de NICK MANCUSOtraducerea Geanina Jinaru-Doboş

manager Ada Hausvater

stagiunea2012/2013

Dumnezeu e un mafiot

Motto:Un om singur e singurătatea însăşi, o piatră, un os, un vreasc, un recipient pentru băuturi tari, o siluetă gârbovită pe marginea unui pat de hotel, suspinând adânc precum vântul de toamnă.

John Cheever, Jurnal

Atunci Iov (...) a rostit: “Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! (...) Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?”

Cartea lui Iov, 1.21; 2.10

Actor de teatru şi film, celebru pe platourile de filmare hollywoodiene, ca şi pe cele ale televiziunilor şi scenelor de teatru canadiene, Nick Mancuso este cunoscut şi ca scriitor, profesor, artist plastic şi producător. Premiat cu cele mai importante distincţii artistice din Canada, laureat al New York Film Festival pentru filmul său The Last Gamble, Nick Mancuso a lucrat de-a lungul timpului cu mari personalităţii ale literaturii şi teatrului, cum ar fi Tennessee Williams sau Michael Ondaatje. Ca autor, semnează trei volume de poezie, două romane, un manual de arta actorului, o culegere de eseuri filosofice referitoare la Hollywood şi noile media şi numeroase scenarii. În 1969, scrie prima piesă, Weeds (Ierburi), ur-mată de Hotel Praga, The Death of Socrates (Moartea lui Socrate, text preluat şi de televiziunea naţională canadiană), Duse, God is a Gangster (Dumnezeu e un mafiot), Sinatra, an American Faust (Sinatra, un Faust american), Promethaeus. Creaţiile sale au fost prezentate nu doar pe contintentul american, ci şi în Franţa, Suedia, Cehia, Germania, Croaţia şi România.

Un om poate să fie drept în faţa lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o? (…) Adu-ţi aminte, Doamne, că viaţa mea e o suflare, că ochiul meu nu va mai vedea fericirea.

Cartea lui Iov, 4.17; 7.7

God is a Gangster este în esenţă un text despre singurătate, sau mai degrabă despre confruntarea dintre două singurătăţi. Singurătatea omului, umil şi gol în faţa creatorului, văzându-şi propriul destin cum alunecă printre degete. Şi singurătatea cumplită, neagră ca abisul, a celui ce a creat un univers pe care nu îl poate umple cu iubire. Câte lovituri poate să îndure un om, se întreabă Nick Mancuso, împrumutând din vehemenţa marilor răzvrătiţi romantici. Câte poate, răspunde tot el, cu umorul irezistibil al personajului său.Povestea vagabondului ce se crede Dumnezeu împleteşte frânturi de biografii contradictorii, amuzante sau sfâşietoare, inventate sau poate nu. Toate vorbesc despre acelaşi lucru - despre omul care a avut totul şi a crezut cu toată fiinţa, apoi n-a mai avut nimic şi n-a mai crezut în nimic: istoria lui Iov în mii de versiuni posibile. Iov din destinul fiecăruia. Pentru că a crede în ceva, în orice, presupune şi un moment în care să faci faţă îndoielii, în care să contempli, de unul singur, temeliile zdruncinate ale eului.Geanina Jinaru-Doboş

Inspirat de viaţa grea a celor fără adăpost (…) am ţesut povestea după ce ani de zile i-am observat ducân-du-şi zilele pe străzile din Toronto, Los Angeles, New York şi Vancouver. Bărbaţi şi femei cu minţile rătăcite, alcoolci, sunt deja o imagine mult prea obişnuită şi asta datorită politicilor diverselor guverne şi instituţii lipsite de înţelegere pentru suferinţele celor sărmani şi bolnavi. Ca actor, nu am putut rămâne indiferent la soarta acestor oameni. (…) Avem multe de învăţat din povestea lui Iov şi încă mai multe de învăţat despre compasiune şi responsabilitatea faţă de aproapele nostru.Nick Mancuso

Dacă m-aş spăla cu zăpadă şi mi-aş curăţi mâinile cu leşie, Atunci Tu tot m-ai cufunda în noroi...

Cartea lui Iov, 9.30

Mic îndreptar de drepturi

Ai dreptul să stai în dreapta meaDreapta ta nu este şi dreapta meaPentru că tu te uiţi la urechea mea dreaptă din stânga ta;Ce vezi tu te priveşte pentru căDintru început nu suntem egaliÎn drepturi,Dar ai dreptul să ai peCineva în dreapta ta şi să-i spui ce ţi-amSpus eu din stânga mea,Dacă te uiţi de acolo unde eşti la mineÎn sus.Doru Iosif, 12 august 2011

Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei: Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui.

Cartea lui Iov, 38.1

scenografiamuzica

light designvideo design

un concept de

DOROTHEA IORDĂNESCUDORU IOSIF & SEBASTIAN HAMBURGERŞTEFAN IORDĂNESCULUCIAN MATEIDORU IOSIF

durata spectacolului: 1h15h

locația: Studio 5

data premierei: 26.10. 2012

www.tntimisoara.comteatrul naţional timişoara este o instituţie publică finanţată de ministerul culturii şi patrimoniului national

tipar Teatrul Naţional Timişoara 2012

DORU IOSIFSEBASTIAN HAMBURGER

DISTRIBUȚIA

Dumnezeu

Sebastian

regia tehnicăCristian Stana

sonorizareSebastian Hamburger

luminiGraţian Popp, Ilie Mateescu

operator videoEugen Obrad

secretariat literarCodruța Popov

ticketingMaria Manolache

coordonator tehnicing. Horațiu Nica

şef producţieing. Radu Berzescu

costume Monica Grand, Lorena Caldeş, Marilena Suciu, Neli Gerstenengst

recuzităMariana Doboşan, Cătălin Miculescu

machiajLucia Moise

coafurăDana Genig

tehnicIosif Toth, Gelu Lepa, Dorin Nica, Nicolae Lăcătuş, Tiberiu Hoduţ

personal de salaNiculina Moraru, Maria Manolache, Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu

Gabriel Cozma, Ciprian Prune, Monica Moraru, Monica Purcaru, Daniel Pascu, Ciprian Ursu

redactor: Geanina Jinaru-Doboşfoto: Adrian Pîclişan

dtp: popljubotipograf: Carla Stiassny