreprenoriatul mic cuprinde: intreprinderile individuale, societatea cu responsabilitate

limitata, societate in nume colectiv, intreprinderile comanditare

. antreprenoriatul mediu: societatile pe actiuni, cooperativele de productie, intreprinderile de

arenda, intreprinderile colective, intreprinderile municipale si de stat

. antreprenoriatul mare: trust-urile, concernele, sindicatele

In conditiile contemporane, companiile mari se califica ca companii nationale sau

transnationale.

Structura companiilor din antreprenoriatul mare poate fi determinata prin metoda de

concentrare, care poate fi

. prin absorbtie

. prin fuziune

In afara de aceste tipuri sunt cunoscute si intreprinderi mari-mixte care pot fi in determinarea

sa in diverse domenii si pot include capitalul din fie productie, servicii, comert, finante,

invatamant, cercetari stiintifice, ocrotirea sanatatii

Aceasta forma corporativa a intreprinderilor are atat avantaje sau dezavantaje.

Avantajele corporatiei sunt conditionate de superioriattea tehnica. Deci si riscul economic este

mai mic in realizarea intereselor.

Dezavantajele constau in cota de impozit pentru corporatii cat si platit de actionari de

dividente (dubla impunere).

Formele de organizare a intreprinderilor sun conditionate de multitudinea de factori

. legislativi

. credibilitatea intre parteneri

. repartitia responsabilitatilor

. disponibilitatea de resurse

. de accesibilitatea la ele

. structura cinjuncturii de piata

Insa toate formele si aspectele organizatorice, cat si modul de activitate tine de cadrul

legislativ, deoarece profatibilitatea trebuie sa se supuna regulilor determinate de legislatie.

Pentru a avea un succes intr-o afacere economica este necesar a respecta anumite conditii:

. reclama intentiilor

. pe masura sporului volumului productiei cat si a vanzarilor sa se realizeze si efectul

productiei, ceea ce se manifesta prin reducerea cheltuielilor fixe initiale la unitatea de produs.

. integrarea pe verticala, este includerea proceselor continue la cele initiale

. integrarea prin rezultat, cand intreprinderea isi extinde activitatea pe baza de noi investitii

sau cumpararea intreprinderilor concurentiale

. largirea nonmenclaturii, care pot determina diminuarea cheltuielilor.

. sporirea vanzarilor pe fondul altor activitati paralele cu cea de baza

. cresterea pe contul economisirii cheltuielilor (atragerea de noi angajati mai calificati)

. intarirea pozitiei pe contul calitatii, prin recunoasterea produsului ca produs marca

3. Managementul si marketingul sunt doua specializari a activitatii economice

Managementul este un fenomen de mari dimensiuni, un complex a carei necesitate obiectiva

rezulta de insasi natura muncii sociale. De aceea in tarile dezvoltate managementul este situat

la acelasi nivel ca si progresul tehnic care oricat ar fi de performant, eficienta nu poate fi

valorificata decat deun management corespunzator. Managementul este un factor important in

utilizarea eficiemta a tuturor componentelor proceselor de productie. Ca element de baza in

management, este determinat procesul de a conduce. A conduce inseamna a decide, decizia

fiind de fapt motorul managementului, a procesului continuu de armonizare a obiectivelor cu

resurse. Orice activitate manageriala bazandu-se pe decizie a determinat si esenta conducerii,

adica determinarea eficientei activitatii prin modul in care sunt elaborate si aplicate deciziile.

Astfel decizia reprezinta un act in care se include o actiune, care la randul sau determina

mijloacele, caile de atingere a obiectivului, care rezulta din un proces de discutii contradictorii

sau chiar cazuri de incertitudini. Alegerea uneia din aceste decizii si reprezinta o multitudine

de solutii posibile. Deci solutia constientizata sau aleasa din mai multe posibile cu scopul de a

atinge si a ajunge la rezultatul asteptat presupune adoptarea pe baza de informatii pentru a

inlatura riscul si starea de incertitudine. Din cele relatate demonstram ca exista 3 principii de

baza

. alegerea pe baza de informatii suficiente si sigure

. procesul rational

. procesul de realizare, care avand la baza sa unul sau mai multe obiective rezulta doar din

eficienta economica sau sociala

Marketingul privit ca un concept de natura economica reprezinta o conceptie moderna, o

atitudine in orientarea intreprinderilor practice proclamate si organizate prin utilizarea unor

metode si tehnici stiintifice, respectiv a unui instrument specific. Marketingul se refera la un

complex de activitati economice, coordonand atat bunurile cat si serviciile cu scopul de a

orienta fluxurile de bunuri si servicii de la producator pana la consumator si determina atat

destinarea bunurilor de consum final cat si de utilizarea bunurilor de consum intermediar.

Orientarile de marketing pot fi la randul sau determinate si de urmatoarele principii:

.receptivitatea fata de cerintele societatii, cunosterea sau chiar anticiparea acestor cerinte

. flexibilitatea- capacitatea de adaptare la evolutia cerintelor de consum

. inventiile- care si reprezinta spiritul creativ, deci si preocuparile permanente oentu innoire,

pentru modernizare

. viziunea larga- valorificarea ciclului de productie si determinarea vitezei de rotatie a fluxului

de capital

. eficienta maxima-orientarea crearii bunurilor si serviciilor oentru satisfacerea nevoilor de

consum in concordanta cu cerintele pietei si a societatii.

Astfel, markeyingul reprezinta in primul rand o problema de comportament al intreprinderilor

de racordare permanenta a activitatii acestora la cerintele ce rezulta din dinamismul factorilor.

Intreprinderile trebuie sa procure si sa ofere pietei numai ceea ce cumparatorii cer si au

nevoie. Pentu aceatsa intreprinderea trebuie sa detina suficiente resurse umane, materiale si

financiare, capacitatea de a le mobiliza si coordona operativ si eficient.

4. Orice afacere incepe de la o idee care la randul sau reprezinta un proces de transformare a

acestei idei intr-un produs sau intr- un serviciu care este solicitat si cumparat. Ideea in sine

este inutila daca nu va fi pisa in practica. Indiferent de identificare, de dezvoltare, ideea de

afacere depinde de mediul de afaceri, resursele materiale, tehnologice, umane, financiare

disponibile, ba chiar si de putin noroc.

Orice idee de afacere poate fi bazata pe:

. unul sau mai multe produse fabricate

. unul sau mai multe produse pentu distribuire

. unul sau mai multe servicii pe care le prestati

. este o combinare alcatuite din cele trei posibilitati de mai sus

Daca totusi ati decis sa deschideti o afacere de la 0, atunci este necesar inregistrarea

intreprinderii si inceperea activitatii. Etapele de baza sunt:

. inregistrarea intreprinderii la Camera inregistrarilor de stat

. deschiderea contului bancar

. punerea la evidenta fiscala la Inspectoratul fiscal de Stat

. inregistrarea in calitate de platitor al cotei asigurarii sociale la oficiul teritorial al Casei

Nationale de Asigurari Sociale

. inregistrarea in calitate de platitor al primelor de asigurare de asistenta medicala la Agentia

Teritoriala a Companiei de Asigurari in medicina

. obtinerea licentei sau obtinerea autorizatiei

Pe lamga formalitatile sus mentionate, in calitate de antreprenor trebuie respectate si alte

activitati:

. alegerea amplasarii afacerii. Cladirile pot fi cumpatarate, inchiriate

. pregatirea spatiilor, cumpararea sau inchirierea echipamentului

. stabilirea relatiilor cu furnizorii

. selectarea personalului

. promovarea facerii

Dupa determinarea statutului juridic al desfasurarii afacerii este necesar de a stabili si

disponibilitatea de resurse. In primulmrand este necesar de a lua in calcul cheltuielile

suportate pentru formalitatile legale necesare pentru inregistrarea afacerii si anume, taxa

pentru inregistrare, pentru perfectionarea documentelor, pentru publicarea denumirii. La fel

cheltuieli pentru confecyionarea stampile

. deschiderea contului bancar

. licentierea activitatii sau obtinerea autorizatiilor necesare

O cota considerabila in cheltuielile de initiere reprezinta alegerea locului de amplasare,

promovarea afacerii, remunerarea muncii, cheltuieli neprevazute. In relatiile cu banca este

foarte important sa cititi atent cintractul de imprumut si in soecial conditiile imprumutului. Sa

intelegeti conditiile planului de rambursare, inclusiv care este dobanda si cum se calculeaza si

care este plata de incredere ce trebuie rambursata pana la o anumita data.

Sa apreciati din timp riscurile si sa aveti pregetit cateva variante de rezerva pentru situatiile de

risc.

Sa ganditi atent toate aspectele planului de afaceri, in special partea de venituri anticipate,

care va va permite sa demonstrati ca sunteti in stare sa rambursati la timp creditul bancar.

Intocmirea planului de afaceri la fel ca si elaborarea de cercetari in cadrul unei pieti sau

evaluarea unei idei de afaceri este o activitate pe care foarte multi doresc sa o ignore dar ea

reprezinta un indrumator pentu afacere. Evident, acest plan trebuie sa fie intocmit pentru a va

ajuta sa priviti afacerea in perspectiva, sa alocati si redistribuiti resursele necesare, sa va

cincentrati asupra elementelor principale si sa va pregatiti pentru eventuale probleme si

oportunitati. Pentru elaborarea unui plan de afaceri e necesar de a determina umratoarele

etape

.identificarea obiectivelor

. elaborarea structurii

. inregistrarea lui sub forma scrisa

. in permanenta revizuirea lui

. actualizarea

Inflatia si somajul

1. Somajul, esenta, cauza si forma, legea Ouken2. Politici antisomaj3. Cauzele si tipurile inflatiei4. Politica anti-inflationista

Somajul : reprezinta nefolosirea in diferite forme a unei parti a fortei de munca active. Somajul este o problema determinanta in societatea contemporana. Pe linga folosirea insuficienta a resurselor umane , somajul reprezinta si venituri joase ale populatiei. Pierderile de la somaj pot fi estimate atit in aspect economic cit si in aspect social. Din punct de vedere economic pierderile conform legile lui OKun sint mult mai majore decit de la orice alte dezichilibre economice , de ex monopol , modificari de structura , crize. Din punct de vedere social somajul afecteaza nivelul de viata , traumeaza psihologic oamenii , cu cit durata de somaj este mai mare cu atit mai mult se pierde calificarea, si cu atit mai problematica este o noua angajare in cimpul muncii. Cu toate acestea practica mondiala a demonstrat ca o ocupare deplina (100%) a potentialului fortei de munca este imposibila. Aceasta stare determina un rezultat determinat de factori obiectivi ca de ex: suprapunerea posibilitatilor , vointa, gusturile, abilitatile indivizilor, peste cerintele si necesitatile activitatii economici; cresterea numarului de populatiei , raritatea resurselor, progresul tehnic, cauze ce reies din interiorul familiei, probleme personale. Conform aprecierilor stiintifice somajul poate fi determinat prin forma sa , ca somaj natural, care paote fi estimat in 5-6% din numarul populatiei apte de munca. Astfel somajul natural nu se determina ca pierderi in produsul PIB. De aceea in diferite tari nivelul somajului natural este diferit : de ex in SUA in anii 60 el era estimat la 4 % , in anii 80 -> 6-7%, incepind cu anii 90 -> 8-9%. In teoria economica oficial somer poate fi : calificat- acea persoana care nu are un loc de munca insa activ este in cautarea lui si este inscris la bursa muncii, pentru a fi inregistrat ca somer persoana trebuie sa demonstreze ca starea sa de somer este generata din motive obiective, inafara vointei lui. Doar in acest caz poate beneficia de indemnizatii de somaj.

Cauzele starii de somaj pot fi :

1. Benevola: apare atunci cind angajatii nu doresc sa munceasca pentru salariu, prefera sa nu accepte conditiile de munca , fie din motive familiale , persoanale sua din alte considerente

2. Fortata : este atunci cind locul de munca lipseste , desi persoana poate si doreste sa munceasca conform conditiilor existente.

Nivelul somajului poate fi evaluat in indici absoluti , si anume ca numar al somerilor in totalul bratelor de munca a tarii. Problema aprecierii nivelului somajului este foarte dificila , din cauza ca legea prevede inregistrarea statului de somer pe un termen stabilit, ca de ex : 1 an sua 6 luni. De aceea nivelul real al somajului este cu mult mai mare decit datele oficiale, statisticile; deoarece exista somaj partial (ocupatii de sezon), somaj ascuns sau somaj neinregistrat. In indici relativi rata somajului se prezinta ca un raport : numarul somerilor in totalul bratelor populatie active * 100%(Ns/Na* 100%)

Conform legii lui Ouken poate fi determinat ca diferenta dintre marimea potentiala si marimea reala(rata somajului), somajul natural nu este inclus , desi pierderile la un procent de somaj sint estimate in 2,5-3% in pierderile din PIB.

Determinam diferite aprecieri a tipurilor, formelor si genurilor de somaj in dependenta de factorii ce il determina. Ins a toate varietatile de manifetare a somajului pot fi clasificate in 3 tipuri de baza.

1. Somajul frictional : este generat de o deplasare permanenta a populatiei dintr-o regiunbe in alta , de la o specializare la alta, cit si de schimbarea etapelor de virsta. Acet tip de somaj este inevitabil, pentru orice sistem economic, deoarece exprima tendintele populatieii pentru a-si ameliora conditiile de trai , pentru a acunoaste alte zone geografice , pentru asi majora

califativul , deci somajul frictiona exista si atunci , in conditiile utilizarii depline a fortei de munca. De aceea el reprezint o stare benevola.

2. Somajul structural(tehnologic): are loc in cazul cind cererea si oferta fortei de munca nu coincid. Deoarece raportul lor este diferit, si anume in diferite ramuri, sectoare ale economiei. Somajul structural determina si modificare astructurii economice ca rezultat a modificarii tehnologice.

3. Somajul ciclic (conjunctural) : este generat de consecintele si oscilatiile activitatii economice. Astefel de ex in perioada declinului economic este o cerere redusa a fortei de munca in toate ramurile, in timpul inviorarii somajul scade , deoarece creste cererea. O variata a somajului ciclic reprezinta si oscilatia sezoniera, a nivelului ocupariui in unele ramuri. Ca de ex in RM : in agricultura sau constructie.

In aprecierea starii de somaj se aplica si cele generate de anumite situatii specifice , astfel cunaostem

Somaj partial: nedeplin, pentru femei paote fi considerat de ex concediile de materniatate fara termen.

Somaj la negru : exista atunci cind cei inregistrati ca someri exercita ocupatii ocazionale : ca de ex comert , servicii

Somaj total : cind locul de munca este pierdut definitiv si se cere o noua pregatire profesionala.

Chiar si nivelul natural al somajului , de unii specialisti este considerat negativ, chiar si din punct de vedere social, deoarece el determina unele tendinte de parazitism social, -- indemnizatii de somer.

Teoria economica mondiala a demonstrat ca deseori este mai eficient de suportat consecintele de pe urma somajului , decit de a delimita tendintele progeresului tehnologic. In RM problema somajului este foarte acuta.

Politici antisomaj

Piata muncii in conditiile contemporane paote fi reglata:

De catre stat De catre sindicate De catre antreprenoriat

Reglarea prevede influenta asupra cerereii cit si asupra ofertei fortei de munca. Obiective ale reglarii pot fi

1. Salariile 2. Durata saptaminii de munca 3. Durata concediilor 4. Regulile de angajare de concediere5. Diferite forme de asigurari sociale

Astfel politicele antisomaj difera de la un stat la altul , in dependenta de situatia geografica, nivelul constiintei populatiei , modul de viata , regimul politic. Insa principalele principii de solutionare a problemei somajului sint aceleasi. Ca de ex antreprenoriatul influenteaza prin mecanismul pietii, adic aprin preturi , prin profituri, prin concurenta; sindicatele in reglarea pietii muncii determina urmatoarele:

1. Pot limita oferta muncii prin cererea introducerii restrictiilor in calea emigrarii , sau prin contributii la adoptarea legilor despre durata saptaminii de lucru, marirea termenului de instruirea profesionala

2. Inaintarea cerintelor de majorare a salariilor 3. Influenta asupra tarifelor vamale , care ar proteja de ex anumite ramuri nationale cum ar fi

agricultura in RM , care ar determina cerearea fortei de munca

Politicele antisomaj statale pot fi caracterizate astfel :

1. Perfectarea sistemului de informare a populatieii referitor la posibilitatile de angajare in cimpul muncii

2. Actiuni privitor la perfectioanrea sistemului de educare , de pregatire profesionala, organizarea procesului de reciclare, prientarea cererilor alternative de ocupare in cimpul muncii

3. Organizarea lucrarilor publice din contul cheltuielilor din buget4. Pentru tarile suprapopulate se aplica practica contractelor interstatale de utilizarea fortei de

munca

In vederea realizarii acestor obiective masurile politicii antisomaj pot fi deivizate si in :

Active: ca de ex determina stimularea cresterii cererii de forta de munca : crearea de noi locuri de munca, organizarea de lucrari publice , cresterea transparentei pietii muncii

Pasive : pot fi determinate acordarea de beneficii persoanelor care se afla in stare involuntare de somaj, de facilitati unor categorii de pesoane, limitarea duratei zilei de munca. In majoritatea sist economice sunt utilizate si diferite programe sociale de sta ca de ex indemnizatiile de somaj, plata pensiilor care determina ocrotirea unor categorii a populatiei. Insa posibilitatea formarii programelor sociale depinde de profitul crreat , de impozitele percepute in activitatea de productiei

Inflatia : reprezinta a doua problema macroeconomic adupa somaj, cu care se confrunta societatea contemporana . Astfel inflatia poate fi apreciata ca o crestere generala a nivelului pretului la marfurile de consum si al cheltuielilor de productie. Cresterea indicilor preturilor produselor de consum final, se apreciiaza prin cerere. Cresterea preturilor la marfurile investitionale : materie prima, energie , determina inflatia prin oferta . una din definitiile generale ale inflatiei este emisia cantitatilor suplimentare banesti in circulatia monetara peste cerintele comertului si marfurilor si

serviciilor , aceasta duce la deprecierea unitatilor banesti si sporirea respectiv a preturilor la marfuri , mai departe scade capacitatea de cumparare a unitatii monetare deoarece la baza ei sta o valoare din ce in ce mai mica. Deci Inflatia insa nu poate fi calificata ca o simpla crestere a preturilor care rezulta de cresterea masei monetare din circuit: de ex marfurile de prima necesitate se vor vinde la orice pret , deci inflatia are la baza ei si o multitudine de oscilatii ciclice, dezechilibre in diferite segmente , in economia de piata , de aceea a mentine echilibrul economic in toate aspectele este foarte dificil . Deci inflatia poate fi conditionata si de diverse disproportii generale ca de ex

1. Dezechilibre intre cheltuieli si venituri guvernametale, care se manifesta prin deficitul bugetar

2. Cind politica investitionala se bazeaza doar pe cresterea masei monetare, ca sursa investitionala ; de ex fosta URSS , investitii militare ce este un sector neproductiv

3. Cresterea nivelului general al pretului determinat de structura pietii , cind preturile nu sunt determinate de conjunctura de piata ci sint dictate de unele scopuri monopolisitice sau oligopolistice

Inflatia la inceput a aparut in situatii exceptionale (razboi , calamitati) , cind se aplica emisii masive de masa monetara, ca de ex banii de hirtie – pentru a acoperi cheltuielile aparute. In prezent inflatia determina un fenomen cronic de aceea mentinerea echilibrului in cadurl sistemului economic este foarte dificil. Inflatia contemporana poate fi determinata de 3 forme

1. Inflatie moderata , ea reprezinta 10-15% a cresterii pretului anual. Preturile cresc incet, valoarea bunurilor se pastreaza de aceea acest tip se considera benefic pentru activitatea economica deoarece impune a cheltui capitaluri banesti , a promova o politica mai eficienta , a stabili preturile in determinarea schimbarii cererei si ofertei , lipseste riscul de a incheia contracte la preturi nominale si deseori se consuma economiile.

2. Inflatia galopanta : incepe de la 20% dar paote ajunge pina la 200% anual , majoritatea contractelor de afaceri se coreleaza odata cu schibarea preturilor sau conform determinarilor valorii valutelor straine. Banii incep sa se materializeze rapid , sistemul bancar in aceasta situatie aloca creditele, nu sint oferite la obinzi obisnuite , dar conforme modificarilor valutare. Respectiv creste cererea fata de valuta straina.

3. Hiperinflatia : cind masa monetara si preturile creste catastrofal. De la 2000% in sus. Agentii economici majoritatea falimenteaza , se pierde increderea totalmente in valuta nationala, creste viteza circulatiei monetare care se egaleaza cu cresterea masei monetare, preturile cresc vertiginos , in proportii mari . De aceea metodele stabilizare oisnuiute nu sunt eficiente, de aceea se aplica reforme monetare radicale, ca de ex devalorizarea monetara ce reprezinta schimbarea valutei depreciate :

Printr-un nou etalon monetar La un curs nou : care paote fi definita revalorizarea

Exista inafara de aceste determinari a inflatieii, care sint definite ca forme deschise si inflatie deprimata care nu rezulta din sporirea pretului. Se manifesta prin aparitia deficitelor de marfuri. In

acest caz sporesc afacerile speculative, de aceea preturile sporesc neoficial si odata cu lichidarea deficitului aceasta priblema dispare

Politica de stat de reglare a preturilor poate frina inflatia , insa inflatia paote sa creasca si in cazul daca sporesc preturile la factorii de productie. Astel prin retinerea volumului de productie statul nu paote retine si nivelul inflatiei, deoarece preturile pot creste si mai mulkt ca in periapoada precendeta, astfel corelatia intre nivelul preturilor si nivelul productiei este contrainversat, intre preturi isi inflatie exista deosebiri.

Asadar daca cererea creste depasind oferta , apare un surplus de bani , ce duce la cresterea pretului , insa somajul nu exista, deoarece capacitatea de productei se utilizeaz ala maximum pentru a aacoper cererea crescind. Deci productia daca va determina o crestere va genera cresterea preturilor la materia prima. Care la rindul sau va tdetermina la rindul sau o crestere a pretului. Deci politica economica nu paote determina ca un mecanism determina in solutionare problemei inflatieii doar reglarea pretului de consum. De aceea si se utilizeaza o multitudine de politici statale. In elaborarea politiicii economioce antiinflationiste sint 2 alternative

Lichidarea inflatiei prin politici economice radicale Acomodarea la inflatie prin indemnizarea veniturilor

In cazul politiici radicale statul poate actiona si prin manevrarea cheltuililor guvernamentale , cu impozitele, pentru a influenta cererea crescinda, scade cerereare dar si ritmul inflatiei insa se limiteaza si cresterea productiei, care la rindul sau determina declinul care si va genera cresterea somajului , politica de adoptare a inflatiei prin politica de reglementare se exercita de catre BNM prin manevrarea cu masa monetara si prin nivelul dobinzii la credite. Statul trebuie sa aplice actiuni deflationiste pentru limitarea cererii crescinde deoarece stimularea cererii cit si mentinerea artficiala a ocuparuii fortei de munca duce la pierderea controlului asupra inflatiei , de regula politica economica eficienta reprezinta o imbinare a amecanismelor unde nu se pune accentul pe principiul monetarist sau fiscal si TE determina o varianta antiinflationista curba luui Philips . s-a determinat ca cresterea a inlatiei peste 2,5-3% va urma o incetinire brusca a sporirii preturilor. Astfel se paote scadea nivelul somajului pe contul sporiiri ritmului infletieii, deoarece scaderea somajului este urmata de sporirerea preturilor , deci si a salariilor care va genera inflatia. Exista si diferite modificari a acestei teorii intordusa de alti economisiti dar care in ansamblu sint utilizate pentru elaborarea politiicilor economice , care este posibil o anumita ocupare a populatiei Si o anumita stabizlizare a pretului.

3.04.2014

Economia nationala si cresterea economica

. Economia nationala si principalii indicatori macroeconomici

. Cresterea si dezvoltarea economica

. Ciclitatea dezvoltarii economice, criza economica

1. Economia nationala reprezinta totalitatea de activitati economice in limitele frontieri unui

stat, cu scopul de a asigura un nivel acceptabil de viata populatiei si functionarea eficienta a

institutiilor publice.

Un stat suveran si independent este de neconceput fara un control asupra resurselor nationale

de productie.

Astfel, rezultatele activitatii economice la nivelul intregii economii nationale se masoara cu

ajutorul indicatorilor macroeconomici care si sunt numiti agregatele macroeconomice.

Agregatele reprezinta o expresie de sinteza a rezultatelor economice in ansamblu, care la

randul sau pot fi obtinute prin insumarea fluxurilor, operatiunilor sau a rezultatelor realizate

de totalitatea agentilor economici intr-o tara sau alta.

Agregatele macroeconomici oremit efectuarea evidentei statistice la nivelul intregii economii,

precum si determinarea cresteriimeconomici, nivelul somajului, nivelul inflatiei. Acesti

indicatori reprezinta aspectul principal in liarea deciziilor de catre agentii economici

autohtoni, investitorii straini, organizatiile internationale si desigur determinarea

comparatiilor internationale.

Deci, indocatorii macroeconomici si determina principalul factor in determinarea nivelului de

dezvoltare economica, precum si determinarea locului in comparatie cu alte economii

nationale sau pe scara mondiala.

Anume in baza acestor indicatori si se iau deciziile cu privire la acceptarea sau neacceptarea

unei tari in calitate de membru a Uniunii Europene.

Principalii indicatori macroeconomici este produsul intern brut, insa determinat de urmatorii

indicatori: produsul national brut, produsul intern net, produsul national net, venitul national.

Acesti indicatori indeterminarea analizei economice includ doar bunurile si serviciioe care

sunt vandute pe piata, da nu si produsele destinate autoconsumului.

Principalele metode de calcul a indicatorilor macroeconomici sunt:

. metoda valorii adaugate brute

. metoda veniturilor, care reprezinta insumarea veniturilor factorilor de productie care sunt

formate din salariu, profituri, dobanzi, taxe, de ex TVA, taxele vamale si accizele.

. metoda cheltuielilor, suma cheltuielilor de consum a populatiei, investitiile brute, cheltuielile

publice si exportul net

Produsul global brut reprezinta valoarea totala a bunurilor si serviciilor create unei economii

nationale intr-o perioada de timp, de regula intr-un an. Acest indicator se calculeaza ca suma

imtregii productii create in toate sectoarele economiei nationale. El indica duble sau multiple

inregistrari ale acestor produse. Produsul global brut este mai rar folosit.

Produsul intern brut este principalul indicator macroeconomic, astfel, PIB constituie valoarea

bruta a bunurilor si serviciilor finale create in interiorul unei tari de catreagentii economici

autohtoni si straini, de regula intr-un interval de timp, un an. Astfel PIB vizeaza teritoriul unei

tari indiferent de apartenenta nationala a agentilor economici. Toate intreprinderile aflate pe

acest teritoriu indiferent de provenienta si apartenenta lor nationala participa la crearea PIB.

In procesul distribuiri si utilizarii PIB, este destinat:

. pentru consumul personal

. consumul public

. formarea bruta de capital

. exportul net

In ultimele decenii PIB este considerat principalul indicator macroeconomic. Insa doar

penntru tarile in curs de dezvoltare. In tarile dezvolatate care au amplasate peste hotare un

numar impunatpr de agenti eonomici, prioritate se acorda produsului national brut

PNB reprezinta valoarea pe piata a bunurilor si serviciilor finale obtinute de catre agentii

economici autohtoni atat pe teritoriul tarii de origine cat si peste hotare. In acest fel produsul

national brut are drept criteriul de baza apartenenta de baza a produsului creat. La

determinarea lui nu vor fi insumate rezultatele activitatii intreprinzatoriului strain care

activeaza pe teritoriul national. PNB este mai mare sau mai mic decat PIB in determinarea

soldului fie negativ sau pozitiv a produsului brut realiazat de agentii economici straini in

interiorul tarii la care se adauga sau se scade soldul comertului exterior. Deci PNB permite

evaluarea potentialului unei tari, imdiferent daca agentii sai economici activeaza pe teritoriul

tarii sau in strainatate.

In tarile dezvoltatea PNB de regula cu 10-30% este mai mare decat PIB, in tarile slab

dezvoltate din contra. Prin PNB se poate determina rata somajului.

Marimea PIB cat si a PNB sunt influentate de evolutia cantitatilor de bunuri si servicii

produse, dar totodata si de modificarea preturilor si serviciilor la produs. In scopul evaluarii

proportiilor in care indicatorii macroeconomici sunt modificati nu de dinamica lor reala ci de

schimbarea, de obicei cresterea preturilor, sunt utilizate notiunile PIB nominal si real sau PNB

nominal si real.

PIB nominal se calculeaza pe baza preturilor curente, pe cand PIB real pe baza preturilor

comparative. Astfel diferenta in marimea nominala si reala, reprezinta majorarea preturilor

care se numeste deflatorul PIB de care la randul sau determina nivelul inflatiei.

PIB precum si PNB sunt indicatorii cei mai determinanti in statistica internationala. Acesti

indicatori si determina principiul de diagnosticare a cresterii economice sau criza.

Raportul PIB pe locuitor sau PNB pe locuitor permit determinarea nivelului de dezvoltare a

unei tari, precum si nivelul bunastarii populatiei. PIB cat si PNB care include si consumul de

capital fix nu poate oferi realitatea aprecierii valorii nou create pe parcursul unui an.

Daca PIB sau PNB va fi scos marimea amortizarii atunci noi vom abtine produsul intern net

sau respectiv produsul national net.

Daca PIB si PNB determina valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor finale produse

atunci produsul intern net cat si produsul national net include valoarea adaugata neta.

Un alt indicator foarte des utilizat in economia nationala este venitul national.

Venitul national reprezinta suma veniturilor provenite din munca, proprietate, venituri care

sunt obtinute de pe urma producerii bunurilor, astfel sous vemitul national reprezinta suma

salariilor, dobanzilor, profiturilor si rente.

Se calculeaza prin mai multe metode, dar cel mai frecvent prin insumarea salariilor agentilor

rezidenti a veniturilor din proprietate si a veniturilor intreprinderilor. Anume venitul national

determina marimea veniturilor personale a cuantumului acumularii a investitiilor si crearea de

bunuri si servicii de consum. Venitul national poate fi utilizat pentru

. cheltuielile de consum

. investitii

2.In lumea contemporana ritmul cresterii economice poate determina starea activitatii

economice date ca un indicator principal prin intermediul caruia se detemina aprecierea

eficientei unui Guvern unui Parlament sau a insasi Presedinte.

Dinamica economica este exprimata printr-un sir de fenomene diferite, de ex dezvoltarea

economica, crestere economica, progresul economic.

Astfel, cresterea economica reprezinta un proces de sporire a cantitatii de bunuri si servicii

create intr-o unitate deplina de ansamblul intregii economii nationale. Reprezinta un fenomen

care poate fi masurat. Aceasta exprima o evolutie de lunga durata in cazul careia se fac

analize atat asupra fluctuatiilor ciclice, cat si a celor sezoniere.

Stiinta economica distinge numai o crestere economica pozitiva, dar se cunoaste si o crestere

economica 0 si chiar una negativa.

Oricum exprimand o evolutoe de lunga durata ca o trasatura fundamentala a activitatii

economice, cresterea economica ramane mereu pozitiva. Astfel, cresterea economica pozitiva

reprezinta sau exista atunci cand cantitatea totala de bunuri si servicii produsa cat si PIB pe

cap de locuitor se mareste.

Cresterea economica se exprima prin producerea cantitatii de bunuri a PIB pe cap de locuitor

este in descrestere

Cresterea economica 0 in care productia de bunuri in care PIB nu se modifica.

In viata reala se mai inalneste si cresterea economica nominala ce exista atunci cand sporeste

doar marimea valorica a PIB fara o crestere a PIB a expresiei fizice. Aceasta forma de crestere

economica se datoreaza doar modificarii preturilor.

Pentru masurarea cresterii economice sunt utilizati un sir de indicatori

PIB si PNB. Atat la nivelul economiei nationale cat si pe cap de locuitor. Astfel de masurare

se face pron compararea acestora, fie la inceputul si sfarsitul unui an sau compararea anului

curent cu cel precedent.

Rata cresterii economice determina situatia cand va depasi rata cresterii populatiei, care la

randul sau va deminstra fenomenul cresterii dentrai a populatiei si a veniturilor pe cap de

locuitor, deci prin masurare se determina rata cresterii economice.

Rata cresterii economice in orice sistem economic determina nivelul de dezvoltare

economica.

Cresterea economica rezulta si dintr-un sir de factori, nu numai economici, dar si tehnici,

stiintifici, organizationali, politici, culturali...

Fiind foarte numerosi acesti factori pot fi grupati si in anumite categorii

. directi

. indirecti

sau

.interni

.externi

sau.

primari

.derivati

sau

. materiali

. nemateriali

Ca factori directi, pot fi forta de munca, capitalul tehnic, progresul tehnologic, resursele

naturale, resursele informationale

Factorii indirrecti sunt determinati de rata economilor, investitiilor, de chimbarile economice

si sunt determinate de relatiile intre tari

In concluzie factori cresterii economice pot fi determinati si in urmatoarele categorii

.factorii de baza, pamantul, munca, abilitatile

. factori sociali si institutionali: spiritul de intreprinzator, sistemul de intreprinderi, de

securitate, consumul social, interesul grupurilor politice

. factori materiali: capitalul, forta de munca

. factori nemateriali: reformele religioase, mediul social, politic, legislativ

O importanta deosebita pentru tarile in curs de dezvoltare factorii cresteii economici mai sunt

determinate de factorul de timp: pe termen lung si scurt

Majoritatea determinarilor mondiale au demonstrat ca factorii cresterii economici sunt:

. factorii clasici: munca, capitalul

. neofactorii de productie: progresul tehnic, inovatiile

3. Procesele economice prin activitatea sa nu decurg uniform, dar sunt supuse anumitor

fluctuatii sau oscilatii ciclice. Aceste fluctuatii ciclice sunt caracteristice pentru toate

domeniile vietii economice.

Ciclul economic reprezinta o forma de desfasurare a activitatii economice cand economia

trece orin mai multe faze, dar revine la faza initiala.

Recunoscand caracterul obiectiv al ciclurilor economice majoritatea savantilor economisti

demonstreaza ca acest fenomen are la baza atat factori interni cat si externi de influemta

asupra caracterului ciclic, a duratei luo, a specificului de manifestare a diferitelor lui faze.

Astfel, Scumpeter,a demonstrat ca aceatsa conceptie se bazeaza pe ideea ca oscilatiilor

economice se manifesta pe 3 niveluri:

. cicluri mici

. cicluri decenale

. cicluri mari

Scumpeter determina ca in sistemul economic are o legatura interdependenta o imbinare a

acestor 3 tipuri. Astfel ca factori externi care provoaca fluctuatiile, pot fi determinati prin

situatiile obiective si subiective:

. razboaiele, revolutiile, cataclismele

. descoperirea zacamintelor naturale

. exploatarea de noi terenuri, care determina procesul de migratie in masa

. sunt succesele in tehnologii, inventii

Acesti factori externi pot provoca atat inviorarea cat si declinul activitatii economice.

Ca factori interni ce determina ciclul economic sunt

. uzura capitalului fix, care influenteaza procesul economic

. consumul personal, cresterea sau descresterea influenteaza volumul productiei

. largirea sau utilizarea investitiilor in modernizarea productiei prin crearea noilor locuri de

munca

. politica economica a statului

Oscilatiile nu pot fi lamurite numai prin cazurile externe sau interne, deoarece efectele asupra

economiei ationale determina imbinarea factorilor atat obiectivi cat si subiectivi., interni sau

externi. Astfel din punct de vedere a duratei ciclurile economice, cat si efectele sale pot fi

determinate de cicluri mici, medii, mari.

Ciclurile economice determina si 4 faze.

. criza

. depresiunea

. inviorarea

. avantul

Cea mai pronuntata faza a ciclului este criza, deoarece reprezinta o ruptura profunda a

echilibrului dintre productie si consum cu consecinte negative: somajul in masa,

destabilizarea preturilor, dereglarea cursului valutar, diminuarea creditelor, falimentari in

masa.

Faza depresiunii care urmeaza dupa criza poate avea o durata mare in timp. Nivelul productiei

se mentine mai jos in comoaratie cu starea pana la criza. Se mentine un nivel inalt al

somajului. Preturile inceteaza in cadere. Scade rata dobanzilor. Se stabilesc stocurile de

marguri

Inviorarea se incepe odata cu cresterea modesta a nivelului productiei, anumite scaderi a

somajului, treptat incep a creste preturile si nivelul dobanzilor. Pe piata margurilor creste

cererea utilajelor noi.

Avantul reprezinta nivelul productiei intrece cel atins in ciclul precedent. Cresc rapid

preturile, somajul scade, insa pana la nivelul minim, deoarece urmeaza un spor posibil

substantial al salariilor. Creste cererea la produsele ramurilor care determina nivelul

tehnologiilor inalte, care provoaca sporul cresterii a materiei prime, care la randul sau va duce

la noi disproportii, care poate crea din nou criza.

Finantele publice si impozitele

Finantele publice

. Bugetul de stat si evenimentele lui

. Impozitele si sistemul fiscal

. Metode de finantare a datoriei de stat

Finantele publice sunt acele resurse financiare care sunt ouse la dispozitia institutiilor publice,

ca exemplu partide, sindicate, stat, si care asigura exercitarea functiilor in societate.

Cea mai cunsocuta forma de organizarea institutionala a societatii umane este statul. Cel mai

important instrument de influenta a statului asupra economiei si functionarea sistemului

public este bugetul de stat.

Un buget reprezinta o determinare preventiva atat a veniturilor cat si a cheltuielilor, fie a unui

agent economic pe o perioada de timp, de regula in decurs de un an.

Astfel cunoastem

. bugetul unei familii

. bugetul de afaceri

. bugetul diferitelor ministere

. bugete locale

. bugetul de stat, cel mai determinant

Bugetul de stat reprezinta un document, o lege votata de Parlament in care sunt inscrise

cheltuielile statului si veniturile necesare pentru acoperirea acestora.

Bugetul de stat include modalitatile de formare si sursele de cheltuire a resurselor banesti

destinate finantarii fie actiunilor intreprinderilor, fie a organelor de stat sau organelor centrale,

locale.

O forma specifica de buget reprezinta fondurile extra bugetare. Acestea reprezinta

resurse banesti ale statului, care au o destinatie bine determinata, dar care nu sunt incluse in

bugetul de stat.

Cele mai cunoscute din aceste categoriide fonduri este fondul asistentei sociale, fondul de

pensii.

In teoria economica este bine determinat sau definit bugetul Guvernului sau bugetul central si

delimitate sunt bugetele organelor administrativ locale.

Bugetul central impreuna cu begetele locale formeaza bugetul consolidat.

Bugetul de stat este elaborat anual de catre Guvern, mai bine spus de Ministerul Finantelor si

este aprobat ulterior de catre Parlament.

Bugetul de stat este definit si ca legea finantelor, deoarece prevede si autorizeaza atat

cheltuielile cat si veniturile.

Principiile bugetare sunt

. anualitatea, bugetul este elaborat in fiecare an astfel prevederile lui vizeaza doar anul

respectiv

. previzionalitatea, aceasta inseamna ca sunt planificate din timp, atat veniturile, cat si

cheltuielile oentru anul viitor.

. universalitatea, bugetul de stat cuprinde toate veniturile, cat si cheltuielile de stat. Acest fapt

si faciliteaza efectuarea controlului din partea Parlamentului

. echilibrul bugetar, cheltuielile statului trebuie sa fie egale cu veniturile acestuia.

Bugetul de stat se alcatuieste in forma de balanta in devizul de venituri si cheltuieli de stat

prin asa numita metida a aprecierilor preventive.

Pentru a fi pregatit financiar la timp intocmirea bugetului se face cu 4-6luni inainte de

finalizarea circuitelor economice. De regula, anul financiar trebuie sa se inceapa mult mai

inainte decat anul calendarist.

Bugetul de stat este una din cele mai eficiente parghii de coordonare a economiei, de aceea si

poate fi determinat ca un instrument de prognozare a dezvoltarii economice si este un mod de

asigurare a stabilitatii economice.

Devizul de venituri reprezinta impozitele si incasarile diverse care la randul sau determina 90-

98%din toate veniturile bugetare, ca ex impozitul pe venit al intreprinderilor si al populatiei,

impozitul circulatiei marfurilor, toate taxele si incasarile, impozitele financiare, accizele,

confiscarile, penalitatile si alte surse de venit.

Devizul de cheltuieli dupa structura sa depinde de sarcinile economice, politice si sociale, ca

de ex investitiile de stat in economia nationala, subventionarea antreprenoriatului, formarea

programelor sociale, metinerea administratiei de stat, cheltuielile de aparare, finantarea

organelor de ocrotire a ordinii publice si juridice, toate cheltuielile legate de angajamentele

internationale.

In RM primul buget independent a fost intocmit in 1991. In perioada de tranzitie, bugetele

locale in mare masura sunt componentele bugetelor de stat. Astfel constituirea unui stat de

drept bazat pe o larga autonomie implica ca bugetele administratiei publice locale sa fie

independente.

Diferenta dintre veniturile si cheltuielile statului constituie soldul bugetar. Din punct de

vedere al soldului bugetar in procesul executarii bugetului sunt cunoscute 3 situatii diferite:

. buget echilibrat, cand cheltuielile si veniturile sunt egale. Soldul bugetar este egal cu 0.

. buget excedentar, veniturile sunt mai mari decat cheltuielile. Soldul este pozitiv.

. buget deficitar, veniturile sunt mai mici decat cheltuielile. Soldul bugetului este negativ.

Dificitul bugetar este o stare a bugetului de stat cand cheltuielile depasesc veniturile.

Deficitul bgetar are urmari negative asupra dezvoltarii economice. Pentru a diminua acest

dificit sau a-l elimina, in practica mondiala sunt utilizate urmatoarele metode

. recurgerea la imprumuturi interne

. folosirea veniturilor provenite din privatizare

. emisia de catre Banca Centrala a unei cantitati suplimentare de bani

. urilizarea imprumuturilor externe

In RM in utlimele decenii, dificitul bugetar a fost finantat din sursele provenite din

privatizare, precum si din mijloacele atrase din vanzarea hartiilor de valoare. Deoarece

procesul de privatizare nu a luat sfarsit, aceasta metoda ar fi o sansa si oentru viitor.

Atunci cand deficitul bugetar inregistreaza dimensiuni insemnate, are loc o crestere a datoriei

publice.

Datoria publica repreainta totalitatea imprumuturilor interne sau externe contractata de catre

stat cu scopul acoperirii deficitului bugetar.

Datoria publica nu figureaza in bugetul de stat. In buget este inscris la capitolul cheltuieli,

doar dobanzile, uneori si oenalitatile, care in anul respectiv urmeaza a fi platite fie creditorului

intern sau extern.

Deoarece datoria publica poate fi acoperita in ultima instanta prin venituri acumulate sub

forma de impozite. Datoriile de azi reprezinta impozite care vor fi colectate maine.

In lumea contemporana datoria publica atinge dimensiuni considerabile.

2. Impozitele

Indiferemt de regimul economic, de nivelul de dezvoltare, de fazele ciclice sau conjuncturale,

in orice tara se practica o anumita politica fiscala.

Prelevarile obligatorii, globale sunt formate din ansamblul impozitelor si cotizatiilor sociale

efective.

Prin fiscalitate se intelege sistemul de stabilire si de percepere a impozitelor.

Sistemul fiscal determina cantitatea de bani prelevati.

Cantitatea de bani prelevati, sursele si modalitatile acestor prelevari precum determinarea

provenientei acestor resurse.

Impozitul este o prelevare obligatorie efectuata de administratiile publice in vederea sustinerii

cheltuielilor publice si in vederea reglementarii activitatii economice, care la randul sau

determina functia financiara si politica.

Taxele si drepturile reprezinta pretul fixat pentru serviciile publice specifice folosite cu

termen de impozit. Exista diferite clasificari ale impozitelor. Cea mai generala este

delimitarea lor in

. directe

. indirecte

Impozitele directe sunt suportate direct de catre contribuabili, care au venituri. Aceste

impozite nu influenteaza nemijlocit nivelul pretului. Deci obiectul impunerii sunt veniturile si

averile agentilor economici. Ca impozite directe pot fi: impzitul pe salariu, impozitele pe

veniturile persoanelor fizice,pe profit, pe devidente, pe mostenire, pe avere. De asemenea din

categoria imoozitelor directe fac parte si asa numitele impozite reale, de ex impozitul pe

pamant, pe hartiile de valoare.

Cele mai cunsocute in RM impozite directe sunt:

. impozitul pe venit

. impozitul privat

. impozitele pe bunurile imobiliare

. im pentru folosirea resurselor naturale

. toate taxele locale

Impozitele indirecte sunt impozitele aplicate asupra marfurilor si serviciilor si incluse ulterior

in preturile respective. Aceste impozite sunt platite de catre consumatori, desi prin intermediul

vanzatorului. For,e concrete ale impozitelor concrete sunt:

. TVA

. taxele vamale

.accizele

Toate aceste forme de impozite indirecte exista si in RM.

Accizele pot fi administrate doar anumitor marfuri, cum ar fi: benzina, zaharul...

Taxele vamale se impart

din punct de vedere a scopului urmarit

. fiscale

. preferentiale

. antidopping

din punct de vedere a originii sale

.de export

. de import

. tranzit

Impozitele indirecte deoarece nu tin de nivelul veniturilor este inclus in pretul bunului mateial

sau al serviciului prestat.

Cunoastem si o alta clasificare

.impozite asupra productiei

. impozite asupra veniturilor

Din punct de vedere a majoritatii clasificarii impozitelor, cunoastem urmatoarele:

. nationale

. locale

.impozite reale

. personale

. progresive

. regresive

Influenta impozitelor asupra activitatii economice este foarte eficient. Astfel fiecare sistem

economic cauta sa determine o politica fiscala conform etapelor demdezvoltare a conditiilor

economice. Politicia fiscala reprezinta un ansamblu de masuri, de actiuni practice bazata pe o

anumita conceptie economica, care la randul sau determina categoriile de impozite folosite,

locul lor in ansamblul veniturilor bugetare.

Politica fiscala reprezinta si un model de folosire a parghiilor, de stimulare a activitatii

economice sau de dezvoltare, de solutionare a problemelor sociale si politice din cadrul

acestui sistem.

Exista mai multe orincipii de politica fiscala care la randul sau determina acea parte echitabila

de venit pe care oamenii o utilizeaza in scopuri individuale, adica de consum si acea parte

necesara pentru nevoile publice.

Astfel cunoastem

. principiul proportionalitatii

. principiul defirentierii, nivelul impunerii depinde de nivelul venitului, de bunastarea

economica.

Astfel, mecanismele impunerii depind de situatia economica din tara, de starea geopolitica, de

modul de viata.

Cunoastem 3mecanisme a politicii impunerii

. impunere progresiva, taxa impunerii creste in masura sporului nivelului venitului. Acest

principiu reprezinta un instrument de redistribuire a veniturilor.

Exista viziuni ca o astfel de percepere a impozitului reprezinta si un stimulent pentru folosirea

eficienta a capitalului. In sa exista specialista care au demonstrat ca dincolo de un anumit

punct care este numit prag de presiune fiscala, orice imounere este daunatoare activitatii

economice, deoarece sau limiteaza sau anuleaza interesul agentului economic pentr a spori

nivelul productiei, a afacerii in ansamblu.

. impunerea egala, la aceeasi taxa de imounere difera doar sumele impozitului platit

. impunere regresiva, taxa impunerii scade pe masura sporului venitului.

Impozitele indeplinesc si 3 functii

. functia fiscala- in toate statele impozitele indeplinesc functie fiscala. Pe seama impozitelor

se finanteaza cheltuieli sociale, cheltuielile publice in special.

. functia sociala- majoritatea cetatenilor nu sunt de-acord sau sunt contra faptului ca platesc

impozit prea mare si ca unele grupuri sociale suporta presiunea fiscala mai mare.

. functia de reglare- astfel impozitul reprezinta un instrument de reglare statala care la randul

sau poate determina si diferite obiective de reglare prin intermediul politicii fiscale de ex

investitii, preturi....

Functia de reglare a impozitelor consta si in urmatoarele

. stabilirea si schimbarea sistemului de impunere fiscala

. determinarea taxelor si tarifelor fiscale, diferentierea lor

. aprobarea si promovarea facilitatilor fiscale.

3. Tinand cont ca datoria de stat poate fi interna sau externa, pe termen scurt cat si pe termen

lung se poate determina ca cea mai periculoasa forma de datorie este cea externa pe perioada

scurta de timp. O asemenea datorie se poate prelungi doar cu dobanzi mai mari si numai dupa

ce au fost platite dobanzile.

Determinarea problemei datoriilor de stat a facut necesar crearea unor organe speciale de catre

stat in gestionarea acestor datorii. Daca o asemenea dayorie ajinge sa determine 20-

30%din...... posibilitatile ei de a fi rambursate sau a obtine imprumuturi noi sunt foarte mici.

Guvernele tarilor debitoare iau masuri pentru a nu ajunge in asemenea situatii critice. Caile si

metodele folosite in acest scop sunt multiple, insa se cunosc urmatoarele determinante

. calea traditionala, alocarea datoriei pe contul rezervelor de aur. Doar in cazul in care aurul

exista

. metoda consolidare, consolidarea datoriei externe consta in transformarea datoriei pe termen

scurt in datorie pe termen lung. Aceasta operatiune este posibila numai cu acordul creditorilor.

. calea conversiei- adica prin transformarea acesteia in investitii straine pe termen lung.

. atunci cand tarile debitoare care au fost monitorizate de catre unele organizatii

internationale, de ex. Banca Mondiala, prin cresterea permanenta a termenului de

nerambursare a datoriilor isi determina orincipiul de reglare, manipulare, control direct a

politicilor interne utilizate de catre sistemul dat.