«Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciu-nea, şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea.» (Prov.4:7)

Solomon ne transmite învățătura cu privire la înțelepciunea pe care a primit-o de la tatăl său (v. 4) sub forma unei instrucții, ca și cum ar fi un cadou special (v. 2); învățătură sub forma unor secrete despre fericire și succes.

Pentru a dobândi înțelepciunea trebuie să o ascultăm de la alții (v. 1), să o studiem și să o aplicăm (v. 5).

Suntem invitați să o căutăm, punând la lucru toate facultățile noastre intelectuale (ascultând cu atenție, v. 10) și sentimentale (iubind-o , v. 4 și 6)

«Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.» (Proverbe 5:3-4)

«Femeia străină» se referă la aceea care nu este soția legitimă (sau soțul legitim). Aceasta îl incită la adulter pe nechibzuitul care nu urmează cele trei sfaturi date în acest capitol:

Să avem grijă ce spunem.

Conversațiile despre viața

noastră intimă cu o persoană

«străină» ne expun ispitei.

«ca să fii cu chibzuință, şi buzele tale să

aibă cunoştință.»

(v. 2)

Să ne ferim cât de mult cu

putință de ispită.

«depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia de

uşa casei ei»(v. 8)

Să ne bucurăm de partenerul

nostru (1Cor.7:5). Cea mai bună

protecție împo-triva ispitei de a

iubi o altă femeie sau un alt bărbat este să ne iubim

partenerul

«Izvorul tău să fie

binecuvântat, şi bucură-te de nevasta

tinereții tale.»(v. 18)

«Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale, fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruie de el» (Proverbe 6:1-3)

Prietenul tău are o datorie față de un străin. Tu, fără să stai mult pe gânduri (e prietenul tău!), te-ai pus girant pentru datoria sa. Dacă ai făcut asta, ți-ai dat cuvântul în fața unui străin (creditorul prietenului tău).

Te-ai gândit la ce se va întâmpla dacă prietenul tău nu plătește, iar tu nu ai suficienți bani ca să acoperi această datorie?

Umilește-te, fii perseverent și asigură-te că prietenul tău plătește datoria.

Iar data viitoare... Nu promite prietenului tău mai mulți bani decât cei de care dispui în acel moment. Păstrează acei bani cât durează înțelegerea, pentru ca creditorul să nu poată cere o sumă peste posibilitățile tale economice.

«Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelep-ţeşte-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului»(Prov.6:6-8)

Ce putem învăța de la harnicele furnici?

Fiecare își are rolul, slujba și o fac în echipă.Nu e niciuna leneșă.Se încred una în cealaltă.Se pregătesc pentru iarnă.Sunt atente, harnice și concentrate.Fiecare își poartă povara și se ajută când este nevoie.Se reunesc pentru a planifica și a primi instrucțiuni.Comunică unele cu altele prin diverse căi.Au capacitatea de a se regrupa.Au nevoie de comunitate. Fără ea, mor.

«Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!… Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.» (Proverbe 6:9-11)

Ce putem învăța de la indolența leneșului?

«La Creațiune, munca a fost oferită ca o binecuvântare. Ea presupunea dezvoltare, putere, fericire. Starea schimbată a pământului prin blestemul păcatului a adus o schimbare în condiția muncii; cu toate că acum este însoțită de griji, oboseală și suferință, ea reprezintă încă un izvor de binecuvântare și dezvoltare și un mod de apărare împotriva ispitei. Disciplina sa este o piedică pentru cedarea în fața plăcerilor și favorizează sârguința, curățenia caracterului și statornicia. Devine în felul acesta o parte a marelui plan al lui Dumnezeu de recuperare a noastră din starea de păcat.»

E.G.W. (Educa ție, pag. 214)

Înțelepciunea ne protejează de necazuri.

Omului prost îi lipsește viziunea pe termen lung. El nu vede că «nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată şi fără leac.» (v. 15).

Omul înțelept, în schimb, are grijă să nu facă nimic din ce urăște Dumnezeu.

Șapte lucruri pe care le face omul rău și pervers (v. 12-14)

Umblă cu neadevărul în gură.

Clipește din ochi.

Dă din picior.

Face semne cu degetele.

Răutatea este în inima lui.

Urzește lucruri rele într-una.

Stârnește certuri.

Șase lucruri pe care le urăște Dumnezeu și îi sunt urâte (v. 16-19)

Ochii trufași.

Limba mincinoasă.

Mâinile care varsă sânge nevinovat.

Inima care urzește planuri nelegiuite.

Picioarele care aleargă repede la rău.

Martorul mincinos care spune minciuni.

Cel ce strârnește certuri între frați.

„Nu este îndeajuns să avem cunoştință despre bine şi despre rău, ci avem nevoie să ştim cum să alegem binele, şi nu răul. Instruirea în înțelepciune constă din auzirea învățăturii sănătoase şi din urmarea şi ascultarea acestei învățături, pentru a nu ne pomeni că mergem în direcția greşită.”

Jacques B. Doukhan, Studii bliblice; sâmbătă, 3 ianuarie 2015.