După Victor Kernbach solomonarii sînt succesorii înţelepciunii regelui

biblic Solomon, considerat în folclorul mai multor popoare el însuşi un mare

vrăjitor. Aspectul unui solomonar trebuie să fie de bărbat sălbatic, uriaş, cu ochii

bulbucaţi, cu păr roşu etc. Veşmîntul său este de obicei o ţundră albă,

zdrenţăroasă, atîrnată peste şapte pieptare. El mai poartă la sine şi o traistă cu

instrumentele necesare pentru magie meteorologică, Cartea Solomonăriei,

şi o toacă atîrnată pe piet, cu care dezlănţuie furtunile.1

Există şi oameni care leagă pact cu diavolul sau caută legătura cu el, cei mai

cunoscuţi sînt vrăjitorii, vrăjitoarele şi babele. Aceşti oameni „îşi vînd sufletele”

pentru a putea să obţină în viaţa lor puteri supranaturale şi ca să-şi îndeplinească

dorinţele.

„Mulţ îş vînd sufletu pîntru nimica tătă. Apu le mere bine o vreme, d-a mai

tîrzîu îş dau sama dă faptile lor.”66

„Are noroc că s-o uărtăcit cu năcuratu!”67

„Pre bine le-o mărs la ...! Pre bine! Noa nici n-o fost lucru curat acila! S-o

vîndut dracului!”68

Oamenii primesc în schimb de la Diavol pe unul dintre fii săi, un spiriduş,

care îi serveşte în timpul vieţii. În schimb ei trebuie să aibă grijă de el, să-l

hrănească, să-l protejeze. El îţi îndeplineşte orice dorinţă, dar şi te maltratează

dacă nu-l îngrijeşti cum trebuie. E bine să scapi de el înainte de a muri, că altfel,

conform credinţelor, este vai de tine pe lumea cealaltă, unde te poate chinui

pînă în veci.

„Oamenii necuratului” au şi ei date fixe cînd îşi pot adora conducătorul şi

aceasta este ziua sabatului, ori ziua Sfîntului Andrei. Sabatul este ziua oferită de

Dumnezeu.

„Iată, fie ziua asta a ta!”, zice Acesta.

(Sîmbăta este de fapt ziua în care se împărtăşesc şi îngerii din cer, tocmai din

această cauză dimineaţa nu se mănîncă, nu se fumează în cinstea lor înainte de

răsăritul soarelui.)

1 Kernbach, Victor, Dicţionar de mitologie generalã, Editura Albatros, Bucureşti, 1995,pag. 584–585.

Locul unde se ţine sabatul este ales ca să fie cît mai sinistru, iar invitaţiile la

acesta se fac din timp, ca să poată veni toată lumea care şi-a vîndut sufletul. Ei

călăresc de obicei pe o mătură sau alte lucruri, eventual fiinţe, şi aduc cu ei cîte

un copil ca să fie dezbotezat. La această întrunire se mănîncă mîncări suculente,

se beau băuturi afrodisiace şi se cîntă cîntece obscene. Întrucît dezbotezul

copiiilor nu reuşeşte, atunci aceştia sînt omorîţi şi consumaţi de cei prezenţi. În

caz contrar, cînd copilul este ademenit de partea răului, Diavolul îşi pune

pecetea şi pe el, cum face cu toţi cei care s-au aplecat în faţa lui. Aceasta se

numeşte „stigma Diavolului”. Ea este pusă de obicei în locuri mai puţin vizibile:

ochi, gură, vaginul femeii sau anusul bărbatului.

Tocmai din această cauză, poporul caută să interpreteze toate semnele de pe

corpul celuilalt.

„Cînd să năşte on prunc, babile dăloc să uitau la iel că inde ce semne are.

C-apu dîn acele puteu să-i zîcă norocu şi că ce uom a fi. Bun uă rău...” 69

Cheful durează pînă la cîntatul cocoşului, care reuşeşte să împrăştie forţele

răului, anunţînd biruinţa luminii asupra întunericului.

„După ce ai auzît noapte că cîntă cocoşii, nu mai trabă să te temi dă nimic,

pîntru că cîntatu lor mînă duhurile cile rele. Asta cam după doauă ceasuri

noapte.” 70

La miezul nopţii, la cîntatul cocoşului, conform credinţelor scapă şi Pămîntul

de duhurile necurate. Totatunci are loc şi slujba din cer, cînd se bate toaca, iar

îngerii, purtînd făclii, dansează în jurul scaunului lui Dumnezeu.

Noaptea Sfîntului Andrei este momentul cînd se pun la cale toate răutăţile de

peste an, cînd forţele malefice îşi împart oamenii, satele şi locurile. Petrecerea

şi de această dată durează pînă la al treilea cîntat al cocoşului.

Încă din cele mai vechi timpuri se credea că există în calendar unele momente

favorabile activităţilor forţelor tainice şi malefice, care puteau cauza mult rău

omului. Acestea se grupează îndeosebi în jurul solstiţiilor şi echinocţiilor,

legîndu-se şi de cele trei zile de întuneric cînd Luna nu este vizibilă. În jurul

acestor date importante ale calendarului s-au format o sumedenie de rituri şi

ceremonii cu scopul de a proteja fiinţa umană de atacurile forţelor întunericului.