MINISTERUL EDUCAŢIEI al REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA: Biologie şi Pedologie

Referat

Tema: Eco-Etichetarea

A efectuat:

studenta grupei E-31

Potlozha Daniela

A verficat:

Gheorghiță Cristina

Chişinău 2013

Cuprins:

Ce este ecoetichetarea?

Tipurile de Ecoetichetare

Avantajele și simbolurile ecoetichetarii.

Ce este eticheta Europeana?

Produse eligibile

Criteriile ecologice

Principalele elemente ale ecoetichetarii

Eco-etichetarea

Cresterea preocuparilor la nivel global cu privire la protectia mediului din partea guvernelor, mediului de afaceri si publicului au determinat aparitia etichetei ecologice. Mediul de afaceri a perceput ingrijorarile cu privire la mediu ca putand fi transformate intr-un avantaj de piata pentru anumite produse si servicii, diferite etichete/declaratii/cerinte ecologice/de mediu aparand pe produse, ca si in ceea ce priveste serviciile pe piata (natural, reciclabil, “eco-friendly”, “low energy”, etc). In timp ce acestea au captat interesul unei parti a onsumatorilor, realizandu-se reducerea impactului asupra mediului prin alegerea cumparaturilor “eco”, o alta parte a consumatorilor au fost sceptici. Fara o ghidare standardizata si investigatii realizate de catre o terta parte, consumatorii pot sa nu fie siguri ca declaratiile companiilor garanteaza ca fiecare eticheta a produsului sau serviciului este o alternativa preferabila pentru mediu. Aceasta preocupare privind credibilitatea si impartialitatea au condus la formarea unor organizatii de terta parte de ecoetichetare atat publice cat si private. In multe situatii, astfel de etichete au luat forma unor ecoetichete acordate produselor aprobate de catre un program de ecoetichetare ce opereaza la nivel national si regional .

Eco-etichetarea sau etichetarea ecologicå reprezintå o formå de declarati pozitivå care identificå un anumit produs sau serviciu ca fiind mai putin dåunåtor mediului înconjuråtor decât alte produse sau servicii similare.Etichetele ecologice pot oferi o varietate de informatii ecologice ca, de pildå, cele legate

sånåtatea consumatorului, impactul produsului asupra atmosferei sau altor factori de mediu, ambalare si alte aspecte tehnice.

Etichetele dau posibilitatea consumatorilor så compare produsele/serviciile de acelasi tip si så îsi exprime preferinta atunci când cumpårå un produs sau aleg un anumit serviciu.În legislatia româneascå în vigoare, eticheta ecologicå este definitå de Hotårârea de Guvern nr. 189/2002 ca “un simbol grafic si/sau un scurt text descriptiv aplicat pe produs, ambalaj, într-o brosurå sau în alt document informativ care însoteste produsul si care oferå informatii despre cel putin unul si cel mult trei tipuri de impact asupra mediului”. La sfarsitul anilor 80, odata cu cererea in crestere pentru produse care sa provoace cat mai putin rau mediului, au aparut eco etichetele, indicand cat de bine se adapteaza un produs mediului. Iar pentru ca dezvoltarea produselor prietenoase mediului reprezinta un instrument cheie pentru trecerea catre modele de productie si consum durabile, numarul de eco etichete existente la nivel global a inregistrat o crestere considerabila, ajungandu-se ca si guvernele si companiile private sa se implice in acest sector. Eco etichetarea este fundamental diferita de orice alt

fel de certificare, in primul rand pentru ca aceasta intentioneaza sa recompenseze performanta de mediu. Eco etichetele se bazeaza pe stabilirea ciclului de viata al unui produs, informand consumatorul despre impactul pe care un produs il are asupra mediului in diferitele sale etape de productie, distributie, utilizare si debarasare.

Scopul introducerii etichetei ecologice este de a promova produsele care au un impact redus asupra mediului, etichetarea ecologica fiind o acţiune voluntara. Schema este deschisă tuturor produselor / serviciilor cu excepţia: a) substanţelor sau preparatelor clasificate ca fiind foarte toxice, toxice, dăunătoare mediului, cancerigene, toxice pentru reproducere sau mutagene, precum şi bunurilor fabricate prin procedee dăunătoare pentru om sau pentru mediu şi care pot dăuna consumatorului în condiţii normale de utilizare;b) produselor alimentare, băuturilor, produselor farmaceutice;c) aparaturii medicale destinate utilizării în scopuri profesionale sau care este prescrisă ori utilizată de către personal medical calificat, în conformitate cu legislaţia în vigoa

Tipurile de Ecoetichetare

Eco-etichetarea apartine noilor instrumente ale politicii de mediu, alaturi de conventiile

voluntare, eco-taxe si permise de comert. Utilizarea lor in Europa a cresut considerabil

in ultimii ani. Eco-etichetele sunt instrumente complementare, relativ la politica

traditionala de mediu sau la alte instrumente de baza ale pietei. Se bazeaza mai mult pe

convingerea morala, prin influentarea consumatorului in sensul protectiei mediului si al

alegerii produselor ecologice sau a acelor produse care au un impact redus asupra

mediului. Se disting in primul rand eco-etichetele sponsorizate de  catre Guvern si

acelea aparute exclusiv din initiativa intreprinzatorilor privati. Pana acum, aproximativ

28 de tari au initiat programe nationale de eco-etichetare, majoritatea fiind initiate

voluntar. Eco-etichetele apartin clasei de „instrumente de mediu noi” (IMN), alåturi de 

acordurile voluntare, taxele de mediu si autorizatiile de comert. Aceste instrumente

au început så fie din ce în ce mai utilizate în ultimii ani în Europa. Etichetele ecologice

sunt instrumente complementare de realizare a politicilor de mediu atât în raport cu

reglementårile traditionale, cât çi cu alte instrumente bazate pe economia de piatå. Ele

se bazeazå în principal pe influentarea atitudinii consumatorului în sensul:

• respectului pentru calitatea mediului;

• preferarii produselor naturale si/sau a acelora care au un impact mai redus asupra

mediului decât alte produs.

Tipuri de etichete ecologice

Etichetele pot fi clasificate în douå categorii: cele sprijinite financiar de guvern si cele

care au la bazå initiativa privatå. În prezent nu existå un standard universal pentru eco-

etichetare. Pânå în momentul de fatå, aproximativ 28 de tåri au stabilit programe

nationale de eco-etichetare, majoritatea fiind voluntare.

Eco-etichetarea se bazeazå din ce în ce mai mult pe analiza ciclului de viatå al

produsului (ACV). ACV informeazå consumatorul despre transferul problemelor de

mediu de-a lungul tuturor etapelor din ciclul de viatå al unui produs. Schemele de eco-

etichetare voluntarå initiate de organizatii private nu implicå participarea guvernului si

pot fi clasificate în douå categorii: scheme ale cåror criterii sunt impuse de terti çi

scheme bazate pe declaratii pe proprie råspundere ale producåtorilor. Organizatia

Internationalå de Standardizare (ISO) a propus o altå clasificare a schemelor de eco-

etichetare:

Tipul I: scheme voluntare, bazate pe criterii multiple, cu luarea în considerare a

ciclului de viatå al produselor. Necesitå certificare de cåtre o tertå parte.

Tipul:II scheme voluntare, bazate pe declaratia pe proprie råspundere a producåtorilor

si a altor pårti interesate.

Tipul III: scheme voluntare ce prezintå informatii cuantificate despre produs, bazate pe

o verificare independentå si utilizând indici actuali.

Avantajele ecoetichetarii.

Consumatorii prefera produsele care respecta mediul Inconjurator.Multe tari au adoptat programe de ecoetichetare, care le permit consumatorilor sa aleaga produsele ce respecta mediul. Ecoetichetarea ajuta consumatorul in identificarea si alegerea produselor si serviciilor care sunt cele mai prietenoase cu mediul. Consumatorii care dispun de venituri ridicate aleg produsele ecoetichetate in detrimentul celorlalte, chiar si in conditiile in care trebuie sa achite un pret mai ridicat pentru acestea.

Ce este eticheta Europeana?Eticheta ecologica a UE este o schema de certificare unica care are ca scop spijinirea consumatorilor pentru a distinge produsele si serviciile care nu afecteaza mediul, “environmentally friendly”, neincluzand alimentele si medicamentele. Scopul schemei este acela de crestere a numarului de consumatori si utilizatori: informarea, ideile si dorintele lor pentru promovarea produselor “verzi” in toata Europa. Eticheta ecologica este un brand cu o crestere rapida, un instrument de politica pentru o mai buna integrare a mediului comunitar, Pietei Unice si altor politici. Datorita noilor activitati a Statelor Membre si Comisiei cu privire la IPP, o atentie sporita a fost acordata protectiei consumatorilor, managementului resurselor, al mediului si sanatatii. Obiectivul general al etichetei ecologice europene este acela de a promova productia si vanzarea produselor care au un impact potential redus negativ asupra mediului, comparativ cu alte produse neetichetate ecologic din acelasi grup de produse.

Schema de etichetare ecologica europeana are 2 tinte: 1. de a oferi consumatorilor o evaluare de incredere si independenta a impactului asupra mediului a produselor 2. de a promova productia si utilizarea produselor care au un impact redus asupra mediului

Produse elegibileEtichetele sunt in mod normal acordate unui grup de produse. Teoretic toate grupele de produse sunt eligibile ecoetichetarii, cu exceptia produselor alimentare, bauturilor si medicamentelor.In practica insa, acordarea etichetei este limitata la un numar redus de grupe de produse. Pentru a fi incluse in schema de ecoetichetare, un grup de

produse trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

• trebuie sa reprezinte un volum semnificativ de

vanzari si comercializare pe piata interna a Uniunii

Europene si trebuie mai ales sa fie folosite sau

consumate;

• trebuie sa fie produse ale productiei si

consumului care au un impact semnificativ asupra

mediului si pentru care acordarea etichetei

ecologice ofera un potential semnificativ pentru

imbunatatirea efectiva a mediului prin alegerea

consumatorului.

Crietrii ecologice

Pentru a fi acordata eticheta ecologica, produsele trebuie sa indeplineasca un

numar de cerinte de mediu stricte, cunoscute ca criterii ecologice. Aceste

criterii sunt definite in relatia cu unul sau mai multe aspecte de mediu ale

grupelor de produse in concordanta cu calitatea apei, calitatea aerului,

conservarea solului, reducerea deseurilor, economisirea energiei,

managemetnul resurselor naturale, prevenirea incalzirii globale, protectia

stratului de ozon, nontoxicitatea mediului, zgomot, biodiversitate. Toate partile

interesate (organismele competente ale Statelor Membre, reprezentanti ai

uniunilor comerciale, industrie, IMM-uri, comert, mediu si organizatii ale

consumatorilor) formeaza Consiliul Etichetei Ecologice a Uniunii Europene -

“European Union Eco-labelling Board” - EUEB. Criteriile pentru fiecare grup

de produse sunt valabile o perioada de timp, revizuite in general intre 3 si 5 ani.

Principalele elemente ale ecoetichetarii

Are o dimensiune europeana – un producator, comerciant sau furnizor de servicii care

indeplineste criteriile pentru un grup de produse si care aplica pentru obtinerea

etichetei ecologice poate vinde pe piata Uniunii Europene. Logo-ul este de asemenea

acceptat si in tari precum Norvegia, Islanda si Liechstenstain.

• Este selectiva – eticheta ecologica este acordata numai acelor produse cu un impact

minim asupra mediului.

• Este transparenta - transparenta si raspandirea larga a participarii sunt intensificate pe

viitor de inputul considerabil al reprezentantilor din industrie, comert, mediu si

organizatiile consumatorilor.

Consumatorul final va creste recunoaste logo-ul floare ca reprezentand criteriile ce au

fost stabilite in concordanta cu ghiduri tehnice si stiintifice cu participare larga din

partea organismelor independente si neutre.

• Functioneaza printr-o abordare multicriteriala – criteriile nu se bazeaza pe un singur

parametru, ci mai degraba se sprijina pe studii care analizeaza impactul produsului sau

serviciului asupra mediului de-a lungul intregului ciclu de viata, incepand cu extractia

materiilor prime in perioada de pre-productie, de-a lungul productiei, distributiei si

depozitarea finala.

• Este voluntara - Schema nu este stabilita pe baza unor standarde ecologice pe care

producatorii sa trebuiasca sa le respecte. Exista posibilitatea ca comerciantul,

producatorul de servicii sau produse sa decida daca aplica sau nu. Natura voluntara a

schemei se traduce prin faptul ca nu creaza bariere comerciale.