NEVOI.BUNURI.RESURSE Nevoile: reprezintă totalitatea dorinţelor, aşteptărilor, trebuinţelor unui individ; acesta condiţionează existenţa umană ăi calitatea acesteiaNevoile sunt percepute ca o stare dezagreabilă, ca ceva ce trebuie realizat neapărat pentru a atinge o stare de normalitate.Clasificarea nevoilor:

1. După subiectul purtător: - nevoi individuale -nevoi colective/sociale

2. În funcţie de gradul de complexitate: -nevoi de bază/subzistenţă -nevoi complexe sau elevate

Bunurile: reprezintă modalitatea prin care pot fi satisfăcute nevoile fiind defapt tot ceea ce foloseşte un individ pentru a satisface nevoile.Bunurile pot fi:

Libere : sunt considerate un dar al naturii; pentru obţinerea acestora nu trebuie să depunem niciun efort

Economice : cele pentru care trebuie să depunem efort; ele sunt create de om în timpul activităţilor economice; caracteristica dominantă este raritatea

Bunurile economice pot fi: Palpabile (tangibile); materiale (bunuri) Nepalpabile (netangibile): servicii, informaţii

Deoarece nevoile sunt nelimitate iar bunurile sunt limitate există o tensiune permanentă între acestea.Principiul minimaxului: presupune folosirea unor resurse minime care trebuiesc să ducă la obţinerea unor rezultate maxime.Principiul minimului: presupune folosirea unor resurse minime în vederea obţinerii unor rezultate aşteptate.Principiul maximului: presupune folosirea unor resurse date în vederea obţinerii unor rezultate maxime.Resursele: reprezintă totalitatea elementelor ce participă la satisfacerea nevoilor.Risipa: apare atunci când există un consum de resurse prea mare pentru a satisface nevoi.Risipa apare când:

Se produce ce nu se cere Se produce mai mult decât se cere Sunt produse bunuri de calitate inferioară Producţia respectivă poluează mediul

Costul de oportunitate (costul alternativ) reprezintă cea mai bună alternativă la care se renunţă atunci cănd se face o alegere.Costul de oportunitate apare datorită faptului că resursele sunt limitate.

UTILITATEA

1) Utilitatea reprezintă capacitatea unui bun de a satisface o NEVOIE.

2) Utilitatea economică : este satisfacţia pe care speră că o va obţine un consumator dat în condiţii de loc şi de timp prin folosirea unei unităţi, doze dintr-un bun economic.

3) Utilitatea marginală : este satisfacţia pe care o are un consumator în urma folosirii oricărei doze dintr-un bun economic. Se numeşte şi spor de utilitate totală, atunci când creşte cu o unitate cantitatea consumată.

4) Utilitatea totală : este suma utilităţii marginale. Utilitatea totală reprezintă satisfacţia resimţită de un consumator în urma folosirii mai multor doze dintr-unul sau mai multe bunuri.

ECONOMIA poate fi: Naturală : are la bază autoconsumul (noi producem, noi

consumăm) Economia de schimb/piaţă care are la bază schimbul de

produse (predomină în economiile contemporane)

PROPRIETATEA

Proprietatea reprezintă o relaţie între oameni, un contract social, cu privire la bunurile materiale şi de altă natură existente în societate sau obţinute prin activitatea economic.

Atributele proprietăţii: Dreptul de posesiune : relevă dreptul de a avea sau

deţine bunurile care constituie obiectul proprietăţii Dreptul de folosinţă sau utilizare : asigură

proprietarului dreptul de folosire a bunului aflat in proprietatea sa, aşa cum crede el că este mai bine pentru a-şi realiza interesul

Dreptul de dispoziţie : conferă proprietarului puterea de a înstrăina bunui ce-i aparţine

Dreptul de uzufruct : este dreptul proprietarului de a-şi însuşi şi utiliza rodul unui bun, venitul unei moşteniri, dobânda unui împrumut.

Obiectul proprietăţii îl constituie bunurile, ceea ce este comun vieţii economico-sociale.Subiectul proprietăţii îl formează agenţii vieţii economice. Astfel de subiecţi sunt: INDIVIZII CA PERSOANE FIZICE, FAMILIA, SOCIOGRUPURILE, ORGANIZAŢIILE.

CEREREA ŞI OFERTA

Cererea reprezintă cantitatea dintr-un bun marfar pe care unul sau mai mulţi agenţi economici sunt dispuşi să o achiziţioneze la un anumit preţ.Oferta reprezintă o parte a producţiei realizate şi vândute deoarece o altă parte este destinată autoconsumului, se deteriorează sau este pentru reclamă.Între cerere şi preţ există o relaţie invers proporţională, negativă sau indirect.

Între ofertă şi preţ există o relaţie direct proporţională, pozitivă sau directă.Tipuri de cerere/ofertă:1.Cerere/ofertă elastică: este pentru bunurile cu o plajă mare de înlocuitori, nu sunt de strictă necesitate, iar modificarea preţului determină modificarea în sens contrar a cantităţii cerute, dar cu mai mult. ex: dacă preţul creşte cu 10%, cererea scade cu 15% (scade cu mai mult decât creşte)Ke Cx/Px>1

2.Cerere/ofertă inelastică: este pentru bunurile de strictă necessitate iar modificarea preţului determină modificarea în sens contrar a cantităţii cerute dar cu mai puţin. ex: dacă preţul creşte cu 10%, cererea scade cu 5%Ke Cx/Px <1

3.Cerere/ofertă unitară sau de elasticitate unitară: modificarea preţului determina modificarea în sens contrar a cantităţii cerute cu aceeaşi intensitate ex: daca preţul creşte cu 10%, cererea scade cu 10%Ke Cx/Px=1

PRODUCĂTORUL

Producătorul este purtătorul ofertei pe piaţă. Scopul oricărui producător este obţinerea şi maximizarea profitului.

În vederea realizării bunurilor economice un producător foloseşte şi combină factorii de producţie.Factorii de producţie: reprezintă totalitatea elementelor atrase şi utilizate în activitatea economică; sunt resursele atrase în procesul de producţie.Factorii pot fi: clasici sau tradiţionali

Munca, Natura -> factori primari Capitalul -> factor derivat

Munca: este o activitate conştientă, specific umană cu o finalitate practică şi cu un scop bine definit; este foarte dinamică.Natura: ca factor de producţie cuprinde pământul, apa,aerul, resursele minerale şi cosmic pe care omul le foloseşte în activitatea economică şi pe care le transform în timpul producţiei.Capitalul: ca factor de producţie se referă la capitalul tehnic; cuprinde bunurile pe care producătorul le foloseşte în vederea obţinerii altor bunuri:->capital fix: atunci când participă la mai multe cicluri economice, se uzează din punct de vedere fizic sau din punct de vedere moral. Se amortizează în timp.Exemple: maşini, utilaje, calculatoare->capital circulant: participă la un singur ciclu de producţie, se schimbă în timpul producţiei şi se înlocuieşte după fiecare ciclu de producţie.Exemple: materii prime, material, combustibil

Neofactorii de producţie sunt factorii noi de producţie care au rolul de a-i pune în valoare pe cei tradiţionali.

Exemple de NEOFACTORI: informaţia, managementul, marketingul, bioecotehnologiile, abilitatea întreprinzătorului

COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCŢIE

Combinarea factorilor de producţie reprezintă unirea din punct de vedere calitativ şi cantitativ a factorilor de producţie astfel încât producţia să rămână cel puţin aceeaşi.Substituirea factorilor de producţie reprezintă înlocuirea unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau mai mulţi factori de producţie.Rata marginală de substituţie exprimă cantitatea dintr-un factor de producţie necesară pentru a compensa reducerea cu o unitate a unui alt factor de producţie.

PRODUCTIVITATEA FACTORILOR DE PRODUCŢIE

Eficienţa utilizării factorilor de producţie este productivitatea, rodnicia sau randamentul factorilor de producţie.Nivelul productivităţii se determină ca un raport între rezultatele obţinute de producător şi eforturile depuse.Productivitatea parţială este cea a unui factor de producţie, considerat a fi la originea producţiei şi a modificării acesteia. Q

Productivitatea parţiala: => WL=---- L

Productivitatea globală exprimă eficienţa agregată a tuturor factorilor de producţie implicaţi în obţinerea unui rezultat. Q Productivitatea globală: => WG=---------- L+K+P Productivitatea medie exprimă eficacitatea medie obţinută prin utilizarea fiecărui factor de producţie în parte sau a tuturor.Productivitatea medie a muncii arată eficacitatea medie cu care este consumat factorul muncă.Productivitatea medie a capitalului arată eficacitatea medie cu care este utilizat factorul capital.Productivitatea medie a pământului arată eficacitatea medie cu care este utilizat factorul pământ.Productivitatea marginală exprimă variaţia rezultatelor obţinute prin modificarea cu o unitate a unuia, mai multora sau a tuturor factorilor de producţie.-productivitatea marginală a muncii: exprimă eficienţa ultimei unităţi de muncă implicate în activitatea economică-productivitatea marginal a capitalului: exprimă eficienţa ultimei unităţi din capitalul tehnic atras şi utilizat în activitatea economică.-productivitatea marginală a pământului: exprimă randamentul ultimei unităţi de teren atras în activitatea economică.

-productivitatea global marginală: exprimă eficienţa ultimei unităţi din toţi factorii de producţie utilizaţi în activitatea economică.Factori care pot influenţa productivitatea:-factori naturali

-factori tehnici

-factori sociali

Veniturile factorilor de producţie: salariu, rentă, dobândă, profit.Veniturile care NU aparţin factorilor de producţie: alocaţii, pensii, ajutor social, producţie

COSTUL PRODUCŢIEI

Costul de producţie reprezintă totalitatea cheltuielilor pe care un întreprinzător le face în vederea realizării bunurilor economice destinate vânzării-cumpărării pe piaţă.Elementele de bază ale costului de producţie:-cheltuieli materiale de producţie-cheltuieli salariale -alte cheltuieliAmortizarea reprezintă procesul economic de recuperare treptată a cheltuielilor făcute cu capitalul fix.Totalitatea consumurilor de capital circulant împreună cu amortizarea capitalului fix, formează cheltuielile materiale de producţie.Costul fix include cheltuielile de producţie, nu depind de volumul producţiei şi rămân relativ neschimbate.Costul variabil include acele cheltuieli de producţie care evoluează în acelaşi sens cu modificarea producţiei.

Costul marginal reprezintă sporul costului total determinat de creşterea cu o unitate a volumului producţiei.

Căi de reducere a costurilor:

- negocierea unor preţuri de cumpărare a factorilor de producţie cât mai mici- scăderea cheltuielilor administrative

- reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs Profitul este un excedent al încasărilor faţă de costurile totale.Profitul brut este diferenţa dintre încasările totale şi costurile totale.Profitul net este partea care rămâne după ce firma plăteşte impozitul şi alte taxe pe profit.Funcţiile profitului:

Îi motivează pe proprietarii de capital Incită la creşterea eficienţei Asigură autofinanţarea Stimulează iniţiativa şi acceptarea riscului

Profitul este format din profit obişnuit sau ordinar, iar uneori şi din profit suplimentar sau profit de monopol.Profitul poate fi legitim sau nelegitim.Rata profitului este mărimea procentuală care exprimă gradul de profitabilitate a unei firme comerciale în raport cu o serie de factori economici (CA, K, CT…)PIAŢA

Piaţa relevă întâlnirea, directă sau intermediată, a cererii cu oferta unuia sau mai multor bunuri, stabilirea preţului şi a cantităţilor care se schimbă.Funcţiile pieţii:

Funcţia de informare Funcţia de verificare şi confirmare Funcţia de distribuire

Preţul de echilibru este cel la care se realizează cel mai mare volum de tranzacţii pe piaţă şi căruia îi corespunde cantitatea de echilibru.Importanţa preţului de echilibru:

Relevă condiţiile economice recunoscute ca normele pentru producerea şi consumul unui bun la un moment dat

Minimizează riscul când activitatea producătorilor şi consumatorilor se desfăşoară la nivelul preţului de echilibru

La acest nivel de preţ, cererea şi oferta tind să se apropie sau chiar să fie egale

Preţul de echilibru se modifică în timp sub incidenţa a numeroşi factori.Guvernele, autorităţile publice intervin adesea asupra preţurilor atât direct-fixând anumite niveluri sau plafoane de preţ, dar si indirect.

CONCURENŢA

Concurenţa se manifestă într-o economie liberă, de piaţă.Concurenţa rezultă în urma confruntării dintre agenţii economici existenţi pe acelaşi tip de piaţă.Concurenţa poate fi: - loială

- neloială

Funcţiile concurenţei: Salubrizează activitatea economică (îi elimină de pe piaţă pe

cei care nu sunt performanţi)

Duce la reducerea costului total mediu şi a preţului de vânzare

Incită la creativitate, inovare

Există 2 tipuri de piaţă în funcţie de concurenţă:

1). Piaţa cu o concurenţă perfectă se caracterizează prin: -atomicitatea perfectă a cererii şi a ofertei (reprezintă existenţa unui număr mare de agenţi a cererii şi ai ofertei cu putere economică scăzută, astfel încât niciunul nu poate influenţa în mod decisive piaţa, preţul) -omogenitatea perfectă a bunurilor marfare -mobilitatea perfectă a factorilor de producţie -transparenţa perfectă a pieţiiPiaţa cu concurenţă perfectă este un model ideal, ireal de piaţă, rolul ei este de a ghida agenţii economici în viaţa reală.

2).Piaţa cu concurenţă imperfectă este un model real de piaţă.Poate fi: -monopolistică: se caracterizează prin atomicitatea cererii şi a ofertei Ex: piaţa de zarzavaturi

-piaţa de monopol: se caracterizează prin existenţa unui singur producător şi anumeroşi cumpărători (atomicitatea cererii: ex: Enel); poate fi profit de monopol

-oligopol: se caracterizează prin existenţa unui număr redus de producători şi un număr mare de consumatori (atomicitatea cererii: ex: piaţa de electrocasnice) Între agenţii producători există înţelegere de tip trust sau cartel referitor la stabilirea nivelului minim al preţului, concurenţa dintre ei este de tip reclamă, premii.

BANII.PIAŢA MONETARĂ

Banii au apărut cu mult timp în urmă, iar de-a lungul existenţei lor s-au modificat profund. Punctul de plecare pentru apariţia banilor a fost schimbul. Iniţial, schimbul s-a efectuat sub formă de troc.Primele forme de bani: -animalele, metale preţioase, moneda.“Baterea” primelor monede a avut loc, după Herodot, în sec. 7-6 î.H. şi practic până în sec 17 banii au existat în principal sub formă de monede de aur şi argint.În sec 16 în Olanda au apărut bancnotele (biletul de bancă sau moneda-hârtie).Convertibilitatea banilor în metale preţioase a durat până în 1971 (SUA a renunţat la convertibilitate)Definiţia BANILOR: În prezent, noţiunea generică de bani (monedă) desemnează moneda metalică, bancnotele, moneda

scriptural şi alte instrumente legale având forme şi denumiri specific, diferite de la ţară la ţară, care sunt general acceptate ca mijloace pentru schimburi şi plăţi într-un spaţiu economic dat.Funcţiile banilor: -unitate etalon -mijloc de schimb -mijloc de plată -formă a avuţieiPiaţa monetară: pe această piaţă se fac tranzacţii cu bani (se vinde şi se cumpără monedă)Masa monetară: este suma de bani aflată în circulaţie la un moment dat într-o economie şi aparţinând diferiţilor agenţi economici reprezintă masa bănească.Masa monetară este formată din: -numerar

-bani scripturali (bani de cont)Numerarul este creat de banca central, iar moneda scriptural, de banca central şi de orice altă instituţie financiar-bancară în funcţiune.Mărimea masei monetare este determinată de nevoile de bani pe care le generează tranzacţiile din economia şi în special de volumul bunurilor marfare, preţurile lor şi viteza de rotaţie a banilor.Prin viteza de rotaţie a banilor se înţelege numărul de operaţiuni de vânzare-cumpărare şi de plăţi pe care o unitate monetară le mijloceşte într-o anumită perioadă.

CEREREA ŞI OFERTA DE MONEDĂ

Piaţa monetară este o piaţă cu concurenţă imperfectă, pe care se întâlnesc cererea şi oferta de monedă.Piaţa monetară are rolul de a compensa excedentul cu deficitul de monedă existent la diferiţi agenţi economici şi de a regla cantitatea de monedă din economie.Cererea de monedă provine de la întreprinderi, de la trezorerie sau tezaur, de la bănci şi alte instituţii financiare.Ofertanţii de monedă sunt băncile, casele de economii şi de pensii, societăţile de asigurare, trezoreria sau tezaurul, populaţia şi banca centrală.Acordarea creditelor se face de regulă pe baza unor garanţii şi a bonităţii clientului, adică a aprecierilor pe care le face banca astfel încât creditorul să se asigure faţă de eventualele riscuri.Acordarea de credite reprezintă principalul tip de tranzacţie pe piaţa monetară. Ea este o tranzacţie de finanţare, dar pe piaţa monetară pot să apară şi operaţiuni de refinanţare.În funcţie de durată sunt: -credite pentru perioade foarte scurte -credite pe perioade scurte -credite pe termen mediu

REGLAREA MASEI MONETARE

Împrejurări care duc la creşterea masei monetare: Creşterea volumului valoric al bunurilor marfare Scăderea vitezei de rotaţie a banilor Convertibilitatea monedelor străine în monedă naţională

Operaţiuni/Modalităţi prin care are loc creşterea masei monetare:

Acordarea de credite Emisiunea monetară Schimbul valutar

Împrejurări care determină restrângerea masei monetare: Excedentul bugetar Creşterea vitezei de rotaţie Diminuarea volumului valoric

Operaţiuni/Modalităţi prin care se reduce masa monetară:

Limitarea creditului Rambursarea creditelor Schimbul valutar al monedei naţionale pe alte monede

convertibile

DOBÂNDA:

Dobânda este suma de bani plătită de debitor creditorului său deoarece s-a folosit de banii acestuia perioadă.Dobânda reprezintă preţul creditului:-ca mărime relativă: rata dobânzii (d’)-ca mărime absolută: masa dobânzii (D)->Dobândă simplă->Dobândă compusăDobânda pasivă: este suma de bani plătită de bancă depunătorilor.

Dobânda activă: suma de bani încasată de bancă de la debitori.Rata dobânzii: suma plătită de debitor pentru 100 de unităţi monetare luate cu împrumut pe timp de un an.

PIAŢA CAPITALURILOR

Piaţa capitalurilor se mai numeşte şi piaţa financiară. Pe această piaţă se fac tranzacţii cu titluri de valoare (se cumpără şi se vând acţiuni şi obligaţiuni).Acţiunea este un titlu de valoare care arată calitatea de proprietar al deţinătorului ei asupra unei părţi sau fracţiuni din capitalul social al unei firme.Acţiunea este un titlu patrimonial cu venit variabil.Acţiunile pot fi: - nominative (este menţionat numele posesorului pe ele) -la purtător

Venitul pe care îl aduce o acţiune se numşte dividend şi este un venit variabil şi nesigur.

Date de indentificare ale acţiunii: -numele firmei emitente-data emiterii-numărul de indentificare al titlului-valoarea nominal-semnătura persoanei autorizate din partea firmei emitente-elemente de securizare, care au menirea de a împiedica falsificarea documentului

Acţiunea conferă deţinătorului drepturi:Drepturi SOCIALE: -de a fi informat în legatura cu situatia economico-financiară a firmei-dreptul de a participa la adunarea generalăDrepturi PATRIMONIALE:-dreptul de a-şi însuşi o parte din profitul societăţii sub formă de dividend-dreptul de a obţine o parte din capitalul firmei , în cazul când aceasta este lichidată-în unele cazuri suportă acoperirea pierderilor atunci când întreprinderea realizează o activitate necorespunzătoare

Obligaţiunea este un titlu de valoare care arată accesarea unui credit pe termen mediu sau lung, posesorul obligaţiunii este creditorul iar emitentul obligaţiunii este debitorul. Venitul pe care îl aduce o obligaţiune se numeşte cupon. Este un venit sigur, fix şi ferm.Obligaţiunea este un titlu de credit purtător de dobândă.Obligaţiunea este un înscris-tip care conţine:-numele emitentului-cuponul sau rata cuponului-scadenţa

-valoarea nominal-semnătura persoanei autorizate-imprimări speciale pentru a împiedica falsificarea

Piaţa capitalurilor este spaţiul economic în care se întâlnesc şi se confruntă cererea şi oferta de active financiare.Oferta provine de la:-statul şi colectivităţile locale-societăţile comerciale private-firmele de stat-băncileCererea provine de la cei care economisesc: agenţii economici, persoane fizice sau juridice.Piaţa capitalurilor are două forme:

Piaţa primară Piaţa secundară

Piaţa primară a capitalurilor este cea pe care se vând şi se cumpără titluri nou emise, iar preţul de vânzare este egal cu valoare nominal menţionată pe titluPiaţa secundară a capitalurilor este cea pe care se vând şi se cumpără titluri emise anterior, iar preţul de vânzare va fi stabilit în funcţie de raportul dintre cerere si ofertă.

Exemplu: Bursa de valori, piaţa extra bursierăPe această piaţă sunt speculatori deoarece atât vânzătorii cât şi cumpărătorii îşi doresc să câştige.

Această piaţă se apropie de modelul pieţei cu concurenţă perfectă.Operaţiunile pe această piaţă pot fi:-la vedere

-la termen

Principala instituţie din cadrul pieţei secundare este BURSA DE VALORI.

BURSA DE VALORI reprezintă un barometru extreme de sensibil al stării economiei fiind considerată în acelaşi timp sanctuarul capitalismului.-are rolul de a asigura finanţarea pe termen lung-asigură transformarea capitalului bănesc în capitalul real-favorizează procesul de concentrare a puterii economice

Dacă ne cere să spunem de ce Bursa de valori este un barometru extreme de sensibil: Deoarece atunci când are loc o scădere a cursului titlurilor tranzacţionate urmează o perioadă de criză economic, recensiune economic, iar în situaţia în care are loc o creştere a titlurilor tranzacţionate se constată o creştere, revigorare economică.PIAŢA MUNCII

Pe această piaţă se fac tranzacţii cu factorul de producţie MUNCĂ (se vinde şi se cumpără munca nu omul)Cererea de lucru de muncă este dată de nevoia de muncă salariată existent la un moment dat pe o piaţă.

Oferta de forţă de muncă vine din partea celor care doresc să se angajeze fiind dată de populaţia aptă de muncă în condiţii salariale.Caracteristicile cererii şi ofertei de muncă:-se formează în timp îndelungat-oferta este perisabilă (nu durează foarte mult)-oferta are o mobilitate redusă-cererea şi oferta nu pot fi substituibile (nu putem înlocui un om cu un alt om dacă nu au aceeaşi meserie)

SALARIUL: reprezintă o plată (remuneraţie) a factorului de producţie muncă. Este un venit pentru angajat şi un cost pentru angajator.Formele salariului:1.Salariul nominal poate fi net sau brut.Salariul nominal net reprezintă suma de bani pe care o primeşte un salariat ca urmare a muncii prestate, după ce au fost oprite taxele şi impozitul pe salariu din salariul brut.2.Salariul real reprezintă cea mai important formă de salariu din perspectiva unui angajat; el reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi achiziţionată cu salariul nominal net.3.Salariul minim este stabilit în funcţie de necesarul minim de consum în vederea subzistenţei fiind rezultat în urma înţelegerii dintre sindicate, patronate şi govern.4.Salariu colectiv: se acordă tuturor salariaţilor ca urmare a participării la activitaţi economice.

5.Salariul social se acordă salariaţilor care sunt în situaţie de dificultate (probleme medicale)

Factorii care influenţează mărimea şi dinamica salariului:Direcţi: ->munca depusă ->pregătirea profesională ->condiţiile de muncă ->productivitatea munciiIndirecţi: ->puterea sindicatelor ->starea general a economiei ->migraţia internaţională a forţei de muncă

FORMELE PROPRIETĂŢII

1).Proprietatea privată/particular

-proprietarii pot fi persoane fizice/juridice-poate fi individual sau asociativă2).Proprietatea public

-proprietar este statul sau instituţii ale administraţiei publice central sau locale existente în structura statului-obiectul proprietăţii îl constituie bunurile care sunt de uz sau de interes public3).Proprietatea mixtă:

-se regăsesc elemente din cele 2 forme de proprietate

Pluralismul formelor de proprietate:-generează competiţia dintre ele pentru menţinere, afirmare a unei forme de proprietate în defavoarea altora-generează reducerea cheltuielilor, creşterea calitaţii, promovarea progresului, creşterea valorii producţiei-avantajează consumatorii, şi tocmai de aceea se spune că pluralismul formelor de proprietate reprezintă o necessitate pentru orice economie modernă

Libera iniţiativă: reprezintă libertatea agenţilor economici de a acţiona pe o piaţă în vederea realizării intereselor proprii.Fundamentul liberei iniţiative îl constituie proprietatea privată.Abilitatea întreprinzătorului: iscusinţa, de a alege şi de a combina factorii de producţie astfel încât productivitatea muncii să crească. El trebuie să urmărească şi să respecte principiul eficienţei economice (principiul minimaxului).